SPECIALIZAREA: COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE [611097]

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI
FACULTATEA DE FILOSOFIE ȘI ȘTIINȚE SOCIAL POLITICE
SPECIALIZAREA: COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE

INEGALITATEA RASIALĂ.
NEGRII ÎN LUMEA ALBILOR

Coordonator,
Prof. univ. Bejan Ștefania

Absolvent: [anonimizat], 2019

2

Cuprins:

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 3
Capitolul 1. Sclavi în America de Nord ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 5
1. Istoria sclavilor afro -americani ………………………….. ………………………….. …………………. 5
2. Rasis mul văzut în film ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 9
Capitolul 2. Afro -americani pe „sticlă” ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 18
1. Abordările regizorilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 18
2. Discriminați la Oscar ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 20
3. Percepția despre negri în trecut și acum ………………………….. ………………………….. ….. 22
Capitolul 3. Inegalitatea rasială prezentată în film ………………………….. ………………………….. ……………… 27
1. Filmul – modalitate de abordare a rasismului în lume ………………………….. …………………………. 27
2. Gradul de manifestare a rasismului în România ………………………….. ………………………….. ……… 30
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 32
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 34

3
Introducere

În general, rasismul este conceput ca fiind parte din comportamentul uman. Omul este cel care
alimentează acest tip de comportament prin acțiunile și prejudecățile pe care le manifestă în relațiile
cu ceilalți.
Într-o societate dominată de rasism, egalita tea între persoane este doar o teorie pe care
majoritatea o consideră inuti lă. Rasismul provoacă victime încă din cele mai vechi timpuri având,
efecte chiar și în zilele noastre, în ciuda faptului că acesta a fost interzis prin lege în majoritatea
statelor .
Prin prezenta lucrare am urmărit accentuarea efectelor rasismului asupra omenirii la nivel
global , dar și consecințele pe care acesta le provoacă prin prisma producțiilor cinematografice , în
America . În acest sens vor fi prezentate aspectele generale pri vind inegalitățile inter -rasiale, încă din
cele mai vechi timpuri și până în prezent.
Primul capitol intitulat „Sclavi în America de Nord” , prezintă aspecte cu semnificație istorică
legate de evoluția negrilor în lumea albilor. De asemenea sunt regăsite in formații în legătura cu
prezența rasismului în film, cum este observat și identificat de către public. Percepția dobândită în
urma vizionării unei pelicule cu elemente rasiale, cauzează diferite efecte asupra celui ce vizionează,
efecte ce pot fi atât nega tive cât și pozitive.
Cel de -al doilea capitol denumit „Afro -americani pe sticlă”, conține o prezentare generală a
modului de abordare al regizorilor, cum sunt realizate peliculele cinematografice în funcție de
interesul fiecăruia. De asemenea sunt regăsit e și prezentate probleme întâmpinate de starurile de
culoare din lumina reflectoarelor, cum au resimțit aceștia diferențele inter -rasiale la premiile Oscar.
Percepția despre negri în trecut și acum, este și această regăsită în lucrare. Este punctată compar ația
trecutului cu prezentul, cum au evolu at concepțiile pe care albii le aveau despre afro -americani și care
sunt acestea din timpurile noastre.
Al treilea capitol numit „Inegalitatea rasială prezentată în film”, ilustrează modalitatea de
abordare a rasismului prin filme. În pelicula „Do the right thing ” sunt prezentate aspectele rasismulu i
dintr -un cartier din Brooklin. Filmul are un puternic impa ct asupra publicului și este considerat un
factor care poate da naștere diferențelor de opinie între persoane cu privire la egalitatea inter -rasială.

4
De asemenea sunt avute în vedere atât aspecte generale privind combaterea rasismul prin filme, cât și
comb aterea rasismului în România. Cât de mult este manifestat gradul de diferențiere inter -rasială.
Prin structura prezentei lucrări se urmărește scoaterea în evidență a discriminărilor încă
prezente în producțiile cinematografice.

5
Capitolul 1. Sclavi în America de Nord

Exploatarea persoanelor de culoare datează încă din epoca marilor descoperiri geografice când
aceștia serveau drept însoțitori ai exploratorilor, servitori sau sclavi.
La vremea respectivă se credea despre sclavie că reprezintă un schimb ideal în care rezultă o
situație de benef iciu atât pentru stăpân cât și pentru sclav. Însă realitatea celor din urmă era de departe
a fi așa cum se pretindea. Cu toate acestea, proprietarii de sclavi doreau întotdeauna să lase impresia
că sclavii lor sunt fericiți și mulțumiți cu tratamentul de a veau parte, deși realitatea era alta. Dat fiind
faptul că erau folosiți în scopuri strict economice, stăpânii sclavilor recurgeau adesea la violență pentru
rezultate mai bune în activitățile la care erau supuși negrii. 1

1. Istoria sclavilor afro-americani
Istoria sclavilor afro -americani a început oficial pe 20 august 1619, atunc i când o navă
olandeză aduce în statul Virginia 20 de sclavi de origine africană. Oficial, aceș ti primi sclavi afro –
americani au fost desemnați iniț ial ca fiind uc enici. Proprietarul unei plantaț ii de tutun, John Rolfe,
consemnează evenimentul în jurnalul său: „Pe la sfârș itul lui august a venit un olandez ș i ne-a vândut
20 de negri”.
În prim ă fază, primii afro -americani îș i putea redobândi libertate a după 4 sau 7 ani în slujba
stăpânului. După prima generaț ie, slugilor afro -americane li s -a mărit treptat timpul de dependen ță,
până când au devenit înrobiți pe viaț ă.
Cea ca re se va implica activ în comerț ul transatlantic cu slavi a fost Compania Indiilor de Ve st2
(1621). Colonia olandeză New Amsterdam (actualul New York) a fost o perioadă sediul central al
acestei companii.
House of Burgesses3, legislativul coloniei Virginia, a adoptat în 1622 o lege care impunea
amenzi pentru to ți cei care se implicau în relaț ii amor oase cu afro -americani, în ideea de a preveni
căsătoriile inter -rasiale, dar legea care va interzice căsătoriile inter -rasiale va fi adoptată abia în 1691.

1 https://www.historia.ro
2 Este o corporație ce deținea monopolul comerțului asupra coloniilor olandeze din Africa de Vest și America.
3 House of Burgesses este o adunare reprezentativă în colonialul Virginia care a fost primul organ de conducere
al statului .

6
Principala justificare a acestei legi a fost legată în particular de statutul legal incert al copiil or rez ultați
din relații inter -rasiale . Astfel era pusă temelia segregării rasiale4.
Conform arhivelor Curț ii coloniale din Virginia din anul 1622, primii negri din America
deveniț i oameni liberi au fost Anthony ș i Mary Johnson. Anthony Johnson va deveni însă la rândul
lui proprietar de sclavi . De aceea este important să reț inem faptul că propagarea sclaviei în cele 13
colonii americane s -a făcut ș i cu complicitatea p opulaț iei libere de culoare.
Începând cu 1626, coloniș tii olandezi din Noua Olandă (Coast a de est americană -zona Mid-
Atlantic) au început să introducă africani în fermele d e pe Valea Hudson . Dacă iniț ial aveau
posibili tatea de eliberare după mai mulț i ani de muncă, t reptat afro -americanii exploataț i de olandezi
vor ajunge la rândul lor să capete statut de sclavi, la fel ca în Virginia. Conform legii ol andeze, copii
născuți din părinț i sclavi primeau la rândul lor statutul de sclav.
Din 1629, sclavii vor fi importați ș i în regiunea cunoscută sub numele de Connecticut. Acea stă
colonie va lega liza instituț ia sclaviei î n 1650. Se remarcă astfel migraț ia sclavilor dintr -un teritoriu in
altul. În 1630, Colonia din golful Massachusetts a aprobat chiar o lege a sclavilor fugari, menită să -i
protejeze împotriva relelor tratamente aplicate de stăpânii lor. Din 1634, Massachusetts începe să
importe sclavi. Tot în acelaș i an, sclavia este introdusă pentru prima dată în colo nia Maryland, iar
după doi ani ș i în colonia Delaware. Printre primele regiuni din America de Nord care a oferit acc es
la educaț ie acestor sclavi afro-americani a fost colonia franceză Louisiana.
Primii sclavi din Barbados au început să sosească începând cu 1638. Aș ezarea Boston a primit
prin inter mediul unor cargo -uri maritime ș i astfel de sclavi împreună cu alte bunuri.
În 1640, House of Burgesses îl condamnă pe servitorul John Punch la muncă z ilnică pe viaț ă,
din cauza faptului că a fugit de la stăpânul său. Alți însoți tori albi ai lui John Punch vor fi condamnați
la pedepse mai uș oare. Din acel moment devenise foarte clar că slujitor ii afro -americani au început să
capete statutul oficial de sclavi în cadrul coloniei Virginia. Procesul lui John Punch a mai demonstrat
și faptul că albii ș i negrii nu erau egali în fața legii. Deș i au comis aceeași faptă, tovarăș ii albi ai lui
Punch au beneficiat de mai multă clemenț ă. În următorul an se mai face încă un pas către recunoașterea
instituț iei sclaviei, atunci când colonia Massachusetts o legalizează, re cunoscând -o ca practică în
secțiunea 91 di n Corpul Libertăților. Era sancț ionată doar ca pturarea de sclavi prin ”violenț ă

4 Segregarea rasială e ste aplicată în locurile de muncă, în școli și în general în spațiile publice. S -a permis
separarea între locuitorii albi și cei de culoare.

