Această lucrare încearcă să atragă atenția asupra managementului inovării, deoarece [611159]

1
Introducere

Această lucrare încearcă să atragă atenția asupra managementului inovării, deoarece
este cea mai importantă parte a procesului de dezvoltare economică și socială a oricărei țări.
Țările în curs de dezvoltare reprezintă o modalitate de avansare spre noile modele economice
de dezvoltare prin utilizarea extraordinară a activelor de informare și cunoaștere.
În acest proces de avansare, România încorporează un model economic bazat pe
cunoaștere, pentru a crea oportunități unice de afaceri și a obține avantaje competitive pe
piața mondială. Dezvoltarea TIC, inovarea, stimularea economică, structura informațională,
precum și consolidarea capitalului uman sunt principalii piloni care reglementează
organizațiile mari din România, ca urmare a unui nou model de dezvoltare numit economie
bazată pe cunoaștere.
Competiția TIC apare enorm pe piața mondială, iar țările se deplasează de la o
paradigmă veche la o nouă informație a cunoașterii. Astfel, economia bazată pe cunoaștere
deschide un nou orizont de oportunități și mediază un dezechilibru economic între țări.
Pe baza acestei înțelegeri și a practicii recente a acestei teorii, această lucrare ajută la
ilustrarea factorilor consecutivi ai managementului inovării și exemplifică modalitățile de
dezvoltare a procesului managementului inovării în România ultimului deceniu.
Pentru a îndeplini acest obiectiv, am recurs la împărțirea acestei lucrări în următoarele
capitole:
Capitolul 1. Considerații generale cu privire managementului inovării
Capitolul 2. Obiective metodologice
Capitolul 3. Studiu de caz

2
Capitolul 1. Aspecte teoretice privind managementul inovării
1.1. Practici de management (1 pag).

Fenomenul cunoașterii, considerat "miracolul universului uman" un vast istoric. Viziunea
despre management tinde să devină veche. Cunoașterea este noua resursă și toate companiile
sunt companii bazate pe cunoaștere, iar toți managerii sunt manageri de cunoștințe. În aceste
zile, ne îndreptăm spre post industrial sau cunoștințe și informații. În prezent, suntem,
probabil, de la jumătatea tranziției dintre economia veche și cea nouă, astfel încât să putem
începe să vedem cum este viitorul nostru.
Multe firme au ajuns să înțeleagă că au nevoie de mai mult decât un cazual (și chiar
inconștient) abordarea cunoașterii corporatiste, în scopul de a reuși în economiile de astăzi și
de mâine. O compania este cu adevărat o colecție de persoane organizate pentru a produce
bunuri, servicii sau o combinație a celor două. Capacitatea lor de a produce depinde de ceea
ce știu în prezent și de cunoștințele care au devenit incluse în rutinele și mașinile de
producție. Activele materiale ale unei firme sunt de valoare limitată, cu excepția cazului în
care oamenii știu ce să facă cu ele.
Elemente ale economiei bazate pe cunoaștere
Alan Burton Jones, în lucrarea "Capitalismul cunoașterii – afaceri, muncă și învățare
în noua economie", consideră că există trei concepte despre economie bazate pe cunoștințe –
date, informații și cunoștințe1.
– Datele sunt un set de fapte discrete, obiective despre evenimente. Într-un context
organizațional, datele sunt cel mai bine descrise ca înregistrări structurate ale tranzacțiilor.
Colectarea prea multor date poate face mai dificilă identificarea și înțelegerea datelor
importante. În al doilea rând, nu există niciun înțeles inerent în date. Datele nu oferă nici o
judecată, nici o interpretare sau o bază de acțiune.
Informația este un mesaj, de obicei sub formă sau document sau comunicare sonoră
sau vizibilă. Are un expeditor și un receptor. Informația are rolul de a schimba modul în care
receptorul percepe ceva. Informațiile se deplasează în jurul organizațiilor prin rețele2.
Spre deosebire de date, informațiile au semnificație. Datele devin informații atunci
când creatorul lor adaugă semnificații, de exemplu prin contextualizarea, condensarea sau

