Frontex: Doar o agenție sau un prim pas spre o politică comună [611089]

UNIVERSITATEA „BABEȘ -BOLYAI ” CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE STUDII EUROPENE
RELAȚII INTERNAȚIONALE ȘI STUDII EUROPENE

Frontex: Doar o agenție sau un prim pas spre o politică comună
de control a frontierelor externe ale
Uniunii Europene?

Coordonator științific: Absolvent: [anonimizat]. univ. dr. Georgiana Ciceo Crina -Mădălina Șomai

CLUJ -NAPOCA
2017

2

Declarație

Prin prezenta declar că Lucrarea de licență cu titlul „Frontex: Doar o agenție sau un prim pas
spre o politică comună de control a frontierelor externe ale Uniunii Europene?”, este scrisă de mine
și nu a mai fost prezentată niciodată la o altă f acultate sau instituție de învățământ superior din țară
sau străinătate. De asemenea, declar că to ate sursele utilizate, inclusiv cele de pe Internet, sunt
indicate în lucrare, cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:
– toate fragmentele de text reproduse exact, chiar și în traducere proprie din altă limbă, sunt
scrise între ghilimele și dețin referința precisă a sursei;
– reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alți autori deține referința precisă;
– rezumarea ideilor altor autori deține referința precisă la textul original.

Cluj-Napoca,

Absolvent: [anonimizat]

_________________________

3

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 4
CAPITOLUL I
CE REPREZINTĂ FRONTEX? ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 9
1.1. Cum a apărut ideea formării Frontex? ………………………….. ………………………….. ……….. 9
1.2. Modificări ale statutului inițial ………………………….. ………………………….. ……………….. 15
1.3. Obiective operaționale ………………………….. ………………………….. ………………………….. 18
1.4. Organizarea Frontex ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 20
1.5. Frontex în contextul U niunii Europene ………………………….. ………………………….. ……. 24
1.6. Amenințări la adresa frontierelor externe ………………………….. ………………………….. …. 26
CAPITOLUL II
CARE ESTE MANDA TUL FRONTEX? ………………………….. ………………………….. …………….. 29
2.1. Activitatea Agenției ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 29
2.2. Analizele de risc și operațiunile comune ………………………….. ………………………….. ….. 32
2.3. Lupta împotriva terorismului și migrației ………………………….. ………………………….. …. 34
2.4. Frontex în cheia interguvernamentalismului liberal ………………………….. ………………… 36
2.5. Realizări până la momentul actual ………………………….. ………………………….. ………….. 38
2.6. De ce nu a funcționat Frontex? ………………………….. ………………………….. ………………. 40
CAPITOLUL III
STUDIU DE CAZ. ANALIZA DOCUMENTELOR DE ACTIVITATE ALE FRONTEX ……. 45
3.1. Programe de lucru anuale ………………………….. ………………………….. ……………………… 45
3.1. Rapoarte generale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 54
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 66
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 70

4

INTRODUCERE

Asigurarea sentimentului de securitate reprezintă o cerință esențială a contemporaneității,
iar apărarea corespunzătoare a frontierelor existente între state este instrumentul optim p entru ca
acesta să fie dobândit. Securitatea este un conce pt existent de la începuturile lumii, care a prins
contururi diferite de -a lungul timpului, încercând să promoveze pacea și cooperarea între indivizi
și între state .
Pentru ca securitatea să nu reprezinte o îngrădire a libertăților fundamentale, Uniunea
Europeană ca rezultat al voinței statelor, a încercat prin atribuțiile conferite de Tratate să ofere
statelor membre, și implicit cetățenilor săi, libertatea de circulație într -un mediu cât mai sigur și
stabil. Acest lu cru a fost însă adesea supus încercări lor datorită situațiilor apărute pe scena
politică internațională, care au produs divergențe și stări conflictuale în cadrul Uniunii, dar și în
afara ei. Prin politica externă se permite statelor membre să acționeze împreună pe plan mondial
prin aplicarea p ropriilor politici interne și să colaboreze î n toate domeniile acesteia pentru
crearea unui spațiu dominat de pace și siguranță, fără limite ale frontierelor. Dar într -o lume
nesigură și aflată permanent în mișcare, aplicarea politicilor nu duce întotdeaun a la rezultate
amiabile. Astfel s -a considerat necesară intervenția unei entități care să aducă noi abordări asupra
securității în cadrul Uniunii. Instituirea Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperarii
Operaționale la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene sau pe scurt,
Agenția Frontex, a venit ca răspuns la nevoia Uniunii Europene de a conferi siguranța necesară și
cerută de către cetățenii statelor membre . Pentru că o Uniune fără granițe între state și cu
posibilitatea liberei c irculații înseamnă o mai mare predispunere la pericole, noul organism a
constituit maniera prin care acestea să poată fi diminuate. Odată cu crearea sa, mandatului
Frontex i s -au atribuit sarcinile de asigurare a coordonării operaționale între statele memb re ale
Uniunii Europene în ceea ce privește managementul f rontierelor externe , și de urmărire a unei
dezvoltări în ceea ce privește supr avegherea și controlul acestora, în vederea sporirii securității
interne.
Tema propusă aduce în discuție un subiect de mare inter es și actualitate pentru
construcția europeană cu privire la ce a reușit Frontex să aducă în plus prin mandatul său.
Frontierele externe ale Uniunii Europene sunt un factor important pentru funcționarea
armonioasă și corectă a spațiului european, deoarece orice acțiune necorespunzătoare în aceste
locuri poate duce la o răsturnare a situației existent e. Datorită faptului că acestea trebuie să
funcționeze împreună ca un sistem unitar, la fel ca oricare sector public p e care Uniunea îl
implică, a fos t necesară existența unui organ observator și coordonator al acțiunilor desfășurate

5

pe teritoriul frontierelor. Fără o astfel de putere de control care să dețină situația întregului spațiu
vizat , acțiunile statelor cu frontiere externe nu ar mai fi în conc ordanță în ceea ce privește
nevoia de a proteja statele. Apărarea frontierelor externe ale statelor membre UE este un pilon
esențial în politica externă a Uniunii pentru menținer ea păcii și securității interne. Această
politică este cea care asigură cetăț enilor Uniunii libera circulație și este pusă în acțiune prin
măsuri adecvate privind controlul la frontierele externe, dreptul de azil, imigrarea, precum și
prevenirea criminalității transfrontaliere și tuturor celorlalte aspecte care pot afecta siguranța
frontierelor. Aici p oate interveni ca argument , situația actuală de mare interes pe p lan
internațional a valului de migranț i care au asaltat Europa în ultimii ani. Pentru situații ca ac estea
este nevoie de o coordonare a statelor bine pusă la punct și de o sus ținere și control la nivel
supranațional , care să completeze și să ușureze munca autorităților naționale implicate . Aici vine
Frontex, care dorește promovarea cooperării în domeniul apărării frontierelor externe și
gestionarea integrată a acestora. Un alt argument al impo rtanței unei astfel de agenții este lupta
împotriva terorismului, în care Frontex este direct implicată încercând să oprească evoluți a
acesto r fenomene în spațiul european și, de asemenea, combaterea criminalității organizate
transfron taliere la frontierele externe prin sprijinirea statelor membre în cooperare cu Europol și
Eurojust. Fenomenele de această natură au căpătat amploare odată cu încercarea de a se promova
tot mai mult libertatea individului și dreptul la egalitate a de șanse. Înclinația rasială, politică sau
religioasă a dus la apariția a numeroase acte teroriste, criminale, care atentează la siguranța
cetățenilor de pretutindeni, nu doar din interiorul Uniunii. Diversitatea de naționalități și mediul
propice de evoluție indiv iduală, face ca Uniunea Europeană să fie și mai predispusă la astfel de
atentate asupra or dinii ei interioare, iar lipsa granițelor interioare este un factor încurajator pentru
aceste a, ce poate stimula apariția lor în lipsa unei protejări intense a frontie relor externe.
Cercetarea de față caută să aducă o viziune nouă asupra situației la frontierele externe și
să descopere de ce statele nu doresc o implicare mai profundă care să le aducă beneficii pe toate
planurile prin întărirea securității și gestionării propice, în pofida amenințărilor evidente la adresa
securității interioare a comunității europene. Situația din cadrul Uniunii, dar și cea din exterior la
nivel global, în ceea ce privește avansul sau regresul economic mondial, ori alți factori de natură
socială, geografică sau politică, pot afecta tot ceea ce ține d e frontierele Uniunii și implicit de
securitatea internă a acesteia. Din această cauză, co nsiderăm că subiectul este unul actual,
aducând întotdeauna perspective no i de abordare și subiecte de analiză consistente.
Pentru a încerca să înțelegem de ce și cum an ume acționează agenția, apare ca primă
întrebare care este mand atul Frontex și ce a reușit ace sta să aducă în plus la capacitatea UE de
protejare a statelor membr e? Pentru a căpăta un răsp uns la această întrebare , este important de
analizat modul în care Frontex și-a îndeplinit sarcinile de a dezvolta, promova și coordona

6

managementul frontierelor europene , în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a le UE
și cu conceptul de ma nageme nt integrat al f rontierei. În această situație s-a considerat esențial de
analizat de ce s -a ajuns la concluzia revizuirii mandatului său și de ce scopul său afirmat nu a
putut fi atins. O a doua întrebare rel evantă pentru tema adusă în discuție este ce înseamnă
Frontex pentru Uniunea Europeană? Aici s -a dorit analizarea percepției comunității europene cu
privire la aportul Agenției adus la întărirea securității prin sprijinul și expertiza sa, în vederea
soluționării situațiilor cu potențial factor de risc pentru siguranța internă. În acest context ,
considerăm că este important de văzut de ce implicarea statelor membre în acțiunile de apărare a
Uniunii Europene a fost redusă și de ce nu s -a încercat o colaborare mai strânsă pen tru
administrarea frontier elor, așa cum susținea mandatul Agenției. De asemenea, s -a observat și ce
beneficii a adu s Frontex construcției europene și statelor implicate în operațiunile sale de
sprijinire în situații de criză la frontiere.
Activitatea Frontex s -a analizat prin prism a conceptului de interguvernamentalism
liberal, adus de Andrew Moravcsik, care susține rolul cheie al statelor suverane în construcțiile
supranaționale și consideră puterea lor de negociere ca fiind un element central în procesul de
integrare în cadrul ac estor construcții. Negocierea devine un instrument de colaborare între state,
dar și între acestea și agenție. Puterea de negociere a părților va face ca cei mai abili să aibă
beneficii mai mari. Acest proces de negociere de desfășoară pe două niveluri. Pr imul este cel în
care statele acționează în funcție de interesele lor naționale și al doilea este cel în car e aceste
nevoi sunt negociate în plan internațional pentru a se integra și a obține o colaborare benefică
pentru ele. Interguvernamentalismul libera l susține că integrarea se face pe fundamente
economice, statele fiind interesate în primul rând de câștigul intern, și apoi de beneficiile comune
cu ale celorlalți actori. Nu este exclus nici rolul instituțiilor interstatale, care reprezintă un cadru
de evoluție pentru cei implicați ce ajută la atingerea obiectivelor individuale. Acestea reprezintă
o garanție a angajamentelor luate de guverne și o asigurare că partenerii implicați își vor as uma
responsabilitatea pentru deciziile și acțiunile întreprinse. O abordare din perspectiva acestui
concept înseamnă susținerea existenței și acționării Frontex în spațiul european, deoarece agenția
reprezintă o modalitate de colaborare a statelor, care le permite acestora să lucreze împreună,
păstrându -și și exercitând u-și individual p uterea în interiorul lor, dar totodată relaționând pe plan
extern pentru păstrarea ordinii internaționale. Odată accept at de către state, obiectivul Frontex
devine, astfel unul necesar aplicabil, deoarece reprezintă un angajament luat de c ătre Agenție
față de cei care i -au acordat credit. Astfel, situațiile nefavorabile apărute în interiorul statelor vor
primi sprijinul acesteia și vor duce la soluționări pe termen lung. Se păst rează , deci suveranitatea
în cadrul statului într-un sistem i nternațional anarhic, l ipsit de o autoritate centrală, dar totodată
se promovează colaborarea internațională în vederea ating erii obiectivelor de gestionare și

7

apărare a frontierelor. Din perspectiva acestui concept, acțiunile Frontex sunt văzute ca o sol uție
a statelor pentru a fi protejate.
Abordarea temei alese s -a făcut prin prisma metodei de lucru a cercetării calitative, având
ca instrument utilizat studiul de caz, bazat în lucrarea de față pe interpretarea unor documente
relevante pent ru analizarea evoluției Agenției ca organism de asigurare și promovare a securității
și controlului la frontierele externe ale Uniunii . Cercetarea vizează o analiză mai restrânsă, dar
mai aprofundată a unui număr relativ mic de instrumente utilizate și urmărește să atin gă niveluri
informaționale de fundament, legate de subiecții și procesele analizate. Aceasta nu izolează
întregul concentrându -se doar pe câteva variabil e mai importante, ci presupune o abordare
holistică, de ansamblu a acțiunilor întreprinse de Agenție. Cercetarea calitativă nu este neapărat
una obiectivă în sensul absolut al cuvântului, deoarece interpretarea datelor se face prin prisma
propriilor viziuni, dar se încearcă o analiză imparțială, care să nu afecteze calitatea informațiilor
fundamentale. În p rezenta lucrare s -a avut în vedere analizarea documentelor care scot în
evidență acțiunile desfășurate de către Agenția Frontex, precum programele de lucru anuale puse
la dispoziție la fiecare început de an și, mai apoi , rapoartele anuale realizate la sfârș itul anului ,
pentru a se vedea obiectivele atinse și progresele înregistrate. Studiul de caz încep e prin analiza
programului de lucru anual al Frontex din primele luni de activitate ale anului 2005 și a celui din
anul 2006 ca prim an întreg de funcționa re, prin comparație cu programul anului 2015, care a
însemnat ultimul său an sub forma mandatului dobândit prin regulamentul de instituire. Prin
comparația celor trei documente realizate de către Agenție, s -a putut observa cum de la o simplă
idee de gestionar e a frontierelor externe ale Uniunii Europene, s -a ajuns la lărgirea atribuțiilor și
obiectivelor sale operaționale în domenii vaste precum migrația sau terorismul. Evoluția sa
semnificativă a fost pusă în valoare și mai tare în partea a doua a st udiului, care vizează aceiași
ani de activitate, dar de data aceasta văzuți prin prisma activităților realizate, nu a celor
planificate. Compararea documentelor din primele luni de acțiune, cu cele ale ultimului an, au
scos la iveală capabilități operaționale d iversificate, care la început nu intrau în componența
programelor de lucru și nici nu reprezentau o arie atât de largă de acțiune. În ciuda creșterii
semnificative a Agenției, atât ca număr de personal, cât și ca număr de operațiuni, mandatul său
nu a reușit să îndeplinească în totalitate sarcina afirmată de gestionare integrată a frontierelor
externe. De aceea, prin studiul de caz propus s -a încercat observarea acțiunilor care au dus la
necesitatea unei revizuirei și întăriri a atribuțiilor sale. Programele de lucru și rapoartele anuale
ale Agenției au fost considerat e esențiale în demersul științific realizat , pentru înțelgerea modului
de funcționare și de punere în aplicare a obiectivelor care o formează.
Considerăm că pentru a avea o viziune cât mai clară asupra a ceea ce reprezintă Frontex,
trebuie să vedem cum s -a ajuns la ideea creării unui organism acreditat în consolidarea apărării

8

frontierelor externe ale state lor membre ale Uniunii Europene. Acest lucru a fost dezbătut în
prima parte a lucrării știin țifice reprezentată de capitolul I, care se împarte la rândul său în șase
subcapitole: „Cum a apărut ideea Frontex?”; „Modificări ale statutului inițial”; „Obiective
operaționale”; „Organizarea Frontex”; „Frontex în contextual Uniunii Europene” și „Ameninț ări
la adresa frontierelor externe”. Acestea caută să explice care a fost scopul instituirii unui astfel
de instrument pentru controlul frontierelor externe. Acest prim capitol detaliază începuturile și
evoluția Agenției de -a lungul mandatului său, cum est e realizată organizarea internă a acesteia,
alături de obiectivele operaționale avute în vedere la promovarea obiectivelor sale, dar și care
este aportul adus în cadrul Uniunii Europene, având în vedere amenințările globale și interne
care amenință securit atea granițelor.
O detaliere amplă asupra acțiunilor pe care le desfășoară pentru apărarea frontierelor
externe ale Uniunii se va face în capitolul al doilea, împărțit tot în șase subca pitole: „Activitatea
Agenției”; „Analizele de risc și operațiunile com une”; „Lupta împotriva terorismului și
migrației”; „Frontex în cheia interguvernamentalismului liberal”; „Realizări până în momentul
actual”; „De ce nu a funcționat Frontex?”. Acest capitol a încercat să analizeze ce înseamnă
acțiunile Frontex privind gest ionarea frontierelor externe, prin ce mijloace de intervenție își
exercită aceasta mandatul, în contextul căror operațiuni se consideră necesară intervenția ei și
cum sunt ele puse în practică. Spre finalul capitolului se aduce în discuție care au fost acțiunile
desfășurate până în prezent alături de efectele acestora, dacă ele au reușit să fie deja sesizabile și,
de asemenea, de ce coordonarea operațiunilor privind frontierele externe, sau implicarea în
cadrul desfășurării lor nu a fost una favorabilă și a atras după sine necesitatea revizuirii
mandatului inițial.
În capitolul final, care reprezintă studiul de caz, s -a dorit analizarea evoluției Frontex
de-a lungul anilor săi de activitate, prin metoda analizei de document. Analiza a avut la bază
Regulamen tele anuale de lucru și Rapoartele anuale ale Agenției, care au reprezentat
instrumentul optim pentru a studia modul în care s -a ajuns de la o structură vizată în gestionarea
frontierelor externe ale Uniunii Europene, care nu implica foarte multe obiective, la o entitate
care s -a dezvoltat proporțional, într -un timp relativ scurt și a ajuns să integreze vaste domenii de
acțiune.
Demersul științific realizat reprezintă o analiză a modului în care Agenția Frontex a
reușit să își aducă contribuția în cadrul Uniu nii, prin aplicarea politicii europene comune de
gestionare integrată a frontierelor externe și prin promovarea activă a cooperării dintre actorii
implicați, pentru o mai bună capacitate de acțiune și de control asupra acestora.

9

CAPITOLUL I
CE REPREZINTĂ FRONTEX?

1.1. Cum a apărut ideea formării Frontex ?
Ideea de liberă circulație a persoanel or a apărut încă din secolul XX și a început să fie
mai larg dezbătută odată cu decada anilor 1950. Aceasta atrage după sine și alte libertăți
importante pentru societa te, în special datorită beneficiilor economice pe care le implică. Acestea
sunt libera circulație a bunurilor, a serviciilor și cea mai recent introdusă, a capitalurilor.
Libera circulație a persoanelor este cea care a facilitat instituirea ulterioară a a cestora,
prin cea dintâi înț elegere semnată de către Belgia, Franța, Germania, Luxemburg și Olanda, la
data de 14 iunie 1985 , în mica localitate din Luxemburg ce poartă numele de Sch engen. De aici
și denumirea de Spațiu Schengen . Înțelegerea a devenit com pletă abia în 1990 prin Convenția de
punere în aplicare a Acordului Schengen. Acesta a însemnat primul pas spre o politică de
gestionare a frontierelor externe, care totuși, nu a fost integrată ca pilon al Uniunii Europene
până în mai 1999, la semnarea Tra tatului de la Amsterdam. Această încorporare a pilonului
Schengen a mers mână în mână cu scopul exprimat de a înființa UE ca „un spațiu de libertate,
securitate și justiție, fără frontiere interne ”1. Acordul semnat de cele 5 state însemna ca acestea să
renunțe treptat la controlul efectuat la frontierele care le separau și mai apoi, să introducă libera
circulație în interiorul acestora pentru toți cetățenii statelor semnatare. Se forma astfel o singură
barieră externă între țara care se învecina cu alte sta te decât cele care făceau parte din acord.
Libera circulație, concretizată prin Convenția de la Schengen, aduce în centru ș i nevoia de
securitate. „Securitatea internațională este o chestiune de relaționare ”2. Aceasta este corelată cu
amenințările din exte rior, care devi n tot mai ample și mai complexe și reprezintă modul în care
pericolele și vulnerabilitățile fac comunitățile diferite să relaționeze între ele. În prezent, multe
dintre provocările la adresa securității au un caracter transfrontalier și tran sectorial și niciun stat
membru nu este în măsură să răspundă acestor amenințări pe cont propriu. Acest aspect preocupă
cetățenii și întreprinderile din Uniune. Dar amenințările sunt văzute ca fiind majore doar dacă vin
din proximitate, statele simțindu -se mai tare în pericol vis -a-vis de vecinii lor, decât în ceea ce
privește statele mai îndepărtate, chiar dacă, aparent, între statele vecine relația ar trebui să fie de
colaborare.
De-a lungul timpului, scrierile despre securitate au subliniat dinamicile r elaționale
precum regimurile de securitate, echilibrul puterii sau cursele înarmării, astfel, securitatea trebuie

1 Tratatul privind Uniunea Europeană , Articolul 3, alineatul (2).
2 Barry Buzan, Ole Waever, Jaap de Wilde, Securitatea: un nou cadru de analiză, traducere George Jig lău, Cluj –
Napoca: Edit ura CA Publishing, 2010 , p. 26 .

10

privită și analizată în contexte ample, nu pe spații restrânse.3 Analiza securității trebuie făcută la
nivel global, toate statele din sistem f iind interconectate prin securitate .4 Pentru ca potențialele
amenințări de pe scena internațională să nu mai fie atât de prezente, apărarea frontierelor necesita
o acțiune aparte. Un spațiu unic de călătorie, fără frontiere interne, poate fi durabil numai dacă
frontierele externe sunt protejate în mod eficace. Prin urmare, a fost nevoie de un pas decisiv în
direcția unui sistem integrat de gestionare a frontierelor externe. Acest lucru a devenit realizabil
numai prin sarcina partajată a tuturor statelor me mbre, în conformitate cu principiul solidarității
și al responsabilității, pe care toate instituțiile UE le -au acceptat ca principii directoare pentru
abordarea acestui demers.
Încă din 1999 au existat acțiuni care să întărească apărarea la frontierele ex terne ale
Spațiului Schengen. Consiliul European pentru Justiție și Afaceri Interne a fost instituția care s -a
luptat pentru întărirea cooperării la granițele externe și pentru acțiunile ce țin de securitate, azil și
migrație în aceste zone .5 Comunicarea d in 7 mai 2002 a Comisiei, intitulată „Către o gestionare
integrată a frontierelor externe ale statelor membre ale Uniunii Europene ” a susținut înființarea
unei Unități comune a experților practicieni ai frontierelor externe. În 13 iunie 2002, s -a format
Unitatea comună însărcinată cu gestionarea cooperării operative la frontierele externe ale statelor
membre. Deoarece Uniunea vedea instituirea unei cooperări operative ca neputând fi realizabilă
integral și individual de către statele membre, s -a considerat necesară o acțiune de acest fel la
nivel comunitar, ajungându -se astfel la ideea creării acestei instituții specializate. Grupul
experților practicieni ai frontierelor externe era compus din membri ai Comitetului strategic
pentru imigrație, frontiere și az il (SCIFA) și șefii serviciilor naționale de control la frontieră.
Unitatea comună a coordonat proiectele naționale duse de centre ad -hoc instituite pentru
controlul frontierelor. Sarcina lor era de a supraveghea proiectele de la nivel european și
acțiunil e legate de gestionarea frontierelor. Centrele ad -hoc erau în număr de 6 și aveau sarcini
diferite: Centrul de analiză a riscurilor (Helsinki, Finlanda); Centrul pentru Frontierele Terestre
(Berlin, Germania); Centrul Aerian al Frontierelor (Roma, Italia); Centrul de frontieră la Marea
Neagră (Madrid, Spania); Centrul de formare ad -hoc (Traiskirchen, Austria); Centrul de
Excelență (Dover, Marea Britanie) și Centrul de frontieră pentru Marea Neagră (Piraeus, Grecia).
Totuși, această unitate a demonstrat limi tări structurale în privința coordonării operative a
acțiunilor de la granițe și l a doi ani după înființarea celor 6 centre ad -hoc, Consiliul European a

3 Edward A. Kolodziej, Securitatea și relațiile internaționale , Iași: Editura Polirom, 2007, pp.25 -27.
4 Ibidem. , p. 27.
5 Helene Jorry, „Construction of a European Institutional Model for Managing Operational Cooperation at the EU `s
External Borders: Is the Frontex Agency a decisive step forward?”, The Changing Landscape o f European Liberty
and Security , CE PS Research Paper No. 6, martie 2007, p. 1 , http://aei.pitt.edu/7406/2/7406.pdf , accesat la 15
ianuarie 2017.

11

decis să meargă mai departe în scopul îmbunătățirii procedurilor și a metodelor de lucru ale
Unității c omune.
Ca urmare, a apărut Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la
Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene, sau pe scurt, Agenția Europeană
Frontex (denumită în continuare Agenția sau Frontex) , pentru a gestiona ș i coordona activitățile
operaționale dintre statele membre la frontiere externe . Crearea ei s -a făcut prin Regulame ntul de
instituire al agenției de la data de 26 octombrie 20046, în baza prevederilor articolului (2) din
Regulamentul Consiliului Uniunii Eu ropene, și a devenit funcțională în 3 octombrie 2005, când
și-a deschis sediul la Varșovia, Polonia, tot printr -o hotărâre a Consiliului .7 Ca act normativ al
Uninii Europene, Regulamentul Agenției s -a făcut conform procedurii legale. S -a avut în vedere
propunerea Comisiei Europene de instituire a agenției și avizul favo rabil al Parlamentului
European și cel al Comitetului European și Social. Propunerea era de constituire a unei paze
europene de frontieră, care să asigure o administrare integrată a frontier elor externe ale UE în
scopul gestionării eficace a migrației și al asigurării unui înalt nivel de securitate în interiorul
Uniunii, garantând, în același timp, libera circulație a persoanelor în cadrul acestui spațiu. Prin
Regulamentul de instituire, responsabilitatea pentru controlul și supravegherea frontierelor
externe revine statelor membre, agenția contribuind doar la facilitarea aplicării măsurilor
comunitare existente și viitoare privind gestionarea frontierelor externe, coordonând doar
acțiunile în treprinse de state. Se păstrează, astfel, suveranitatea statului, care reprezintă un factor
important în acțiunile Frontex, deoarece în sistemul internațional nu există o autoritate
suprastatală, statul fiind propriul lui stăpân. Totuși, pentru a -și contin ua existența, ele au instituit
principii pe care s -au obligat să le respecte. Unul dintre aceste principii este și cel al
suveranității. Ca urmare, agenția își poate îndeplini sarcinile doar prin aprobarea statelor membre
și prin colaborarea cu ele, chiar dacă e vorba de inițiative proprii sau proiecte pilot.
Consiliul a convenit și asupra unei definiții comune a ceea ce înseamnă gestionarea
integrată a frontierelor UE sub auspiciile Frontex, bazându -se pe două abordări distincte, dar
interdependente și co mplementare: pe de o parte, o abordare integrată a gestionării frontierelor
teritoriale comune și, pe de altă parte, o politică globală care să acopere migrația. Prin
competențele și capacitățile sale, Agenț ia reprezintă la nivel oficial o condiție fundame ntală
pentru realizarea unui spațiu de libertate, securitate și justiție.

6 Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului de institu ire a Agenției Europene pentru Gestionarea cooperării
Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (JO L 349, 25.11.2004) , 26 octombrie
2004.
7 Decizia Consiliului de desemnare a sediului Agenției Europene pentru Gestionarea Co operării Operative la
Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (2005/358/CE) , 26 Aprilie 2005.

