U N I V E R S I T A T E A O V I D I U S D I N C O N S T A N ȚA [611050]

U N I V E R S I T A T E A „ O V I D I U S ” D I N C O N S T A N ȚA
F A C U L T A T E A D E P S I H O L O GI E ȘI ȘT I I N ȚE A L E E D U C A ȚI E I
M A S T E R T E R A P I I ȘI C O M P E N S A R E A T U L B U R ĂR I L O R D E
C O M U N I C A R E

LUCRARE DE DISERTA ȚIE

Calitatea vie ții persoanelor cu dizabilit ăți motorii

Coordonator știin țific:
Conf. univ. dr. Rodica Enache

Masterand: [anonimizat]
2017

2

Declara ție

Subsemnata, Cre țu Ana – Maria, declar prin prezenta c ă Lucrarea de deserta ție cu
titlul “CALITATEA VIE ȚII PERSOANELOR CU DIZABILIT ĂȚ I MOTORII” a fost
elaborat ă de mine și nu a mai fost prezentat ă niciodat ă la o institu ție de înv ăță mânt superior
din țar ă sau str ăin ătate. De asemenea, declar c ă toate sursele bibliografice utilizate,
indiferent de natura lor, sunt indicate în lucrare, cu respectarea regulilor de evitare a
plagiatului.

Constan ța,
__.__.______ Absolvent: [anonimizat]
____________

3
CUPRINS

ARGUMENT ………………………………………….. …………………………………………… ……………………………………. 5
CAPITOLUL I : ASPECTE GENERALE PRIVIND PROBLEMATICA DIZA BILIT ĂȚII ȘI A
PERSOANELOR CU NEVOI SPECIALE ………………………………………….. ………………………………………… 7
1.1. Contextul social, individul și dizabilitatea ………………………………………….. ……………………………………. 7
1.2. Rela ția – deficien ță – incapacitate – handicap (dizabilitate) – persoane cu nevoi speciale …………….. 10
1.3. Modele în abordarea fenomenului dizabilit ății ………………………………………….. ……………………………. 15
1.4. Perspectiva juridic ă asupra dizabilit ății …………………………………………… ……………………………………… 20
1.4.1. Legisla ție interna țional ă ………………………………………….. …………………………………………… …………… 20
1.4.2. Legisla ție na țional ă ………………………………………….. …………………………………………… …………………. 22
CAPITOLUL II: INCURSIUNE ÎN UNIVERSUL PERSOANELOR CU DI ZABILIT ĂȚ I
MOTORII …………………………………………… …………………………………………… ………………………………………. 28
2.1. Dizabilit ățile motorii. Privire de ansamblu ………………………………………….. …………………………………. 28
2.2. Persoanele cu dizabilit ăți motorii. Tablou psihopedagogic …. Eroare! Marcaj în document nedefinit. 1
2.2.1. Dezvoltarea fizic ă…………………………………………… …………. Eroare! Marcaj în document nedefinit. 2
2.2.2. Dezvoltarea cognitiv ă…………………………………………… ……. Eroare! Marcaj în document nedefinit. 3
2.2.3. Limbajul ………………………………………….. ………………………. Eroare! Marcaj în document nedefinit. 4
2.2.4. Personalitatea individului cu dizabilitate motorie …………… Eroare! Marcaj în document nedefinit. 8
2.2.5. Rela țiile sociale ………………………………………….. …………………………………………… ………………………. 41
2.3. Nevoile persoanei cu dizabilit ăți motorii ………………………………………….. ……………………………………. 43
2.4.Recuperarea – Un pas important pentru persoanele cu dizabilit ăți motorii ………………………………….. 46
CAPITOLUL III: CALITATEA VIE ȚII PERSOANELOR CU DIZABILIT ĂȚI MOTORII …………….. 49
3.1. CALITATEA VIE ȚII – defini ții, considera ții generale ………………………………………….. ………………… 49
3.2. Obiectiv și subiectiv cu privire la calitatea vie ții ………………………………………….. …………………………. 51
3.3. Dimensiuni / Domenii ale conceptului ,,calitatea vie ții” …………………………………………… ………………. 53
3.4. Calitatea vie ții în contextul dizabilit ății ………………………………………….. ……………………………………… 56
3.5. Calitatea vie ții la persoanele cu dizabilit ăți motorii ………………………………………….. ……………………… 57
CAPITOLUL IV : CERCETARE EXPERIMENTAL Ă ………………………………………….. …………………….. 60
4.1. Designul cercet ării ………………………………………….. …………………………………………… …………………….. 60
4.1.1. Obiectivele cercet ării ………………………………………….. …………………………………………… ………………. 60
4.1.2. Ipotezele cercet ării ………………………………………….. …………………………………………… ………………….. 61
4.1.3. Variabilele cercet ării ………………………………………….. …………………………………………… ……………….. 63

4
4.2. Design experimental ………………………………………….. …………………………………………… ………………….. 63
4.3. Metodologia cercet ării ………………………………………….. …………………………………………… ……………….. 64
4.3.1. Lot de subiec ți ………………………………………….. ………………. 6 Eroare! Marcaj în document nedefinit.
4.3.2 Descrierea instrumentelor utilizate ……………………………….. 6 Eroare! Marcaj în document nedefinit.
4.3.3. Procedeu ………………………………………….. …………………………………………… ………………………………… 67
4.4. Rezultatele ob ținute și intrepretarea lor ………………………………………….. ……………………………………… 68
4.5. Interpretarea psihologic ă a rezultatelor ………………………………………….. ………………………………………. 86
4.6. Concluzii, limite și premise viitoare ale cercet ării ………………………………………….. ……………………….. 88
BIBLIOGRAFIE ………………………………………….. …………………………………………… ……………………………… 90
ANEXE ………………………………………….. …………………………………………… ………………………………………….. 93

5
ARGUMENT

De la începutul istoriei, oamenii au fost interesa ți de c ăutarea, confortului fizic și
psihic, precum și a binelui personal și social. Astfel, ei s-au aflat în c ăutarea fericirii, a st ării
de bine și, mai nou a metodelor și strategiilor de îmbun ătățire a calit ății vie ții.
La nivel interna țional studiul calit ății vie ții este de actualitate. În România acest
domeniu nu este foarte dezvoltat și nu exist ă foarte multe proiecte de cercetare cu referire la
calitatea vie ții, cu atât mai pu țin la calitatea vie ții persoanelor cu dizabilit ăți motorii.
Personal, confruntarea direct ă cu dizabilitatea m-a determinat s ă-mi îndrept aten ția
către acest subiect. Contactul direct și prelungit cu persoane cu dizabilit ăți motorii, atât pe
plan social cât și profesional, mi-a permis s ă efectuez observa ții care acum au devenit
ipoteze ale cercet ării de fa ță .
Calitatea vie ții este un concept și o preocupare de baz ă a tuturor sistemelor de
management ale societ ății moderne. Pentru îmbun ătățirea calit ății vie ții, orice societate
creeaz ă o infrastructur ă din ce în ce mai complex ă prin care se urm ăresc toate laturile
multidimensionale ale vie ții. Pentru persoanele cu dizabilit ăți motorii îmbun ăta țirea calit ății
vie ții ar trebui s ă înceap ă cu realizarea accesibiliz ării mediului fizic și s ă continue cu
respectarea prevederilor legislative ceea ce ar contribui subs tanțial la cre șterea gradului de
independen ță pentru cei în cauz ă precum și la men ținerea unui tonus psihic pentru
desf ășurarea unei game variate de activit ăți.
Lucrarea pe care am elaborat-o este compus ă din dou ă p ărți: una teoretic ă și una
practic ă. Partea teoretic ă este structurat ă pe trei capitole.
În cadrul primului capitol se face o trecere în revist ă a atitudinilor pe care oamenii le-
au manifestat de-a lungul timpului fa ță de persoanele cu dizabilit ăți, apoi se aduc l ămuriri cu
privire la o serie de termeni cum ar fi: “boal ă”, “deficien ță ”, “incapacitate”, “handicap”,
,,dizabilitate”. Sunt vizate și rela țiile care exist ă între realit ățile desemnate prin intermediul
conceptelor anterior precizate. Aceste clarific ări ne permit s ă mergem mai departe și s ă ne
focaliz ăm aten ția asupra unor modele utilizate în abordarea fenomenului dizabilit ății. Am
decis s ă prezent ăm și aspecte legate de reglement ările legislative care exist ă cu privire la
persoanele cu nevoi speciale pentru a contura o imagine cât mai clar ă și mai ampl ă asupra
problematicii dizabilit ății.

6
Al doilea capitol cuprinde considera ții cu privire la dizabilit ățile motorii, la tabloul
psihopedagogic al persoanelor cu astfel de dizabilit ăți, precum și preciz ări cu privire la nevoile
speciale pe care acestea le au. Capitolul se încheie cu câtev a date despre procesul de
recuperare fizic ă și despre importan ța lui în economia dezvolt ării generale a persoanei cu
dizabilit ăți motorii.
Al treilea capitol este cel dedicat calit ății vie ții, aici se fac preciz ări terminologice
despre concept, despre ceea ce înseamn ă subiectiv și obiectiv prin raportare la acest termen,
despre domeniile și dimensiunile calit ății vie ții, precum și despre calitatea vie ții persoanelor cu
dizabilit ății motorii.
Capitolul al patrulea con ține cercetarea experimental ă, mai precis: obiectivele acesteia,
ipotezele pe care le-am avansat, variabilele cu care am lu crat, date despre lotul studiului,
descrierea instrumentelor pe care le-am aplicat, datele st atistice ob ținute, interpretarea lor,
limitele cercet ării efectuate, precum și premise viitoare ale acesteia și concluziile finale ale
lucr ării.

7
CAPITOLUL I
ASPECTE GENERALE PRIVIND PROBLEMATICA DIZABILIT ĂȚII ȘI A
PERSOANELOR CU NEVOI SPECIALE

Via ța și evolu ția speciei umane se deruleaz ă deopotriv ă în plan individual și în plan
social. Cele dou ă planuri se întrep ătrund și se condi ționeaz ă reciproc. O persoan ă încearc ă
să se dezvolte ca individ intr-un mediu social cu reguli determinate, dar în continu ă
schimbare. La rândul lor, regulile sociale se schimb ă sub influen ța experien țelor
individuale, atunci când suma experien țelor necesare schimb ării atinge un punct critic. Pe
măsur ă ce se acumuleaz ă cuno știn țe la nivel individual, necesit ățile cresc; când un num ăr
semnificativ de indivizi ajunge s ă aib ă necesit ăți sporite, presiunea lor face ca regulile
sociale s ă se schimbe, acordând astfel mai multe șan șe și celorlal ți indivizi care pot
acumula mai multe informa ții, cuno știn țe, experien țe. Aceast ă spiral ă natural ă d ă fiin ță unei
entit ăți pe care o percepem, de obicei, în mod impersonal: societatea. 1

1.1. CONTEXTUL SOCIAL, INDIVIDUL ȘI DIZABILITATEA

Dintotdeauna societatea a fost “deranjat ă” de c ătre stigmatizan ții s ăi, aflându-se
într-o continu ă c ăutare a perfec țiunii și a absolutului, a frumuse ții fizice și intelectuale.
Aceasta a respins, uneori violent, ceea ce ie șea din limitele normalit ății recunoscute din
punct de vedere social.
Întâlnim pretutindeni oameni cu dizabilit ăți fizice. Perceperea lor social ă nu a fost
întotdeauna constant ă: ea variaz ă in timp si spa țiu, de la o epoc ă la alta, de la o societate la
alta, având semnifica ții diferite, in func ție de cultur ă si de valorile pe care o societate le
promoveaz ă.
În antichitate persoanele cu dizabilit ăți erau considerate ca având calit ăți speciale; se
credea c ă deficien ța era compensat ă prin dezvoltarea altor capacit ăți în mod deosebit. Un
astfel de exemplu este cel dat de orbul care percepe și în țelege ceea ce nu în țeleg ceilal ți:
“… și trecând Iisus a v ăzut un orb din na ștere. Și ucenicii L-au întrebat zicând: Înv ăță torule

1 Mod organizat de existen ță în sfera fenomenelor vie ții. Dac ă societatea presupune existen ța comunitar ă a
unor indivizi articula ți în ansambluri mai mult sau mai pu țin persistente, atunci ea este proprie nu numai lum ii
umane, dar, în grade diferite, și multor specii din lumea animal ă.

8
cine a p ăcătuit: acesta sau p ărin ții lui, de s-a n ăscut orb? Iisus a r ăspuns: nici El n-a p ăcătuit
nici p ărin ții lui, ci ca s ă se arate în El lucr ările Lui Dumnezeu“ (Sfânta Scriptur ă, Ioan, cap.
9, versetele 1, 2, 3), lipsa vederii acestuia fiind compensat ă de credin ță în Dumnezeu.
Evul mediu este marcat de ideea ca deficien țele umane reprezint ă un semn de ales al
Domnului sau de posedat al diavolului.
Epoca modern ă se caracterizeaz ă prin repulsie / respingere fa ță de persoanele cu
deficien țe fie ele fizice, mentale sau senzoriale. Principilul separ ării oamenilor cu deficien țe
de restul societ ății exprim ă pe de o parte frica acestora de contaminare, iar pe de alt ă parte
stigmatizarea și izolarea acestora o form ă de a transforma propriile e șecuri sociale, politice,
economice asupra acelora care nu au avut posibilitatea s ă se apere și s ă riposteze. Pentru
schimbarea percep țiilor sociale și a atitudinilor manifestate fa ță de persoanele cu dizabilit ăți
este necesar ca vocea acestora s ă se fac ă auzit ă, dar și s ă fie ascultat ă și valorizat ă: “Nimic
despre persoanele cu dizabilit ăți f ără persoanele cu dizabilit ăți” (Declara ția de la Madrid –
20 – 23 martie 2002)
Tipul de societate este acela care determin ă diferen țele de percep ție cu privire la
handicapul uman. Într-o societate bazat ă pe performan ță și competi ție, pe productivitate, pe
valori ca succesul și realizarea individual ă, dizabilitatea reprezint ă un element defavorabil,
care conduce c ătre inferioritate și plaseaz ă la periferie. Pe când într-o societate ce accept ă
pluralitatea, ce promoveaz ă toleran ța, admiterea diferen țelor, persoanei cu dizabilit ăți i se
recunoa ște dreptul la o identitate și la o existen ță social ă normal ă.
Istoria prezen ței sociale a handicapului este lung ă. Termenul de handicap apare
pentru prima oar ă în limba englez ă. La origine acest termen nu a fost un cuvânt simplu, ci o
sintagm ă. Aceasta era compus ă din trei unit ăți semantice diferite: hand in cap – hand
înseamn ă mân ă, in este echivalent cu în, iar cap înseamn ă caschet ă, c ăciul ă, p ălărie. Prin
contractare lingvistic ă consoana “n” de la “in” a disp ărut, iar sintagma a devenit cuvânt de
sine st ătător: HANDICAP.
Ini țial, termenul “handicap” desemna ,,un joc de noroc, în care dou ă persoane
participau la un pariu punând drept miz ă câte una din posesiunile lor, a c ăror valoare în
bani era apreciat ă de c ătre un arbitru. Ulterior, cei doi concuren ți împreun ă cu arbitrul
introduceau câte o mân ă și banii pu și ca miz ă într-o c ăciul ă, la semnalul dat de arbitru cei
doi competitori trebuiau s ă-și retrag ă rapid mâinile, indicând astfel acordul sau dezacordul

9
de a continua jocul. În cazul în care ambii aveau aceea și pozi ție, în favoarea ori împotriva
continu ării jocului, arbitrul era cel care î și însu șea miza; dac ă erau în dezacord, aceasta
revenea celui care s-a exprimat pentru continuarea jocului. Denumire a jocului a fost dat ă de
ascunderea mâinilor în c ăciul ă – „hand in cap”. (Manea L, 2000, p. 24).
În secolul al XVIII-lea termenul pus în discu ție a început s ă fie utilizat pentru a face
referire la un tip de întrecere între doi cai. În aceast ă situa ție rolul arbitrului era de a decide
asupra gradului de dezavantaj impus unui cal superior. O astfel de într ecere era numit ă
“curs ă cu handicap” 1. Mai târziu, prin secolul al XIX sfera termenului de handicap
cuprindea orice tip de întrecere, în care inegalit ățile erau estompate prin impunerea unui
dezavantaj concuren ților superiori.
În lucrarea “Deficien ță – Incapacitate – Handicap”, Rusu Constantin face o
precizare important ă ,,deplasarea semantic ă a HANDICAP –ului de la semnifica ția primar ă
de joc de noroc, la semnifica ția sa secundar ă, aplicabil ă la cursele de cai, a fost posibil ă
întrucât în ambele situa ții avea loc o evaluare comparativ ă a obiectelor aflate în competi ție
(disput ă): în primul caz, a efectelor personale, în al doilea caz, a cai lor” (Rusu C., 1997, p.
23).
În decursul anilor, extensia con ținutului semantic al termenului a continuat pe
urm ătoarea linie: “de la limitarea capacit ăților cailor la limitarea capacit ăților oamenilor,
apoi de la limitarea capacit ăților umane, la consecin țele acestor limit ări” (Rusu
Constantin., 1997, p.23-24).
Nu exist ă date exacte cu privire la momentul în care s-a produs convertire a
semantic ă; de la domeniul cabalin la domeniul uman, ceea ce se știe sigur este faptul c ă
aceast ă trecere a avut loc mai întâi în ță rile anglo-saxone și mai apoi în celelalte ță ri. 2 În
literatura de specialitate o penetra ție masiv ă a termenului “handicap” se produce abia în
ultimile decenii, dup ă anii ’50 el a p ătruns in terminologia legislativ ă și administrativ ă.

1 Prin curs ă cu handicap se în țelegea acea curs ă în care șansele inegale ale cailor erau, în principiu, egali zate
prin obliga ția celor mai buni de a purta o greutate în plus în func ție de performan țe anterioare deja confirmate.
2 În dic ționarele limbii române întâlnim termenul handicap d up ă edi ția din 1964 în ciuda faptului c ă expresiile
„copil handicapat” sau „persoan ă handicapat ă” erau deja în limbajul curent.

10
Înainte de aceast ă decad ă, termenul folosit în sens general pentru desemnarea unei
persoane cu deficien ță era cel de infirm, iar starea respectiv ă era considerat ă infirmitate 1.
Într-un dic ționar de sociologie cuvântul handicap apare definit astfel : ,,dezavant aj
pe care îl are o anumit ă persoan ă, ca urmare a unei infirmit ăți (deficien țe) ori a unei
incapacit ăți” (Zamfir C., 1993, p. 276). Concep ția tradi țional ă privind persoana cu handicap
vizeaz ă posibilit ățile reduse ale acesteia de a ac ționa comparativ cu cele ale persoanei f ără
handicap. În spiritul acestei concep ții imaginea persoanelor cu handicap este dominat ă de
aspecte legate de “neputin ță ”, de absen ța puterii economice, profesionale, sociale,
rela ționale, civice, afective. Ideea de dezavantaj și dificultate în ceea ce prive ște termenul
de handicap a ap ărut la început prin raportare la un context social, preocupat de
dezavantajul social al individului aflat în concuren ță și nu în alte st ări de inferioritate. De la
semnifica ția sa social ă, termenul de handicap ajunge la o semnifica ție medicalizat ă,
situându-se la un nivel psihosocial, interpretat ca o consecin ță a unei maladii, a unei devieri
de la normalitatea somato-psihic ă.
Din punctul de vedere al lui Philips Wood (punct de vedere împ ărt ăș it și de
Organiza ția Mondial ă a S ănătății) „termenul de handicap ar trebui p ăstrat cu accep țiunea sa
specific ă de dezavantaj, de diferen ță defavorizant ă, de consecin ță situa țional ă ap ărut ă ca
urmare a deficien țelor și maladiilor invalidante” (Rusu C, 1997, p. 25).

1.2. RELA ȚIA – DEFICIEN ȚĂ – INCAPACITATE – HANDICAP
(DIZABILITATE) – PERSOANE CU NEVOI SPECIALE

Problematica persoanelor cu nevoi speciale constituie un câmp sema ntic complex și
în evident ă schimbare 2. Pentru a face referire la aceast ă problematic ă și la persoanele atinse
de ea, de-a lungul timpului, s-au folosit diver și termeni (invalid, irecuperabil, needucabil,
inapt / incapabil de munc ă, handicapat) și diverse sintagme (persoan ă infirm ă, persoan ă cu
invaliditate, persoan ă handicapat ă). Actualmente s-au impus termeni ca: deficien ță ,

1 Termenul desemneaz ă diminuarea notabil ă sau absen ța uneia sau mai multor func țiuni importante care
necesit ă o protec ție permanent ă, fiind incurabil ă, dar care poate fi reeducat ă, compensat ă sau
supracompensat ă. Dup ă unele date UNESCO infirmitatea s-ar limita numai l a deficien ța locomotorie.
2 Schimbarea semantic ă se recomand ă deoarece termenii utiliza ți în trecut nu reprezint ă realitatea și aduc
prejudicii demnit ății umane.

11
dizabilitate sau sintagme ca: persoan ă cu nevoi speciale, persoan ă cu dizabilitate, care s ă
înlocuiasc ă termenii anteriori.
La nivelul limbajului comun, handicapul sugereaz ă aproape inevitabil, boala,
maladia invalidant ă, incapacitatea. Aceast ă idee a creat îns ă confuzii, deoarece orice bolnav
cronic sau grav era considerat implicit handicapat ceea ce nu est e adev ărat, deoarece nu
boala în sine confer ă individului statutul de persoan ă cu handicap, ci modalitatea de
raportare a maladiei respective la parametrii ambientali existen țiali.
Pentru a clarifica toate aceste interpret ări unilaterale ale st ării de handicap, în anul
1980 Philips Wood propune interpretarea handicapului ca dezavantaj într-un lan ț cauzal
care porne ște de la maladia invalidant ă, trece prin deficien ță și incapacitate ajungând s ă
provoace handicapul .

Figura 1. Cele trei paliere de evolu ție a bolii în handicap
(dup ă P.Wood, cit. de Albu Adriana, 2000, p. 12)

Prin intermediul terminologiei pe trei paliere pe care o propune, a utorul menționat
mai sus, propune de fapt înlocuirea no țiunii de “handicap” (insuficient delimitat ă) prin trei
termeni:

12
• ,,deficien ță sau infirmitate – cuprinde orice pierdere, anomalie sau dereglare a unei
structuri sau a unei func ții anatomice, fiziologice, descriind tulbur ări la nivelul
organismului (deficien țe ale membrelor, organelor, altor structuri sau func ții);
• incapacitatea – înglobeaz ă orice restric ție, diminuare, lips ă ori pierdere (rezultând
dintr-o deficien ță ) a capacit ății de a efectua o activitate în condi ții considerate ca
normale pentru o fiin ță uman ă;
• handicapul – este definit ca dezavantajul unei persoane, ca urmare a unei de ficien țe
sau incapacit ăți, care limiteaz ă sau împiedic ă satisfacerea total ă sau par țial ă a
sarcinilor considerate ca normale pentru ea (în func ție de vârst ă, sex, factori sociali,
culturali) (Albu Adriana, 2000, p. 12). ”
Pentru a în țelege modelul lui Wood și rela ția deficien ță – incapacitate – handicap se
cuvine s ă aducem în aten ție defini țiile 1 care se utilizeaz ă ast ăzi în domeniul asisten ței
psihopedagogice si sociale atunci când vine vorba de persoanele cu dizabilit ăți.
Boala este definit ă de c ătre speciali știi de la APsyA (1994) ,,ca o serie de
modific ări biologice și / sau psiho-comportamentale care genereaz ă o stare de distres 2 și /
sau dizabilitate sau un risc crescut spre distres și / sau dizabilitate. ” (apud David D., 2006,
p. 23). Mircea L ăzărescu consider ă c ă boala uman ă ,,se caracterizeaz ă prin perturbarea la
diverse nivele și din variate incidente a structurilor func ționale ale individului în
perspectiv ă: corporal-biologic ă sau psihic-con știent ă” (Lăzărescu M., 1993, p. 30). În
opinia lui Daniel David, fiecare boal ă are mai multe componente precum: modalit ățile de
manifestare ale bolii, anumitul tablou clinic ce con ține semne și simptome (David D., 2006,
p. 23). Astfel, în plan concret boala este privit ă ca o afectare temporar ă sau definitiv ă a
st ării de s ănătate ce este eviden țiat ă în plan subiectiv prin simptome și în plan obiectiv prin
semne. Asocierea de semne și simptome poart ă denumirea de sindrom. Semnele sunt forme
de manifestare a bolii ce pot fi identificate de clinician sau de alt ă persoan ă, inclusiv de
către pacient, prin propriile sale sim țuri. Simptomele sunt acele manifest ări ale bolii ce apar
în sfera de percep ție a bolnavului și sunt sim țite de acesta la nivel subiectiv.

1 Vom defini termenii: boal ă, deficien ță , incapacitate, handicap
2 Distres-ul este definit ca un stres care are conse cin țe psihologice și biologice negative.

13
Deficien ța sub aspectul medical, ,,se refer ă la deficitul 1 stabilit prin metode și
mijloace clinice sau paraclinice, explor ări func ționale sau alte evalu ări folosite de serviciile
medicale, deficit care poate fi de natur ă senzorial ă, mintal ă, fizic ă, locomotorie,
neuropsihic ă sau de limbaj. Prin deficien ță se în țelege pierderea, anomalia, perturbarea cu
caracter definitiv sau temporar a unei structuri fiziologice, ana tomice sau psihologice și
desemneaz ă o stare de anormalitate func țional ă, adesea cu semnifica ție patologic ă, stabil ă
sau de lung ă durat ă, care afecteaz ă capacitatea și calitatea procesului de adaptare și
integrare școlar ă, profesional ă sau în comunitate a persoanei în cauz ă. (Ghergu ț A. 2005, p.
16). ”
Incapacitatea sub aspect func țional, ,,reprezint ă o pierdere, o diminuare total ă sau
par țial ă a posibilit ăților fizice, locomotorii, mintale, senzoriale, neuropsihice etc. ,
consecin ță a unei deficien țe care împiedic ă efectuarea normal ă a unor activit ăți. Indiferent
de forma de manifestare (fizic ă, senzorial ă, mintal ă etc.), incapacitatea conduce la
modific ări ale capacit ății de adaptare, la un anumit comportament adaptiv, la performan țe
func ționale care determin ă apari ția unor forme, mai mult sau mai pu țin grave, cu efecte în
dezvoltarea nivelului de autonomie personal ă, profesional ă sau social ă. Altfel spus,
incapacitatea reprezint ă perturbarea sau limitarea capacit ății de îndeplinire normal ă a unei
activit ăți sau a unui comportament; aceast ă tulburare poate avea un caracter reversibil sau
ireversibil, progresiv sau regresiv ”(Ghergu ț A. 2005, p. 17).
Dac ă deficien ța înglobeaz ă aspectul medical, iar incapacitatea pe cel func țional;
aspectul social este cel care rezum ă consecin țele deficien ței și ale incapacit ății în raport cu
gravitatea deficien ței și cu exigen țele mediului.
Handicapul ,,pentru o persoan ă e considerat un dezavantaj social, rezultat dintr-o
deficien ță sau incapacitate, care limiteaz ă sau împiedic ă îndeplinirea unui rol într-un
context social, cultural, in func ție de vârsta, sexul sau profesia persoanei respective. Astfel
spus, handicapul este o particularitate a rela ției dintre persoanele cu incapacitate si mediul
lor de via ță , fiind evidențiat când aceste persoane întâlnesc bariere culturale, fizice s au
sociale, împiedicându-le accesul la diferite activit ăți sau servicii sociale care sunt
disponibile în condi ții normale celorlalte persoane din jurul lor” (Ghergu ț A. 2005, p. 17).

1 Termenul desemneaz ă în țelesul cantitativ al deficien ței, adic ă ceea ce lipse ște pentru a completa o anumit ă
cantitate sau întregul

14
Handicapul nu este doar o constant ă legat ă de diagnosticul medical, ci o variabil ă
legat ă de elemente foarte diverse. Din acest motiv, situa ția persoanelor cu dizabilit ăți
impune interven ția colectivit ății, în încercarea de a le asigura condi ții de via ță
independent ă.
Termenul de ,,nevoi speciale” se refer ă la cerin țe specifice persoanei cu dizabilit ăți,
cerin țe determinate de existen ța dizabilit ății, de natura și gravitatea acesteia. Aceste cerin țe
plaseaz ă persoana într-o stare de dificultate în raport cu cei din jur, stare care nu îi permite
atingerea, în condi ții normale, a poten țialului fizic, intelectual, aptitudinal, social și
personal. Aceste nevoi speciale impun o serie de adapt ări speciale care s ă îi permit ă
persoanei s ă î și desf ăș oare activitatea în cele mai bune condi ții. Adapt ările trebuie s ă se
fac ă pe multiple planuri: atitudinal, fizic, legislativ. Acestea impl ic ă o serie de resurse
financiare suplimentare, dar investi ția în sine trebuie privit ă drept o investi ție în viitor și în
creearea de șanse egale pentru toti.
Prin raportare la mediul educa țional vorbim despre cerin țe eduaca ționale speciale. A
răspunde la aceste cerin țe educa ționale speciale presupune urm ătoarele m ăsuri, în viziunea
raportului Warnock ,,asigurarea unor mijloace specifice de acces l a curriculum, prin
echipamente speciale, facilit ăți și resurse, modificarea mediului fizic și tehmici specializate
de predare, asigurarea unui curriculum special sau modificat, o at en ție special ă pentru
structura social ă și climatul emo țional în care se realizeaz ă educa ția școlar ă” (Vr ăsma ș T.,
2015, p. 15).
Raporturile dintre conceptele: „deficien ță ”, „incapacitate” „handicap” pot fi
prezentate astfel: (vezi fig.2)

Figura 2
Rela țiile prezentate grafic în figura 2, pot fi exprimate în cuvinte astfel: “deficien ța
poate determina o incapacitate care, la rândul ei, antreneaz ă o stare de handicap ce face ca

DEFICIEN ȚĂ
INCAPACITATE HANDICAP

15
persoana deficient ă s ă suporte penaliz ările mediului în care tr ăie ște; acest mediu poate
tolera, asimila sau respinge persoana deficient ă” (Ghergu ț A. 2005, p. 18).
Trebuie s ă re ținem un aspect important și anume acela c ă nu orice persoan ă care are
o deficien ță poate fi considerat ă în mod automat ca aflându-se într-o stare de handicap.
Mijloacele simple de compensare a deficien ței, în unele cazuri pot atenua sau înl ătura starea
pus ă în discu ție (de exemplu, deficien țele minore de vedere sunt compensate cu ajutorul
ochelarilor). În definirea handicapului intervin întotdeauna corectivele social e.
De precizat c ă sub umbrela termenului de persoane cu cerin țe educa ționale speciale
sau persoane cu nevoi speciale, despre care am amintit anterior , intr ă atât persoanele cu
dizabilit ăți cât și alte categorii de persoane ca de exemplu: copiii supradota ți, copiii str ăzii,
persoanele dependente de diferite substan țe, persoanele traumatizate fizic sau emo țional.

1.3. MODELE ÎN ABORDAREA FENOMENULUI DIZABILIT ĂȚ II

Al ături de termenul “handicap”, în legisla ția și practica româneasc ă obi șnuit ă, se
reg ăse ște și un altul și anume acela numit “dizabilitate”. Ambii termeni sunt acoperi ți prin
defini ții în texte din sfera legisla ției și au circula ție în toate ariile relevante: protec ția
copilului, educa ție și s ănătate. Actualmente termenul “dizabilitate” a început s ă fie utilizat
și promovat ca substitut pentru cel de “handicap” ce tinde s ă fie înlocuit în terminologia
interna țional ă. În spa țiul românesc, în legisla ție termenul de baz ă a r ămas cel de handicap.
În acte normative ce au ap ărut începând cu anul 2010 se reg ăsesc ambii termeni și se
constat ă o tendin ță din ce în ce mai pronun țat ă de înlocuire a termenului de handicap cu cel
de dizabilitate.
În documentul intitulat “Clasificarea Interna țional ă a Func țion ării Dizabilit ății și
Sănătății” reg ăsim urm ătoarea defini ție: ,,dizabilitatea este un termen generic pentru
afect ări, limit ări ale activit ății și restric ții de participare. El denot ă aspectele negative ale
interac țiunii dintre individ (care are o problem ă de s ănătate) și factorii contextuali în care se
reg ăse ște (factori de mediu și personali)” (Clasificarea Interna țional ă a Func țion ării
Dizabilit ății și S ănătății, p. 217). Dizabilitatea face parte din experien ța uman ă, fiind o
dimensiune a umanit ății; ea este una dintre cele mai puternice provoc ări în ceea ce prive ște
acceptarea diversit ății, deoarece limitele sale sunt foarte fluide, în categoria per soanelor cu

16
dizabilit ăți putând intra oricine, în orice moment, ca urmare a unor împrejur ări nefericite,
boli sau accidente.
Pentru a în țelege și a explica dizabilitatea s-au propus mai multe modele conceptual e 1;
în cadrul documentului amintit mai sus se face referire la model ul medical și la modelul
social.
Modelul medical consider ă dizabilitatea ca pe o problem ă a persoanei cauzat ă direct de
boal ă, traum ă sau alt ă stare de s ănătate care necesit ă o îngrijire medical ă, oferit ă ca
tratament individual de c ătre profesioni ști. Într-un dic ționar medical termenul “handicapat”
prime ște urm ătoarea defini ție: “persoan ă cu posibilit ăți reduse de a îndeplini o activitate
profesional ă, datorate unei insuficien țe sau unei diminu ări a capacit ăților fizice sau
mentale” (Mănuil ă L.,1997, p. 202). Aceast ă explica ție traduce esen ța modelului medical și
arat ă clar c ă individul este principalul vinovat pentru condi ția mai pu țin favorizant ă în care
se afl ă. Din perspectiva modelului medical managementul dizabilit ății are ca scop
vindecarea sau adaptarea și schimbarea comportamentului individului. Îngrijirea medical ă
devine, în acest sens, subiectul principal – la nivel politic – principal ul r ăspuns este unul de
modificare sau reformare a politicii de îngrijire medical ă. Acest model a avut tendin ța de a
reduce aspectele ce au leg ătur ă cu dizabilitatea la nivelul biologic și fiziologic, atât în
privin ța etiologiei, cât și în cea a terapiei. Când vorbim despre dizabilitate nu trebuie s ă
omitem faptul c ă ea împlic ă nu doar o perturbare a func țion ării “normale” a fiin ței
individuale în integritatea sa ca organism, ca sistem biologic, ci și o perturbare a rolurilor
sociale “normale”.
Modelul social reprezint ă noua paradigm ă asupra dizabilit ății care pune accentul pe
„modul în care mediul fizic și social impune serii de constrângeri anumitor grupuri sau
categorii de persoane” (Manea L., 2000, p. 40). Modelul consider ă dizabilitatea ca fiind în
principal, o problem ă creat ă social și o chestiune care ține în primul rând de integrarea
complet ă a individului în societate. În acest context dizabilitatea nu mai este un atribut al
individului, ci un complex de condi ții create de mediul social. Din aceast ă cauz ă,
managementul problemei necesit ă ac țiune social ă și este responsabilitatea comun ă a întregii
societ ăți, în sensul producerii acelor schimb ări de mediu necesare particip ării persoanelor

1 Termenul model conceptual reprezint ă o schem ă de gândire, o construc ție mental ă cu scop metodologic,
servind drept cadru de clasificare și analizare a fenomenelor sociale empirice.

