Consilierea familiilor de naționalitate mixtă și de confesiune mixtă [611020]

1
Universitatea Babeș -Bolyai
Teologie Reform ată
Școala Doctorală E cumene

Consilierea familiilor de naționalitate mixtă și de confesiune mixtă
în bisericile maghiare din Transilvania

Rezumat Teză de doctorat

Conducător: Doctorand: [anonimizat]. Molnár János Sallai Jakab

Cluj – Napoca
– 2016 –

2
CUPRINS

1. INTRODUCERE ……………………………… …..…………………………..5
1.1. Importanț a și actualitatea subiectului ………………………………….…. .8
1.2. Despre metoda cercetării ……………………… ……….. ……………… …..11
1.3. Definirea noțiunilor cheie ………… ……….. …………………………… …18
2. IDENTITATEA ȘI DINAMICA FAMILIL OR DE NAȚIONALITATE ȘI
CONFESIUE MIXTĂ ………………………………… ………………. ……… …….. 27
2.1. Aspecte individuale ș i familiale ………………………… ……………………. 31
2.2. Identitate culturală și națională ………… .………… ……………… ………. 35
2.3. Identitate religioasă …………………………… ………………………….41
2.4. Factorii sociali și economici ………………………………… …….………43
2.5. Sinteză ………………………………………… …..……………….. ……… 46
3. FACTORII CĂSĂTORIILOR DE ETNIE MIXTĂ ÎN ULTIMII 25 DE ANI .50
3.1. Factori culturali și interculturali ……………… ……… ……………….. …..54
3.2. Factori sociologice ………………………………… ……………………. ..62
3.3. Factori etnopolitice …………………………………… ………………….75
3.4. Factori psicholingvistice …………………………… …….…………… …..83
3.5. Sinetză ………………………………………… …..……………… ……… 104
4. ABORDARE A TEOLOGICĂ A FAMILIILOR MIXTE ……………. ………..110
4.1. Modelul de familie în Vechiul Testament și interdicția amestecării religioase și
naționale ……………………………………………………………………………………. ………… 113
4.1.1. Interdicția ……………………… …..………………………… …..115
4.1.2. Excepții ……………………………………… .…………… …….. 119
4.2. Căsătorii și familii mixte în Noul Testament – problema căsătoriilor mixte între
creștini și păgâni . ………………………………… ……………. ……………… …..123
4.2.1. Aplicarea princiului în zilele noastre …………………………. ..129
4.3. Atitudinea bisericilor față de căsătoriile mixte în ultimii 20 ani ……….. 132
4.3.1. Catolică ………………………… ……………. …………… …….. 135
4.3.2. Reform ată …………………. ………………………… ……… …..151
4.3.3. Luterană ………………………………. …………………… …..158
4.3.4. Unitariană …………………. ………………………………… …..163
4.3.5. Baptist ă …………………………………. ……… ………………….. 167
4.4. Evaluare …………………………………………… …..…………… …….175