12

Noua instituție formată căuta să aducă o îmbunătățire a cooperării operative dintre toate
statele membre și să promoveze solidaritatea acestora, în ceea ce privește gestionarea front ierelor
externe, dar și dintre acestea și statele terțe. Acest lucru implica și o strânsă colaborare a
organelor judiciare cu autoritățile de până la cel mai mic nivel intrastatal, pentru a se păstra
echilibrul dintre libertate și securitate, conferit cetă țenilor prin politica de liberă circulație în
cadrul Uniunii. Colaborarea urma să aducă statelor și beneficii de ordin legal, respectând
drepturile fundamentale și principiile prevăzute în articolul 6, alineatul (2) din Tratatul privind
Uniunea Europeană și reflectate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și
bazându -se pe moștenirea cuprinzătoare și structurile juridice pe care Frontex le deține și pe care
le îmbină într -un puternic centru operativ. În scopul îndeplinirii misiunii sale și în măsura
necesară pentru realizarea sarcinilor cuvenite, agenția are nevoie să coopereze cu autoritățile
țărilor terțe și cu organizațiile internaționale competente în domeniile reglementate de
Regulamentul de instituire , din cadrul acordurilor de lucru î ncheiate în conformitate cu
dispozițiile relevante ale Tratatului. De asemenea, agenția trebuie să faciliteze cooperarea
operativă între statele membre, dar și între acestea și statele terțe, în cadrul politicilor Uniunii
Europene privind relațiile externe . Dezvoltarea politicii și a legislației privind controlul și
supravegherea frontierelor externe rămâne, însă, o responsabilitate a instituțiilor Uniunii
Europene, în special a Consiliului, iar strânsa colaborare între agenție și aceste instituții trebuie
să fie nelipsită, pentru a obține rezultate pozitive.
Regulamentul de instituire al agenției menționează că trimiterile la frontierele externe ale
statelor membre se referă la frontierele terestre, maritime, dar și la aeroporturile și porturile
maritime a parținătoare acestora, cărora li se aplică dispozițiile dreptului comunitar privind
trecerea frontier elor externe de către persoane. Regulamentul nu exclude nici cooperarea
operativă dintre statele membre cu țările terțe în ceea ce privește frontierele ace stora, prin
politicile externe ale Uniunii Europene, așa cum s -a menționat anterior. Acesta, prin normele
transpuse, reprezintă o dezvoltare a acquis -ului Schengen, așadar statele cu care s -a semnat
acordul pot fi luate în considerare la implementarea poli ticilor și acțiunilor Frontex, dar cu
atribuții limitate. Așadar, în urma Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene cu
Republica Islanda și Regatul Norvegiei, privind asocierea acestora din urmă la transpunerea,
punerea în aplicare și dezvoltarea acquis -ului Schengen ,8 acestea două participă ca membri ai
Consiliului de administrație al agenției, dar cu drepturi de vot limitate. Pentru a stabili
modalitățile ulterioare care să permită participarea deplină a Republicii Islanda și Regatului

8 Decizia Consiliului privind anumite modalități de aplicare a Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene
și Republica Islanda și Re gatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state în vederea punerii în
aplicare, a asigurării respectării și dezvoltării acquis -ului Schengen (1999/437/CE) , 17 mai 1999, A rticolul 1,
punctul A .

13

Norvegiei la activitățile agenției, un acord complementar poate fi încheiat între Comunitate și
aceste state. Și cazul Danemarcei era excepțional datorită poziției deținute de ea în Tratatul
privind Uniunea Europeană, menționată în Articolele 1 și 2 și în cel de in stiruire a Comunității
Europene . Astfel că, în termen de 6 luni de la adoptarea de către Consiliu a unei măsuri
referitoare la o propunere sau la o inițiativă care urmărește d ezvoltarea acquis -ului Schengen,
aceasta trebuia să decidă dacă o transpune sau n u în dreptul său intern. Ea nefiind participant la
adoptarea Regulamentului, nu este obligată în temeiul acestuia să îl pună în aplicare. Nici
Regatul Unit al Marii Britanii nu a fost participant la adoptarea Regulamentului de instituire
Frontex, conform D eciziei Consiliului din 29 mai 2000 ,9 și deci, nu este obligat și nu face
obiectul aplicării sale. La fel ca și Regatul Unit, Irlanda nu a participat la crearea
Regulamentului, conform Deciziei Consiliului din 28 februarie 2002 ,10 neavând obligația
aplicări i lui. Dar chiar dacă Irlanda și Regatul Unit nu făceau parte din înțelegere, ele au fost
invitate totuși, să acorde sprijin în domeniile de competență în care acestea erau dispuse să îl
ofere. Modalităț ile de ajutorare și colaborare urmau a fi stabi lite, de la caz la caz, de către
Consiliul de aministrație în întrunirile sale la care și c ele două state puteau participa, pentru a
avea putere deplină de deliberare cu privire la acțiunile operative implementate.
Pe lângă puterea de alegere a componenței agen ției, Regulamentul de instituire dă
acesteia și autonomie financiară, administrativă și juridică, putând exercita competențele de
punere în aplicare conferite prin regulament . Autonomia financiară este susținută de bugetul
autonom alimentat, în principal, din contribuțiile Comunității și a statelor membre. Procedura
bugetară comunitară trebuie să se aplice în măsura în care se referă la contribuția comunitară și
la orice alte subvenții de la bugetul general al Uniunii Europene.
Modul de lucru al agenției are la bază câteva caracteristici esențiale după care se ghidează
în acțiunile sale. În primul rând, rolul său depolitizat și compe tența de a coordona operațiuni
bazate pe informații, pe analiza riscurilor și evaluări ale amenințărilor; în al doilea rând,
compatibilitatea dintre temeiul său juridic și larga ga mă de domenii pe care o implică; și nu în
ultimul rând, elaborarea unor studii de fezabilitate sau analize de risc, care intenționează să
dezvolte gestionarea integrată a frontierelor.11 Majoritatea ac estor funcții și capacități suferă de

9 Decizia Consiliului privind solicitarea Reg atului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele
dintre dispozițiile acquis -ului Schengen (2000/365/CE), 29 mai 2000.
10 Decizia Consiliului privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis -ului Scheng en
(2002/192/CE) , 28 februarie 2002.
11 Sergio Carrera, „The EU Border Management Strategy – FRONTEX and the Challenges of Irregular Immigration
in the Canary Islands”, CEPS Working Document 261 , martie 2007, p. 2.

14

un nivel ridicat de confidențialitate, precum și de o lipsă de transparență și de resp onsabilitate
democratică cu care Frontex acționează .12
Regulamentul de instituire a Agenției Europene pentru Gestionarea cooperării O perative
la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene care reglementa statutul și
funcționalitatea Frontex a fost, însă, abrogat de Regulamentul privind Poliția de frontieră și garda
de coastă la nivel european .13 Noua Agenție Europeană p entru Paza de Frontieră și de Coastă,
constituită pe baza Fr ontex s-a lansat oficial la 6 octombrie 2016, la punctul de frontieră Kapitan
Andreevo de la granița externă a Bulgariei cu Turcia, la mai puțin de un an de la data la care
înființarea a fost prop usă de către Comisia Europeană. Momentul instituirii a reprezentat „o
piatră de hotar în istoria procesului de gestionare a frontierelor externe ale Europei. […] frontiera
externă a UE a unui stat membru este frontiera externă a tuturor statelor membre – atât din punct
de vedere juridic, cât și operațional .”14 Saricinile noii agenții le cuprind pe toate cele avute inițial
de Frontex, dar consolidate și îmbunătățite prin implicarea mai intensă a Comisiei. Ea trebuie să
sporească eficacitatea și fiabilitatea g estionării frontierelor externe de până atunci. Pentru ca
activitățile de monitorizare a acestora să fie mai eficiente pe viitor, se impunea soluționarea
provocărilor legate de migrație și de potențialele amenințări la frontierele externe, se cerea
protecț ia mărită a spațiului Schengen și respectarea principiului general al solidarității, și nu în
ultimul rând, asigurarea unui nivel ridicat de securitate internă în cadrul Uniunii Europene .15 În
temeiul noului mandat, rolul și activitățile agenției au fos t extinse în mod semnificativ și
începând din luna octombrie a anului 2016 s-au făcut progrese importante în ceea ce privește
transformarea noii agenții într -una pe deplin operațională, inclusiv înființarea obligatorie de
rezerve de reacție rapidă pentru poli ția de frontieră și echipamente, precum și lansarea de noi
rezerve pentru echipele de intervenți e pentru operațiuni comune . Acestea pot fi utilizate pentru
a sprijini statele membre, care dețin rolul și competența principală în ceea ce privește întărirea
controalelor la frontierele externe.
Rolul de bază al Agenției rămâne acela de a institui o strategie tehnică și operativă pentru
punerea în aplicare a gestionării frontierelor la nivelul Uniunii. Deși cu sarcini adăugate, agenția

12 Faycal Megherbi, „Naufrage de migrants e n Mediterranee: Frontex une agence defaillante!”, Le Matin d `Algerie ,
20 aprilie 2015, http://www.lematindz.net/news/17225 -naufrage -de-migrants -en-mediterranee -frontex -une-agence –
defaillante.html , accesat la 18 ianuarie 2017.
13 Regulamentul (UE) 2016/1624 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european și de modificare a
Regulamentului (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE)
nr. 863/2007 al Parlamentului European și al Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului și a
Deciziei 2005/267/CE a Consiliului , 14 septembrie 201 6.
14 Comisia Europeană , „Securizarea frontierelor externe ale Europei: Lansarea Agenției Europene pentru Poliția de
Frontieră și Garda de Coastă ”, 6 octombrie 2016, http://europa.eu/rapid/press -release_IP -16-3281_ro.htm , accesat
la 18 ianuarie 2017.
15 Alexandra Gatto, „European Border and Coast Guard system”, European Parliament Think Tank , 9 iunie 2016,
http://www.europarl.europa.eu/thinktank/en/document.html?reference=EPRS_BRI(2016)583818 , accesat la 18
ianuarie 2017.

15

rămâne aceeași persoană j uridică deoarece asigură continuitatea tuturor activităților și
procedurilor Frontex . Astfel, Frontex își duce la îndeplinire sarcinile atribuite de regu lamentul
inițial de instituire sub o nouă denumire și cu îndatoriri consolidate, fiind acum „mai putern ică și
mai bine dotată pentru a aborda provocările în materie de migrație și de securitate de la
frontierele externe ale UE ”.16

1.2. Modificări ale statutului inițial
Regulamentul Consiliului de instituire a Agenției a suferit de -a lungul timpului modificări
de la forma sa inițială, modificări care i -au întărit sau multiplicat sarcini le operaționale în
vederea conferirii unei mai bune capacități de acțiune în ceea ce privește apărarea și gestionarea
frontierelor externe ale Uniunii Europene.
Prima modificare s -a făcut prin Regulamentul (CE) nr . 863/2007 al Parlamentului
European și al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unui mecanism de creare a echipelor de
intervenție rapidă la frontieră ,17 adoptat la Strasbourg. Noul regulament a avut ca scop
introducerea intervențiilor rapide la frontieră. Consiliul European de la Haga a solicitat crearea
unor astfel de echipe naționale, constituite din experți care să asigure în cel mai scurt timp
ajutorul și asistența tehnică operațională, tuturor statelor membre care solicită acest luc ru.
Consiliul European a cerut astfel, Comsiei să formuleze o propunere în conformitate cu cerința
de la Haga. În 19 iulie 2006, propunerea venea cu u n proiect de text de modificare a
regulamentului de instituire a Frontex, iar un an mai târziu, Regulamentul (CE) nr. 863/2007
stabilea formarea echipelor de intervenție rapidă, RABIT. Prin intrarea în vigoare a
Regulamentului, la data de 20 august 2007, statele pot solicita ajutor directorului executiv al
Frontex, iar acesta decide detașarea uneia sau mai multor echipe de intervenție rapidă la
frontiere, în maxim 5 zile lucrătoare de la primirea solicitării. Frontex stabilește împreună cu
statul în cauză, formarea unui plan operativ în care se vor preciza modalitățile concrete de
intervenție a echipelor. În cadrul operațiunilor va exista un ofițer coordonator care va
supraveghea întreg parcursul acțiunilor desfășurate sub responsa bilitatea statului membru gazdă
și în prezența agenților de poliție de frontieră naționali .

16 Comisia Europeană , „Securizarea frontierelor externe ale Europei: Lansarea Agenției Europene pentru Poliția de
Frontieră și Garda de Coast ă”, 6 octombrie 2016, http://europa.eu/rapid/press -release_IP -16-3281_ro.htm , accesat
la 18 ianuarie 2017.
17 Regulamentul (CE) nr . 863/2007 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui mecanism de
creare a echipelor de intervenție rapidă la frontieră și de modificare a Regulamentului (CE) nr . 2007/2004 al
Consiliului în ceea ce privește acest mecanism și de reglementare a sarcinilor și a competențelor agenților invitați ,
11 iulie 2007 .

16

Cea de -a doua modificare, s -a făcut prin Regulamentul (CE) nr. 1168/2011 al
Parlamentului European și al Consiliului ,18 adoptat la Strasbourg. Acesta a adus în discuție
importanța acțiunii Frontex privind protecția drepturilor fundamentale. Noul regulament adaugă
la cel de instituire o elaborare a strategiei privind drepturile fundamentale. Prin aceasta se
instituie un mecanism care să monitorizeze respectarea drepturilor fundamentale în toa te
acțiunile desfășurate de agenție . Noul mecanism se constituie dintr -un Forum con sultativ care să
asiste directorul executiv și Consiliul de administrație în problemele ce țin de drepturile
fundamentale. El are rolul de consultant cu privire la dezvol tarea și punerea în aplicare a
strategiei p rivind drepturile fundamentale și a Codului de conduită și curricula comune. Toate
activitățile ce țin de competența acestuia vor fi transpuse într -un raport anual care se face pulic.
Pe lângă Forumul consultativ, un ofițer pentru drepturi fundamentale este instituit de către
Consiliul de administrație, având calificare și experiență în domeniu. El are privilegiul de a fi
independent în exercitarea îndatoririlor sale, dar trebuie să le raporteze direct Consiliului de
administrație și Forumului consultativ, prin rapoarte periodice. Astfel contribuie major la
monitorizarea activităților agenției privind respectarea drepturilor fundamentale.
O altă mod ificare făcută pentru a completa acțiunile , s-a făcut prin Regulamentul (UE) nr.
1052/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Sistemului european de
supraveghere a frontierelor (EUROSUR) ,19 adoptat la Strasbourg. Noul regulament stabilește un
cadru comun pentru schimbul de informații și pentru cooperar ea între statele membre și agenție,
în vederea îmbunătățirii capacității de reacție la frontierele externe ale statelor membre ale
Uniunii . Scopul acțiunilor este detectarea, prevenirea și combaterea migrației ilegale și a
criminalității transfrontaliere, contribuind la asigurarea protecției și salvarea vieților migranților
într-o mai mare măsură decât o făcea Frontex inițial, nereușind până atunci să aducă mari
contribuții în acest sens.20 Acesta nu exclude nici frontierele aeriene, pe lângă cele terestre ș i
maritime, care vor fi supuse și ele prevenirii, urmăririi și detectării trecerilor neautorizate. Acest
sistem funcționează în strânsă legătură cu statele membre, între agenție și stat realizându -se un
schimb de informații referitoare la toate situațiile apărute la frontierele externe prin performanta
rețea de telecomunicații și aplicarea comună a instrumentelor de supraveghere. Pentru această
cooperare s -a creat o rețea de Centre Naționale de Coordonare (CNC), care grupează autoritățile
responsabile cu co ntrolul frontierelor dintr -un stat membru, coordonând activitățile de

18 Regulamentul (CE) nr. 1168/2011 al Parlamentului European și al C onsiliului de modificare a Regulamentului
(CE) nr. 2007/2004 al Consiliului de instituire a Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la
Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene , din 25 octombrie 2011 .
19 Regulamentul (UE ) nr. 1052/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Sistemului european
de supraveghere a frontierelor (EUROSUR) , 22 octombrie 2013 .
20 Aline Robert, „Le drame de Lampedusa decredibilise Frontex et Eurosur” , EurActiv , 9 octombrie 201 3,
http://www.euractiv.fr/section/aide -au-developpement/news/le -drame -de-lampedusa -decredibilise -frontex -et-
eurosur/ , accesat la 18 ianuarie 2017.

17

supraveghere a frontierelor la nivel național. Această rețea formează un tablou situațional,
reprezentat de o interfață grafică ce permite prezentarea în timp aproape real a datelor și
informațiilor primite de la autorități, platforme electronice sau alte surse, către alte autorități,
prin intermediul canalelor de comunicații. Astfel, centrele naționale de coordonare pot trimite
informații din tabloul situațional național, către cel europ ean, care formează un tablou comun a l
zonelor prefrontaliere.
Următoarea modificare s -a făcut la mai puțin de un an de la cea precedentă,
considerându -se necesară implementarea ei cât mai rapidă pentru buna funcționalitate a Agenției.
Aceasta vine în cadru l Regulamentului (UE) nr. 656/2014 al Parlamentului European și al
Consiliului din 15 mai 2014 ,21 adoptat la Bruxelles. Ajustarea regulamentului inițial vine pentru
a consolida operațiunile de supraveghere și apărare a frontierelor maritime externe ale stat elor
membre. În cursul operațiunilor maritime de supraveghere a frontierelor, statele membre trebuie
să respecte obligațiile care le revin în temeiul dreptului internațional, în special al Convenției
Organizației Națiunilor Unite asupra dreptului mării, al Convenției internaționale pentru
ocrotirea vieții omenești pe mare, al Convenției internaționale privind căutarea și salvarea pe
mare, al Convenției Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale
organizate și al Protocolului său îm potriva traficului ilegal de migranți pe cale terestră, aeriană și
maritimă, al Convenției Organizației Națiunilor Unite privind statutul refugiaților, al Convenției
europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, al Pactului
internațional cu privire la drepturile civile și politice, al Convenției Organizației Națiunilor Unite
împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, al
Convenției Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului și al altor instrumente
internaționale relevante .22 Aceste operațiuni vizează de cele mai multe ori și regiuni ale statelor
terțe, drept pentru care este esențială stabilirea unor canale de comunicare cu autoritățile
respectivelor țări ca și ele să acționeze în cazul operațiunilor de căutare și salvare desfășurate în
regiunea lor.
Toate adăugări le făcute asupra statutului inițial consolidează sarcinile și atribuțiile
dobândite în regulamentul inițial, pentru a -i conferi o putere mai largă de acțiu ne care să aducă
rezultate pozitive asupra statelor membre în privința frontierelor externe.

21 Regulamentul (UE) nr. 656/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme de
supraveghere a frontierelor maritime externe în contextul cooperării operative coordonate de Agenția Europeană
pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene , 15 mai
2014.
22Ibidem , alineatul (8).

18

1.3. Obiective operaționale
Agenția Frontex a fost creată având ca scop principal implementarea unei gestionări
integrate asupra controlului și supravegherii frontie relor externe ale statelor membre. Ea
reprezintă o componentă fundamentală pentru asigurarea securității și libertății de circulație a
persoanelor. Acțiunile ei ajută toate statele membre în mod egal la creșterea și armonizarea
standardelor de gestionare a frontierelor, cu scopul de a combate criminalitatea transfrontalieră .23
Statele membre trebuie să coopereze cu Agenția, dar și cu statele terțe pentru a putea
pune în aplicare atribuțiile de control și gestionare a granițelor externe, lucru de care Agenția
este responsabilă. Ea sprijină statele membre în situațiile care necesită o asistență tehnică
calificată la frontierele externe. O activitate sporită a Agenției trebuie să fie făcută de personal
calificat, Agenția asigurând o formare la nivel european pen tru instructorii naționali ai polițiștilor
de frontieră, dar și cursuri de formare pentru întreprinderea acțiunilor de îndepărtare a
resortanților țărilor terțe care care se află în situație de ședere ilegală în statele membre .24 În
majoritatea statelor mem bre, aspectele operative ale returnării resortisanților intră în competența
autorităților responsabile pentru controlul frontierelor externe. Având în vedere faptul că
îndeplinirea acestor îndatoriri la nivel european presupune o valoare adăugată evidentă, Frontex,
sub rezerva politicii comunitare privind returnarea, vine să ofere asistența necesară organizării
operațiunilor comune de returnare întreprinse de statele membre și să identifice cele mai bune
practici pentru obținerea documentelor de călătorie și returnarea resortisanților țărilor terțe aflați
în ședere ilega lă.25 Pe lângă sporirea securității la frontiere prin consolidarea cooperării dintre
statele membre, dorește și dezvoltarea inițiativelor de management regional al frontierei, dar și
funcțion alitatea rețelei de puncte naționale de contact.
O altă operațiune importantă este elaborarea unor soluții tehnice și administrative vizând
consolidarea controlului la frontierele externe ale UE, pentru a îndeplini atât obiectivele de
migrație, cât și pe cele de securitate, fără a se împiedica fluiditatea deplasării. Elaborarea
acestora se bazează pe analize de risc în vederea stabilirii potențialelor impedimente ce pot
apărea în efectuarea lor și a vulnerabilității părților implicate, fapt ce întărește pa rticiparea activă
a statelor membre, contribuind la obiectivul Frontex de a coordona și spori c olaborarea statelor
membre în securi tizarea frontierelor externe ale Uniunii Europene. Pe lângă analizele de risc,
proiectele pilot ulterioare lor ajută la dezvo ltarea unor soluții cât mai bune care să
îmbunătățească situația controlului și securității la frontiere . Proiectele pilot propuse de către

23 Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului de instituire a Agenției Europene pentru Gestionarea cooperării
Operative la Fronti erele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene , alineatul (1).
24 Ibidem , alineatul (7).
25 Sergiu Adrian Vasile, „Criza refugiaților și efectul european al călcâiului lui Ahile – Noi provocări ale presiunii
migraționiste asupra Uniunii Europene”, Revista de investigare a criminaliăț ii, Anul IX, Numărul 1/2016, București ,
2016, pp. 57 -58.

19

statele membre sau inițiate chiar de Agenție , reprezintă un element cheie în activitatea acesteia ,
testând modalitat ea corespunzătoare de a acționa acolo unde este nevoie, având ca scop
verificarea fezabilității potențialelor operațiuni . Desfășurarea proiectelor pilot, include un proces
larg de anal izare a riscului de operațiune, limitat totuși ca timp și spațiu, servin d ca o versiune
experimentală de acțiune pentru situații viitoare, care vor fi reproduse în caz de reușită. La final,
un raport de evaluare este realizat privind rezultatele obținute în urma proiectelor pilot, utilizat ca
suport la ceea ce urmează să se fa că și pentru a vedea dacă ceea ce funcționa din punct de vedere
teoretic poate fi aplicat și în practică.
Pe lângă obiectivele majore există și obiective de scurtă durată, care în ansamblul lor duc
la atingerea scopului principal, acela de gestionare opera tivă a frontierelor. Printre acestea se
numără oferirea de asistență tehnică și operativă sporită prin intermediul operațiunilor și al
intervențiilor rapide la frontieră, luarea de măsuri imediate în situații care necesită acțiuni
urgente la frontierele ex terne, oferirea de asistență tehnică și operativă pentru operațiunile de
căutare și salvare a persoa nelor aflate în pericol pe mare, și organizarea, coordonarea și
desfășurarea de intervenții pentru returnarea resortanților.
De la redenumirea Agenției Eu ropene pentru Gestionarea Cooperării Operative la
Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene în Agenția Europeană pentru Paza
de Frontieră și de Coastă, obiectivelor anterioare li s-a adăugat și cel de consolidare a rolului
agenției în or ganizarea și coordonarea acțiunilor maritime, dar și a returnărilor resortanților cu
ședere ilegală, cooperarea agențiilor cu statele membre și cele terțe, o mai bună gestionare a
activelor și operațiunilor agenției și ale statelor membre și inițierea unei noi abordări de tip
„hotspot”. Abordările hot spot create de Uniunea European ă, se desfășoară pe teritoriul țărilor
care se confruntă cu fluxuri migratorii mari, de la începutul crizei refugiaților care s -a declanșat
în Europa în ultimii 2 ani, deplasându -se dintr -un punct afectat în altul prin personalul detașat .26
În aceste țări, Centre de identificare a refugiaților au fost create pentru a înregistra toți migranții
ajunși ilegal pe acele teritorii , și a -i clasifica în imigranți economici, care ar trebui r epatriați în
țara lor, și refugiați care cer azil .27
Toate activitățile Frontex se bazează pe informații operative care contribuie la punerea în
practică a obiectivelor propuse. Agenția suplimentează și oferă o valoare adăugată deosebită

26 Sergio Carrera, Steven Blockmans, Daniel Gros, Elspeth Guild, „The EU `s Response to the Refugee Crisis:
Taking Stock and Setting Policy Priorities”, CEPS Essay N o.20/16, decembrie 2015, p. 7,
https://www.ceps.eu/publications/eu%E2%80%99s -response -refugee -crisis -taking -stock -and-setting -policy-
priorities , accesat la 20 ianuarie 2017.
27 Elena Postelnicu, „Experții români lucrează în hot -spot-urile agenției Frontex” , Radio România Actualități , 23
septembrie 2016, http://www.romania -actualitati.ro/expertii_romani_lucreaza_in_hot_spot_urile_agentiei_frontex –
94261 , accesat la 20 ianuarie 2017.

20

sistemelor naționa le de gestionare a frontierelor statelor membre, pe lângă cel european, precum
și libertății și securității cetățenilor statelor membre.

1.4. Organizarea Frontex
Personalul reprezintă un factor important și necesar pentru punerea în aplicare a
activităților F rontex, fiind vitală asigurarea unui management eficient al resurselor umane.
Organizarea agenției Frontex este foarte complexă și bine structurată, astfel încât personalul
calificat să aibă atribuții bine stabilite și delimitate, în scopul îndeplinirii ef iciente a sarcinilor
care-i corespund.
Conducerea agenției se realizează de către directorul executiv, care este independent în
îndeplinirea sarcinilor ce îi revin și nu solicită, dar nici nu primește instrucțiuni din partea
niciunui organism cu care inte rferează .28 Sarcinile lui sunt de a pregăti și pune în aplicare
programele adoptate de Consiliul de administrație al agenției, de a lua măsurile necesare pentru
buna funcționare a agenției, de a pregăti anual un proiect de lucru și un raport de activitate, de a
asigura punerea în aplicare a planurilor operative și de a realiza estimări ale veniturilor și
cheltuielilor agenției .29 Acesta trebuie să prezinte toate documentele și rapoartele în fața
Consiliului de a dministrație, în fața căruia răspunde pentru fap tele sale. Numirea directorului
executiv se face prin propunerea de către Comisie , care publică postul în Jurnal ul Oficial al
Uniuni Europene, formând o listă de candidați, apoi este numit de către Consiliul de
administrație .30 El este ajutat de către un di rector executiv adjunct numit tot de către Consiliul de
administrație printr -o majoritate de două treimi de voturi, pe baza experienței sale în domeniul
gestionării frontierelor externe. Mandatul celor doi se întinde pe o durată de cinci ani, dar poate
fi prelungit de Consiliul de administrație o singură dată pentru o perioadă cel mult la fel de
lungă .31
Pilonul esențial al structurii îl reprezintă Consiliul de admnistrație, responsabil cu
stabilirea structurii organizatorice a agenției, adoptarea planului de lucru pentru fiecare an,
stabilirea bugetului, verificarea executării acestuia, adoptarea normelor financiare adecvate,
stabilirea planurilor multianuale și rapoartelor generale anuale, stabilirea unor proceduri de lucru
transparente pentru procesul dec izional al agenției și numirea directorului executiv la propunerea
Comisiei, cât și a directorului executiv adjunct. Consiliul administrativ este compus dintr -un
președinte, un vicepreședinte și un Cabinet. Președintele și vicepreședintele sunt aleși din r ândul

28 Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului de instituire a Agenției Europene pen tru Gestionarea cooperării
Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene , Articolul 25.
29 Ibidem , Articolul 25, alineatul (3).
30 Ibidem , Articolul 26.
31 Ibidem , Articolul 26.