17
cu dizabilit ăți în toate domeniile vie ții sociale. Managementul dizabilit ății este a șadar o
problem ă de atitudine și de ideologie, care presupune o schimbare social ă, ceea ce – în
termeni politici – devine o problem ă de drepturi ale omului.
În literatura de specialitate sunt men ționate și alte modele; vom face o succint ă
prezentare a lor.
Modelul individual a fost pân ă recent adânc înr ădăcinat în mentalitatea general ă și în
con știin ța profesional ă a speciali știlor, fiind preluat în bun ă m ăsur ă din medicin ă și
psihanaliz ă, domenii în care avea semnifica ția unui simbol al expertizei, al înaltei
specializ ări. Modelul adus spre analiz ă acum atribuie problemelor cu care se confrunt ă
persoanele cu dizabilit ăți, caracterul de consecin țe directe ale dizabilit ăților lor. Din aceast ă
perspectiv ă, sarcina major ă a speciali știlor, ,,ar fi aceea de a încerca ajustarea individului la
condi țiile unei anumite deficien țe, pe de o parte sub aspectul fizic (prin programe de
reabilitare), iar pe de alt ă parte, sub aspect psihic (prin programe care ajut ă individul s ă fac ă
fa ță limit ărilor respective) ” (Manea L.,2000, p. 38).
Ipoteza implicit ă a acestui model se refer ă la faptul că, odat ă cu apari ția dizabilit ății, se
produc afect ări nu numai ale organismului, ci și ale sistemului psihic. În acest sens au fost
identificate etapele prin care trec cei afecta ți. Acestea sunt: șocul (reac ție imediat ă fa ță de
boal ă, adesea cu manifest ări de isterie, psihoz ă sau halucina ții, plâns), refuzul (persoana nu
accept ă c ă o vindecare, reabilitare complet ă, nu mai este posibil ă), furia (aceasta se
manifest ă fa ță de cei din jur, care sunt activi din punct de vedere fizic, și care servesc drept
termen de compara ție, în urma c ăreia devine tot mai evident ceea ce s-a pierdut), depresia
(apare ca r ăspuns mai realist și mai adecvat fa ță de dizabilitatea cu caracter sever și
permanent).
Pentru speciali ști care lucreaz ă cu persoanele cu dizabilit ăți cel mai important lucru este
să în țeleag ă c ă în modelul individual rolul lor este cel de a-l ajuta pe individ s ă treac ă prin
toate aceste stadii ale adapt ării. În raport cu ele trebuie f ăcute urm ătoarele preciz ări:
,,individul trebuie s ă parcurg ă secven țial toate aceste stadii pentru a deveni deplin
socializat, nu exist ă decât o singur ă direc ție de parcurgere a stadiilor, un individ poate fi
plasat, conform criteriului opera țional, numai într-un singur stadiu; exist ă o perioad ă de
timp optim ă pentru fiecare stadiu în parte și pentru întregul proces în ansamblu; mi șcarea în
sistem este unidirec țional ă” (Miftode V., 1995, p. 276). Fundamentul unui asemenea

18
demers de identificare a etapelor prin care trece o persoan ă afectat ă de o anumit ă deficien ță ,
se reg ăse ște în teoriile individualiste. Ajustarea ar avea accep țiunea unui fenomen
individual, neglijându-se atât contextul familial cât și cel social.
În cadrul modelului economic, pe baza defini ției medicale, se consider ă c ă persoanele
cu dizabilit ăți sunt incapabile s ă munceasc ă sau s ă se deplaseze conform standardelor, deci
sunt neproductive sau mai pu țin productive. În aceste condi ții dizabilitatea este v ăzut ă ca o
boal ă economic ă.
Modelul limit ării func ționale în abordarea fenomenului dizabilit ății define ște
dizabilitatea fizic ă ca fiind una sever ă cronic ă, proprie unei persoane care îndepline ște
urm ătoarele condi ții: prezint ă o deficien ță mental ă, fizic ă sau senzorial ă sau o combina ție a
acestora, deficien ța se manifest ă înainte de 22 ani, pare a continua f ără a putea preciza vreo
limit ă, individul afectat se confrunt ă cu limit ări func ționale fundamentale în cel pu țin trei
din urm ătoarele tipuri de activitate: propria îngrijire, limbaj recepti v și expresiv, înv ățare,
mobilitate, men ținerea sau schimbarea direc ției mersului, capacitate de via ță independent ă,
auto-suficien ță economic ă, persoana are nevoie de îngrijire, tratament sau alte forme de
servicii pentru o perioad ă îndelungat ă sau pentru toat ă via ța, concepute și aplicate în mod
individual.
Modelul patologiei sociale pune dificult ățile persoanei mai mult pe seama efectelor
pe termen lung ale unor factori cu prec ădere sociali, de exemplu educa ția pe care a primit-o
sau discrimin ările de care a avut parte ca urmare a deficien ței ei.
Modelul ecologic face referire în special la copilul cu dizabi lit ăți pe care îl
consider ă ca pe un școlar a c ărei capacitate de înv ățare poate fi compromis ă ca urmare a
lipsei adapt ărilor școlare, deci prioritar ă este schimbarea școlii.
Modelul antropologic se inspir ă din anumite politici interna ționale, mai exact cele
promovate în Italia și Spania. Acest model are unele note comune cu modelul ecologic, dar
esen ța lui const ă în c ăutarea unei cât mai bune interac țiuni sociale.
Modelul moral postuleaz ă ideea conform c ăreia oamenii ar trebui s ă fie responsabili
pentru propria dizabilitate. De exemplu, dac ă vorbim despre o dizabilitate congenital ă, ea
este rezultatul unor ac țiuni necorespunz ătoare ale p ărin ților sau a practic ării vr ăjitoriei.
Modelul religios aduce în aten ție r ădăcinile biblice ale în țelegerii diferen țelor
corporale dintre oameni.

19
Modelul expert / al profesionistului îi vede pe profesioni ști ca responsabili de
identificarea dizabilit ății și a limit ărilor impuse de ea, precum și de luarea m ăsurilor
potrivite pentru a îmbun ătăți situa ția persoanei în cauz ă.
În viziunea modelului carit ății persoanele cu dizabilit ăți sunt victime ale sor ții și din
acest motiv ele trebuie tratate cu mil ă.
Modelul legitim ării concepe dizabilitatea ca pe o determinare bazat ă pe valori, în
care explica țiile pentru ceea ce este atipic sunt ligitime pentru cei c are fac parte din
categoria persoanelor cu dizabilit ăți.
Modelul împuternicirii (al clientului) permite persoanei cu dizabil it ăți și familiei
sale s ă decid ă în privin ța serviciilor pe care le consider ă a fi cele mai potrivite.
Din perspectiva modelului de pia ță , persoanele cu dizabilit ăți și partenerii lor
reprezint ă un grup larg de consumatori, angaja ți și votan ți.
Modelul consumatorului se bazeaz ă pe drepturi și prevede ca persoanele cu
dizabilit ăți s ă aib ă drepturi egale și acces la bunuri și servicii oferite de mediul de afaceri.
Unul dintre cele mai noi modele care au fost propuse de speciali ști este cel psiho-
social. El raporteaz ă deficien ța fizic ă la societate. Ceea ce este semnificativ cu privire la
deficien ță rezult ă doar din inventarierea și interpretarea ac țiunilor desf ăș urate de aceste
persoane, a actelor prin care societatea determin ă o deficien ță , a atitudinii oamenilor, a
organiz ării sociale. Conform acestui model persoanele cu deficien țe reprezint ă o minoritate.
Astfel problema deficien ței este plasat ă între interac țiunea dintre persoan ă și diferite
segmente ale sistemului. Adaptarea nu mai este unilateral ă, nu mai apar ține doar persoanei,
din ce în ce mai mult societatea este cea care trebuie s ă se adapteze la persoanele care o
compun. Societatea trebuie s ă țin ă cont de faptul c ă omul este o fiin ță bio-psiho-socio-
cultural ă. Altfel spus, fiin ța uman ă este rezultatul înzestr ării ereditare și a aspectelor
dobândite sub influen ța mediului socio-cultural, prin interac țiunea cu ceilal ți. Fiecare
individ are dreptul și trebuie s ă aib ă și posibilitatea s ă se manifeste ca membru activ al
comunit ății din care face parte.
Așadar modelele sunt multiple și diverse și puternic influen țate de tendin ța
perioadei în care au fost conceptualizate, de factorii de mediu, de politicile și cultura
vremii.

20
1.4. PERSPECTIVA JURIDIC Ă ASUPRA DIZABILIT ĂȚ II

Apartenen ța la categoria persoanelor în dificultate, a antrenat numeroa se reac ții ale
sistemului social, printre care și tendin țele de reglementare juridic ă. Atât timp cât confuziile
și interpret ările semantice au reverberat exclusiv asupra aspectelor log ice și lexicale ale
no țiunii de handicap, problema relativit ății conceptuale a produs dispute și controverse
preponderent epistemologice. Când îns ă problema delimit ării st ării de handicap a devenit o
problem ă juridic ă, de drept administrativ, din ea decurgând atribuirea anumitor drepturi ,
facilit ăți, aspectul delimit ării riguroase a conceptului de handicap nu mai poate constitui un
demers facultativ sau rezolvat într-o manier ă confuz ă.
Fundamentul protec ției juridice a persoanelor cu dizabilit ăți este reprezentat de
dispozi țiile care protejeaz ă drepturile și libert ățile fiec ărui cet ățean; cu toate acestea, uneori
starea anumitor persoane reclam ă instituirea de dispozi ții speciale care s ă aib ă în vedere
men ținerea egalit ății si respectarea drepturilor și libertăților lor. Asemenea dispozi ții au
menirea de a combate consecin țele negative ale inegalit ăților func ționale, pentru a p ăstra
sau reda fiec ărui cet ățean locul s ău în societate. În acest mod, se poate considera c ă dreptul
îndepline ște o func ție de integrare a persoanelor cu deficien țe în societate.
Recunoa șterea juridic ă a calit ății de persoan ă cu dizabilit ăți reprezint ă baza pe care
se definesc drepturile și puterile acestor persoane și, la nivelul cel mai general, se
articuleaz ă existen ța lor social ă. Prin serii succesive de reglement ări s-a ajuns la
structurarea unei anumite politici în ce prive ște dizabilitatea, iar persoana cu dizabilit ăți a
devenit subiect de drept. Mare parte din izvoarele dreptului persoanelor cu deficien țe sunt
comune cu alte ramuri ale dreptului: drepturile fundamentale ale omului, dreptul muncii,
dreptul la securitate social ă.

1.4.1. LEGISLA ȚIE INTERNA ȚIONAL Ă

În categoria reglement ărilor apar ținând legisla ției fundamentale se impune
men ționat ă “Declara ția Universal ă a Drepturilor Omului”, adoptat ă și proclamat ă de
Adunarea General ă a Organiza țiilor Na țiunilor Unite la data de 10 decembrie 1948 ca prim
document interna țional de ansamblu și cu voca ție de universalitate în acest domeniu.

21
Con ținutul declara ției este expus pe parcursul a 30 de articole. Declara ția are în vedere
condi ția uman ă în general, accentuând necesitatea instruirii de m ăsuri care s ă fovorizeze
progresul social și îmbun ătățirea condi țiilor de via ță . Documentul a șeaz ă la baza drepturilor
și libert ăților omului egalitatea în drepturi: “Toate fiin țele umane se nasc libere și egale în
demnitate și în drepturi (…) ” (art.1). Dintre drepturile stipulate în cadrul declara ției mai
putem men ționa: dreptul la munc ă, la securitate social ă, dreptul la liber ă exprimare, dreptul
la o protec ție egal ă împotriva oric ărei discrimin ări. Drepturile la care se face referire în
cadrul documentului sunt aplicabile pentru toate categoriile de oameni, inclusiv persoanele
cu dizabilit ăți.
Un alt document demn de amintit în acest subcapitol este “Declara ția drepturilor
persoanelor cu handicap ” proclamat ă de Adunarea General ă a ONU la data de 9
decembrie 1975. În cadrul declara ții persoana cu handicap este definit ă dup ă cum urmeaz ă:
“orice persoan ă aflat ă în incapacitatea de a- și asigura, prin ea îns ăș i, toate sau o parte din
nevoile vie ții individuale sau sociale normale, din cauza unei deficien țe sau incapacit ăți”
(Declara ția drepturilor persoanelor cu handicap, 1975). Documentul porne ște de la ideea c ă
pentru persoana care are o deficien ță libertatea și egalitatea reprezint ă posibilitatea de a
beneficia în mod egal de îmbun ătățirea condi țiilor de via ță, rezultat al dezvolt ării
economice și sociale. Aceast ă declara ție garanteaz ă drepturile persoanelor cu deficien țe
(inclusiv dreptul la educa ție și preg ătire profesional ă), f ără deosebire sau discriminare de
ras ă, limb ă, sex, culoare a pielii, religie, opinii politice, origine social ă, nivel economic și
cultural, stare de handicap sau de autonomie a persoanei respective.
“Declara ția de la Madrid : Non-Discriminare + Ac țiune Pozitiv ă = Incluziune
Social ă” a fost adoptat ă cu prilejul organiz ării la Madrid a Congresului European cu privire
la persoanele cu dizabilit ăți. Cu aceast ă ocazie cei 600 de participan ți au proclamat anul
2003 ca An European al Persoanelor cu Dizabilit ăți. La aceast ă întrunire s-au conturat
câteva viziuni de baz ă care reprezint ă principiile integr ării persoanelor cu dizabilit ăți în
societate. Aceste orient ări fac referire la urm ătoarele:
• Persoanele cu dizabilit ăți doresc șanse egale și nu mil ă – astfel se pune accentul pe
cre șterea autonomiei persoanei cu deficien ță : “Persoanele cu dizabilit ăți doresc
șanse egale și acces la toate resursele, respectiv, educa ție incluziv ă, tehnologii noi,

22
servicii medicale și sociale, sport și activit ăți recreative, bunuri de consum și
servicii ” (Declara ția de la Madrid – 20 – 23 martie 2002)
• Barierele societ ății duc la discriminare și excludere social ă – bariere precum lipsa
accesibiliz ărilor, imposibilitatea de a se folosi de toate drepturile de car e dispun prin
lege, nivelul sc ăzut de educa ție sau s ărăcia favorizeaz ă cele dou ă procese de
înl ăturare a persoanelor cu dizabilit ăți din societate
• Persoanele cu dizabilit ăți: cet ățeni invizibili – acest lucru se datoreaz ă discrimin ării,
excluderii și lipsei de accesibilitate. Atât timp cât ace știa nu au condi ții s ă î și fac ă
sim țit ă prezen ța, s ă se implice și s ă participe la diferite activit ăți ei nu vor putea fi
văzu ți.
• Non-Discriminarea + Ac țiunea Pozitiv ă = Incluziunea social ă – pentru a vorbi
despre incluziune social ă trebuie s ă se produc ă schimbarea atitudinilor și practicilor
din partea indivizilor, institu țiilor și organiza țiilor, astfel încât toate persoanele,
inclusiv cele percepute ca fiind “diferite” din cauza unor deficie n țe, a apartenen ței
etnice s ă poat ă contribui și participa în mod egal la via ța și cultura comunit ății din
care face parte: “Ceea ce se face ast ăzi în numele dizabilit ății, va însemna ceva
pentru to ți oamenii din lumea de mâine” (Declara ția de la Madrid – 20 – 23 martie
2002)

Desigur c ă lista reglement ărilor interna ționale ce privesc implicit sau explicit
persoanele cu dizabilit ăți poate continua; în rândurile urm ătoare vom preciza doar titlurile
altor documente de interes în domeniu: “Programul mondial de ac țiune cu privire la
persoanele cu handicap” – adoptat în anul 1983, “Recomand ările Consiliului Europei
asupra politicii coerente pentru (re)abilitarea persoanelor cu ha ndicap – proclamate în anul
1994, “Regulile standard privind egalizarea șanselor pentru persoanele cu handicap –
adoptate de Adunarea General ă a ONU la data de 20 decembrie 1993.

1.4.2. LEGISLA ȚIE NA ȚIONAL Ă

În spa țiul românesc dup ă 1989, mai multe acte normative au promovat noi
reglement ări referitoare la persoanele cu deficien țe, destinate să le aduc ă acestora o

23
îmbun ătățire a calit ății vie ții. Prima defini ție a persoanei cu handicap se reg ăse ște în
cuprinsul Legii nr.53/1992 , care definea persoana cu handicap, ca fiind „persoana care
datorit ă unor deficien țe senzoriale, fizice sau mintale, nu se pot integra total sau par țial,
temporar sau permanent prin propriile lor posibilit ăți, în viața social ă și profesional ă,
necesitând m ăsuri de protec ție special ă” (Legea nr. 53 / 1992).
Ulterior, în 1992 prin OUG. nr. 102 , persoanele cu handicap erau definite ca fiind
acele „persoane care au un dezavantaj datorat unor deficien țe fizice, senzoriale, psihice sau
mentale, care le împiedic ă sau le limiteaz ă accesul normal și în condi ții de egalitate la via ța
social ă, potrivit vârstei, sexului, factorilor materiali și culturali, necesitând m ăsuri de
protec ție special ă în vederea integr ării lor sociale”. (OUG nr.102 / 1992).
Constitu ția României – legea fundamental ă a statului român – cuprinde un articol care
face referire la persoanele cu dizabilit ăți: ,,Persoanele cu handicap se bucur ă de protec ție
special ă. Statul asigur ă realizarea unei politici na ționale de egalitate a șanselor, de prevenire
și tratament ale handicapului, în vederea particip ării efective a persoanelor cu handicap la
via ța comunit ății, respectând drepturile și îndatoririle ce revin p ărin ților și tutorilor.”
(Constitu ția României, art.50, p. 20). Articolul 16 alin.1 din prezentul document vine cu
urm ătoarea precizare: “cet ățenii sunt egali în fa ța legii și a autorit ăților publice, f ără
privilegii și f ără discrimin ări”. Așadar, toate drepturile prev ăzute în constitu ție dintre care
amintim: dreptul la via ță (art.22), la integritate fizic ă și psihic ă, la libertate în exprimarea
gândurilor și a opiniilor proprii, dreptul de a avea acces la informa țiile de interes public
(art.31), dreptul la educa ție și la cultur ă, dreptul la ocrotirea s ănătății (art34), dreptul la
munc ă și protec ție social ă în munc ă (art 41) și dreptul de a întemeia o familie, sunt drepturi
valabile și în cazul persoanelor cu dizabilit ăți.
Legea nr. 448 /2006 privind protec ția și promovarea drepturilor persoanelor
cu handicap constituie baza legislativ ă privind protec ția și promovarea drepturilor
persoanelor cu dizabilit ăți. Aceasta cuprinde 10 capitole în care sunt specificate toate
zonele de interes din domeniu. Astfel, în cadrul legii se fac o ser ie de preciz ări
terminologice, sunt aduse în aten ție principiile care stau la baza protec ției și promov ării
drepturilor persoanelor cu dizabilit ăți, dup ă care se face referire, în mod concret, la
drepturile, responsabilit ățile, gratuit ățile, presta țiile și facilit ățile ce revin indivizilor care

24
prezint ă deficien țe. Tot aici sunt men ționate îndatoririle și beneficiile persoanelor care se
ocup ă de cei care au dizabilit ăți. Legea a suferit în timp o serie de modific ări și complet ări.
În continuare vom analiza drepturile de care beneficiaz ă persoanele cu dizabilit ăți,
în special cele cu dizabilit ăți motorii:
• Dreptul la s ănătate – acesta presupune: asigurarea accesului la instrumente as sistive:
fotolii rulante, proteze, cârje, realizarea unui control medical per iodic, asigurarea
gratuit ății biletelor de tratament balnear;
• Dreptul la educa ție și formare profesional ă – opera țional vorbind acest drept
presupune: acces liber și gratuit la orice form ă de educa ție, posibilitatea școlariz ării
la domiciliu, adaptarea materialelor didactice și a personalului la nevoile indivizilor,
existen ța serviciilor educa ționale de sprijin;
• Dreptul la ocuparea și adaptarea locului de munc ă, orientare și reconversie
profesional ă – conform acestui drept o persoan ă cu o dizabilitate care dore ște s ă se
integreze sau s ă se reintegreze în munc ă are acces gratuit la evaluare și orientare
profesional ă indiferent de vârst ă, grad și tip de handicap. În acest context autorit ățile
publice trebuie s ă sus țin ă persoanele cu dizabilit ăți prin crearea de condi ții prielnice
prest ării unei activit ăți ce urmeaz ă a fi remunerat ă. Persoanele cu deficien țe pot fi
angajate dup ă cum urmeaz ă: pe pia ța liber ă a muncii, la domiciliu, în forme
protejate (loc de munc ă protejat, unitate protejat ă autorizat ă);
• Dreptul la asisten ță socială, respectiv servicii sociale și presta ții sociale – acest drept
se acord ă la cerere sau din oficiu, dup ă caz, pe baza actelor doveditoare în condi țiile
prev ăzute de lege. Serviciile sociale sunt proiectate și adaptate conform nevoilor
individuale ale persoanei;
• Dreptul la o locuin ță – când vine vorba de acest drept, persoanele cu dizabilit ăți
beneficiaz ă de adaptarea locuin ței în conformitate cu nevoile persoanei și de
scutirea de la plata chiriei pentru suprafe țele locative cu destina ție de locuin țe
de ținute de stat sau de unit ățile administrativ teritoriale ale acestuia și care sunt în
folosin ța acestor persoane;
• Dreptul la cultur ă, sport, turism – acesta asigur ă persoanelor cu deficien țe
urm ătoarele: participarea la manifest ări culturale, sportive, organizarea de activit ăți

25
de petrecere a timpului liber, intrarea cu reducere sau chiar i n mod gratuit la
spectacole și muzee;
• Dreptul la transport – acesta vizeaz ă: adaptarea mijloacelor de transport, asigurarea
transportului urban și interurban gratuit pân ă la o anumit ă limit ă;
• Dreptul la asisten ță juridic ă – în virtutea acestui drept persoanele cu dizabilit ăți
beneficiază de: protec ție împotriva neglij ării și abuzului, îndrumare și consiliere
juridic ă;
• Dreptul la facilit ăți fiscale – persoanele cu handicap grav și accentuat beneficiaz ă de
urm ătoarele facilit ăți fiscale: scutire de la plata impozitului pe cl ădire și teren, de la
plata taxei asupra autoturismelor, motocicletelor cu ata ș, scutire de la plata taxei
pentru eliberarea autoriza ției de func ționare pentru activit ățile economice și viza
anual ă a acestora, scutire de la plata taxei hoteliere, scutire de impozit pe veniturile
din salarii, indemniza ții de natur ă salarial ă și pensii, persoanele adulte cu handicap
grav sau accentuat pot beneficia de credit a c ărui dobând ă se suport ă din bugetul de
stat.
Se cuvine s ă amintim acum și o serie de gratuit ăți de care au parte persoanele cu
dizabilit ăți: gratuitatea serviciilor hoteliere, în cazul înso țirii în spital al copiilor cu
handicap pentru membrul de familie care îi înso țește, gratuitatea transportului interurban cu
tren de persoane, clasa a II a , cu autobuzele sau navele pentru transport fluvial, în limita a
12 c ălătorii pe an, pentru cei cu handicap grav dar si pentru înso țitorii acestora, acordarea
asisten ței medicale în conformitate cu prevederile legii asigur ărilor sociale de s ănătate
• Dreptul evaluare și reevaluare prin examinarea la domiciliu a persoanelor
nedeplasabile de c ătre membrii comisiei de evaluare, la un interval de 2 ani.
La o analiz ă atent ă putem observa c ă o parte dintre drepturile stipulate în legea 448
sunt extrase din Constitu ția României. A șadar, to ți oamenii, indiferent de diferen țe sau
asem ănări, sunt egali și au drepturi pe care nimeni nu trebuie s ă le încalce. Persoanele cu
dizabilit ăți nu au doar drepturi, ci și obliga ții. În legea 448 sunt men ționate urm ătoarele:
• Să se prezinte, din oficiu sau la solicitare, pentru evaluare și reevaluare la comisiile
cu competen ță în domeniu;
• Să depun ă diligen țele necesare pentru a beneficia de drepturile prev ăzute de lege;
• Să urmeze activit ățile prev ăzute în planul de recuperare;

26
• Să depun ă diligen țe pentru încadrarea în munc ă în condi țiile legii, în raport cu
preg ătirea posibilit ățile fizice și psihice, pe baza recomand ărilor comisiei cu
competen ță în domeniu;
• Să colaboreze cu asisten ții sociali și speciali știi care au ca scop recuperarea,
reabilitarea, orientarea profesional ă și integrarea social ă;
• Să aduc ă la cuno știn ță direc țiilor de asisten ță social ă și protec ția copilului jude țene,
respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucure ști, în termen de 48 de ore de la
luarea la cuno știn ță, orice modificare cu privire la gradul de handicap, domiciliu sau
re ședin ță, starea material ă și alte situa ții de natur ă s ă modifice acordarea drepturilor
prev ăzute de lege;
Un alt document pe care îl aducem în aten ție acum este Hot ărârea nr. 655 / 2016
pentru aprobarea Strategiei na ționale ,,O societate f ără bariere pentru persoanele cu
dizabilit ăți" 2016-2020 și a Planului opera țional privind implementarea Strategiei
na ționale "O societate f ără bariere pentru persoanele cu dizabilit ăți" 2016 -2020.
Strategia pus ă în discu ție are urm ătoarele obiective generale:
• Promovarea accesibilit ății în toate domeniile vie ții pentru asigurarea exercit ării de
către persoanele cu dizabilit ăți a drepturilor și libert ăților fundamentale ale omului;
• Asigurarea particip ării depline a persoanelor cu dizabilit ăți în toate domeniile vie ții;
• Eliminarea discrimin ării și asigurarea egalit ății pentru persoanele cu dizabilit ăți;
• Asigurarea accesului persoanelor cu dizabilit ăți la un mediu de lucru deschis,
incluziv și accesibil, atât în sectorul public cât și în cel privat, concomitent cu
asigurarea accesului lor efectiv la servicii de sprijin pentr u cre șterea ocup ării pe
pia ța muncii;
• Promovarea educa ției și form ării profesionale favorabile incluziunii la toate
nivelurile și a înv ăță rii de-a lungul vie ții pentru persoanele cu dizabilit ăți;
• Promovarea și protec ția dreptului persoanelor cu dizabilit ăți la condi ții de trai
decente pentru îmbun ătățirea continu ă a calit ății vie ții lor;
• Asigurarea accesului echitabil al persoanelor cu dizabilit ăți, la servicii și facilit ăți de
sănătate, de calitate, care acord ă aten ție problemelor specifice de gen, la un cost
rezonabil și cât mai aproape posibil de comunit ățile în care acestea tr ăiesc;

27
• Fundamentarea de politici pentru persoanele cu dizabilit ăți pe baza informa țiilor și
datelor statistice și de cercetare colectate din toate domeniile de activitate;

28
CAPITOLUL II
INCURSIUNE ÎN UNIVERSUL PERSOANELOR CU DIZABILIT ĂȚ I MOTORII

Omul ocup ă pe Terra un loc deosebit. Prin ridicarea la sta țiunea biped ă, și-a eliberat
mâinile de la func ția de locomo ție, capul s ău a devenit partea cea mai înalt ă a organismului
și prin aceasta ochii s ăi au dobândit un câmp de activitate spre larg, spre dep ărtare, iar gura
a intrat în alte rela ții cu mediul înconjur ător, decât le are botul la animalele patrupede.
Omul ridicat în pozi ție ortostatic ă este o fiin ță, care nu are arme naturale, nici pentru
ap ărare, nici pentru atac, este o fiin ță slab ă; oricând victim ă a animalelor de prad ă, dac ă nu
ar avea creierul și mâinile sale, care au putut s ă înlocuiasc ă orice arm ă, pentru c ă datorit ă
lor este în stare s ă n ăscoceasc ă și s ă f ăureasc ă arme. Ca atare, omul a fost preocupat din
cele mai vechi timpuri de înf ățișarea corpului s ău și a c ăutat s ă descifreze idealul de
frumuse țe și de putere al acestuia, s ă stabileasc ă dimensiunile lui și ale segmentelor sale.

2.1. DIZABILIT ĂȚILE MOTORII. PRIVIRE DE ANSAMBLU

Corpul poate fi privit ca un mijloc de rela ție cu sine, cu al ții și cu mediul
înconjur ător (spa țiu, timp, obiecte). Rela ția cu sine cuprinde în special coordonarea
postural ă bazat ă pe reflexe, cu componentele sale spa țiale, ritmice și energetice. Aceste
reflexe spa țiale cuprind axa corporal ă și aliniamentul corect al scheletului, cele ritmice se
bazeaz ă pe ritmicitatea respira ției, iar cele energetice pe concentrarea for ței la nivel
abdominal. În cadrul rela ției cu sine corpul trebuie perceput ca un tot unitar adic ă nu exist ă
separa ție între corp și psihic. Rela ția cu alte persoane este important ă deoarece Eul corporal
este perceput doar în func ție de un partener privilegiat, ce asigur ă un cadru protector. Prima
rela ție este cea dintre copil și mam ă, ce va permite aprecierea Eului corporal. Aceast ă
rela ție se realizeaz ă prin contactul tegumentelor, prin mimic ă, surâs, voce. La nivelul
tegumentelor, copilul simte c ăldura care îi face pl ăcere, sau frigul care provoac ă nepl ăcere.
Vocea mamei, cuvintele pe care le aude, privirea în care se cont empl ă fac din fa ța mamei
precursorul oglinzii care unific ă senza ția cu elementul vizual. Rela ția cu mediul
înconjur ător depinde de leg ătura afectiv ă dintre mam ă și copil. În cadrul acestei leg ături
mama ofer ă copilului posibilitatea studierii lumii exterioare și a obiectelor. Obiectele devin

29
elemente intermediare ale rela ției cu alte persoane. Modalitatea de manipulare a obiectelor
și de exprimare a copilului este jocul. Propor țional cu dezvoltarea fizic ă și psihic ă rela țiile
cu mediul înconjur ător se diversific ă și cap ătă alte forme.
Caracteristicile fizice și psihice ale indivizilor apar ca rezultate ale interac țiunilor
complexe dintre ereditate și mediu; marea varietate a diferen țelor individuale înglobeaz ă și
o serie de deficien țe sau incapacit ăți, ca aspecte inerente existen ței umane; dintotdeauna au
existat și vor exista membri ai colectivit ății ale c ăror capacit ăți se situeaz ă la un nivel mai
sc ăzut comparativ cu ale celorlal ți. Deficien ța este lipsa sau tulburarea integrit ății
biopsihosociale a persoanei. Ea creeaz ă o diferen ță între persoane. Atunci când societatea
recunoa ște diferen țele prezente, considerându-le drept legitime, și nu dovede ște fa ță de
persoana respectiv ă nici rezerve, nici ostilitate, deficien țele nu constituie surse de
inadaptare. Dizabilit ățile reprezint ă caracteristici aparent individuale ale c ăror inciden țe pot
ori nu pot s ă se manifeste prin respingerea persoanei de c ătre societate, ca urmare a unui
proces de raportare a acesteia la constrângerile și normele sociale.
Deficien țele care pot afecta func ționarea organismului uman sunt multiple. Ideea
elabor ării unei clasific ări a acestora este relativ recent ă pentru c ă o prim ă clasificare
interna țional ă a incapacit ăților și handicapurilor a fost adoptat ă oficial abia în anul 1976.
Ini țiativa întocmirii unei taxonomii speciale a fenomenelor de handicap apar ține
Organiza ției Mondiale a S ănătății, care a recunoscut necesitatea elabor ării unei astfel de
clasific ări, ajungând la concluzia c ă prezint ă un foarte mare interes. Pentru a face o
clasificare a deficien țelor, speciali știi au folosit mai multe criterii. Astfel, dup ă natura
deficien ței distingem între: deficien țe congenitale și deficien țe dobândite; dup ă localizarea
deficien ței putem men ționa: deficien țe: motrice, mentale, senzoriale și organice (boli
cronice). Clasic, exist ă trei mari categorii de deficien țe: fizice, mentale și senzoriale.
Pe parcursul acestui capitol vom aduce în aten ție câteva aspecte legate de spectrul
deficien ței fizice, mai precis a deficien țelor motorii. Categoria deficien țelor fizice include o
gam ă foarte divers ă de afec țiuni morfologice și func ționale, multe dintre ele fiind efecte ale
unor maladii ereditare ce conduc la malforma ții congenitale, respectiv consecin țe de tip
sechelar ale unor boli, traumatisme, expuneri la factori teratog eni în perioada fetal ă .
Deficien țele fizice sunt definite ca abateri de la normalitate, în f orma și func țiile fizice ale
organismului, care tulbur ă cre șterea normal ă și dezvoltarea armonioas ă a corpului, modific ă

30
aspectul exterior, reduc aptitudinile și puterea de adaptare a organismului la efortul fizic si
diminueaz ă capacitatea de munc ă productiv ă a individului. Deficien țele fizice se
caracterizeaz ă prin modific ări mai mult sau mai pu țin accentuate, produse în forma și
structura corpului și manifestate printr-o încetinire în cre ștere sau printr-o cre ștere excesiv ă,
printr-o tulburare a dezvolt ării sau printr-o dezvoltare dispropor ționat ă, prin devia ții,
deforma ții sau alte defecte de structur ă, urmate sau precedate de tulbur ări func ționale.
Etiologia deficien țelor fizice este foarte divers ă. Folosind o serie de criterii putem
face urm ătoarea sistematizare a cauzelor:
• Dup ă origine distingem între:
cauze interne – determinate de procesele de cre ștere și dezvoltare, de natura func țiilor
psihice, organice, somatice;
cauze externe – raportate la condi țiile de mediu, de via ță și de educa ție ale individului;
• Dup ă caracterul direct / indirect cauzele se împart în:
cauze cu ac țiune direct ă – care intereseaz ă elemente proprii deficien ței;
cauze indirecte – care produc o afec țiune morfologic ă sau func țional ă, putând afecta
tot organismul sau anumite regiuni ale corpului;
Emil Verza (cit. de Buic ă, C., 2004, p. 83) men ționeaz ă urm ătoarele categorii de
cauze: predispozante, favorizante și determinante (declan șatoare). Cauzele favorizante și
predispozante sunt legate de ereditate, de influen țele nocive suferite de f ăt în perioada
intrauterin ă, debilitatea congenital ă, imaturitatea și na șterea prematur ă, accidentele
obstetricale. În aceast ă categorie pot fi inclu și și factorii care influen țeaz ă negativ starea de
sănătate si func ționarea normal ă a organelor – condi țiile de igien ă și de via ță , regimul
alimentar necorespunz ător, dormitul în paturi prea moi sau prea tari, regimul defectuos de
via ță , bolile cronice, interven țiile chirurgicale, anomaliile senzoriale. Factorii determinan ți
sunt cei care determin ă dezvoltarea deficien țelor fizice și psihomotorii. Ace știa pot ac ționa
în perioada intrauterin ă, în timpul na șterii, dar și pe parcursul vie ții. În rândul cauzelor care
duc la apari ția deficien țelor fizice nu trebuie s ă omitem s ă men țion ăm accidentele.
Majoritatea accidentelor sunt accidente de circula ție, de munc ă și cele casnice.
Pentru a în țelege mai bine problematica deficien țelor fizice vom întocmi și o
succint ă clasificare a acestora. Astfel deosebim: deficien țe fizice de origine osteo-articular ă,

31
deficien țe fizice de origine neurologic ă, deficien țe fizice care înso țesc bolile cronice (Albu
Adriana, 2000, p. 19)
A) Deficien țele fizice de origine osteo-articular ă cuprind:
– malforma ții congenitale (luxa ție congenital ă de șold, amputa ții congenitale,
picior strâmb congenital, artrogripoz ă congenital ă) sau deform ări osoase ap ărute
în timpul procesului de cre ștere (inegalitatea membrelor, rahitism,
osteocondrodistrofii, cifoze, scolioze etc);
– sechele dup ă accidente (mai ales accidente de circula ție și postcombustie);
B) Deficien țele fizice de origine neurologic ă cuprind:
– infirmitatea Motrice Cerebral ă;
– leziuni ale neuronului motor periferic;
– afec țiunile neurologice evolutive;
C) . Boli cronice în care deficien ța fizic ă este predominant ă, de exemplu: artritele
mono- și poliarticulare sau complica țiile articulare ale hemofiliei;

Aproape întotdeauna aceste deficien țe se transform ă în handicap, motiv pentru care
vorbim de handicap fizic, handicap neuromotor, handicap psihomotor. Acest luc ru se
întâmpl ă, pe de-o parte, fiindc ă modalit ățile chirurgicale, tehnice și paleativ-estetice sunt
înc ă limitate și destul de rar reu șesc s ă surmonteze efectele handicapante ale deficien țelor,
iar, pe de alt ă parte, fiindc ă societatea în întregul ei nu pare în momentul de fa ță suficient
de preocupat ă și preg ătit ă pentru a oferi acele adapt ări structurale și func ționale minime
pentru inser ția școlar ă și socio-profesional ă a persoanelor cu dizabilit ăți fizice.