7
nejustificată” . Prevederea va fi ulterior menț ionată și în legile celorlalte colonii din Confederația New
England.
În Virginia, dacă un sclav era prins că evada pentru a doua oară, el putea fi înfierat5. Măsura
va fi urmată și de alte ordine simi lare care au dus la înrăutățirea condiției sclavilor. Recunoașterea de
către un magistrat local era o dovadă suficientă pentru a condamna un sclav fugar. Nu exis ta nici un
cod de procedură, așa că în secolul al XVIII -lea și al XIX -lea au apărut tot felul de legi contradictorii
legate de statutul sclavului.
Coloniștii americani au început să construiască nave comerc iale pentru a se implica în
comerțul transatlantic cu sclavi. Prima n avă de acest fel a fost Rain bow, care a început să transporte
sclavi începând cu 1645. Tot în acel an, colonia New Hampshire a introdus sclavia.
Odată cu adop tarea unei noi legi a navigației, parlamentul britanic și -a fixat obiectivul de a
limita cât mai mult influența olandeză din comerțul cu sclavi, în special în cele 13 colonii americane.
După Războiul Succesiunii Spaniole (1700 -1714), englez ii vor prelua controlul comerțului cu sclavi
din mâna olandezilor.
Practica sclaviei est e legalizată oficial ca instituț ie în 1660 în British America. La rândul lor
adunările coloniale au început să adopte legi cunoscute sub numele de codurile sclaviei, care îngrădeau
libertățile sclavilor și protejau în același timp pe stă pânii acestora.
Filosoful politic englez, John Lo cke, a redactat în 1660 o Constituț ie pentru colonia Carolina,
în care acorda fiecărui om liber putere deplină în raport cu sclavii pe care îi avea în proprietate. Chiar
dacă pr oiectul de constituție al lui Lo cke nu a fost adoptat, proprietarii de sclavi au primit puteri sp orite
în legile coloniale. Sclavia a devenit oficial ereditară în Virginia, odată cu ado ptarea măsurii care
cerea ca toți nou -născuț ii să primească statutul social al mamei. În Actul de control al negrilor de pe
plantaț iile britanice, aprobat de Parlament ul Englez în 1667, africanii sunt descriș i ca fiind barbari cu
un caracter săl batic, care trebuie să fie ținuț i sub supraveghere strictă.
În 166 4, alte două colonii, New York ș i New Jersey, au le galizat instituția sclaviei.
Amerindienii și africanii crești nați au fost de asemenea folosiți ca sclavi. În colonia Virginia, începâ nd
cu 1669, orice stăpân care își omora sclavul era achitat. Pentru legiuitorii din Virginia, sclavi i nu erau
percepuț i ca persoane, ci ca bunuri de consum aflate în proprietatea unui om liber. Sclavi i fugari din
Virginia au reușit să -și întemeieze comunități izolate în munți, mlaștini ș i păduri, de unde a poi făceau

5 A fi condamnat cu toată severitatea, osândit în public.

8
incursiuni pe plantațiile coloniei pentru a -și obț ine cele neces are traiului cotidian. Autorităț ile din
Virginia au oferit mai multe recompense celor care ajutau la prinderea acestor fugari.
În ceea ce priveș te neg ustorii olandezi de sclavi, aceștia reuș eau în continuare să aducă în
America aproximativ 15000 de sclav i africani pe an, proveniț i din Angola. Sclavii erau cum părați din
Africa cu 15 florini6 și vânduți în America cu preț uri între 300 -500 de florini. În America, cei care se
opuneau cu cea mai mare energie sclaviei au fost sectele de creștini protestanț i (qua keri)7 care
promovau pacifismul și austeritatea. Aceștia au reușit să convingă legislatorii să interzică sclavia în
partea de vest a coloniei New Jersey.
Royal African Company8 a obț inut din partea parlamentului britanic, în 1672, monopolul
asupra comerț ului cu sclavi dintre Africa ș i America.
Cu toate că în Declarația de Independenț ă din 1776, ce a care a marcat naș terea SUA, ce afirma
faptul că toț i oamenii s -au născut egali, practica sclaviei rămâne în continuare legală în toate cele 13
foste colonii ale Coroanei Britanice.
Primul pas în eliberarea sclavilo r a fost întreprins începând cu 1777, când încep să apară legi
de emancipare a sclavilor în state. Primul a fost Vermontul (1777), iar apoi au urmat statele
Penn sylvania (1780), Massachusetts ș i New Hampshire (ambele în 1783), Connecticut și Rhode Island
(1784), New York (1799) ș i New Jersey (1804).
Ultimul pas în emanciparea sclavilor din statele americane din nord a fost făcu t în 1787, atunci
când Ordonanț a de Nord -Vest, responsabilă cu administrarea teritoriilor viitoarelor state Ohi o,
Indiana, Illinois , Michigan ș i Wisconsin, a interzis practica sclaviei. Astfel, împreună cu legile de
emancipare din state, a fost creat un Nord liber de sclavie.9

6 Unitate monetară în Olanda, până la introducerea monede i unice europene.
7 Societatea Religioasă a Prietenilor. Sectă apărută în perioada revoluției burgheze din Anglia în rândul
populației sărace din orașe. Quakerii nu aveau preoți sau pastori deoarece credeau că Dumnezeu îl va inspira pe unul
dintre membrii congregației să vorbească în numele lor.
8 Companie ce a contribuit în deschiderea continentului african pentru comerțul cu sclavi.
9https://www.historia.ro

9
2. Rasismul văzut în film
Rasismul se manifestă prin acțiuni de discriminare asupra unor rase diferite, aplicându -se
astfel tratamente diferențiate acesteia. Rasismul provoacă acțiuni violente din sfera penală, iar uneori
acestea sunt cauzatoare de moarte.
Rasismul nu est e ceva cu care să te naș ti. Este o alegere pe care o perso ană o face, mai mult
sau mai puțin sub influenț a factorilor externi, precum familia, prietenii, mass -media, societatea în
ansamblul ei.
Gravitatea rasismului este ilustrată de exemple clare din istori e. Atunc i când rasismul societăț ii
a atins cote alarmante, fiind promov at inclusiv de persoane cu funcții publice ș i de conducere, s -a
ajuns la evenimente istorice cu un final tragic, precum Holocaustul10. Atun ci când rasismul a dominat
relațiile dintre diferite et nii, s -a ajun s la oprimarea unor categorii, ș i chiar la exterminarea acestora.
Ori de câte ori omenirea s -a bazat pe ideea că o categorie este superioară alteia, deznodământul, mai
devreme sau mai târziu, a fo st dramatic. Este important să ș tim ce e rasism ul, și să ș tim că nu este
doar o teorie sau un mod de gândire, ci poate deveni catalizatorul unor de zastre. Este important să
cunoaș tem la ce s -a putut ajunge, în istorie, prin perpetuarea rasismului, pentru a ne proteja viitorul
de repetarea unor astfel d e evenimente.11
Chiar dacă astăzi este un termen asociat în mare parte cu ororile trecutului, rasismul pare mai
viu decât ne -am fi închipuit. Pe fondul revenirii brutale în atenția opiniei publice a amenințării
teroriste, vocile radicalilor de extremă dreap ta și ale xenofobilor și rasiștilor de pretutindeni se fac din
nou auzite.
Deși poate părea paradoxal, noțiunea de rasă este una relativ nouă. Departe de a desemna o
categorisire zoologică sau antropologică, termenul de rasă era, cel puțin în Renaștere, un ul cât se poate
de practic. În primul dicționar al limbii franceze, în anul 1679, autorul acestuia, faimosul gramatician
și lexicograf francez César -Pierre Richelet (1626 -1698), definea rasa ca linia unei familii, urmărită
din tată în fiu.
Practic, rasa de semna un grup de oameni de același sânge și cu același patronim, o linie
biologică continuă asigurată de transmiterea sângelui și a numelui. A venit însă sfârșitul secolului al

10 Termenul de holocaust era folosit în sec. XVII -lea pentru a denumi moartea violentă unui număr mare de
oameni. Cuvântul holocaust se referă la cele mai mari dezastre sau catastrofe.
11http://www.cyberhate -watch.ro/ce -este -rasismul?fbclid=IwAR0eSpwoNCN837SGEzG –
E8dxr8xoIeU0QEwHO8menAOYb_q_6c30nPTmE7E

10
XVIII -lea și m omentul marilor schimbări socio politice din Franța, dublat de contestarea puternică a
familiilor privilegiate, iar noțiunea de rasă și -a schimbat atunci sensul.
Pentru prima dată, rasa desemna un grup de oameni cu trăsături fizice asemănătoare și cu
aceeași origine geografică. Pe de altă parte, în Anglia, naturalistu l John Ray, unul dintre părinții științei
moderne, definea pentru prima dată, la sfârșitul secolului al XVII -lea, noțiunea de „specie” prin
constanța formelor ereditare.
De altfel, până la acest moment, noțiunile de rasă și specie tind, de multe ori, să f ie privite ca
interschimbabile. Georges -Louis Leclerc , conte de Buffon (1707 – 1788), unul dintre cei mai
importanți oameni de știință ai secolului al XVIII -lea și un precursor al lui Charles Darwin, în a sa
Istoria Naturală a Omului (1749) utiliza frecven t termenul de rasă pentru cel de specie, și susținea că,
în cadrul speciei umane, există varietăți geografice, mai degrabă decât rase.
Însă, tocmai această dublă caracteristică (ereditate/adaptare geografică) a fost cea care a fondat
definiția modernă a ra sei, ca o subclasă naturală din cadrul unei specii, o varietate circumscrisă
geografic. Însă, de aici și până la ideea superiorității unei rase asupra alteia este o cale lungă, iar noi
trebuie să ne întoarcem privirea cu mult mai mult în trecut.
Conform is toricului elvețian de origine israeliană Benjamin Henry Isaac, profesor în cadrul
Universității din Tel Aviv, rădăcinile ideilor rasiste pot fi urmărite până în secolul al V -lea î.Hr., în
Grecia Antică. Pe fondul dezvoltării diferitelor curente filosofice și a medicinei, o serie de gânditori
greci, printre care și Hippocrate , au susținut ipoteza determinismului geografic, idee care menționa,
printre altele, că mediul, clima și alte realități externe pot impregna calități fizice și mentale unor
grupuri între gi de oameni.
Astfel, într -un tratat de acum circa două milenii și jumătate, aparținând părintelui medicinei,
se găsește mențiunea că „oamenii cu pielea neagră sunt lași, în timp ce oamenii cu pielea albă sunt
curajoși”, o idee preluată ulterior și de scri itorul și arhitectul roman Vitruvius . Și, chiar dacă mențiuni
cu privire la diferențele de culoare și de fizionomie între oameni apar în scrierile chineze sau arabe de
dinainte de secolul al XI -lea, primele date certe cu privire la superioritatea unei rase asupra alteia (deși
acest termen nu este folosit explicit ci, mai degrabă, este folosit cel de nație) se nasc în secolul al XII –
lea, în Anglia.
Mai precis din anul 1155, an în care Adrian al IV -lea, singurul papă englez, emite o bulă papală
numită Laudabi liter12 prin care îi conferă regelui englez Henry al II -lea permisiunea de a cuceri