21

membrilor Consiliului de administrație, mandatul lor expirând odată cu încetarea calității lor de
membri, adică după doi ani, pentru a avea dreptul să îl reînnoiască o dată. Cabinetul este format
din reprezentanți ai șefilor autorităților de frontier ă din cele 27 de state membre ale UE care sunt
semnatare ale acquis -ului Schengen, plus doi membri ai Comisiei Europene. Fiecare stat membru
își numește propriul reprezentant, și pe lângă acesta și un supleant care îl va înlocui în caz de
absență. La fel s e întâmplă și pentru reprezentanții Comsiei. Ședințele Consiliului de
administrație sunt convocate de președintele acestuia și se desfășoară de cel puțin două ori pe an
în ședințe ordinare. Și țările asociate la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea
acquis -ului Schengen participă, având câte un reprezentant și câte un membru supleant în
Consiliul de administrație. În conformitate cu dispozițiile relevante ale acordurilor lor de
asociere, s -au elaborat măsuri care precizează natura și am ploarea, precum și normele detaliate
privind participarea acestora la activitățile agenției, inclusiv dispozițiile privind contribuțiile
financiare și personalul.32 Membrii Consiliului administrativ nu sunt numiți aleator sau în funcție
de preferințe, ci pe baza nivelului lor de pregătire și experiență în domeniul cooperării operative
cu privire la gestionarea frontierelor. Mandatul reprezentanților are o durată de 4 ani, și poate fi
reînnoit o singură dată.
Reprezentanții din Regatul Unit și Irlanda sunt, de asemenea, invitați să participe la
ședințele Consiliului de administrație, pentru a avea putere deplină de deliberare cu privire la
acțiunile operative la care participă. Pe lângă acestea, la întruniril e Consiliului de administrație
participă și Islanda , Liechtenstein, Norvegia și Elveția, țări care nu sunt state membre ale Uniunii
Europene, dar care sunt asociate la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis -ului
Schengen. Fiecare din aceste țări își alege un reprezentant și un supleant al acestuia în cadrul
consiliului, care are drepturi de vot limitate. Acordurile lor de asociere le permit participarea și
implicarea în activitățile desfășurate, dar se elaborează măsuri speciale care precizează condițiile
detaliate ale participării lor la acestea. Măsurile includ și dispoziții cu privire la contribuțiile
financiare și personal. Toți reprezentanții din Consiliul de administrație își asumă individual, pe
proprie răspundere că își vor îndeplini funcția atribuită în cel mai corect mod posibil, pentru a
servi interesului public, conform dispozițiilor Regulamentului (CE) Nr. 2007/2004 al Consiliului
de instituire Frontex. Își asumă și că vor respecta confidenț ialitatea deciziilor luate în C onsiliul
de administrație al Frontex sau în cadrul documentelor rel atate de acesta, precum și că vor
declara Frontex orice interese apărute care ar putea interfera cu activitățile din ordinea de zi a

32 Ibidem , Articolul 21, alineatul (3).

22

consiliului de administrație .33 Toți membri au drept de vot, în afară de directorul executiv care nu
participă.
Tuturor aces tor membri li se adaugă și Forumul consultativ, care asistă directorul
executiv și Consiliul de administrație în privința chestiunilor legate de drepturile fundamentale.
Componența Forumului consultativ este decisă de către Consiliul de administrație, la p ropunerea
directorului executiv. El propune și metodele de lucru care pot fi folosite în îndeplinirea
sarcinilor, dar și modul de transmitere a informațiilor către Forumul consultativ. Din Forumul
consultativ pot face parte, prin invitația Agenției, difer iți actori relaționați cu domeniul
drepturil or fundamentale, precum Biroul E uropean de Sprijin pentru Azil, Agenți a pentru
Drepturi Fundamentale, Înaltul Comisar al Organizației Naț iunilor Unite pentru Refugiați și alte
organizații relevante. Modificarea R egulamentului de instituire a Frontex din 2011 aduc e pe
lângă Forumul consultativ și un ofițer pentru drepturi fundamentale, desemnat de Consiliul de
administrație, care lucrează direct cu acesta și cu Forumul consultativ.
Agenția încorporează și un Biro u de protecție a datelor care intră sub coordonarea
directorului executiv, a directorului executiv adjunct și a Cabinetului. Tot ei se ocupă și de ceea
ce înseamnă Oficiul de presă, Biroul de legătură cu Bruxelles, și Biroul de legătură cu Turcia. Pe
lângă toate aceste oficii, Consiliul de administrație coordonează și supraveghează toate acțiunile
desfășurate de Agenție în cadrul a trei diviziuni de lucru. Fie care diviziune se formează din patru
categorii funcționale. Prima este Diviziunea de operațiuni și cuprinde palierele: Analiza de risc;
Centru de operațiuni Frontex; Operațiuni comune și Sprijin de întoarcere. Cea de -a doua este
Diviziunea de consolidare a capacităților, cu domeniile de Instruire, Cercetare și dezvoltare,
Resurse reunite, dar și Cooper are între țările terțe și UE. Ultima diviziune este reprezentată de
Guvernanța corporativă și include Servicii financiare și corporate, Resurse umane și Securitate,
Tehnologia informației și a comunicațiilor și Afaceri juridice. Personalul agenției benefic iază de
statutul funcționarilor Comunităților Europene, prin normele adoptate în comun de instituțiile
Comunităților Europene cu privire la Regimul aplicabil și statutul dobândit.
Pentru operațiunile speciale de intervenție rapidă la frontiere, când statul membru se
confruntă cu situații urgente, echipele de acțiune sunt alese din cadrul celorlalte state membre.
Statele membre comunică imediat numărul, numele și profilurile agenților de poliție de frontieră
din rezerva lor națională pe care îi pot pune l a dispoziție în termen de maxim cinci zile de la
solicitare, urmând ca aceștia să fie membri i ai unei echipe, care va acționa conform unui plan
operativ realizat la maxim 5 zile de la data deciziei. Agenții de poliție de frontieră sunt puși la

33 Frontex, „Annual public statement of commitment of the member of Frontex Management Board for the year
2015 ”, noiembrie 2014,
http://frontex.europa.eu/asset s/About_Frontex/MB/Austria__Annual_Statement_Management_Board.pdf , accesat
la 21 ianuarie 2017.

23

dispoziție cât mai repede de către directorul executiv având aco rdul Consiliului de administrație,
cu excepția cazului în care statele respective se confruntă cu o situație care afectează în mod grav
executarea sarcinilor .34 Pentru coordonarea operațiunilor echipelor de acțiune, directorul
executiv numește unul sau mai mulți experți din cadrul Agenției care va avea rolul de ofițer
coordonator .35 Doar un singur membru al personalului agenției căruia i se aplică Statutul
funcționarilor Uniunii Europene poate fi desemnat c a ofițer coordonator .36 Acesta va fi persoana
de legătură între Agenție și statul membru gazdă, dar și între Agenție și membrii echipelor,
urmărind punerea în aplicare corespunzătoare a planului operativ, dar acționând doar pe baza
sarcinilor primite de la Agenție .37
Agenții invitați reprezintă agenți ai serviciilor de poliție de frontieră din alte state membre
decât statul membru gazdă care participă în operațiuni comune sau proiecte pilot. Aceștia au
capacitatea de a îndeplini sarcinile și de a exercita com petențele legate de activitățile de control
la frontieră sau de supraveghere a frontierelor, care sunt necesare pentru atingerea obiectivului
Frontex. Aceștia pot acționa doar pe baza instrucțiunilor primite de la agenții de poliție de
frontieră a statului membru în care se află. Pentru a -și putea exercita sarcinile, ei trebuie să
dispună de un document de acreditare emis de către Agenție, pe care să -l aibă mereu asupra lor.
De la schimbarea mandatului Frontex cu cel al Agenției Europene pentru Poliția de
Frontieră și Garda de Coastă, operațiunile Frontex s -au amplificat, dorindu -se o mai mare putere
de acțiune a ac esteia. Sarcinile consolidate au cerut implicarea într -o mai mare măsură a
Agenției, dar și a statelor membre. Relația dintre cele două entități , este susținută de adăugarea
unor noi experți Frontex pe teritoriul statelor membre. Aceștia sunt numiți ofițeri de legătură și
au sarcina de a efectua un raport al situației de pe teritoriul respectiv în care să se redea
capacitatea și disponibilitatea s tatelor membre de a face față provocărilor care apar la frontierele
lor externe.38 Acest raport va fi prezentat directorului executiv pentru a putea fi folosit ca parte a
evaluării vulnerabilităților acelui teritoriu. Dacă există deficiențe care ar putea îm piedica buna
acțiune a autorităților de frontieră, directorul executiv trebuie să identifice măsuri ce pot fi luate
pentru a a juta la îmbunătățirea situației și să le prezinte statului membru, care va fi responsabil
de îndeplinirea lor.
Pe lângă personalul stabilit și ales de către Agenție, în punerea în aplicare a sarcinilor sale
ea colaborează cu autoritățile competente ale statelor membre, dar și cu cele ale statelor terțe cu

34 Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului de instituire a Agenției Europene pentru Gestionarea cooperării
Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene , Articolul 8b .
35 Ibidem , Articolul 8g, alineatele (1), (2) .
36 Ibidem , Articolul 17, alineatul (3) .
37 Ibidem , Articolul 8g, alineatele (2a), (2b), (4) .
38 Regulamentul (UE) 2016/1624 al Parlamentului European și al Consiliului pr ivind Poliția de frontieră și garda
de coastă la nivel european , alineatele (20), (21).

24

care intră în contact, prin rețeaua de puncte naționale de contact ale Frontex (NPPOC) , existentă
în majoritatea statelor membre. Acestea informează periodic Agenția cu privire la evenimentele
petrecute sau a necesităților de asistență sau coordonare, astfel existând o comunicare continuă
cu Frontex. Agenția dispunea în 2015 la front ierele UE de un număr de aproximativ 1.200 de
persoane însărcinate cu a ajuta statele membre să își monitorizeze frontierele, să îi înregistreze și
să îi identifice pe imigranți, persoane care au fost puse la dispoziție de cele mai mari țări
contributoare: Germania, Franța, Italia, Spania, Polonia .39 Pe lângă aceștia, alte 1.500 de
persoane din cadrul Uniunii au fost puse la dispoziția statelor membre pentru a putea interveni
atunci când apare o situație de criză, ca urmare a deciziei Parlamentului European din 6 iulie
2016 .40
Toate aceste persoane care contribuie la gestionarea coo perativă a frontierelor externe
sunt parte a personalului Frontex și aduc contribuții semnificative pentru atingerea obiectivului
de a impleneta și susține o administrare sigură ș i cooperativă pe teritoriul acestora , obiectiv care
necesită implicarea unor largi domenii de acțiune .

1.5. Frontex în contextul Uniunii Europene
Uniunea Europeană a fost un concept adus în discuție încă din anii 1920, dar sub alte
forme. Prima a fost repreze ntată de programul Paneuropa din 1923, ce îi aparținea lui Richard
von Coudenhove -Kalergi și a doua, de proiectul din 1929 al lui Aristide Briand de a crea o
Federație Europeană. Programul lui Kaler gi însemna o unificare a statelor cu numele de Statele
Unite ale Europei, formând o asociație care să nu le afecteze suveranitatea. Briand, avea în vizor
crearea unei uniuni europene, care se baza mai mult pe o colaborare economică, dar nu o
excludea nici pe cea politică. Nici unul dintre cele două proiecte nu au ajuns să fie finalizate, dar
au reprezentat în esență, un prim concept spre ceea ce s -a creat ulterior.41
Exista ideea că o construcție care să integ reze mai multe state din Europa și care să
funcționeze prin strânsa lor colaborare în diverse planuri va du ce la păstrarea unei ordini
internaționale. Părinții fondator i ai Uniunii Europene de astăzi au fost lid eri și personalități
marcante, care au por nit de la concepția potrivit căreia relațiile dintre oameni trebuie să fie
guvernate de un drept comun constru it clar și riguros, care să mențină stabile contactele dintre

39 Ion Gaidău, „Frontex și -a lansat forța de intervenție rapidă” , Adevărul , 7 decembrie 2016,
http://adevarul.ro/international/europa/frontex -si-a-lansat -forta-interventie -rapida –
1_584837d75ab6550cb833c0d9/index.html , accesat la 22 ianuarie 2017.
40 Sorin Popescu, „Parlamentul Europea n a validat crearea corpului european pentru protecția frontierelor” ,
Agerpres , 6 iulie 2016, https:/ /www.agerpres.ro/externe/2016/07/06/parlamentul -european -a-validat -crearea –
corpului -european -pentru -protectia -frontierelor -16-49-47, accesat la 22 ianuarie 2017.
41 Alina Stoica, Istoria ideii europene. De la origini la jumătatea secolului al XX -lea, Orade a: Editura Universității
din Oradea, 2015, p. 108.

25

state.42 De-a lungul anilor au avut loc diverse acțiuni care au dus trep tat la crearea Uniunii
Europene ce are la bază colaborarea și relaționarea pașnică a statelor în privința dezvoltării
întregii comunități. Prima acțiune a fost crearea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului
(CECO), instituită la 18 aprilie 1951 prin Tratatul de la Paris. Mai târziu, la 25 martie 1957, s -a
semnat Tratatul de la Roma care forma Comunita tea Economică Europ eană (CEE) . Tot în
aceeași zi s -a instituit și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA, Euratom). Acestea
doreau constituirea P ieței comune , care însemna libera circulație a bunurilor, mărfurilor și
persoanelor între statele semnatare și terți. Trat atul de la Maastricht semnat la 7 februarie 1992, a
fost cel care a schimbat denumirea celorlalte Comunități instituite anterior , formând astfel
Uniunea Europeană, care pe lângă integrarea economică pune accentul și pe cea politică .
Obiectivul era de cons tituire a unei Uniuni Europene la nivel supra național, care să se bazeze pe
politica e xternă .43
Politica e xternă reprezintă cadrul care permite statelor membre să acționeze împreună pe
scena mondială î n aplicarea politicilor proprii și să colaboreze î n toa te domeniile acesteia, dorind
să creeze și să întărească un spațiu sigur, promovând pacea și cooperarea in ternațională. Acordul
Schengen care a introdus libera circulație a cetățenilor statelor membre semnatare, poate , însă,
constitui un avantaj pentru p otențialele am enințări la adresa securității interne a Uniunii.44 Pentru
ca aceste amenințări să nu se transforme în peric ole iminente, instituțiile componente ale
structurii europeane, Parlamentul European, Consiliul și Comisia, au decis crearea Agenției
Frontex, ca un corolar necesar pentru libera circulație. Apărarea frontierelor externe ale statelor
membre UE este un pilon esențial în politica externă a Uniunii pentru menținer ea păcii și
securității interne. Această politică asigură cetățenilor Uniunii „ libera circulație a persoanelor, în
corelare cu măsuri adecvate privind controlul la frontierele externe, dreptul de azil, imigrarea,
precum și prevenirea criminalității și combaterea acestui fenomen ”.45 Prin Regulamentul de
instituire a Frontex, UE s -a obli gat la ajutarea statelor membre în tot ceea ce ține de sporirea
securității la granițele lor externe, furnizând p rin intermediul Agenției personal calificat din
cadrul polițistilor de frontieră. Astfel că , Agenția nu poate acționa fără cadrul legislat iv oferit de
Uniunea Europeană privind gestionarea frontierelor, ea intervenind decisiv în acțiunile care se
petrec pe teritoriul ei . Uniunea promovează întreprinderea de acțiuni comune ale statelor membre
pentru a întări securitatea, dar statele își rezervă di n plin suveranitatea, având dreptul de liber ă

42 Dacian Cosmin Dragoș, Uniunea Europeană: Instituții, Mecanisme , ediția a II -a, București: Editura C.H.Beck,
2007, pp. 94 -95.
43 Maurice Vaisse, Relațiile internaționale după 1945 , traducere: Carmen Buran , Ioana Tare, Oradea: Editura
Universității din Oradea, 2010, p.187.
44 Dumitru, Alexandru; Nedelcu, Corvin și Petre, Valentin, Sistemul de securitate al Uniunii Europene , Editura
Moroșan, 2009 , pp. 195 -196.
45 Tratatul privind Uniunea Europeană , Articolul 3, alineatul (2).

26

acțiune. Așadar, agențiile create nu pot nici să decidă, nici să execute fără acordul statelor, ci
doar să le trimită recomandări. Fontex poate acționa atunci când este nevoie de intervenția ei,
după ce a fost solicitată de către un stat , numai după înștiințarea și acordul Uniunii Europene. Ea
oferă prin mandatul ei o securitate integrată a frontierelor , noțiune asociată cu dezvoltarea
Agenției Frontex, care a apărut ca unul dintre numero asele răspunsuri ale UE la amenințările
existente.
Dezvoltarea Frontex poate fi localizată în cadrul acestei traiectorii istorice largi a
încercărilor de europenizare și unificare a frontierelor statelor membre , completând și oferind o
valoare adăugată sistemelor naționale de ge stionare a frontierelor statelor membre , dar și
libertății și securității cetățenilor lor . În acest fel, imperativele de securitate ale Frontex se
presupune că sunt atenuate de angajamentul UE față de libertate.

1.6. Amenințări la adresa frontierelor externe
Frontierele reprezintă unul din locurile cele mai nesigur e datorită faptului că oricine poate
avea acces neîngrădit la ele. Iar atât timp cât situația internațională n -a fost niciodată pe deplin
sigură, fiind schimbată în nenumărate ori de conflicte propo rționale și teritoriale, revoluții, sau
crize umanitare, frontierele n u au putut râmăne nici ele neafectate .
Au apărut vulnerabilități și amenințări noi, unele ascunse, de regulă, asimetrice, adică
folosind la maximum vulnerabilitățile celuilalt, altele s pecifice societății informaționale a
secolului al XXI -lea. Amenințăr ile la adresa securității sunt date , însă de acțiuni ce constituie un
pericol la adresa atributelor fundamentale sau calităților existențiale ale statului sau Uniunii și
mai ales, a drept urilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor. Acestea se materializează prin
acte care creează stări de dezechilibru și de pericol la a dresa valorilor fundamentale sau a
intereselor naționale și internaționale, cu puternic impact asupra securității. Demersurile statelor
pentru satisfacerea propriilor nevoi de securitate, lipsite de intenții agresive, conduc la o creștere
a insecurității pentru alte state, care le interpretează ca pe potențiale amenințări, deși aceste
demersuri au un caracter defensiv . Din acest motiv, Frontex încearcă să implementeze un
comportament cooperativ și organizat în rândul statelor, care să ducă la o mai bună acțiune în
vederea asigurării securității cetățenilor Uniunii. Securitatea este concretizată prin serviciul de
fronti ere naționale, care încearcă să mențină un echilibru și o stare de pace în cadrul statului.
Acest lucru implică o intervenție constantă a autorităților mandatate și a instituțiilor competente,
frontierele fiind punctul cel mai vulnerabil în a fi atacat. Ac estea sunt agresate continuu, fie de
alte frontiere, fie de o mulțime de amenințări și vulnerabilități ale sistemelor pe care le
delimitează.

27

Libera circulație din cadrul Uniunii Europene poate însemna un potențial factor de
pericol, deoarece o persoană d inafara spațiului Schengen poate trece ușor de o frontieră externă
și să călătorească liberă până în cealaltă parte a ei pentru a atenta la pacea și securitatea întregii
Uniuni. Printre cele mai importante amenințări care atacă frontierele, considerăm că s e află în
primă instanță, dezvoltarea fără precedent a armamentelor, îndeosebi a armelor de distrugere în
masă (denumit e în continuare ADM) și creșterea incomensurabilă a vulnerabilității statelor și
comunităților la atacurile cu astfel de mijloace, indife rent din partea cui ar veni acestea. Orice
conflict izbucnit în cadrul Uniunii se poate amplifica și complica, întrucât substituie și
completează arsenalul existent, impunând noi redimensionări strategice. În plus, posibilitatea
statelor de acumulare a uno r arsenale de ADM sau de sisteme de arme ultraperfecționate ce pot fi
folosite atât de grupări non -statale sau de altă nat ură, cât și de rețele teroriste venite dinafară și
infiltrate în i nteriorul frontierelor externe, reprezintă un pericol major.
Un alt pericol la adresa păcii frontierelor, îl poate reprezenta adâncirea decalajelor
economice și tehnologice, polarizarea e xcesivă a bogăției și sărăciei și creșterea disperării sociale
și individuale, îndeosebi în zona țărilor subdezvoltate. Aceste cauze duc la mul tiplicarea
situațiilor de tensiune , a situațiilor -limită și a reacțiilor violente care duc la migrație, căutarea
unui trai mai bun, dar și la acțiuni necugetate. Proliferarea discrepanțelor sociale, a
infracționalității, criminalității și comportame ntului aberant, concomitent cu creșterea
intoleranței societății civilizate față de fenomenele anomice sociale, adâncesc și mai mult falia
strategică dintre aceste platforme umane și duc la fenomenul tot mai amplu al terorismului pe
criterii discriminatori i.
Fenomenul migraționist este un alt factor foarte actual și privit amenințător de majoritatea
statelor. Imposibilitatea societății occidentale de a -l controla și stopa, cu toate consecințele care
decurg de aici, conferă un sentiment de teamă și de neces itate a întăririi securității. Deși se fac
constant demersuri pentru a încerca diminuarea lui, fe nomenul continuă să ia amploare ,
reprezentând o amenințar la adresa frontierelor externe, care în ultimii ani au fost intens supuse
luptei cu refugiații și imi granții ilegali .46 Acest lucru poate avea ca și consecință creșterea
violenței individuale și sociale în toate țările care se confruntă cu valurile migraționiste,
amplificarea extremismul ui fundamentalist religios și a celui etnic. De asemenea și proliferar ea
fenomenul ui terorist menționat anterior , sistemul sau amalgamul de sisteme violente și

46 Comisia Europeană, „Managing migration better in all aspects: A European Agenda on Migration ”, 13 mai 2015,
http://europa.eu/rapid/press -release_IP -15-4956_en.htm , accesat la 25 ianuarie 2017.

28

protestatare care generează terorism și sistemele politice și sociale amenințate s au privite ca
amenințări la adresa securității interne a statelor dinăuntrul frontie relor externe ale Uniunii .47
În ceea ce privește ameninț ările specifice secolului XXI și erei avansate în care ne aflăm,
nu putem omite nici factorii de nat ură tehnologică. Menționăm aici apariția unui război în
cyberspațiu, concretizat în numeroase bătălii între rețele, în agresiunea gestionarilor de
informație și produse informaționale împotriva consumatorilor de informație numerică, în
virusarea rețelelor și calculatoarelor, în pirateria informațională și pericolul spargerii parolelor și
pătrunderii în re țelele sistemelor de comunicații și de securitate economică, informațională,
politică și militară. Toate ace stea reprezintă amenințări, întrucât le corespund vulnerabilități
accentuate ale sistemelor de comunicații și acțiune cu car e se lucrează în prezent . Toate
informațiile importante sunt gestionate prin intermediul rețelelor computerizate, existând un risc
major ca acestea să fie oricând sparte, modificate, sau folosite în scopuri distructive. Din păcate,
pe măsură ce societatea omenească se dezvoltă, ș i aceste sistem e capătă mai multe
vulnerabilități . Efectele lor sunt cel puțin la fel de nocive precum cele ce privesc mediul
înconjurător. Încălzirea planetei, multiplicarea efectului de seră, modificarea straturi lor de
protecție a biosferei, pot duce în viitor la împuținarea resurselor de apă și de hrană, la limitarea
resurselor energetice și nedescoperirea altor resurse naturale sau neconvenționale care să fie de
folos pentru supraviețuirea speciei. Degradarea continuă a mediului, apariția și punerea în operă
a premiselor războiului geofizic, vor duce în final la războaie civile în nevoia de a căuta factori
de supraviețuire.
Împotriva milioanelor de amenințări și vulnerabilități care vizează fronti erele, lumea
acționează, unitar, specific și în același ti mp diferit, pentru construirea identităților, pentru
formarea de parteneriate strategice și pentru o lume globalizată, totul în scopul asigurării
securității individului și a unui echilibru mondial.

47 Frontex, „ Annual Risk Analysis for 2016 ”, martie 2016, p. 14,
http://frontex.europa.eu/assets/Publications/Risk_Analysis/Annula_Risk_Analysis_2016.pdf , accesat la 25 ianuarie
2017.

29

CAPITOLUL II
CARE ESTE MANDATUL FRONTEX?

2.1. A ctivitatea A genției
La crearea Agenției Frontex, Consiliul s -a concentrat pe a da acesteia capacitățile
necesare pentru a putea desfășura o gestionare integrată a frontierelor, care să aducă p rogrese
evidente. Obiectivul s-a relaționat cu abordarea globală asupra securității și a migrației, care ia o
tot mai mare amploare. Una dintre premisele dominante privind abordarea globală și integrată a
granițelor este s porirea securității la frontierele externe ale Uniunii prin utilizarea măsurilor
coercitive de acț iune și a tehnologiei avansate de supraveghere.
Strategia UE de gestionare a frontierelor din 2007 ,48 care făcea planul activității de
gestionare integrată a fro ntierelor pentru viitor, conținea câteva dimensiuni necesare pentru
constituirea conceptuală a acestuia: controlul la frontiere prin verificări și supraveghere ;
realizarea analizelor de risc, detectarea și investigarea crimei transfrontaliere în cooperare cu
toate autoritățile relevante de aplicare a legii și sporirea inform ațiilor privind criminali tatea,
cooperarea cu țările vecine, măsuri întărite privind controlul frontierelor externe și controlul în
cadrul zo nei comune de liberă circulație, cooperarea între agenții vizând gestionarea frontierelor,
incluzând polițiști de frontieră, vamă și poliție , securitate națională și alte autorități relevante, și
coordonare și coerență la nivel național și transnational. Modul prin care aceste priorități puteau
fi atinse era consolidarea unei zone comune care utilizează controlul și supravegherea
frontierelor, dar și cooperarea și coordonarea ca instrumente principale.49 Toate aceste
dimensiuni au devenit plan de operațiune pentru Frontex, care în decursul activității sale, a avut
ca prioritate dezv oltarea și consolidarea lor .
Pentru a -și atinge obiectivele și a-și îndeplini sarcinile, Frontex desfășoară un număr de
activități specifice. Planificarea și implementarea acestor activități trebuie să corespundă
criteriilor de acțiune și standardelor impuse de Regulamentul de instituire, să fie efective,
eficiente și îndeplinite la timp. Principalele sarcini pe care Frontex le are în mandatul său se
axează pe: planificarea și coordonarea operațiunilor comune și a intervențiilor rapide desfășurate
de Agenție la frontierele externe maritime, terestre și aeriene cu perso nalul și echipa mentul
țărilor UE; ajutarea țărilor din spațiul Schengen care necesită asistență tehnică și operativă

48 Carrera, op. cit. , p. 2.
49 Consiliul Uniunii Europene, ,„I ntegrated Borde r Management: Strategy deliberations ”, 13926/3/06 , EU Monitor ,
21 noiembrie 2006, https://www.eumonitor.nl/9353000/1/j9vvik7m1c3gyxp/vi7jgt4r93za , accesat la 3 februarie
2017.