2.2. PERSOANELE CU DIZABILIT ĂȚI MOTORII. TABLOU PSIHOPEDAGOGIC

,,Încadrat ă în aria atât de extins ă a deficien țelor fizice, deficien ța motorie se
caracterizeaz ă prin insuficien țe biologice și fizice cu care se na ște sau le dobânde ște o
persoan ă și care creeaz ă dificult ăți, pe de o parte, asupra dezvolt ării complete și echilibrate
a personalit ății, pe de alt ă parte reduce șansele de a deveni autonom, de a- și dezvolta
anumite deprinderi necesare înv ăță rii unei profesii și, în final, de a putea face fa ță
exigen țelor vie ții în colectivitate la nivelul normalit ății. Toate deficien țele motorii sunt u șor

32
de recunoscut, întrucât ele se manifest ă prin lipsa unei p ărți a aparatului locomotor, o
diminuare a mi șcărilor unor segmente (picioare, mâini, trunchi), imposibilitatea sau
dificultatea deplas ării (mersului), a execut ării unor activit ăți manuale” (Păunescu C. 1983,
p. 13). Sintetizând aspectele de mai sus putem spune c ă persoanele cu handicap motor
prezint ă dificult ăți de realizare a ortostatismului, mersului sau gestualit ății.

2.2.1. DEZVOLTAREA FIZIC Ă

Se refer ă la cre șterea organismului și a creierului, dar și la tiparele schimb ării
capacit ăților senzoriale, abilit ăților motorii și s ănătății. În mod normal, în absen ța unei boli
și / sau dizabilit ăți oamenii dispun de for ță , energie și rezisten ță , precum și de bune abilit ăți
senzoriale și motorii.
Persoana cu dizabilit ăți motorii prezint ă urm ătoarele particularit ăți în ceea ce
prive ște dezvoltarea și activitatea fizic ă:
• Hipotrofie staturoponderal ă sau exces ponderal / obezitate ca urmare a
imposibilit ății de a se mi șca, a problemelor legate de tranzitul intestinal sau a
adopt ării unui stil de via ță sedentar;
• Întârzieri în dezvoltarea motorie, relievate în cadrul anamnezei cu persoana care a
stat cel mai mult în preajma persoanei cu dizabilitate motorie în primii ani de via ță ;
• Deform ări ale coloanei vertebrale și ale cutiei toracice, ceea ce implic ă deficult ăți în
realizarea respira ției, și deform ări ale membrelor superioare și inferioare;
• Dificult ăți în mem ținerea echilibrului f ără a se sprijini de ceva;
• Dificult ăți în a manipula obiectele și în a realiza gesturi și ac țiuni simple;
• Dificult ăți în realizarea locomo ției, în cazul unei persoane cu o deficien ță motorie
mersul nu mai este atât de simplu și automatizat, lipse ște echilibrul, controlul motor.
Persoanele cu astfel de dizabilitate prezint ă o serie de caracteristici: rigiditatea,
spasticitatea 1, atonia 2 sau tremurul segmentelor aparatului locomotor. Prezen ța
acestor caracteristici explic ă într-o anumit ă m ăsur ă dificult ățile ce apar când trebuie
să se realizeze mersul. Exist ă și indivizi care se afl ă în imposibilitatea de a realiza

1 Aceasta se exprim ă în mi șcări bru ște, neadaptate, necoordonate și ineficiente.
2 Relaxare, sl ăbire sau sc ădere a tonicit ății normale a unui țesut sau organ, în special a tonusului muscular.

33
locomo ția motiv pentru care folosesc un fotoliu rulant sau un echipament asist iv
(cadru de mers, cârje, bastoane). Echipamentul asistiv, oricare a r fi el, poate fi privit
ca o extensie a corpului persoanei cu dizabilitate motorie, ext ensie neap ărat
necesar ă întrucât asigur ă libertatea de mi șcare și îmbun ătățește calitatea vie ții
acesteia.
În func ție de localizarea și tipul leziunii care a determinat boala, precum și de
evolu ția acesteia pot s ă apar ă și urm ătoarele probleme: imobilizarea total ă a persoanei
ceea ce implic ă apari ția escarelor și a r ănilor, precum și a unor infec ții respiratorii ce
pot fi fatale, tulbur ări de eliminare, imposibilitatea regl ării temperaturii corpului prin
procesul de transpira ție, disfunc ții sexuale, și dificult ăți de orientare în timp și spa țiu.

2.2.2. DEZVOLTAREA COGNITIV Ă

Dezvoltarea cognitiv ă se refer ă la tiparul schimb ărilor la nivelul capacit ăților
mentale cum ar fi înv ățarea, memoria, aten ția, limbajul, gândirea, ra ționarea și creativitatea.
În condi țiile în care dizabilitatea motorie nu este asociat ă cu un alt tip de dizabilitate
și persoana în cauz ă tr ăie ște într-un mediu în care este stimulat ă corespunz ător aceasta
parcurge etapele dezvolt ării cognitive într-un mod similar cu persoana tipic ă. Dac ă nu
beneficiaz ă de un mediu stimulativ persoana cu dizabilitate motorie poate r ămâne la o
gândire de tip concret ce presupune repetarea mecanic ă a ac țiunilor celor din jur.
Integrarea într-o form ă de înv ăță mânt și mai apoi, pe pia ța muncii faciliteaz ă
procesul dezvolt ării cognitive, inclusiv a gândirii reflexive și a celei postformale.
Gândirea reflexiv ă este o gândire cu caracter logic care poate s ă apar ă la vârsta
adult ă și presupune evaluarea continu ă și activ ă a informa țiilor și convingerilor, prin prisma
dovezilor și a implica țiilor. Aceast ă capacitate î și face apari ția între 20 și 25 de ani deoarece
abia acum sunt mielinizate ariile corticale cerebrale car e se ocup ă de gândirea la nivel
superior.
Gândirea postformal ă este un tip de gândire matur ce se bazeaz ă pe experien țele
subiective și pe intui ție, ca și pe logic ă, și este util în confruntarea cu ambiguitatea,
incertitudinea, contradic ția, imperfec țiunea și compromisul. Și aceast ă gândire debuteaz ă la
vârsta adult ă și de multe ori prin contactul cu înv ăță mântul superior.

34
2.2.3. LIMBAJUL

Este definit drept un sistem de comunicare bazat pe lexic și gramatic ă. Limbajul se
dezvolt ă prin interac țiunea cu cel ălalt. Procesul care st ă la baza înv ăță rii limbajului este
imita ția. Dezvoltarea limbajului se afl ă în strâns ă leg ătur ă cu dezvoltarea motorie și
cognitiv ă, astfel întârzierile în unul din cele dou ă planuri pot determina întârzieri în
dezvoltarea limbajului.
Dizabilitatea motorie se poate asocia cu tulbur ări de limbaj și comunicare. În func ție
de aria afectat ă și de procesele ce sunt dereglate putem întâlni urm ătoarele tulbur ări:
dizartria, bâlbâiala, bradilalia, disfonia, tulbur ările de citit-scris, alalia și afazia.
Dizartria este o tulburare de vorbire, caracterizat ă prin dificult ăți par țiale sau extinse
de emisie vocal ă, de articula ție și de pronun ție, care apar pe baza unei deficien țe survenit ă
în urma unor boli sau traumatisme în acele regiuni ale S.N.C. prin ca re se realizeaz ă
aspectul exterior, sonor al vorbirii orale (Gu țu M., 1975, p. 360). Dintre caracteristicile
specifice dizartriei amintim: cauza definitorie a dizartrie i este de factur ă neurologic ă,
dizartria nu afecteaz ă vorbirea în general, ci numai capacitatea de rostire, exist ă o mare
discrepan ță între vorbirea impresiv ă, p ăstrat ă integral sau în mare m ăsur ă, și cea expresiv ă,
care este denaturat ă, uneori atât de grav afectat ă, încât nu este inteligibil ă, tulbur ările de
pronun ție ale dizartricilor sunt determinate de limitarea mi șcărilor mu șchilor implica ți în
pronun ție și nu de incapacitatea de a imita sunetele vorbirii, vorbirea dizar tricului este
neclar ă, confuz ă, disritmic ă, disfonică cu rezona ță nazal ă, monoton ă.
În literatura român ă de specialitate exist ă urm ătoarele forme ale dizartriei:
cerebeloas ă, cortical ă, bulbar ă, pseudo bulbar ă, extrapiramidal ă și piramidal ă.
Dizartria se întâlne ște atât la persoane cu deficien țe motorii congenitale, de exemplu
infirmitate motorie cerebral ă sau tetraparez ă, cât și la cele cu deficien țe motorii dobândite
în urma unor accidente vasculare cerebrale sau traumatisme vertebro-medula re.
Demersul terapeutic în cazul unei persoane cu dizartrie presupune m unc ă în echip ă.
Din echip ă fac parte în principal: neurologul, logopedul, kinetoterapeutul și persoana în
cauz ă. Tratamentul neurologic este esen țial în faza de boal ă când se urm ăre ște în principal
asanarea procesului patologic. Ulterior deficien țele r ămase pe parte de limbaj devin
obiectul de lucru al logopedului. Din punct de vedere logopedic, interven ția are loc pe

35
urm ătoarele planuri: motor, respirator, fonator și articulator. Sub influen ța terapiei
logopedice de lung ă durat ă manifest ările dizartrice se pot ameliora sau, mai mult, dizartria,
poate ceda și persoana poate s ă r ămân ă cu o dislalie polimorf ă.
Bâlbâiala este o tulburare de expresie verbal ă în care cursivitatea exprim ării este
afectat ă prin apari ția unor blocaje sau spasme la nivelul aparatului fonoarticulator, odat ă cu
încercarea de rostire a cuvântului. Aceasta prezint ă trei forme: bâlbâiala tonic ă care se
manifest ă prin spasme de lung ă durat ă ce împiedic ă emiterea cuvântului iar când aceasta
cedeaz ă cuvântul erupe cu for ță , cea clonic ă care presupune contrac ții de scurt ă durat ă a
musculaturii aparatului fonoarticulator care duc la întreruperea cur sivit ății vorbirii, pauze,
repet ări de cuvinte și cea mixt ă unde se întâlnesc manifest ări atât de tip clonic cât și tonic;
în func ție de predominan ță pot exista: bâlbâial ă tono-clonic ă și bâlbâial ă clono- tonic ă.
La persoanele cu dizabilit ăți motorii, bâlbâiala poate s ă apar ă pe fondul oboselii
sistemului nervos central, a dezechilibrului între procesul de exci ta ție și inhibi ție,
spasticit ății sau emotivit ății crescute.
Terapia bâlbâielii începe cu psihoterapia persoanei și a familiei acesteia. În cazul
persoanei se urm ăre ște cre șterea încrederii în for țele proprii, înl ăturarea fricii de a se
exprima, precum și înv ățarea unor exerci ții de relaxare. Cât prive ște familia, prin
intermediul psihoterapiei se are în vedere ameliorarea st ărilor de conflict, dobândirea unor
modalit ăți func ționale de a face fa ță stresului pe care îl implic ă dizabilitatea. Terapia
continu ă cu exerci ții de respira ție și exerci ții pentru restabilirea fluen ței verbale. Aceasta
din urm ă se realizeaz ă prin urm ătoarele procedee: procedeul silabisirii, procedeul
prelungirii sunetelor, procedeul continuit ății tonului vocal, cel al coarticul ării sunetelor,
bâlbâiala voluntar ă, procedeul întreruperii și relu ării vorbirii, procedeul mastica ției,
procedeul asocierii pronun ției cu scrisul, procedeul citirii sonore și procedeul întârzierii
feed – beack – ului auditiv.
Bradilalia este o tulburare de ritm și fluen ță a vorbirii. Bradilalicii vorbesc foarte
încet, t ărăgănat, pronun ță sunetele neclar, confuz, le articuleaz ă incomplet, dic ția lor este și
ea alterat ă. Bradilalia poate ap ărea pe fondul unei oboseli puternice, dup ă o interven ție
chirurgical ă, de exemplu. În acest caz, terapia începe cu un tratament medica mentos care s ă
fortifice organismul.

36
Exerci țiile pentru remedierea tulbur ării puse în discu ție se vor efectua zilnic,
insistându-se pe exerci țiile de gimnastic ă respiratorie, exerci ții pentru fortificarea
musculaturii aparatului fonorespirator, exerci ții specifice fiec ărui sunet defect, exerci ții
pentru sus ținerea finalurilor de cuvânt, exerci ții de împ ărțire a cuvintelor în silabe cu
pronun țarea clar ă, corect ă, a fiec ărei silabe, exerci ții de citire cu ritm variat (lent, moderat,
rapid, bine articulat).
Disfonia este o modificare temporar ă sau permanent ă a vocii ap ărut ă în urma
tulbur ărilor par țiale ale mu șchilor laringelui, ale coardelor vocale și a anomaliilor
constituite prin noduli bucali și polipi. În cazul persoanelor cu dizabilit ăți motorii ne
referim în principal la disfoniile organice provocate de afec țiunile miopatice. Astfel,
afectarea mu șchilor tensori ai coardelor vocale determin ă sl ăbirea capacit ății de tensionare
a coardelor vocale, vocea devenid monoton ă și sl ăbind în intensitate. Atunci când sunt
afecta ți mu șchii contractori vocea persoanei este sl ăbit ă ca în ălțime și intensitate, obose ște
ușor iar timbrul este afectat prin sl ăbirea amplitudinii. Pentru terapia disfoniei se fac
exerci ții pentru educarea respira ției, exerci ții pentru reeducarea vocalelor, pentru corectarea
calității sunetelor, exerci ții pentru ob ținerea unei intensit ăți vocale corecte și pentru timbrul
vocal.
Dintre tulbur ările de citit – scris ne vom referi la disgrafie, în special la disgrafia
motric ă. Aceasta apare atunci când este tulburat ă motricitatea fără ca sistemul simbolic s ă
fie atins și în care scrisul este ilizibil datorit ă neîndemân ării la scris a cuvintelor pe care, de
fapt, copilul și le reprezint ă corect. Este des întâlnit ă în cazul persoanelor cu dizabilit ăți
motorii care prezint ă un deficit major de coordonare motorie global ă și fin ă, dificult ăți în
coordonarea bimanual ă și oculomotorie. Apar greut ăți în ceea ce prive ște ținerea corect ă în
mân ă a instrumentului de scris, orientarea adecvat ă în spa țiul paginii, respectarea spa țiilor.
Acum, în cadrul terapiei logopedice, accentul cade pe reducerea dif icult ăților precizate
anterior prin metode cu caracter general și metode specifice logopedice.
Alalia și afazia, alte dou ă tulbur ări de limbaj care se întâlnesc în cazul oamenilor cu
dizabilit ăți motorii, intr ă în categoria tulbur ărilor polimorfe de limbaj.
Dup ă Emil Verza (cit. de Mititiuc Iolanda, 1996, p. 200). alalia este ,,o t ulburare grav ă de
vorbire, determinat ă de factori nocivi care afecteaz ă mai mult sau mai pu țin zona central ă a
vorbirii și se caracterizeaz ă prin neputin ța alalicului de a vorbi și în țelege în totalitate sau

37
suficient, vorbirea altora cu toate c ă organele de recep ție sunt s ănătoase și insuficien țele
mentale nu-s de tip oligofren” Aceasta este o tulburare de limba j congenital ă. De regul ă se
întâlne ște la persoanele diagnosticate cu diferite forme de paralizi e cerebral ă, dar și în alte
maladii cu substrat neurologic. Ea poate fi senzorial ă (persoana în țelege sensul cuvintelor,
dar nu le poate pronun ța) motorie (persoana în țelege sensul cuvintelor și îl re ține, dar nu le
poate pronun ța) sau mixt ă (este cea care integreaz ă simptome din ambele forme). Arareori
exist ă forme pure de alalie. În func ție de forma predominant ă de alalie se aleg procedeele și
exerci țiile specifice. Se insist ă fie pe ameliorarea problemelor de la nivelul aparatului
fonoarticulator prin dezvoltarea mobilit ății, a echilibrului dintre inspir și expir, fie pe
în țelegerea sensului cuvintelor, a comenzilor simple, a expresiilor uzua le. În ambele forme
de alalie se lucreaz ă atât asupra limbajului oral, cât și asupra celui scris.
Afazia este o tulburare a func țiilor limbajului, de natur ă neurologic ă, ce presupune
afectarea total ă sau par țial ă a în țelegerii vorbirii și / sau reproducerii ei. Este determinat ă de
diferite tulbur ări organice, în perioada vorbirii deja formate, ale sistemelor ver bale ale
creierului. Apare ca urmare a unor leziuni vasculare, hemoragii c erebrale, tulbur ări de
nutri ție ale creierului, traumatisme craniene închise sau deschise. La fel ca alalia, afazia
este și ea senzorial ă, motorie sau mixt ă, de obicei una din laturile vorbirii este mai afectat ă,
procedeele și metodele terapeutice se aleg în func ție de tipul de afazie care predomin ă.
Dizabilitatea motorie nu presupune în mod obligatoriu tulbur ări de comunicare și
limbaj. Sunt persoane cu dizabilit ăți motorii care au abilit ăți verbale foarte bune care le
servesc drept avantaj în activitatea principal ă pe care o au sau în profesia pe care o practic ă;
ne referim aici la oameni care se afl ă în interiorul problemei și sus țin diferite campanii care
au drept scop schimbarea atitudinii fa ță de persoanele cu dizabilit ăți, con știentizarea
poten țialului acestora sau respectarea drepturilor pe care le au. De asemenea, sunt persoane
cu dizabilit ăți motorii care sunt speakeari motiva ționali și care bazându-se pe abilit ăți bune
de limbaj, pe capacitatea de persuasiune pe care o de țin, precum și pe autenticitatea
discursului servesc drept modele pentru cei afla ți în situa ții similare, dar și pentru oameni
care nu au dificult ăți motorii.
Limbajul este o unealt ă important ă de cunoa ștere a celuilalt, de creare a leg ăturilor,
de transmitere a mesajelor de cre ștere și dezvoltare personal ă.

38
2.2.4. PERSONALITATEA INDIVIDULUI CU DIZABILITATE MOTORIE

Cuvântul „personalitate” provine din grecescul „persona”, ceea ce sem nific ă masc ă. Se
consider ă c ă personalitatea reprezint ă o organizare dinamic ă a sistemelor psihice individuale,
ce permit și determin ă adaptarea subiectului la condi țiile sociale, într-un mod destul de
original.
,,Impactul” bolii, al deficien ței, al incapacit ății și, în final, al dizabilit ății asupra
persoanei se poate face la diferite nivele și diferite modalit ăți. Astfel, dizabilitatea poate
cre ște egocentrismul, egoismul și iritabilitatea sau implusivitatea, hiperactivitatea și
instabilitatea, poate, de asemenea, s ă scad ă libertatea (ini țiativa, mobilitatea fizic ă și
spiritual ă, energia, rezisten ța).
Unei astfel de persoane îi poate sc ădea capacitatea creatoare și obiectivitatea,
precum și sl ăbi voin ța. De foarte multe ori, în loc s ă se manifeste activ, persoana cu
dizabilitate motorie are un comportament reactiv; în loc s ă aib ă ini țiativ ă în comunicare,
răspunde pasiv la demersurile celorlal ți; în loc s ă se preocupe de impresia pe care o creeaz ă,
ignor ă acest aspect. Deoarece via ța fiec ăruia dintre noi este orientat ă permanent c ătre un
scop, incapacitatea de a se ridica la nivelul aspira țiilor genera ției sale și faptul c ă trebuie s ă
caute alternative pentru a face fa ță provoc ărilor vie ții și societ ății îl poate determina pe
individul cu dizabilitate s ă tr ăiasc ă sentimentul neputin ței și chiar pe cel al inutilit ății.
Trecând de cealalt ă parte a baricadei și referindu-ne la voin ță trebuie s ă facem
urm ătoarea precizare: la persoanele care prezint ă pareze ale membrelor inferioare poate fi
observat un fenomen interesant: ,,o dezvoltare compensatorie a for ței umerilor, bra țelor și
mâinilor paralel cu o intensificare a voin ței și a perseveren ței. Ca și cum voin ța și for ța care
caracterizeaz ă în mod normal membrele inferioare în activitatea lor ar fi fost propulsate în
zona superioar ă a organismului, manifestându-se atât fizic, cât și în dezvoltarea
personalit ății” (Weihs T, 1992, p. 75).
Con știentizarea dizabilit ății de c ătre cel în cauz ă determin ă o schimbare în ceea ce
prive ște ierarhia valorilor, astfel s ănătatea devine un ,,bun suprem”. În plan spiritual,
dizabilitatea poate semnifica fie ateism, fie o credin ță exagerat ă.
Limitarea capacit ății de mi șcare a individului duce la apari ția unor transform ări în
procesul de structurare a personalit ății și în modalit ățile de rela ționare cu cei din jur, adesea

39
fiind prezente simptome ale complexului de inferioritate, st ări depresive, tendin țe
accentuate de interiorizare a tr ăirilor și sentimentelor sau de izolare fa ță de lume, refugiul
în activit ăți care pot fi efectuate în manier ă individual ă.
Gordon Allport (cit. de Turliuc Nicoleta Maria, 2004, p.96-97) definea complex ul
de inferioritate ca fiind dubiile puternice și persistente în leg ătur ă cu deficien țele percepute
ale propriilor competen țe. Indivizii care au acest complex se consider ă a fi mai pu țin
capabili, competen ți sau buni decât ceilal ți sau decât sunt în realitate. Psihologul Don
Hamachek (cit. de Turliuc Nicoleta Maria, 2004, p. 97) distinge urm ătoarele șapte
simptome ale complexului de inferioritate:
• Sensibilitatea la critic ă – de și persoanele care tr ăiesc acest complex sunt convinse
că au sl ăbiciunile lor, nu suport ă ca al ții s ă le reaminteasc ă acest lucru. În cazul
unei persoane cu deficien ță locomotorie nu constituie un beneficiu a pune accent pe
ceea ce aceasta nu poate. Util este s ă se eviden țieze capacit ățile pe care ea le are și
să se contureze condi țiile optime de manifestare a lor.
• Răspunsul inadecvat la complimente – este vorba de indivizi incapabili s ă accepte
vreun compliment datorit ă contrastului puternic cu autoevaluarea f ăcut ă. Atunci
când sunt complimentate persoanele pot avea diverse reac ții: pot tr ăi sentimente de
jen ă sau disperare ori, pur și simplu, pot refuza s ă asculte un compliment
neconcordant cu imaginea despre sine.
• Atitudinea hipercritic ă – persoanele care manifest ă aceast ă atitudine nu se simt
niciodat ă destul de capabile, de competente decât atunci când sunt cele mai
capabile, competente dintr-un grup. Particularizând pentru persoanele cu de ficien țe,
atitudinea hipercritic ă și-ar putea avea sursa în faptul c ă ele consider ă c ă au teren
de recuperat și c ă pot face acest lucru doar în condi țiile în care sunt exigen ți cu
propria persoan ă.
• Tendin ța de a blama – unii indivizi tind s ă-i blameze pe al ții pentru sl ăbiciunile lor,
sentimentul de inferioritate putând fi în aceste condi ții mai u șor de suportat. În
cazul celor care au o deficien ță locomotorie, inferioritatea vine din dependen ța de
ceilal ți imposibilitatea de a se alinia la standardele pe care ei singuri le propun sau
care le sunt propuse de c ătre grupurile din care fac parte și nu în ultimul rând de

40
societate. Pentru situa ția în care se afl ă, persoanele blameaz ă divinitatea, trecutul
familiei din care fac parte sau normele societ ății.
• Sentimentele de persecu ție – o extensie a tendin ței unei persoane de a blama pe
altcineva este credin ța conform c ăreia ceilal ți caut ă s ă o doboare.
• Sentimente negative în privin ța competi ției – persoanele care resimt astfel de
sentimente pot evita s ă intre în competi ție datorit ă faptului c ă sunt convinse de
inferioritatea lor și c ă vor pierde în confruntare. De și sunt încântate de ideea
succesului persoanele care au o deficien ță locomotorie ar putea s ă evite competi ția
datorit ă estim ărilor pesimiste cu privire la șansele lor de succes. Dizabilitatea
motorie nu ar trebui s ă fie un impediment în angajarea în competi ții ce vizeaz ă
etalarea unor abilit ăți cognitive, afective, artistice.
• Tendin ța spre izolare, pudoare și timiditate – sentimentele de inferioritate sunt
adesea acompaniate de anxietate mai ales în situa țiile în care sunt implica ți și al ții.
Un individ cu o deficien ță în sfera locomotorie poate fi tentat s ă p ăstreze distan ța
fa ță de ceilal ți pentru a nu fi r ănit. Persoana care tr ăie ște acest ultim simptom care
caracterizeaz ă complexul de inferioritate crede c ă e imposibil ca cineva s ă fie
interesat de ea sau de ceea ce spune. Crezând acest lucru și recurgând la izolare
persoana nu face altceva decât s ă-și inhibe șansele de afirmare.
Evident, nu este obligatoriu ca un individ s ă aib ă toate aceste simptome, dup ă cum
gradul lor de accentuare poate varia mult de la un individ la altul. Problemele spinoase
legate de efectele negative ale complexului de inferioritate a supra imaginii de sine 1 și a
personalit ății în general apar ori de câte ori vorbim de tr ăirea st ării de handicap, adic ă
atunci când persoana este în situa ția de a face compara ții dezavantajoase în ceea ce o
prive ște între nivelul real al posibilit ăților sale și nivelul ideal al aspira țiilor, ori între
limitele impuse de deficien ță și independen ța afi șat ă permanent de cei care nu au o
deficien ță .

1 Imaginea de sine reprezint ă reflectarea interioar ă, subiectiv ă, a tr ăsăturilor cardinale de personalitate, având
rol de referen țial intern în ac țiunile și interac țiunile fiec ăruia dintre noi. Imaginea de sine se dezvolt ă dup ă cel
pu țin patru dimensiuni, acestea sunt urm ătoarele: axa cognitiv-ac țional ă, axa afectiv-motiva țional ă, axa
comportamental-rela țional ă, axa moral-valoric ă. Ea se construie ște plecând de la elemente bazale ce țin de
schema corporal ă, mergând c ătre cheia de bolt ă a auto-actualiz ării. Este “tr ăirea aspectului unificator al
personalit ății”.

41
Pentru faptul c ă arat ă diferit, se deplaseaz ă cu dificultate sau utilizând fotoliul
rulant, cârjele sau bastonul, individul cu dizabilitate motorie se af l ă nu o dat ă în situa ția de
a trezi nelini ști și suspiciuni, de a descuraja apropierea, de a genera atitudini de evi tare și
respingere. Persoanele cu dizabilit ăți motorii percep acut reac țiile persoanelor din jur.
Plecând de la reac țiile celorlal ți și de la rela țiile pe care reu șește s ă le stabileasc ă în familie,
la școal ă, la serviciu, în grupul de prieteni, o persoan ă î și formeaz ă imaginea despre sine.
Pentru a evalua cât mai obiectiv deficien țele manifestate atât la nivelul imaginii de
sine, cât și la cel integrator al personalit ății, trebuie s ă ținem cont de urm ătoarele criterii:
tipul și gradul deficien ței; m ăsura în care aceasta duce la handicap; gradul de mobilitate și
de autonomie personal ă și social ă pe care cel în cauz ă îl manifest ă; gradul de maturizare
afectiv ă, interesele și aspira țiile persoanei; nivelul de școlarizare; concep ția sa despre lume
și via ță ; genul, mediul familial și situa ția socio-economic ă; anturajul și comunitatea în care
tr ăie ște și se dezvolt ă.
O persoan ă cu o dizabilitate motorie nu prezint ă doar deficien țe la nivelul
personalit ății, ci și aspecte pozitive; dintre care putem trece în revist ă: voin ța, loialitatea,
implicarea deplin ă în proiectele pe care le demareaz ă.

2.2.5. RELA ȚIILE SOCIALE

Rela țiile sociale sunt vitale pentru s ănătatea și starea de bine a persoanei indiferent
de condi ția fizic ă a acesteia. Cercet ările au identificat cel pu țin dou ă aspecte corelate ale
mediului social care pot promova s ănătatea. Potrivit lui Cohen (cit. de Diane E. Papalia,
Sally Wendkos Olds și Ruth Duskin Feldman, 2010, p. 428) acestea sunt integrarea social ă
și suportul social.
Integrarea social ă desemneaz ă procesualitatea interac țiunilor dintre individ sau grup
și mediul social specific sau integral, prin intermediul c ăreia se realizeaz ă un echilibru
func țional al p ărților. Ea înseamn ă implicarea activ ă într-o gam ă larg ă de rela ții, activit ăți și
roluri sociale. Potrivit studiilor, Berkaman și Glass, 2000 și Rutledge et al., 2004, (cit. de
Diane E. Papalia, Sally Wendkos Olds și Ruth Duskin Feldman, 2010, p. 428) aceasta a
fost asociat ă în mod repetat cu o rat ă mai sc ăzut ă a mortalit ății. Dup ă Cohen, Gottlieb și
Underwood, 2000, (cit. de Diane E. Papalia, Sally Wendkos Olds și Ruth Duskin Feldman,

42
2010, p. 428) oamenii cu re țele sociale vaste și roluri sociale multiple au o probabilitate mai
mare de a suprave țui unui infarct și o probabilitate mai redus ă de a suferi de anxietate sau
depresie comparativ cu oamenii cu re țele și roluri sociale mai limitate.
Raportându-ne la oamenii cu dizabilit ăți motorii, nu putem vorbi despre acest tip de
integrare f ără accesibilizarea mediului fizic, ambiant. Ne referim aici l a existen ța unor
locuin țe adaptate (locuin ță în care persoana cu deficien ță s ă fie autonom ă), dar și a unor
mijloace de transport în comun adaptate. Nu trebuie s ă omitem s ă amintim despre
necesitatea accesibiliz ării institu țiilor publice; rampele s ă fie eficiente iar cl ădirile s ă fie
dotate cu mijloacele corespunz ătoare care s ă asigure p ătrunderea în interiorul lor. Dac ă
exist ă, accesibiliz ările nu fac decât s ă sporeasc ă gradul de independen ță și autonomie al
persoanei ceea ce poate atrage dup ă sine confortul psihic și dorin ța de a dezvolta contacte
sociale. Lipsa accesibiliz ărilor impune persoanelor cu dizabilit ăți nenum ărate restric ții care
produc frustr ări și sentimente mai pu țin pl ăcute.
Integrarea familial ă și integrarea educa țional ă sunt condi ții necesare pentru
integrarea social ă.
Familia este primul grup social din care facem parte, aici înv ăță m comportamente,
reguli, ne sunt transmise valori. În acest cadru are loc primul c ontact cu dizabilitatea,
indiferent dac ă aceasta este congenital ă sau dobândit ă. Atitudinea pe care o au cei din
familie fa ță de individul în cauz ă este extrem de important ă. Atât supraprotejarea, cât și
respingerea persoanei de c ătre familia din care face parte influen țeaz ă negativ demersul
integr ării sociale. Rezultatul supraprotej ării este incapacitatea persoanei de a lua hot ărâri,
inducerea sentimentului de inutilitate, iar cel al respingerii c onst ă în deta șarea emo țional ă
fa ță de persoan ă și negarea calit ăților și valorilor pe care ea le prezint ă.
Integrarea educa țional ă înseamn ă contactul cu grupul de covârstnici. În acest
moment persoana cu dizabilitate se poate întâlni atât cu acceptar ea, cât și cu respingerea.
De cele mai multe ori, respingerea are ca baz ă frica de necunoscut, prejudec ățile,
stereotipurile, absen ța educa ției pentru diversitate, precum și lipsa cunoa șterii unor
modalit ăți concrete de interac țiune cu persoanele cu dizabilit ăți motorii.
Suportul social se refer ă la resursele materiale, informa ționale și psihice ob ținute de la
re țeaua social ă, pe care persoana poate conta ca ajutor pentru a face fa ță stresului.