1 Drucker, Peter, “Managementul viitorului”, Ed. ASAB, București, 2014, p. 36.
2 Ibidem.

3
clasificarea acestora. Trebuie remarcat, totuși, că informațiile (sau cunoștințele) nu trebuie
confundate cu tehnologia care o livrează: mediul nu este mesajul.
– Cuvântul cunoaștere este foarte dificil de definit în mod cuprinzător. Astfel, Davenport și
Prusak nu încearcă nici măcar să ne dea o definiție a cunoștințelor, ci să se concentreze în
schimb pe o "definiție de lucru" mai potrivită pentru scopurile cărții lor – ,,Cunoașterea este
un amestec fluid de experiență încadrată, valori, informații contextuale și înțelegere care
oferă un cadru pentru evaluarea și încorporarea de noi experiențe și informații”.
În organizații, ea devine adesea încorporată nu numai în documente sau depozite, ci și
în rutine organizatorice, procese, practici și norme. Cunoașterea derivă din informație,
deoarece informațiile derivă din date. Transformarea are loc, de exemplu, prin conectarea,
conversația sau compararea informațiilor3.

1.2. Inovare și business inovation

Inovația este o problemă dezbătută pe scară largă, abordată atât de economiști, cât și
de diverși organizații naționale și internaționale. Inovația este considerată a fi una dintre
factori cheie care afectează succesul pe termen lung al unei companii în contextul piețele
competitive astăzi. Prin urmare, există un interes tot mai mare în studierea deoarece
majoritatea teoriilor inovării au ca punct de plecare și mediul în care operează4.
Inovația într – o companie este în mod pozitiv legată de performanța și rentabilitatea
companiei contribuind la creșterea și dezvoltarea economiei bazate pe cunoaștere.
Informațiile sunt esențiale pentru monitorizarea nivelului activităților inovatoare, și se referă
la un set de indicatori privind inovarea introdusă sau implementată în întreprinderi bazate pe
cele patru tipuri de inovare: inovarea produselor, procese inovație, inovație organizațională,
inovare de marketing.
Performanța unei companii și legătura acesteia cu inovația sunt complexe și conceptul
multidimensional, adesea intuitiv, mai degrabă decât riguros demonstrat. Performanța se
poate referi la componentele structurii unui a (de exemplu, performanța de producție,

3 Spinuzzi, C. – “What do we need to teach about Knowledge Work?”, MIT Press, Cambridge, 2013, p. 37.
4 Țîțu, M., Oprean, C. Managementul strategic, Editura Universității din Pitești, Pitești, 2017, p. 22.

4
marketing, investiții) la producția (de produse) sau la atingerea unor indicatori generali cum
ar fi volumul vânzărilor, profitul, rentabilitatea5.
Relația pozitivă dintre inovația la nivel de firmă și performanța sa pare evident: un
produs nou, inovator are puțini concurenți pe piață și, ca a rezultat, o perioadă de timp,
compania va fi capabil să obțină profituri mai mari. In timp ce, uzura produsului, concurența
cu alte produse și voința de imitare diminuează aceste avantaje, dar compania are deja
experiență și comportament condus pentru a introduce noi produse inovatoare și, astfel, își va
menține poziția și performanță (comercială, financiară) pentru o perioadă mai scurtă sau mai
lungă6.
Relația profundă dintre comportamentul inovativ și performanța companiei este încă o
chestiune de dezbatere. J. Schumpeter a fost printre primii economiști care au folosit
conceptul de inovare în România studiile lui. El a explicat că motorul capitalist este menținut
în mișcare de către noi clienți, piețe noi, noi metode de producție sau de transport, noi
produse sau noi forme de organizare industrială create de întreprinderile capitaliste7.
Cercetarea empirică privind firmele din sectorul de producție a constatat că relația
între numărul de inovații realizate (și promovate pe piață) și marja de profit operațional este
pozitivă și că firmele inovatoare își pot menține poziția performanțele financiare mai mari
comparativ cu cele non-inovatoare pentru un anumit nivel și că inovația oferă o rentabilitate
susținută mai mare. Întreprinzătorii inovatoare consideră că potențialul inovativ este adesea
constrânși de accesul lor la finanțare, principalele restricții care stau în fața lor creșterea
economică. Cele mai multe inițiative antreprenoriale incipiente, precum și IMM-urile stabile,
se confruntă cu constrângeri financiare semnificative, în mare parte datorită riscurilor lor
inerente și slăbiciuni, dar și datorită reticenței creditorilor cu privire la succesul Inovațiile
propuse de IMM-uri.
Inovarea în cadrul companiei este în mod pozitiv legată de performanța și
rentabilitatea companiei și a întreprinderii inovația sporește creșterea vânzărilor atâta timp cât