30

sporită la frontierele externe (de exemplu, în cazul unor urgențe umanitare sau operațiuni de
salvare pe mare); efectuarea unor analize de risc, în vederea îmbunătățirii gestionării integrate a
frontierelor externe ale UE; coordonarea operațiunilor comune de returnare a resortisanților
străini care se află în s ituație de ședere ilegală în țările din UE și din spațiul Schengen și refuză
să părăsească voluntar teritoriul acestora; elaborarea unor standarde și instrumente de formare
comune pentru polițiștii de frontieră naționali; dezvoltarea unei capacități de intervenție
rapidă care să implice echipe de polițiști de frontieră la nivelul UE, precum și o bază de date a
echipamentelor și a resurselor disponibile în vederea utilizării într -o situație de criză.
Toate aceste acțiuni se desfășo ară pe baza unui plan oper ativ care se întocmește înaintea
operațiunilor comune, a intervențiilor rapide la frontiere, dar și a proiectelor pilot. Un plan
operativ trebuie să cuprindă toate detaliile activităților ce urmează a fi desfășurate în cadrul
operațiunii pentru care se fac e planul, și anume: care va fi componența echipei; sarcinile și
responsabilitățile polițistilor de frontieră și a celorlalte persoane din cadrul echipei; dispoziții
privind comanda și controlul (de exemplu, numele și gradele polițistilor de frontier respon sabili
de cooperarea cu Frontex și cu age nții invitați din alte țări ale UE în cadrul operațiunilor
comune); evaluarea și raportarea incidentelor, precum și jurisdicția aplicabilă în cazul
operațiunilor, în funcție de tipul acestora (de exemplu, în cazul o perațiunilor maritime, aeriene
etc.). Echipele europene de polițiști de frontieră, sunt echipe formate din polițiști de frontieră
detașați din statele membre în cadrul operațiunilor. Aceștia trebuie să fie experți în domeniile
gestionării frontierelor, inc lusiv în supravegherea frontierelor terestre și maritime, în controalele
la frontiere și în identificarea documentelor false și a naționalității imigranților ilegali. Pentru
îndeplinirea acțiunilor sale, Frontex este deseori nevoită să coopereze și cu alte entități care se
interesecteză cu activitățile de gestionare a frontierelor. Printre acestea se numără:
– Oficiul European de Poliție (EUROPOL ), care contribuie la proiectele Frontex și la
crearea analizelor de risc, implicându -se în operațiunile desfășu rate;
– Unitatea de Cooperare Judici ară a Uniunii Europene (EUROJUST ), cu care luptă
împotriva contrabandei cu persoane și a traficului de ființe umane, a activităților de formare și a
schimbului de informații;
– Agenția Uniunii Europene pentru Formare în Materie de Aplicare a Legii (CEPOL),
unde Frontex contribuie regulat la activitățile de formare în materie de aplicare a legislației
europene și internaționale planificate de aceasta;
– Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO) , cu care Font ex a dorit încă de la
înființare să împărtășească expertiza în gestionarea resurselor comune;

31

– Agenț ia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA), partener în punerea
în aplicare a Strategiei privind drepturile fundamentale a Frontex, dar și în elaborarea de manuale
de instruire și de bune practici care să promoveze respectarea drepturilor fu ndamentale;
– Agenția Europeană de Apărare (EDA), cu care au loc schimburi de informații legate de
integrarea și interoperabilitatea sistemelor de supraveghere maritime și utilizarea sistemelor de
aeronave cu pilotat la distanță (RPAS);
– Autoritatea Eur opean ă pentru Protecția Datelor (EDPS ), cu care face schimb de
informații cu privire la activitățile sa le de prelucrare a datelor cu c aracter personal;
– Oficiul Europe an de luptă antifraudă (OLAF) , care investighează cauzele de fraudare a
bugetului Uniuni i Europene și actele de corupție profesională la nivelul instituțiilor Uniunii, și
elaborează politica antifraud ă pentru Comisia Europeană;
– Servic iul E uropean de Acțiune Extern ă (SEAE ), cu care colaborează în domeniul
gestionării crizelor. Inițial a exis tat un acord de cooperare pentru schimbul de informații cu
Centrul Comun de Situații al UE (Sitcen), dar din 2011 el este parte a SEAE .
– autorități ale unor țări din afara UE și organizații internaționale, cum ar fi Organizația
Internațională de Poliție C riminală (Interpol), cu care cooperează în operațiuni comune la
frontierele aeriene, sau Biroul Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru
Refugiați (UNHCR) , cu care cooperează prin schimb de opinii și informații g enerale privind
operațiunile co mune și analiza riscurilor . Pentru a împiedica și preveni neregularitățile care se
produc, Frontex este ajutată și de organismul integrat, Eurosur. Acesta oferă agenției
infrastructura și inst rumentele necesare pentru a îmbunătăți conștientizarea situației la frontierele
externe ale UE de către acestea, prin detectarea, prevenirea și combaterea migrației ilegale și a
criminalității transfrontaliere, realizată de sistemul performant de schimb de informații între
statele membre și agenție.
Activitatea Agenției se clasează pe trei niveluri de acțiune, care delimitează obiectivele
acesteia și creează o mai bună structurare a operațiunilor, neexistând o suprapunere care ar putea
duce la erori de înd eplinire . Primul nivel implică schimbul de informații și cooperarea între
statele membre cu privire la problemele legate de imigrație și de repatriere; al doilea nivel se
bazează pe controlul la frontiere, acordând o mare importanță supravegherii și monito rizării
situației la frontiere, precum și analizelor de risc; și nivelul trei, care integrează cooperarea dintre
polițiștii de frontieră, vamă și poliție din statele care nu sunt membre ale UE, dar care au o
importanță majoră pentru Frontex și statele memb re, fiind imp licate în operațiuni care cuprind și
teritoriile lor .50

50 Nick Vaughan -Williams, „Borderwork beyond Inside/Outside? Frontex, the Citizen –Detective and the War on
Terror”, Space and Polity , Vol. 12, Nr. 1 , 2008, pp. 65 -66.

32

Toate aceste structuri necesită o implicare și o cooperare a statelor în ceea ce privește
problema migrației, securității, sau a criminalității transfrontaliere. Frontex încearcă alături d e
statele membre, să ofere sprijin și acelei categorii nefavorizate a populației, care este nevoită să
caute ajutor în altă parte decât în statul de proveniență, dar și să ofere un nivel ridicat de
securitate internă în Uniune.

2.2. Analizele de risc și o perațiunile comune
Analizele de risc și operațiu nile comune efectuate de Frontex s-au dezvoltat sub aspectul
său practic, în cadrul activităților specifice Agenției, ca o necesitate de a crea premisele unei
bune gestionări a unor resurse și procese care să permită realizarea eficace a obiectivelor pe care
și le propune privind gestionarea frontierelor externe ale Uniunii.
Realizarea analizelor de risc înseamnă formularea unui raport informativ care reprezintă
baza pentru acțiunea operativă a Frontex ce urm ează a fi desfășurată, precum și informarea
permanentă a persoanelor acreditate în legătură cu situația de la frontiere. Acestea sunt efectuate
de către Agenție, după o decizie a Consiliului de administrație ce are la bază propunerea
directorului executiv.51 Statele membre sunt nevoite să transmită regulat Agenției toate
informațiile privind situația actuală a frontierelor externe. Pe baza acestor informații, Agenția
elaborează analize de risc generale, pe care trebuie să le prezinte Parlamentului European,
Consiliului și Comisiei, sau analize de risc specifice, atunci când urmează să se întreprindă
activități operative pe acel teritoriu. Rolul analizelor de risc, este să arate care sunt potențialele
impedimente care pot apărea în cadrul desfășurării unei ope rațiuni Frontex și dacă pe teritoriile
vizate se pot întreprinde sau nu astfel de acțiuni. Analizele reprezintă un indicator de
performanță al acestor acțiuni și un element de referință al compo rtamentului lor proactiv , și de
asemenea, o cale sistematică d e gestio nare a evenimentelor cu un potențial pericol de
insecuritate. O abordare pe care se axează adesea analizele de risc, este cea care formalizează
legătura dintre posibilitatea amenințărilor existente și nivelul vulnerabilității de securitate a
părțil or implicate și a teritoriilor vizate. În scopul analizelor de risc, agenția poate evalua, după
consultarea prealabilă a statelor membre implicate, capacitatea acestora de a răspunde
provocărilor viitoare, inclusiv amenințărilor și presiunilor existente și viitoare la frontierele
externe ale statelor membre. Pentru aceasta, agenția poate evalua echipamentul și resursele
statelor membre în m aterie de control la frontieră. Evaluarea se bazează pe informațiile furnizate
de statele membre implicate, precum și p e rapoartele și rezultatele operațiunilor comune, ale
proiectelor pilot, ale intervențiilor rapide și ale altor activități ale agenției.

51 Regulamentul (UE) 2016/1624 al Parlamentului European și al Consiliului privind Poliția de frontieră și garda
de coastă la nivel , Articolul 11, alineatul (1).

33

De-a lungul mandatului său, Frontex a realizat analize de risc pentru problemele de
actualitate la acele momente, pe ț ări, zone geo grafice sau fenomene specifice; a realizat buletine
trimestriale privind situația securității la frontierele externe ale Uniunii Europene; analize privind
traficul de ființe umane, migrația ilegală a cetățenilor sau criminalitatea transfrontal ieră; analize
adecvate de risc ale amenințărilor, care să sprijine operațiunile comune cheie; analize comune de
risc cu țările terțe implicate; și de asemenea, a implementa t rezultatele studiilor de fezabilitate
pentru detașarea de analiști în informații î n zone strategice la frontierele externe ale Uniunii
Europene.
Operațiunile comune vin printr -o propunere a autorităților competente a le statelor
membre, pe care Agenția o evaluează și apoi o aprobă. Agenția poate iniția ea însăși operațiuni
comune în col aborare cu statele membre, dar trebuie să aibă acordul statelor membre gazdă unde
urmează ca acestea să se desfășoare. În calitate de stat membru gazdă și în conformitate cu
dreptul național, și cu consimțământul statului membru de trimitere, fiecare stat membru poate
conferi competențe de executare agenților de frontieră trimiși de alte state membre, implicați în
operațiunile comune. Agenții de frontieră , sau alte categorii relevante de personal implicat în
operațiuni, sunt agenți europeni proveniți din st atele membre care doresc să pună la dispoziția
statului gazdă ajutor specializat din cadrul rezervei naționale, în cazul în care acesta nu dispune
de capacitatea și pregătirea necesară pentru acea operațiune .52 De asemenea, trebuie să se aibă în
vedere resp ectarea drepturilor fundamentale sau a obligațiilor de protecție internațională, altfel
directorul executiv poate cere suspendarea sau încetarea operațiun ilor comune care se întreprind.
La p ropunerea directorului executiv , Consiliul de administrație este cel care va decide
prin majoritate absolută a membrilor săi de vot, care va fi numărul de polițiști de frontieră și alte
categorii de personal care va fi pus la dispoziția echipelor europene de polițiști de frontieră.53
Contribuția statelor membre în ceea c e privește detașarea de personal calificat, se planifică pe
baza unor negocieri și acorduri bilaterale anuale între Agenție și statele membre, iar durata
trimiterii lor nu trebuie să fie mai mică de 30 de zile, putând dura chiar și mai mult de un an.54
Aces tea se pun în aplicare după efectuarea analizelor de risc ale Agenției, care vor ajuta la
stabilirea unei ordini prioritare de acțiune, ținând cont de impactul asupra secțiunilor analizate și
de disponibilitatea resurselor. De asemenea, este nevoie și de p regătirea planului operativ de
către directorul executiv, și stabilit îm preună cu statele membre, care conține toate aspectele
organizatorice ce trebuie parcurse în desfășu rarea acțiunilor necesare. Operațiunile comune se

52 Ibidem , Articolul 20, alinetul (1).
53 Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului de instituire a Agenției Europene pentru Gestionarea cooperării
Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (JO L 349, 25.11.2004) , 26 octombrie
2004 , Articolul 3, alineatul (1).
54 Regulamentul (UE) 2016/1624 al Parlamentului European și al Consiliului privind Poliția de frontieră și garda
de coastă la nivel european , Articolul 20, alineatele (10), (11).

34

realizează la cererea statelor mem bre, care solicită sprijinul Agenției când au nevoie de ajutor în
ceea ce privește asistența tehnică și operativă sporită în activitățile ce țin de controlul la
frontierele externe. Frontex intervine și când este nevoie de sprijin în ceea ce înseamnă
probl emele legate de migrația ilegală sau a criminalității transfrontaliere. La frontierele externe
unde se cere această asistență suplimentară, Agenția coordonează desfășurarea de personal
specializat și de echipamente tehnice, cum ar fi aeronave, nave și echi pamente de control și
supraveghere, pe care le pune la dispoziție statului solicitant. Coordonarea tuturor acțiunilor
desfășurate se face de către Agenție, prin intermediul unui ofițer coordonator (sau mai mulți),
numit din rândul experților Frontex de căt re directorul executiv. Acesta reprezintă un punct de
legătură între Agenție și statele membre participante, și are rolul de a coordona operațiunea și de
a promova o colaborare între state și Agenție.55
Obiectivele unei operațiuni comune sau ale unei inter venții rapide la frontieră (care se
realizează în cazuri de urgență ), pot fi realizate ca parte a unei operațiuni cu scopuri multiple.
Astfel de operațiuni pot implica funcții de gardă de coastă și prevenirea criminalității
transfrontaliere, inclusiv lupta împotriva introducerii ilegale de migranți sau a trafic ului de
persoane și operațiuni de gestionare a migrației, inclusiv identificarea, înregistrarea,
intervievarea migranților pentru culegerea de informații și returnarea.

2.3. Lupta împotriva terorism ului și migrației
Amenințarea pe care o reprezintă terorismul rămâne semnificativă și evoluează în mod
constant. În prezent, amenințările vin atât din partea unor teroriș ti organizați, cât și a unor
persoane care acționează individual. Eforturile de combat ere a t erorismului trebuie să se
intensifice pentru a putea răspunde amenințărilor prin tr-o abordare europeană integrată , care să
includă acțiuni preventive.
Statele membre au un rol esențial în îndeplinirea acestor obiective prin depunerea de
eforturi co ordonate și eficiente, fiind asistate de Frontex, dar având și sprijinul Com isiei. Această
acțiune necesită o cooperare strânsă cu autoritățile locale și cu societatea civilă, precum și
punerea unor mijloace de acțiun e la dispoziția persoanelor din comunit ățile vulnerabile. Prin
urmare, Comisia Europeană a insistat asupra dezvoltării unei uniuni a securității autentice și
eficace și asupra unei coordonări cât mai consolidate a frontierelor externe ale Uniunii de către
Frontex, pentru a diminua potențialele pericole. În 2016 au fost adoptate o serie de măsuri menite
să abordeze toate dimensiunile amenințării teroriste: prevenirea radicalizării, inclusiv online;
incriminarea și detectarea călătoriilor făcute pentru activități teroriste și a sprijinului acordat

55 Ibidem , Articolul 22, alineatul (3).

35

teroriștilor; schimbul de informații; combaterea finanțării terorismului; blocarea accesului la
arme de foc și explozivi și sprijinirea țărilor partenere, în special a celor din regiunea
mediteraneeană. În ianuarie 2016 , a fost lansat Centrul european de combatere a terorismului , la
sediul Europol de la Haga. Principalul obiectiv al centrulu i este promovarea unei eficiențe
sporite a cooperării operaționale și îmbunătățirea comunicării de informații de securitate între
statele membre. În plus, Comisia a adoptat Planul de acțiune pentru combaterea finanțării
terorismului , conceput să blocheze sursele de venit ale teroriștilor și să îi depisteze pe baz a
activităților lor financiare. S -a înființat și unui sistem european de informații și de autorizare
privind călător iile, pentru a stabili eligibilitatea tuturor resortisanților din țările ter țe scutiți de
vize de călătorie în spațiul Schengen și pentru a putea decide dacă respectiva călătorie prezintă
riscuri de securitate. Acesta va reduce posibilitatea ca unii imigra nți să fie manipulați de grupări
teroriste care să -i oblige să recurgă la acțiuni extremiste efectuate sub comanda lor.56 Acest
sistem contribuie la gestionarea mai eficientă a front ierelor externe ale UE și dorește sporirea
securității interne , facilitând în același timp călătoriile legitime peste frontierele Schengen. Pe
lângă aceasta, UE a convenit asupra unor noi directive pentru a îmbunătăți drepturile procedurale
ale cetățenilor implicați în proceduri penale . O altă măsură importantă la care s -a ajuns, a fost
aducerea de soluții pentru a îmbunătăți protecția drepturilor fundamentale și intensificarea
eforturilor de susținere a egalității de gen, de combatere a discriminării și de eradicare
a traficului de ființe umane.
Multitudinea evenimentelor extrem iste din ultimii ani din cadrul Uniunii Europene a dus
la o fortificare a securității, în încercarea de a da un răspu ns urgent și ferm terorismului. Prin
aceasta s -au înregistrat progrese în ceea ce privește drepturile cetățenilor , care întăresc lupta
împo triva terorismului bazat pe discriminare rasială, religioasă etc .
În ceea ce privește migrația, Comisia Europeană a luptat pentru soluționarea cât mai
rapidă a problemelor cauzate de criza migrației și a refugiaților, aflată în că în plină desfășurare .
Ea a urmărit să doteze UE cu instrumentele necesare pentru o mai bună gestionare a migrației pe
termen mediu și lung în ceea ce privește migrația neregulamentară, gestionarea frontierelor,
azilul și migrația legală .
În acest context, Frontex a primit sprijin din partea Uniunii pentru a putea fi parte la
acțiunile desfășurate care încearcă să diminueze fluxul de migranți veniți ilegal din țările afectate
de conflicte. Noul regulament din 2016, privind poliția de frontieră și ga rda de coastă la nivel
european ,57 a consolidat rolul A genției în ceea ce privește sprijinirea statelor membre în decursul

56 Shehab Khan, „European border agency Frontex warns Isis is weaponising refugees”, Independent , 26 decembrie
2016, http://www.independent.co.uk/news/world/europe/europe -border -frontex -warns -isis-weaponising -refugees –
terrorism -radicalisation -a7496771.html , accesat la 4 februarie 201 7.
57 Regulamentul (UE) 2016/1624 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la ni vel european.

36

operațiunilor de returnare a resortanților din țări terțe aflați în ședere ilegală pe teritoriul statelor
membre. În cadrul acțiunilor majore întreprinse de Uniune, se află și o serie de reforme axate pe
procedura de azil.58 Reformele simplifică, scurtează și clarifică procesul de acordare a azilului,
creând o procedură mai echitabilă și mai eficientă la nivelul UE pent ru tratarea cererilor de azil
formulate prin intermedi ul agenților Frontex. Aceasta este generoasă cu persoanele cele mai
vulnerabile, dar strictă cu cei care încearcă să abuzeze de ea (în general migranț ii economici care
caută o situație mai bună în Europa, decât în țările de unde au fugit ). Reformele vor pe rmite
totodată atât identificarea rapidă a persoanelor care au cu adevărat nevoie de protecție
internațională, oferindu -le protecție atât timp cât au nevoie de ea, cât și posibilitatea de a -i trimite
înapoi pe cei care nu au dreptul de a beneficia de prote cție în UE. Ele vor asigura de aseme nea
faptul că oriunde sosesc, solicitanții de azil vor putea beneficia de aceleași condiții umane de
primire, care să nu aducă atingere drepturilor fundamentale ale omului . În cadrul pachetului de
reforme pentru Sistemul european comun de azil, Comisia a propus și consolidarea bazei de date
de amprente digitale a UE pentru identificarea solicitanților de azil și a celor care traversează
frontiera în mod neregulamentar. Propunerea ar permite statelor membre să stocheze și să caute
date aparținând resortisanților din țări terțe sau apatrizilor care nu solicită protecție internațională
și care se dovedesc a fi în situație d e ședere neregulamentară în UE. Îmbunătățirea sistemelor de
returnare și de readmisie au venit în folosu l acțiunilor Frontex privind migrația, care au abordat
cauzele fundamentale ale migrației neregulamentare și au încercat o gestiona re mai bună în
cooperare cu țările terțe și agențiile vizate.
Agenția a preluat sarcini majore și în cadrul operațiunilor d e căutare și de salvare a
imigranților care încearcă să treacă ilegal frontierele pe mare, ducând la nenumărate tragedii ,59
concomitent cu supravegherea și controlul riguros la frontiere și cu securizar ea frontierelor
externe ale UE. Ea este și pilon princi pal în coordonarea acțiunilor desfășurate la centrele de
criză, unde și -a intensificat eforturile de transferare și de relocare a persoanelor care au nevoie de
protecție , și în elaborarea de noi măsuri pentru a combate introducerea ilegală de migranți.

2.4. Frontex în cheia interguvernamentalismului liberal
Interguvernamentalismul liberal susține rolul central al statelor suverane și con sideră
puterea de negociere a acestora ca fiind un element foarte important pentru integrare. Procesul

58 Sorin Bocancea, Marșul asupra Europei. Noile dimensiuni ale migrației , Iași: Editura Adenium, 2016, pp.28 -30.
59 ***, „The Observer view on the human tragedy in the Mediterranean. Observer editorial”, The Guardian , 19
aprilie 2015, https://www.theguardian.com/commentisfree/2015/apr/19/observer -view -human -tragedy –
mediterranean , accesat la 4 februarie 2017.

37

lor de integrare începe de la nivel regional spre nivel supranațional și are, în general, mize
economice.60
Acest concept a fost dezvoltat de către Andrew Moravcsik ca o completare a
interguvernamentalismului, prin accentuarea atât a părții economice a integrării, cât și a
negocierii dintre state. După Moravcsik, integrarea europeană poate fi explicată prin teoria
liberală a unui joc pe două niveluri. Primul nivel este cel al formării preferințelor naționale,
rezultate din interdependențele economice, și cel de-al doilea nivel, este un sistem
interguvernamental de negociere strategică între state.61 În acest caz, integrarea înfățișează
interacțiunea dintre state ca un joc al negocierilor, în care preferințele naționale (politicile interne
ale statelor membre), reprezintă cererea, și odată formulate, sunt negociate într-un sistem
interguvernamental numit ofertă. În aceste condiții, integrarea europeană este aplicabilă doar
dacă interesele naționale ating un anumit grad de convergență. Când interesele acestora sunt
ambigue si d ivizate, guvernele sunt mai puțin constrânse și au mai multe opțiuni în negocierea
strategiilor și pozițiilor lor. Astfel că, în urma unui proces de integrare regională (precedat de o
negociere care să acorde consimțământul), dacă performanțele ajung la un nivel mai înalt, atunci
se acceptă transferarea de resurse de toate formele către entitatea internațională.62 Cǎutând sǎ -și
maximizeze spațiul de manevrǎ, guvernele naționale folosesc instituțiile europene ca parte a
acestui joc pe douǎ niveluri, pe de o p arte pentru a -și spori autonomia lor politicǎ în funcție de
interesele interne, iar pe de altǎ parte pentru a primi sprijinul necesar depǎșirii oricărei situații
negative care ar putea duce la un potențial conflict.
Legătura formată între state și entită țile internaționale reprezintă „ crearea voluntară a
unor unități politice mari care implică prezentarea conștientă de forțe în relație cu instituțiile
participante”.63 Aceste forțe se reflectă în puterea relativă de negociere și de acțiune a statelor.
Statele reușesc să se integreze în sistemul internațional dacă știu cum să -și prioritizeze
obiectivele și modul în care să le aducă la cunoștință cetățenilor, pentru a -i convinge că este
necesară o caloborare în acest context. Interguvernamentalismul liberal p ornește chiar de la ideea
că, odată ce instituțiile internaționale dobândesc tot mai multă credibilitate și se dezvoltă mai
mult în viziunea actorilor implicați, ele ajung să definească într -o măsură tot mai mare spațiul
înconjurător. Faptul că acestea aju ng să aibă o putere crescândă, demonstrează că statele se
axează mai mult pe cooperare decât pe conflict și că instituțiile internaționale sunt văzute ca

60 Sergiu Mișcoiu, Mihaela Mecea, Claudiu Bolcu, Elemente pentru o introducere în Teoria relațiilor internaționale ,
Cluj-Napoca: Editura Fundației pentru Studii Europene, 2013, p. 113.
61 Eugen Popescu, Teorii ale integrării europene , București: Editura C.H Beck, 2009, p. 28.
62 Thomas Diez, Antje Wiener, „In troducing the Mosaic of Integration Theory: Its Past, Present and Future”, Paper
for presentation at the EUSA 8th Biennial International Conference, Nashville, 2003, p. 8,
http://reinhardme yers.uni -muenster.de/docs/IntT.pdf , accesat la 5 februarie 2017.
63 Ernst B. Haas , The Uniting of Europe: Political, Social and Economic Forces , California: Stanford University Press, 1958,
p. 6.

38

proiecte de viitor, care caută evoluția pe termen lung, nu realizarea obiectivelor imediate. Scopul
acestor instituții, reprezintă o garanție a angajamentelor luate de guverne și o asigurare că
partenerii implicați își vor asuma responsabilitatea pentru acordurile făcute. Se acordă un rol
important instituțiil or în calitate de facilitatori de negocieri pozitive. Statul beneficiază
și utilizează mediul instituțional al UE pentru scopuri de legitimitate internă și pentru realizarea
preferințelor. Acest lucru este caracteristic instituțiilor supranaționale cum sunt Comisia
Europeană, Parlamentul European și Curtea Europeană de Justiție, precum și forumurilor
interguvernamentale cum ar fi Consiliul de Miniștri.
Abordarea interguvernamentalismului liberal din această perspectivă , vine ca întărire a
existenței și a acțiunilor Frontex în cadrul spațiului europe an. Acest lucru se datorează faptului
că agenția reprezintă o modalitate de colaborare a statelor, care le permite acestora să lucreze
împreună, păstrându -și și exercitându -și individual puterea în interiorul lor. Totodată, guvernele
naționale pot controla ritmul procesului de integrare pe care îl au în cadrul agenției, deoarece, ca
instituție internațională, ea poate doar să trimită recomandări statelor, nu să decidă în numele lor.

2.5. Realizări până la momentul actual
O parte din măsurile Frontex se axe ază pe asigurarea unei bune desfășurări a acțiunilor
derulate și pe o cooperare legitimă între state, și au la bază modul de gestionare a l frontierelor
externe ale Uniunii Europene.
În 2011, Comisia a prezentat propunere a legislativă de înființare a Eurosu r pentru a
contribui la securitatea internă și la combaterea criminalității. Prin aceasta s -a institui t un nou
mecanism prin intermediul căruia autoritățile statelor membre fac schimb de informații
operaționale privi nd supravegherea frontierelor și coopere ază reciproc la nivel tact ic, operațional
și strategic. Eurosur utilizează noile tehnologii dezvoltate cu ajutoru l proiectelor de cercetare și a
activi tăților finanțate de UE. Acest schimb de informații se realizează prin intermediul rețelei de
Centre Nați onale de Coordonare (CNC), care adună date de la toate statele membre și le pune la
dispoziție în timp aproape real atunci când se dorește accesarea lor de către unul sau mai multe
state. Noul sistem a adus o îmbunătățire și în ceea ce privește controlul l a frontierele externe,
prin detectarea, prevenirea și combaterea migrației ilegale și a cr iminalității transfrontaliere,
contribuind la asigurarea protecției și la salvarea vieților migranților .
Tot din 2011, Comisia utilizează contribuțiile comune fur nizate de Frontex și Europol și
prezintă la sfârșitul fiecărui an un raport privind infracțiunile transfrontaliere specifice, cum ar fi
traficul de persoane, filierele de imigrație clandestină și traficul de mărfuri ilicite. Acest raport
anual oferă o bază d e evaluare a necesității de a organiza operați uni c omune sub egida Frontex

39

prin participarea poliției, a autorităților vamale și a altor autorități specializate în materie de
aplicare a legii .
O inițiativă majoră privind cooperarea operaț ională la frontie rele maritime și traficul de
persoane și filierele de imigrație clandestină, s -a desfășurat sub coordonarea Frontex. În cadrul
dezvoltării acțiunii integrate și operaționale la frontie rele sale maritime, UE a lansat în 2011, un
proiect pilot la frontierele sale sud-vestice, la care au participat pe lâ ngă Comisie, Frontex și
Europol . Acest proiect a analizat sinergiile între datele privind analiza de risc și supravegherea în
domenii de interes comun, referitoare la diferite tipuri de amenințări, cum ar fi filierele de
imigrație clandestină . În asemenea contexte, UE utilizează fondurile disponibile pentru a ajuta
Frontex și statele membre să întreprindă operațiuni la frontiere, dar ajută și statele care nu au
frontiere externe. Unele costuri ale acestora sunt compesante prin alt e tipuri de intervenții,
având în vedere că nu toate statele membre au frontiere externe pe care trebuie să le controleze și
pentru că nu sunt afectate în mod egal de f luxurile de trafic la frontiere.
Printre cele mai importante opera țiuni realizate de către Frontex amintim o perațiunile de
salvare HERA I, II și III din 2006, desfășurate în Insulele Canare, cu scopul de a împiedica
imigranții ilegali din Africa s ă ajungă pe insule. Acestea „aveau un c aracter umanitar”64,
deoarece dorea u să-i salveze pe cei care își riscau viața pe mare, dar și să reducă imigrația ilegală
și traficul de oameni. Cele trei operațiuni au reușit să reducă semnificativ numărul migranților
care intenționau să treacă ilegal pe teritoriul Spaniei, dar într -o peri oadă mai lungă decât cea
estimată inițial de Frontex. Operațiuni asemănătoare s -au desfășurat și pe Marea Mediterană,
unde peste 10.000 de refugiați au fost salvați în doar două zile, î ntr-o serie de mai mult de 70 de
operațiuni cond use de coasta italiană, cu implicarea Frontex .65 Acest tip de operațiuni, arată
abilitatea Agenției de a răspunde rapid la problemele de criză tot mai des apărute în ultimii ani pe
teritoriul Uniunii Europene.
O altă acțiune de amploare a Agenției s -a desfășurat începând cu 1 noi embrie 2014, sub
numele Triton, în colaborare cu autoritățile italiene și prin cooperarea tuturor statelor membre,
pentru a salva refugiații care veneau pe Marea Mediterană. Cu ajutorul tuturor statelor membre
care au participat, s -au sa lvat viețile a pes te 50.000 de migranți ,66 care doreau să ajungă ilegal în
Italia, pentru ca mai apoi să se îndrepte spre vestul Europei. Mai multe ambarcațiuni gonflabile
s-au deplasat la locul indicat și au transferat migranții la bordul lor pentru a le oferi ajutor, iar

64 Franco Fratini, „UE a lansat primele patrule de frontier ă pentru stoparea imigrației ilegale”, Gândul , 15 august
2006, http://www.gandul.info/international/ue -a-lansat -primele -patrule -de-frontiera -pentru -stoparea -imigratiei –
ilegale -262273 , accesat la 7 februarie 2017.
65 Stephanie Kirchgaessner, „More than 10.000 refugees rescued in two days in Mediterranean”, The Guardian , 5
octombrie 2016, https://www.theguardian.com/world/2016/oct/05/refugee -crisis -italy-more -than-10000 -rescued -off-
coast -sicily , accesat la 7 februarie 2017.
66 Frontex, „Frontex -coordinated Operation Triton” , YouTube , 23 iunie 2015,
https://www.youtube.com/watch?v=YOF_rh7ZIhI , accesat la 7 februarie 2017.