43
Conceptul de suport social cuprinde trei dimensiuni: suport emo țional, suport instrumental
și suport informa țional.
Suportul emo țional se refer ă la comportamentul de ascultare, la simpatie și acordare de
sprijin, la a-l face pe cel ălalt s ă se simt ă valoros, iubit, acceptat. Persoana cu deficien ță
motorie poate avea parte de suport emo țional care vine de la familie și prieteni, care îi arat ă
acesteia c ă le pas ă de ea, de ceea ce i se întâmpl ă. Exist ă tendin ța de a c ăuta sprijin
emo țional din partea cuiva care se afl ă într-o situa ție similar ă din punct de vedere fizic.
Suportul emo țional îl securizeaz ă pe individ, îl ajut ă s ă suporte mai u șor schimb ările și
dificult ățile prin care trece.
Suportul intrumental sau ajutorul direct se refer ă la oferirea unui ajutor tangibil cum ar
fi servicii diverse în via ța de zi cu zi, ajutor financiar sau la treburile gospod ăre ști. De
exemplu, a ajuta o persoan ă care nu poate s ă se deplaseze, s ă fac ă acest lucru.
Suportul informa țional se refer ă la un comportament de acordare de informa ții și
îndrumare în vederea solu țion ării unei probleme cu care se confrunt ă cineva, un sfat, o alt ă
modalitate de a privi o situa ție problematic ă. De exemplu, a informa o persoan ă cu
dizabilitate despre drepturile și obliga țiile pe care le are, despre o burs ă a locurilor de
munc ă în vederea g ăsirii unui serviciu sau despre demersul ce este necesar a fi ur mat pentru
a achizi ționa un instrument asistiv.
Sentimentele fa ță de sine și fa ță de al ții constituie nucleul func țion ării umane. Pentru
căpătarea armoniei interioare și men ținerea s ănătății mentale, este de dorit ca individul s ă
fie împ ăcat cu sine și cu lumea în care tr ăie ște și s ă î și rezolve cu cât mai bine posibil
dilemele, îngrijor ările și complexele pe care le aduce cu sine via ța în general și dizabilitatea
în special.

2.3. NEVOILE PERSOANEI CU DIZABILIT ĂȚI MOTORII

Persoana cu dizabilitate motorie nu este bolnav ă în sens clinic, nu este anormal ă, ci
este o persoan ă cu o personalitate specific ă în sfera mare și divers ă a normalit ății, care tinde
spre normalizarea deplin ă având șanse majore de a o ob ține în condi țiile unei societ ăți care

44
este preg ătit ă s ă îi satisfacă trebuin țele. Vom face o prezentare a nevoilor persoanelor cu
dizabilit ăți motorii prin raportare la piramida lui Maslow:1

Trebuin țe
de autorealizare
Trebuin țe estetice

Trebuin țe cognitive

Trebuin țe de stim ă de sine

Trebuin țe de iubire și apartenen ță la grup

Trebuin țe de securitate

Trebuin țe fiziologice

Fig. 1 Piramida lui Maslow

• Trebuin țele fiziologice fac referire la satisfacerea unor nevoi de baz ă dintre care
putem enumera: nevoia de hran ă, odihn ă, ad ăpost, repaus. O persoan ă cu o
dizabilitate motorie, în func ție de gradul acesteia poate sau nu s ă-și satisfac ă nevoile
anterior precizate. Dac ă nu poate, persoana trebuie s ă primeasc ă ajutor din partea
asistentului personal 2. Dac ă exist ă îns ă condi ții minime care permit persoanei s ă se
descurce singur ă acestea trebuie sporite, iar persoana în cauz ă trebuie înv ățat ă și

1 Cu cât o trebuin ță este mai înalt ă, cu atât ea este mai specific uman ă. Via ța este mult mai complex ă și
fericit ă la nivelul trebuin țelor superioare.
2 Persoana fizic ă atestat ă care asigur ă la domiciliul s ău îngrijirea și protec ția adultului cu handicap grav sau
accentuat, aflat în condi țiile precizate de lege.

45
încurajat ă să întreprind ă singur ă activit ăți. De exemplu, dac ă o persoan ă are o
parez ă care i-a afectat atât membrele inferioare cât și superioare, dar exist ă totu și
abilit ăți manuale ea trebuie înv ățat ă s ă se hr ăneasc ă singur ă. Pentru a facilita reu șita
individului în acest demers, asistentul personal trebuie s ă asigure individului o
pozi ție cât mai comod ă la mas ă, s ă pun ă la dispozi ție tacâmuri și pahare din
materiale plastice pentru a evita r ănirea celui care serve ște masa, dar și s ă î și
exprime încrederea în capacitatea persoanei de a duce activit atea la final.
Satisfacerea trebuin țelor fiziologice asigur ă conservarea și s ănătatea.
• Trebuin țele de securitate vizeaz ă nevoia de ap ărare, protec ție, de echilibru
emo țional. În cazul persoanelor cu dizabilit ăți motorii ne referim la o securitate
fizic ă tradus ă prin nevoia de a avea un punct de sprijin (cadru metalic, cârje), una
psihologic ă care include nevoia de a se sim ți lini știt, în țeles.
• Trebuin țele de iubire și apartenen ță la grup se refer ă la satisfacerea nevoilor de
comunicare, de a fi cu ceilal ți, de a face parte dintr-un grup, de a oferi și primi
afec țiune și de a putea s ă se exprime liber, de a fi ascultat. Pentru ca aceste nevoi s ă
fie satisf ăcute sunt necesare schimb ări la nivelul mentalit ății celor din jur, dar și
adapt ări de ordin fizic (accesibilizare). Pentru individul cu dizabilita te la nivelul
aparatului locomotor, împlinirea acestor nevoi reprezint ă un pas important c ătre
integrarea în societate.
• Trebuin țele de stim ă de sine cuprind trebuin ța de prestigiu, de a beneficia de
aprobare și pre țuire. Dac ă un individ cu deficien țe are posibilitatea s ă decid ă singur
în leg ătur ă cu via ța lui, cu acțiunile în care vrea și poate s ă se implice în func ție de
preferin țele proprii, atunci trebuin țele puse în discu ție acum sunt satisf ăcute.
• Trebuin țele cognitive prin care în țelegem trebuin ța de a ști, de a cunoa ște, de a
explora, de a descoperi. Satisfacerea acestora presupune o bun ă cunoa ștere de sine
pentru a ști c ătre ce c ăi trebuie îndreptat ă energia de care persoana dispune, dar și
contactul cu cei din jur, disponibilitatea oamenilor de a interac ționa cu cei care au
dizabilit ăți motorii de la egal, la egal.
• Trebuin țele estetice se refer ă la nevoia de frumos, de ordine, de simetrie și armonie.
Ele se cultiv ă dup ă satisfacerea trebuin țelor anterior prezentate și prin contactul
direct cu lumea în care tr ăim.

46
• Trebuin țele de autorealizare vizeaz ă nevoia de a-și utiliza poten țialul creativ, de a
găsi autoîmplinirea. Pentru persoana cu dizabilitate motorie autoreali zarea se
traduce prin nevoia de a fi util, de a g ăsi un sens al vie ții cât mai apropiat de idealul
său. Fiecare progres, de orice natur ă ar fi el, înseamn ă un pas c ătre atingerea
trebuin ței de autorealizare.
Nevoia nu este doar ceea ce-i lipse ște unei persoane, ci mai ales ceva c ătre care tinde
aceast ă persoan ă. Este important s ă men țion ăm c ă satisfacerea tuturor nevoilor trebuie s ă se
fac ă pornind de la baza piramidei. Dac ă un nivel nu este satisf ăcut complet nu se poate
trece la un altul și nici persoana cu dizabilit ăți nu poate ajunge astfel la ultimul nivel, cel de
autorealizare, prin care ea devine o resurs ă în societatea din care face parte. Accesibilizarea
fizic ă și schimbarea mentalit ății umane cu privire la persoanele cu dizabilit ăți motorii
reprezint ă puncte necesare de îndeplinit pentru ca persoana s ă ating ă ultimile nivele ale
piramidei lui Maslow. De și trebuin țele superioare nu sunt vitale pentru organism, ele sunt
mai importante pentru subiectivitate, satisfacerea lor îmbog ățind sfera spiritual ă a
personalit ății și m ărindu-i performan ța social ă.

2.4. RECUPERAREA – UN PAS IMPORTANT PENTRU PERSOANELE CU
DIZABILIT ĂȚ I MOTORII

Pierderea sau alterarea deprinderilor motorii trebuie tratat ă cu ajutorul unui complex
de mijloace care – prin cooperare – î și propun restabilirea integral ă sau cel pu țin par țial ă a
lor. Ac țiunea complex ă de recuperare urm ăre ște restabilirea fizic ă, psihic ă și social ă a
tuturor tipurilor de dizabilit ăți prin mijloace medicale (chirurgicale, terapie
medicamentoas ă etc), reeducativ-func ționale, ergoterapie (terapie prin munc ă),
psihoterapie, dezvoltarea activit ății de înv ățare, dezvoltarea personalit ății, formarea
profesional ă și integrarea social ă.
Vorbind de recuperarea persoanelor cu dizabilit ăți motorii trebuie s ă facem referire
la recuperarea biologic ă-medical ă și la procesul compens ării. Luând în calcul aceste dou ă
paliere, ne vom face o imagine despre procesul de recuperare.
Pentru recuperarea biologic ă se folose ște un sistem de interven ții medico-
chirurgicale, de terapie complex ă, de educa ție fizic ă medical ă și protezare. Metodele

47
terapeutice cele mai frecvent utilizate în recuperarea pers oanelor cu dizabilit ăți motorii
sunt: kinetoterapia, gimnastica medical ă, mecanoterapia, masajul, ergoterapia,
kinetohidroterapia, balneoterapia. Deoarece kinetoterapia 1 este mijlocul cel mai important
pentru a readapta o persoan ă cu dizabilit ăți motorii vom aduce în aten ție câteva aspecte
legate de aceast ă metod ă terapeutic ă.
Interven ția kinetoterapeutic ă se fundamenteaz ă pe o serie de principii care pot c ăpăta
accente specifice de la un caz la altul, în func ție de particularit ățile anatomo-fiziologice și
neuropsihice ale subiectului. Aceste principii sunt:
• Toate fiin țele umane au poten țial latent care poate fi valorificat în activit ățile de
recuperare;
• Deprinderile motorii timpurii sunt dominate de activit ățile reflexe și caracterizate
prin mi șcări spontane, care oscileaz ă între extrema flexie și extensie;
• Deprinderile motorii ale adultului sunt sus ținute sau înt ărite de reflexele posturale;
• Etapele dezvolt ării componentelor motorii au o succesiune ordonat ă, între ele
existând suprapuneri de la o etap ă la alta;
• Locomo ția are la baz ă contrac ția reciproc ă a flexorilor și extensorilor;
• Frecven ța stimulilor și a activit ăților repetitive sunt folosite pentru a dezvolta for ța
și rezi șten ța muscular ă și pentru a sus ține înv ățarea actelor motorii.
În vederea elabor ării unui program de recuperare kinetoterapeutic ă a tulbur ărilor
motorii, speciali știi trebuie s ă țin ă cont de o serie de etape / repere:
• Stabilirea diagnosticului clinic;
• Recomand ările și, mai ales, contraindica țiile medicului în raport cu diagnosticul
stabilit;
• Evaluarea complex ă a persoanei și identificarea resurselor biologice,
neurofiziologice, psihologice și sociale care pot sus ține activitatea de recuperare;
• Stabilirea obiectivelor programului kinetoterapeutic și a principiilor de ac țiune care
să corespund ă fiec ărui client în parte;
• Stabilirea strategiilor opera ționale de derulare a programului de kinetoterapie;
• Stabilirea con ținutului programului de recuperare (în general și pe etape).

1 Termenul include toate formele de tratament prin m i șcare.

48
Nu trebuie s ă omitem faptul c ă schemele terapeutice și manevrele recuperatorii depind
foarte mult de tipul și gradul deficien ței persoanei în cauz ă.
Atunci când ne referim la metode și proceduri corectiv – recuperatorii trebuie s ă avem
în vedere și rolul benefic al compens ării. Organismul uman dispune de imense posibilit ăți
energetico – func ționale pe care le poate mobiliza în lupta cu diversele consecin țe ale
diferitelor tipuri de handicap, pentru a se echilibra și a se adapta compensator la cerin țele
în continu ă schimbare ale mediului, ale activit ății și produc ției. “În condi țiile tulbur ării sau
distrugerii unor componente, compensa ția se define ște prin capacitatea organismului de a se
autoreconstitui structural și func țional” (Stoica L, 2002, p.56). În cazul dizabilit ăților
motorii, elaborarea macanismelor compensatorii este condi ționat ă în mod substan țial de
natura deficien ței (central ă – cerebral ă sau periferic ă), de forma deficien ței, de ritmul și
gradul în care s-a realizat recuperarea medical ă, dar și de al ți factori.
Concomitent cu recuperarea medical ă trebuie s ă aib ă loc și o recuperare psihologic ă a
persoanei cu dizabilit ăți locomotorii, de fapt consilierea psihologic ă poate fi considerat ă
drept un fundament pentru bunul mers al procesului de recuperare. “Consilier ea psihologic ă
este un tip de interven ție prin care se urm ăre ște sugerarea unui mod de a proceda, a unui
mod de comportare ce trebuie adoptat într-o situa ție dat ă sau, în general, în via ța și
activitatea cotidiene” (Dumitru I, 2008, p. 13). În cadrul procesului de recuperare
consilierea psihologic ă este benefic ă, întrucât faciliteaz ă în țelegerea transform ărilor ce au
loc, ajut ă la o raportare corect ă a deficientului fa ță de progresele pe care le face, dar și fa ță
de regresele ce pot s ă apar ă. La modul general, consilierea psihologic ă îi faciliteaz ă
persoanei cu dizabilit ăți motorii autocunoa șterea realist ă, acceptarea de sine și valorificarea
optim ă a resurselor și disponibilit ăților proprii.
Procesul de recuperare în cazul persoanelor cu dizabilit ăți motorii este o curs ă lung ă și
sinuas ă, dar cu beneficii notabile. În urma recuper ării persoana poate c ăpăta sau rec ăpăta
abilit ăți importante care îl pot conduce cât mai aproape de statutul de indi vid autonom și
independent.

49
CAPITOLUL III CALITATEA VIE ȚII PERSOANELOR CU
DIZABILIT ĂȚI MOTORII

Sintagma ,,calitatea vie ții” ne duce cu gândul la caracterul bun sau mai pu țin bun al
vie ții oamenilor. Conceptul de ,,calitatea vie ții” apare în a doua jum ătate a secolului al XX lea.
Trebuie s ă preciz ăm c ă no țiunea de calitate este mult mai veche, cuvântul având originea î n
latinescu ,,qualita”, provenit de la cuvântul ,,qualis” care înseamn ă ,,ce fel de” sau ,,mod de a
fi”.
Calitatea vie ții este obiect de studiu pentru mai multe știin țe; printre acestea se num ără:
sociologia, psihologia, medicina, economia. Aceasta se m ăsoar ă atât prin raportare la popula ție
în general, cât și prin raportare la anumite subgrupuri sociale. Cu privire la persoa nele cu
dizabilit ăți, centrul preocup ărilor s-a deplasat c ătre îmbun ătățirea calit ății vie ții acestora. Se
consider ă c ă este important nu numai c ă tr ăie ști, ci și modul în care tr ăie ști.

3.1. CALITATEA VIE ȚII – DEFINI ȚII, CONSIDERA ȚII GENERALE

Preocuparea pentru via ța fiin ței umane a existat cu mult înainte de apari ția conceptului
,,calitatea vie ții”, principala perspectiv ă a acestei preocup ări fiind fericirea, problematica ei
ap ărând înc ă din antichitate. Dup ă Aristotel (cit. de Laureana Urse, 2008, p. 34) fericirea este
o activitatate a sufletului conform ă cu virtutea perfect ă. Omul fericit va fi acela care va ac ționa
totdeauna în conformitate cu virtutea perfect ă de-a lungul întregii vie ți.
Sociologul Petre Andrei (cit. de Laureana Urse, 2008, p. 34 – 35) a studia t modul în
care a evoluat abordarea fericirii. El a identificat izvoarel e psihologice ale fericirii pe dou ă
direc ții: direc ția subiectivist ă (numai sufletul individual este izvorul fericirii) și direc ția
obiectivist ă (fericirea este depedent ă exclusiv de factori externi). În concep ția lui, fericirea este
mul țumirea durabil ă a voin ței prin împlinirea dorin țelor și realizarea scopurilor. Omul se simte
fericit / nefericit prin compara ție cu ceilal ți, deci exist ă doi factori care sunt absolut necesari
pentru constituirea acestui fenomen: individul și societatea.
Conceptul de calitatea vie ții apare târziu în raport cu problematica fericirii. Potrivit
unor surse expresia ,,calitatea vie ții” a ap ărut în anul 1964, într-un discurs al pre ședintelui
american B. Johnson, în care se referea la calitatea vie ții americanilor. El a utilizat termenul

50
pentru a sublinia c ă obiectivele SUA nu sunt numai economice, în termeni de bog ăție, ci și
subiective, în termeni de situa ții și st ări de fericire, opunând bunurile materiale observabile,
,,bunurilor” subiective, cum ar fi de exemplu, starea de s ănătate, definit ă de O.M.S. ca ,,o bun ă
stare fizic ă, psihic ă și social.” Alte surse vorbesc despre faptul c ă no țiunea de calitate a vie ții a
fost introdus ă de Medline în 1975 și acceptat ă drept concept de Index Medicus în 1977, fapt ce
a dus la recunoa șterea, mult mai târziu a acestui concept de diversele foruri știin țifice.
În sens larg, calitatea vie ții rezid ă în realizarea unei vie ți agreabile, bazat ă pe starea de
bine personal și social, pe protec ția social ă general ă și pe progresul social.
În lucrarea ,,Dic ționar de sociologie”, C ătălin Zamfir spune despre calitatea vie ții
urm ătoarele: ,,este un concept evaluativ, fiind rezultanta raport ării condi țiilor de via ță și a
activit ăților care compun via ța uman ă, la necesit ățile, valorile, aspira țiile umane” (Zamfir
C., 1993, p. 79).
Organiza ția Mondial ă a S ănătății a definit calitatea vie ții ca „percep ția individului
cu privire la statutul s ău, în contextul culturii si sistemului de valori din care face par te si în
func ție de scopurile, expectan țele si standardele sale”, termen opera ționalizat prin șase
indicatori: s ănătate fizică, status psihologic, grad de independen ță , rela ții sociale,
spiritualitate si calitatea mediului. Se subliniaz ă astfel cele dou ă caracteristici ale
conceptului subiectivitatea și multidimensionalitatea. ,,Nu avem o defini ție universal ă
deoarece procesele psihologice care sunt implicate în percep ția calit ății vie ții pot fi descrise
și interpretate prin intermediul mai multor filtre conceptuale și folosind limbaje diferite. De
asemenea, conceptul este înc ărcat cu un bogat bagaj axiologic și este supus unor influen țe
multiple a comunit ăților, factorilor de mediu și a sistemelor de valori atât individuale cât și
caracteristice fiec ărei socioculturi” (B ălt ățescu, 2000, p. 70).
Multe dintre defini țiile date conceptului pus în discu ție fac trimitere, în mod special,
spre trei dimensiuni constitutive: ,,condi țiile de via ță , domeniul capacit ăților, limit ărilor
func ționale și performan țelor și situa ția de bine sau situa ția de mizerie, de suferin ță ”
(Ro șan, A., 2015, p. 72).
Calitatea vietii 1 este un concept unificator ce surprinde evolu ția individului, a
identit ății sale, natura condi țiilor de via ță , propriile lui experien țe, modul de via ță și
percep țiile pe care le are despre sine.

1 Poate fi definit ă din mai multe puncte de vedere: individual, colect iv, normativ, moral.

51

3.2. OBIECTIV ȘI SUBIECTIV CU PRIVIRE LA CALITATEA VIE ȚII

Nu exist ă un acord total în ceea ce prive ște difini ția calit ății vie ții, dar ceea ce se știe
cu siguran ță este faptul c ă speciali știi în domeniu accept ă c ă acest concept implic ă o
combina ție dintre dimensiunea obiectiv ă și cea subiectiv ă a vie ții.
Perspectiva subiectiv ă se refer ă la ceea ce se nume ște starea de „bine subiectiv” („well-
being”, „bien-étre”), precum și starea de fericire-mul țumire („happiness”, „le bonheur”),
concept ce poate fi greu definit, deoarece presupune multe conota ții filosofice. În cadrul
acestei polariz ări au fost eviden țiate aspectele „obiective” ale calit ății vie ții. Acestea ar putea fi
legate de condi țiile fizice de existen ță , precum standardul locuin ței proprii, situa ția financiar ă a
individului, alimenta ția și alte facilit ări precum iluminat, telefon, frigider, etc. Am putea vorbi
aici și de posibilit ățile de comunicare cu al ții și totodat ă de deplasare a șa precum: telefon,
internet, posibilitatea de deplasare cu ma șina sau alte mijloace de transport. Însumând toate
aceste elemente, am putea spune c ă aspectul „obiectiv” se refer ă la func ționarea subiectului în
roluri sociale.
Mircea L ăzărescu pune în eviden ță urm ătorul tabel, în definirea calit ății vie ții
(L ăzărescu M., 1999, p. 7):

52

Evaluarea obiectiv ă a condi țiilor de via ță
Evaluarea subiectiv ă a satisfac ției personale
Starea de bine fizic
Starea de bine material
Finan țe și câ știguri Starea de bine social
Dezvoltare ș
activitate Starea de bine
emo țional
Sănătate
Siguran ță personal ă

Calitatea locuin ței
Intimitatea
Vecinii
Posesiile
Alimenta ția

Rela țiile personale
Via ța intrafamilial ă
Familie și rude
Prieteni și
via ță social ă

Competen țe
Independen ță
Alegere ș
control

Afecte pozitive
Afecte negative
Stres

Bun ă condi ție fizic ă
Sănătate
Transport

Implicare comunitar ă
Activit ăți
Acceptan ță și suport

Productivitate ș
activitate
Serviciu
Activitate în
gospod ărie
Recreere ș
hobby
Educa ție Sănătate mintal ă
Stima de sine
Statut și
respect social
Convingeri ș
credin ță
Sexualitate

↓ ↓ ↓ ↓ ↓
Valori personale

Acest tabel ne pune în eviden ță faptul c ă ea, calitatea vie ții poate fi corelat ă cu o serie
de factori ambientali și conjuncturali, în mare m ăsur ă materiali și independen ți de libertatea și
voin ța individului.
Majoritatea studiilor din ultimii ani tind s ă pun ă în eviden ță urm ătoarele 3 componente
esen țiale ale calit ății vie ții (dup ă Katschnig), și anume: starea de „bine” subiectiv („well
being”, „bien étre”), încadrat ă în diverse interpret ări, de la starea afectiv ă de moment, la
satisfac ția de durat ă în raport cu desf ăș urarea existen ței sale; func ționarea în roluri sociale și
ansamblul problematic corelat rela țiilor interpersonal-sociale, abordat din diverse incidente,
perspective, focaliz ări; factori ambientali (contextuali), în mare materiali (veni t, hran ă,
locuin ță , c ăldur ă, etc.), corela ți cu caracteristici ale vie ții umane. În aceast ă categorie intr ă
facilit ățile sociale, precum cele de deplasare și comunicare, șansele de educare și informare, de

53
acces la serviciile de s ănătate și asisten ță social ă, de asigurare a securit ății în afara locuin ței,
etc (cit în L ăzărescu M., 1999, p. 8).
Cu alte cuvinte, dimensiunea obiectiv ă se bazeaz ă pe m ăsurarea dup ă norme – prin
diferi ți indicatori socioeconomici și culturali a condi țiilor de via ță ale indivizilor.
Dimensiunea subiectiv ă are în vedere evaluarea percep țiilor indivizilor asupra propriei
vie ți.
Calitatea vie ții 1 este necesar s ă fie evaluat ă, atât pe dimensiunea obiectiv ă, cât și pe
cea subiectiv ă. Indicatorii obiectivi ai calit ății vie ții evalueaz ă condi țiile de via ță ale
indivizilor ca veniturile profesionale și extraprofesionale, venituri pe membru de familie,
calitatea mediului fizic, loisir-ul. Indicatorii sociali și economici sunt ,,obiectivi” în sensul
că sunt evalua ți de c ătre alte persoane pe baza unor criterii precis stabilite. La rândul lor,
indicatorii subiectivi vizeaz ă percep țiile și reprezent ările persoanei privind calitatea
propriei vie ți, estimarea gradului st ării de bine personale și a gradului de satisfac ție fa ță de
propria via ță .

3.3. DIMENSIUNI / DOMENII ALE CONCEPTULUI ,,CALITATEA
VIE ȚII”

Multidimensionalitatea conceptului ,,calitatea vie ții” este o tr ăsătur ă eviden țiat ă în
mai toate sursele bibliografice din domeniu. Astfel, Iustin Lupu aduce în aten ție
urm ătoarele ,,dimensiuni ale calit ății vie ții”:
,,1. Bun ăstarea emo țional ă sau psihic ă, ilustrat ă prin indicatori precum: fericirea,
mul țumirea de sine, sentimentul identit ății personale, evitarea stresului excesiv, stima de
sine, bog ăția vie ții spirituale, sentimentul de siguran ță .
2. Rela țiile interpersonale, ilustrate prin indicatori precum: a te bucura de intimitate,
afec țiune, prieteni și prietenii, contacte sociale, suport social.
3. Bun ăstarea material ă, ilustrat ă prin indicatori precum: proprietate, siguran ța locului de
munc ă, venituri adecvate, hran ă potrivit ă, loc de munc ă, posesie de bunuri, locuin ță , status
social.

1 ,,Calitatea vie ții” nu este reductibil ă la o singura dimensiune, referindu-ne la obiectiv și subiectiv.

54
4. Afirmarea personal ă, care înseamn ă: competen ță profesional ă, promovare profesional ă,
activit ăți intelectuale captivante, abilit ăți/deprinderi profesionale solide, împlinire
profesional ă, niveluri de educa ție adecvate profesiei.
5. Bun ăstarea fizic ă, concretizat ă în s ănătate, mobilitate fizic ă, alimenta ție adecvat ă,
disponibilitatea timpului liber, asigurarea asisten ței medicale de bun ă calitate, asigur ări de
sănătate, activit ăți preferate interesante în timpul liber (hobbyuri și satisfacerea lor), form ă
fizic ă optim ă
6. Independen ța, care însemn ă autonomie în via ță , posibilitatea de a face alegeri personale,
capacitatea de a lua decizii, autocontrolul personal, prezen ța unor valori și scopuri clar
definite, auto-conducerea în via ță .
7. Integrarea social ă, care se refer ă la prezen ța unui status și rol social, acceptarea în diferite
grupuri sociale, accesibilitatea suportului social, climat de munc ă stimulativ, participarea la
activit ăți comunitare, apartenen ța la o comunitate spiritual-religioas ă.
8. Asigurarea drepturilor fundamentale ale omului, cum sunt: dreptul la vot, dreptul la
proprietate, la intimitate, accesul la înv ăță tur ă și cultur ă, dreptul la un proces rapid și
echitabil” (Lupu, I., 2006, p. 75).
Dup ă Abrams, 1973; Campbell, Converse și Rodgers, 1976 (cit. de Pah, I., 2013, p. 3
– 4) sunt descrise cinci domenii ale calit ății vie ți:
,,1. Bun ăstarea fizic ă prive ște, în primul rând, s ănătatea, aptitudinile fizice, mobilitatea și
siguran ța personal ă. Atât aptitudinile cât și mobilitatea se leag ă de aspecte ale abilit ății
fizice și mintale și se definesc cel mai bine drept capacit ăți func ționale corespunz ătoare
unor activit ăți specifice. Prin urmare, aceste aspecte se pot suprapune cu al tele aferente
bun ăst ării productive. Siguran ța personal ă presupune eliberarea de condi țion ări,
independen ță , autonomie, competen ță , cunoa șterea drepturilor și stabilitatea reziden țial ă.
Evaluarea ei se suprapune peste evaluarea calit ății vecinătății.
2. Bun ăstarea material ă se refer ă atât la popula ția general ă, cât și la fiecare persoan ă în
parte. Ea se reflect ă cel mai clar prin intermediul resurselor economice, în special a
venitului. Diferite aspecte ale calit ății mediului de locuit – calitatea locuin ței, starea
mobilierului, echipamentelor și bunurilor personale, calitatea vecin ătății – sunt strâns
asociate cu bun ăstarea material ă. Accesul la transport este o problem ă asociat ă cu
oportunit ățile unei persoane de a- și men ține sau de a-și extinde rela țiile sociale, de munc ă,

55
educa ționale, civice și, prin urmare, ele pot s ă sus țin ă alte aspecte ale bun ăst ării materiale.
În privin ța transportului, apare necesitatea unor stimulente pentru modificare a vehiculelor
publice, acordarea de subven ții în acest scop, stabilirea de tarife reduse sau gratuit ăți pentru
persoanele deficien țe. Adaptarea mijloacelor de transport în scopul accesibilit ății
persoanelor cu deficien țe prezint ă interes și pentru alte categorii de persoane cu dificult ăți
de deplasare (persoane cu dizabilit ăți, copii mici, b ătrâni etc).
3. Bun ăstarea social ă include dou ă dimensiuni majore: rela țiile personale și implicarea
comunitar ă. Calitatea și dimensiunea rela țiilor interpersonale ale unui individ se refer ă la
familie, rude, prieteni și la alte cuno știn țe. Dimensiunea re țelei rela țiilor sociale este
deosebit de important ă, dar aceasta trebuie s ă fie urmat ă și de calitatea acestor rela ții (de
exemplu, grad de intimitate, grad de sprijin, reciprocitate și egalitate). Implicarea
comunitar ă este o fa țet ă mai general ă a vie ții, deosebit ă de rela țiile personale individuale.
Un prim aspect al acesteia este reflectat în gama și frecven ța activit ăților asumate în
comunitate – utilizarea facilit ăților și serviciilor disponibile pentru binele comunit ății. Un al
doilea aspect, se refer ă la nivelul accept ării sau nivelul sprijinului asigurat de comunitate
indivizilor, date fiind caracteristicile lor personale, aspira țiile și cererile lor actuale sau
poten țiale adresate infrastructurii locale sau popula ției, în general.
4. Bun ăstarea emo țional ă cuprinde afectivitatea, realiz ările personale, stresul și starea de
sănătate mintal ă, stima de sine, statutul persoanei și respectul celor din jur, credin țele
religioase. Realizarea personal ă se poate suprapune peste scopurile sociale. Starea
emo țional ă reflect ă condi țiile în care se desf ăș oar ă activit ățile persoanei. Situa țiile stresante
pot afecta calitatea vie ții, fiind un factor care poate contribui la diminuarea bun ăst ării
emo ționale.
5. Bun ăstarea productiv ă și de loisir se refer ă la evolu ția și la capacitatea unei persoane de a
utiliza timpul în conformitate cu propriile sale convingeri și concep ții. Competen ța
professional ă este rela ționat ă cu capacitatea de auto-determinare motiva țional ă, auto-
eficacitatea, stima de sine, nivelul de aspira ție al persoanei. Aceste aspecte se pot evalua
prin urm ărirea activit ăților func ționale desf ăș urate de o anumit ă persoan ă în diferite zone
existen țiale, precum locul de munc ă, domiciliul, locurile de petrecere a timpului liber.”
Vom încheia acest subcapitol aducând în aten ție motoda de conceptualizare a
,,calit ății vie ții” utilizat ă în special în domeniul s ănătății și care poate fi evaluat ă printr-un

56
instrument cu o validitate crescut ă (SF-36), se bazeaz ă pe dou ă componente majore:
componenta fizic ă, care include cinci sub-dimensiuni (func ție fizic ă, rol-fizic, durere somatic ă,
sănătate general ă, vitalitate) și componenta mental ă ce este sus ținut ă de alte cinci dimensiuni
(s ănătate general ă, vitalitate, func ție social ă, rol-emo țional și s ănătate mental ă).

3.4. CALITATEA VIE ȚII ÎN CONTEXTUL DIZABILIT ĂȚ II

Conform literaturii de specialitate, primele studii referitoa re la calitatea vie ții
persoanelor cu dizabilit ăți s-au realizat prin aplicarea principiului normaliz ării, cu scopul de
a remedia discrepan țele vizibile dintre standardul de via ță al persoanelor institu ționalizate
având deficien țe și standardul popula ției generale.
Normalizarea se refer ă la asigurarea unor condi ții de via ță corespunz ătoare pentru
persoanele cu dizabilit ăți, acceptarea lor în cadrul comunit ății din care fac parte,
asigurându-le acelea și drepturi, responsabilit ăți și posibilit ăți de acces la serviciile
comunitare ca și celorlal ți membri ai societ ății în scopul dezvolt ării și valorific ării optime a
poten țialului de care acestea dispun. În mod concret, normalizarea se desf ăș oar ă la patru
niveluri func ționale:
1. Normalizarea fizic ă presupune ca persoana cu dizabilit ăți s ă aib ă acces la: mijloace
fizice necesare îndeplinirii nevoilor fundamentale, la o locuin ță proprie, la bunuri de
consum, la resurse financiare care s ă acopere cheltuielile minime necesare, la
contacte sociale.
2. Normalizarea func țional ă se refer ă la asigurarea accesului la servicii publice
precum: transport în comun, școli, spa ții comerciale, accesul la informa ții diverse și
modalit ăți de petrecere a timpului liber.
3. Normalizarea social ă are în vedere posibilitatea persoanei de a avea contacte social e
spontane sau permanente și de a fi perceput ă ca f ăcând parte dintr-un context social
normal, includem aici rela țiile cu: membrii familiei vecinii, prietenii, colegii de
munc ă, oamenii de pe strad ă, prestatorii de servicii publice,
4. Normalizarea societal ă face referire la nivelul parpicip ării persoanelor cu dizabilit ăți
în diverse organiza ții, asocia ții, sectoare ale vie ții publice sau activit ăți productive
ce implic ă responsabilit ăți și colaborarea cu cei din jur.