5 Drucker, P – “The next society: a survey of the near future”, Economist (online edition), November 3, 2018, p.
90.
6 Archibugi, D., Lundval, B.A. – ”The Globalizing Learning Economy”, Oxford University Press, Oxford, 2017,
p. 40.
7 Florida, R. (2012) The Rise of the Creative Class, Basic Books, New York, p. 30.

5
compania "presează" rapid introducerea pe piață a produselor noi / inovatoare și asigurarea că
produsele respective să păstreze un nivel de noutate mai ridicat pentru produsele concurente8.
Inovarea are un impact asupra performanței atunci când este asociată cu politica de
organizare, marketing și produs la la nivel de companie, strategia de inovare este un
important motor al firmei și ar trebui să fie dezvoltat și executat ca parte integrantă a acestuia.
Depinde de capacitatea antreprenorilor și managerilor de a recunoaște și de a le folosi
inovațiile din cadrul companiei pentru a genera o atitudine pozitivă față de încercările de a
descoperi noi idei și soluții pentru metodele productive tradiționale.

1.3. Relația dintre inovare și ciclul de management

În piața globală provocatoare de astăzi, întreprinderile trebuie să inoveze pentru a
supraviețui. Inovația în afaceri trebuie să aibă loc în toate dimensiunile – produs, proces și
organizație – pentru a îmbunătăți competitivitatea și performanța afacerilor. Pentru a se
diferenția, întreprinderile trebuie să-și captureze, să-și gestioneze și să-și valorifice activele
intelectuale. Acest lucru poate fi realizat cel mai bine prin aplicarea corectă a unei abordări a
managementului ciclului de viață al produsului (PLM) care răspunde nevoilor întreprinderii
extinse. PLM este o abordare strategică de afaceri care ajută întreprinderile să-și atingă
obiectivele de afaceri de reducere a costurilor, de îmbunătățire a calității și de reducere a
timpului la comercializare, în timp ce inovează produsele, serviciile și operațiunile de afaceri,
inclusiv prin ideea unei inovații deschise9.
Odată implementate, soluțiile PLM oferă beneficii care au demonstrat un impact
pozitiv asupra liniilor de sus și de jos ale întreprinderii. Soluțiile PLM pot îmbunătăți
eficiența afacerii oferind:
• Reducerea timpului și a costului modificărilor produsului;
• Ciclu de produs și timp de livrare semnificativ mai scurt;
• Deșeuri reduse și reparații în timpul producției;

8 Holsapple C., Joshi K.: „Descriptions and Analysis of Existing Knowledge Management Frameworks”,
Proceedings of the 32nd Annual Hawaii International Conference on System Sciences, 2017, p. 36.
9 Ibidem.