3
4.4.1. Similitudini și diferențe ideologice ………………………… ……177
4.4.2. Similitudini și diferențe prctice ………………………… ……….. 178
4.5. Sinteză ………………………………………………… ………… ……….. 182
5. PSIHOLOGIA ȘI CONSILIEREA FAMILIILOR MIXTE …. …………………. 185
5.1. Psihodinamica căsătoriilor mixte ………………………… …….. …… …189
5.2. Teorii psihoterapeutice în consilierea familiilor și căsătoriilor mixte ….. 197
5.2.1. Pszihoter apia adleriană …………………………………………… 197
5.2.2. Terapie existen țialistă …………………………………………… 198
5.2.3. Terapie centrată pe persoană a lui Carl Rogers ………………… .199
5.2.4. Terapie Gestalt ……………………… …………………… ………. 200
5.2.5. Terapie Comoportamentală .. …………………………………… .201
5.2.6. Terapie narativă …………………………………… ……… …….202
5.2.7. Rerapia realității …………………………………… ……… …….203
5.2.8. Terapia feminista ………………………………… ………. ……..204
5.2.9. Concepția terapeutică p osztmo dernă ………… ……….. ………….205
5.2.10. Concepția de terapie postmodernă .. ………………………….. …207
5.3. Crieterii din punct de vedere al psihologiei pastorale . …………………214
5.4. Criteriile practice ale consilierii familiilor mixte …………………….. …….221
5.4.1. Persoana consilierului ………………….. ……………… ……….. 223
5.4.2. Consiliere premaritală cu cupluri mixte ………… …………. ……228
5.4.3. Consilierea cuplurilor căsătorite …………………………… ……238
5.4.4. Creșterea copiilor în familii mixte …………………………… …254
5.4.5. Sinteză .. …………………………………………………… …….260
6. CERCETARE PROPRIE ………………………………………………. …..265
6.1. Studiu pe baza chestionarelor …………………………………………. .267
6.1.1. Eșantionare …………………………………………………… …269
6.1.2. Rezultatele cercetării ………………………………………… ….279
6.2. Sinteză ……………………………………………………… ………… …300
7. POSIBILITĂȚILE ȘI VIITORUL CONSILIERII FAMILIILOR MIXTE ÎN
BISERICILE MAGHIARE DIN TRANSILVANIA …………………………. .303
8. BIBLIOGRAFIE …………………………………………… ………. ……….. 306
9. ANEXE ……………………………………………… ………………………….. 334

4
Cuvinte che ie: consiliere maritală, consiliere de familie, familii mixte, psihologie
pastorală, căsătorii mixte, naționalitate mixtă

Ipoteză

Ipoteza lucrării de cercetare este ideea că familiile multiculturale și
multiconfesionale, din cauza condițiilor specifice, se confruntă cu probleme specifice, și
din această cauză ei necesită atenție și ajutor spec ific. Scopul tezei este de a explora aceste
probleme tipice, și de a găsi modurile cele mai efic iente ale consilierii familiilor de
naționalitate și confe siune mixtă .
Domeniul de cercetare al tezei constituie sarcina consilerii de familie al bisericilor.
Religia și cultura, de multe ori religia și naționalitatea sunt strâns legate unul de celălalt.
Bisericile nu numai că au o respnsabilitate mai mare față de familii, ci au un acces mai
natural la viața familiilor decât consilierea profesională , cel puțin în ca zul familiilor care
fac parete di n viața activă al bisericii.

1. Introducere

Primele capitole ale tezei de doctorat sunt mai mult teoretice. Primul capitol
explore ază inportanța subiectului, metoda de cercetare și definiția noțiunilor cheie. În al
doilea capitol este vorba despre identitatea și dinamica familiilor mixte, fiind important să
înțelegem acele procese tipice care definesc formarea identității și au un ro l important în
evoluția sa. Următorul capitol pune accentul pe factoii care determinau căsătoriile mixte în
Transilvania în ultimii douăzeci și cinci de ani, și anume factorii culturali, sociologice,
etnopolitice și alte factori, care contribuiau la apariția căsătoriilor mixte. Capitolul patru
conține teologia consilierii familiilor mixte, an aliza pasajelor din Vechiul și Noul
Testament, respectiv interpretarea lor în istoria biserici i, mai apoi atitudinea bisericilor în
prezent.
Capitolul 5. studiaz ă și înșiră acele teorii psihoterapeutice care se pot aplica în
cazul consilierii familiilor mixte, apoi urmează criteriile psihologice pastorale, și criteriile
practice ale consilier ii. Capitolul 6. concentrează pe practica consilierii famililiilor mixte al
bisericilor pe baza cercetării prin chestionare. Aceste bis erici sunt următoarele: Romano –
Catolică, Refromată, Lutherană, Unitariană și Baptistă. În finalul tezei sunt concluzionate