57
Calitatea vie ții și normalizarea sunt strâns legate între ele, dar nu sunt echival ente. Prin
compara ție, calitatea vie ții este un concept mult mai complex, întrucât ofer ă o perspectiv ă
mai larg ă, o aborbare global ă; să nu uit ăm de domeniile conceptului și aspectul obiectiv și
subiectiv al acestuia.
Cele mai multe cercet ări consider ă c ă defini țiile și modelele calit ății vie ții trebuie să
aib ă aceea și relevan ță , atât pentru popula ția general ă, cât și pentru subgrupurile acesteia.
Cele cinci domenii relevante pentru evaluarea conceptului la modul general – bun ăstarea
fizic ă, material ă, social ă, emo țional ă și productiv ă – sunt valabile și în cazul persoanelor cu
dizabilit ăți.
Cât prive ște instrumentele care m ăsoar ă calitatea vie ții trebuie s ă preciz ăm c ă acestea se
împart în dou ă categorii, avem astfel instrumente specifice și instrumente generice. Cele
specifice prezint ă o concep ție clar ă cu referire la o anumit ă patologie, având o mai bun ă
coeren ță cu clinica. Printre dezavantajele lor se num ără: caracterul unideminsional, care se
întâlne ște unori în validitatea sc ăzut ă și absen ța posibilit ății de comparare cu alte categorii
de dizabilit ăți. De cealalt ă parte, instrumentele generice permit explorararea multiple lor
dimensiuni, precum și compara ții intergrupale și au o validitate foarte bun ă. Printre
dezavantajele lor se num ără faptul c ă nu sunt specifice și c ă prezint ă lungimi excesive.
Instrumentele de m ăsurare se aleg în func ție de obiectivele vizate. Criteriile de care se
ține cont sunt urm ătoarele: natura dimensiunilor ce sunt m ăsurate, dac ă urmeaz ă s ă se
compare cu alte patologii sau cu popula ția general ă, caracteristici precum fidelitate și
validitate, claritatea formul ării întreb ărilor având în vedere c ă ele se adreseaz ă atât
popula ției în general, cât și unor persoane cu diferite patologii și dizabilit ăți.
Trebuie s ă avem în vedere c ă analiza asupra calit ății vie ții are în vedere: aprecierea
consecin țelor dizabilit ății, conceperea unor programe de educa ție, inser ție socio-
profesional ă și dezvoltare personal ă adecvate nevoilor persoanelor în cauz ă, evaluarea
utilit ății m ăsurilor puse în lucru, aprecierea rezultatului global.

3.5. CALITATEA VIE ȚII LA PERSOANELE CU DIZABILIT ĂȚ I MOTORII

58
Exist ă autori care definesc ,,calitatea vie ții” drept o interac țiune dintre individ și mediu,
o modalitate de adaptare evaluat ă prin raportul dintre aspira țiile și nevoile personale ale
individului și condi țiile lui de via ță .
O boal ă congenital ă sau dobândit ă antreneaz ă, într-un timp, mai scurt sau mai lung, o
dizabilitate motorie func țional ă, care limiteaz ă sau impiedic ă individul s ă fac ă ceva și a șa
se ajunge la un handicap motor, o imposibilitate în plan social.
În opozi ție cu boala este starea de s ănătate, în opozi ție cu dizabilitatea este deplina
libertate. Calitatea vie ții legat ă de starea s ănătății reprezint ă un concept multidimensional,
„o component ă a calit ății vie ții în general determinat ă preponderent de starea de s ănătate,
care poate fi modificat ă prin interven ții medicale” (Juniper E. F., 1997, p. 17). Calitatea
vie ții este influen țat ă de multipli factori, precum: vârst ă, sex, nivel al a ștept ărilor, griji
legate de starea de s ănătate, severitatea simptomelor, tipul bolii și dizabilit ățile asociate
acesteia, nivel material, suport social, rela ții familiale, efecte ale tratamentului, spiritualitate
etc.
Conceptul de calitate a vie ții prezint ă un grad mare de variabilitate pentru persoanele cu
dizabilit ăți motorii, starea precar ă de s ănătate poate corela cu un nivel sc ăzut al calit ății
vie ții sau, dimpotriv ă cu un nivel mediu sau chiar ridicat al acesteia, în func ție de percep ția
fiec ărui individ. Majoritatea studiilor asupra calit ății vie ții includ: statusul ocupa țional;
func țiile fizice (simptome fizice și durerea); func ția psihic ă (starea psihic ă și capacitatea de
concentrare); func ția social ă (inclusiv func ția sexual ă) și statusul economic.
Dizabilitatea motorie î și spune cuvântul atât în plan fizic (func ționare fizic ă, ac țiune
asupra mediului, s ănătate general ă, vitalitate), cât și în plan emo țional și mental
(func ționare emo țional ă, social și s ănătate mental ă). Lipsa mobilit ății sau reducerea ei
progresiv ă, resim țirea durerii și reducerea rolurilor sociale se asociaz ă adesea cu tendin țe
spre izolare, st ări anxioase și simptome depresive.
Dac ă pentru cei din jur, dizabilitatea este un concept care desemneaz ă o realitate mai
mult sau mai pu țin cunoscut ă, pentru persoana în cauz ă ea este starea care îi influen țeaz ă
calitatea vie ții.
Calitatea vie ții persoanei cu dizabilit ăți motorii este influen țat ă atât de modul în care ea
se raporteaz ă la dizabilitatea pe care o are și la cei din jur, cât și de mediul fizic, familial și
social în care aceasta tr ăie ște.

59
Printre factorii sporirii calit ății vie ții persoanelor cu dizabilit ăți motorii se numar ă
gradul de accesibilitate oferit persoanei, astfel încât bunurile , serviciile și infrastructurile
adaptate și accesibile s ă facilitaze participarea la via ța socioprofesional ă prin eliminarea
barierelor din educa ție și de pe pia ța muncii.

60
CAPITOLUL IV
CERCETARE EXPERIMENTAL Ă

Calitatea vie ții este un domeniu în continu ă cercetare și explorare. Se consider ă c ă acest
concept ține de individ și de percep ția acestuia în leg ătur ă cu starea sa de s ănătate, de bine, de
acces la servicii și oportunit ăți, de bunele rela ții sociale, de percep ții asupra evolu ției bolii
precum și dizabilit ății care poate surveni.
Se consider ă c ă a avea o dizabilitate este o experien ță unic ă și proprie și c ă exist ă
posibilitatea ca persoana s ă g ăseasc ă foarte dificil s ă comunice aceast ă experien ță și altor
persoane. Foarte important este de re ținut faptul c ă oamenii au diferite expectan țe asupra
propriei dizabilit ăți și în diferite momente ale vie ții lor opinia despre ce li se intâmpl ă se poate
schimba foarte mult. A ștept ările pot fi altele ca urmare a schimb ărilor intervenite în plan fizic
și mental, dar și în mediul ambiant în care persoana î și desf ăș oar ă activitatea. A șadar nivelul
calit ății vie ții unei persoane cu dizabilit ăți motorii depinde atât de factori care țin de individul
în cauz ă cât și de factorii ambientali și de mentalit ățile și ac țiunile concrete ale membrilor
societ ății.

4.1. DESIGNUL CERCET ĂRII
4.1.1. OBIECTIVELE CERCET ĂRII

Studiul pe care îl prezent ăm în lucrarea de fa ță are urm ătoarele obiective:
• Investigarea m ăsurii în care calitatea vie ții persoanelor cu dizabilit ăți motorii
interac ționeaz ă cu genul, stima de sine și suportul social.
• Sesizarea diferen țelor în privin ța calit ății vie ții persoanelor cu dizabilit ăți motorii în
func ție de gen, nivelul stimei de sine și nivelul suportului social.
• Eviden țierea rela ției existente între suportul social și stima de sine în cazul persoanelor
cu dizabilit ăți motorii.

61
4.1.2. IPOTEZELE CERCET ĂRII

Ipoteza general ă 1:
Componenta fizic ă a calit ății vie ții în cazul persoanelor cu dizabilit ăți motorii este
influen țată de genul, stima de sine și suportul social al subiec ților.

Ipoteza specific ă 1
Exist ă diferen țe în ceea ce prive ște componenta fizic ă a calit ății vie ții în cazul persoanelor cu
dizabilit ăți motorii în func ție de genul subiec ților. Ne a ștept ăm ca subiec ții de gen masculin s ă
aib ă un scor al componentei fizice a calit ății vie ții mai mic decât subiec ții de gen feminin.
Ipoteza specific ă 2
Exist ă diferen țe în ceea ce prive ște componenta fizic ă a calit ății vie ții în cazul persoanelor cu
dizabilit ăți motorii în func ție de stima de sine a subiec ților. Ne a ștept ăm ca subiec ții cu stim ă
de sine ridicat ă s ă aib ă un scor al componentei fizice a calit ății vie ții mai mare comparativ cu
subiec ții cu stim ă de sine sc ăzut ă.
Ipoteza specific ă 3
Exist ă diferen țe în ceea ce prive ște componenta fizic ă a calit ății vie ții în cazul persoanelor cu
dizabilit ăți motorii în func ție de suportul social de care ace știa beneficiaz ă. Ne a ștept ăm ca
subiec ții cu un nivel ridicat al suportului social s ă aib ă un scor al componentei fizice a calit ății
vie ții mai mare comparativ cu subiec ții cu un nivel sc ăzut al suportului social.

Ipoteza general ă 2:
Componenta mental ă a calit ății vie ții în cazul persoanelor cu dizabilit ăți motorii este
influen țat ă de genul, stima de sine și suportul social al subiec ților.

Ipoteza specific ă 1
Exist ă diferen țe în ceea ce prive ște componenta mental ă a calit ății vie ții în cazul persoanelor
cu dizabilit ăți motorii în func ție de genul subiec ților. Ne a ștept ăm ca subiec ții de gen masculin
să aib ă un scor al componentei mentale a calit ății vie ții mai mic decât subiec ții de gen feminin.
Ipoteza specific ă 2

62
Exist ă diferen țe în ceea ce prive ște componenta mental ă a calit ății vie ții în cazul persoanelor
cu dizabilit ăți motorii în func ție de stima de sine a subiec ților. Ne a ștept ăm ca subiec ții cu
stim ă de sine ridicat ă s ă aib ă un scor al componentei mentale a calit ății vie ții mai mare
comparativ cu subiec ții cu stim ă de sine sc ăzut ă.
Ipoteza specific ă 3
Exist ă diferen țe în ceea ce prive ște componenta mental ă a calit ății vie ții în cazul persoanelor
cu dizabilit ăți motorii în func ție de suportul social de care ace știa beneficiaz ă. Ne a ștept ăm ca
subiec ții cu un nivel ridicat al suportului social s ă aib ă un scor al componentei mentale a
calit ății vieții mai mare comparativ cu subiec ții cu un nivel sc ăzut al suportului social.

Ipoteza general ă 3:
Calitatea vie ții în cazul persoanelor cu dizabilit ăți motorii este influen țat ă de genul, stima
de sine și suportul social al subiec ților.

Ipoteza specific ă 1
Exist ă diferen țe în ceea ce prive ște calitatea vie ții în cazul persoanelor cu dizabilit ăți motorii în
func ție de genul subiec ților. Ne a ștept ăm ca subiec ții de gen masculin s ă aib ă un scor al
calit ății vie ții mai mic decât subiec ții de gen feminin.
Ipoteza specific ă 2
Exist ă diferen țe în ceea ce prive ște calitatea vie ții în cazul persoanelor cu dizabilit ăți motorii în
func ție de stima de sine a subiec ților. Ne a ștept ăm ca subiec ții cu stim ă de sine ridicat ă s ă aib ă
un scor al calit ății vie ții mai mare comparativ cu subiec ții cu stim ă de sine sc ăzut ă.
Ipoteza specific ă 3
Exist ă diferen țe în ceea ce prive ște calitatea vie ții în cazul persoanelor cu dizabilit ăți motorii în
func ție de suportul social de care ace știa beneficiaz ă. Ne a ștept ăm ca subiec ții cu un nivel
ridicat al suportului social s ă aib ă un scor al calit ății vie ții mai mare comparativ cu subiec ții cu
un nivel sc ăzut al suportului social.

Ipoteza general ă 4:
Exist ă o leg ătur ă între suportul social și stima de sine în cazul persoanelor cu dizabilit ăți
motorii.

63
Ipoteza specific ă:
Variabila stima de sine coreleaz ă pozitiv cu variabila suportul social.

4.1.3. VARIABILELE CERCET ĂRII

Pentru realizarea cercet ării de fa ță am luat în calcul urm ătoarele variabile:
Variabile independente:
VI 1 genul: – Masculin
– Feminin

VI 2 nivelul stimei de sine:
– Ridicat
– Scăzut

VI 3 nivelul suportului social:
Ridicat
Sc ăzut
Variabila dependent ă: Calitatea vie ții în cazul persoanelor cu dizabilit ăți motorii.

4.2. DESIGN EXPERIMENTAL

Vom avea un plan factorial cu 3 variabile independente de tip 2×2×2 cu 8 e șantioane
independente.

64
Stim ă de sine

Ridicat ă
Sc ăzut ă

Suport social Ridicat Sc ăzut Ridicat Sc ăzut Genul Masculin

Gr. 1

Gr.2

Gr. 3

Gr. 4

Feminin Gr.5 Gr. 6 Gr.7 Gr. 8

4.3. METODOLOGIA CERCET ĂRII
4.3.1. LOT DE SUBIEC ȚI

Cercetarea s-a desf ăș urat pe un lot delimitat aleator (selec ție aleatoare simpl ă), de 60
subiec ți, 33 de femei (55%) și 27 de bărba ți (45%), cu vârsta cuprins ă între 21 și 70 de ani,
media vârstei lor fiind de 33,5 (anexa 1). Participan ții la studiu sunt persoane cu dizabilit ăți
motorii din jude țele Boto șani și Ia și.
Alte date referitoare la caracteristicile demografice ale subiec ților sunt: starea civil ă (55%
singuri, 25% c ăsători ți, 18,3% într-o rela ție, 1,7% divor țați), tipul dizabilit ății (58,3% congenital ă,
41,7% dobândit ă), integra ți pe pia ța muncii (50%), neintegra ți pe pia ța muncii (50%) (anexa 1).

4.3.2. DESCRIEREA INSTRUMENTELOR UTILIZATE

În cadrul cercet ării demarate am utilizat urm ătoarele instrumente:
Chestionarul 36 – Health Survey (anexa 2) s-a folosit pentru evaluarea calit ății vie ții
(din punct de vedere al s ănătății). Acest chestionar este forma prescurtat ă a chestionarului
Medical Outcome Study (Ware, 1994) și cuprinde 36 puncte (SF-36) fiind realizat ca
indicator al st ării de s ănătate în popula ția general ă. De asemenea, testul poate fi folosit ca
rezultat calitativ în practica medical ă și în cercetare.

65
Ca instrument general, SF-36 a fost realizat pentru a fi aplica bil unei variet ăți mari de
condi ții. SF-36 este util pentru a monitoriza pacien ți cu condi ții patologice unice sau
multiple și pentru a compara statusul lor cu cel al popula ției generale. Evaluarea calit ății
vietii cu SF36 masoar ă starea de sănătate. Aceasta anchet ă se refer ă la p ărerea individului
asupra propriei st ări de s ănătate. Informa țiile primite ne vor permite s ă cunoa ștem cum se
simte persoana intervievat ă și cum î și desf ăș oar ă activit ățile zilnice.
Punctele din SF-36 deriv ă din chestionarul original MOS (Rand’s Medical Outcome
Study) ce cuprinde 245 de puncte. SF-36 include dou ă domenii (componenta fizic ă și
componenta mental ă) ce m ăsoar ă urm ătorii opt parametrii și anume:
– func ționalitatea fizic ă (PF) – scala func ționalit ății fizice, cu 10 itemi: (ex. Urcatul mai
multor etaje pe sc ări, Parcurgerea pe jos a unei distan țe mai mari de 1 kilometru etc.
Scoruri între 10 –30).
– rolul func ționalit ății fizice (RP) – scala problemelor cauzate de afec țiunile fizice, cu 4
itemi; (ex. Ați realizat mai pu ține activit ăți decât a ți fi dorit? A ți fost limitat în ceea ce
prive ște felul muncii sau altor activit ăți? Scoruri între 4–8).
– durerea corporal ă (BP) – scala durerilor corporale, cu 2 itemi; (ex. Cât de intens a ți
resim țit dureri corporale în ultimele patru s ăpt ămâni? În ultimele patru s ăpt ămâni cât de
mult va afectat durerea resim țit ă, munca dumneavoastr ă obi șnuit ă? Scoruri între 2–12).
– sănătatea general ă (GH) – scala s ănătății generale, cu 5 itemi (ex . Mi se pare c ă m ă
îmboln ăvesc mai repede decât al ți oameni. Sunt la fel de s ănătos ca oricare cunoscut al
meu . Scoruri între 5–25).
– vitalitatea (VT) – scala de vitalitate, cu 4 itemi (ex. V-ați sim țit plin de via ță ? V-ați sim țit
extenuat? Scoruri între 4–24).
– func ționalitatea social ă (SF) – scala func ționalit ății sociale, cu 2 itemi (ex. În ultimele
patru s ăpt ămâni, în ce m ăsur ă starea dumneavoastr ă de s ănătate fizic ă sau problemele
emo ționale, afective au afectat în mod negativ activit ățile dvs. sociale obi șnuite, legate de
familie, prieteni, vecini sau alte grupuri de persoane? În ultimele patr u s ăpt ămâni, cât de
mult problemele dvs. de s ănătate fizic ă sau problemele emo ționale, au afectat activit ățile
dvs. sociale obi șnuite (cum ar fi vizite la prieteni, rude etc.)? Scoruri între 2–10).

66
– rolul func ționalit ății emo ționale (RE) – scala problemelor cauzate de st ări emo ționale, cu
3 itemi; (ex. Ați realizat mai pu ține activit ăți decât a ți fi dorit? A ți redus perioada de timp
petrecut ă muncind sau cu alte activit ăți? Scoruri între 3–6).
– sănătatea mental ă (MH) – scala s ănătății mintale, cu 5 itemi; (ex. Ați fost foarte nervos?
Ați fost calm și lini știt? Scoruri între 5–30).
Varianta chestionarului SF-36 care s-a aplicat a con ținut 11 itemi, fiecare item
având un anumit num ăr de subpuncte, iar la fiecare fiind posibil între 2 și 6 r ăspunsuri ce
solicit ă exprimarea opiniei raportat ă la propria situa ție a subiectului.
Întrucât fidelitatea este elementul imperios necesar pe car e trebuie s ă-l satisfac ă un
test standardizat de evaluare psihologic ă, pentru verificarea acestui aspect la SF-36 , s-a
calculat coeficientul de consisten ță intern ă, care permite stabilirea omogenit ății testului
adic ă a gradului în care cei itemii care alc ătuiesc proba, m ăsoar ă atributul propus : calitatea
vie ții (din perspectiva s ănătății) . Coeficientul Alfa Crombach ob ținut este de 0.901 (anexa
3) ceea ce indic ă c ă rezultatele ob ținute de cei 60 subiec ți, sunt concordante cu atributul
măsurat prin itemii testului. Acest indice mare (ce se situea z ă peste valoarea de referin ță –
0,70) apreciaz ă c ă itemii probei sunt similari, consisten ți ca sens și m ăsoar ă ce s-a propus
să se analizeze.
Sunt propuse dou ă moduri diferite de interpretare a rezultatelor ob ținute prin
aplicarea acestui instrument:
1.O metod ă simpl ă, ce codeaz ă r ăspunsul fiec ărei întreb ări ca un scor de la 0 la 100, în a șa
fel încât scorurile mari reprezint ă statusuri cât mai favorabile. Scorurile fiec ărei întreb ări
sunt codate în pa și multipli, depinzând de num ărul punctelor interogatorii.
2.Un program computerizat ce memoreaz ă scorurile fiec ărei scale și printeaz ă
corespondente grafice.
Pentru studiu prezent s-a optat pentru prima variant ă de interpretare a rezultatelor. Dup ă
ob ținerea scorurilor finale (între 0 și 100) pentru fiecare dintre cele 8 subscale s-au calculat
dou ă scoruri generale care s-au utilizat în analizele statistice:
– un scor la componenta fizic ă a calit ății vie ții (s-a obtinut calculându-se media aritmetic ă a
urm ătoarelor dimensiuni: func ție fizic ă, rol-fizic, durere somatic ă, s ănatate general ă,
vitalitate)

67
– un scor la componenta mental ă a calit ății vie ții (s-a ob ținut calculându-se media
aritmetic ă a urm ătoarelor diemensiuni a calit ății vie ții: s ănătate general ă, vitalitate, func ție
social ă, rol-emo țional, s ănătate mental ă).
De asemenea, în cadrul analizelor statistice, a fost necesar rezultatul general pentru
variabila calitatea vie ții, acesta ob ținându-se calculând media aritmetic ă a scorurilor la cele
dou ă componente (fizic ă și mental ă).
Chestionarul stimei de sine „Rosenberg” (anexa 4) s-a folosit pentru evaluarea stimei de
sine. Instrumentul a fost dezvoltat de c ătre Morris Rosenberg în anul 1965, în studiul „Society
and the adolescent self-image”. Con ține 10 itemi ce m ăsoar ă stim ă de sine global ă. Ace ști 10
itemi se refer ă la relat ări cu privire la diverse sentimente de proprie valoare sau proprie
acceptan ță . Itemii sunt înso țiți de variante de r ăspuns pe o scal ă de la 1 la 4, adic ă de la total de
acord la total dezacord. Itemii 3, 5, 8, 9 și 10 sunt itemi inversa ți. Se consider ă c ă num ărul de
puncte de la to ți itemii se încadreaz ă între 0 și 30. Astfel, scorurile între 15 și 25 se încadreaz ă
în scoruri normale, iar scorurile mai mici de 15 denot ă o stim ă de sine sc ăzut ă. Alpha
Cronbach al chestionarului este α = 0,779 (anexa 5).
Berlin Social-Support Scales (BSSS) (anexa 6) s-a folosit pentru evaluarea suportului social.
Chestionarul a fost dezvoltat de Schwarzer & Schulz, în 2000. Ini țial chestionarul cuprinde
șase scale; pentru studiul de fa ță am extras urm ătoarele scale: ,, Sprijin (suport) disponibil
perceput”, ,,Nevoia de sprijin (suport)”, ,,C ăutarea sprijinului (suportului)”. Itemul 12 din
chestionar este item inversat. Alpha Cronbach al chestionarului este α = 0,905 (anexa 7).

4.3.3. PROCEDEU

Cercetarea s-a desf ăș urat în perioada 1.04.2017 – 18.05.2017. La Boto șani
chestionarele au fost aplicate membrilor Asocia ției IHTIS. La Ia și chestionarele au fost
aplicate unui grup de fo ști elevi ai Grupului Școlar ,,Ion Holban”, precum și unor colaboratori
ai acestei unit ăți de înv ăță mânt. La Boto șani chestionarele au fost aplicate sub forma unui
interviu semistructurat cu fiecare persoan ă în parte la sediul asocia ției. În cazul responden ților
de la Ia și chestionarele au fost aplicate prin intermediul internetului (mail și Skipe).
Subiec ților li se cerea acordul de participare la cercetare. Li se explica care este scopul
cercet ării. De asemenea, pacien ții erau asigura ți de confiden țialitatea datelor solicitate,

68
subliniindu-se c ă acestea vor fi folosite doar în scopul cercet ării și în manier ă statistic ă, ceea
ce le permitea s ă fie sinceri în r ăspunsurile date.

4.4. REZULTATELE OB ȚINUTE ȘI INTREPRETAREA LOR

Dup ă introducerea datelor culese din teren în baza de date, itemii inver sa ți au fost
recodifica ți și s-au calculat scorurile totale. Pentru a împ ărți subiec ții în dou ă grupe, în func ție
de variabilele independente – stima de sine și suportul social – s-a realizat inventarul statistic.
În func ție de valoarea medianei ob ținut ă, pentru fiecare variabil ă în parte, s-a putut face
aceast ă împ ărțire a variabilelor în nivelurile corespunz ătoare lor. (Anexa 8)
Pentru analiza efectelor principale și de interac țiune între variabilele independente genul,
stima de sine și suportul social asupra variabilei dependente componenta fizic ă a calita ții vie ții,
componenta mental ă a calit ății vie ții și calitatea vie ții în general s-a utilizat procedura Anova
Univariate, iar pentru a sesiza diferen țele între e șantioane în privin ța variabilei dependente s-
a aplicat Testul t pentru e șantioane independente.

Componenta fizic ă a calit ății vie ții

În urma analizei am ob ținut urm ătoarele tabele:

Between-Subjects Factors

Value Label N
Genul subiectilor 1,00 masculin 27
2,00 feminin 33
scor_total_R_reco
dificat 1,00 nivel scazut
al stimei de
sine 32
2,00 nivel ridicat
al stimei de
sine 28
scor_total_BSSS_r
ecodificat 1,00
nivel scazut
al suportului
social 30
2,00
nivel ridicat
al suportului
social 30

69

Tests of Between-Subjects Effects

Dependent Variable: scor_final_componenta_fizica_CV
Source Type III Sum
of Squares df Mean Square F Sig.
Corrected Model 2367,624(a) 7 338,232 1,229 ,304
Intercept 169933,546 1 169933,546 617,498 ,000
Gen 674,432 1 674,432 2,451 ,124
scor_total_R_recodificat 300,171 1 300,171 1,091 ,301
scor_total_BSSS_recodifi
cat 238,697 1 238,697 ,867 ,356
Gen *
scor_total_R_recodificat 74,926 1 74,926 ,272 ,604
Gen *
scor_total_BSSS_recodifi
cat 241,073 1 241,073 ,876 ,354
scor_total_R_recodificat *
scor_total_BSSS_recodifi
cat 13,395 1 13,395 ,049 ,826
Gen *
scor_total_R_recodificat *
scor_total_BSSS_recodifi
cat 323,138 1 323,138 1,174 ,284
Error 14310,242 52 275,197
Total 208156,370 60
Corrected Total 16677,866 59
a R Squared = ,142 (Adjusted R Squared = ,026)

Efectul principal al variabilei gen asupra variabilei componenta fizic ă a calit ății vie ții
În urma analizei de varian ță se constat ă c ă nu apare un efect principal al variabilei gen
asupra variabilei componenta fizic ă a calit ății vie ții F (1; 59) = 2,451, p = 0, 124 > 0,05. Pragul
de semnifica ție demonstreaz ă c ă genul subiec ților nu influen țeaz ă componenta fizic ă a calit ății
vie ții.
Mdif = 7,052, p = 0, 124 deci p > 0,050. Nu se constat ă diferen țe semnificative între
mediile celor 2 grupuri: subiec ții de gen masculin (M = 52,444) și subiec ții de gen feminin (M
= 59,496) care au dizabilit ăți motorii în ceea ce prive ște componenta fizic ă a calit ății vie ții
(anexa 9).

Efectul principal al variabilei stim ă de sine asupra variabilei componenta fizic ă a calit ății
vie ții
În urma analizei de varian ță se constat ă c ă nu apare un efect principal al variabilei
stim ă de sine asupra variabilei componenta fizic ă a calit ății vie ții F (1; 59) = 1,091, p = 0, 301

70
> 0,05. Luând în cosiderare pragul de semnifica ție putem afirma c ă variabila stim ă de sine nu
influen țeaz ă componenta fizic ă a calit ății vie ții.
Mdif = 4,705, p = 0, 301 deci p > 0,050. Nu se constat ă diferen țe semnificative între
mediile celor 2 grupuri: subiec ții cu dizabilit ăți motorii cu un nivel sc ăzut al stimei de sine (M
= 53,617) și subiec ții cu dizabilit ăți motorii cu un nivel ridicat al stimei de sine (M = 58,322),
în ceea ce prive ște componenta fizic ă a calit ății vie ții (anexa 9).

Efectul principal al variabilei suport social asupra variabilei componenta fizic ă a calit ății
vie ții
În urma analizei de varian ță se constat ă c ă nu exist ă un efect principal al variabilei
nivelul suportului social asupra variabilei componenta fizic ă a calit ății vie ții F (1; 59) = 0,867,
p = 0, 356 > 0,05. Rezultatele statistice arat ă faptul c ă nivelul suportului social nu influen țeaz ă
componenta fizic ă a calit ății vie ții.
Mdif = 4, 195, p = 0, 356 deci p > 0,050. Nu se constat ă diferen țe semnificative între
mediile celor 2 grupuri: persoane cu dizabilit ăți motorii care au parte de un suport social sc ăzut
(M= 53,872) și persoane cu dizabilit ăți motorii care au parte de un suport social ridicat (M =
58,067), în ceea ce prive ște componenta fizic ă a calit ății vie ții (anexa 9).

Efectul combinat al variabilelor gen și stim ă de sine asupra variabilei componenta fizic ă
a calit ății vie ții (anexa 12)
În urma analizei de varian ță se constat ă c ă nu exist ă un efect combinat al
variabilelor gen și stim ă de sine asupra variabilei componenta fizic ă a calit ății vie ții F (1;
59) = 0, 272, p = 0, 604 > 0,05. Prin urmare, variabila gen-stim ă de sine nu influen țeaz ă
componenta fizic ă a calit ății vie ții în cazul persoanelor cu dizabilit ăți motorii.
Prin raportare la efectul combinat al variabilelor gen și stim ă de sine asupra variabilei
componenta fizic ă a calit ății vie ții ob ținem urm ătorul tabel:

NIVELUL STIMEI DE SINE
RIDICAT SC ĂZUT
GENUL MASCULIN G
1 53,900 G
2 50,523
FEMININ G
3 65,064 G
4 56,168

71
Pentru a afla dac ă exist ă diferen țe între grupuri folosim func ția Split File și apoi Testul T
pentru e șantioane independente.
Compar ăm grupul 1 cu grupul 2
t (25) = – 0,437 p = 0,666 p > 0,050; se constat ă c ă nu exist ă diferen țe semnificative între
persoanele cu dizabilit ăți motorii de gen masculin care au un nivel sc ăzut al stimei de sine
M = 50,523 și persoanele cu dizabilit ăți motorii de gen masculin care au un nivel ridicat al
stimei de sine M = 53,900 în ceea ce prive ște componenta fizic ă a calit ății vie ții .
Compar ăm grupul 3 cu grupul 4
t (31) = – 1,982 p = 0,056 p > 0,050; se constat ă c ă nu exist ă diferen țe semnificative între
persoanele cu dizabilit ăți motorii de gen feminin care au un nivel sc ăzut al stimei de sine M
= 56,168 și persoanele cu dizabilit ăți motorii de gen feminin care au un nivel ridicat al
stimei de sine M = 65,064 în ceea ce prive ște componenta fizic ă a calit ății vie ții.
Compar ăm grupul 1 cu grupul 3
t (26) = – 1,754 p = 0,096 p > 0,050; deci rezultatele ne arat ă nu exist ă diferen țe
semnificative între persoanele cu dizabilit ăți motorii de gen feminin cu o stim ă de sine
ridicat ă (M = 65,064) și persoanele cu dizabilit ăți motorii de gen masculin cu o stim ă de
sine ridicat ă (M = 53,900) în privin ța componentei fizice a calit ății vie ții.
Compar ăm grupul 2 cu grupul 4
t (30) = – 0,978 p = 0,336 p > 0,050; deci spunem c ă nu exist ă diferen țe semnificative între
persoanele cu dizabilit ăți motorii de gen masculin care au un nivel sc ăzut al stimei de sine
(M = 50,523) și persoanele cu dizabilit ăți motorii de gen feminin care au un nivel sc ăzut al
stimei de sine (M = 56,168) prin raportare la componenta fizic ă a calit ății vie ții.

Efectul combinat al variabilelor gen și suport social asupra variabilei componenta fizic ă
a calit ății vie ții (anexa 13)
În urma analizei de varian ță se constat ă c ă nu exist ă un efect combinat al
variabilelor gen și suport social asupra variabilei componenta fizic ă a calit ății vie ții. F (1;
59) = 0,876 p = 0,354 deci p > 0,050, variabila gen-suport social nu influen țeaz ă
componenta fizic ă a calit ății vie ții atunci când ne referim la persoanelor cu dizabilit ăți
motorii.