12 Cuvânt de origine latină, onor abil, lăudabil.

11
Irlanda. Papa însuși îi numește pe irlandezi o națiune „primitivă și barbară”. Ulterior, papa Alexandru
al III -lea, lider al Bisericii Catolice în momentul invaziei normande în Irlanda (1169), îi consideră pe
irlandezi un „popor barbar cu practici dezgustătoare”.
În viziunea sa, Irlanda era o țară bogată, însă era populată de oameni leneși, murdari și
înapoiați, dedați viciilor carnale, nu mai presus decât niște animale. În fapt, în secolul al XIV -lea, era
deja împământenită ideea că irlandezii sunt oamenii cei mai înapoiați din lumea cunoscută, iar
misiunea de civilizare a lor putea îmbrăca și cele mai brutale forme, uciderea unui bărbat irlandez sau
a unei femei irlandeze fi ind la fel de ușoară ca uciderea unui câine. Puțini mai știu că primii sclavi din
Lumea Nouă de pe plantațiile proprietarilor de pământ englezi au fost irlandezii. În Barbados și
Jamaica, în secolul al XVII -lea, cei mai mulți sclavi erau irlandezi, urmați de indieni și abia apoi de
africani. Ulterior, coloniștii englezi au descoperit că sclavii africani erau mult mai ușor de controlat și
mult mai eficienți atunci când era vorba de munci grele (erau ieftini, erau imuni la bolile europenilor,
nu aveau unde să fugă odată aduși pe plantațiile din Lumea Nouă, se revoltau mult mai rar decât
irlandezii și erau mai rezistenți în fața temperaturilor ridicate decât aceștia).
Iar, odată cu începutul secolului al XVIII -lea, numărul sclavilor africani a crescut considera bil
pe plantațiile din America Centrală și de Nord, și odată cu ei au răsărit și ideile pseudo -științifice cu
privire la superioritatea rasei albe asupra celei negre. Cu atât mai mult cu cât militanții antisclavagism
începuseră să își facă simțite opiniile .
Secolul al XVIII -lea este cel în care încep să se cristalizeze ideologiile rasiste cunoscute.
Termenul de rasă, deși încă ambiguu (la fel de bine era folosit cel de „tip” sau cel de „neam”), este
întrebuințat din ce în ce mai des pentru a crea o clasific are distinctă între europeni, indieni și africani.
A fost creat, astfel, primul și singurul sistem sclavagist din istoria omenirii care a fost exclusiv
rasial. Albii reprezentau forma desăvârșită a evoluției, fiind astfel în topul ierarhiei, galbenii se af lau
la mijlocul acestui sistem, în timp ce negrii se aflau la baza sa. Acolo unde ar fi trebuit să rămână, în
concepția creatorilor și susținătorilor acestei ideologii, pentru totdeauna. Vom reveni însă asupra
acestei gândiri.
În fond, chiar contele de Buf fon menționa că negrii, spre exemplu, au fost descriși și ca leneși,
dar și ca foarte harnici, viteji sau lași, totul în funcție de interesele vânzătorilor de sclavi. Iar pe acest
fundal, secolul al XIX -lea aducea o fecundă și dinamică abordare a studiilor așa-ziselor diferențe
dintre rasele umane.

12
Sclavia negrilor a fost practicată în America de Nord în secolele 17 și 18. Sclavii erau
dezumanizați, devenind simple proprietăț i. Proprietarii de sclavi re curgeau des la abuzuri psihice și
fizice, în special p entru a -și păstra co ntrolul față de sclavi. Deținerea sclavilor se desfăș ura în mod
legal.
Faptul că negrii au fost înrobiți în trecut de către americani, a avut repercusiuni asupra formării
judecăților de valoare. Acest fapt a condus la ură și dispreț di n partea ambelor rase. Rasa de culoare a
crescut cu ură în suflet, aș îndrăzni să afirm, din cauza tratamentelor ce le -au fost atribuite de către
albi de -a lungul timpului. Astfel în prezent urmașii celor sacrificați se răzvrătesc, încercând să scoată
în evidență faptul că deși în mod legal ei sunt considerați egali, la nivel moral sunt tratați în continuare
ca niște minorități.
În vremurile noastre cea mai de impact influență asupra populației, o are mass -media. Fie că
suntem sau nu conștienți de acest fap t, orice mijloc mass -media, ne poate forma sau schimba opiniile
despre credințele noastre.
Spre exemplu i maginea unei fetițe de culoare care mușcă dintr -o felie de pepene roșu și
zâmbește a stârnit multe controverse în rândul americanilor datorită contextului. Această fotografie
fiind un stereotip vechi, potrivit căruia negrii se dau în vânt după pepenele roșu, un fruct al săracilor.
S-a creat destulă vâlvă și nu au întârziat să apară și zecile de caricaturi și reclame de la începutul
secolului XX , în care afro -americanii ronțăiau fericiți felii mari de pepene. Cu timpul pepenele roșu a
devenit simbol al denigrării negrilor, s -au realizat trucaje cu Barack Obama coborând din avionul
prezidențial cu un pepene la subsuoară, iar peste grădina din fața C asei Albe e suprapusă o plantație
în pârg13. În viziunea perpetuată de o cultură albă, imaginea relatată mai sus, cu fetița care mușcă din
felia de pepene, reprezintă superioritatea față de rasa afro -americană aceștia fiind considerați prostuți
bucurându -se la o simplă felie de pepene. Acest stereotip formează prejudecăți ce sunt generalizate.
Având în vedere că sunt mediatizate pe toate mijloacele media accesibile, la nivel global se formează
prejudecata că negrii sunt demni de a fi înjosiți.
S-au realiza t numeroase filme pe tema rasismului, regizorii dorind să transpună că faptele
comise de strămoși au avut efecte negative asupra urmașilor ș i s-au creat discriminări la nivel mondial.

13 Faza de început a coacerii unor fructe, legume sau cereale, înainte de maturizare.

13
Nu degeaba se spune că viața bate filmul. După părerea mea, în filme sunt proiectate doar
firmituri ale vieții, mici semințe de adevăr ne sunt distribuite pe sticlă, semințe ce în viața reală ajung
a fi, de la „plante” la „arbori”.
Ceea ce vreau să puncte z este faptul că problemele vieții și cu ceea ce ne ciocnim zi de zi, nu
va putea fi prevăzut niciodată. În filme vedem ceea ce s -a întâmplat deja în trecut, ni se arată o mică
parte a realității construite de noi oamenii. Dacă într -un film observăm cum, s pre exemplu, o femeie
de culoare este discriminată la locul de muncă, sau cum un copil este batjocorit de copii la scoală și
marginalizat chiar și de profesorul său, acest fapt este doar o mică parte prezentată, în viața cotidiană
se pot întâmpla lucruri ș i mai odioase pentru că nu sunt prevăzute de nimeni.
Sunt filme ale căror scenarii abundă în idei ras iste, care au la bază prejudecăț i și stereotipuri,
la fel de bine cum există filme care abordează tema discriminării, pentru a o combate. În multe cazuri
scenariile au consecințe reale. Chiar ș i stereotipurile pozitive pun o eticheta pe an umite rase. În filme,
asiaticii se pricep la tehnologie, negrii sunt întotdeauna foarte buni sportivi, iar un personaj gipsy este
prezentat ine vitabil drept romantic, cântăreț , dansator și călător.
Filmele preocupate de efectele n egative ale rasismului au potențialul de a schimba, chiar și
milimetric, pr ejudecăț ile oamenilor .
Deși nu s -a vorbit despre acest lucru și nu a fost mediatizat prea mult, rasismul față de actorii
de culoare a fost intens manifestat în trecut când aceștia erau refuzați și nu primeau rolurile pe care
cel mai prob abil le meritau.
Cu toate acestea, negrii sunt considerați unii dintre cei mai buni actori și sunt vestiți, în special,
pentru umorul lor. Ei și -au dobândit aceste merite datorită calităților pe care le -au arătat de -a lungul
timpului, deși erau etichetați și judecați într -un mod negativ.
În zilele noastre, filmele cu personaje de culoare sunt printre cele mai vizionate. Acest lucru
se datorează în primul rând talentului actorilor de culoare care interpretează rolurile într -o manieră
aparte.
Într-un interviu , actrița Megan Markle , spunea că i -a fost destul de greu în că utarea rolurilor.
De cele mai multe ori era refuzată pentru că nu era destul neagră pentru rolurile de negri și nici destul
de albă pentru rolurile de albi. De aici putem deduce că discriminare a este prezentă și în lumea filmului
chiar dacă nu ne este cunoscut acest lucru, iar noi în fața ecranelor vedem doar partea pozitivă a
situației.