6
• Creșterea productivității în ingineria de proiectare.
Într-o soluție de afaceri de acum o zi, conceptul de bază este foarte popular.
Mijloacele reale de lean sunt date conform LEI10:
Ideea principală este de a maximiza valoarea clienților, reducând în același timp la
minimum pierderile. Obiectivul PLM slabit este de a răspunde necesității unei cantități
corecte de date despre produse în diferite etape ale ciclului de viață al produsului pentru a
satisface cerințele de inteligență a afacerii, pe baza cărora se pot lua decizii de afaceri solide
în timp util. PLM este adesea global, și / sau în cadrul mai multor entități de afaceri, prin
urmare, PLM lean ar răspunde, de asemenea, la nevoile unei comunicări inteligente, sigure și
eficiente.
Implementarea PLM Lean este de a aplica principiile slabe la implementarea PLM
pentru a se asigura că toate ingredientele din implementare sunt bine justificate și de valoare
și că nu există deșeuri și există nevoi minime de schimbare11.
Întreprinderile de astăzi se confruntă cu trei provocări continue: îmbunătățirea
intimității clienților, realizarea excelenței operaționale și asigurarea leadership-ului
produselor. Realizarea excelenței operaționale impune întreprinderilor să se concentreze pe o
funcționare eficientă, eficientă și flexibilă, colaborând cu partenerii săi pentru a reduce
costurile și timpul necesar pentru a furniza produse de înaltă calitate în întâmpinarea
cerințelor clientului în timp util. Oferirea de leadership pentru produse înseamnă furnizarea
de produse și soluții de vârf de vârf adaptate nevoilor clienților.
Pentru a face față acestor provocări, companiile trebuie să devină mai inovatoare. Cu
toate acestea, o afacere inovatoare nu înseamnă pur și simplu crearea unor produse
inovatoare. De asemenea, înseamnă îmbunătățirea proceselor pe care o companie le folosește
pentru a-și produce produsele și modul în care sprijină produsele sale utilizând abordări
inovatoare ale întregului ciclu de viață al produselor. Astăzi, inovația este recunoscută ca
fiind esențială pentru ca o afacere să-și mențină competitivitatea pe piață. Cu toate acestea,
inovarea trebuie realizată reducând în același timp costurile globale legate de produs în ceea
ce privește dezvoltarea, producția și serviciile.

10 Pisano, G, Teece, D & Shuen, A.: „Dynamic capabilities and strategic management”, Strategic Management
Journal, 18(7), 2017, p. 36.
11 Ibiem.

7
Acești factori duc la creșterea presiunii asupra organizațiilor de a investi în soluții
care includ tehnologii, metodologii, cele mai bune practici care le pot ajuta să își
îmbunătățească capacitatea de a se concentra asupra inovării produselor, de a influența
partenerii de afaceri și de a concura mai eficient pe piața globală12.
Cu cincisprezece ani în urmă, implementările personalizate s-au axat pe aplicații
precise care au fost înfășurate în jurul datei de proiectare de inginerie. La sfârșitul anilor
1980, accentul a fost pus pe modul de gestionare a desenelor tehnice, soluțiile limitate fiind
vândute în principal managerilor departamentelor de inginerie. Astăzi, accentul se pune pe
soluții complete de afaceri care abordează problemele de sus și de jos.
PLM este o definiție a unei abordări de afaceri pentru rezolvarea problemei gestionării
setului complet de informații privind definiția produsului – crearea acelor informații,
gestionarea acesteia prin intermediul vieții, difuzarea și utilizarea acesteia pe tot parcursul
ciclului de viață al produsului. PLM nu este doar o tehnologie, ci o abordare în care procesele
sunt la fel de importante sau mai importante decât datele. Este esențial să rețineți că PLM este
atât de preocupat de "modul în care funcționează o afacere", cât și de "ceea ce se creează"13.
Modelul PLM descrie tehnologia, managementul și componentele proceselor unei
soluții PLM a întreprinderii. În partea de jos a modelului sunt componente de fundație
tehnologică care fac parte integrantă din orice soluție PLM. Furnizorii de soluții utilizează
aceste elemente de fundație pentru a construi funcții de bază, cum ar fi automatizarea
proiectării, structurile de produse și facturile de materiale, fluxul de lucru și gestionarea
proceselor, precum și gestionarea informațiilor și a conținutului și a trecerilor. Aceste funcții
de bază sunt capabilități inerente conținute în soluțiile PLM. ERP este integrat sau interfațat
cu PLM.
ERP a abordat în mod tradițional ciclul de viață al produsului. În ultimii ani, accentul
sa mutat de la ERP la alte soluții ale întreprinderii, cum ar fi SCM, CRM și acum PLM. Ca
parte a evoluției continue, noii furnizori de soluții încep să livreze produse care combină
unele ERP și câteva capabilități PLM într-o singură ofertă.