40

apoi au fost transportați în porturi, unde au fost predați autorităților italiene pentru efectuarea
procedurilor specifice de identificare și înregistrare a lor.67 Din acel moment, imigranții au avut
dreptul în orice moment să ceară azil. Frontex a reușit, astfel, prin personalul și echipamentul pus
la dispoziție de statele membre (printre care și România), să aducă un mare ajutor autorităților
italiene, care nu au reușit să facă față singure valului de imigrați ce a lovit Italia.68
Cele mai multe măsuri luate de-a lungul timpului au vizat întărirea cooperării operative în
gestionarea frontie relor și asistarea statelor membre în situații de urgență , care sunt și scopurile
principale al e Agenției Frontex. Acestea privesc de acum noul mandat al Frontex, institui t prin
Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă.69
2.6. De ce nu a funcționat Frontex?
Una dintre cauzele importante pentru care mandatul Frontex a fost și este considerat a nu
fi adus o contribuție majoră la îmbunătățirea situației de la frontierele externe ale statelor
membre ale UE, este faptul că se bazează pe cooperarea statelor. Agenția este dependentă de
deciziile statelor membre, dar și a instituțiilor Uniunii Europene,70 fără de care nici o acțiune nu
poate fi pusă în practică .
Ea trebuie să ceară acordul statelor pe teritoriul cărora urmează să acționeze, iar dacă îl
primește, terbuie să țină seama și de dorința celorlalte state membre (dar și a statelor terțe) de a
face parte din operațiuni sau de a ajuta la finalizarea lor, deoarece ea are nevoie și de personalul
calificat pe care acestea pot să -l ofere. În cadrul Uniunii Europene, principiul solidarității nu este
foarte bine conturat și consolidat, neexistând o colaborare atât de strânsă în rândul statelor
membre, care să le facă să răspundă imediat la ajutorul cerut de un alt stat membru. Acestea
continuă să aibă o atitudine ezitantă față de participarea la consolidarea principiului solidarității
și a colaborării pe teritoriul european, în ciuda faptului că politica UE se în dreaptă tot mai mult
în acea direcție.71 În ceea ce privește acțiunile Frontex, acest lucru este cel mai tare resimțit,
deoarece fără o unitate strânsă a statelor, încercarea de a întări o cooperare în ceea ce privește

67 ***, „Operațiuni desfășurate în Marea Mediterană de nava amiral a Poliției de Frontieră, aflată în misiune
Frontex”, Poliția de Frontieră Română , 30 martie 2016, https://www.politiadefrontiera.ro/ro/main/i -operatiuni –
desfasurate -in-marea -mediterana -de-nava -amiral -a-politiei -de-frontiera -aflata -in-misiune -frontex -6653.html , accesat
la 7 februarie 2017.
68 Diana Biță, „Operațiunea Frontex: OPT misiuni și 71 de zile de patrulare. Sute de migranți, salvați de la moarte”,
România Liberă , 5 aprilie 2016, http://romanialibera.ro/actualitate/eveniment/foto –operatiunea -frontex –opt-
misiuni -si-71-de-zile-de-patrulare –nava -stefan -cel-mare -a-parcurs -8-358-mile-marine –sute-de-migranti –salvati -de-
la-moarte -412484 , accesat la 7 februarie 2017.
69 Alexandra Gatto, Jesus Carmona, „European Border And Coast Guard System [EU Legislation In Progress ]”,
European Parliamentary Research Service Blog , 14 octombrie 2016, https://epthinktank.eu/2016/10/14/european –
border -and-coast -guard -system -eu-legislation -in-progress/ , accesat la 7 februarie 2017.
70 Paul Mason, „This refugee crisis is too big for Europe to handle – its institutions are broken”, The Guardian , 4
septembrie 2015, https://www.theguardian.c om/commentisfree/2015/sep/04/this -refugee -crisis -is-too-big-for-
europe -to-handle -its-institutions -are-broken , accesat la 10 februarie 2017.
71 Carrera, op. cit. , p. 11.

41

cadrul f rontierelor externe ale Uniuni i este greu de realizat. Cel mai mare impediment apare în
contextul intervențiilor rapide la frontieră. Aceste intervenții sunt cele mai cerute de către statele
membre, deoarece intervenția Frontex este foarte rapidă și nu necesită o colaborare pe termen
lung. Dar pentru a putea acționa, Agenția trebuie să primească acordul și sprijinul statelor, prin
punerea la dispoziție a echipajelor de polițiști de frontieră din rezerva națională, care să acționeze
în zonele unde este nevoie de intervenția lor. Fiecare stat membru trebuie să decidă dacă dorește
sau nu să participe în mod activ la echipele de intervenție rapidă, punând la dispoziție ofițeri
pentru stabilirea acestor echipe . Așadar, rămâne la latitudinea lor dacă se poate crea o cooperare
între ele și Agen ție, aceasta neputând să oblige statele la acțiuni la care nu vor să ia parte. Faptul
că nu mereu s -a intervenit în ajutarea celorlalte state a dus la o decredibilizare a puterii de
acțiune a Agenției.
Una dintre cele mai dezbătute intervenții a fost în cazul Insulelor Canare din Spania, când
s-a născut o criză migrațională și umanitară unde dimensiunea politic ă și dezbaterile de pe
scenele naționale au jucat un ro l important în acțiunile Frontex . Guvernul s paniol a reușit în acest
context să -și promoveze politica la nivel european, acuzând Frontex și UE p entru dilemele
produse de fenomenul migrației ilegale în Spania, folosind ca pretext că acțiunile Frontex nu au
fost destul de eficiente ca să împiedice creșterea numărului imigranților și că implicarea ch iar a
dus la creșterea acestui fenomen.72 Nici operațiunile de la Lampedusa nu au avut succes, după ce
s-a ajuns la moartea a 274 de oameni în apele italiene în 2013.73 Proiectul era încredințat
Agenției Front ex cu scopul de a urmări, identifica și, dacă est e cazul, salva încărcăturile de
migranți care părăsesc Africa de Nord pentru sudul Europei. Pentru aceasta, s -a dorit organizarea
unei operațiuni Frontex, în colaborare cu statele membre, care să acopere întreaga Mediterană,
de la Cipru la Spania, pentru acțiuni de salvare în Marea Mediterană, d ar miniștrii de interne din
cele 28 de guverne au manifestat opoziție în a răspunde prin convenirea unei politici mai
deschise sau mai generoase. Guvernele naționale și -au păstrat autoritatea suveran ă asupra
probleme lor legate de migrație și nu au dorit o cedare a ei către Frontex, în ciuda evenimentelor
de la Lampedusa, care a reprezentat printre cele mai mari pierderi de vieț i omenești. Dorința lor
de a nu se implica și fenomenul mig rației care a izbucnit în 2015 a făcut ca Lampedusa să fie din
nou traseu al migranților și să sufere noi perioade de criză datorită numărului mare de refugiați
care ajungeau zilnic acolo.74 Nici de această dată situația nu a fost mai favorabilă pentru Frontex,

72 Ibidem, pp. 20 -23.
73 Ian Traynor, „EU pressed to rethink immigration policy after La mpedusa tragedy”, The Guardian , 8 octombrie
2013, https://www.theguardian.com/world/2013/oct/08/eu -immigration -policy -lampedusa -tragedy , accesat la 12
februarie 2017.
74 Eric J. Lyman, „Tiny Italian island becomes symbol of Europe migrant crisis”, The Washington Times , 8 martie
2015, http://www.w ashingtontimes.com/news/2015/mar/8/lampedusa -italy-becomes -symbol -of-europes -migrant -/,
accesat la 12 februarie 2017.

42

evenimentele tragice continu ând să ia loc, iar decesele să fie tot mai multe. S -au realizat, totuși,
și alte operațiuni care au încercat să ducă la reducerea numărului de imigranți care traversează
Mediterana, precum faimoasa acțiune Triton, dar nici acestea nu a fost un real succes, numărul
victimelor fiind semnificativ.75
Tot din rândul problemelor legate de migrație face parte și criza din Grecia, care în anul
2015 a atras după sine multe aspecte negative la care Frontex a primit solicitarea de a interveni.
Atunci când presiunea mig ratorie a crescut major pe traseul Mării Egee , Frontex și -a consolidat
acțiunile în cadrul operațiunii Poseidon, și mai apoi Rabit,76 pe cele mai afectate insule din acea
zonă , aducând nave și aeronave suplimentare pentru a ajut a la operațiunile de patrular e și
salvare, și personal suplimentar care să ajute autoritățile grecești în identificarea și înregistrarea
migranților.77 Deși contribuția Agenției a fost semnificativă, aceasta nu a reușit să stăpânească
fluxul mare de migranți care continuau să vină și s ă-și ducă la îndeplinire sarcinile, producându –
se mii de decese ce ar fi trebuit împiedicate.78 Aceasta a atras după sine reticența statelor, dar și a
UE în a -i mai acorda credit Agenției pentru astfel de operațiuni majore.
O altă cauză pentru care Frontex nu reușește să atragă de partea ei o colaborare a statelor,
este faptul că operațiunile comune intenționează să împiedice intrarea pe teritoriul maritim al UE
și prin urmare, controalele la frontieră nu mai intră în sfera guvernanței comunitare, nici în
domeniul de aplicare al dreptului comunitar .79 Protecția și controlul ofer ite în baza dreptului
comunitar nu se mai aplică. Astfel că, prin externalizarea frontierelor, principiile și mecanismele
care caracterizează grupul de democrații liberale care al cătui esc UE vor dispărea. Pe lângă
aceasta, legătura teritorială care ar crea obligații statelor dinăuntrul granițelor de a consolida
securitatea la frontierele externe, pune responsabilitatea în mâinile statelor terțe. De asemenea,
lipsa de transparență și res ponsabilitate democratică cu care operează Frontex, reprezintă o
problemă majoră în viziunea statelor. Ea este prezentă în special la analizele de risc, dar și l a
celelalte operațiuni Frontex care nu sunt destul de vizibile pentru restul statelor, ceea ce conferă

75 Michael Day, „The most lethal route in the world: 3.419 migrants died crossing Mediterranean from Africa to
Europe this year”, Independ ent, 10 decembrie 2014, http://www.independent.co.uk/news/world/europe/the -most –
lethal -route -in-the-world -3419 -migrants -died-crossing -mediterranean -this-year-9916436.html , accesat la 12
februarie 2017.
76 Alic Mîrza, „ Frontex va desfășura operațiunea RABIT în Marea Egee”, Agerpres , 11 decembrie 2015,
https://www1.agerpres.ro/externe/2015/12/11/frontex -va-desfasura -operatiunea -rabit-in-marea -egee-01-31-11,
accesat la 12 februarie 2017.
77 Mihaela Moise, „Frontex își va consolida mi siunea în Grecia din cauza numărului foarte mare de imigranți”,
Agerpres , 11 iunie 2015, https://ww w1.agerpres.ro/externe/2015/06/11/frontex -isi-va-consolida -misiunea -in-grecia –
din-cauza -numarului -foarte -mare -de-imigranti -03-38-34, accesat la 12 februarie 2017.
78 Roxana Maciuca, „Analiză: Peste un milion de imigranți au ajuns în Europa în 2015”, Mediaf ax¸ 28 decembrie
2015, http://www.mediafax.ro/externe/analiza -peste -un-milion -de-imigranti -au-ajuns -in-europa -in-2015 -galeri e-
foto-14937360 , accesat la 14 februarie 2015.
79 Carrera, op. cit. , p. 26.

43

o nesiguranță a acestora în a coopera cu Agenția, acuzată că procedează conform unor scopuri
politice interne, creând controverse în interes propriu.80
Un motiv în plus pentru a pune la îndoială acțiunile Agenției a fost faptul că a susținut
dezvolt area frontierelor la distanță , sau externalizarea lor, și încercarea de a promova un spațiu
fără frontiere interne sigure, împingând responsabilitatea pentru controlul celor externe la o
singură entitate coordonatoare, adică Agenția.81 Astfel a accentuat pr oblema migrației în Africa,
Asia și alte teritorii. S -au cheltuit sume mari de bani pentru a construi ziduri de securitate în jurul
Europei, care uneori au descurajat migranții , iar alteori i -a împins pe cei mai vulnerabili în
situații care le -au pus vieți le în pericol (tragedia de la Lampedusa), precum încercările de a
traversa mările în condiții deloc sigure, în speranța că vor putea ajunge pe teritoriul altor state
pentru o viață mai bună.
Printre alte cauze majore se susține că Frontex nu a acționat în totdeauna conform
drepturilor fundamentale ale Uniunii. În cazul operațiunilor de deportare, autoritățile Frontex nu
au acordat destul timp imigranților pentru a accesa procedurile de azil de care au dreptul să
beneficieze în cazul în care motivul pentru c are au ajuns acolo este faptul că au fugit de regimul
asupritor sau discriminator din țările lor.82 Deși aparent se susținea de către oficialii Frontex că
operațiunile au fost un succes, s -au ridicat întrebări care au dus la răspunsul că Agenția nu a
acțion at conform procedurilor legale și morale față de imigranții deportați, lucru totuși
neconfi rmat de autoritățile implicate care pot, astfel deveni complici ai acțiunilor
necorespunzătoare duse de Agenție. Alte incidente importante au avut ca subiect focuril e de
armă trase în unele cazuri pentru a încerca î mpiedicarea ambarcațiunilor de migranți să înainteze.
În cadrul unor asemenea operațiuni, riscul de a exista victime este foarte mare, iar Frontex nu a
avut mereu grijă să evite acest lucru, focurile de arm ă creând victime în rândul imigranților, sau
chiar decese.83
După toate aceste aspecte negative care i -au fost atribuite Agenției, Parlamentul
European a aprobat propunere a Comisiei de înființare a unei noi agenții de supraveghere a

80 Stephanie Kirchgaessner, „EU migration crisis: border agency accused of stirring controversy”, The Guardian , 5
aprilie 2017, https://www.theguardian.com/world/2017/apr/05/eu -migration -crisis -frontex -people -traffickers ,
accesat la 14 februarie 2017.
81 Harriet Grant, Claire Provost, Paddy Allen, „Fortress Europe: have border controls worked? An interactive
guide”, The Guardian , 13 ianuarie 2014, https://www.theguardian.com/global –
development/interactiv e/2014/jan/13/europes -border -control -interactive -guide , accesat la 14 februarie 2017.
82 ***, „So the Greece deportations are going `smoothle` ? Take a closer look”, The Guardian , 4 aprilie 2016,
https://www.theguardian.com/commentisfree/2016/apr/04/greece -deportations -eu-turkey -refugees , accesat la 20
februarie 2017.
83 ***, „Teenage migrant killed in shootout betwen Greek police and smugglers”, The G uardian , 30 august 2015,
https://www.theguardian.com/world/2015/aug/30/teenage -migrant -killed -in-shootout -between -greek -polic e-and-
smugglers , accesat la 20 februarie 2017.

44

frontierelor de coastă ,84 pentru a ajuta țările să facă față unor niveluri neobișnuit de mari de
migrație, în speranța că tragediile produse de -a lungul timpului în încercarea migranților de a
traversa granițele nu se vor mai repeta.85 Noua agenție are sarcini con solidate și atribu ții
majorate pentru a asigura o gestionare a frontierelor externe ale UE mai bună decât s -a realizat în
mandatul anterior al Frontex, care a fost condamnat în a nu -și fi dus la capăt toate
responsabilitățile.86

84 ***, „EU coast guard and border force approved by parliament”, BBC , 6 iulie 2016,
http://www.bbc.com/news/world -europe -36727437 , accesat la 20 februarie 2017.
85 ***, „European Union border agency to get more powers”, BBC , 13 septembrie 2011,
http://news.bbc.co.uk/democracylive/hi/europe/newsid_9589000/9589167.s tm, accesat la 8 aprilie 2017.
86 ***, „EU boosts powers of border agency Frontex”, BBC, 13 septembrie 2011, http://www.bbc.com/news/world –
europe -14901941 , accesat la 20 februarie 2017.

45

CAPITOLUL III
STUDIU DE CAZ . ANALIZA DOCUMENTELOR
DE ACTIVITATE ALE FRONTEX

3.1. P rograme de lucru anuale
Activitatea Agenției pe care o d esfășoară de la instituirea sa pentru a -și atinge obiectivul
de promovare a cooperării gestionate la frontierele externe ale Uniunii Europene, poate fi
analizată prin intermediul programelor de lucru și rapoartelor generale întocmite anual de către
aceasta. La începutul activității sale, Frontex vedea securitatea ca pe ceva esențial pentru a exista
cooperare între statele din interiorul Uniunii . De aceea, scopul afirmat al Agenției a fost încă de
la început asigurarea securității statelor, prin buna gestionare și coordonare a frontierelor lor
externe. Pe toată durata mandatului său, Frontex a încercat să își îndeplinească acest obiectiv și
să își consolideze acțiunile în vederea protejării frontierelor externe ale UE.
În conformitate cu Articolul 20, alineatul (2), din Regulamentul de înființare a l
Agenției ,87 Consiliul de administraț ie al Frontex trebuie să adopte programul de lucru al Agenției
pentru anul următor, până la data de 30 septembrie a fiecărui an. Procedura de adoptare
specificată în Regulament, menționează că este nevoie de primirea avizului Comisiei care să
ateste acordul ei de adoptare a regulamentului și de o majoritate de voturi de trei pătrimi din
membrii Consiliului de administrație care își pot exercita dreptul la vot. Acesta se înaintează
Parlamentului European, Consiliului și Comisiei care își vor da acordul final pentru punerea lui
în aplicare în anul ce urmează. Odată stabilit , programul de lucru va fi baza activităților și
operațiunilor efectuate de către Frontex în anul pentru care a fost planificat. Prima reuniune a
Consiliului de administrație a avut loc la 25 mai 2005, când Agenția a început să funcționeze
oficial, și a co nstat în adoptarea regulamentului de procedură și în alegerea președintelui
Agenției, a vicepreședintelui și a directorului executiv. Această întâlnire a fost urmată de cea din
30 iunie 2005, când s -a adoptat primul program de lucru al Frontex pentru restu l anului 2005 și
proiectul previziunilor bugetare pentru acel an. Planificarea programului de lucru pentru restul
anului 2005 a fost una generală, care nu a acoperit prea multe domenii de aplicabilitate,
activitatea operațională începându -și desfășurarea o dată cu sarcinile administrative, abia la 3
octombrie a acelui an.88 Cei 27 de experți delegați de la autoritățile naționale de poliție de

87 Regula mentul (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului de instituire a Agenției Europene pentru Gestionarea cooperării
Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene , Articolul 20, alineatul (2).
88 Raportul general al Frontex pentru 2005 , p.4.

46

frontieră și 17 membrii ai personalului administrativ, s -au renunit pentru prima dată în formulă
operațională la sediu l stabilit al Agenției din Varșovia.89
Chiar dacă programul de lucru nu a fost unul foarte larg și a cuprins în mare parte
activități administrative și financiare, ele au reușit a fi duse la îndeplinire foarte structurat, într –
un timp relativ scurt. Pe lân gă procedurile de ordin administrativ și financiar, au existat și
operațiuni comune și analize de risc efectuate pentru a consolida r olul Agenției în cadrul Uniunii
Europene. În rândul operațiunilor comune se numără înființarea unei rețele de puncte de contact
naționale care asigură schimbul de informații între statele membre, pe care cele mai multe dintre
acestea le -au creat încă din 2 005 înființându -și birouri ale punctelor naționale de contact (FPO).
La sfârșitul anului, acestea au trimis rapoarte care să ateste activ itatea desfășurată până atunci, în
urma unei cereri a conducerii Frontex. Un alt lucru important a fost stabilirea unor contacte și
relații de cooperare cu autoritățile grecești și italiene, pentru ca acestea să împărtășească
experiența lor în asigurarea securității din cadrul Jocurilor Olimpice de vară din Grecia (2004), și
a Campionatelor Europene sportive din Italia (20 05), care au necesitat acțiuni majore din partea
celor două state ca totul să se desfășoare la standarde ridicate de securitate. Aceste idei au venit
ca suport pentru noile operațiuni de asigurare a securității la frontierele externe.
Deși premisele pentr u ceea ce urma să însemne activitatea Frontex, nu erau prea
favorabile și precise, primul director executiv ales al Agenției, Ilkka Laitinen, a considerat că
înainte de toate este esențială o operațiune comună care să se desfășoare cât mai repede, adică
până la sfârșitul anului: „ Am spus că există multe cerințe operaționale, dar un lucru pe care e
necesar să îl avem în 2005 este o operațiune comună coordonată de Frontex. Și asta a fost.”90
Așadar, pe lângă sarcinile administrative ce au trebuit îndeplinite î n termen cât mai scurt pentru a
consolida bazele Agenției, s -a planificat și prima operațiune comună desfășurată fizic de către
aceasta. Operațiunea urma să aibă loc între 16 și 23 decembrie 2005 și viza frontierele terestre
ale Austriei, Republicii Cehe, Germaniei, Italiei, Ungariei, Poloniei, Slovaciei și Sloveniei, unde
fenomenul migrației ilegale era foarte răspândit. În urma raportului adus de analiza de risc
realizată anterior, s-a constatat că în acele zone exista o problemă majoră, care consta în f aptul că
muncitorii și persoanele care vin în vizită, depășesc termenul stabilit de viza deținută și rămân
ilegal pe acel teritoriu. Analiza a arătat că o cauză semnificativă a acestui fenomen, era
întoarcerea fluxului de resortanți ai țărilor terțe. Astfe l, s-a ajuns la concluzia că o interdicție de
întoarce pentru aceștia ar fi o soluție mult mai eficientă și mai puțin costisitoare, decât căutarea și

89 Raportul anual al Frontex pentru 2006 , p. 5.
90 Frontex, ”Beyond the Frontiers, Frontex: The first five years ”, Varșovia, 2010, p. 10,
http://frontex.europa.eu/a ssets/Publications/General/Beyond_the_Frontiers.pdf .

47

trimiterea lor înapoi în țările de origine. Operațiunea urma să reducă acest fenomen, dar și să
reprezinte o bază de acțiune pentru următoarele operațiuni Frontex.
În ceea ce privește analizele de risc, acestea se numără printre activitățile de bază ale
Agenției, lucru întărit de faptul că din primele luni de lucru ale acesteia, s -a acordat o im portanță
majoră realizării lor. O primă analiză specifică de risc a vizat situația imigrație i ilegale în Ceuta
si Melilla, unde Frontex a și asistat o misiune tehnică a Comisiei Europene, car e încerca să
oprească trecerea migranților clandestini africani în încercarea de a pătrunde pe teritoriul spaniol,
îndreptându -se și spre alte state ale Uniunii. Tot legat de migrația ilegală, Agenția a finalizat și o
analiză generală în 2005 privind statele membre ale UE și țările asociate la acordul Schengen. O
realizare importantă a primelor luni de activitate a fost reprezentată de o vizită la Europol, în
noiembrie 2005, de către o delegație Frontex, pentru a pune bazele cooperării dintre Europol și
unitatea Frontex de analiză a riscului. Această colaborare a făcut ca Frontex să co ntribuie la
primul raport Europol privin d evaluarea amenințării pe care o re prezintă crima organizată .
Un factor de importanță l -au căpătat și acțiunile de cercetare, dezvoltare și formare ce se
doreau a fi întreprinse de către Agenție. S -a considerat nece sară implementarea unor standarde
comune de pregătire a personalului integrat în frontierele UE, din întreaga Uniune. Programul
dorea astfel, implementarea unui plan comun care să ofere aceeași pregătire cadrelor didactice
selectate ce vor lucra la formare a viitorilor polițiști de frontieră, prin dezvoltarea Trunchiului
comun al planului de învățământ Common Core Curriculum (CCC).
Programul de lucru Frontex pentru 2006,91 a reprezenta t un document ceva mai complex,
fiind primul an întreg de activitate al Ag enției. A avut totuși limitări operaționale, datorită
instrumentelor reduse de acti vitate de care dispunea . Acesta s -a considerat a fi o continuare a
planului inițial di n 2005, care a cuprins în general acțiuni de ordin administrativ, axându -se pe
mai mult e acțiuni operaționale și analize de risc, dar și pe proiecte pilot. Toate aceste operaț iuni
necesitau implica rea atât a statelor membre ale Agenției, cât și a Comisiei care reprezintă partea
interesată a Uniunii Europene în securitatea și gestionarea fron tierelor. N oul program de lucru
menționa și viitorii parteneri ai Agenției în procesul său de apărare a frontierelor externe . Aceștia
erau: Europol, care s -a stabilit în 2005 că va fi colaborator la activitatea Agenției, Oficiul
Europen de luptă antifraudă , care investighează cauzele de fraudare a Uniunii Europene și actele
de corupție profesională, și actori de la nivelul comunitar cu atrib uții de control vamal și de altă
natură la frontierele externe. Alți partene ri importanți erau Conferința Internaționa lă a Polițiilor
de Frontieră și Cen trul de situație al UE (SitCen), care este parte a EEAS din 2011, precum și
structurile de cooperare regională.

91 Programul de lucru Frontex pentru 2006.

48

Noul program de lucru a adus o organizare a fiecărei activități împărțită pe trei categorii
reprezentate de o biectivul cheie, descrierea generală a sarcinii și măsuri care urmau a fi luate în
anul 2006. Programul Agenției întărea prin planificarea sa, scopul acesteia da a coordona
cooperarea operativă la frontierele externe ale Uniunii Europene, folosind informaț iile operative
de la nivel european, pentru a spori securitatea pe teritoriul acestora. În ceea ce privește
operațiunile comune, programul de lucru pe anul 2006 își propunea coordonarea acestora pe baza
unor analize de risc defășurate anterior, care să con firme posibilitatea realizării operațiunilor de
către Frontex. Analizele trebuiau să aibă în vedere frontierele terestre, dar și cele maritime și
aeriene, cu un factor de importanță la fel de ridicat în ceea ce privește securitatea, migrarea
ilegală, trafi cul de persoane și prevenirea terorismului internațional. Pentru ca operațiunile
comune să fie gestionate și coordonate corespunzător, programul menționa necesitatea realizării
unei proceduri interne concrete, care să combine analizele de risc, să selecțio neze modurile de
operare benefice, și să planifice utilizarea resurselor umane, tehnice și financiare. Prin procedura
internă stabilită, se planifica realizarea a aproximativ 20 de operațiuni comune care să cuprindă
frontierele externe terestre, maritime și aeriene. Pentru a se vedea dacă operațiunile au decurs
corespunzător și dacă vor putea reprezenta o bază pentru acțiunile ulterioare ale Frontex, se
dorea crearea unui sistem de evaluare a relevanței, oportunității și rentabilității aduse de acestea.
Analizele de risc, s -au considerat încă de la înființarea Agenției a fi un element cheie
pentru obiectivele propuse, iar în anul 2006 s -a hotărât realizarea unor analize care să reprezinte
o bază considerabilă pentru operațiunile și activitățile urmate a fi îndeplinite de către aceasta.92
Se dorea o elaborare sistematică, fiabilă și de calitate, pentru a nu fi pusă la îndoială de
autoritățile de poliție de frontieră ale statelor membre, care nu mai trebuie să își aducă vreo
contribuție în acest sens. Ca prim pas, Frontex plănuia realizarea a cel puțin patru analize de risc,
dintre care o analiză care să acopere toate zonele frontierelor externe, prin analize specifice
pentru fiecare zonă geografică sau fenomen specific. În acest sens, colaborarea cu Europol er a
esențială, deoarece aducea ca referință pentru analiza dorită, Evaluarea amenințării pe care o
reprezintă crima organizată din Uniunea Europeană (OCTA). Tot în colaborare cu Europol urma
să se efectueze și o analiză a amenințărilor asupra celor mai impor tante operațiuni comune. O
colaborare va exista și cu experții în analizele de risc ai statelor membre, care împreună cu
Europol, vor continua să acorde sprijin unității Frontex de analiză a riscului. Toate aceste
colaborări necesitau un schimb de informaț ii foarte strâns între statele membre și țările terțe cu
Agenția, iar pentru autoritățile de poliție de frontieră ale statelor membre se dorea realizarea unor
buletine periodice de șase ori pe an, cu acces restricționat privind securitatea frontierelor Uni unii.
Pentru publicul larg, buletinele periodice urmau să se publice lunar pe site -ul web al Frontex.