14
Pe lângă rasismul manifestat față de actorii de culoare, există și numeroase filme care au fost
catalogate ca fiind rasiste, prin natura subiectului tratat. Regizorii, construiesc personaje cu ajutorul
cărora transmite mesajul filmului. De cele mai multe ori, aceste acțiuni stârnesc controverse deoarece
pot aduce injurii unor grupuri sau minorități. Pentru că fil mul este un mijloc important prin care se
poate transmite un mesaj, acesta este avut în vedere în permanență de critici și oameni de specialitate,
și astfel se poat e sesiza rasismul într -un film.
Filmul este în același timp și o metodă de combatere a rasis mului. Prin realizarea unor filme
în care discriminarea rasială este evidențiată, producătorii au încercat să aducă această problemă în
fața publicului, și bineînțeles să schimbe percepția omului despre egalitatea sau inegalitatea rasială.
Fiind un subiect destul de delicat pentru foarte mulți oameni, rasismul a fost abordat în cadrul
filmului, mai mult decât în orice alt domeniu.

Acțiunea
Filmul de acțiune este un gen cinematografic caracterizat prin accentul pus pe secvențele
spectaculoase, uneori stereotipice, în detrimentul poveștii sau evoluției personajelor. Conflictul este
de cele mai multe ori rezolvat în manieră violentă, cu moartea personajelor negative. În filmele de
acțiune, actorii de culoare au parte deseori de roluri negative reprezentând partea întunecată, jucând
rolurile de băieți răi, ei fiind ca niște săgeți aruncate de cei albi. Fac parte din clanuri periculoase și
sunt pl ătiți de albi să le facă treaba „murdară”. Având aceste roluri într -un film de acțiune, un personaj
alb reprezintă autoritatea, iar cel de culoare este plătit să -i facă treaba , se observă indirect diferențele
dintre rase. În peliculele de acțiune nu este a bordată direct tema inegalităților rasiale, dar este
observată în mici detalii ce fac privitorul să înțeleagă că diferențele dintre negri și albi nu au încetat
și persistă în societate. De cele mai multe ori au parte de roluri negative din prisma trecutulu i lor,
istoria ce ia urmărit de -a lungul vieții, acel tratament barbar la care au fost supuși strămoșii lor persistă
în jurul acestora și sunt urmăriți de prejudecățile oamenilor.
Deși au parte majoritatea de rolurile negative, nu întotdeauna înfățișează ei răul. Unii actori au
parte de rolul unor personaje cu funții importante ce reprezintă binele. De exemplu într -un serial de
acțiune numit „Chicago Fire”, șeful departamentului de pompieri este de culoare. Afro -americanul
este un bun samaritean, impunăto r care știe să își câștige respectul celor din jur și este apreciat de toți
subalternii săi. Până aici pare să fie totul în regulă, să nu existe nici un indiciu de rasism, dar având în
vedere faptul că negrii sunt văzuți ca fiind inculți și necinstiți, apa re un personaj alb care își manifestă

15
disprețul față de afro -americani, considerând că aceștia din urmă nu își merită nici un loc fruntaș,
demn de laude. Ca orice peliculă în care sunt prezentate două rase diferite, este inevitabil să nu apară
și discrimin ările oricât de mici ar părea ele .
În privința modalității în care este reprezentată populația de culoare, observăm câteva lucruri.
Mai întâi, negrii „buni” sunt cei care, în perioada Reconstrucției și a abuzurilor negrilor de la
conducere, rămân alături de vechii lor stăpâni și îi apără . Apoi, povestea sugerează că populația de
culoare nu este pregă tită pentru egalitatea politică, pe care nu o merită deoarece, mai întâi, negrii sunt
predispuși la abuzuri (scena alegerilor) și, apoi, pentru ca le lipsește orice dram de cultură politică și
maniere civilizate (scena negrilor din parlament, care se așază cu picioarele desculțe pe masă).

Filmul istoric
De multe ori, imaginea pe care o avem asupra unui eveniment/personaj istoric se poate
transforma ușor: de la imaginea prezentată în discursul istoric scris (spre exemplu, cea din manualele
școlare) se ajunge la o imagine amestecată, care împrumută elemente și din alte surse. În trecut, sursa
alternativă era literatura , iar astăzi sursa este filmul. Cu timpul, se ajunge la o confuzie între cele două
imagini, nu mai facem distincția între ele: nu mai știm ce anume din ce cunoaștem despre un
eveniment reprezintă informații din narațiunea istorică „clasică” și ce informații sunt de fapt preluate
din filme. Se ajun ge, astfel, la o modificare a memoriei istorice. Totuși, trebuie să avem în vedere un
anumit lucru: filmul poate avea acest efect (pozitiv sau negativ, depinde de perspectivă) acolo unde
memoria istorică – sau, mai bine spus, imaginea colectivă a unui grup privind istoria – se bazează mai
mult pe o mitologie istorică decât pe o narațiune clasică, „academistă”.
Apoi, filmul istoric este într -adevăr capabil de a crea/accentua stereotipuri și prejudecăți.
Griffith, de exemplu, folosește în filmul său „The Birth of Nation” câteva din stereotipurile clasice
privind populația de culoare (caracterul violent, lipsa culturii politice – scena negrilor din parlament,
un anume erotism cu nuanțe negative – servitoarea mulatră care își seduce stăpânul). Ca și în cazul
capacității de influențare a memoriei istorice, capacitatea filmului de a crea/accentua stereotipuri este
cu atât mai mare cu cât publicul -spectator este mai neinstruit. Astfel, în urma vizionării filmului The
Birth of a Nation , o persoană care nu cunoaște is toria Războiului Civil și a societății Sudiste, și care
nu a interacționat cu persoane de culoare, poate prelua mesajul și stereotipurile filmului fără a le pune
la îndoială.

16
Așadar, prin forța mesajului controversat pe care îl transmite, filmul lui Griff ith a demonstrat
că filmele istorice pot avea o influență considerabilă în societate. Astfel, în timp ce în Nordul Statelor
Unite, filmul a fost perceput drept o insultă la adresa negrilor și un film profund rasist, el s -a bucurat
de apreciere în Sud, unde populația a rezonat cu mesajul transmis.14

Comedia
Comedia este un gen de film în care accentul principal se pune pe umor. Aceste filme sunt
concepute pentru a obține râsul din partea audienței, pentru a amuza și distra publicul. Filmul de
comedie prezintă situații exagerate special pentru a provoca râsul, diferite tipuri comice de vorbiri, de
acțiuni și de personaje.
În rolurile de comedie, afro -americanii ocupă locul fruntaș. Sunt cei mai apreciați deoarece
umorul lor este aparte. Aerul lor artistic încântă publicul și îi amuză pe spectatori prin carisma de care
dau dovadă.
Rasismul îl observăm în peliculele de comedie mai rar. Se poate regăsi în unele glume în care
este ironizat sau subestimat un afro -american de către un alb. Ceea ce observăm adesea în filmele cu
negri este apelativul pe care îl folosesc între ei „ nigger ”, dar dacă o persoană de altă rasă decât a lor
l-i se adresează cu acest apelativ, se simt ofensați.

Drama
Filmul dramatic reprezintă un gen cinematografic de largă varietate, dificil de încadrat din
cauza aplicării termenului pentru subiecte și tratări foarte diferit laolaltă. Drama15 are tendința de a
reflecta întreaga complexitate a vieții reale, fiind o specie supusă convențiilor, altfel decât tragedia.
Din exemplul filmului „ Imitation of life”, în care femeia de culoare era renegată de către
propria fiică, observăm încercarea mamei de a face față respingerii. Într -o epocă în care rasismul
predomină, iar afro -americanii încă erau văzuți și tratați ca niște sclavi, fiica mulatră își dorește cu
ardoare să facă parte din lumea al bilor, astfel încât dispare cu intenția de a scăpa de origini, provocând
moartea mamei sale.

14https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/nasterea -unei -natiuni -sau-cum -filmul -istoric -starneste –
controverse
15 Drama este o specie a genului dramat ic, caracterizată prin ilustrarea vieții reale prin intermediul unui conflict
complex și puternic al personajelor, cu întâmplări și situații tragice, în care eroii au un destin nefericit.

17
În concluzie, indiferent de genul filmului, rasismul poate să fie regăsit mai mult sau puțin , și
asta datorită echipelor de producție care își aleg personajele pe baza unor criterii care uneori pot fi
discriminatoare.

18
Capitolul 2. Afro -americani pe „sticlă”

Deși au fost subestimați și discriminați de -a lungul timpului, afro -americanii au dovedit a fi
contrariul miturilor. Au dat dovadă de egalitate și mulți dintre aceștia au ajuns personalități cunoscute
în America. Mulți artiști, actori, prezentatori și cânt ăreți sunt de culoare, iar succesul lor nu a întârziat
să apară.
În ciuda tuturor controverselor și a discriminărilor rasiale, afro -americanii nu au cedat și au
mers mai departe indiferent de critici. Chiar dacă sunt multe vedete de culoare, trecutul nu a rămas în
trecut, iar stereotipurile nu au încetat. Cu toate că nu se mai fac abuzuri fizice, diferențele inter -rasiale
continuă să se manifeste prin mijloace media, provocând daune morale.