12 Țîțu, M., Managementul inovării, Editura Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, 2016, p. 30.
13 Ibidem.

8
1.4. Diverse componente ale managementului inovări

Inovația este principala forță a competitivității, a creșterii, a profitabilității și a creării
de valori durabile. Deși poate fi ușor inclusă în categoria de dezvoltare a produselor sau
tehnologiei, aceasta se referă la o provocare fundamentală pentru întreaga afacere și, ca atare,
trebuie să reprezinte un proces continuu. În același timp, inovarea este una dintre cele mai
mari oportunități pentru specialiștii de marketing să-și lase amprenta asupra organizației, să
întreprindă eforturi fundamentale bazate pe înțelegerea profundă a oportunităților oferite de
piață și a nevoilor clienților, pentru a depăși rolul funcțional și să colaboreze cu toți angajații
companiei, astfel încât să fie aproape de provocările și oportunitățile strategice, cu un efect de
lungă durată14.
În acest sens, toate documentele, care reprezintă acorduri internaționale sau toate
documentele europene, acordă un loc special inovării, care este considerat un factor
determinant al competitivității produselor și serviciilor. Inovația se regăsește în mijlocul
creșterii economice, deoarece reprezintă un catalizator cheie pentru aceasta creștere, devenind
astfel un factor de competitivitate.
Inovația se referă la implementarea comercială a celor mai bune idei, metode de lucru
și chiar modele de afaceri pentru companie, devenind astfel cea mai importantă componentă a
motorului de creștere economică pe termen lung. În acest context, capacitatea companiilor de
a inova și, în special, de a asigura finalizarea acestui proces, influențează direct creșterea
economică. Cu toate acestea, efectele inovației sunt dificil de cuantificat datorită perioadei
îndelungate de timp pentru transformarea cunoștințelor în valoare economică, datorită
costurilor substanțiale și incertitudinii care caracterizează fiecare etapă a procesului de
inovare.
Peter Drucker a identificat o serie de surse fundamentale de inovare a căror valorizare sprijină
o companie în depășirea concepțiilor tradiționale și în explorarea unor noi abordări pentru a
transforma rapid și eficient oportunitățile favorabile în realitatea comercială15.
– surpriza – generată de un succes neașteptat sau de un eșec;

14 Noe, R. et al.: „Human Resource Management”, Mc Graw Hill, November, 2017, p. 44.
15 Ashok J.: „Knowledge Management, an integrated approach”, Pearson Education Publishing, June 2014, p.
30.