92 Ibidem , p.5.

49

Frontex a adăugat în programul său de lucru și proiectele pilot, care au devenit ulterior
activități cheie ale Agenției. Ele trebuiau să servească drept operațiuni experimentale, care vor fi
reproduse și puse în funcțiune, poate și la scară mai mare, în caz de reușită. Frontex a decis,
astfel, lansarea și cofinanțarea proiectelor pilot care pot aduce plus valoare cooperării dintre
statele membre. Proiectel e urmau a fi propuse de către state și aprobate de către Frontex, pentru a
le acorda finanțare și sprijin în realizarea lor. Primele astfel de activități ce urmau a fi desfășurate
în 2006, constau într -un proiect pilot privind înființarea sistemului de inf ormare și comunicare al
Frontex, unul privind modul de utilizare al informațiilor de către rețelele de ofițeri de legătură
privind imigrarea și ale celor pentru companiile aeriene și unul privind revizuirea Modelului
comun de analiză integrată a riscului ( CIRAM). Se mai dorea realizarea a încă cel puțin două
astfel de proiecte, dacă analizele de risc efectuate în prealabil demonstrau că acest lucru este
posibil.
Pe lângă toate acest ea, programul de lucru pe 2006 susținea rolul Frontex de a asista
statele m embre , când acestea o cer, cu echipamente și echipe de experți, atât în cazul
operațiunilor comune, proiectelor pilot, cât și în cazul celor de returnare a resortanților aflați în
ședere ilegală pe teritoriul lor. De asemenea, programul promova cooperarea cu statele membre
printr -un canal securizat și rapid de schimb de informații, dar și cooperarea internațională dintre
statele membre și țările terțe, pe baza unor acorduri de lucru ce urmau a fi realizate între acestea.
Toate acțiunile urmau a se efectua t ransparent față de public, prin oferirea de informații
actualizate și precise, dar totodată sigur și confidențial pentru a nu putea fi prejudiciate.
De-a lungul anilor, Agenția Frontex a început să cuprindă un număr tot mai mare de
personal și să își creez e legături de colaborare cu mai multe state, astel că activitățile ei au
început să ia amploare și să cuprindă în mari proporții operațiuni comune privind frontierele
externe ale Uniunii Europene. Datorită evoluției spectaculoase pe care a avut -o Agenția c a
număr de personal și activități, programele lor de lucru au început să devină mai cuprinzătoare
cu fiecare an și să integreze tot mai multe părți de interes pentru ceea ce urma a fi desfășurat în
continuare. Astfel că , pentru anul 2015, care a însemnat u ltimul an de mandat în formă inițială a
Agenției Frontex, programul de lucru, care a evoluat în toți acești ani de activitate, aducea în
discuție câteva aspecte neexistente în primul său an de activitate, precum: analiza contextului
general de până atunci; riscuri operanționale și gestionarea lor; factori cu impact asupra
gestionării agenției; planuri de măsuri pentru situații neprevăzute; obiective strategice și ținte
principale pentru 2015; și bugetul și planul de achiziții pentru 2015.
Misiunea Frontex a rămas aceeași de la început, și anume sprijinirea, coordonarea și
îmbunătățirea gestionării frontierelor externe ale Uniunii Europene, pentru a oferi libertate și
siguranță cetățenilor ei, cu ajutorul statelor membre și al țărilor terțe. Pentru a o duce la

50

îndeplinire, Frontex trebuie să își desfășoare activitatea într -un context influențat de diverși
factori de mediu, sociali, politici, economici, juridici sau tehnologici, lucru ce poate pune piedici
activităților sale. Totuși, în acest context general a l schimbărilor, activitățile Frontex au trebuit să
își păstreze linia stabilită și să se conformeze parcursului fluctuant al statelor Uniunii Europene
influențat de evoluțiile politice, situația financiară din sectorul public, abordarea globală în
materie de migrație și mobilitate, strategia de securitate internă etc.
Programul de lucru pentru 201593 scotea la iveală care erau potențialele riscuri ce pot
afecta activitatea planificată a Agenției pe parcursul acelui a n. Printre cele mai importante se
regăse a riscul de diminuare a sprijinului politic acordat agenției de către guvernele statelor
membre și instituțiile internaționale. Acest lucru putea duce la emiterea unor acte normative sau
instrucțiuni care să afecteze desfășurarea optimă a operațiunilor, aș adar se considera necesară
creșterea interesului politic pentru ca agenția să își păstreze independența de a cțiune. Un al
doilea risc era considerat faptul că modificările la nivel intern ar putea duce la alte așteptări decât
cele reale privind măsurile ce pot fi luate, ele nefiind conform e cu programul de lucru. Asta ar fi
putut duce la un nivel minim de satisfacție al părților interesate, și astfel la scăderea interesului și
sprijinului oferit Agenției. Acest risc se corelează și cu cel al neînțelegerii r olului activităților
Frontex, considerate uneori ineficiente de unele părți interesate, ceea ce putea duce l a pierderea
credibilității actor ilor implicați, dar și a celor interesați. Printre acestea, nu este de neglijat riscul
utilizării necorespunzătoare a resurselor umane și financiare, care sunt piloni principali în
desfășurarea tuturor sarcinilor Frontex. În acest context intră faptul că instrumentele esențiale de
evaluare a probabilităților ș i de management al acțiunilor nu sunt folosite adecvat, fiind necesară
monitorizarea eficacității acestora.
În forma programului de lucru pentru 2015, care este cu mult mai amplu decât cele ale
anilor trecuți, apare și un plan de măsuri pentru situații neprevăzute. Acesta menționează că
„până și cea mai atentă întoc mire a bugetului și aplicare a unui mecanism administrativ nu sunt
suficiente pentru a răspunde în mod adecvat la modificările majore”.94 De aceea, se dorea crearea
unui Pachet de măsuri operaționale pentru situații neprevăzute pentru 2015. Acest pachet
acoperea situațiile excepționale, operațiunile comune la frontierele terestre, maritime și aeriene,
și acțiunile operaționale care țin de atribuțiile Frontex. La acel moment, pachetul aducea un
sprijin financiar major pentru îmbunătățirea nivelului de acți une din zona central -mediter ană prin
operațiunea Triton, desfășurată pe teritoriul maritim al Italiei începând cu 1 noiembrie 2014, care

93 Programul de lucru al Frontex pentru 2015 , p. 1.
94 Ibidem , p. 22.

51

dorea oprirea imigranților ilegali pe Mediterană.95 O situație neprevăzută putea să apară și la
frontierele din est, lucru care necesita o moitorizare constantă a acestora, pentru a pr eveni
potențiale inconveniențe care să necesite derularea unor activități operaționale. În cazul în care
acest lucru s -ar fi întâmplat, programul planificase un buget special pentru situații nepr evăzute,
în care existau rezerve și pentru alte operațiuni decât cele din zona Italiei.
Un alt subpunct pe care pr ogramul pentru 2015 îl integra era prezentarea obiectivelor
strategice și a țintelor principale pentru 2015.96 Printre cele mai i mportante obi ective prezentate
se afla creșterea importanței Eurosur ca și cadru comun pentru schimbul de informații și pentru
cooperarea între statele membre, și între statele membre și Agenție, în scopul creșterii capacității
de reacție privind frontierele externe al e Uniunii Europene. Pentru aceasta, trebuia o coordonare
a aplicării comune a instrumentelor de supraveghere și menținerea și dezvoltarea tabloului
situațional european (TSE), servicii care se doreau a fi extinse. Prin îmbunătățirea acestor
servicii, tablo ul situațional urma să stimuleze îmbunătățirea monitorizării și a cunoașterii
situațiilor de la frontiere, în vederea reacțiilor imediate și eficiente ale Frontex, prin operațiuni
comune . Acestea necesitau obținerea și utilizarea de către Frontex a produse lor, serviciilor și
echipamentelor tehnice specifice în timpul activităților op eraționale planificate, dar și răspunsul
prin reacții rapide . Pe lângă reducerea semni ficativă a timpului de răspuns, se va mări și
rentabilitatea res urselor tehnice și umane . Identificând mai precis resursele disponibile în cadrul
statelor membre și eventualele deficiențe , Frontex trebuia să reducă decalajele identificate prin
achiziționarea produselor, prin servi cii și active necesare, furnizând astfel o valoare adăugată
certă la nivelul Uniunii. În ceea ce privește sarcinile pe care Frontex le -a dobândit prin
Regulamentul de instituire, acestea au fost consolidate de -a lungul mandatului său, iar programul
de lucru pentru anul 2015 venea să întărească unele dintre acestea, precu m sporirea sprijinului
tehnic furnizat de Frontex în gestionarea platformei de informați i între statele membre. Aceasta
permitea instituirea unui mecanism prin care organul de conducere al Agenției să primească date
actualizate cu privire la capacitățile n aționale și comune de realizare a controlu lui la frontiere,
printr -un angajament luat de statele membre privind raportarea și cooperarea practică.
Un obiectiv major devenise și contribuția la dezvoltarea capacităților operaționale, în
special a programelo r europene de dezvoltare. Frontex dorea să contribuie la activitățile
europene de cercetare în materie de securitate a frontierelor, și datorită mandatului său care îi
permitea acest lucru, s -a integrat în derularea programului Orizont 2020. Programul repr ezintă
cel mai amplu proiect de cercetare și inovare derulat de Uniunea Europeană, reunind toate

95 Ion Gaidău, „Uniunea Europeană începe operațiunea Triton în Marea Mediteran ă”, Business Magazin , 1
noiembrie 2014, http://www.businessmagazin.ro/actualitate/uniunea -europeana -incepe -operatiunea -triton -in-marea –
mediterana -13483447 , accesat la 26 februarie 2017.
96 Programul de lucru al Frontex pentru 2015 , pp. 23 -27.

52

fondurile Uniunii destinate cercetării și inovării pentru transformarea descoperirilor științifice în
produse și servicii inovatoare care ar putea aduce o creș tere economică.97 Așadar, Frontex, în
colaborare cu statele membre, Comisia și alte agenții ale Uniunii, va urmări și sprijini derularea
acestui program pentru ca rezultatele să fie cele dorite. Obiectivele operaționale planificate
pentru 2015, nu renunțau nici la activitățile de formare a polițiștilor de frontieră și a personalului
specializat în activități de protecție și gestionare a frontierelor. Contribuțiile Frontex urmau a fi
sprijinite de aplicarea la nivel național a unor standarde comune de formar e specializată a
polițiștilor de frontieră. în contextul implementării globale a Programului de formare europeană
în domeniul aplicării legii (LETS) ,98 care a transformat Europol într -o agenție mai eficientă în
sprijinirea, dezvoltarea, implementarea și coo rdonarea activităților de formare pentru autoritățile
responsabile de aplicare a legii în statele membre.99
Gestionarea frontierel or externe ale Uniunii necesita numeroase instrumente financiare și
tehnice, care au fost și sunt puse în continuare la dispoz iția statelor și Agenției de către UE,
pentru îndeplinirea obiectivelor operaționale stabilite de Frontex. P rintre acestea se numără și o
mai bună susținere a statelor membre în demersurile de utilizare a acestor fonduri privind
gestionarea și apărarea fro ntierelor externe, dar și în materie de criminalitate, printre care și
combaterea migrației ilegale și a traficului de persoane. Activitățile operaționale includ, însă, și
țările terțe, cărora Frontex le oferă asistență tehnică ce este interconectată cu activitatea de bază a
Frontex de întărire a securității la frontierele extern e ale UE, prin construirea de parteneriate
durabile cu acestea, de exemplu, utilizarea rețelei de ofițeri de legătură, detașarea și schimbul de
ofițeri de legăt ură cu regiuni din ță rile terțe . Aceaste a vor duce la consolidarea cooper ării cu
țările terțe, vor contribui la scăderea presiunii asupra frontierelor externe ale UE și vor consolida
mai puternic capacitățile de acțiune.
Personalul calificat al Frontex a fost în fiecare an o priorita te pentru Agenție, care
încearcă tot mai mult să ofere o for mare corespunzătoare ce să contribuie semnificativ la
creșterea calității sistemului de activități desfășurate. „De la nivelul de bază până la diploma de
masterat, programa c omună de bază (PCB) pentru poliția de frontieră constituie o piatră de
temelie în formarea competențelor armonizate în toate etapele carierei profesionale.”100 De

97 Comisia Europeană, „Horizon 2020 Programul -cadru pentru cercetare și inovare al Uniunii Europene”,
Luxemburg: Oficiul pentru publicații a l Uniunii Europene, 2014,
https://ec.europa.eu/programmes/horizon2020/sites/horizon2020/files/H2020_RO_KI0213413RON.pdf , accesat la
26 februarie 2 017.
98 Regulamentul (UE) 2015/2219 al Parlamentului European și al Consiliului privind Agenția Uniunii Europene
pentru formare în Materie de Aplicare a Legii (CEPOL) și de înlocuire și de abrogare a Deciziei 2005/681/JAI a
Consiliului , 25 noiembrie 2015.
99 ***, „Platforma UE de sprijinire a cooperării și a formării profesionale în materie de aplicare a legii”, Juridice , 2
aprilie 2013, https://www.juridice.ro/251888/platforma -ue-de-sprijinire -a-cooperarii -si-a-formarii -profesionale -in-
materie -de-aplicare -a-legii.html , accesat la 26 februarie 2017.
100 Programul de lucru al Frontex pentru 2015 , p. 124 .

53

aceea, activitățile de formar e ale Frontex urmau să contribuie la co nsolidarea capacităților
statelor membre în scopul de a avea oameni calificați și specializați care să protejeze frontierele
Uniunii . În contextul implementării globale a Programului de forma re în domeniul aplicării legii,
contribuția Frontex era sprijinită de aplicarea la nivel naț ional a unor standarde comune de
formare specializată a polițiștilor de frontieră. Acest lucru se obține a prin elaborarea de
instrumente comune de formar e, prin cursuri specializate pentru polițiștii de frontieră, prin
programe de mobilitate pentru persona l și pentru cei aflați în stadiu de formare, și prin utilizarea
celor mai noi soluții de asigurare a eficacității educației și formării, contribuind astfel la o cultură
europeană comună a poliției de frontieră. Având la bază analiza riscurilor , lecțiile în vățate din
operațiunile comune coordonate de Frontex și contribuțiile statelor membre, formarea
specializată oferă instrumente de formare comună în domenii specifice apărării frontierelor.
Bugetul pentru toate activitățile ce urmau a fi desfășurate în anu l 2015, a fost unul
estimativ, care implica de la cele mai mici sarcini administrative, până la cele mai complexe
operațiuni ce urmau a fi desfășurate. Sumele estimate pentru realizarea scopurilor propuse în
programul de lucru pentru anul 2015, erau cu mul t mai mari față de cele cu care Frontex a
început să își pună bazele ac tivităților. Dacă în anul 2005 bugetul Agenției se ridica la 2,133
milioane euro, necesare doar pentru cheltuieli administrative,101 pentru anul 2015, veniturile se
ridicau la suma de pes te 114 milioane de euro102. Suma estimată se împărțea resurselor umane și
servciilor, Ofițerului pentru drepturi fundamentale, Forumului consultativ privind drepturile
fundamentale, instrumentului Eurosur, activităților operaționale la frontierele externe te restre,
maritime și aeriene, activităților operaționale comune de returnare, analizelor de risc, Centrului
de situație Frontex, activităților de formare, cercetare și dezvoltare, măsurilor operaționale pentru
situațiile neprevăzute, tehnologiei informației și comunicațiilor, Unității Afaceri Juridice,
acțiunilor de relaționare externă, acțiunilor de management al calității, și acțiunilor de planificare
și control. În ceea ce privește achizițiile, se dorea modernizarea instrumentelor de acțiune ale
Frontex, în special pe partea tehnologică, pentru a conferi sisteme inovatoare de Securitate și, de
asemenea, investirea în consultanță pentru activitățile de gestionare și securizare a frontierelor
Uniunii Europene.
Obiectivele și scopurile declarate ale Frontex, au evoluat semnificativ de la anul inițierii
sale ca instrument operativ, până în anul 2015, când s -a considerat necesară o revizuire a
mandatului inițial. Deși acesta a adus schimbări, obiectivul asigurării unei gestionări integrate la
frontierele extern e ale Uniunii, rămâne și a rămas același pe tot parcursul activității sale. Acest
lucru se poate observa și în evoluția acțiunilor desfășurate din anul 2005 până în prezent, prin

101 Frontex R aport General 2015 , pp. 3 -4.
102 Programul de lucru Frontex pentru 2006 , p. 27.

54

prisma programelor de lucru tot mai complexe, care au ajuns să cuprindă o gam ă largă de
operațiuni și activități menite să sporească securitatea și buna funcționare a frontierelor externe
ale Uniunii Europene.

3.1. Rapoarte generale
Primul raport general al Agenției Frontex a venit chiar pentru anul 2005,103 anul în care
aceasta și -a început activitatea operațională, deși doar pentru 3 luni în acel an. Documentul era
unul sărac în detalii, care nu prezenta prea multe realizări fizice privind frontierele externe,
bazându -se mai mult pe partea administrativă ce a necesitat o implicare majoră pentru a putea
reprezenta o bază solidă a ceea ce avea să constituie Frontex. Deși fără prea multe sarcini
îndeplinite în 2005, Agenția a reușit să pună bazele viitoarelor operațiuni și să aducă în cadrul
Uniunii instrumentul necesar ce putea asigur a securitatea internă pe care o vedea indispensabilă
pentru funcționarea frontierelor.
Raportul prezintă o descriere a sarcinilor care au fost realizate conform programului de
lucru pentru acel an, pentru ca Agenția să îți poată începe activitatea operațio nală chiar din 2005.
Deși premisele nu erau prea favorabile, datorită resurselor umane și financiare de care dispunea
la început, Frontex a început cu pași mărunți să efectueze acțiuni pentru a se dezvolta și pentru a –
și putea pune în practică obiectivul p entru care s -a creat. Cu mai puțin de 50 de oameni din
cadrul Uniunii Europene, adunați la Varșovia, s -a stabilit organizația care să coordoneze
provo cările cu care se confruntă o Uni une extinsă și diversificată, având același interes pentru o
frontieră ex ternă comună. Consiliul de administrație care a adunat reprezentanți din fiecare stat
membru, a fost instituit ca organul central de guvernare al Frontex, și a primit sarcina de a stabili
bugetul, normele financiare corespunzătoare și procedurile de lucru transparente pentru procesul
decizional al Agenției. Așadar, potrivit raportului general, în anul 2005 au avut loc patru reuniuni
ale Consiliului de administrație, care au însemnat momente importante în consolidarea
mandatului Frontex, prin stabilirea regu lamentului de procedură, alegerea primului director
executiv, a președintelui și a vicepreședintelui, și prin adoptarea unor documente fundamentale
precum structura organizatorică, politica de personal a Agenției, regulamentul financiar, schema
de personal și programul de lucru pentru 2005 (la 30 iunie 2005).
Recrutarea de personal a fost un element de bază în activitatea Agenției din acel an, ea
fiind nevoită să acapareze resurse umane semnificative pentru a putea pune în aplicare
operațiunile ce urmau a fi desfășurate. Până la sfârșitul anului 2005, personalul Frontex s -a
ridicat la un total de 45 de persoane. Acest număr includea un agent temporar, 17 agenți auxiliari

103 Raportul general al Frontex pentru 2005 , p. 1.

55

și 27 de experți naționali detasați, din care aproape 40% din modulul administrativ au fost
angajați pentru a acoperi necesitățile de înfiintare a agenției, iar di n unitățile operative, peste
60%.104 Aceasta a fost prima etapă a recrutărilor, urmată de o a doua etapă, care a adus peste
300 de candidaturi pentru cele 12 posturi de agenți cont ractuali. În ceea ce privește
infrast ructura, Ministerul Internelor și Administrației din Polonia a donat Agenției spații de
birouri cu o suprafață de 800 metri pătrați, mobilier și echipamente IT ș i de comun icații. La
sfârș itul anului, sedi ul temporar ocu pa 1.750 metri pătrați de spaț iu utilizabil în cladirea Blue
Point din Varș ovia. Poliț ia de fro ntieră poloneză a oferit, de asemenea, sprijin practic în
organizarea securității fizice și a transportului. De la jumat atea lunii octombrie 2005, o rețea
inform atică de bază la înalte standarde de securitate, funcționa în cadrul Frontex și era capabilă
să joace simultan trei roluri diferite : firewall, antivirus hardware și dispozitiv de protecț ie
împotriva intrușilor. De asemenea, sistemul permite a monitorizarea în timp r eal a întregului
trafic intrat și ieș it. Finanțările si achizițiile Frontex pentru anul 2005 nu au fost semnificative,
deoarece la acea dată, nu avea autonomie financiară, responsabilitatea pentru pregătirea
bugetului, revenind Comisiei. S -au efec tuat astfel numai cheltuieli administrative ce s -au ridicat
la suma de 2,133 milioane euro, din care 0,586 milioane euro au fost reportați pentru bugetul din
2006.105 Activitatea în domeniul finanțelor s -a concentrat pe pregă tirea autonomiei financiare,
inclusiv achiziț ia unui sistem cu registru general și stabilirea normelor ș i procedurilor necesare,
precum și pe el aborarea dosarelor financiare și de achiziț ii.
Analizele de risc, au reprezentat de la începutul mandatului un punct central în activitățile
Agenției, fără de care operațiunile comune nu puteau fi realizate. Scopul realizări analizelor de
risc aduse în discuție și puse în practică din primele luni de lucru ale Frontex, era să descopere
care este situația în profunzime, și dacă aceasta necesită re zolvarea printr -o următoare operațiune
comună, sau nu. În primele trei luni de activitate, Frontex a efectuat a nalize de risc pentru
situația migrației ilegale din Ceuta și Melilla, unde imigranți africani încercau să ajungă pe
teritoriul spaniol pentru a putea înainta în Europa. Deși analiza a fost un succes, Frontex a
considerat că o colaborare cu Europol poate aduce și mai multe beneficii, astfel că s -au pus
bazele cooperării între unitatea de analiză a riscului Frontex și Europol. Pentru a pune la punct
activitatea de realizare a analizelor de risc de către Agenție, aceasta a găzduit o conferință la
sediul său din Varșovia, ce a durat două zile, la care au participat reprezentanți ai statelor
membre ale UE, ai țărilor asociate la acordul Schengen ș i ai C omisiei Europene, pentru a se
stabili viitoarea cooperare în domeniul analizei de risc .

104 Ibidem , p. 2.
105 Ibidem , pp. 3 -4.

56

Prima operațiune comună din luna decembrie a anului 2005 , stabilită în programul de
lucru pentru acel an, se află al un nivel redus semnificativ în comparați e cu opera țiunile comune
ulterioare ale Frontex, dar a fost bine conceput ă și programată . Aceasta a vizat m igrația la
frontierele terestre , concentrându -se pe lucrătorii ilegali și pe persoanele c are depășesc termenul
de ședere legal. Măsurile care s -au luat în cola borare cu statele membre, au fost controlalele
efectuate la ieșirea lor de pe teritoriul țărilor în care și -au prelungit ilegal șederea și oprirea lor la
întoarcerea înapoi în acele state. Această metodă aparent ineficientă a adus rezultate
semnificative, operațiunea dovedindu -se a fi un adevărat succes.
Toate ac este realizări ale anului 2005 au fost completate de acțiunile desfășurate în
domeniul cercetării, dezvoltării și formării Agenției.106 Formarea comună a polițiștilor de
frontieră ai UE nu a fost o i dee nouă , necesitatea unor standarde uniforme de pregătire în
întreaga Uniunie venind cu câțiva ani în urmă, când a fost inițiată de un centru ad -hoc. Apoi,
când a apărut Frontex, sarcina dezvoltării acestor standarde de formare a trecut în portofoliul
ei.107 Beneficiul a fost că curriculum -ul inițial a fost dezvoltat cu ajutorul a 40 de experți din
toate statele membre și cu o singur membru fondator al unității de formare până la mijlocul
anului 2006. Astfel, s -au planificat sesiuni de formare pentru gru purile de lucru în domeniul
gestionării proiectelor legate de dezvoltarea Trunchiului comun al planului de învățământ,
Common Core Curriculum (CCC), pentru modulul frontierelor terestre, modulul frontierelor
maritime și partea de bază generală. Planul comun ur ma să ofere pregătire cadrelor didactice
selectate pentru exerciții de mobilitate la frontierele externe ale UE, care să transfere experiența
lor practică acumulată în conținutul programelor de formare a polițiștilor de frontieră la nivel
național, prin in termediul instituțiilor specializate.108 Au existat, de asemenea, sesiuni de formare
în vederea detec tării documentelor falsificate și a dezvoltării unor sarcini certificat e pentru
academiile partenere . Două conferințe au fost ținute pentru a analiza și stab ili punerea în aplicare
a instrumentului comun de formare a responsabililor pentru perfecționarea profesională din noile
state ce aveau să devină membre și s -a creat astfel instrumentul Frontex de formare avansată.
Alte două reuniuni in formale între experț ii Frontex au avut loc pentru a stabili cooperarea cu
Centrul Comun de Cercetare, la care s -au identificat domeniul și sfera cooperării viitoare. Abia
după doi ani, însă de dezvoltare a planului, CCC a putut fi integrat în sistemele naționale de
formare a statelor membre.

106 Ibidem , p.6,
107 Frontex, „Beyond the Frontiers, Frontex: The first five years ”, pp. 8 -14,
http://frontex.europa.eu/assets/Publications/General/Beyond_the_Frontiers.pdf , accesat la 26 februarie.
108 Frontex, „Common Core Curriculum Teacher`s Mobility Exercis e”, Programul de mobilitate al cadrelor
didactice la nivelul UE , 18 -29 mai 2015,
http://www.academiadepolitie.eu/root/presa/evenimente/2015/Estonia_18_29_05 _2015.pdf , accesat la 26 februarie
2017.