1. Abordările regizorilor

Fiecare regizor are propriul stil de abo rdare atunci când își creează scenariul unui film. Ceea
ce am observat este faptul că majoritatea filmelor cu tema rasismului sunt regizate de regizori de
culoare. Deoarece, cred eu, că ei simt altfel aceste diferențe dintre rase.
Regizorul de film este cr eatorul principal al filmului. El coordonează activitatea tuturor
angajaților, pentru atingerea scopului artistic din faza de concepție și până la ecranizarea filmului.
Responsabilitățile pe care acesta le deține sunt:
• Selectarea actorilor pentru toate rol urile;
• Oferirea sarcinilor colaboratorilor săi în realizarea produselor media;
• Coordonarea tuturor activităților pentru atingerea scopului și imaginii artistice dorite;
• Elaborarea scenariului regizoral;
• Avizarea schițelor de decoruri și costume.16
Regizorul este în general prezent în toate momentele importante a creației filmului. El este
omul care asigură unitatea conceptuală de realizare a operei cinematografice, filmul. Ca în orice alt
domeniu creativ, se disting în mare doua tipuri:
1) Autori de filme artistice: interesați în primul rând de opera pe care o creează, dornici
să întemeieze genul și să confrunte publicul cu o viziune artistică originală.

16 http://www.carieramea.com/regizor/

19
2) Autori comerciali: sunt cei care prin meșteșugul lor, răspund nevoilor publicului, care
folosesc ș abloane dovedite a fi eficiente.
După părerea mea, în prima categorie a autorilor de filme artistice , Spike Lee poate ocupa
acest loc lejer. Regizorul a creat pelicule ce erau în interesul său și al restul afro -americanilor. Prin
filmele acestuia a scos î n evidență problemele cu care se confrunta societatea la acele timpuri. A
încercat să ilustreze relațiile inter -rasiale și viața în comunitățile de afro -americani.
Regizorul Spike Lee s -a născut la 20 martie 1957. S -a mutat cu familia sa în Brooklyn, New
York, când era copil. Cartierul Fort Greene, locul unde a copilărit, este sediul companiei de producție,
40 Acres & A Mule Film works , precum și a altor afaceri deținute de Lee. În Brooklyn, a urmat Liceul
John Dewey. După liceu, Lee s -a înscris la colegiu l Morehouse , unde a făcut primul său film ca
student, " Last Hustle in Brooklyn". A urmat cursuri de film la Universitatea Clark din Atlanta, și a
absolvit cu un master în Științele Comunicării de la Colegiul Morehouse. Apoi s -a înscris la New
York Universi ty's Tisch School of Arts . A absolvit în 1978 cu un Master în Arte Frumoase de Film și
Televiziune. Lee se remarcă prin modul de a face filme controversate bazate pe probleme sociale și
politice. De asemenea, el predă la New York University și Columbia Uni versity. Compania lui de
producție, 40 Acres & A Mule Film works , a produs peste 35 de filme din 1983.17
Regizorul afro -american est e o voce proeminentă a comunităț ii americane de culoare,
explorând adeseori în filmele sale relațiile inter -rasiale. Spike Lee, în vârstă de 58 de ani, s -a remarcat
în domeniul ci nematografiei independente, graț ie unor filme precum "Pizzeria lui S al/ Do The Right
Thing " (1989) ș i lungmetrajul biografic "Malcolm X" (1992). A fost de două ori nominalizat la Oscar
– în 1990 , pentru scenariul original al filmului "Do The Right Thing ", și în 1998, pentru documentarul
"4 Little Girls".
În cea de -a doua categorie, și anume cea a autorilor comerciali, am ales să îl clasez pe regizorul
Steven Spielberg deoarece filmele sale au avu t un succes uriaș la public. Filmele sale au atins mai
multe teme și genuri printre care se numără și cele SF, aventură, horror și acțiune.
Steven Spielberg este un regizor ce se mulează ușor după cerințele fiecărui gen de public în
comparație cu regizorul de culoare Spike Lee care merge pe o singură idee, aceea de a scoate
problemele societății în atenția tuturor. Sunt de părere că Spike Lee dorește o schimbare la nivel glob al
în confruntarea inter -rasială, și de aceea a realizat numeroase filme bazate pe această temă, tocmai
pentru a arăta lumii pericolele iminente la care ne expunem dacă nu încetăm a mai fi superficiali și

17 https://www.cinemagia.ro/acto ri/spike -lee-4925/

20
ingrați. În schimb regizorul Steven se bucură de un succes enorm regizând pelicule ce au ca scop doar
încântarea publicului.
În concluzie, din cele doua exemple de mai sus ne dăm seama că fiecare regizor are o abordare
personală prin care se identifică fie cu problemele cu care se confruntă societatea în care a crescut și
s-a format , fie cu o imaginație nemărginită prin care regizorul încearcă transpună privitorul într -o altă
lume decât a noastră. Cu alte cuvinte avem doi regizori diferiți, în care unul merge pe stilul rați onal,
iar celălalt apelează la modul emoțional.

2. Discriminați la Oscar

La nominalizările premiilor Oscar din anul 2016, mai multe persoane s -au declarat neîncântate
de faptul că nicio persoană de culoare sau hispanică nu a fost n ominalizată la premii.
Această decizie a provocat un val de nemulțumiri pe rețelele de socializare, foarte multe
persoane plângându -se de acest lucru, acuzându -i pe cei care au f ăcut nominalizările de rasism.
Cele mai multe plângeri au curs pe Twitter , unde foarte multe persoane au transmis că
nominalizările s -au făcut pe baze rasiste, pe rețeaua de socializare apărând și un hashtag special
#OscarSoWhite .
Cele mai multe nominalizări la premiile Oscar le are în acest an "The Revenant ", care a fost
nomin alizat la doisprezece categorii, din douăzeci și patru câte sunt în total. Printre actorii care sunt
nominalizați la câștigarea unor premii îi regăsim pe Leonardo DiCaprio (The Revenant), Matt Damon
(The Martian ) sau Michael Fassbender (Steve Jobs), dar ș i pe Sylvester Stallon , care prinde la 70 de
ani o nominalizare pentru cel mai bun actor în rol secundar.18
A fost nevoie ca lumea să ajungă în anul 2002 pentru ca o artistă de culoare s ă câș tige premiul
Oscar l a categoria ”cea mai bună actriț ă în rol princi pal”. În acel an, Halle Berry, premiată pentru rolul
din ”Monster’s Ball”, a acceptat trofeul în numele ”fie cărei femei de culoare anonime ș i fără c hip care
are de acum înainte o ș ansă, pentru că o uș ă s-a deschis în această seară”. Nu a fost însă chiar aș a. În
2016, considerând că acea ”uș ă” era în continuare închisă pentru artiș tii afro-americani, mai multe
personalităț i de la Hollywood, inclusiv cineastul Spike Lee, au ales să boicoteze gal a Oscarurilor.

18https://www.b1.ro/stiri/monden/oscar -2016 -organizatorii -acuzati -de-rasism -din-cauza -faptului -ca-nicio –
persoana -de-culoare -nu-a-fost-nominalizata -la-premiile -din-acest -an-137461.html

21
Actorul de stand up Chris Rock a dec is să nu renunțe la eveniment și ț i-a păstrat rolul de prezentator
principal al evenimentului. A făcut acest lucru pentru a protesta mai eficient: ”Sunt aici, la Oscaruri,
supranumite recompensele a tribuite de către albi. Vă daț i seama că dacă aceste premi i s-ar acorda
prezentatorilor, eu nu aș mai fi aici în această seară”.19
Mai multe personalități ale lumii cinematografice au decis să boicoteze din acest motiv
ceremonia ce va avea loc la 28 februarie. Astfel regizorul Spike Lee, care a primit anul trecut un Oscar
pentru întreaga carieră, dar și actorul Will Smith și soția sa, Jada Pinkett -Smith, nu vor participa la
ceremonia din acest an.
Nominalizată în 2016 la categoria "Cea mai bună actriță în rol principal", Charlotte Ramplig
a catalogat drept "rasism față de albi" decizia cineastului american de culoare Spike Lee de a boicota
gala Oscarurilor, din 28 februarie, în semn de protest împotriva lipsei candidaților de culoare pentru
al doilea an consecutiv. "Acesta este rasism în sens invers, rasism împotriv a celor albi. Nu se poate
ști niciodată dacă așa este, dar este posibil ca actorii negri să nu fi meritat să ajungă pe lista scurtă", a
susținut ea, într -o intervenție la po stul francez de radio Europe 1.
Charlotte Rampling se opune categoric și ideii avan sate de Spike Lee de a se institui cote astfel
încât minoritățile să poată ajunge mai ușor la Oscaruri. "De ce trebuie să facem categorii? Oricând va
putea veni cineva care să spună #Ești prea nu știu cum, prea negru, prea alb sau mai puțin frumos…Și
atunci ce facem, catalogăm ca să facem tot felul de noi minorități?", a mai spus vedeta de 69 de ani,
recompensată cu numeroase premii de -a lungul carierei sale de actriță, cântăreață și fotomodel.
"Există mulți actori negri. Până la urmă, nu poți vota în fav oarea unui actor pe motiv că este
negru. Nu poți să spui #îl voi vota, nu e bun, dar e negru#", a explicat, la rândul lui, veteranul interpret
Michael Caine, de 82 de ani, în cursul un ui interviu pentru BBC Radio 4.
Deținător a două premii Oscar, Michael Caine a recomandat artiștilor de culoare să "aibă
răbdare", amintind că și el a făcut același lucru timp de "mulți ani" pentru a ajunge printre laureații
prestigioaselor premii acordate anual de Academia Americană de Film.
În 2015, lipsa persoanelo r de culoare de pe lista nominalizărilor a provocat nemulțumiri,
concretizate pe rețelele sociale prin mesaje purtând eticheta #OscarsSoWhite (Oscaruri atât de albe),
iar după anunțarea nominalizărilor din 2016, joia trecută, discuțiile legate de acest sub iect s -au