72
Prin raportare la efectul combinat al variabilelor gen și suport social asupra variabilei
componenta fizic ă a calit ății vie ții ob ținem urm ătorul tabel:

Pentru a afla dac ă exist ă diferen țe între grupuri folosim func ția Split File și apoi Testul T
pentru e șantioane independente.
Compar ăm grupul 1 cu grupul 2
t (25) = – 0,001 p = 0, 999 p > 0,050; nu se eviden țiaz ă diferen țe semnificative între
participan ții de gen masculin cu dizabilit ăți motorii care au parte de un nivel al suportului
social ridicat (M = 52,280) și participan ții de gen masculin cu dizabilit ăți motorii care au
parte de un nivel al suportului social sc ăzut (M = 52,270) în privin ța componentei fizice a
calit ății vie ții.
Compar ăm grupul 3 cu grupul 4
t (30) = – 1,715 p = 0,096 p > 0,050; deci putem afirma c ă nu exist ă diferen țe semnificative
între fetele cu dizabilit ăți motorii care au parte de un nivel al suportului social ridicat ( M =
63, 055) și fetele cu dizabilit ăți motorii care au parte de un nivel al suportului social sc ăzut
(M = 55, 153) în privin ța componentei fizice a calit ății vie ții.
Compar ăm grupul 1 cu grupul 3
t (28) = – 1,397 p = 0,188, p > 0,050; conform testelor t nu exist ă diferen țe semnificative
între participan ții de gen masculin cu dizabilit ăți motorii (M = 52, 280) și cei de gen
feminin (M = 63, 055) în aceea și situa ție atunci când ei au parte de un nivel ridicat al
suportului social în privin ța componentei fizice a calit ății vie ții.
Compar ăm grupul 2 cu grupul 4
t (28) = – 0,473 p = 0,640, p > 0,050; deci spunem c ă nu exist ă diferen țe semnificative între
participan ții de gen masculin cu dizabilit ăți motorii (M = 52, 270) și cei de gen feminin (M
= 55, 153) în aceea și situa ție atunci când ei au parte de un nivel sc ăzut al suportului social
în privin ța componentei fizice a calit ății vie ții.
SUPORT SOCIAL
RIDICAT SC ĂZUT
GENUL MASCULIN G
1 52,280 G
2 52,270
FEMININ G
3 63,055 G
4 55,153

73
Efectul combinat al variabilelor stim ă de sine și suport social asupra variabilei
componenta fizic ă a calit ății vie ții (anexa 14)
În urma analizei de varian ță se constat ă c ă nu exist ă un efect combinat al variabilelor
stim ă de sine și suport social asupra variabilei componenta fizic ă a calit ății vie ții. F (1;59) =
0,049, p = 0,826 deci p > 0,050, variabila stim ă de sine-suport social nu influen țeaz ă
componenta fizic ă a calit ății vie ții.
Prin raportare la efectul combinat al variabilelor stim ă de sine și suport social asupra variabilei
componenta fizic ă a calit ății vie ții ob ținem urm ătorul tabel:

Pentru a afla dac ă exist ă diferen țe între grupuri folosim func ția Split File și apoi Testul T
pentru e șantioane independente.
Compar ăm grupul 1 cu grupul 2
t (28) = – 1, 065 p = 0, 296, p > 0,050; deci spunem c ă nu exist ă diferen țe semnificative
între participan ții cu dizabilit ăți motorii care au parte de un nivel ridicat al suportului social,
dar au nivele diferite ale stimei de sine, respectiv nivel ridic at (M = 62, 766) și nivel sc ăzut
(M = 56,160) în privin ța componentei fizice a calit ății vie ții.
Compar ăm grupul 3 cu grupul 4
t (28) = – 0, 630 p = 0, 534, p > 0,050; deci spunem c ă nu exist ă diferen țe semnificative
între participan ții cu dizabilit ăți motorii care au parte de un nivel sc ăzut al suportului social,
dar au nivele diferite ale stimei de sine, respectiv nivel ridic at (M = 55,692) și nivel sc ăzut
(M = 51,858) în privin ța componentei fizice a calit ății vie ții.
Compar ăm grupul 1 cu grupul 3
t (26) = – 1, 171 p = 0, 294, p > 0,050; deci nu exist ă diferen țe semnificative între
participan ții cu dizabilit ăți motorii care au un nivel ridicat al stimei de sine, dar benefi ciaz ă
de suport social în grade diferite și anume: nivel ridicat al suportului social (M = 62, 766) și
nivel sc ăzut al suportului social (M = 55,692) în privin ța componentei fizice a calit ății
vie ții. NIVELUL STIMEI DE SINE
RIDICAT SC ĂZUT
SUPORT
SOCIAL RIDICAT G
1 62,766 G
2 56, 160
SC ĂZUT G
3 55,692 G
4 51,858

74
Compar ăm grupul 2 cu grupul 4
t (30) = – 0, 752 p = 0, 458, p > 0,050; deci nu exist ă diferen țe semnificative între
participan ții cu dizabilit ăți motorii care au un nivel sc ăzut al stimei de sine, dar beneficiaz ă
de suport social în grade diferite și anume: nivel ridicat al suportului social (M = 56, 160) și
nivel sc ăzut al suportului social (M = 51, 858) în privin ța componentei fizice a calit ății
vie ții.

Componenta mental ă a calit ății vie ții

În urma analizei am ob ținut urm ătoarele tabele:

Between-Subjects Factors

Value Label N
Genul subiectilor 1,00 masculin 27
2,00 feminin 33
scor_total_R_reco
dificat 1,00
nivel_scazut
_al_stimei_d
e_sine 32
2,00
nivel_ridicat_
al_stimei_de
_sine 28
scor_total_BSSS_r
ecodificat 1,00
nivel_scazut
_al_suportul
ui_social 30
2,00
nivel_ridicat_
al_suportului
_social 30

75
Tests of Between-Subjects Effects

Dependent Variable: scor_final_componenta_mentala_C V
Source Type III Sum
of Squares df Mean Square F Sig.
Corrected Model 2648,509(a) 7 378,358 1,151 ,347
Intercept 231271,809 1 231271,809 703,563 ,000
Gen 603,487 1 603,487 1,836 ,181
scor_total_R_recodificat 457,514 1 457,514 1,392 ,243
scor_total_BSSS_recodifi
cat 339,409 1 339,409 1,033 ,314
Gen *
scor_total_R_recodificat 28,817 1 28,817 ,088 ,768
Gen *
scor_total_BSSS_recodifi
cat 6,231 1 6,231 ,019 ,891
scor_total_R_recodificat *
scor_total_BSSS_recodifi
cat 904,587 1 904,587 2,752 ,103
Gen *
scor_total_R_recodificat *
scor_total_BSSS_recodifi
cat 32,610 1 32,610 ,099 ,754
Error 17093,193 52 328,715
Total 277788,510 60
Corrected Total 19741,703 59
a R Squared = ,134 (Adjusted R Squared = ,018)

Efectul principal al variabilei gen asupra variabilei componenta menta l ă a calit ății vie ții
În urma analizei de varian ță se constat ă c ă nu apare un efect principal al variabilei
gen asupra variabilei componenta mental ă a calit ății vie ții F (1; 59) = 1,836 p = 0,181, deci
p > 0,050. Conform rezultatelor ob ținute putem spune c ă genul participan ților nu
influen țeaz ă componenta mental ă a calit ății vie ții.
Mdif = 6,671, p = 0,181 deci p > 0,050. Nu se constat ă diferen țe semnificative între
mediile celor 2 grupuri: subiec ții de gen masculin cu dizabilit ăți motorii (M = 61,959) și
subiec ții de gen feminin cu dizabilit ăți motorii (M = 68,630), în ceea ce prive ște componenta
mental ă a calit ății vie ții (anexa 10).

Efectul principal al variabilei stim ă de sine asupra variabilei componenta mental ă a
calit ății vie ții
În urma analizei de varian ță se constat ă c ă nu apare un efect principal al variabilei
stim ă de sine asupra variabilei componenta mental ă a calit ății vie ții F (1; 59) = 1,392, p = 0,

76
243 > 0,05. Luând în cosiderare pragul de semnifica ție putem afirma c ă variabila stim ă de sine
nu influen țeaz ă componenta mental ă a calit ății vie ții.
Mdif = 5, 808, p = 0, 243 deci p > 0,050, deci nu se constat ă diferen țe semnificative
între mediile celor 2 grupuri: subiec ții cu un nivel sc ăzut al stimei de sine (M = 63,390) și
subiec ții cu un nivel ridicat al stimei de sine (M = 68,198), în ceea ce p rive ște componenta
mental ă a calit ății vie ții (anexa 10).

Efectul principal al variabilei suport social asupra variabile i componenta mental ă a
calit ății vie ții
În urma analizei de varian ță se constat ă c ă nu exist ă un efect principal al variabilei
nivelul suportului social asupra variabilei componenta mental ă a calit ății vie ții F (1; 59) =
1,033, p = 0, 314 > 0,050. Rezultatele statistice arat ă faptul c ă nivelul suportului social nu
influen țeaz ă componenta mental ă a calit ății vie ții.
Mdif = 5,003, p = 0,314 deci p > 0,050. Nu se constat ă diferen țe semnificative între
mediile celor 2 grupuri: persoane cu dizabilit ăți motorii care au parte de un suport social sc ăzut
(M= 62,793) și persoane cu dizabilit ăți motorii care au parte de un suport social ridicat (M=
67,796), în ceea ce prive ște componenta mental ă a calit ății vie ții (anexa 10).

Efectul combinat al variabilelor gen și stim ă de sine asupra variabilei componenta
mental ă a calit ății vie ții (anexa 15)
În urma analizei de varian ță se constat ă c ă nu exist ă un efect combinat al
variabilelor gen și imagine de sine asupra variabilei componenta mental ă a calit ății vie ții F
(1; 59) = 0, 088, p = 0, 768 > 0,05. Deci, variabila gen-stim ă de sine nu influen țeaz ă
componenta mental ă a calit ății vie ții în cazul persoanelor cu dizabilit ăți motorii.
Prin raportare la efectul combinat al variabilelor gen și stim ă de sine asupra variabilei
componenta mental ă a calit ății vie ții ob ținem urm ătorul tabel:

NIVELUL STIMEI DE SINE
RIDICAT SC ĂZUT
GENUL MASCULIN G
1 63,034 G
2 60,560
FEMININ G
3 73,825 G
4 64,815

77
Pentru a afla dac ă exist ă diferen țe între grupuri folosim func ția Split File și apoi Testul T
pentru e șantioane independente.
Compar ăm grupul 1 cu grupul 2
t (25) = – 0, 274 p = 0, 787, p > 0,050; deci rezultatele arat ă c ă nu exist ă diferen țe
semnificative între persoanele cu dizabilit ăți motorii de gen masculin care au un nivel
ridicat al stimei de sine (M = 63, 034) și persoanele cu dizabilit ăți motorii de gen masculin
care au un nivel sc ăzut al stimei de sine (M = 60,560) în ceea ce prive ște componenta
mental ă a calit ății vie ții .
Compar ăm grupul 3 cu grupul 4
t (31) = – 2, 293 p = 0, 029, p < 0,050; deci rezultatele ne arat ă că exist ă diferen țe
semnificative între persoanele cu dizabilit ăți motorii de gen feminin care au nivele diferite
al stimei de sine, în sensul c ă fetele cu un nivel ridicat al stimei de sine au scoruri mai mari
la variabila componenta mental ă a calit ății vie ții (M = 73,825) , comparativ cu fetele care au
un nivel sc ăzut al stimei de sine (M = 64, 815).
Compar ăm grupul 1 cu grupul 3
t (26) = – 1,210 p = 0,242, p > 0,050; nu exist ă diferen țe semnificative între persoanele cu
dizabilit ăți motorii de gen masculin cu o stim ă de sine ridicat ă (M = 63,034) și persoanele
cu dizabilit ăți motorii de gen feminin cu o stim ă de sine ridicat ă (M = 73, 825) în privin ța
componentei mentale a calit ății vie ții.
Compar ăm grupul 2 cu grupul 4
t (30) = – 1,038 p = 0,308, p > 0,050; nu exist ă diferen țe semnificative între persoanele cu
dizabilit ăți motorii de gen masculin cu o stim ă de sine sc ăzut ă (M = 60, 560) și persoanele
cu dizabilit ăți motorii de gen feminin cu o stim ă de sine sc ăzut ă (M = 64,815) în privin ța
componentei mentale a calit ății vie ții.

Efectul combinat al variabilelor gen și suport social asupra variabilei componenta
mental ă a calit ății vie ții (anexa 16)
În urma analizei de varian ță se constat ă c ă nu exist ă un efect combinat al
variabilelor gen și suport social asupra variabilei componenta mental ă a calit ății vie ții. F (1;
59) = 0,019, p = 0.891 deci p > 0,050, variabila gen-suport social nu influen țeaz ă

78
componenta mental ă a calit ății vie ții atunci când subiec ții sunt persoanele cu dizabilit ăți
motorii.
Prin raportare la efectul combinat al variabilelor gen și suport social asupra variabilei
componenta mental ă a calit ății vie ții ob ținem urm ătorul tabel:

Pentru a afla dac ă exist ă diferen țe între grupuri folosim func ția Split File și apoi Testul T
pentru e șantioane independente.
Compar ăm grupul 1 cu grupul 2
t (25) = – 0,729 p = 0, 473 p > 0,050; nu se eviden țiaz ă diferen țe semnificative între
participan ții de gen masculin cu dizabilit ăți motorii care au parte de un nivel al suportului
social ridicat (M = 66,206) și participan ții de gen masculin cu dizabilit ăți motorii care au
parte de un nivel al suportului social sc ăzut (M = 59,276) în privin ța componentei mentale
a calit ății vie ții.
Compar ăm grupul 3 cu grupul 4
t (31) = – 0,873 p = 0,390 p > 0,050; deci putem afirma c ă nu exist ă diferen țe semnificative
între fetele cu dizabilit ăți motorii care au parte de un nivel al suportului social ridicat (M
=70,098) și fetele cu dizabilit ăți motorii care au parte de un nivel al suportului social sc ăzut
(M = 66, 392) în privin ța componentei mentale a calit ății vie ții.
Compar ăm grupul 1 cu grupul 3
t (28) = – 0, 565 p = 0, 583 p > 0,050; conform testelor t nu exist ă diferen țe semnificative
între participan ții de gen masculin cu dizabilit ăți motorii (M = 66, 206) și cei de gen
feminin (M = 70,098) în aceea și situa ție atunci când ei au parte de un nivel ridicat al
suportului social în privin ța componentei mentale a calit ății vie ții.
Compar ăm grupul 2 cu grupul 4
t (28) = – 0,905 p = 0,373 p > 0,050; nu exist ă diferen țe semnificative între persoanele cu
dizabilit ăți de gen masculin (M = 59, 276) care beneficiaz ă de un suport social sc ăzut și SUPORT SOCIAL
RIDICAT SC ĂZUT
GENUL MASCULIN G
1 66,206 G
2 59,276
FEMININ G
3 70,098 G
4 66,392

79
persoanele cu dizabilit ăți motorii de gen feminin (M = 66, 392) care beneficiaz ă de un
suport social sc ăzut în ceea ce prive ște componenta mental ă a calit ății vie ții.

Efectul combinat al variabilelor stim ă de sine și suport social asupra variabilei
componenta mental ă a calit ății vie ții (anexa 17)
În urma analizei de varian ță se constat ă c ă nu exist ă un efect combinat al variabilelor
stim ă de sine și suport social asupra variabilei componenta mintal ă a calit ății vie ții. F (1;59) =
2,752, p = 0,103 deci p > 0,050, variabila stim ă de sine-suport social nu influen țeaz ă
componenta mental ă a calit ății vie ții.
Prin raportare la efectul combinat al variabilelor stim ă de sine și suport social asupra variabilei
componenta mental ă a calit ății vie ții ob ținem urm ătorul tabel:

Pentru a afla dac ă exist ă diferen țe între grupuri folosim func ția Split File și apoi Testul T
pentru e șantioane independente.
Compar ăm grupul 1 cu grupul 2
t (28) = – 2, 778 p = 0, 010 p < 0,050; deci spunem c ă exist ă diferen țe semnificative între
participan ții cu dizabilit ăți motorii care au parte de un nivel ridicat al suportului social , dar
au nivele diferite ale stimei de sine, respectiv nivel ridicat (M = 75, 373) și nivel sc ăzut (M
= 62, 228), în sensul c ă cei care au parte de un suport social ridicat și au un nivel al stimei
de sine ridicat au scoruri mai mari în ceea ce prive ște componenta mental ă a calit ății vie ții,
decât cei care au au parte de un suport social ridicat, dar au un ni vel sc ăzut al stimei de
sine.
Compar ăm grupul 3 cu grupul 4
t (28) = 0, 390 p = 0, 702, p > 0,050; deci spunem c ă nu exist ă diferen țe semnificative între
participan ții cu dizabilit ăți motorii care au parte de un nivel sc ăzut al suportului social, dar
au nivele diferite ale stimei de sine, respectiv nivel ridicat (M = 60,418) și nivel sc ăzut (M
= 63,844) în privin ța componentei mentale a calit ății vie ții. NIVELUL STIMEI DE SINE
RIDICAT SC ĂZUT
SUPORT
SOCIAL RIDICAT G
1 75, 373 G
2 62,228
SC ĂZUT G
3 60,418 G
4 63,844

80
Compar ăm grupul 1 cu grupul 3
t (26) = -1,718 p = 0,098 p > 0,050; deci nu exist ă diferen țe semnificative între participan ții
cu dizabilit ăți motorii care au un nivel ridicat al stimei de sine, dar benefic iaz ă de suport
social în grade diferite și anume: nivel ridicat al suportului social (M = 75,373) și
nivel sc ăzut al suportului social (M = 60,418) în privin ța componentei mentale a calit ății
vie ții.
Compar ăm grupul 2 cu grupul 4
t (30) = 0, 398 p = 0, 694, p > 0,050; deci nu exist ă diferen țe semnificative între
participan ții cu dizabilit ăți motorii care au un nivel sc ăzut al stimei de sine, dar beneficiaz ă
de suport social în grade diferite și anume: nivel ridicat al suportului social (M = 62, 228) și
nivel sc ăzut al suportului social (M = 63, 844) în privin ța componentei mentale a calit ății
vie ții.

Variabila calitatea vie ții

În urma analizei am ob ținut urm ătoarele tabele:
Between-Subjects Factors

Value Label N
Genul subiectilor 1,00 masculin 27
2,00 feminin 33
scor_total_R_reco
dificat 1,00
nivel_scazut
_al_stimei_d
e_sine 32
2,00
nivel_ridicat_
al_stimei_de
_sine 28
scor_total_BSSS_r
ecodificat 1,00
nivel_scazut
_al_suportul
ui_social 30
2,00
nivel_ridicat_
al_suportului
_social 30

Tests of Between-Subjects Effects
Dependent Variable: scor_final_CV

81
Source Type III Sum
of Squares df Mean Square F Sig.
Corrected Model 2105,108(a) 7 300,730 1,209 ,315
Intercept 199423,534 1 199423,534 801,518 ,000
Gen 638,466 1 638,466 2,566 ,115
scor_total_R_recodificat 374,713 1 374,713 1,506 ,225
scor_total_BSSS_recodifi
cat 286,843 1 286,843 1,153 ,288
Gen *
scor_total_R_recodificat 49,169 1 49,169 ,198 ,658
Gen *
scor_total_BSSS_recodifi
cat 42,447 1 42,447 ,171 ,681
scor_total_R_recodificat *
scor_total_BSSS_recodifi
cat 284,533 1 284,533 1,144 ,290
Gen *
scor_total_R_recodificat *
scor_total_BSSS_recodifi
cat 37,611 1 37,611 ,151 ,699
Error 12937,984 52 248,807
Total 238566,689 60
Corrected Total 15043,091 59
a R Squared = ,140 (Adjusted R Squared = ,024)

Efectul principal al variabilei gen asupra variabilei calitatea vie ții
În urma analizei de varian ță se constat ă c ă nu apare un efect principal al variabilei
gen asupra variabilei calitatea vie ții F (1; 59) = 2, 566 p = 0,115, deci p > 0,050. Conform
rezultatelor ob ținute putem spune c ă genul participan ților nu influen țeaz ă calitatea vie ții în
cazul persoanelor cu dizabilit ăți motorii.
Mdif = 6, 861, p = 0,115, deci p > 0,050. Nu se constat ă diferen țe semnificative între
mediile celor 2 grupuri: subiec ții cu dizabilit ăți motorii de gen masculin (M = 57, 201) și
subiec ții cu dizabilit ăți motorii de gen feminin (M = 64, 063) (anexa 11).

Efectul principal al variabilei stim ă de sine asupra variabilei calitatea vie ții
În urma analizei de varian ță se constat ă c ă nu apare un efect principal al variabilei
stim ă de sine asupra variabilei calitatea vie ții F (1; 59) = 1,506, p = 0, 225 > 0,05. Luând în
cosiderare pragul de semnifica ție putem afirma c ă variabila stim ă de sine nu influen țeaz ă
calitatea vie ții.
Mdif = 5, 256, p = 0, 225 deci p > 0,050, deci nu se constat ă diferen țe semnificative
între mediile celor 2 grupuri: persoane cu dizabilit ăți motorii cu un nivel sc ăzut al stimei de

82
sine (M = 58, 004) și persoane cu dizabilit ăți motorii cu un nivel ridicat al stimei de sine (M =
63, 260) (anexa 11).

Efectul principal al variabilei suport social asupra variabilei calitatea vie ții
În urma analizei de varian ță se constat ă c ă nu exist ă un efect principal al variabilei
nivelul suportului social asupra variabilei calitatea vie ții F (1; 59) = 1,153, p = 0, 288 > 0,050.
Rezultatele statistice arat ă faptul c ă nivelul suportului social nu influen țeaz ă calitatea vie ții.
Mdif = 4,599, p = 0, 288 deci p > 0,050. Nu se constat ă diferen țe semnificative între
mediile celor 2 grupuri: persoane cu dizabilit ăți motorii care au parte de un suport social
sc ăzut (M= 58,333) și persoane cu dizabilit ăți motorii care au parte de un suport social
ridicat (M= 62,932) (anexa 11).

Efectul combinat al variabilelor gen și stim ă de sine asupra variabilei calitatea vie ții
(anexa 18)
În urma analizei de varian ță se constat ă c ă nu exist ă un efect combinat al
variabilelor gen și imagine de sine asupra variabilei calitatea vie ții F (1; 59) = 0, 198, p = 0,
658 > 0,050. Variabila gen-stim ă de sine nu influen țeaz ă calitatea vie ții în cazul
persoanelor cu dizabilit ăți motorii.
Prin raportare la efectul combinat al variabilelor gen și stim ă de sine asupra variabilei
calitatea vie ții ob ținem urm ătorul tabel:

Pentru a afla dac ă exist ă diferen țe între grupuri folosim func ția Split File și apoi Testul T
pentru e șantioane independente.
Compar ăm grupul 1 cu grupul 2
t (25) = -0, 378 p = 0,709, p > 0,050; deci rezultatele arat ă c ă nu exist ă diferen țe
semnificative între persoanele cu dizabilit ăți motorii de gen masculin care au un nivel NIVELUL STIMEI DE SINE
RIDICAT SC ĂZUT
GENUL MASCULIN G
1 58,467 G
2 55,541
FEMININ G
3 69,445 G
4 60,492

83
ridicat al stimei de sine (M = 58,467) și persoanele cu dizabilit ăți motorii de gen masculin
care au un nivel sc ăzut al stimei de sine (M = 55,541) în ceea ce prive ște calitatea vie ții .
Compar ăm grupul 3 cu grupul 4
t (31) = – 2,531 p = 0,017, p < 0,050; deci rezultatele ne arat ă c ă exist ă diferen țe
semnificative între persoanele cu dizabilit ăți motorii de gen feminin care au nivele diferite
al stimei de sine, în sensul c ă fetele cu un nivel ridicat al stimei de sine au scoruri mai mari
la variabila calitatea vie ții (M = 69,445) , comparativ cu fetele care au un nivel sc ăzut al
stimei de sine (M = 60,492).
Compar ăm grupul 1 cu grupul 3
t (26) = – 1, 611 p = 0,127, p > 0,050; nu exist ă diferen țe semnificative între persoanele cu
dizabilit ăți motorii de gen masculin cu o stim ă de sine ridicat ă (M = 58,467) și persoanele
cu dizabilit ăți motorii de gen feminin cu o stim ă de sine ridicat ă (M = 69,445) în privin ța
calit ății vie ții.
Compar ăm grupul 2 cu grupul 4
t (30) = – 1,054 p = 0,300, p > 0,050; nu exist ă diferen țe semnificative între persoanele cu
dizabilit ăți motorii de gen masculin cu o stim ă de sine sc ăzut ă (M = 55, 541) și persoanele
cu dizabilit ăți motorii de gen feminin cu o stim ă de sine sc ăzut ă (M = 60,492) în privin ța
calit ății vie ții.

Efectul combinat al variabilelor gen și suport social asupra variabilei calitatea vie ții
(anexa 19)
În urma analizei de varian ță se constat ă c ă nu exist ă un efect combinat al
variabilelor gen și suport social asupra variabilei calitatea vie ții. F (1; 59) = 0,171, p = 0,
681 deci p > 0,050, variabila gen-suport social nu influen țeaz ă calitatea vie ții atunci când
subiec ții sunt persoanele cu dizabilit ăți motorii.
Prin raportare la efectul combinat al variabilelor gen și suport social asupra variabilei
calitatea vie ții ob ținem urm ătorul tabel:

SUPORT SOCIAL
RIDICAT SC ĂZUT
GENUL MASCULIN G
1 59,243 G
2 55,773
FEMININ G
3 66, 576 G
4 60,773

84

Pentru a afla dac ă exist ă diferen țe între grupuri folosim func ția Split File și apoi Testul T
pentru e șantioane independente.
Compar ăm grupul 1 cu grupul 2
t (25) = – 0,426 p = 0,673 p > 0,050; nu se eviden țiaz ă diferen țe semnificative între
participan ții de gen masculin cu dizabilit ăți motorii care au parte de un nivel al suportului
social ridicat (M = 59,243) și participan ții de gen masculin cu dizabilit ăți motorii care au
parte de un nivel al suportului social sc ăzut (M = 55,773) în privin ța calit ății vie ții.
Compar ăm grupul 3 cu grupul 4
t (31) = – 1,532 p = 0,136 p > 0,050; deci putem afirma c ă nu exist ă diferen țe semnificative
între fetele cu dizabilit ăți motorii care au parte de un nivel al suportului social ridicat ( M =
66, 576) și fetele cu dizabilit ăți motorii care au parte de un nivel al suportului social sc ăzut
(M = 60,773) în privin ța calit ății vie ții.
Compar ăm grupul 1 cu grupul 3
t (28) = – 1, 066 p = 0,201 p > 0,050; conform testelor t nu exist ă diferen țe semnificative
între participan ții de gen masculin cu dizabilit ăți motorii (M = 59, 243) și cei de gen
feminin (M = 66,576) în aceea și situa ție atunci când ei au parte de un nivel ridicat al
suportului social în privin ța calit ății vie ții.
Compar ăm grupul 2 cu grupul 4
t (28) = – 0,864 p = 0,395 p > 0,050; nu exist ă diferen țe semnificative între persoanele cu
dizabilit ăți de gen masculin (M = 55,773) care beneficiaz ă de un suport social sc ăzut și
persoanele cu dizabilit ăți motorii de gen feminin (M = 60,773 ) care beneficiaz ă de un suport
social sc ăzut în ceea ce prive ște calitatea vie ții.

Efectul combinat al variabilelor stim ă de sine și suport social asupra variabilei calitatea
vie ții (anexa 20)
În urma analizei de varian ță se constat ă c ă nu exist ă un efect combinat al variabilelor
stim ă de sine și suport social asupra variabilei calitatea vie ții. F (1;59) = 1,144, p = 0,290, deci
p > 0,050, variabila stim ă de sine-suport social nu influen țeaz ă calitatea vie ții.
Prin raportare la efectul combinat al variabilelor stim ă de sine și suport social asupra variabilei
calitatea vie ții ob ținem urm ătorul tabel:

85

Pentru a afla dac ă exist ă diferen țe între grupuri folosim func ția Split File și apoi Testul T
pentru e șantioane independente.
Compar ăm grupul 1 cu grupul 2
t (28) = – 1, 931 p = 0, 064, p > 0,050; deci spunem c ă nu exist ă diferen țe semnificative
între participan ții cu dizabilit ăți motorii care au parte de un nivel ridicat al suportului social,
dar au nivele diferite ale stimei de sine, respectiv nivel ridic at (M = 69,0700) și nivel sc ăzut
(M = 59,194) în privin ța calit ății vie ții.
Compar ăm grupul 3 cu grupul 4
t(28) = – 0,032 p = 0,975, p > 0,050; deci spunem c ă nu exist ă diferen țe semnificative între
participan ții cu dizabilit ăți motorii care au parte de un nivel sc ăzut al suportului social, dar
au nivele diferite ale stimei de sine, respectiv nivel ridicat (M = 58, 055) și nivel sc ăzut (M
= 57,851) în privin ța calit ății vie ții.
Compar ăm grupul 1 cu grupul 3
t (26) = – 1, 612 p = 0,119 p > 0,050; deci nu exist ă diferen țe semnificative între
participan ții cu dizabilit ăți motorii care au un nivel ridicat al stimei de sine, dar benefi ciaz ă
de suport social în grade diferite și anume: nivel ridicat al suportului social (M = 69, 0700)
și nivel scăzut al suportului social (M = 58, 055) în privin ța calit ății vie ții.
Compar ăm grupul 2 cu grupul 4
t (30) = – 0,286 p = 0,777, p > 0,050; deci nu exist ă diferen țe semnificative între
participan ții cu dizabilit ăți motorii care au un nivel sc ăzut al stimei de sine, dar beneficiaz ă
de suport social în grade diferite și anume: nivel ridicat al suportului social (M = 59,194) și
nivel sc ăzut al suportului social (M = 57,851) în privin ța calit ății vie ții.

NIVELUL STIMEI DE SINE
RIDICAT SC ĂZUT
SUPORT
SOCIAL RIDICAT G
1 69,0700 G
2 59,194
SC ĂZUT G
3 58, 055 G
4 57,851

86
Pentru a verifica ipoteza general ă nr. 4, precum și ipoteza specific ă aferent ă ei s-a
folosit corela ția Pearson.
Astfel rezultatele ob ținute indic ă faptul c ă nu exist ă o leg ătur ă semnificativ ă între
variabila stim ă de sine și variabila suport social în cazul persoanelor cu dizabilit ăți motorii r
= 0,061 p = 0,645 > 0,05 (anexa 21).

4.5. INTERPRETAREA PSIHOLOGIC Ă A REZULTATELOR

În cele ce urmeaz ă vom prezenta rezultatele pe care le-am ob ținut ca urmare a
efectu ării studiului de fa ță . Vom insista pe rezultatele semnificative ob ținute. Acestea vor fi
puse în rela ție cu aspectele teoretice prezentate în prima parte a lucr ării, dar și cu studii din
literatura de specialitate.
Una dintre presupunerile fundamentale a fost aceea c ă exist ă un efect principal al
variabilelor independente (gen, stim ă de sine, suport social) asupra variabilei dependente
calitatea vie ții per ansamblu, dar și a dimensiunilor sale – s ănătate fizic ă, s ănătate mental ă
atunci când vorbim despre persoane cu dizabilit ăți motorii. În urma analizelor s-a constatat c ă
variabilele independente nu influen țeaz ă nici una din componentele calit ății vie ții și nici
calitatea vie ții per ansamblu.
Rezultatele pe care le-am ob ținut au ar ătat c ă nu exist ă diferen țe semnificative în ceea
ce prive ște componenta fizic ă și mental ă a calit ății vie ții și nici calitatea vie ții în general în
cazul persoanelor cu dizabilit ăți motorii în func ție de genul subiec ților, deci tindem s ă credem
că b ărba ții și femeile cu dizabilit ăți motorii au acela și nivel al calit ății vie ții.
Ini țial am presupus c ă b ărba ții vor avea un scor mai mic la componenta fizic ă a calit ății
vie ții crezând c ă ace știa sunt mai pu țin rezisten ți la durere, au o s ănătate general ă mai precar ă
și o vitalitate mai redus ă decât fetele. Referitor la s ănătatea general ă trebuie s ă preciz ăm c ă
reprezentan ții genului masculin se confrunt ă cu mai multe probleme prenatale, cu o rat ă mai
mare a decesului la na ștere și cu boli mai frecvente a copil ăriei. De asemenea, speran ța de
via ță a b ărba ților este mai sc ăzut ă, în medie, pretutindeni în lume decât cea a femeilor.
Cât prive ște componenta mental ă a calit ății vie ții am avansat ipoteza c ă participan ții de
gen masculin vor avea un scor mai mic decât cei de gen feminin l uând în considerare c ă fetele

87
dau dovad ă de un control emo țional mai bun și c ă î și pot redirec ționa mai u șor energia mental ă
și afectiv ă c ătre activit ăți potrivite st ării în care se afl ă.
Bazându-ne pe faptul c ă fetele vor ob ține scoruri mai mari decât b ăie ții în privin ța
celor dou ă dimensiuni componente ale calit ății vie ții am presupus c ă și scorul pentru calitatea
vie ții per ansamblu va fi mai mare în cazul b ăie ților comparativ cu fetele.
În urma prelucr ării datelor ob ținute am costatat c ă nu exist ă diferen țe semnificative în
privin ța componentei fizice și mentale a calit ății vie ții și nici prin raportare la calitatea vie ții în
general în cazul persoanelor cu dizabilit ăți motorii în func ție de stima de sine. Stima de sine
ține mai mult de afect, de psihic, iar s ănătatea fizic ă ține de fizic și mai pu țin de afect, de
psihic. În ceea ce prive ște componenta mental ă și calitatea vie ții per ansamblu nici acestea nu
sunt influen țate de stima de sine, deci putem spune c ă alte variabile pe care nu le-am luat în
calcul influen țeaz ă calitatea vie ții și componentele ei în cazul persoanelor cu dizabilit ăți
motorii.
Cu ajutorul testelor t am v ăzut c ă nu se evden țiaz ă diferen țe semnificative în privin ța
nici unei componente a calit ății vie ții și nici a calit ății vie ții în general în func ție de suportul
social în cazul persoanelor cu dizabilit ăți motorii. Ini țial, am presupus c ă subiec ții cu un nivel
ridicat al suportului social vor avea un scor al calit ății vie ții mai mare comparativ cu subiec ții
cu un nivel sc ăzut al suportului social pe ambele componente și per general. Presupunerea
noastr ă s-a bazat pe faptul c ă un nivel ridicat al suportului social permite persoanei s ă aib ă o
stare psihic ă bun ă care s ă îi faciliteze înv ățarea de strategii adecvate pentru a trece peste
barierele fizice sau / și peste st ările emo ționale mai pu țin bune, având astfel o calitate a vie ții
mai bun ă.
În urma analizei pe grupuri am ob ținut urm ătoarele diferen țe semnificative: între
persoanele cu dizabilit ăți motorii de gen feminin care au nivele diferite al stimei de sine, în
sensul c ă fetele cu un nivel ridicat al stimei de sine au scoruri m ai mari la variabila
componenta mental ă a calit ății vie ții comparativ cu fetele care au un nivel sc ăzut al stimei
de sine. Aceea și diferen ță este valabil ă și în cazul calit ății vie ții în general. Tindem s ă
afirm ăm c ă un nivel ridicat al stimei de sine este surs ă pentru starea de bine și implicit
pentru cre șterea scorurilor la componenta mental ă a calit ății vie ții precum și a scorurilor la
calitatea vie ții în general în cazul fetelor cu dizabilit ăți motorii conform rezultatelor pe care
le-am ob ținut. Nivelul stimei de sine oscileaz ă în urma interac țiunii cu ceilal ți, dar îi și

88
determin ă pe cei din jur s ă adopte o anumit ă atitudine fa ță de noi. Astfel, un nivel ridicat al
stimei de sine poate fi motivul pentru care o persoan ă prime ște de la ceilal ți feead-beak-uri
pozitive și invers.
O alt ă diferen ță semnificativ ă s-a eviden țiat între participan ții cu dizabilit ăți motorii
care au parte de un nivel ridicat al suportului social, dar au nivele diferite ale stimei de sine,
respectiv nivel ridicat și nivel sc ăzut în sensul c ă cei care au parte de un suport social
ridicat și au un nivel al stimei de sine ridicat au scoruri mai mari în ceea ce prive ște
componenta mental ă a calit ății vie ții, decât cei care au au parte de un suport social ridicat,
dar au un nivel sc ăzut al stimei de sine, deci înc ă o dat ă nivelul ridicat al stimei de sine
duce la cre șterea scorurilor la componenta mental ă a calit ății vie ții în cazul celor cu
dizabilit ăți motorii care au parte de un suport social ridicat.
O alt ă presupunere fundamental ă a fost aceea c ă exist ă o leg ătur ă între suportul social
și stima de sine în cazul persoanelor cu dizabilit ăți motorii. Analizând datele culese din teren
am constatat c ă presupunerea a fost infirmat ă. Suportul social poate s ă vin ă din familie sau de
la prieteni. Un prieten îl poate asculta pe un altul, îi poate ar ăta c ă este valoros. Buhrmester
(1996) (cit. de Papalia D., 2010, p. 412) ajunge la urm ătoarea concluzie: confiden țele f ăcute
unui prieten îi ajut ă pe tineri s ă-și exploreze propriile sentimente, s ă-și defineasc ă identitatea și
să-și valideze voloarea personal ă.