57

Raportul general pentru anul 2005 este exemplul de reușită al Frontex, care a putut în mai
puțin de un an să ducă la îndeplinire atât sarcinile de administrare și de organizare ale Agenției,
cât și cele privind acțiuni operative, precum op erațiunile comune și analizele de risc desfășurate
pentru prima dată în acest context, în vederea gestionării și securitizătii frontierelor.
Anul 2006, a adus și mai multe realizări ale Frontex, accentul mutându -se pe operațiuni
cu profil ridicat de combat ere a influxurilor masive de imigranți ilegali pe teritoriul Uniunii
Europene, în special în zona mediterană. Dacă sfârșitul anului 2005 a însemnat o dezvoltare
treptată și esențială a Agenției, prin îndeplinirea sarci nilor administrative, anul 2006 dorea
implementarea măsurilor operaționale care să contribuie la apărarea frontierelor și să intensifice
acțiunile de asigurare a securității. Aceste măsuri sunt puse în aplicare cu ajutorul politicilor
comunitare existente încă de la înființarea unității comune a experților practicieni ai frontierelor
externe privind gestionarea acestor frontiere, unitate ce a precedat Frontex și de la care a
moștenit structurile juridice și experiențele operative. Însă, activitatea Frontex nu ar fi fost
posibilă și fără persona lul său calificat. Deși începutul activității sale reunea un număr mic de
persoane implicate, în anul 2006 s-a acționat pentru recrutarea de personal permanent, pentru a
se asigura activitatea continuă. Totalul personalului era format dintr -o majoritate de experți
naționali detașați (END) și personal auxiliar, fiind necesară integrarea unui personal permanent,
care să fie reprezentat de un Comitet. Așadar, anul 2006 a adus un plus de personal și a însemnat
înființarea Comitetului pentru personal la 15 decem brie 2006.109
Frontex, a avut ocazia pentru prima dată să prezinte un raport anual pentru un an întreg
de funcționare și să facă un rezumat al evoluțiilor de până atunci, care au fost semni ficative
pentru durata atât de scurtă de acționare care l -a constitu it. Raportul anual pentru anul 2006
prezintă progresul semnificativ ca Agenție operațională după 3 luni ale anului 2005, care au fost
încărcate de atribuții o rganizatorice de reglementare a instrumentelor ce au permis funcționarea
operativă a Agenției. Frontex a trebuit să gestioneze simultan dou ă sarcini importante, pe de o
parte, să dovedească că se află deja în poziția de a coordona efectiv cooperarea operativă a
statelor membr e la frontierele externe, și pe de altă parte, să creeze și să dezvolte organ izația,
inclusiv cadrul de gestionare administrativă și financiară.
Pe durata anului 2006 au avut loc cinci întâlniri a le Consiliului de administrație în
decursul cărora au fost stabilite procedurile de luare a deciziior privind sarcinile operative ale
Agenției de către directorul executiv, s -au adoptat decizii -cadru cu privire la modul în care
Agenția poate coopera cu țări terțe și poate negocia pentru cooperarea cu România și Bulgaria,
care nu erau încă membre ale UE, s -a creat un cadru pentru participar ea Regatului Unit la
activitățile Agenției, s -a lansat o nouă organigramă pentru a recruta personal suplimentar și s -a

109 Raportul anual al Frontex pentru anul 2006 , p.21.

58

aprobat proiectul de buget pentru anul 2007. Pentru a realiza o administrare eficientă, periodic a
fost nevoie de o informare a Consiliul ui de administrație cu privire la cum decurg activitățile
Agenției. Frontex a lansat în cadrul raportului, un model de control al accesului pe patru nivele
relaționate între ele, dar cu sarcini diferențiate. Primul nivel consta în s chimbul de informații ș i
cooperarea d intre statele membre, imigrarea ș i repat rierea, a l doilea nive l era controlul
frontie relor, incluzând supravegherea, controalele la frontier e și analiza riscului, al treilea nivel
era reprezentat de cooperarea cu politi știi de frontieră, autor itățile vamale și polițienești din țările
vecine, iar ultimul nivel consta în cooperarea cu ță rile terțe, inclusiv activităț ile comune.
Respectând această clasificare, acțiunile Frontex din anul 2006 au constat în detectarea, reținerea
și refuzarea intrări i migranților ilegali la granițele dintre Slovacia și Ucraina, dintre Slovenia și
Croația, dintre Grecia și Albania, dintre Grecia și Turcia; la frontierele externe ale Schengen,
orașele spniole Ceuta și Melilla, Insulele Canare, Sicilia și Insula Lampedus a, frontiera maritimă
a Regatului Unit și cea greco -turcă, dar și la frontierele aeriene din cadrul Uniunii. În ceea ce
privește sarcina Frontex de a sprijini statele membre în vederea soluționării acestor probleme de
migrație ilegală, s -a considerat neces ar un sistem care să contribuie la buna cooperare dintre
Frontex și acestea. Directorul executiv, Ilkka Laitinen, a decis astfel, crearea punctelor naționale
de contact Frontex (NFPOC).110 Fiecare stat membru și -a înființat un punct național de contact,
printre care și România,111 unic pentru fiecare țară asociată la acordul Schengen. În iulie 2006 a
avut loc prima reuniune a NFPOC la Varșovia, în care s -a stabilit modul de funcționare al rețelei
care urma să coordoneze toate activitățile Frontex de formare.
Analizele de risc, au adus și ele un nou subiect în 2006, și anume înființarea Rețelei
Frontex de analiză a riscului (FRAN), pentru a se asigura că experții în analiza riscului din
statele membre vor sprijini în continuare unitatea Frontex de analiză a ris cului.112 Primele
reuniuni ale acestei formule au avut loc în iunie și decembrie 2006 , când s -au stabilit contacte cu
cele mai multe unități de analiză din statele membre și ță rile asociate la acordul Schengen . Prin
noul instrument de analiză a riscului, Fro ntex a reușit până la sfârșitul anului 2006 să realizeze o
analiză complexă a riscului ce acoperea toate frontierele externe ale Uniunii. Pe lângă aceasta,
alte patru analize specifice de risc s -au efectuat pentru a se detecta fluxurile migratorii de pe
continentul african și pentru a analiza în detaliu anumite zone geografice. Toate aceste analize au
fost realizate în colaborare cu statele membre și cu Europol. Printre cele mai importante dintre
cele efectuate în 2006, a fost cea privind evenimentul sporti v al Cupei Mondiale FIFA 2006,

110 Ibidem , p. 8.
111 ***, „Progresele României în domeniul securizării frontierelor, în atenția conducerii Agenției Europene
Frontex”, Poliția de Frontieră Română , 5 aprilie 2006, https://www.politiadefrontiera.ro/ro/main/i -progresele –
romaniei -in-domeniul -securizarii -frontierelor -in-atentia -conducerii -agentiei -europene -frontex -6804.html , accesat la
10 martie 2017.
112 Raportul anual al Frontex pentru anul 2006 , p. 16.

59

organizat în Germania, care prezenta un mare risc al infracțiunii și migrației ilegale. Pentru
prima dată, Frontex a realizat un asemenea tip de operațiune, având suportul Direcției de Poliție
federale germane. În baza aceste i evaluă ri a riscu rilor, Frontex a lansat o operațiune comună care
să contribuie la securitatea partici panților la Cupa Mondială 2006 prin îmbunatățirea schimbului
de informații dintre autorităț ile statelor membre responsabile de gestio narea frontierelor î n timp
real ș i prin concentrarea asupra riscurilor la frontierele externe ale st atelor membre. La această
operațiune comună au partici pat, în total, 12 state membre: Germania, Spania, Franța, Regatul
Unit al Marii Britanii, Slovenia, Slovacia, Grecia , Italia, Austria, Polonia, Ungaria, și Republica
Cehă. Pe lângă crearea unei platf orme pentru schimbul de informații, Frontex a sprijinit și
financiar trimiterea de ofițeri de legatură operativi la punctele de trecere ale aeroporturilor din
Franța, Spania, Ital ia și Grecia, dar și la granițele terestre din Slovacia, Slovenia și Polonia.
Având la bază experiența dobândită prin această operaț iune, Frontex a putut realiza în
operațiunile ce au urmat o mai bună gestionare a acțiunilor și o mai bună colaborare.
Oper ațiunile comune au căpătat un aspect esențial și î n anul 2006, când au fost realizate
15 astfel de operațiuni din care 5 urmau să fie finalizate abia la începutul anului 2007. Aceste
activități au acoperit toate zonele de frontieră, atât cele terestre, cel e maritime cât și
aeroporturile. Printre cele mai importante operațiuni comune realizate în anul 2006,113 se numără
operațiunea Poseidon, desfăș urată în lunile iunie și iulie în zona estică a Mării Mediterane, în
apele teritoriale grecești și la frontiera te restră greco -turcă. Cu ajutorul ofițerilor de legătură din
Italia, Po lonia, Austria și Regatul Unit, s-au descoperit cazurile de imigrare ilegală și de trafic de
persoane, de asemenea s -a creat și un schimb de informații și competențe care au dus la reușit a
operațiunii, prin descoperirea a sute de persoane care încercau să călătorească în mod ilegal.
Succesul operațiunii a dus la ideea continuării ei și în vara anului 2007, când peste 1000 de
cazuri de imigrare ilegală au fost detectate.114 O altă operațiune importantă a fost Hera I și II, ce
viza insulele Canare ce au fost considerate ca principală rută folosită de imigranții ilegali pentru
a ajunge pe teritoriul Uniunii Europene, prin Spania.115 Operațiunea s -a desfășurat în două etape,
prima începând la 17 iu lie, iar a doua la 11 august 2006, și a constat în ajutorarea autorităților
spaniole de către echipele Frontex în identificarea imigranților și stabilirea țărilor din care
proveneau.116 Acțiunile au necesitat implicarea unora dintre statele membre (Franța, I talia,

113 Ibidem , pp. 12 -16.
114 Ibidem , p.241.
115 Raportul anual al Frontex pentru anul 2006 , p. 13.
116 Comisia Europeană, „EU Operations in the Mediterranean Sea”, 4 octombrie 2016, p. 2,
https://ec.europa.eu/home -affairs/sites/homeaffairs/files/what -we-do/policies/securing -eu-borders/fact –
sheets/docs/20161006/eu_operations_in_the_mediterranean_sea_en.pdf , accesat la 12 martie 2017.

60

Germania, Portugalia, Regatul Unit, Olanda și Norvegia), cu ajutorul cărora aproape 5000 de
imigranți ilegali au fost descoperiți și salvați de la călătoria periculoasă pe Mediterană.117
Amazon este primul exemplu de operațiune comună la aeroporturi.118 Frontex a ajutat
statele membre ale Uniunii Europene să combată imigrarea aeriană la aeroporturile cele mai mari
din oarșele lor. Această operațiune a necesitat o echipă de experți Frontex, care a fost detașată la
aeroporturi pentru a detecta documentele falsificate și pentru a -i sprijini pe polițiștii de frontieră
naționali în acțiunile de depistare a călătoriilor ilegale. Activitatea echipei a avut o durată de trei
săptămâni și a adus ca rezultat refuzarea intrării ilegale a 3.166 de resortanți din țări terțe,
majoritatea provenind din Africa de Sud.119 Datorită faptului că migrația ilegală este
semnificativă la frontierele maritime, Frontex a dispus organizarea unei alte operațiuni, numită
Nautilus I, la frontiera maritimă din Malta și sudul Italiei.120 Aces t demers a constat în două
operațiuni pentru identificarea imigranților din Malta și retu rnarea lor în țările de origine și
pentru supravegherea frontierelor maritime sudice ale Uniunii Europene, privind combaterea
fluxurilor de imigranți ilegali către Mal ta și Lampedusa. Pe lângă aceste operațiuni comune
semnificative, Frontex s -a axat și pe gestionarea birourilor punctelor de contact la frontierele
terestre externe . Birourile punctelor de conta ct sunt grupuri locale de experți ai poliției de
frontieră , specializate în controlul sau supraveghere a frontierei într -o anumită zonă geografică,
situată în așa-numitele „puncte fierbinț i”, care sunt potențiale zone de risc. Principala
caracteristică a birourilor punctelor de contact este că agenții invitați din alt e state membre
sprijină și asistă autoritatea gazdă de politie de frontieră , care ramâne pe deplin responsabilă de
fiecare masură luată .
Proiectele pilot au devenit o altă activitate importantă pentru Fron tex de -a lungul anilor.
În 2006 acestea nu au avut o semnificație atât de mare, dar au reprezentat un început primordial
pentru anii următori, fiind l ansate șapte astfel de proiecte din care unul pentru cooperarea cu
țările terțe vecine, trei în domeniul celor mai bune practic i și alte trei care viza u acți unile din
zona mediterană .121 Primul studiu viza monitorizarea și supravegherea frontierei maritime sud ice
a Uniunii Europene și dorea o rețea mediterană a pazei de coastă care să includă state membre
ale UE și țări din Africa de Nord. Sarcina a fost îndepli nită până în iulie 2006, când Frontex a
prezentat structura organizatorică și modul de schimbare a informațiilor care să asigure
coordonarea acestei activități operaționale. Cel de -al doilea studiu dorea explorarea fezabilității
tehnice a înființării unui sistem de supraveghere care să acopere întreaga frontier ă maritimă

117 Raportul anual al Frontex pen tru anul 2006 , p. 13.
118 Ibidem , p. 12.
119 Ibidem, p. 12.
120 Ibidem , p. 14.
121 Consiliul European, „Concluziile Președinției britanice ”, 15 – 16 decembrie 2005,
http://www.mie .ro/_documente/negocieri/consiliul_european_dec2005.pdf , accesat la 8 aprilie 2017.

61

sudică a UE, dar și Marea Mediterană. Frontex a realizat astfel, struct ura sistemului de
supraveghere care se baza pe actualizarea activităților de monitorizare existente, formând
Sistemul european de supraveghere . Un alt tip de proiect pilot realizat în 2006, a fost Conferința
privind gestionarea frontierelor ca exemplu de schimb de bune practici, din luna noiembrie,
organizată de Frontex în cooperare cu Finlanda, locul unde s -a și ținut .122 Aceasta a avut ca scop
crearea unui forum deschis de discuții, care să ducă la stabilirea practicilor corespunzătoare
pentru cooperarea transfrontalieră. Participanți la conferință au fost reprezentanții statelor
membre ale UE, reprezentanți ai țărilor a sociate la acordul Schengen, ai statelor terțe vecine, ai
statelor aderente și reprezentanți Europol. Conferinț a a fost primul eveniment major în cadrul
proiectului condus de Frontex privind organizația delegaților la frontieră (BDO), care înseamnă
în aces t context, cooperarea bilaterală privind gestionarea frontierelor între două țări, bazată pe o
structură organizată în mod oficial. O cooper are bilaterală bine gestionată permite serviciilor de
poliție de frontieră de amb ele părți ale unei frontiere să se în tâlnească periodic pentru a face
schimb de informații și pentru a desfășura operațiuni comune și programe de formare în interes
reciproc. Pe parcursul conferinței, discuțiile s -au concentrat pe patru părți esențiale. Prima a fost
descrierea generală a org anizațiilor delegaților la frontieră, structura și elementele funcționale ale
acestora, a doua viza cooperarea în domeniul gestionării frontierelor referitoare la traficul
transfrontalier în punctele de trecere ale frontierei terestre externe, a treia era cooperarea în
domeniul gestionă rii frontierelor referitoar e la prevenirea criminalității și ultima privea schimbul
de informaț ii si cooperarea practică în cadrul organizației delegaților la frontieră .
Printre acțiunile majore care au avut loc în anul 2006 , Frontex le -a integrat și pe cele
legate de cooperarea în materie de returnare, care reprezintă un procent important în sarcinile
sale.123 În acest context, s -a acordat asistență câtorva state membre în cadrul a patru operațiuni
comune de returnare și s -a identificat un sistem de gestionare a asistenței privind acest tip de
operațiuni, numit Iconet. Acest sistem consta într -o rețea de informare și coordonare securizată,
conectată la internet, care ajuta serviciile de gestionare a migrării în statele membre. Cercetarea
și dezvoltarea, au continuat de asemenea și în anul 2006, Frontex dorind răspândirea cunoașterii
în domeniul apărării frontierelor, formând o rețea de experți pentru a -și putea îndeplini rolul de
coordonator și intermediar la nivel comunitar pe acest palier. Pe lângă înființarea rețelei, Frontex
a organizat două seminarii în acest sens, a luat parte la reuniuni cu scopul de a se integra în
activitățile de cercetare și dezvoltare din sectorul privat și a finalizat proiectul privind
identificarea n ecesităților operaționale ale statelor membre în ceea ce privește tehnologiile.
Pentru toate aceste activități, a fost nevoie și de o întărire a cooperării internaționale și a relațiilor

122 Raportul anual al Frontex pentru anul 2006 , p. 14.
123 Ibidem , p. 16.

62

externe. În acest sens, Frontex a căutat să integreze cât mai multe ț ări membre, dar și cele care
erau în curs de aderare, precum România și Bulgaria, cărora le -au acordat statut de observator în
Consiliul de administrație.124 O parte considerabilă a activității în domeniul relaț iilor externe a
constat în a face cunoscut Fron tex țărilor și autorităților relevante, de aceea, Frontex a luat parte
la conferințe internaționale unde a încercat să creeze contacte și legături externe cu autoritățile
corespunzătoare din țările terțe. În ceea ce pri vește alte organizații europene sau i nternaț ionale,
Frontex și -a promovat misiunea sa de -a lungul întregului parcurs, analizând toate posibilitățile de
cooperare în domeniul gestionării frontierelor și migrației.
Anul 2006 a însemnat și u n an al dezvoltării financiare în comparație cu anul 2005, când
bugetul Agenției era unul foarte limitat chiar și pentru activitățile administrative. Cea mai mare
realizare în această privință a fost faptul că Frontex a reușit să devină independentă din punct de
vedere financiar la 1 octombrie 2006. Până la acel moment, toate cheltuielile necesare pentru
personal și administrație se făceau pe baza unor documente elaborate la Bruxelles, în cadrul
Comisiei, fapt ce a încetinit major unele activități. Așadar, s -a considerat necesară cererea
autonomiei financiare a Agenției, lucru pe care Comisia l -a acceptat. Bugetul a fost și el majorat
de către P arlamentul European și Consiliu , acordând până la sfârșitul anului 2006 un buget de
19,2 milioane de euro.125 Totuși acest lucru nu a fost neapărat un beneficiu, datorit ă faptului că
banii au fost puși la dispoziție târziu și nu s -au mai putut efectua achiziții și angajări de personal.
S-au realizat, totuși achiziții în prima parte a anului 2006, când au fost fi nalizate 10 proceduri de
licitaț ie pentru acoperirea necesit ăților pentru articole de birotică , mobilier, echipamente IT,
precum ș i aproape 70 de proceduri de licitaț ie mai mici pentru închirierea unor s ali de conferință
pentru reuniunile experț ilor, echipamente audio -video sau servicii de interpretare în cursul
reuniunilor Consiliul ui de administraț ie.126
Toate activitățile rea lizate pe parcursul anului 2006 au adus Agenției un cadru operativ
mai complex, mai performant și mai îmbunătățit. Aceste caracterisitici au ajutat la realizarea
unor operațiuni comune de succ es, și a unor analize de risc cu mare influență asupra acțiunilor
desfășurate. Evoluția Frontex a fost vizibilă de la un an la altu l, iar realizările anului 2006 au
însemnat cu atât mai mult o premisă favorabilă pentru anii următori de activitate, care au
înglobat arii de acțiune diversificate și esențiale.
Această evoluție este evidentă prin comparație cu Raportul general al Frontex pentru anul
2015,127 care a adus și ma i multe încercări pentru Agenție . După ce în anii anteriori, criza
migrației a început să ia amploare, mandatul Frontex a necesitat o revizuire. Ea urma să vină din

124 Ibidem , p. 20.
125 Ibidem , p. 23.
126 Ibidem , p. 24.
127 Frontex Raport General 2015 .

63

anul 2016, când sub o nouă formă, Frontex se dorea a fi mai eficient. Până atunci însă, Agenția a
încercat să își continue demersurile de realizare a unei cooperări la frontierele externe ale
Uniunii Europene și să gestioneze situațiile neprevăzute care necesitau o întărire a efortului
pentru asigurarea securității. Acțiunile sale pentru acel an au luat o altă formă, axată în principal
pe fenomenul migrației, care a acaparat toate s ectoarele de acțiune. De la buget și până la
personal, totul era concentrat spre soluționarea crizei migratorii. Cadrul situațional al UE
necesita o mărire a personalului calificat, astfel că la sfârșitul anului 2015, Frontex a avut o
completare de 308 mem bri și alte 103 posturi noi în proces de recrutare.128 Pentru toți aceștia,
dar și pentru personalul existent, s -au făcut de -a lungul anului c ursuri de limbi străine și cursuri
de formare privind drepturile fundamentale, noile metodologii de evaluare, și mai ales, instruire
în domeniul riscurilor.
Un nou concept a fost adus în cadru l Agenției pentru a spori acțiunile de oprire a
trecerilor ilegale la frontiere , și anume hotspot -urile. Acestea au devenit operaționale în termen
foarte scurt, datorită necesită ților majore. Hotspot -urile o feră o platformă prin care agenț iile UE
(EASO, Frontex , Europol și Eurojust) să poată sprijini statul membru care se confruntă cu o
presiune ridicată a flu xurilor migratorii mixte într -o manieră integrată. Acestea reprezintă ce ntre
de identificare și selectare a imgranților ajunși pe un anumit teritoriu. Ele au fost amplasate în
locurile unde fluxurile de imigranți au fost foarte mari, iar autoritățile naționale nu au putut
gestiona singure problema, primind sprijin de la agenți ile UE, în special Frontex. Întâmplările
din Grecia și Italia din anii trecuți, au făcut ca Uniunea să avanseze și instituirea de grupuri
operative la nivel regional ale Uniunii Europene (EURTF), care constituie o platformă de
coordonare pentru realizarea acțiunilor hotspot.
Analiza riscurilor din anul 2015 a avut și ea consecințe ale migrației de pe plan
internațional, astfel s -a axat pe procesul de actualizare a Manualului privind profilurile de risc ale
victimelor traficului de persoane din 2015. În tim pul procesului de culegere a informațiilor
pentru întocmirea acestui manual, s -a considerat că ar fi foarte folositoare expertiza unor
organizații din cadrul Forumului consultativ al Frontex, două dintre acestea fiind invitate să
participe la Atelierul ana liștilor cu privire la Manualul privind traficul de persoane. Atelierul a
întrunit și statele membre, țările terțe și organizațiile internaționale selectate. Aceștia au
contribuit la schimbul de informații și de analize pentru realizarea profilurilor victi melor
traficului de persoane din Brazilia, Albania, Nigeria, Rusia, China, Ghana, Ucraina și Vietnam,
deoarece reprezentau naționalitățile cele mai numeroase.
Operațiuni le comune realizate de Frontex și-au intensificat și ele numărul, ajungând la
peste 3 0% mai mult față de anul 2014, iar numărul ofițerilor detașaț i fiind cu peste 40% mai

128 Ibidem , p. 40.

64

mare în cadrul operațiunilor la frontierele aeriene.129 În ceea ce privește frontierele terestre,
numărul lor a ajuns la cinci, alături de un exerciț iu al echipelor de inte rvenție rapidă la frontiere ,
iar numărul experților detașați aproape s -a dublat. În plus, echipele comune de con trol la
frontieră au oferit un sprijin suplimentar la anumite puncte selectate de trecere a front ierei, în
timp ce pe teritoriul țărilor terțe a u fost instituite puncte de coordonare. În cele din ur mă a fost
testat mecanismul de intervenț ie ra pidă odată cu efectuarea unui exercițiu la frontiera terestră
externă a Greciei cu Turcia . La frontierele maritime, în 2015 s -au desfășurat șase operațiuni
comune și opt activități adaptate, iar bugetul atribuit pentru acestea a trecut de dublul celui din
anul 2014, la fel și numărul de experți detașați și echipamente tehnice oferite de Frontex.130 O
operațiune diferită a re prezentat -o Veg a Children 2015 desfășu rată la aeroporturile din cadrul
Uniunii, care a încercat să identifice copiii aflați în tranzit expuși la riscuri. Cu sprijinul ofiț erului
Frontex pentru drepturile fundamentale, împreună cu Forumul consultativ al Frontex, în cadrul
acestei operaț iuni com une la aeroporturile gazdă au fost detașate echipe operaț ionale comune .
Aces te echipe erau formate din polițiști de frontieră, experți din cadrul organizațiilor
internaț ionale și neguvernamentale și membr ii ai Forumului consultativ al Frontex privind
drept urile fundamentale. Datorită acesteia, echipele operaționale și -au îmbunătățit capacitățile de
identificare a cazurilor în care există suspiciuni de trafic ce implică copiii.
Operaț iunea comună Poseidon Sea 2015 a fost înlocuită la sfârșitul anului 2015, cu
operațiunea Poseidon de intervenție rapidă (PRI) care se desfășoară în aceeași zonă operațională,
la cererea Greciei de sprijin privind gestionarea valului de imigranți debarcați pe insulele sale.
Pentru această operațiune a fost nevoie de intervenția statelor membre, care au contribuit cu
experți specializați pe diferite profiluri și cu ech ipamente tehnice diversificate, care au accelerat
procesul de înregistrare și identificare a migranților ilegali. O altă operațiune comună a fost și
Alexis 2015, car e a dorit consolidarea capacităților operaționale ale aeroporturilor din Uniunea
Europeană, având la bază nevoile și vulnerabilitățile statelor membre.131 Scopul operațiunii a fost
de a institui proceduri operaționale și de a consolida capacitățile aeroportu rilor internaționale din
UE. Operațiunea comună Pegasus 2015 a venit și ea să completeze controalele și siguranța în
aeroporturile selectate și să consolideze cunoștințele cu privire la potențialele amenințări din
aeroporturi.
Pe lângă acest timp de operaț iuni s-au efec tuat și operațiuni de returnare care pun în
comun capacitățile existente, relațiile cu țările terțe și disponibilitatea statelo r membre de a
organiza acțiunile. Pentru acestea s -a utilizat în mod ef icace bugetul d e urgență cu partici parea

129 Ibidem , p. 50.
130 Ibidem , p.51.
131 Ibidem , p.23.

65

aceluiași număr de angajați Frontex, numărul operațiunilor de returnare crescând în 2015 și mii
de imigranți ilegali fiind repatriați cu succes. Nici intervențiile rapide nu au lipsit din activitatea
Agenției în anul 2015, exercițiul Rex 2015 venind să întăre ască mecanismul de intervenție rapidă
existent. Acesta s -a derulat de -a lungul frontierei terestre greco -turce în perioada 19 august – 14
octombrie. El avea ca scop testarea capacității Frontex de a coordona o intervenție rapidă cu
operațiunile comune în c urs de desfășurare în statul membru gazdă, testarea capacităților
operaționale și logistice ale Frontex și ale statelor membre pe perioada verii, și familiarizarea
statului membru gazdă cu mecanismul intervenției rapide.
Evoluția bugetului a fost și ea un a semnificativă de -a lungul timpului, ajungând de la
2,133 milioane de euro la peste 110 milioane în 2015. Această sumă trebuia să contribuie inițial
la activitățile planificate în Programul de lucru pentru 2015, dar situațiile neprevăzute privind
migrația au adus schimbări în gestionarea acesteia. Bugetul s -a distribuit în mare parte pentru
operațiunile de pe Mediterană și pentru operațiunile Triton din Italia și Poseidon în Grecia.
Astfel că, au fost adoptate trei amendamente la buget în cursul anul ui 201 5, două dintre ele
legate de alinierea la concluziile Consiliului European, vizând triplarea bugetulu i pentru
operațiunile relevante din Marea Mediterană, iar ultimul pentru acoperirea costurilor a ferente
posturilor suplimentare acordate agenției pentru a face față volumului de muncă crescut, bugetul
final al Frontex ajungând la 14 3,3 milioane de euro. Această sumă a vizat, pe lângă activitățile de
bază la nivel de guvernanță (operațiuni comune, activități de formare, proiecte pilot, analize de
risc etc.), și achiziționarea de produse și servicii de la contractanți, achiziții ce au ajuns la un
număr de 1.137 în anul 2015.132
În ciuda acestor eforturi ale Agenției, deși s -au salvat cu peste 50% mai multe vieți, riscul
deceselor a fost mereu ridicat pe parcursul anului, Frontex nereușind să facă față într -un mod
corespunzător situației îngrijorătoare care a lovit UE în 2015. Operațiunile comune au încercat să
reducă situația migrației ilegale în masă, dar multe dintre proceduri nu au avut rezultatul dorit,
aducân d totuși o diminuare a prob lemei.
În toți anii de activitate, Frontex a încercat consolidarea capacitatății statelor membre de
gestionare a frontierelor, valorificându -și întregul potenț ial prin utilizarea portofoliului propriu în
ansamblul său, prin promo varea cooperării și a armonizării și prin acordarea de prioritate
măsurilor care au avut un impact semnificativ la nivel european. Valorile promovate Frontex
susțin rolul de coordonator al practicii europene în domeniul gestionării frontier elor și oferă
susținere statelor membre și a ltor părți interesate în conformitate cu conceptul UE de gestionare
integrată a frontierelor.