19https://www.news.ro/entertainment/premiile -oscar -scurta-istorie -a-protestelor -de-la-premiile -academiei –
de-film-americane -video -1922400326002017020916662837

22
reaprins, cu o forță sporită, cu hashtag -ul actualizat, #OscarsStillSoWhite (Oscaruri le în continuare
atât de albe).20

3. Percepția despre negri în trecut și acum

Istoria sclavilor afro -americani a început în anul 1619, când douăzeci de sclavi de origine
africană au fost aduși în America, fiind desemnați inițial ucenici. Aceștia erau vânduți și cumpărați de
către negustorii de sclavi.
Se spune că în trecut bărbații de culoare erau priviți în trecut ca fiind leneși și inculți, de
asemenea exista un mit prin care se ridica problema că negrii ar avea creierul mai mic decât albii.
În majoritatea filmelor din anii 80 respectiv 90, afro -americanii aveau doar rolurile servitorilor,
grădinarilor, funcții inferioare albilor. Același lucru se poat e spune și despre femeia de culoare. De
exemplu în filmul „ Imitation of life ”, rolul actriței de culoare era acela de servitoare a femeii albe.
În trecut afro -americanii au avut un lider de imagine după care s -au ghidat. Malcolm X a fost
pentru ei autorit atea, vocea tuturor celor ce nu îndrăzneau să își apere drepturile în fața majorității.
Malcolm X (născut Malcolm Little; 19 mai 1925 – 21 februarie 1965) (cunoscut și sub numele
Hajji Malik El -Shabazz ) a fost un preot musulman american de culoare și purtă tor de cuvânt pentru
Nation of Islam. Pentru admiratorii săi a fost un avocat curajos pentru drepturile negrilor, un om care
a pus sub acuzare albii din America în termenii cei mai aspri pentru crimele sale împotriva
americanilor de culoare; însă adversari i l-au acuzat de propovăduirea rasismului și a violenței. El a
fost numit unul dintre cele mai mari și mai influente personalități afro -americane din istorie.
Se spune ca tatăl lui Malco lm X a fost ucis de albi, și cel puțin unul dintre unchii săi a fost
linșat. De la vârsta de 13 ani, moment în care mama lui a fost internată într -o clinica pentru boli
mintale, acesta a trecut printr -o serie de centre de plasament. În 1946, la 20 de ani, a mers la închisoare
pentru intrare prin efracție.
În timpul det enției, Malcolm X a devenit membru al Nation of Islam, iar după eliberarea
condiționată în 1952 a reușit rapid sa ajungă unul dintre liderii mișcării. Pentru o perioada lunga de

20http://www.romaniatv.net/oscar -2016 -masuri -istorice -luate -de-academia -americana -de-film-dupa –
scandalul -de-rasism_269889.html

23
timp, el a fost imaginea publică a grupului, în conformitate cu învățăturile N ațiunilor el a evidențiat
supremația negrilor, susținând separarea de albi. Deseori putea fi auzit luând în derâdere încercările
guvernului American referitoare la drepturile civile privind integrarea.
În martie 1964 Malcolm X a realizat deziluzia numita Nation of Islam și în cele din urmă
părăsește gruparea și respinge învățăturile sale. Mai târziu acesta îmbrățișează islamul sunnit și, după
o perioadă petrecuta în Africa și Orientul Mijlociu, revine în Statele Unite unde a descoperit Muslim
Mosque Inc si Organizația Unității Afro -Americane. Deși continuă să sublinieze Pan -Africanismul,
auto-determinarea de culoare si dreptul la auto -apărare al negrilor, el a negat acuzațiile de rasism,
spunând: "Am făcut multe lucruri ca „negru” musulman pe care l e regret acum. Am fost un zombi e
atunci… îndreptat într -o direcție si trimis la marș ".
În februarie 1965, la scurt timp după renegarea Nation of Islam, a fost asasinat de trei dintre
membrii săi.
În prezent afro -americanii sun t considerați a fi criminali, dea leri de droguri sau tâlhari. S -a
demonstrat că mai bine 50% din infracțiunile contravenționale și penale sunt comise de negri. Dar
atunci când o infracțiune este comisă de către un alb nu este atât de mediatizată ca atunci când o
comite un negru. După părerea mea și aceasta discriminare este o cauză ce duce la rasism.
Fostul p reședintele american Barack Obama a folosit cu vântul tabu " nigger" ("negru", cu o
puternica încărcătură peiorativa ) pentru a pune punctul pe "i" în privința realității rasismului în
Ameri ca, într-un interviu cu actorul Marc Maron, publicat luni, relatează CNN.
Obama a intervenit, prin intermediul unui podc ast "WTF with Marc Maron", în dezbaterea
națională cu privire la relațiile dintre rase si controlul armelo r de foc, care a reizbucnit după atacul
armat de la Biserica Episcopala Metodista Africana (EAM) Emanuel de la Charleston.
Obama a spus ca s -au înregistrat progrese în relațiile inter -rasiale, citând propria experiență de
tânăr nă scut dintr -o mama alba si un tata african.
„Le spun mereu, mai ales tinerilor, 'nu spune ca in America nu s-a schimbat nimic in privința
rasei, dacă nu ai trăit ca afroamerican î n anii '50, '60 sau '70. Este indiscutabil faptul că relațiile dintre
rase s-au îmbunătățit î n mo d semnificativ în timpul vieții mele și a tale” , a spus Obama.
Obama a folosit cuvâ ntul "ne gru" pentru a sublinia că absența limbajului rasist nu înseamnă
că rasismul nu mai există .

24
În prezent majoritatea populației din America, este de părere că cele mai multe prostituate sunt
femeile de culoare, astfel creându -se stereotipuri ce duc la generalizarea populației de culoare,
defăimând imaginea femeii.
De multe ori, s -a spus despre americanii de culoare că aceștia nu sunt dispuși să muncească
din greu, nu acordă suficientă importanță școlii, iar de cele mai multe ori sfârșesc în închisoare. Însă,
acest lucru ar putea fi valabil și în cazul unei persoane albe, totul depinzând de mediul în care te naști
și trăiești.
În zilele noastre, oamenii sunt mai rezervați și nu mai împărtășesc aceste opinii negative despre
persoanele de culoare. Cu toate acestea, tensiunile există.
În România, rasismul nu este manifestat la un nivel înalt, statul fiind destul de îngăduitor cu
minorități le aflate în țara noastră.
Dacă în trecut afro -americanii au avut parte de tratamente barbare și au fost discriminați, în
prezent există și din partea lor reacții rasiste față de persoanele albe. Populația tot mai numeroasă a
persoanelor de culoare, le permite libertatea de exprimare a sentimentului de respingere față de cei
care cândva le -au luat dreptul la libertate. Acestea sunt indicii alarmante pentru stabilitatea socială din
Statele Unite. După cum afirmă expertul militar american Thoms W. Chittum, în sudul SUA albii și
negrii convieț uiesc înt r-o atmosferă asemănătoare relațiilor dintre triburile hutu ș i tutsi în Rwanda21.
Ei trăiesc amestecaț i, dar concur ează în plan economic, politic ș i psihologic, ei nu au nimic în comun
cu excepț ia un ei istorii pline de ură reciprocă ș i antipatie22
Publicistul ș i scriitorul american Colin Flaherty a publicat o carte cu un titlu răsunător, “Fata
Albă Sâ ngerează Mult. Revenirea violențelor rasiale ș i cum mass -media le ignoră” (“White Girl Bleed
a Lot: The return of racial violence and how the media ignore it”), în care face o pr ezentare
apocaliptică a infracționalității rasiale din SUA – sute de atacuri violente în grup s -au produs în ultimii
ani în orașele americane, iar ț inta acestor atacuri sunt albii, în particular fetele albe, care su nt supuse
agresiunilor în grup și umilinț elor. Flaherty atenționează în editorialele sale ș i asupra altui fenomen
periculos – crearea bandelor rasiale în ș colile americane .23

21 Republica Rwanda este una dintre cele mai mici ț ări de pe Continentul Negru, fiind situată partea central –
estică a Africii. Între lunile aprilie ș i iulie 1994, etnicii majoritari hutu din Rwanda au ucis peste 800.000 de oameni, marea
majoritate a victimelor aparținând minorităț ii tutsi.
22 Chittum Th.W. Civil War Two. The coming breakup of America. 1996. p. 33
23 https://www.wnd.com/2012/10/black -mob -violence -hits-high -school -gridiron/