5
sfaturi și concluzii practice, care contribuie la avansarea dezvoltării profesionale al teoriei
și practicii consilierii familiilor
Partea practică al tezei se bazează pe rezultatele chestionării, care au fost colectate
de la păstorii și preoții bisericilor menționate, respectiv de la enoriașii acestor biserici, care
trăiesc în familii mixte. Această cercetare de opinie unică concentrează pe cinci județe
vestice în Transilvania: Sălaj, Satu -Mare, Bihor, Arad și Timiș. Rezultatele și statisticile
relevă actualitatea subiectului.
În societatea noastră pluralistică, culturile d iferite ajung din ce în ce mai mult să
interacționeze între ele. Această frecvență în mare parte este rezultatul globalizării, și din
cauza diminuării distanțelor (călăto rii, flux de informații) culturi le s-au apropiat. Lumea în
care trăim, devine în ce în ce mai mult multiculturală, și în proporție directă cu aceasta
crește interacția, amalgarea și lupta culturilor. Aceste condiții constituie o provocare, și
anume dacă suntem capabili să cunoaștem, să înțelegem și să moderăm prezența
diversității culturilor, nu numai pentru evitarea conflictelor, dar pentru ca acestea să fie
constructive și folosito are pentru persoane și pentru societate.
Șansele dezvoltării căsătoriilor mixte depind în mare parte de măsura acceptării sau
respingerii naționalității respective. Între unele culturi și etnii diferențele sunt mari, iar
altele sunt apraope unul de celălalt. Ac easta este valabilă și pentru confesiunile religioase
în cazul căsătoriilor de religie mixtă. Căsătoria mixtă este un fenomen complex, care este
determinat de mai multe factori. Cele două etnii, limbi și culturi interacționează într -un
proces complex.
În cursul istroiei , de multe ori persoanele multiculturale au fost considerate ca fiind
mariginalizați în societate, și în sine înțeles oameni problematici, pentru că întotdeauna
trebuiau să se acomodeze ca să se încadreze în două societăți, două culturi și d ouă etnii.1
Park chiar considera că ace ști oameni sunt condamnați la incapabilitatea incadrării
psihologice în societate, din cauza statutului marginal.2 În ultimii decenii, părerea despre
persoane le multiculturale s -a schimbat mult. Statutul naționalități i sau rasei mixte a fost
redefinit, și nu mai este considerat ca o condiție nefavorabilă, ci unii chiar au sentimente de
mândrie pentru că ei sunt diferiți și unici.3 Ei de la origine au puncte forte pe care nu au cei
cu origine omogenă.

1 M. E. Campbell and J. Eggerling -Boeck: What about the children? The psychological and social w ell-being of
multiracial adolescents, In: Sociological Quarterly, 47, p. 147.
2 R. E. Park: Human migration and the marginal man, In: American Journal of Sociology, 1928/33.
3 A. M. Lopez: Mixed -raceSchool -age Children – A summary of Census 2000, In: Educational Researcher,
2003/32, p. 25.