132 Ibidem , p. 38.

66

CONCLUZII

Gestionarea frontierelor externe ale Uniunii Europene necesită o strânsă colaborare între
actorii implicați în procesul d e asigurare a securității pe teritoriul acestora. Deoarece frontierele
externe ale UE sunt traversate anual de către milioane de pers oane, atât cetăț eni membrii , cât și
resortanți ai țărilor terțe, o potențială amenințare la adresa securității interne e ste resimțită, iar în
acest context, protejarea integrată a frontierelor devine o necesitate absolută.
Pentru a -și împărtăși valorile democratice și pentru a sprijini libertățile fundamentale și
evoluția individului , UE trebuie să rămână deschisă și accesi bilă din exterior pentru a transforma
Uniunea într -un spațiu de libertate , fără controale la frontierele interne pentru călători , indiferent
de naționalitatea lor. Libera circulație instituită în cadrul Uniunii Europene prin Acordul
Schengen reprezintă un a din realizările majore ale acesteia, care continuă să aducă beneficii pe
toate planurile, atât cetățenilor, cât și Uniunii. Însă acest cadru conferit de libertatea de mișcare a
cetățenilor statelor UE și controalele lipsite de rigurozitate de la granițel e sale externe, atrag după
sine și riscuri care vizează frontierele și, implicit, siguranța din interiorul comunității. De
asemenea, situațiile de pe scena internațională și factorii politici, sociali sau economici, au dus
de-a lungul timpului la modificăr i pe plan mondial și la evenimente ce au afectat buna
funcționare a frontierelor. În scopul sporirii securității și siguranței cetățenilor săi, Uniunea
Europeană a adus ca nou instrument de apărare a frontierelor sale externe, Agenția Frontex .
Mandatul acordat acesteia prin Regulamentul de instituire al Consiliului și al
Parlamentului European din 26 octombrie 2004 , a însărcinat -o cu atribuții care vizează
gestionarea in tegrată a frontierelor externe și asigurarea cooperării statelor în vederea menținerii
echilibrului intern. Pentru o comunitate extinsă precum este Uniunea Europeană, acțiunile
interne trebuie să favorizeze creșterea stabilității prin sporirea încrederii s tatelor , bazată pe
securitate colectivă, unitate politică, și nu în ultimul rând, pe legături comerciale favorbaile. Atât
timp cât Uniunea favorizează existența acestor factori, securitatea îi completează. Dar nu mereu
situația internă ține doar de acțiunile U niunii Europene, ea fiind afectată și de întămplările de la
nivel global, care pot afecta structurile mai puțin stabile din cadrul comunității. În acest context,
crearea Agenției a venit ca o soluție la nivel european pentru situațiile de traversare ilegală a
frontierelor externe de către imigranții altor continent e, aflați în căutarea unui loc mai bun decât
în țările lor de origine.
Deși neregularitățile tra versării ilegale se petrec pe teritoriul statelor cu frontiere
externe, problemele vizează și state le din interior, deoarece ele sunt ținta imigranților. În acest
sens, pentru a -și putea duce la îndeplinire obiectivele, Agenția trebuie să exercite o strânsă

67

colaborare cu statele membre, dar este necesară, de asemenea și existența unei cooperări între ele
însăși pentru a stabili standarde comune ale gestionării și supravegherii frontierelor externe ale
UE. Statele membre pot să interacționeze între ele prin cadrul oferit de politica externă
promovată de Uniune, care încearcă sporirea cooperării și interacț ionării între acestea în vederea
unei evoluții comunitare care s ă vizeze toți actorii implicați. Statele trebuie să funcționeze
împreună ca un sistem unitar și să își pună la comun capacitățile de promovare a securității.
Pentru aceasta s -a considerat necesară formarea acestui instrument capabil să gestioneze situația
tuturor frontierelor externe ale Uniunii într-un cadru complex și evoluat de g estionare integrată .
Frontex a reușit să aducă contribuții la necesitățile Uniunii de apărare a frontierelo r, având ca
scop îmbunătățirea și lărgirea formelor de control la frontiere și modernizarea gestionării
acestora prin automatizarea verificărilor necesare la frontiere și îmbunătățirea sistemelor de
informații cu privire la in trările și ieșirile care se fa c pe teritoriul Uniunii. Toate aceste
componente au adus un aport semnificativ la acțiunile de apărare a frontier elor împotriva
migrației ilegale și a criminalității transfrontaliere.
Prin demersul științific realizat, s -a dorit analizarea contribuției pe care a adus -o Frontex
în cadrul Uniunii Europene și modalitățile de acțiune care au dus la punerea în aplicare a
obictivelor sale operaționale. Colaborarea cu statele membre a fost factorul esențial care a dus la
îndeplinirea sarcinilor și obiectivelor Ag enției, ea depinzând de ele în toate deciziile pe care le ia,
după cum Regulamentul de instituire a impus. Printre obiectivele acesteia se numără elaborarea
unor soluții tehnice și administrative ce au la bază consolidarea controlulu i la frontie re pentru a
îndeplini atât obiectivele de migrație, cât și pe cele de securitate, fără a se împiedica capacitatea
de deplasare a indivizilor. Nu în ultimul rând, oferirea de asistență tehnică și operativă statelor
prin intermediul operațiunilor comune , luarea de măsuri urgente în situații care necesită acțiuni
rapide la frontierele, oferirea de asistență pentru operațiunile de căutare și salvare a persoa nelor
aflate în pericol pe mare, sau organizarea, coordonarea și desfășur area de intervenții pentru
returnarea resortanților, pot fi considerate ca obiective majore ale mandatului Frontex.
Mandatul Agenției conferit de Regulamentul de instituire a suferit, însă modificări majore
de-a lungul timpului, căpătând noi caracteristi ci care au consolidat atribuțiile inițiale pe care
Frontex le avea. Noile modificări au căutat să întărească capacitatea de acțiune a Frontex și să
aducă instrumente care să ușureze, dar totodată să confere o mai mare putere operațională. Prima
modificare a însemnat introducerea echipelor de intervenție rapidă la frontiere, care au reușit să
acopere toate solicitările statelor în situații de urgență și să ducă la îmbunătățirea situațiilor
problemă. O a doua modificare a adus în discuție elaborarea unei stra tegii privind drepturile
fundamentale, care să monitorizeze dacă în desfășurarea acțiunilor, agenții Frontex respectă
aceste drepturi și nu aduc prejudicii subiecților implicați. Una din cele mai importante modificări

68

a fost reprezentată de instituire a Sistemului European de supraveghere a frontierelor, care consta
într-un cadru comun de schimb de informații între statele membre pentru detectatrea, prevenirea
și combaterea migrației ilegale. O altă ajustare făc ută în anul 2014 a încercat să îmbunătățească
și ma i mult atribu țiile Frontex prin întărirea operațiunilor de supraveghere și de apărare a
frontierelor statelor membre, în special a celor maritime. Totuși, încercarea de a conferi puteri
operative majorate ș i sarcini consolidate Agenției nu a făcut ca aceasta să re ușească să ducă la
îndeplinire , așa cum se dorea , mandatul său inițial. Acesta a fost motivul pentru care în 201 6 s-a
considerat necesară o lă rgire a atribuțiilor Frontex prin schimbarea puterii ei de acțiune cu cea a
Poliției de frontieră și garda d e coastă la nivel european. Noua Agenție avea să funcționeze pe
fundamentele Frontex, încercând să aducă o mai mare contribuție în gestionarea și apărarea
frontierelor externe, decât a reușit Frontex să facă.
Cercetarea realizată arată că de -a lungul timp ului, Frontex a reușit să îndeplinească o
serie de operațiuni comune alături de statele membre, care au însemnat un factor semnificativ de
întărire a securității și a apărării frontierelor externe. Toate aceste operațiuni se bazează pe
informații operative realizate prin analize complexe și aprofundate, care ajută Agenția la
acționarea corespunzătoare în funcție de importanța avută la momentul realizării, de zona
geograf ică, sau de caracteristicile specifice. Pentru realizarea acestora a fost nevoie de pers onal
bine pregătit, format de A genție prin cursurile de instru ire și dezvoltare pe care le -a pus la
dispoziție agenților de frontieră din cadrul statelor membre, dar și de un calificat personal
administrativ, care au contribuit semnificativ la implementar ea operațiunilor sale. Crearea
cadrului optim de acțiune pentru operațiunile Frontex, nu ar fi fost posibilă fără susținerea
Uniunii Europene, care nu doar că a decis formarea acestui organism, dar a și co ntribuit la
sarcinile sale de s prijinir e a statelor membre în cadrul operațiunilor desfășurate și la asigurarea
controlului specializat la frontierele externe. În ciuda amenințărilor care vizează neîncetat
securitatea internă și frontierele Uniunii, aceasta a încercat alături de Agenție să acționeze unitar
și specific pentru consolidarea siguranței și libertății individului în contextul unei lumi
globalizate, predispusă la dezechilibre și riscuri.
Partea a doua a prezentei cercetări a căutat să arate cum și -a îndeplinit Frontex mandatul
instituit de Regulame ntul din 2004 și dacă a reușit să aducă contribuții la politicile Uniunii de
apărare a frontierelor externe. Analiza Programelor de lucru a scos la iveală o evoluție
semnificativă a ceea ce însemnau prioritățile Frontex la instituirea sa și cum au ajuns e le să fie
văzute la 10 ani după aceasta. De la sarcini administrative, care au reprezentat fundamentul
pentru acțiunile ulterioare, la operațiuni comune, analize de risc sau proiecte pilot, toate au ajuns
să își mărească puterea de influență și să acapareze teritorii întinse. Fiecare program de lucru
care se realiza pentru anul următor a reușit să integreze tot mai multe arii de operativitate. Până

69

în anul 2015, programele au ajuns să cuprindă acțiuni împotriva terorismului și migrației,
operațiuni de return are a resortanților țărilor terțe aflați în ședere ileg ală, proiecte care vizau
criminalitatea transfrontalieră pe teritoriul frontierelor terestre, maritime și aeriene, sau proiecte
pentru conștientizarea pericolului traficului de persoane în rândul copii lor.
Rapoartele anuale a u fost un alt instrument care a folosit l a cercetarea asupra ceea ce
înseamnă realizările Agenției Frontex. Cei 10 ani de activitate de până la modificarea mandatului
său au însemnat pentru Frontex operațiuni numeroase și de mare anvergură. De la proiectele mici
care au vizat analiza situației la frontierele externe, la operațiuni de salvare și identificare a
migranților care au încercat să traverseze ilegal granițele UE, toate au însemnat o măsură de
ajutor adusă statelor membre care s -au confruntat cu situații neașteptate ce au atentat la
securitatea lor internă. În tot acest timp Frontex a reușit, de asemenea integrarea tuturor statelor
membre în activitatea sa de gestionare și control tehnic îmbu nătățit la frontie rele externe și de
susținere a cooperării acestora în domeniul apărării frontierelor. Agenția și -a adus expertiza sa de
coordonator al activităților d la frontiere externe, în vederea îmbunătățirii modului de cooperare
al statelor în ceea ce privește securi tatea internă și administratea frontierelor externe ale UE.
În pofida acestor eforturi semnificative depuse de Frontex pentru a -și duce la îndeplinire
obiectivele, rezultatele nu au fost întotdeauna pozitive. Operațiunile comune și intervențiile
rapide au pus piedici în îndeplinirea sarcinilor sale, prin valul de imigranți care a lovit Europa în
ultimii ani. Încă de la începutul existenței, Agenția s -a confruntat cu situații majore de traversări
ilegale ale granițelor, dar anvergura celor mai recente eveni mente a făcut ca Frontex să fie
depășită de situație și să aducă ca rezultate ale acțiunilor sale, tragedii în rândul operațiunilor de
salvare a imigranților ce doreau să ajungă pe teritoriul statelor UE. Aceste evenimente și faptul
că Frontex nu acționează având la bază o transparență a operațiunilor sale, a făcut ca mandatul
său de activitate să fie contestat. Astfel că în anul 2016, decizia Consiliului și a Parlamentului
European a fost de abrogare a regulamentului inițial și de creare a Poliției de fronti eră și gardă de
coastă la nivel european, care să continue sarcinile avute anterior de Frontex, dar într -o formulă
mai concentrată pe activități concrete și mai consolidată în ceea ce privește acțiunile de
promovare a cooperării între statele membre și de gestionare integrată a frontierelor externe.
Rămâne, astfel de văzut dacă revizuirea făcută va aduce îmbunătățiri în cadrul
comunității europene, sau va fi încă o încercare nefinalizată de promovare a politicii privind
gestionarea frontierelor externe ale Uniunii Europene.

70

BIBLIOGRAFIE

I. SURSE PRIMARE
1. Documente oficiale
– Decizia Consiliului privind anumite modalități de aplicare a Acordului încheiat între Consiliul
Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea ace stor
două state în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și dezvoltării acquis -ului
Schengen (1999/437/CE) , 17 mai 1999.
– Decizia Consiliului privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a
participa la unele dintre dispozițiile acquis -ului Schengen (2000/365/CE), 29 mai 2000.
– Decizia Consiliului privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis –
ului Schengen (2002/192/CE) , 28 februarie 2002.
– Decizia Consiliului de desemnare a sedi ului Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării
Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (2005/358/CE) , 26
aprilie 2005.
– Frontex Raport General 2015 .
– Program de lucru Frontex 2015.
– Programul de lucru Frontex pentru 200 6.
– Raport general Frontex 2015.
– Raportul anual al Frontex pentru 2006.
– Raportul general al Frontex pentru 2005.
– Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului de instituire a Agenției Europene pentru
Gestionarea cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii
Europene (JO L 349, 25.11.2004) , 26 octombrie 2004.
– Decizia Consiliului de desemnare a sediului Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării
Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (2005/ 358/CE) , 26
aprilie 2015.
– Regulamentul (CE) nr. 863/2007 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui
mecanism de creare a echipelor de intervenție rapidă la frontieră și de modificare a
Regulamentului (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului î n ceea ce privește acest mecanism și de
reglementare a sarcinilor și a competențelor agenților invitați , 11 iulie 2007.
– Regulamentul (CE) 1168/2011 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a
Regulamentului (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului de instituire a Agenției Europene pentru
Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii
Europene , 25 octombrie 2011.
– Regulamentul (UE) nr. 1052/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a
Siste mului european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR) , 22 octombrie 2013.
– Regulamentul (UE) nr. 656/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor
norme de supraveghere a frontierelor maritime externe în contextul cooperării operati ve
coordonate de Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele
Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene , 15 mai 2014.
– Regulamentul (UE) 2015/2219 al Parlamentului European și al Consiliului privind Agenția
Uniunii Europen e pentru formare în Materie de Aplicare a Legii (CEPOL) și de înlocuire și de
abrogare a Deciziei 2005/681/JAI a Consiliului , 25 noiembrie 2015.
– Regulamentul (UE) 2016/1624 al Parlamentului European și al Consiliului privind Poliția de
frontieră și garda d e coastă la nivel european și de modificare a Regulamentului (UE) 2016/399
al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr.863/2007

71

al Parlamentului European și al Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 2007/2004 al Cons iliului
și a Deciziei 2005/267/CE a Consiliului , 14 septembrie 2016.
– Tratatul privind Uniunea Europeană .

2. Discursuri
– Frontex, „Frontex -coordinated Operation Triton”, Youtube, 23 iunie 2015,
https:/ /www.youtube.com/watch?v=YOF_rh7ZIhI .

II. SURSE SECUNDARE
1. Volume de specialitate
– Bocancea, Sorin, Marșul asupra Europei. Noile dimensiuni ale migrației , Iași: Editura Adenium,
2016 .
– Buzan, Barry; Waever, Ole și Wilde, Jaap, Securitatea: un nou cadru de analiză, traducere
Jiglău, George, Cluj -Napoca: Editura CA Publishing, 2010.
– Dumitru, Alexandru; Nedelcu, Corvin și Petre, Valentin, Sistemul de securitate al Uniunii
Europene , Editura Moroșan, 2009.
– Dragoș, Dacian Cosmin, Uniu nea Europeană: Instituții, Mecanisme , ediția a II -a, București:
Editura C.H.Beck, 2007.
– Haas , B. Ernst, The Uniting of Europe: Political, Social and Economic Forces , California: Stanford
University Press, 1958.
– Kolodziej, Edward A. , Securitatea și relațiile internaționale , Iași: Editura Polirom, 2007 .
– Mișcoiu, Sergiu; Mecea, Mihaela și Bolcu, Claudiu, Elemente pentru o introducere în teoria
relațiilor internaționale, Cluj-Napoca: Editura Fundației pentru Studii Eur opene, 2013.
– Popescu, Eugen, Teorii ale integrării europene , București: Editura C.H Beck, 2009.
– Stoica, Alina, Istoria ideii europene. De la origini la jumătatea secolului al XX -lea, Oradea:
Editura Universității din Oradea, 2015.
– Vaisse, Maurice, Relațiile internaționale după 1945 , traducere: Buran, Carmen și Tare, Ioana,
Oradea: Editura Universității din Oradea, 2010.

2. Articole în liter atura de speciale
– Vasile, Sergiu Adrian, „Criza refugiaților și efectul european al călcâiului lui Ahile – Noi
provocări ale presiunii migraționiste asupra Uniunii Europene” în Revista de investigare a
criminaliății , Anul IX, Numărul 1/2016, București , 2016, pp. 57 -65.
– Vaughan -Williams, Nick „Borderwork beyond Inside/Outside? Frontex, the Citizen –Detective
and the War on Terror” în Space and Polity , Vol. 12, Nr. 1, 2008, pp. 63 -79.

3. Surse de pe platforme online
3.1. Studii și rapoarte
– Carrera, Sergio, „The EU Bo rder Management Strategy – FRONTEX and the Challenges of
Irregular Immigration in the Canary Islands ”, No. 261, CEPS Working document, 22 martie
2007, https://www.ceps.eu/publications/eu -border -management -strategy -frontex -and-challenges –
irregular -immigration -canary .
– Carrera, Sergio; Blockmans, Steven; Gros, Daniel și Guild , Elspeth, „The EU `s Response to the
Refugee Crisis: Ta king Stock and Setting Policy Priorities”, CEPS Essay No.20/16, decembrie
2015, https://www.ceps.eu/publications/eu%E2%80%99s -response -refugee -crisis -taking -stock –
and-setting -policy -priorities .

72

– Diez, Thomas și Wiener, Antje, „Introducing the Mosaic of Integration Theory: Its Past, Present
and Future”, Paper for presentation at the EUSA 8th Biennial International Conference,
Nashv ille, 2003, http://reinhardmeyers.uni -muenster.de/docs/IntT.pdf .
– Frontex, „Beyond the Frontiers, Frontex: The first five years ”, Varșovia, 2010,
http://frontex.europa.eu/assets/Publications/General/Beyond_the_Frontiers.pdf .
– Jorry, Helene, „Construction of a European Institutional Model for Managing Operational
Cooperation at the EU `s External Bo rders: Is the Frontex Agency a decisive step forward?”, The
Changing Landscape of European Liberty and Security , CEPS Research Paper No. 6 martie
2007, http://aei.pitt.edu/7406/2/7406.pdf .

3.2. Informații de pe site -urile oficiale ale instituțiilor
Comisia Europeană:
– „Horizon 2020 Programul -cadru pentru cercetare și inovare al Uniunii Europene”, Luxemburg:
Oficiul pentru publicații al Uniunii Europene, 2014,
https://ec.europa.eu/programmes/horizon2020/sites/horizon2020/files/H2020_RO_KI0213413RO
N.pdf .
– „Managing migration better in all aspects: A European Agenda on Migration”, 13 mai 2015,
http://europa.eu/rapid/press -release_IP -15-4956_en.htm .
– „EU Operations in the Mediterranean Sea” , 4 octombrie 2016, https://ec.europa.eu/home –
affairs/sites/homeaffairs/files/what -we-do/policies/securing -eu-borders/fact –
sheets/docs/20161006/eu_operations_in_the_medit erranean_sea_en.pdf .
– „Securizarea frontierelor externe ale Europei: Lansarea Agenției Europene pentru Poliția de
Frontieră și Garda de Coastă” , 6 octombrie 2016, http://europa.eu/rapid /press -release_IP -16-
3281_ro.htm .

Consiliul European:
– „Concluziile Președinției britanice ”, 15 – 16 decembrie 2005,
http://www.mie.ro/_documente/negocieri/consiliul_euro pean_dec2005.pdf .

Consiliul Uniunii Europene:
– „Integrated Border Management: Strategy deliberations 13926/3/06”, Bruxelles, 21 noiembrie
2006, https://www.eumonitor.nl/9353 000/1/j9vvik7m1c3gyxp/vi7jgt4r93za .

Frontex:
– „Annual public statement of commitment of the member of Frontex Management Board for the
year 2015”, noiembrie 2014,
http://frontex.europa.eu/assets/About_Frontex/MB/Austria__Annual_Statement_Management_B
oard.pdf .
– „Common Core Curriculum Teacher`s Mobility Exercise”, Programul de mobilitate al cadrelor
didactice la nivelul UE , 18 -29 mai 2015,
http://www.academiadepolitie.eu/root/presa/evenimente/2015/Estonia_18_29_05_2015.pdf .
– „Annual Risk Analysis for 2016” , martie 2016 ,
http://frontex.europa.eu/assets/Publications/Risk_Analysis/Annula_Risk_Analysis_2016.pdf .

Parlamentul European:
– Gatto, Alexandra, „European Border and Coast Guard system”, Europea n Parliament Think Tank,
09 iunie 2016,
http://www.europarl.europa.eu/thinktank/en/document.html?reference=EPRSBRI(2016)583818 .

73

– Gatto, Alexandra și Carmona , Jesus, „European Border And Coast Guard System [EU Legislation
In Progress]”, European Parliamentary Rese arch Service Blog, 14 octombrie 2016,
https://epthinktank.eu/2016/10/14/european -border -and-coast -guard -system -eu-legislation -in-
progress/ .

3.3. Articole/știri din mass -media
Adevărul:
– Gaidău, Ion, „Frontex și -a lansat forța de intervenție rapidă” , 7 decembrie 2016,
http://adevarul.ro/international/europa/frontex -si-a-lansat -forta -interventie -rapida –
1_584837d75ab6550cb833c0d9/index.html .

Agerpres:
– Mîrza, Alic, ”Frontex va desfășura operațiunea RABIT în Marea Egee”, 11 decembrie 2015,
https://www1.agerpres.ro/externe/2015/12/11/frontex -va-desfasura -operatiunea -rabit-in-marea –
egee-01-31-11.
– Moise, Mihaela, „Frontex își va consolida misiunea în Grecia din cauza numărului foarte mare de
imigranți”, 11 iunie 2015, https://www1.agerpres.ro/externe/2015/06/11/frontex -isi-va-consolida –
misiunea -in-grecia -din-cauza -numarului -foarte -mare -de-imigranti -03-38-34.
– Popescu, Sorin, „Parlamentul Europ ean a validat crearea corpului european pentru protecția
frontierelor” , 06 iunie 2016, https://www.ag erpres.ro/externe/2016/07/06/parlamentul -european –
a-validat -crearea -corpului -european -pentru -protectia -frontierelor -16-49-47.

BBC :
– ***, „EU coast guard and border force approved by parliament” , 6 iulie 2016,
http://www.bbc.com/news/world -europe -36727437 .
– ***, „European Union border agency to get more powers” , 13 septembrie 2011,
http://news.bbc.co.uk/democra cylive/hi/europe/newsid_9589000/9589167.stm .
– ***, „EU boosts powers of border agency Frontex” , 13 septembrie 2011,
http://www.bbc.com/news/world -europe -14901941 .

Business Magazin:
– Gaidău, Ion, „Uniunea Europeană începe operațiun ea Triton în Marea Mediterană” , 1 noiembrie
2014, http://www.businessmagazin.ro/actualitat e/uniunea -europeana -incepe -operatiunea -triton –
in-marea -mediterana -13483447 .

Euractiv:
– Robert, Aline, „Le drame de Lampedusa decredibilise Frontex et Eurosur” , 9 noiembrie 2013,
http://www.euractiv.fr/section/aide -au-developpement/news/le -drame -de-lampedusa –
decredibilise -frontex -et-eurosur/ .

Gândul:
– Fratini, Franco, „UE a lansat primele patrule de frontieră pentru stoparea imi grației ilegalei”, 15
august 2006, http://www.gandul.info/international/ue -a-lansat -primele -patrule -de-frontiera –
pentru -stoparea -imigratiei -ilegale -262273 .

Independent:
– Day, Michael, ”The most lethal route in the world: 3.419 migrants died crossing Mediterranean
from Africa to Europe this year” , 10 decembrie 2014,

74

http://www.independent.co.uk/news/world/europe/the -most -lethal -route -in-the-world -3419 –
migrants -died-crossing -mediterranean -this-year-9916436.html .
– Khan , Shehab, „European border agency Frontex warns Isis is weaponising refugees” , 26
decembrie 2016, http://www.independent.co.uk/news/world/europe/europe -border -frontex -warns –
isis-weaponising -refugees -terrorism -radicalisation -a7496771.html .

Juridice:
– ***„Platforma UE de sprijinire a cooperării și a formării profesionale î n materie de aplicare a
legii”, 2 aprilie 2013, https://www.juridice.ro/251888/platforma -ue-de-sprijinire -a-cooperarii -si-
a-formarii -profesi onale -in-materie -de-aplicare -a-legii.html .

Le Matin d `Algerie:
– Megherbi, Faycal, „Naufrage de migrants en Mediterranee: Frontex une agence defaillante!” , 20
aprilie 2015, http://www.lematindz.net/news/17225 -naufrage -de-migrants -en-mediterranee –
frontex -une-agence -defaillante.html .

Mediafax:
– Maciuca , Roxana, „Analiză: Peste un milion de imigranț i au ajuns în Europa în 2015”, 28
decem brie 2015, http://www.mediafax.ro/externe/analiza -peste -un-milion -de-imigranti -au-ajuns –
in-europa -in-2015 -galerie -foto-14937 360.

Poliția de Frontieră Română:
– ***, „Operațiuni desfășurate în Marea Mediterană de nava amiral a Poliției de Frontieră, aflată în
misiune Frontex”, 30 martie 2016, https://www.politiadefrontiera.ro/ro/main/i -operatiuni –
desfasurate -in-marea -mediterana -de-nava-amiral -a-politiei -de-frontiera -aflata -in-misiune –
frontex -6653.html .
– ***, „Progresele României în domeniul securizării frontierelor, în atenția conducer ii Agenției
Europene Frontex”, 5 aprilie 2006, https://www.politiadefrontiera.ro/ro/main/i -progresele –
romaniei -in-domeniul -securizarii -frontierelor -in-atentia -conducerii -agentiei -europene -frontex –
6804.html .

Radio România Actualități:
– Postelnicu, Elena, „Experții români lucrează în hot -spot-urile agenției Frontex” , 23 septembrie
2016, http://www.romania –
actualitati.ro/expertii_romani_lucreaza _in_hot_spot_urile_agentiei_frontex -94261 .

România Liberă:
– Biță, Diana, „Operațiunea Frontex: OPT misiuni și 71 de zile de patrulare. Sute de migranți,
salvați de la moarte”, 5 aprilie 2016, http://romanialibera.ro/actualitate/eveniment/foto –
operatiunea -frontex –opt-misiuni -si-71-de-zile-de-patrulare –nava-stefan -cel-mare -a-parcurs -8-
358-mile-marine –sute-de-migranti –salvati -de-la-moarte -412484 .

The Guardian:
– Grant, Harriet; Provost, Claire și Allen, Paddy, „Fortress Europe: have border controls worked?
An interactive guide” , 13 ia nuarie 2014, https://www.theguardian.com/global –
development/interactive/2014/jan/13/europes -border -control -interactive -guide .

75

– Mason, Paul, „This refugee crisis is too big for Europe to handle – its institutions are broken”, 4
septembrie 2015, https://www.theguardian.com/commentisfree/2015/sep/04/this -refugee -crisis -is-
too-big-for-europe -to-handle -its-institutions -are-broken .
– Kirchgaessner, Stephanie, „More than 10.000 refugees rescued in two days in Mediterranean”, 5
octombrie 2016, https://www.theguardian.com/world/2016/oct/05/refugee -crisis -italy-more -than-
10000 -rescued -off-coast -sicily
– Kirchgaessner, Stephanie, „EU migration crisis: border agency accused of stirring controversy”,
5 aprilie 2017, https://www.theguardian.com/world/2017/apr/05/eu -migration -crisis-frontex –
people -traffickers .
– Traynor, Ian și Kington, Tom, „EU pressed to rethink immigration policy after Lampedusa
tragedy”, 8 octombrie 2013, https://www.theguardian.com/world/2013/oct/08/eu -immigration –
policy -lampedusa -tragedy .
– ***, „The Observer view on the human tragedy in the Mediterranean” 19 aprilie 2015,
https://www.theguardian.com/commentisfree/2015/apr/19/observer -view -human -tragedy –
mediterranean .
– ***, „So the Greece deportations are going `smoothle` ? Take a closer look”, 4 aprilie 2016,
https://www.theguardian.com/commentisfree/2016/apr/04/greece -deportations -eu-turkey –
refugees .
– ***, „Teenage migrant killed in shootout betwen Greek police and smugglers” , 30 august 2015,
https://www.theguardian.com/world/2015/aug/30/teenage -migrant -killed -in-shootout -between –
greek -police -and-smugglers .

The Washi ngton Times:
– Lyman , J. Eric , „Tiny Italian island becomes symbol of Europe migrant crisis”, 8 martie 2015,
http://www.washingtontimes.com/news /2015/mar/8/lampedusa -italy-becomes -symbol -of-
europes -migrant -/.