25
E cazul să menț ionăm și rata înaltă a delincvenț ei în rândul negrilor. Publicistul american
Patrick Buchanan, făcuse în cartea sa, “Moartea Occidentului” (“The Death of The West”), referire la
un studiu în care s -a operat cu d ate oferite de Ministerul Justiției al SUA, ș i care arăta că în 1994 circa
90% dintre crimele inter -rasiale au fost înfăptuite de afro -americani. Avându -se în vedere că afro –
americ anii reprezentau 12% din populație, Buchanan deduce că incidența infracț ională în plan inter –
rasial e de 50 de ori mai probabilă în cazul acesto ra decâ t în cazul albilor. În ceea ce ț ine de violurile
în grup sau atacurile în grup, incidența infracț ională în cazul afro -americanilor e de 100 respectiv 250
de ori mai mare decât în cazul albilor24
Un principal factor ce duce la modificarea opiniei, est e reprezentat de mijloacele m ass-media .
Prin acest mijloc, femeia fiind o ființă mult mai sensibilă decât partea masculină, îi poate fi afectată
foarte ușor imaginea.
În timp ce femeia în societate a căpă tat drepturi si a evoluat, cel puț in teoretic, pana la egalitate
cu bărbatul, imaginea prezentată in mass -media este una î njositoare. Femeia este doar un o biect folosit
pentru a atrage bărbații în fața televizoarelor sau la chioșcuri să cumpere ziare. Prezentând femeia î n
diferite reclame c a un simplu obiec t menit sa facă plă cere celor care o privesc de fapt se distruge
imaginea reală a femeii. Chiar dacă televiziunea este ficțiune asta nu î nseamnă că femeile trebuie să
fie prezentate într -o ipostaza degradantă și să denatureze complet realitate. O astfel de portretizare a
femeii, ca u n simplu obiect de atragere a bărbaților, distruge imaginea femeii și de aceea mass -media
face î n acest caz mai mult rău decâ t bine.
În momentul în care la televizor, pe internet și î n ziare sunt promovate numai femei perfecte
în special adolescentele creează din ele un model. Greșeala în decizia asta este că preiau numai idealul
de frumusețe ș i nu de intelectualitate, care de altfel nici nu este prez entat de cele mai multe ori. Vrând
să aibă trupuri foarte slabe multe adolescente ajung să suferă de anorexie sau depresie. Si chiar daca
nu ajung in cazuri grave precum acestea alegerea u nor astfel de idealuri este greșită. Adolescenții ar
trebui să aibă preocupări legate de educaț ia lor nu de machi aj si metode de a slabi. Tendința lor
naturală de a exagera îi poate pune în pericol. Având în vedere că portretizarea mass -mediei du ce la
preluarea unor modele greșite care pun în pericol dezvoltarea adolescenților înseamnă că face mai
mult rău decâ t bine.
Dar nu întotdeauna treb uie să privim doar partea negativă a lucrurilor, pentru a reuși în viață
și pentru a trece peste unele prejudecăți, trebuie să vedem și partea plină a paharului. Ce vreau să spun

24 The Death of The West 2003, p. 47

26
este că ceea ce uneori în viață ne poate provoca neplăceri, noi putem folosi acestea în favoarea noastră
pentru a ne crea avantajele dorite.
Foarte multe feme i au puncte tari demne de luat î n considerare. Sunt multe femei puternice,
frumoase, talentate sau care pur și simplu se respectă . Dar pentru a le promova au nevoie de media.
Chiar daca o persoana e inteligenta tot are nevoie de promovare pentru a arăta și celorlalț i asta. Un
exemplu ar fi Angela Merkel, cancelarul germa n care l -a învins pe Gerhard Schroeder. Chiar daca ea
este o femeie inteligenta, media a fo st cea care i -a facilitat cunoașterea de către popor și a promovat
valorile care o făceau să merite postul de cancelar. Med ia are un rol foarte important î n societate: acela
de a informa. Iar femeile po t folosi acest mijloc pentru a -și promova propriile calități și a se fac e
cunoscute, dând un exemplu bun de urmat și creând astfel mai mult bine decât ră u.
În concluzie toată lumea câștigă deci portretizarea femeii î n ma ss-media face mai mult bine
decât ră u.

27
Capitolul 3. Inegalitatea rasială prezentată în film

Producțiile din cinema au creat controverse, atât în sens pozitiv cât și negativ, deoarece au
existat filme care au militat pentru combaterea rasismului și filme care au fost acuzate de rasism.
Filmul are un puternic impact asupra publ icului și este considerat un factor care poate da naștere
diferențelor de opinie între persoane cu privire la egalitatea inter -rasială.

1. Filmul – modalitate de abordare a rasismului în lume

Fiind un subiect destul de amplu, rasismul s -a manifestat încă d in cele mai vechi timpuri în
majoritatea domeniilor. Pentru că filmul este o creație artistică care are o putere de transmitere mare,
problema rasismului a fost destul de mult abordată în filme.
Pentru reflectarea modului în care inegalitatea rasială este evidențiată, am ales filmul „Do the
right thing ” apărut în anul 1989 scris, produs și regizat de Spike Lee. Filmul prezintă evoluția unor
tensiuni rasiale dintr -un cartier din Brooklyn care culminează cu tragedie în cea mai fierbinte zi din
vară. Acesta prezintă povestea unor oameni de diferite naționalități (negri, italieni, latini și coreeni)
care deși par că pot conviețui în armonie, sunt influențați de ideologiile rasiale pe care fiecare le
îmbrățișează.
Într-un cartier predominat de negri, s unt stabiliți trei italieni (tatăl împreună cu cei doi fii ai
săi) care au o afacere de familie, respectiv o pizzerie. Aceștia locuiesc de foarte mulți ani în cartier și
sunt apreciați de majoritatea locatarilor , ba chiar unul dintre angajați este negru . În ciuda acestui lucru
între familia de origine italiană și câțiva locuitori de culoare există conflicte generate de superioritatea
pe care cred că o dețin unii față de ce ilalți. Italienii nu se consideră ca fiind egalii locuitorilor de
origine afro -america nă, deși afacerea lor funcționează datorită acestora. Drept urmare în interiorul
restaurantului proprietarii aveau un perete pe care se aflau tablouri doar cu personalități de culoare
albă. Acest fapt stârnește indignarea unuia dintre clienții restaurantul ui, care încearcă să organizeze
un boicot împotriva proprietarului.
Tensiunile dintre cele două tabere degenerează astfel încât în momentul încăierării se ajunge
la moartea unui bărbat de culoare . Întregul cartier se răzbună pentru moartea acestuia și ince ndiază
localul italienilor .

28
După părerea mea, filmul reprezintă ecranizarea perfectă a diferențelor dintre comunități. Prin
subiectul abordat, dar mai ales prin modul de a -l trata, filmul „Do the right thing ” scoate în evidență
rasismul și pericolele pe care acesta le generează. Aces te pericole implică de cele mai multe ori acte
de violență atât verbale cât și fizice. Deși Malcolm X afirma că „violența înseamnă inteligență dacă
este folosită în legitimă apărare”, în povestea acestui film personajele renunță la rațiune și acționează
pe baza instinctelor.
Creația regizorului Spike Lee, este cu atât mai bună cu cât acesta a reușit să transpună o
problemă care există la nivel global într -un film a căru i acțiune se petrece într -un interval de doar
douăzeci și patru de ore.
Prin urmare, fi lmul surprinde rasismul manifestat la nivelul unei mici comunități și conflictele
care pot exista între oamenii de diferitele naționalități.
Oamenii se nasc și sunt crescuți cu anumite principii care pot evolua într -un mod pozitiv sau
negativ. În cazul pe rsonajelor din pelicula „Do the right thing”, prejudecățile predomină rațiunea și
nu pot accepta faptul că oamenii indiferent de rasă și culoare ar trebui să fie egali. Acestea au
convingerea că anumite rase sunt prin naștere superioare altora. Aici oamenii de culoare sunt în mediul
lor, simt că locul le aparține și cu toate acestea nu au avut nimic împotriva străinilor stabiliți acolo. În
schimb italienii au păreri preco ncepute formate pe fondul diferențelor de clasă socială, rasă,
naționalitate și alte aspecte care după părerea lor, îi disting de ceilalți.
După cum am precizat anterior oamenii nu se nasc cu aceste prejudecăți, ci le dobândesc pe
parcursul vieții lor fiin d intens influențați de societatea în care au crescut, de familie, prieteni,
profesori dar și de mass -media.
Mass -media contribuie foarte mult la formarea opiniei publicului și de cele mai multe ori
majoritatea persoanelor au tendința de a imita ceea ce v ăd la televizor sau în mediul online. Uneori
putem fi influențați fără să ne dăm seama de anumite personaje care au o anumită amprentă asupra
societății, chiar dacă aceasta este una negativă. De cele mai multe ori părerile oamenilor se pot
schimba fiind in fluențat de anumite stereotipuri care sunt înfățișate prin intermediul diferitelor
mijloace media convenționale cum ar fi filmul.
În filmul prezentat oamenii de culoare, care re prezentau majoritatea în cartier, au dovedit că
sunt destul de toleranți cu c ei care erau veniți din alte regiuni și nu au acționat împotriva lor decât
atunci când s -au simțit atacați.

29
Problema discriminării este una foarte veche, negrii fiind tratați cu inferioritate și judecați
dintotdeauna. Însă, de -a lungul timpului s -a dovedit că oamenii de culoare sunt unii dintre cei mai
talentați în domenii cum ar fi actoria, muzica sau sportul fiind apreciați de persoane din toate colțurile
lumii. Tot din acest motiv oamenii de culoare pot fi invidiați și astfel rasismul este manifestat din
simplul motiv că ei pot fi mai buni. Este cazul unuia dintre cei doi fii a i italianului care deși avea idoli
de culoare în muzică și sport, refuza să îi asocieze cu restul negrilor din jurul său.
Conform Bibliei există o singură rasă și anume rasa umană. Caucazienii, africanii, asiaticii,
indienii, arabii sau evreii nu sunt rase diferite. Ei sunt etnii diferite în cadrul rasei umane, iar orice
formă de rasism, prejudecată sau discriminare este considerată a fi o ofensă la adresa lucrării
Dumnezeiești. Dac ă s-ar fi lua acest lucru în considerare de către toată omenirea, atunci probabil că
rasismul ar fi doar o teorie.25
Stereotipurile și prejudecățile ne influențează viața de zi cu zi, iar în anumite împrejurări
operăm cu el, în ciuda faptului că ne credem lipsiți de prejudecăți. Nu de puține ori ele pot deveni
bariere în comunicarea, cunoașterea și acceptarea celor din jurul nostru. În filmul „Do the right thing ”
sunt prezentate gânduri superficiale, idei greșite pe care personajele le manifestă în legătură cu diverse
situații sau persoane. Din acest punct de vedere, discriminarea poate fi evitată prin lupta cu propriile
prejudecăți.
Prejudecățile îi pot determina pe oameni să denatureze, să interpreteze greșit sau chiar să
ignore unele realități care nu co respund personalității lor preconcepute. Acestea pot fi alimentate și
de naționalism și de învățături religioase false și pot fi consecințe a mândriei nepotrivite. De asemenea,
în film sunt prezentate momente în care italienii, asiaticii și latinii se cons ideră mai harnici, mai buni
și mai inteligenți decât negrii afișând o mândrie nejustificată. 26
După cum bine știm, rasismul nu înseamnă doar tratamentul diferențiat aplicat pe criteriul
rasei, ci și manifestări de natură penală, precum violențe sau crime. De regulă, o persoană nu se naște
rasistă și face această alegere pe parcursul vieții fiind influențată mai mult sau mai puțin de diferiți
factori externi.
Regizorul, Spike Lee, a accentuat pe parcursul filmului toate aceste forme ale rasismului și le –
a expus publicului pentru a evidenția tratamentul de care au avut parte negrii atât în trecut cât și la