6
Aceș ti oameni, prin interacția cu membrii de familie și prieteni de origine diferită
sunt încurajați și motivați să accepte și să încorporeze toate elementele originii lor. Din
această cauză oamenii cu competență multiculturală au o mai mare promtitudine de
toleranță și acceptare decât cei care nu au aceste experiențe. După Harris,4 persoanele care
provin din familii multietnice sunt capabili să identifice mai multe aspecte ale unei caz,
ceea ce îi ajută să observe mai multe laturi ale unei conflict.
Deci situația famili ilor mixte are două laturi, are avantaje și dezavantaje în același
timp. Avantajul constă în posibilitatea de a beneficia de suportul și avantajele a două
grupuri de origine, ei pot fi familiari cu două societăți, și au posibilitatea de a avansa în
două fr onturi. Dezavantajul este ca circumstanțele lor de multe ori înseamnă sarcini
multiple, negocieri mai multe, și poate fi sursa a mai multor conflicte. Deci avantajele și
dezavantajele pot constitui avantaje duble sau povară dublă, ceea ce poate provoca fer icire,
sau pote provoca neplăceri.
Nu numai căsătoriile cu naționalități sau religii diferite alcătuiesc familii mixte, în
afară de diferențele lingvistice și confesionale sunt și alte diferențe, acestea sunt: statutul
social definit de origine, situația financiară, educația și profesia, diferențele culturale
regionale și modurile de educare, originea urbană sau rurală, sau chiar diferențe provenite
din tradițiile și obiceiurile familiei. Putem me nționa și diferența de vârstă între soț și soție,
sau dacă unul dintre ei are diz abilități fizice sau psihice. Pot apărea familii mixte prin urma
divorțurilor și recăsători ilor, numite familii „patchwork”, ceea ce are o psihodinamică
foarte complexă.
Fami lille sunt „mixte” și în comparația între ele, având în vedere multitudinea
formelor de familii în viața reală. Pe lângă părinții cu copii sunt cupluri fără copii, sunt
necăsătoriți, sunt văduvi și văduve, pe care le considerăm ca și familii, dacă își duc o viață
independentă. Există tot mai muți familii cu un singur părinte, ajungând aici prin urma
divorțului, sau cu copii născuți în afara căsniciei, și încă nici nu am menționat alternativele
moderne de familii, coabitarea, sau relațiile bazate pe contract reciproc. Expresia familia
mixtă în lucrea de față se referă numai la căsătoriile de naționalitate sau/și confesiune
mixtă.

4 Henry Harris: Multiracial student – what should counsellors need to know, In: Ericdigest, 2003.
09.http://www.ericdigests.org/2005 -2/multiracial.html , (Accesat : 17.09.201 5.)

7
2. Identitatea și dinamica familiilor mixte

Mulți se gândesc că copii proveniți din familii mixte au dificultăți în a înțelege
identitatea lor, dar în general aceasta nu conduce la o identitate schizofrenă, nici în cazul în
care cele două efecte naționale sunt egale. Copii proveniți din familii mixte se pot
identif ica ca având „dublă naționalitate”, sau „cultură dublă”, adică persoane biculturale,
dacă țin legătura cu ambele ramuri ale originii sale, și ambele culturi. Deci identitatea
dublă este posibilă, nu numai în mod alternat, ci cele două alcătuind o singură i dentitate
coerentă. Părinții au un rol important în acest proces, în funcție de voința lor, sau
capabilitatea lor de a evolua o identitate de „părinți mixte”.
Acest proces practic este foarte complex, fiindcă în fiecare caz întâlnim persoane
diferite și u n context diferit, deci și influențele sunt diferite. În cele mai multe cazuri acest
proces ajunge la asimilație, și persoanele minoritare preiau identitatea grupului dominant.
Modelele de coabitare în căsătoriile mixte pot avea efectul pierderii identităț ii, ceea ce
poate conduce la valori de structuri instabile, dileme de indentitate, și la criza
autoidentificării. În unele familii mixte, părinții nu pot, sau nu vor să -și identifice în mod
clar afilierea națională a copiilor lor . Aceasta este semnul crize i de identitate, a dilemelor
greu de rezolvate în familiile mixte. În același timp poate semnala efroturile de cautare de
compromisuri în căsătoriile mixte, și încer carea de a menține echilibrul între culturi, ceea
ce sunt necesare pentru continuitatea și supraviețuirea acestor căsnicii.
Alegerea identității este strâns legat de aspecte de valori, iari în cazul exclusivității
valorilor nu se creează identitate dublă. Mulți copii, care provin din familii mixte, sunt în
dilmeă de a alege grupul cu care să se identifice. Mulți nu ajung până a ici, pentru că al eg
asimilarea, alții trăiesc ca străini într -o cultură dominantă, iar unii încerc să dezvolte un
echilibru între menținerea culturii lor, și încadrarea în cultura dominantă. În decizia afilierii
religioase, în unele cazuri chiar și naționa le, părinții nu au în totdeauna rolul primar, ci
factorii mediului înconjurător, cultura sau tradițiile pot afecta această decizie. Pot fi
influențați și de bunici, rude, prieteni, sau de colegi de muncă.
Circumstanțele socio -culturale poartă în sine o pr ovocare pentru copii cu origine
mixtă, pentru că ei sunt nevoiți să țină pasul cu două culturi, în același timp au condiții mai
flexibile și mai multe opțiuni. Învățarea și f olosirea ambelor limbi este semnul coabitării
multiculturale în sânul faimiliei. O persoană poate să facă parte din mai multe grupuri
sociale, ceea ce este inevitabil în circumstanțe hibride, și de multe ori un individ este afiliat
automatic în mai multe grupe, uneori contrar voinței lui.