9
– Discrepanțe – apar atunci când lucrurile nu se încadrează în opinia general acceptată;
– Despondență – atunci când o soluție mai bună este imperativ necesară;
– industriile sau activitățile învechite care așteaptă o schimbare;
– stilul de viață și schimbările demografice;
– Schimbări de atitudine – schimbări în așteptările și percepțiile clienților;
– descoperiri – când noile cunoștințe și capacități oferă oportunități favorabile.
Inovarea în afaceri este strâns legată de inovația pieței, de companiile care modelează piața,
de reînnoirea nevoilor clienților, de canalele de comunicare și de regulile prin care
acționează. De asemenea, reînnoirea pieței nu poate avea loc doar la nivel strategic, dar și la
nivel tactic, creând contextul adecvat, atitudinile, infrastructura și apetitul pentru a asigura
succesul competitiv și comercial al celor mai bune idei.
Schimbările rapide ale caracteristicilor piețelor externe, precum și cele din domeniul
tehnologic sunt provocări pentru inovații mai frecvente și mai rapide, cu rezultatul final în noi
produse, procese și tehnologii. Avantajul competitiv este volatil, greu de obtinut si chiar mai
dificil de mentinut si consolidat, consumatorii fiind cei care, prin deplasarea optiunilor lor
individuale, recunosc performanta si acorda avantaje competitive, determinand implicit
ierarhia competitiva a companiilor care sunt prezente pe o anumită piață. Avantajul
competitiv ocupă punctul central al companiei de performanță pe o piață concurențială, iar
inovația este o sursă de obținere și consolidare a acesteia.
Dacă, inițial, înțelesul inovării a acoperit doar o mică parte a domeniului de activitate al unei
companii, inovația fiind reprezentată de o idee / o practică / un produs recent dezvoltat și
adoptat de o companie, mai târziu, în concordanță cu amplificarea competiției și percepția
inovației ca o sursă importantă de creare și afirmare a avantajului competitiv, s-ar putea
sesizați posibilitatea de a extinde domeniul de competență de la produsele obținute la
mijloacele de obținere a unor astfel de produse. Astfel, toate activitățile care au un rol în
obținerea produsului în limitele unei companii au fost implicate în lupta competitivă.

10

Bibliografie
Archibugi, D., Lundval, B.A. – ”The Globalizing Learning Economy”, Oxford University
Press, Oxford, 2017;
Ashok J.: „Knowledge Management, an integrated approach”, Pearson Education Publishing,
June 2014;
Ceptureanu S., Ceptureanu E., (2016) Knowledge Based Management Trends în Romanian
Companies, Knowledge Based Organization, 18th International Conference, Academia
Fortelor Terestre Sibiu;
Davenport, H. T., Prusak, L.- “Working Knowledge- How Organizations Manage What They
Know”, Harvard Business School Press, 2016;
Drucker, Peter, “Managementul viitorului”, Ed. ASAB, București, 2014;
Drucker, P – “The next society: a survey of the near future”, Economist (online edition),
November 3, 2018;
Florida, R. (2012) The Rise of the Creative Class, Basic Books, New York;

11
Holsapple C., Joshi K.: „Descriptions and Analysis of Existing Knowledge Management
Frameworks”, Proceedings of the 32nd Annual Hawaii International Conference on System
Sciences, 2017;
Jones, A.B. – “Knowledge Capitalism Business, Work and Learning in the New Economy”,
Oxford University Press, Oxford, 2018;
Mazilescu, V; Nistor, C; Sarpe, D: „A Solution for Decreasing the Response Time of
Knowledge Based Systems”, 9th WSEAS International Conference on Applied Informatics
and Communications, Date: AUG 20-22, 2018 Moscow RUSSIA;
Nicolescu, O., Nicolescu, L.- “ Economia, firma si managementul bazate pe cunostinte”, Ed.
Economica, Bucuresti, 2015;
Nicolescu, O. Management bazat pe cunoștințe, suport de curs, Facultatea de
Management, Management și marketing internațional (masterat), Bucurști, 2016;
Noe, R. et al.: „Human Resource Management”, Mc Graw Hill, November, 2017;
Pisano, G, Teece, D & Shuen, A.: „Dynamic capabilities and strategic management”,
Strategic Management Journal, 18(7), 2017;
Ristea, C., Managementul organizației, Editura Universității Transilvania din Brasov, 2018;
Ristea, C., Informatica în domeniul ocupării forței de muncă, Editura Sitech, Craiova, 2017;
Spinuzzi, C. – “What do we need to teach about Knowledge Work?”, MIT Press, Cambridge,
2013;
Țîțu, M., Oprean, C. Managementul strategic, Editura Universității din Pitești, Pitești, 2017;
Țîțu, M., Managementul inovării, Editura Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, 2016;
Watkins, A., Agapitova, N. (2002) Creating a 21st Century National Innovation System for a
21st Century Latvian Economy. World Bank;
Zemgale Regional Development Agency (2016) “Innovative Development Plan”;