25https://www.gotquestions.org/Romana/rasism.html?fbclid=IwAR1gpB66v9FmNmfStYS34 -X5D6A8E1kxY –
kakm2hKIDd6xuTUa4rQEzCzKg
26http://www.mesagerulsfantulanton.com/content/stereotipurile -si-prejudecatile -bariere -cunoasterea -si-
acceptarea -aproapelui?fbclid=IwAR2vUmh OxMeQ1M3REP -_EyFPymyhfzhE -dluTxFFUB5JDSrlICWgh6 -ovqI

30
momentul desfășurării acțiunii. Este bine cunoscut faptul că Spike Lee este un adept al respectării
drepturilor omului indiferent de rasă, religie, etnie s au naționalitate.
O anumită persoană se poate identifica cu rasă sau poate fi identificată de ceilalți ca aparținând
unei rase pe baza unor trăsături fizice. Însă, rasa este doar un concept social, existența raselor nefiind
demonstrată științific .
În concluzie putem afirma că filmul este un mijloc eficient prin care problema rasismului și a
discriminării poate fi abordată. Prin acest mijloc, regizorii încearcă să diminueze efectele rasismului
la nivel global. Acest lucru este confirmat și de numărul mare de filme c are s-au realizat în acest sens.

2. Gradul de manifestare a rasismului în România

Deși, încă din cele mai vechi timpuri s -a spus despre negri că sunt persoane leneșe, infractori
și criminali, aceștia și -au dovedit calitățile în meserii pre cum cea de actor, muzician sau sportiv și nu
numai. De -a lungul anilor ei și -au dobândit anumite merite datorită acestor calități, iar nivelul de
discriminare asupra lor a scăzut considerabil.
În România filmele cu actori de culoare au fost în permanență a preciate și se poate spune că
au inspirat o mulțime de oameni, în special tineri. De altfel este cunoscut faptul că unele dintre cele
mai bune filme realizate vreodată sunt cele în care joacă actori de culoare. Printre aceste filme, cele
mai renumite sunt comediile în care joacă negrii, datorită faptului că aceștia au un simț al umorului
aparte.
Rasismul în România este o realitate pe care o trăiesc mai multe minorități etnice și religioase.
Minoritatea romă este printre cele mai discriminate grupuri din R omânia. Cele mai frecvente forme
de discriminare sunt legate de accesul la servicii, accesul la educație, ocuparea forței de muncă și
locuințe.
Dacă nu ar exista rase , atunci nu ar exista nici rasism. Și dacă nu există rasism , toate plângerile
unora sau altora că sunt dezavantajați din cauza culorii pielii sau formei ochilor ar putea rămâne fără
niciun fundament.
Majoritatea negrilor care se află în România sunt angajați ai cluburilor sportive (fotbal,
handbal), aceștia fiind apreciați de calitățile lor sportive.

31
În trecut, au existat numeroase conflicte între români și negri, aceștia din urmă acuzându -i pe
români de rasism. Cu toate acestea, în România există și în prezent, un număr considerabil de persoane
de culoare care se stabilesc aici pentru activități cum ar fi studiul sau afacerile.
În sensul combaterii rasismului din România, putem menționa faptul că există numeroase
colaborări muzicale ale artiștilor români cu artiș ti de culoare.
Statisticile menționează România ca fiind una dintre cele mai rasiste țări din Europa. Acest
rasism provine din lipsa de cultură a oamenilor și poate fi diminuat prin educare.
În general, minorităților etnice s -au bucurat în România de drept uri și libertăți care le -au
permis să -și conserve și să -și promoveze specificul etnic sau cultural. Persoanele care aparțin
minorităților naționale se bucură pe lângă drepturile universale ale omului, si de drepturi speciale, cu
scopul de a menține identit atea grupului minoritar, cel puțin la nivel cultural, lingvistic și religios.
Constituția României prevede egalitatea cetățenilor și interzice discriminarea pe baza
naționalității. De asemenea, recunoaște dreptul de a păstra, exprima și dezvolta identitate a națională.
Prin Ordonanța 137/2000, România a devenit prima țară din regiune care a adoptat legislația anti –
discriminare. Actul definește discriminarea atât direct cât și indirect, permite măsuri pozitive sau
speciale pentru persoane aparținând grupuril or dezavantajate, în ideea asigurării șanselor egale.

32
Concluzii

Pe parcursul întregii lucrări s -au prezentat aspecte importante și nu numai, legate de
problemele sociale din lumea cinematografiei, cum se confruntă societatea cu prejudecățile încă
existente legate de rasism. Cum a evoluat populația și cât de mult și -a pus amprenta trecutul istoric
asupra prezentului. Producțiile cinematografice prezintă povești diverse despre inegalitățile rasiale ,
iar acest lucru poate fi tratat de public fie cu su perficialitate, fie cu interes, de asemenea poate stârni
prejudecăți destul de grave.
Pe parcursul primului capitol, s -au prezentat toate informațiile esențiale cu caracter istoric
pentru a evidenția faptul că rasismul a luat naștere cu mulți ani în urmă ș i persistă, iar istoria, aș putea
spune că este cauzatoare de manifestări între etnii sau rase. Toate aceste precizări care fac referire la
rasism și tot ceea ce ține de prejudecățile acestuia, sunt prezentate în sensul descoperirii gradului de
gravitate l a care se poate ajunge.
Prezentarea afro -americanilor „pe sticlă” reprezintă obiectul celui de -al doilea capitol. În care
am încercat să evidențiez faptul că actorii de culoare sunt în continuare discriminați, atât în rolurile
pe care le primesc ci și la e venimentele importante la care iau parte. Urmele trecutului îi „bântuie” și
sunt asociați în continuare cu persoane inferioare albilor.
Principala problemă pe care am vrut să o evidențiez este faptul că indiferent dacă ne aflăm
într-un secol în care legil e s-au schimbat, iar lumea este din ce în ce mai emancipată și mai deschisă
către noutate, prejudecățile există în continuare. Oamenii au tendința mereu să pună eticheta fără a
cunoaște conținutul și nu se gândesc la consecințe când fac asta.
Un alt facto r important pe care am vrut să îl punctez, în prezenta lucrare, este modalitatea prin
care este prezentat rasismul și cum mass -media nu acordă atât de mare importanță acestui lucru pe cât
ar trebui. Uneori mijloacele mass -media, din contră, alimentează problemele rasiale folosind titluri
ofensatoare la adresa afro -americanilor sau a altor etnii.
În final, am exemplificat o metodă de abordare a rasismului, prin producția cinematografică a
regizorului Spike Lee ce a realizat filmul „ Do the rig ht thing ”. Acesta este unul dintre filmele cu tema
rasismului ce regizorul a lansat, Spike Lee a regizat numeroase filme încercând să combată acest

33
subiect, unele fiind mai dramatice, iar altele mai puțin. De asemenea am observat o comparație între
manifes tarea rasismului in America și la noi.

34
Bibliografie

Cărți:
1. Chittum Th.W. Civil War Two. The coming breakup of America. 1996. p. 33
2. The Death of The West 2003, p. 47
3. “White Girl Bleed a Lot: The return of racial violence and how the media ignore it” p. 63
4. The Color of Crime. Race, Crime and Justice in America // New Century Foundation,
Oakton. 2 -nd edition, 2005. 24 p

Site-uri internet:
1. https://www.historia.ro accesat la data de 18.11.2018
2. http://www.cyberhate -watch.ro/ce -este-rasismul?fbclid=IwAR0eSpwoNCN837SGEzG –
E8dxr8xoIeU0QEwHO8menAOYb_q_6c30nPTmE7E accesat la data de 27.01.2019
3. https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/nasterea -unei-natiuni -sau-cum-filmul –
istoric -starneste -controverse accesat la data de 21.11.2018
4. http://www.carieramea.com/regizor/ accesat la data de 05.12 .2018
5. https://www.cinemagia.ro/actori/spike -lee-4925/ accesat la data de 05.12.2018
6. https://www.b1.ro/stiri/monden/oscar -2016 -organizatorii -acuzati -de-rasism -din-cauza –
faptului -ca-nicio -persoana -de-culoare -nu-a-fost-nominalizata -la-premiile -din-acest -an-
137461.html accesat la data de 20.01.2019
7. https://www.news.ro/entertainment/prem iile-oscar -scurta -istorie -a-protestelor -de-la-
premiile -academiei -de-film-americane -video -1922400326002017020916662837 accesat
la data de 30.01.2019
8. http://www.romaniatv.net/oscar -2016 -masuri -istorice -luate -de-academia -americana -de-
film-dupa -scandalul -de-rasism_269889.html accesat la data de 30.01.2019
9. https://www.wnd.com/2012/10/black -mob-violence -hits-high-school -gridiron/ accesat la
data de 02.02.2019

35