8
Concluzînd, formarea identității în famili ile de etnie și religie mixtă es te definită de
mai multe factori. Unele condiții sunt a priori definite, iar altele sunt opționale, în care
decizia individului, sau influența alt or persoane sunt posibil e. Sunt avantaje și dezavantaje,
pe care trebuie luate în considerație de cei care decid lângă căsători a mixtă. Biculturalitatea
de multe ori poate să fie un avantaj, sau uneori un dezavantaj. Dezavantajul constă în
diviziuni, pentru că găsirea echilibrului este mai greu de re alizat, iar avantajul este în
diversitate și în posibilități multiple.

3. Factorii căsătoriilor de etnie mixtă în ultimii 20 de ani

3.1. Factori culturali
Factorul primar este mediul cultrual local și mediul regional. Începînd de la
obiceiurile și tradițiile familiilor până la tendințe internaționale, căsătoriile mixte sunt
influențate de multe condiții. Legăturile religioase sau lipsa acestora sunt factori
determinanți, tot așa și afiliația etnică sau autoidentitatea e tnică. Tot așa structura etnică
teritorială și componența etnică într -o țară, totodată contează dacă naționalitățile sunt
indigene sau imigranți într -un teritoriu oarecare.
Există c ulturi mai stricte și culturi mai tolerante, tot așa sunt și obiceiurile c ulturale.
Similar cu acestea , sunt confesiuni religioase severe, și sunt confesiuni cu idei tolerante.
Diferența de prestigii între naționalități poate să încurajeze, sau să împiedice căsătoriile
mixte. Contează și perioada de timp în care studiăm căsători ile mixte, care existau
întotdeauna de când trăiesc oameni cu cultură și naționalitate difereită pe pământ .
În Bazinul Carpatic, de mai mult de o mie de ani trăi esc popoare cu mai multe etnii
și religii. Acest context este un cadru ideal pentru căsătorii mixte. Mai de mult structura și
normele societății descuraja u aceste căsătorii, dar cu timpul aceste norme s-au slăbit.
Considerând măsura asimilației, sunt posibile mai multe tipuri de căsătorii mixte, începând
de la diferențele minore până la diferențele extreme de origine și limbă.
În cazul fiecărei cuplu este necesar să aibă loc o sincronizare, dar în cazul
căsătoriilor de naționalitate mixtă aceasta este intensificat din cauza d istanțelor culturale.
Fmiliile mixte au de rezolvat multe diferențe, ceea ce presupune un fel de „relativism
cultural”, ceea ce înseamnă că obiceiurile și credința altora o percepem prin ochii lor, în
contextul lor înșiși.
Ultimii două zeci de ani reprezen tau accelerația puternică a globalizării, și din
această cauză a crescut nevoia plurlismului. A crescut posibilitatea mobilității sociale, ceea