4.6. CONCLUZII, LIMITE ȘI PREMISE VIITOARE ALE CERCET ĂRII

Calitatea vie ții este studiat ă de multiple domenii, din mai multe perspective. Ar trebui
să ne preocupe îmbun ătățirea ei atât pentru popula ția general ă, cât și pentru diverse grupuri
minoritare. A îmbun ătăți calitatea vie ții înseamn ă o oferi o șans ă în plus la dezvoltare fiec ărei
persoane în parte, dar și societ ăți în general.
În prezenta cercetare ne-am propus s ă investig ăm m ăsura în care calitatea vie ții
persoanelor cu dizabilit ăți motorii interac ționeaz ă cu genul, stima de sine și suportul social, s ă
sesiz ăm diferen țele în privin ța calit ății vie ții persoanelor cu dizabilit ăți motorii în func ție de
gen, nivelul stimei de sine și nivelul suportului social și s ă eviden țiem rela ția existent ă între
suportul social și stima de sine în cazul persoanelor cu dizabilit ăți motorii.

89
Am ales s ă facem analizele statistice prin raportare la calitatea vie ții per ansamblu și la
cele dou ă dimensiuni ale sale, fizic ă și mental ă pentru a avea o imagine mai ampl ă asupra
lucrurilor. Astfel, am avansat patru ipoteze generale și zece ipoteze specifice. În urma
analizelor statistice acestea au fost infirmate. Analiza pe grupuri a pus în eviden ță o serie de
diferen țe pe care le-am amintit în subcapitolul anterior.
Nu trebuie s ă omitem a prezenta limitele studiului. O prim ă limit ă ar fi aceea c ă
cercetarea a fost efectuat ă pe un e șantion compus din 60 de subiec ți, și nu pe un e șan țion
riguros, astfel putem concluziona c ă rezultatele ob ținute nu pot fi generalizate la întreaga
popula ție. De asemenea, studiul s-a f ăcut pe grupe neuniforme – au participat 27 de persoane
de gen masculin și 33 de persoane de gen feminin – neuniformizarea subiec ților poate duce la
rezultate neconcordante cu realitatea. O alt ă limit ă este aceea c ă de și subiec ții au fost asigura ți
de confiden țialitatea r ăspunsurilor, exist ă posibilitatea ca mul ți dintre ace știa s ă nu fi r ăspuns
sincer la toate întreb ările vizate de studiu, acest lucru se datoreaz ă tehnicilor de ap ărare ale
Eului, de a crede și a sim ți un lucru, îns ă de a afirma altceva. La fel de bine r ăspunsurile
oferite pot fi influen țate de evenimente emo ționale care au avut loc anterior momentului
aplic ării chestionarelor.
Dac ă a ș relua studiul de fa ță a ș lua în calcul și alte variabile ca de exemplu, mediul
de provenien ță al subiec ților (urban, rural). De asemenea, a ș include în studiu și persoane
cu deficien țe senzoriale și a ș efectua compara ții între acestea și persoanele cu deficien țe
motorii sub aspectul calit ății vie ții.

90
BIBLIOGRAFIE

Albu. A. și Albu. C. (1999). Psihomotricitatea. Ia și: Editura Spiru Haret.
Albu. A. (2000). Asisten ța psihopedagogic ă și medical ă a copilului deficient fizic. Ia și:
Editura Polirom.
Bălță tescu. S. (2000). Satisfac ția vie ții în România (1990-2001). O cercetare comparativ ă
asupra a dou ă serii de date . Revista de Cercet ări Sociale. vol 7(3-4): p. 63-76
Buic ă. C. (2004). Bazele defectologiei. Bucure ști: Editura Aramis.
Burlea. G. Burlea. M. (2004). Dic ționar explicativ de logopedie. Ia și: Editura Sedcom
Libris.
David. D. (2006). Psihologie clinic ă și psihoterapie. Ia și: Editura Polirom.
Dumitru. I. Al. (2008). Consiliere psihopedagogic ă. Baze teoretice și sugestii practice. Ia și:
Editura Polirom.
Ghergu ț. A. (2005). Sinteze de psihopedagogie special ă. Ghid pentru concursuri și examene de
ob ținere a gradelor didactice. Ia și: Editura Polirom.
Ghergu ț. A. (2006). Psihopedagogia persoanelor cu cerin țe speciale. Strategii diferen țiate și
incluzive în educa ție. Ia și: Editura Polirom.
Groz ăvaescu. R. (2009). Dimensiuni și indicatorii calit ății vie ții copiilor și adolescen ților
cu psihoze. SNPCAR. vol. 12. nr. 4;
Gu țu. M. (1975). Logopedie (Vol I). Cluj-Napoca: Universitatea Babe ș-Bolyai.
Howitt. D. și Cramer. D. (2006) Introducere în SPSS pentru psihologie. Ia și: Editura Polirom.
Juniper. E. F. (1997). How important is quality of life in pediatric ast hma?, Pediatric
Pulmonology Supplement. 15, 17-21.
Lăzărescu. M. (1999). Calitatea vie ții în psihiatrie. Bucure ști: Editura Info Medica.
Lăzărescu. M. (1993). Psihopatologie clinic ă. Timi șoara: Editura Helicom.
Lupu. I. (2006). Calitatea vie ții în s ănătate. Defini ții și instrumente de evaluare.
www.revistacalitateavietii.ro /2006/CV-1-2-06/7
Manea. L. (2000). Protec ția social ă a persoanelor cu handicap. Bucure ști: Editura Casa de
Editur ă și Pres ă ,, Șansa” SRL

91
Marshall. G. (2003). Dic ționar de Sociologie – Oxford. Bucure ști: Editura Univers
encyclopedic.
Mănuil ă. L. M ănuil ă. A. și Nicoulin. M. (1997). Dic ționar Medical. Bucure ști: Editura
Ceres.
Miftode. V. (1995). Dimensiuni ale asisten ței sociale. Forme și strategii de protec ție a
grupurilor defavorizate. Boto șani: Editura Eidos.
Mititiuc. I. (1996). Probleme psihopedagogice la copilul cu tulbur ări de limbaj. Ia și:
Editura Ankarom.
Papalia. E. D. (2010). Dezvoltarea uman ă. Edi ția a XI a. Bucure ști: Editura Trei.
Pah. I. (2013). Calitatea vie ții la persoanele cu dizabilit ăți. analiza mediului existen țial și
interven ții psihosociale. Cartea Alb ă a Psihopedagogiei Speciale.
Păunescu. C. (1983). Copilul deficient. Cunoa șterea și educarea lui. Bucure ști: Editura
Știin țific ă și Enciclopedic ă.
Phillips. D. (2006). Quality of life. Routledge. London and New York.
Ponea. S. (2009). O lume diferit ă, o lume la fel. Integrarea social ă a persoanelor cu dizabilit ăți
locomotorii. Ia și: Editura Lumen.
Popescu Neveanu. P. (1978). Dic ționar de Psihologie. Bucure ști: Editura Albatros.
Popovici. D. V. (1998). Elemente de psihopedagogia integr ării. Bucure ști: Editura Pro
Humanitate.
Rob ănescu. N. (1976). Readaptarea copilului handicapat fizic. Bucure ști: Editura Medical ă.
Ro șan. A. (2015). Psihopedagogie special ă. Metode de evaluare și interven ție. Ia și:
Editura Polirom.
Rusu. C. (1997). Deficien ță , incapacitate, handicap. Ghid fundamental pentru protec ția,
educa ția special ă, readaptarea și integrarea socio-profesional ă a persoanelor cu dificultate.
Ia și: Editura Pro Humanitate.
Sălăvăstru. D. (2004). Psihologia educa ției. Ia și: Editura Polirom.
Stoica. L. (2002). Asisten ța social ă a persoanelor cu handicap. Alba Iulia: Editura Ulise.
Turliuc. M. N. (2004). Psihologia cuplului și a familiei. Ia și: Editura Performantica.
Ungureanu. D. (2000). Educa ția integrat ă și școala inclusiv ă. Timi șoara: Editura de Vest.
Urse. L. (2008). Calitatea vie ții și cultura.CALITATEA VIE ȚII, XIX, nr. 1–2. 2008. p. 33–51.

92
Vasilescu. D. (2001). Oameni asemenea. Persoanele cu handicap din Româ nia. Bucure ști:
Editura Compania.
Vr ăsma ș. T. (2015). Cerin țele speciale și dizabilitatea în educa ție. Bucure ști: O perspectiv ă
înterna țional ă. Editur ă Didactic ă și pedagogic ă.
Ware. (2000) SF-36 Health Survey Update. SPINE Volume 25. Number 24. pp 3130–3139.
Ware. Kosinsky. Keller. (1994) – SF-36 physical and mental health summary scores: a
user’s manual. The Health Institute. New England Medical Center.
Zamfir. C. și Vl ăsceanu L. (1993). Dic ționar de Sociologie. Bucure ști: Editura Babel.
Weihs. T. (1992). S ă-i ajut ăm iubindu-i. Considera ții asupra pedagogiei curative. Bucure ști:
Editura Humanitas.
*** (2004). Clasificarea interna țional ă a func țion ării, dizabilit ății și s ănătății (CIF). Bucure ști:
Editura MarLink.
*** Constitu ția României
*** Declara ția de la Madrid ,,Non-Discriminare + Ac țiune Pozitiv ă = Incluziune Social ă”
*** Declara ția Universal ă a Drepturilor Omului
*** Legea 448/2006, privind protec ția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap
.*** Manifestul dizabilit ății în România
*** (2001). Sfânta Scriptur ă. Bucure ști: Editura Institutului Biblic.
http://www.anph.ro
http://legislatie.resurse-pentru-democratie
http://www.integration.ro
http://www.crips.ro

93

Anexe

Anexa 1
Date cu privire la lotul de subiec ți

Statistics
Genul subiectilor
60
0Valid
Missing N
Genul subiectilor
27 45,0 45,0 45,0
33 55,0 55,0 100,0
60 100,0 100,0 masculin
feminin
Total Valid Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Statistics
Varsta subiectilor
60
0
33,5000
21,00
70,00 Valid
Missing N
Mean
Minimum
Maximum

94

Varsta subiectilor
1 1,7 1,7 1,7
1 1,7 1,7 3,3
3 5,0 5,0 8,3
2 3,3 3,3 11,7
3 5,0 5,0 16,7
2 3,3 3,3 20,0
7 11,7 11,7 31,7
4 6,7 6,7 38,3
2 3,3 3,3 41,7
11 18,3 18,3 60,0
2 3,3 3,3 63,3
3 5,0 5,0 68,3
2 3,3 3,3 71,7
1 1,7 1,7 73,3
2 3,3 3,3 76,7
2 3,3 3,3 80,0
3 5,0 5,0 85,0
2 3,3 3,3 88,3
1 1,7 1,7 90,0
2 3,3 3,3 93,3
1 1,7 1,7 95,0
1 1,7 1,7 96,7
1 1,7 1,7 98,3
1 1,7 1,7 100,0
60 100,0 100,0 21,00
24,00
25,00
26,00
27,00
28,00
29,00
30,00
31,00
32,00
33,00
34,00
35,00
36,00
37,00
38,00
39,00
40,00
42,00
43,00
44,00
50,00
51,00
70,00
Total Valid Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Stare_civila
33 55,0 55,0 55,0
11 18,3 18,3 73,3
15 25,0 25,0 98,3
1 1,7 1,7 100,0
60 100,0 100,0 singur
relatie
casatorit
divortat
Total Valid Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Tipul dizabilitatii
35 58,3 58,3 58,3
25 41,7 41,7 100,0
60 100,0 100,0 congenitala
dobandita
Total Valid Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Aveti loc de munca?
30 50,0 50,0 50,0
30 50,0 50,0 100,0
60 100,0 100,0 da
nu
Total Valid Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent

95

Anexa 2
Chestionarul SF-36

Aceast ă anchet ă se refer ă la p ărerea pe care o ave ți asupra st ării Dvs. de s ănătate.
Informa țiile ob ținute ne vor permite s ă cunoa ștem cum v ă sim țiți și cât de bine pute ți s ă v ă
efectua ți activit ățile zilnice. R ăspunde ți la fiecare întrebare prin încercuirea num ărului
corespunz ător. Dac ă nu sunte ți sigur cum s ă r ăspunde ți la o întrebare, v ă rug ăm s ă da ți cel mai
bun r ăspuns posibil.

1. În general, a ți putea spune c ă s ănătatea Dvs. este:

2. Comparativ cu un an în urm ă, cum v-ați califica
în general s ănătatea din clipa de fa ță ?

3. Urm ătoarele întreb ări se refer ă la activit ăți pe care le-ați putea desf ăș ura în timpul
unei zile obi șnuite. S ănătatea Dvs., de acum v ă limiteaz ă în aceste activit ăți? Dac ă da, cât
de mult?
(Încercui ți un num ăr pe fiecare rând) Excelent ă 1
Foarte bun ă 2
Bun ă 3
Mediocr ă 4
Proast ă 5
Mult mai bun ă în prezent 1
Ceva mai bun ă în prezent 2
Aproximativ la fel 3
Ceva mai rea în prezent 4
Mult mai rea în prezent 5

96

ITEMI Mă limiteaz ă
mult
Mă limiteaz ă
pu țin Nu m ă
limiteaz ă

a. Activit ăți obositoare (alergat,
ridicat obiecte grele, participare la
activit ăți sportive care cer efort mare)

1

2

3
b. Activit ăți moderate (mutarea
unei mese, împingerea unui aspirator,
practicarea unui sport mai solicitant)

1

2

3

c. Ridicatul sau transportatul greut ăților 1 2 3
d. Urcatul mai multor etaje pe sc ări 1 2 3
e. Urcatul unui etaj pe sc ări 1 2 3
f. Aplecatul, înclinatul, îngenunchiatul 1 2 3
g. Parcurgerea pe jos a mai mult de 1 km 1 2 3
h. Parcurgerea pe jos a câtorva sute de
metri 1 2 3
i. Parcurgerea pe jos a 100 m 1 2 3
j. Propria îmb ăiere sau îmbr ăcare 1 2 3

4. În ultimele patru s ăpt ămâni, a ți avut vreuna din urm ătoarele probleme în activit ățile
Dvs. zilnice ca urmare a st ării Dvs. de s ănătate fizic ă? (Încercui ți un num ăr pe fiecare
rând)

ITEMI DA NU
a. A ți redus perioada de timp petrecut ă cu activit ățile Dvs. zilnice 1 2
b. A ți îndeplinit mai pu ține activit ăți decât a ți fi dorit 1 2
c. A ți fost limitat în ceea ce prive ște natura muncii sau a altor activit ăți 1 2
d. A ți avut dificult ăți în efectuarea activit ăților (acestea v ă solicit ă un efort în
plus?) 1 2

5. În ultimele patru s ăpt ămâni a ți avut vreuna din urm ătoarele probleme în activit ățile
Dvs. zilnice ca urmare a unor probleme emo ționale (cum ar fi deprimare sau nelini ște)?
(Încercui ți un num ăr pe fiecare rând)

ITEMI Da Nu
a. A ți redus perioada de timp petrecut ă muncind sau cu alte activit ăți 1 2
b. A ți îndeplinit mai pu ține activit ăți decât a ți fi dorit 1 2
c. A ți avut dificult ăți în a realiza cu aceea și aten ție și grij ă ca de obicei ceea ce ar trebui
să face ți în alte activit ăți 1
2

97

9. Aceste întreb ări se refer ă la felul în care v-a ți sim țit în ultimele patru s ăpt ămâni.
Pentru fiecare întrebare v ă rug ăm s ă alege ți r ăspunsul care se apropie cel mai mult de
felul în care v-a ți sim țit. Cât timp în cursul ultimelor patru s ăpt ămâni? (Încercui ți un
num ăr pe fiecare rând)

ITEMI Tot
timpului
Majoritatea
timpului
O bun ă
parte din
timp
Uneori
Rareori
Niciodat ă
a. V-ați sim țit plini de via ță ? 1 2 3 4 5 6
b. A ți fost foarte nervos/oas ă? 1 2 3 4 5 6
c.V-ați sim țit atât de deprimat încât
nimic s ă nu v ă poat ă înveseli? 1
2
3
4
5
6

d. A ți fost calm și lini știt? 1 2 3 4 5 6
e. A ți avut mult ă energie? 1 2 3 4 5 6
f. V-ați sim țit descurajat și întristat? 1 2 3 4 5 6
g. V-ați sim țit extenuat? 1 2 3 4 5 6
h. A ți fost o persoan ă fericit ă? 1 2 3 4 5 6
i. V-ați sim țit obosit? 1 2 3 4 5 6
6. În ultimele patru s ăpt ămâni în ce măsur ă starea Dvs.
de s ănătate fizic ă sau probleme emo ționale au afectat activit ățile
Dvs sociale obi șnuite legate de familie,
prieteni , vecini sau alte grupuri de persoane?
(Încercui ți un num ăr)

Deloc 1
Pu țin 2
Moderat 3
Mult 4
Foarte mult 5
7. Cât de mult a ți sim țit dureri corporale în ultimele
patru s ăpt ămâni? (Încercui ți un num ăr)
Deloc 1
Foarte slab 2
Slab 3
Moderat 4
Intens 5
Foarte intens 6
8. În ultimele patru săpt ămâni cât de mult durerea resim țit ă
a afectat munca Dvs. obi șnuit ă (inclusiv munca în afara
casei și în cas ă)? (Încercui ți un num ăr)
Deloc 1
Pu țin 2
Moderat 3
Mult 4
Foarte mult 5

98

11. Vă rug ăm s ă alege ți r ăspunsul care descrie cel mai bine cât de adev ărat ă sau fals ă
este pentru Dvs. fiecare din urm ătoarele afirma ții: (Încercui ți un num ăr pe fiecare rând)

ITEMI Absolut
adev ărat
În
mare
parte
adev ărat
Nu știu În mare
parte fals
Absolut
fals

a. Mi se pare c ă m ă îmboln ăvesc mai
ușor decât al ți oameni 1 2 3 4 5
b. Sunt la fel de s ănătos ca orice
cunoscut al meu
c. M ă a ștept ca starea s ănătății mele s ă
se înr ăut ățeasc ă
d. S ănătatea mea este excelent ă

Sex: F___ M____
Stare civil ă: (Singur( ă), Într-o rela ție, C ăsătorit( ă), Divor țat( ă), V ăduv( ă))
______________

Dizabilitatea dvs este: Congenital ă (din na ștere) ___
Dobândit ă ___

Ave ți un loc de munc ă: Da ___
Nu ___

10. În ultimele patru s ăpt ămâni au existat momente în
care starea Dvs. de s ănătate fizic ă sau emo țional ă v-au
afectat activit ățile Dvs. sociale (de exemplu vizite la
prieteni, rude, etc)? (Încercui ți un num ăr)
Tot timpul 1
În cea mai mare parte din timp 2
Uneori 3
Rareori 4
Deloc 5

99

Anexa 3
Coeficientul Alfa Crombach al chestionarului SF 36

Reliability Statistics
,901 36 Cronbach's
Alpha N of Items

100

Anexa 4

Chestionarul stimei de sine „Rosenberg”
Acest chestionar are scopul de a ne informa despre cum v ă privi ți pe dvs în șiv ă. R ăspunde ți la
fiecare întrebare cât pu țeți de sincer bifând r ăspunsul ce vi se potrive ște cel mai bine.

1. Cred, simt c ă sunt ca o persoan ă valoroas ă, cel pu țin ca alte persoane
o Total de acord
o De acord
o Dezacord Item-Total Statistics
98,4550 234,461 ,569 ,896
99,0433 254,844 -,266 ,908
100,5100 242,127 ,268 ,900
100,2100 238,411 ,422 ,898
100,3433 236,445 ,499 ,897
100,3267 238,266 ,402 ,899
100,0933 237,861 ,355 ,899
100,0600 235,341 ,471 ,898
100,3433 236,536 ,449 ,898
100,0933 239,532 ,270 ,901
99,9100 240,238 ,240 ,901
99,6267 238,792 ,343 ,899
100,0433 241,356 ,565 ,898
100,0767 243,230 ,373 ,900
100,2100 241,733 ,415 ,899
100,2767 244,172 ,238 ,900
100,1767 239,370 ,595 ,898
100,2600 241,062 ,446 ,899
100,0933 241,563 ,492 ,899
97,7933 228,735 ,577 ,896
97,9217 232,697 ,318 ,901
97,9100 228,489 ,484 ,897
97,9433 231,148 ,477 ,897
97,5267 244,259 ,133 ,902
96,9933 227,066 ,585 ,895
97,4933 228,938 ,616 ,895
98,0767 227,318 ,580 ,895
97,3767 223,990 ,720 ,893
97,9267 231,464 ,463 ,898
98,0600 224,259 ,552 ,896
98,0933 232,803 ,463 ,898
98,0433 220,912 ,755 ,892
98,1433 230,249 ,467 ,898
98,6100 230,444 ,449 ,898
98,5100 230,477 ,489 ,897
99,1100 227,366 ,549 ,896 cv_1
cv_2
cv_3_a
cv_3_b
cv_3_c
cv_3_d
cv_3_e
cv_3_f
cv_3_g
cv_3_h
cv_3_i
cv_3_j
cv_4_a
cv_4_b
cv_4_c
cv_4_d
cv_5_a
cv_5_b
cv_5_c
cv_6
cv_7
cv_8
cv_9_a
cv_9_b
cv_9_c
cv_9_d
cv_9_e
cv_9_f
cv_9_g
cv_9_h
cv_9_i
cv_10
cv_11_a
cv_11_b
cv_11_c
cv_11_d Scale Mean if
Item Deleted Scale
Variance if
Item Deleted Corrected
Item-Total
Correlation Cronbach's
Alpha if Item
Deleted

101
o Total dezacord

2. Cred, simt c ă am un num ăr de însu șiri bune
o Total de acord
o De acord
o Dezacord
o Total dezacord

3. Una peste alta, sunt înclinat s ă cred c ă sunt un ratat
o Total de acord
o De acord
o Dezacord
o Total dezacord

4. Sunt capabil s ă fac lucruri la fel de bine ca majoritatea oamenilor
o Total de acord
o De acord
o Dezacord
o Total dezacord

5. Cred, simt c ă nu am cu ce s ă m ă mândresc prea mult
o Total de acord
o De acord
o Dezacord
o Total dezacord

6. Am o atitudine pozitiv ă fa ță de mine însumi
o Total de acord
o De acord
o Dezacord
o Total dezacord

7. Aș dori s ă pot avea mai mare respect fa ță de mine însumi
o Total de acord
o De acord
o Dezacord
o Total dezacord

8. Câteodat ă m ă gândesc c ă nu sunt bun de nimic
o Total de acord
o De acord
o Dezacord
o Total dezacord

9. Per ansamblu, sunt satisf ăcut de mine însumi
o Total de acord
o De acord

102
o Dezacord
o Total dezacord

10. Cu siguran ță , m ă simt nefolositor
o Total de acord
o De acord
o Dezacord
o Total dezacord

Vârst ă_________
Sex: F___ M____
Stare civil ă: (Singur( ă), Într-o rela ție, C ăsătorit( ă), Divor țat( ă), V ăduv( ă))
______________

Dizabilitatea dvs este: Congenital ă (din na ștere) ___Dobândit ă ___

Ave ți un loc de munc ă: Da ___
Nu ___

Anexa 5
Coeficientul Alfa Crombach al chestionarului stimei de sine „Rosenber g”

Reliability Statistics

Cronbach's Alpha Cronbach's
Alpha Based on
Standardized
Items N of Items
.779 .788 10

103

Item Statistics

Mean Std. Deviation N
item1 2.0000 .66667 10
item2 1.9000 .56765 10
item3 2.2000 .63246 10
item4 2.1000 .56765 10
item5 1.9000 .73786 10
item6 2.0000 .66667 10
item7 1.9000 .56765 10
item8 1.4000 .69921 10
item9 1.4000 .69921 10
item10 2.1000 .31623 10

Anexa 6
BSSS
Citi ți cu aten ție urm ătoarele afirma ții și decide ți în ce m ăsur ă acestea se potrivesc persoanei
dvs, încercuind una din cele 6 cifre.

104
Itemi
Deloc
În foarte mare m ăsur ă
1 Exist ă anumi ți oameni care m ă plac cu adev ărat. 1 2 3 4 5 6
2 Ori de câte ori nu m ă simt bine, al ți oameni îmi arat ă c ă țin la mine.
1 2 3 4 5 6
3 Ori de câte ori sunt trist, exist ă oameni care m ă înveselesc.
1 2 3 4 5 6
4 Exist ă întotdeauna cineva disponibil atunci când am nevoie de alinare.
1 2 3 4 5 6
5 Cunosc anumi ți oameni pe care pot conta întotdeauna.
1 2 3 4 5 6
6 Când sunt îngrijorat, se g ăse ște cineva care s ă m ă ajute.
1 2 3 4 5 6
7 Exist ă oameni care îmi ofer ă ajutor atunci când am nevoie. 1 2 3 4 5 6
8 Atunci când totul devine prea greu de gestionat, exist ă alte persoane
care s ă m ă ajute.
1 2 3 4 5 6
9 Când sunt demoralizat, am nevoie de cineva care s ă îmi ridice
moralul.
1 2 3 4 5 6
10 Este important pentru mine întotdeauna s ă am pe cineva care s ă m ă
asculte.
1 2 3 4 5 6
11 Înainte de a lua decizii importante, am nevoie categoric de o a doua
opinie. 1 2 3 4 5 6
12 Mă în țeleg cel mai bine f ără niciun ajutor din afar ă. 1 2 3 4 5 6
13 În situa ții critice, prefer s ă cer sfatul altora. 1 2 3 4 5 6
14 Ori de câte ori sunt demoralizat, caut pe cineva s ă îmi ridice din nou
moralul. 1 2 3 4 5 6
15 Când sunt îngrijorat, caut pe cineva c ăruia s ă îi vorbesc. 1 2 3 4 5 6
16 Dac ă nu știu cum s ă fac fa ță unei situa ții, îi întreb pe al ții ce ar face. 1 2 3 4 5 6
17 Ori de câte ori am nevoie de ajutor, îl solicit. 1 2 3 4 5 6
Vârst ă_________ Sex: F___ M____

105
Stare civil ă: (Singur( ă), Într-o rela ție, C ăsătorit( ă), Divor țat( ă), V ăduv( ă))
______________
Dizabilitatea dvs este: Congenital ă (din na ștere) ___Dobândit ă ___
Ave ți un loc de munc ă: Da ___ Nu ___

Anexa 7
Coeficientul Alfa Crombach al chestionarului BSSS

Anexa 8
Inventarul statistic al chestionarului stimei de sine „Rosenberg”
Reliability Statistics
,905 17 Cronbach's
Alpha N of Items
Item-Total Statistics
66,9667 274,575 ,288 ,907
67,9000 264,871 ,395 ,905
68,0500 253,608 ,575 ,900
68,0667 245,182 ,720 ,895
67,5167 257,034 ,594 ,899
67,9167 251,603 ,709 ,896
67,6333 250,982 ,768 ,894
67,7000 253,129 ,697 ,896
68,0333 251,389 ,571 ,900
67,4833 256,084 ,582 ,900
68,5500 261,709 ,455 ,904
68,7000 277,502 ,146 ,913
68,4667 255,372 ,563 ,900
68,3000 251,976 ,624 ,898
68,1167 247,020 ,689 ,896
68,2167 252,918 ,659 ,897
67,8500 255,113 ,701 ,897 BSSS1
BSSS2
BSSS3
BSSS4
BSSS5
BSSS6
BSSS7
BSSS8
BSSS9
BSSS10
BSSS11
BSSS12
BSSS13
BSSS14
BSSS15
BSSS16
BSSS17 Scale Mean if
Item Deleted Scale
Variance if
Item Deleted Corrected
Item-Total
Correlation Cronbach's
Alpha if Item
Deleted

106

Inventarul statistic al chestionarului BSSS
Statistics
scor_total_R
60
0
30,9333
31,0000
33,00
3,41912
11,690
-,391
,309
-,129
,608
23,00
37,00 Valid
Missing N
Mean
Median
Mode
Std. Deviation
Variance
Skewness
Std. Error of Skewness
Kurtosis
Std. Error of Kurtosis
Minimum
Maximum
scor_total_R
3 5,0 5,0 5,0
2 3,3 3,3 8,3
2 3,3 3,3 11,7
6 10,0 10,0 21,7
9 15,0 15,0 36,7
5 8,3 8,3 45,0
5 8,3 8,3 53,3
4 6,7 6,7 60,0
12 20,0 20,0 80,0
3 5,0 5,0 85,0
3 5,0 5,0 90,0
4 6,7 6,7 96,7
2 3,3 3,3 100,0
60 100,0 100,0 23,00
25,00
27,00
28,00
29,00
30,00
31,00
32,00
33,00
34,00
35,00
36,00
37,00
Total Valid Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent

107

Anexa 9
Statistics
scor_total_BSSS
60
0
72,2167
72,5000
87,00
16,96566
287,834
-,323
,309
-,744
,608
37,00
100,00 Valid
Missing N
Mean
Median
Mode
Std. Deviation
Variance
Skewness
Std. Error of Skewness
Kurtosis
Std. Error of Kurtosis
Minimum
Maximum
scor_total_BSSS
2 3,3 3,3 3,3
1 1,7 1,7 5,0
1 1,7 1,7 6,7
2 3,3 3,3 10,0
2 3,3 3,3 13,3
1 1,7 1,7 15,0
1 1,7 1,7 16,7
1 1,7 1,7 18,3
2 3,3 3,3 21,7
1 1,7 1,7 23,3
4 6,7 6,7 30,0
3 5,0 5,0 35,0
4 6,7 6,7 41,7
1 1,7 1,7 43,3
1 1,7 1,7 45,0
1 1,7 1,7 46,7
1 1,7 1,7 48,3
1 1,7 1,7 50,0
1 1,7 1,7 51,7
1 1,7 1,7 53,3
4 6,7 6,7 60,0
1 1,7 1,7 61,7
2 3,3 3,3 65,0
1 1,7 1,7 66,7
4 6,7 6,7 73,3
5 8,3 8,3 81,7
2 3,3 3,3 85,0
3 5,0 5,0 90,0
2 3,3 3,3 93,3
3 5,0 5,0 98,3
1 1,7 1,7 100,0
60 100,0 100,0 37,00
40,00
41,00
44,00
51,00
53,00
54,00
57,00
58,00
61,00
62,00
64,00
66,00
67,00
68,00
69,00
71,00
72,00
73,00
76,00
78,00
80,00
81,00
82,00
84,00
87,00
91,00
92,00
94,00
98,00
100,00
Total Valid Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent

108
Efecte principale ale variabilelor independente asupra variabilei dependente c omponenta
fizic ă a calit ății vie ții

Contrast Results (K Matrix)
7,052
0
7,052
4,505
,124
-1,987
16,091 Contrast Estimate
Hypothesized Value
Difference (Estimate – Hypothesized)
Std. Error
Sig.
Lower Bound
Upper Bound 95% Confidence Interval
for Difference Genul subiectilor
Difference Contrast
Level 2 vs. Level 1 scor_final_
componenta_
fizica_CV Dependent
Variable
1. Genul subiectilor
Dependent Variable: scor_final_componenta_fizica_CV
52,444 3,351 45,720 59,168
59,496 3,011 53,454 65,537 Genul subiectilor
masculin
feminin Mean Std. Error Lower Bound Upper Bound 95% Confidence Interval
Contrast Results (K Matrix)
4,705
0
4,705
4,505
,301
-4,335
13,744 Contrast Estimate
Hypothesized Value
Difference (Estimate – Hypothesized)
Std. Error
Sig.
Lower Bound
Upper Bound 95% Confidence Interval
for Difference scor_total_R_recodificat
Difference Contrast
Level 2 vs. Level 1 scor_final_
componenta_
fizica_CV Dependent
Variable
2. scor_total_R_recodificat
Dependent Variable: scor_final_componenta_fizica_CV
53,617 3,150 47,296 59,939
58,322 3,220 51,861 64,783 scor_total_R_recodificat
nivel scazut al stimei de
sine
nivel ridicat al stimei de
sine Mean Std. Error Lower Bound Upper Bound 95% Confidence Interval

109

Anexa 10

Efecte principale ale variabilelor independente asupra variabilei dependente c omponenta
mental ă a calit ății vie ții Contrast Results (K Matrix)
4,195
0
4,195
4,505
,356
-4,844
13,235 Contrast Estimate
Hypothesized Value
Difference (Estimate – Hypothesized)
Std. Error
Sig.
Lower Bound
Upper Bound 95% Confidence Interval
for Difference scor_total_BSSS_
recodificat
Difference Contrast
Level 2 vs. Level 1 scor_final_
componenta_
fizica_CV Dependent
Variable
3. scor_total_BSSS_recodificat
Dependent Variable: scor_final_componenta_fizica_CV
53,872 3,107 47,638 60,106
58,067 3,262 51,522 64,613 scor_total_
BSSS_recodificat
nivel scazut al
suportului social
nivel ridicat al
suportului social Mean Std. Error Lower Bound Upper Bound 95% Confidence Interval

110

Contrast Results (K Matrix)
6,671
0
6,671
4,923
,181
-3,208
16,550 Contrast Estimate
Hypothesized Value
Difference (Estimate – Hypothesized)
Std. Error
Sig.
Lower Bound
Upper Bound 95% Confidence Interval
for Difference Genul subiectilor
Difference Contrast
Level 2 vs. Level 1 scor_final_
componenta_
mentala_CV Dependent
Variable
1. Genul subiectilor
Dependent Variable: scor_final_componenta_mentala_C V
61,959 3,662 54,610 69,307
68,630 3,291 62,027 75,233 Genul subiectilor
masculin
feminin Mean Std. Error Lower Bound Upper Bound 95% Confidence Interval
Contrast Results (K Matrix)
5,808
0
5,808
4,923
,243
-4,071
15,688 Contrast Estimate
Hypothesized Value
Difference (Estimate – Hypothesized)
Std. Error
Sig.
Lower Bound
Upper Bound 95% Confidence Interval
for Difference scor_total_R_recodificat
Difference Contrast
Level 2 vs. Level 1 scor_final_
componenta_
mentala_CV Dependent
Variable
2. scor_total_R_recodificat
Dependent Variable: scor_final_componenta_mentala_C V
62,390 3,443 55,481 69,299
68,198 3,519 61,137 75,260 scor_total_R_recodificat
nivel_scazut_al_stimei_
de_sine
nivel_ridicat_al_stimei_
de_sine Mean Std. Error Lower Bound Upper Bound 95% Confidence Interval

111

Anexa 11

Efecte principale ale variabilelor independente asupra variabilei dependente c alitatea
vie ții Contrast Results (K Matrix)
5,003
0
5,003
4,923
,314
-4,877
14,882 Contrast Estimate
Hypothesized Value
Difference (Estimate – Hypothesized)
Std. Error
Sig.
Lower Bound
Upper Bound 95% Confidence Interval
for Difference scor_total_BSSS_
recodificat
Difference Contrast
Level 2 vs. Level 1 scor_final_
componenta_
mentala_CV Dependent
Variable
3. scor_total_BSSS_recodificat
Dependent Variable: scor_final_componenta_mentala_CV
62,793 3,395 55,980 69,606
67,796 3,565 60,642 74,950 scor_total_BSSS_
recodificat
nivel_scazut_al_
suportului_social
nivel_ridicat_al_
suportului_social Mean Std. Error Lower Bound Upper Bound 95% Confidence Interval

112

Contrast Results (K Matrix)
6,861
0
6,861
4,283
,115
-1,734
15,456 Contrast Estimate
Hypothesized Value
Difference (Estimate – Hypothesized)
Std. Error
Sig.
Lower Bound
Upper Bound 95% Confidence Interval
for Difference Genul subiectilor
Difference Contrast
Level 2 vs. Level 1 scor_final_CV Dependent
Variable
1. Genul subiectilor
Dependent Variable: scor_final_CV
57,201 3,186 50,808 63,595
64,063 2,863 58,318 69,807 Genul subiectilor
masculin
feminin Mean Std. Error Lower Bound Upper Bound 95% Confidence Interval
Contrast Results (K Matrix)
5,256
0
5,256
4,283
,225
-3,339
13,851 Contrast Estimate
Hypothesized Value
Difference (Estimate – Hypothesized)
Std. Error
Sig.
Lower Bound
Upper Bound 95% Confidence Interval
for Difference scor_total_R_recodificat
Difference Contrast
Level 2 vs. Level 1 scor_final_CV Dependent
Variable
2. scor_total_R_recodificat
Dependent Variable: scor_final_CV
58,004 2,995 51,993 64,015
63,260 3,062 57,117 69,404 scor_total_R_recodificat
nivel_scazut_al_stimei_
de_sine
nivel_ridicat_al_stimei_
de_sine Mean Std. Error Lower Bound Upper Bound 95% Confidence Interval

113

Anexa 12

Efectul combinat al variabilelor gen și stim ă de sine asupra variabilei componenta fizic ă a
calit ății vie ții Contrast Results (K Matrix)
4,599
0
4,599
4,283
,288
-3,996
13,194 Contrast Estimate
Hypothesized Value
Difference (Estimate – Hypothesized)
Std. Error
Sig.
Lower Bound
Upper Bound 95% Confidence Interval
for Difference scor_total_BSSS_
recodificat
Difference Contrast
Level 2 vs. Level 1 scor_final_CV Dependent
Variable
3. scor_total_BSSS_recodificat
Dependent Variable: scor_final_CV
58,333 2,954 52,405 64,260
62,932 3,102 56,707 69,156 scor_total_BSSS_
recodificat
nivel_scazut_al_
suportului_social
nivel_ridicat_al_
suportului_social Mean Std. Error Lower Bound Upper Bound 95% Confidence Interval

114

Group Statistics a
13 50,5231 18,34749 5,08868
14 53,9000 21,50903 5,74853 scor_total_R_recodificat
nivel scazut al stimei de
sine
nivel ridicat al stimei de
sine scor_final_
componenta_fizica_CV N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
Genul subiectilor = masculin a.
Independent Samples Test a
,918 ,347 -,437 25 ,666 -3,37692 7,72401 -19,28481 12,53097
-,440 24,835 ,664 -3,37692 7,67725 -19,19384 12,43999 Equal variances
assumed
Equal variances
not assumed scor_final_
componenta_fizica_CV F Sig. Levene's Test for
Equality of Variances
t df Sig. (2-tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference Lower Upper 95% Confidence
Interval of the
Difference t-test for Equality of Means
Genul subiectilor = masculin a.
Group Statistics a
19 56,1684 14,28523 3,27726
14 65,0643 10,23866 2,73640 scor_total_R_recodificat
nivel scazut al stimei de
sine
nivel ridicat al stimei de
sine scor_final_
componenta_fizica_CV N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
Genul subiectilor = feminin a.
Independent Samples Test a
1,784 ,191 -1,982 31 ,056 -8,89586 4,48930 -18,05185 ,26013
-2,084 30,991 ,046 -8,89586 4,26946 -17,60359 -,18814 Equal variances
assumed
Equal variances
not assumed scor_final_
componenta_fizica_CV F Sig. Levene's Test for
Equality of Variances
t df Sig. (2-tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference Lower Upper 95% Confidence
Interval of the
Difference t-test for Equality of Means
Genul subiectilor = feminin a.

115

Group Statistics a
14 53,9000 21,50903 5,74853
14 65,0643 10,23866 2,73640 Genul subiectilor
masculin
feminin scor_final_
componenta_fizica_CV N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
scor_total_R_recodificat = nivel ridicat al stimei de sine a.
Independent Samples Test a
11,513 ,002 -1,754 26 ,091 -11,16429 6,36659 -24,25100 1,92243
-1,754 18,604 ,096 -11,16429 6,36659 -24,50895 2,18038 Equal variances
assumed
Equal variances
not assumed scor_final_
componenta_fizica_CV F Sig. Levene's Test for
Equality of Variances
t df Sig. (2-tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference Lower Upper 95% Confidence
Interval of the
Difference t-test for Equality of Means
scor_total_R_recodificat = nivel ridicat al stimei de sine a.
Group Statistics a
13 50,5231 18,34749 5,08868
19 56,1684 14,28523 3,27726 Genul subiectilor
masculin
feminin scor_final_
componenta_fizica_CV N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
scor_total_R_recodificat = nivel scazut al stimei d e sine a.
Independent Samples Test a
1,081 ,307 -,978 30 ,336 -5,64534 5,77127 -17,43185 6,14116
-,933 21,548 ,361 -5,64534 6,05269 -18,21315 6,92246 Equal variances
assumed
Equal variances
not assumed scor_final_
componenta_fizica_CV F Sig. Levene's Test for
Equality of Variances
t df Sig. (2-tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference Lower Upper 95% Confidence
Interval of the
Difference t-test for Equality of Means
scor_total_R_recodificat = nivel scazut al stimei d e sine a.

116
Anexa 13

Efectul combinat al variabilelor gen și suport social asupra variabilei componenta fizic ă a
calit ății vie ții

Group Statistics a
17 52,2706 18,51634 4,49087
10 52,2800 22,71822 7,18413 scor_total_
BSSS_recodificat
nivel scazut al
suportului social
nivel ridicat al
suportului social scor_final_
componenta_fizica_CV N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
Genul subiectilor = masculin a.
Independent Samples Test a
,955 ,338 -,001 25 ,999 -,00941 8,02246 -16,53199 16,51316
-,001 16,031 ,999 -,00941 8,47229 -17,96703 17,94821 Equal variances
assumed
Equal variances
not assumed scor_final_
componenta_fizica_CV F Sig. Levene's Test for
Equality of Variances
t df Sig. (2-tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference Lower Upper 95% Confidence
Interval of the
Difference t-test for Equality of Means
Genul subiectilor = masculin a.
Group Statistics a
13 55,1538 13,50263 3,74496
20 63,0550 12,55344 2,80704 scor_total_
BSSS_recodificat
nivel scazut al
suportului social
nivel ridicat al
suportului social scor_final_
componenta_fizica_CV N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
Genul subiectilor = feminin a.
Independent Samples Test a
,008 ,929 -1,715 31 ,096 -7,90115 4,60617 -17,29550 1,49319
-1,688 24,406 ,104 -7,90115 4,68019 -17,55208 1,74978 Equal variances
assumed
Equal variances
not assumed scor_final_
componenta_fizica_CV F Sig. Levene's Test for
Equality of Variances
t df Sig. (2-tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference Lower Upper 95% Confidence
Interval of the
Difference t-test for Equality of Means
Genul subiectilor = feminin a.

117

Group Statistics a
10 52,2800 22,71822 7,18413
20 63,0550 12,55344 2,80704 Genul subiectilor
masculin
feminin scor_final_
componenta_fizica_CV N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
scor_total_BSSS_recodificat = nivel ridicat al supo rtului social a.
Independent Samples Test a
8,248 ,008 -1,684 28 ,103 -10,77500 6,39723 -23,87913 2,32913
-1,397 11,827 ,188 -10,77500 7,71305 -27,60757 6,05757 Equal variances
assumed
Equal variances
not assumed scor_final_
componenta_fizica_CV F Sig. Levene's Test for
Equality of Variances
t df Sig. (2-tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference Lower Upper 95% Confidence
Interval of the
Difference t-test for Equality of Means
scor_total_BSSS_recodificat = nivel ridicat al supo rtului social a.
Group Statistics a
17 52,2706 18,51634 4,49087
13 55,1538 13,50263 3,74496 Genul subiectilor
masculin
feminin scor_final_
componenta_fizica_CV N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
scor_total_BSSS_recodificat = nivel scazut al supor tului social a.
Independent Samples Test a
2,789 ,106 -,473 28 ,640 -2,88326 6,09934 -15,37719 9,61068
-,493 27,961 ,626 -2,88326 5,84745 -14,86195 9,09544 Equal variances
assumed
Equal variances
not assumed scor_final_
componenta_fizica_CV F Sig. Levene's Test for
Equality of Variances
t df Sig. (2-tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference Lower Upper 95% Confidence
Interval of the
Difference t-test for Equality of Means
scor_total_BSSS_recodificat = nivel scazut al supor tului social a.

118
Anexa 14

Efectul combinat al variabilelor stim ă de sine și suport social asupra variabilei componenta
fizic ă a calit ății vie ții

Group Statistics a
15 56,1600 16,27850 4,20309
15 62,7667 17,67976 4,56489 scor_total_R_recodificat
nivel scazut al stimei de
sine
nivel ridicat al stimei de
sine scor_final_
componenta_fizica_CV N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
scor_total_BSSS_recodificat = nivel ridicat al suportului social a.
Independent Samples Test a
,173 ,680 -1,065 28 ,296 -6,60667 6,20518 -19,31740 6,10406
-1,065 27,811 ,296 -6,60667 6,20518 -19,32129 6,10795 Equal variances
assumed
Equal variances
not assumed scor_final_
componenta_fizica_CV F Sig. Levene's Test for
Equality of Variances
t df Sig. (2-tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference Lower Upper 95% Confidence
Interval of the
Difference t-test for Equality of Means
scor_total_BSSS_recodificat = nivel ridicat al supo rtului social a.
Group Statistics a
17 51,8588 16,01074 3,88318
13 55,6923 17,13916 4,75355 scor_total_R_recodificat
nivel scazut al stimei de
sine
nivel ridicat al stimei de
sine scor_final_
componenta_fizica_CV N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
scor_total_BSSS_recodificat = nivel scazut al suportului soci al a.
Independent Samples Test a
,348 ,560 -,630 28 ,534 -3,83348 6,08063 -16,28909 8,62212
-,625 25,007 ,538 -3,83348 6,13802 -16,47478 8,80781 Equal variances
assumed
Equal variances
not assumed scor_final_
componenta_fizica_CV F Sig. Levene's Test for
Equality of Variances
t df Sig. (2-tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference Lower Upper 95% Confidence
Interval of the
Difference t-test for Equality of Means
scor_total_BSSS_recodificat = nivel scazut al supor tului social a.

119

Group Statistics a
13 55,6923 17,13916 4,75355
15 62,7667 17,67976 4,56489 scor_total_
BSSS_recodificat
nivel scazut al
suportului social
nivel ridicat al
suportului social scor_final_
componenta_fizica_CV N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
scor_total_R_recodificat = nivel ridicat al stimei de sine a.
Independent Samples Test a
,373 ,547 -1,071 26 ,294 -7,07436 6,60568 -20,65252 6,50380
-1,073 25,644 ,293 -7,07436 6,59048 -20,63044 6,48172 Equal variances
assumed
Equal variances
not assumed scor_final_
componenta_fizica_CV F Sig. Levene's Test for
Equality of Variances
t df Sig. (2-tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference Lower Upper 95% Confidence
Interval of the
Difference t-test for Equality of Means
scor_total_R_recodificat = nivel ridicat al stimei de sine a.
Group Statistics a
17 51,8588 16,01074 3,88318
15 56,1600 16,27850 4,20309 scor_total_
BSSS_recodificat
nivel scazut al
suportului social
nivel ridicat al
suportului social scor_final_
componenta_fizica_CV N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
scor_total_R_recodificat = nivel scazut al stimei de sine a.
Independent Samples Test a
,118 ,734 -,752 30 ,458 -4,30118 5,71620 -15,97522 7,37286
-,752 29,374 ,458 -4,30118 5,72233 -15,99818 7,39583 Equal variances
assumed
Equal variances
not assumed scor_final_
componenta_fizica_CV F Sig. Levene's Test for
Equality of Variances
t df Sig. (2-tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference Lower Upper 95% Confidence
Interval of the
Difference t-test for Equality of Means
scor_total_R_recodificat = nivel scazut al stimei d e sine a.

120
Anexa 15

Efectul combinat al variabilelor gen și stim ă de sine asupra variabilei componenta mental ă
a calit ății vie ții

Group Statistics a
13 60,5600 13,66993 3,79136
14 63,0343 30,70927 8,20740 scor_total_R_recodificat
nivel_scazut_al_stimei_
de_sine
nivel_ridicat_al_stimei_
de_sine scor_final_componenta_
mentala_CV N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
Genul subiectilor = masculin a.
Independent Samples Test a
13,384 ,001 -,267 25 ,792 -2,47429 9,27668 -21,57997 16,63140
-,274 18,240 ,787 -2,47429 9,04078 -21,45034 16,50177 Equal variances
assumed
Equal variances
not assumed scor_final_componenta_
mentala_CV F Sig. Levene's Test for
Equality of Variances
t df Sig. (2-tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference Lower Upper 95% Confidence
Interval of the
Difference t-test for Equality of Means
Genul subiectilor = masculin a.
Group Statistics a
19 64,8158 9,58056 2,19793
14 73,8257 13,02674 3,48154 scor_total_R_recodificat
nivel_scazut_al_stimei_
de_sine
nivel_ridicat_al_stimei_
de_sine scor_final_componenta_
mentala_CV N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
Genul subiectilor = feminin a.
Independent Samples Test a
1,740 ,197 -2,293 31 ,029 -9,00992 3,92942 -17,02403 -,99582
-2,188 22,810 ,039 -9,00992 4,11729 -17,53110 -,48875 Equal variances
assumed
Equal variances
not assumed scor_final_componenta_
mentala_CV F Sig. Levene's Test for
Equality of Variances
t df Sig. (2-tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference Lower Upper 95% Confidence
Interval of the
Difference t-test for Equality of Means
Genul subiectilor = feminin a.

121

Group Statistics a
14 63,0343 30,70927 8,20740
14 73,8257 13,02674 3,48154 Genul subiectilor
masculin
feminin scor_final_componenta_
mentala_CV N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
scor_total_R_recodificat = nivel_ridicat_al_stimei_ de_sine a.
Independent Samples Test a
14,723 ,001 -1,210 26 ,237 -10,79143 8,91530 -29,11708 7,53423
-1,210 17,532 ,242 -10,79143 8,91530 -29,55769 7,97484 Equal variances
assumed
Equal variances
not assumed scor_final_componenta_
mentala_CV F Sig. Levene's Test for
Equality of Variances
t df Sig. (2-tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference Lower Upper 95% Confidence
Interval of the
Difference t-test for Equality of Means
scor_total_R_recodificat = nivel_ridicat_al_stimei_ de_sine a.
Group Statistics a
13 60,5600 13,66993 3,79136
19 64,8158 9,58056 2,19793 Genul subiectilor
masculin
feminin scor_final_componenta_
mentala_CV N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
scor_total_R_recodificat = nivel_scazut_al_stimei_d e_sine a.
Independent Samples Test a
,852 ,363 -1,038 30 ,308 -4,25579 4,10106 -12,63126 4,11968
-,971 19,921 ,343 -4,25579 4,38238 -13,39960 4,88802 Equal variances
assumed
Equal variances
not assumed scor_final_componenta_
mentala_CV F Sig. Levene's Test for
Equality of Variances
t df Sig. (2-tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference Lower Upper 95% Confidence
Interval of the
Difference t-test for Equality of Means
scor_total_R_recodificat = nivel_scazut_al_stimei_d e_sine a.

122
Anexa 16

Efectul combinat al variabilelor gen și suport social asupra variabilei componenta mental ă
a calit ății vie ții

Group Statistics a
17 59,2765 25,58674 6,20570
10 66,2060 20,45646 6,46890 scor_total_BSSS_
recodificat
nivel_scazut_al_
suportului_social
nivel_ridicat_al_
suportului_social scor_final_componenta_
mentala_CV N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
Genul subiectilor = masculin a.
Independent Samples Test a
,435 ,516 -,729 25 ,473 -6,92953 9,51172 -26,51929 12,66023
-,773 22,479 ,448 -6,92953 8,96422 -25,49727 11,63821 Equal variances
assumed
Equal variances
not assumed scor_final_componenta_
mentala_CV F Sig. Levene's Test for
Equality of Variances
t df Sig. (2-tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference Lower Upper 95% Confidence
Interval of the
Difference t-test for Equality of Means
Genul subiectilor = masculin a.
Group Statistics a
13 66,3923 13,76421 3,81751
20 70,0980 10,59029 2,36806 scor_total_BSSS_
recodificat
nivel_scazut_al_
suportului_social
nivel_ridicat_al_
suportului_social scor_final_componenta_
mentala_CV N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
Genul subiectilor = feminin a.
Independent Samples Test a
2,130 ,154 -,873 31 ,390 -3,70569 4,24650 -12,36649 4,95511
-,825 21,044 ,419 -3,70569 4,49233 -13,04683 5,63544 Equal variances
assumed
Equal variances
not assumed scor_final_componenta_
mentala_CV F Sig. Levene's Test for
Equality of Variances
t df Sig. (2-tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference Lower Upper 95% Confidence
Interval of the
Difference t-test for Equality of Means
Genul subiectilor = feminin a.

123

Group Statistics a
10 66,2060 20,45646 6,46890
20 70,0980 10,59029 2,36806 Genul subiectilor
masculin
feminin scor_final_componenta_
mentala_CV N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
scor_total_BSSS_recodificat = nivel_ridicat_al_supo rtului_social a.
Independent Samples Test a
5,555 ,026 -,692 28 ,494 -3,89200 5,62066 -15,40539 7,62139
-,565 11,476 ,583 -3,89200 6,88871 -18,97756 11,19356 Equal variances
assumed
Equal variances
not assumed scor_final_componenta_
mentala_CV F Sig. Levene's Test for
Equality of Variances
t df Sig. (2-tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference Lower Upper 95% Confidence
Interval of the
Difference t-test for Equality of Means
scor_total_BSSS_recodificat = nivel_ridicat_al_supo rtului_social a.
Group Statistics a
17 59,2765 25,58674 6,20570
13 66,3923 13,76421 3,81751 Genul subiectilor
masculin
feminin scor_final_componenta_
mentala_CV N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
scor_total_BSSS_recodificat = nivel_scazut_al_supor tului_social a.
Independent Samples Test a
3,094 ,090 -,905 28 ,373 -7,11584 7,86163 -23,21965 8,98797
-,977 25,527 ,338 -7,11584 7,28588 -22,10570 7,87402 Equal variances
assumed
Equal variances
not assumed scor_final_componenta_
mentala_CV F Sig. Levene's Test for
Equality of Variances
t df Sig. (2-tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference Lower Upper 95% Confidence
Interval of the
Difference t-test for Equality of Means
scor_total_BSSS_recodificat = nivel_scazut_al_supor tului_social a.

124
Anexa 17

Efectul combinat al variabilelor stim ă de sine și suport social asupra variabilei componenta
mental ă a calit ății vie ții

Group Statistics a
15 62,2280 10,81212 2,79168
15 75,3733 14,79742 3,82068 scor_total_R_recodificat
nivel_scazut_al_stimei_
de_sine
nivel_ridicat_al_stimei_
de_sine scor_final_componenta_
mentala_CV N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
scor_total_BSSS_recodificat = nivel_ridicat_al_suportului_ social a.
Independent Samples Test a
,059 ,810 -2,778 28 ,010 -13,14533 4,73192 -22,83822 -3,45244
-2,778 25,633 ,010 -13,14533 4,73192 -22,87871 -3,41196 Equal variances
assumed
Equal variances
not assumed scor_final_componenta_
mentala_CV F Sig. Levene's Test for
Equality of Variances
t df Sig. (2-tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference Lower Upper 95% Confidence
Interval of the
Difference t-test for Equality of Means
scor_total_BSSS_recodificat = nivel_ridicat_al_supo rtului_social a.
Group Statistics a
17 63,8447 12,18841 2,95612
13 60,4185 29,80207 8,26561 scor_total_R_recodificat
nivel_scazut_al_stimei_
de_sine
nivel_ridicat_al_stimei_
de_sine scor_final_componenta_
mentala_CV N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
scor_total_BSSS_recodificat = nivel_scazut_al_suportului_soci al a.
Independent Samples Test a
14,071 ,001 ,431 28 ,670 3,42624 7,94948 -12,85754 19,71002
,390 15,081 ,702 3,42624 8,77832 -15,27555 22,12804 Equal variances
assumed
Equal variances
not assumed scor_final_componenta_
mentala_CV F Sig. Levene's Test for
Equality of Variances
t df Sig. (2-tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference Lower Upper 95% Confidence
Interval of the
Difference t-test for Equality of Means
scor_total_BSSS_recodificat = nivel_scazut_al_supor tului_social a.

125

Group Statistics a
13 60,4185 29,80207 8,26561
15 75,3733 14,79742 3,82068 scor_total_BSSS_
recodificat
nivel_scazut_al_
suportului_social
nivel_ridicat_al_
suportului_social scor_final_componenta_
mentala_CV N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
scor_total_R_recodificat = nivel_ridicat_al_stimei_de_sine a.
Independent Samples Test a
9,741 ,004 -1,718 26 ,098 -14,95487 8,70576 -32,84982 2,94007
-1,642 17,010 ,119 -14,95487 9,10592 -34,16582 4,25607 Equal variances
assumed
Equal variances
not assumed scor_final_componenta_
mentala_CV F Sig. Levene's Test for
Equality of Variances
t df Sig. (2-tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference Lower Upper 95% Confidence
Interval of the
Difference t-test for Equality of Means
scor_total_R_recodificat = nivel_ridicat_al_stimei_ de_sine a.
Group Statistics a
17 63,8447 12,18841 2,95612
15 62,2280 10,81212 2,79168 scor_total_BSSS_
recodificat
nivel_scazut_al_
suportului_social
nivel_ridicat_al_
suportului_social scor_final_componenta_
mentala_CV N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
scor_total_R_recodificat = nivel_scazut_al_stimei_d e_sine a.
Independent Samples Test a
,009 ,924 ,395 30 ,696 1,61671 4,09740 -6,75130 9,98471
,398 29,997 ,694 1,61671 4,06597 -6,68715 9,92056 Equal variances
assumed
Equal variances
not assumed scor_final_componenta_
mentala_CV F Sig. Levene's Test for
Equality of Variances
t df Sig. (2-tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference Lower Upper 95% Confidence
Interval of the
Difference t-test for Equality of Means
scor_total_R_recodificat = nivel_scazut_al_stimei_d e_sine a.

126
Anexa 18

Efectul combinat al variabilelor gen și stim ă de sine asupra variabilei calitatea vie ții

Group Statistics a
13 55,5415 15,40902 4,27369
14 58,4671 24,15898 6,45676 scor_total_R_recodificat
nivel_scazut_al_stimei_
de_sine
nivel_ridicat_al_stimei_
de_sine scor_final_CV N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
Genul subiectilor = masculin a.
Independent Samples Test a
7,329 ,012 -,372 25 ,713 -2,92560 7,86973 -19,13361 13,28240
-,378 22,258 ,709 -2,92560 7,74301 -18,97285 13,12164 Equal variances
assumed
Equal variances
not assumed scor_final_CV F Sig. Levene's Test for
Equality of Variances
t df Sig. (2-tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference Lower Upper 95% Confidence
Interval of the
Difference t-test for Equality of Means
Genul subiectilor = masculin a.
Group Statistics a
19 60,4921 11,20419 2,57042
14 69,4450 8,16310 2,18168 scor_total_R_recodificat
nivel_scazut_al_stimei_
de_sine
nivel_ridicat_al_stimei_
de_sine scor_final_CV N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
Genul subiectilor = feminin a.
Independent Samples Test a
,677 ,417 -2,531 31 ,017 -8,95289 3,53689 -16,16643 -1,73936
-2,655 31,000 ,012 -8,95289 3,37146 -15,82904 -2,07675 Equal variances
assumed
Equal variances
not assumed scor_final_CV F Sig. Levene's Test for
Equality of Variances
t df Sig. (2-tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference Lower Upper 95% Confidence
Interval of the
Difference t-test for Equality of Means
Genul subiectilor = feminin a.

127

Group Statistics a
14 58,4671 24,15898 6,45676
14 69,4450 8,16310 2,18168 Genul subiectilor
masculin
feminin scor_final_CV N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
scor_total_R_recodificat = nivel_ridicat_al_stimei_ de_sine a.
Independent Samples Test a
27,755 ,000 -1,611 26 ,119 -10,97786 6,81539 -24,98708 3,03137
-1,611 15,930 ,127 -10,97786 6,81539 -25,43097 3,47526 Equal variances
assumed
Equal variances
not assumed scor_final_CV F Sig. Levene's Test for
Equality of Variances
t df Sig. (2-tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference Lower Upper 95% Confidence
Interval of the
Difference t-test for Equality of Means
scor_total_R_recodificat = nivel_ridicat_al_stimei_ de_sine a.
Group Statistics a
13 55,5415 15,40902 4,27369
19 60,4921 11,20419 2,57042 Genul subiectilor
masculin
feminin scor_final_CV N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
scor_total_R_recodificat = nivel_scazut_al_stimei_d e_sine a.
Independent Samples Test a
,958 ,336 -1,054 30 ,300 -4,95057 4,69708 -14,54328 4,64215
-,993 20,467 ,332 -4,95057 4,98713 -15,33836 5,43722 Equal variances
assumed
Equal variances
not assumed scor_final_CV F Sig. Levene's Test for
Equality of Variances
t df Sig. (2-tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference Lower Upper 95% Confidence
Interval of the
Difference t-test for Equality of Means
scor_total_R_recodificat = nivel_scazut_al_stimei_d e_sine a.

128
Anexa 19

Efectul combinat al variabilelor gen și suport social asupra variabilei calitatea vie ții

Group Statistics a
17 55,7735 20,40277 4,94840
10 59,2430 20,43507 6,46214 scor_total_BSSS_
recodificat
nivel_scazut_al_
suportului_social
nivel_ridicat_al_
suportului_social scor_final_CV N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
Genul subiectilor = masculin a.
Independent Samples Test a
,003 ,959 -,426 25 ,673 -3,46947 8,13568 -20,22522 13,28628
-,426 18,979 ,675 -3,46947 8,13915 -20,50621 13,56727 Equal variances
assumed
Equal variances
not assumed scor_final_CV F Sig. Levene's Test for
Equality of Variances
t df Sig. (2-tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference Lower Upper 95% Confidence
Interval of the
Difference t-test for Equality of Means
Genul subiectilor = masculin a.
Group Statistics a
13 60,7731 10,79229 2,99324
20 66,5765 10,53549 2,35581 scor_total_BSSS_
recodificat
nivel_scazut_al_
suportului_social
nivel_ridicat_al_
suportului_social scor_final_CV N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
Genul subiectilor = feminin a.
Independent Samples Test a
,056 ,815 -1,532 31 ,136 -5,80342 3,78908 -13,53130 1,92445
-1,524 25,332 ,140 -5,80342 3,80911 -13,64323 2,03638 Equal variances
assumed
Equal variances
not assumed scor_final_CV F Sig. Levene's Test for
Equality of Variances
t df Sig. (2-tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference Lower Upper 95% Confidence
Interval of the
Difference t-test for Equality of Means
Genul subiectilor = feminin a.

129

Group Statistics a
10 59,2430 20,43507 6,46214
20 66,5765 10,53549 2,35581 Genul subiectilor
masculin
feminin scor_final_CV N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
scor_total_BSSS_recodificat = nivel_ridicat_al_supo rtului_social a.
Independent Samples Test a
6,603 ,016 -1,308 28 ,201 -7,33350 5,60640 -18,81770 4,15070
-1,066 11,455 ,308 -7,33350 6,87816 -22,39912 7,73212 Equal variances
assumed
Equal variances
not assumed scor_final_CV F Sig. Levene's Test for
Equality of Variances
t df Sig. (2-tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference Lower Upper 95% Confidence
Interval of the
Difference t-test for Equality of Means
scor_total_BSSS_recodificat = nivel_ridicat_al_supo rtului_social a.
Group Statistics a
17 55,7735 20,40277 4,94840
13 60,7731 10,79229 2,99324 Genul subiectilor
masculin
feminin scor_final_CV N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
scor_total_BSSS_recodificat = nivel_scazut_al_supor tului_social a.
Independent Samples Test a
5,254 ,030 -,800 28 ,431 -4,99955 6,25029 -17,80269 7,80360
-,864 25,329 ,395 -4,99955 5,78326 -16,90256 6,90346 Equal variances
assumed
Equal variances
not assumed scor_final_CV F Sig. Levene's Test for
Equality of Variances
t df Sig. (2-tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference Lower Upper 95% Confidence
Interval of the
Difference t-test for Equality of Means
scor_total_BSSS_recodificat = nivel_scazut_al_supor tului_social a.

130
Anexa 20

Efectul combinat al variabilelor stim ă de sine și suport social asupra variabilei calitatea
vie ții

Group Statistics a
15 59,1940 12,66128 3,26913
15 69,0700 15,23616 3,93396 scor_total_R_recodificat
nivel_scazut_al_stimei_
de_sine
nivel_ridicat_al_stimei_
de_sine scor_final_CV N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
scor_total_BSSS_recodificat = nivel_ridicat_al_suportului_ social a.
Independent Samples Test a
,006 ,937 -1,931 28 ,064 -9,87600 5,11500 -20,35361 ,60161
-1,931 27,092 ,064 -9,87600 5,11500 -20,36944 ,61744 Equal variances
assumed
Equal variances
not assumed scor_final_CV F Sig. Levene's Test for
Equality of Variances
t df Sig. (2-tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference Lower Upper 95% Confidence
Interval of the
Difference t-test for Equality of Means
scor_total_BSSS_recodificat = nivel_ridicat_al_suportului_social a.
Group Statistics a
17 57,8518 13,78261 3,34277
13 58,0554 20,82169 5,77490 scor_total_R_recodificat
nivel_scazut_al_stimei_
de_sine
nivel_ridicat_al_stimei_
de_sine scor_final_CV N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
scor_total_BSSS_recodificat = nivel_scazut_al_suportului_soci al a.
Independent Samples Test a
2,865 ,102 -,032 28 ,975 -,20362 6,32119 -13,15198 12,74474
-,031 19,728 ,976 -,20362 6,67260 -14,13475 13,72751 Equal variances
assumed
Equal variances
not assumed scor_final_CV F Sig. Levene's Test for
Equality of Variances
t df Sig. (2-tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference Lower Upper 95% Confidence
Interval of the
Difference t-test for Equality of Means
scor_total_BSSS_recodificat = nivel_scazut_al_supor tului_social a.

131

Group Statistics a
13 58,0554 20,82169 5,77490
15 69,0700 15,23616 3,93396 scor_total_BSSS_
recodificat
nivel_scazut_al_
suportului_social
nivel_ridicat_al_
suportului_social scor_final_CV N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
scor_total_R_recodificat = nivel_ridicat_al_stimei_de_sine a.
Independent Samples Test a
2,681 ,114 -1,612 26 ,119 -11,01462 6,83230 -25,05862 3,02938
-1,576 21,714 ,129 -11,01462 6,98752 -25,51694 3,48771 Equal variances
assumed
Equal variances
not assumed scor_final_CV F Sig. Levene's Test for
Equality of Variances
t df Sig. (2-tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference Lower Upper 95% Confidence
Interval of the
Difference t-test for Equality of Means
scor_total_R_recodificat = nivel_ridicat_al_stimei_ de_sine a.
Group Statistics a
17 57,8518 13,78261 3,34277
15 59,1940 12,66128 3,26913 scor_total_BSSS_
recodificat
nivel_scazut_al_
suportului_social
nivel_ridicat_al_
suportului_social scor_final_CV N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
scor_total_R_recodificat = nivel_scazut_al_stimei_d e_sine a.
Independent Samples Test a
,155 ,697 -,286 30 ,777 -1,34224 4,70124 -10,94345 8,25898
-,287 29,941 ,776 -1,34224 4,67561 -10,89190 8,20743 Equal variances
assumed
Equal variances
not assumed scor_final_CV F Sig. Levene's Test for
Equality of Variances
t df Sig. (2-tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference Lower Upper 95% Confidence
Interval of the
Difference t-test for Equality of Means
scor_total_R_recodificat = nivel_scazut_al_stimei_d e_sine a.

132
Anexa 21

Corela ție între suportul social și stima de sine

Correlations
1 ,061
,645
60 60
,061 1
,645
60 60 Pearson Correlation
Sig. (2-tailed)
N
Pearson Correlation
Sig. (2-tailed)
Nscor_total_R
scor_total_BSSS scor_total_R scor_total_
BSSS