9
ce a deschis persepctive noi, dar a reprogramat procesul căsătoriilor mixte. Dezvoltarea
economică, dezvoltarea infrastructurii și comunicării a creat posibilități pentru călătorii la
distanțe mari, posibilități de cunoștințe și relații, ceea ce înseamnă că alegerea
matrimonială nu se limitează pe o zonă geografică strâmtă. Micșorarea distanțelor și
proliferarea pos ibilităților în mod nesustenabil a influențat obiceiurile și tradițiile locale,
ceea ce în unele czuri a adus și deter iorare morală sau incertitudine.
Un factor important constă în întrebarea că pentru generația tinerilor care dintre
grupurile etnoculturale poate să ofere cele mai bune perspective, posibilități de carieră mai
moderne și rețele sociale mai optime. Căsătorii mixte apar în proporție ridicată în locurile
unde limba și cultura maghiară a pierdut teren în viața socială publică, și nu mai asigură
cele necesare pentru viața socială și economică a persoanelor și grupurilor. Această
condiție sporește inbalața socializării în cadrul căsătoriilor, ceea ce rezultă în afilierea cu
majoritatea.
Alegerea partenerului este un comportament indivi dual, dar în acest pr oces sunt
exprimate și relațiile sociale, culturale și politice. Cu cât este mai frecventă exogamia între
naționalități, cu atât devin mai deschise și tolerante. Iar deschiderea socială are o reacție
reciprocă, și crește numărul căsăto riilor mixte. Acolo, unde diferențele sociale sunt
considerate mai mici, acest raport este mai mare, pentru că cuplurile mixte au de învinge
mai puține obstacole obiective și subiective, este mai ușor să se adapteze reciproc, și
diferențele nu sunt văzute ca obstacole. Deci măsura homogamiei -heterogamiei etnice este
„barometrul” deschiderii societății.

3.2. Factori sociologice

Condițiile etno -demografice au un rol important în alegerea partenerului, adică cu
cât mai mică este raportul unei minorități într-un județ, cu atât mai mare este raportul
heterogamiei. După studiul lui Kiss Tam ás,5 în Transilvania, în 2010, 17 -20% dintre
maghiari care se căsătoreau, au ales perechi de altă naționalitate. Raportul la toate
căsătoriile este și mai mare. După Vetési László ,6 în 2002, 30% din toți maghiarii din
Transilvania a trăit în căsătorie mixtă din punct de vedere al limbii.

5 Kiss Tamás: Népszámlálás 2011 – folyam atok és (köz)politikai irányok [Recensământ 2011 – procese și
direcții plitice (publice) ], In: Magyar kisebbség, 2010, 3/4, p. 10 .
6 Vetési László: Házasságban élni – és égni? [A trăi – și a arde în căsătorie ?],
http://www.diaszporaalapitvany.ro /data/ tanulmanyok/dolgozatok/jegyzetek -a-vegyes -hazassagrol.pdf
(Accesat: 12.11.2015.)

10
Probabilitatea ca o persoană respectivă să găsească o pereche de ace lași
naționalitate, și î n conformitate cu preferințele ( aspect, statut, personalitate ), este
condiționată de raportul structurii regionale etno -demografice. În diasporă șansele acestora
sunt mici, iar în localitățile cu locuitori majoritar maghiari sunt toate șanse le. Această idee
este în concordanță cu opiniile experț ilor: „heterogamia etnică este definită structural, și
depinde de p osibilitatea îndeplinirii preferințelor non -etnice în cadrul grupei etnice
proprie.”7
Frecvența căsătoriilor mixte și asimilația este influențată nu numai de rapo rtul sau
numărul minorității, și de cond iția proporției minorității respective, dacă trăiește în bloc
sau în diasporă. În acest sens este o diferență și între sate și orașe, sau orașe mici și mari. În
mediul rural socializarea și întreținerea relațiilor personale este mai ușoară decât la orașe
mari, unde distanțele sunt mai mari, și posibilitățile oferite de limba și cultura dominantă
sunt mai mari. De multe ori însă există o situație inversă, pentru că în satele depopulate
cultivarea culturii minoritare, organizarea învăță mântului, și posibilitățile de muncă sunt
limitate. Aceste circumstanțe nu favorizează căsătoriile homogame, iar pentru căsătoriile
mixte , școli le și locurile de muncă orășene cu a tât mai mult, mai ales dacă nu sunt
posibilități (sau voință) pentru păstra rea condițiilor limbii materne.
Este necesar să facem diferență între două tipuri de minorități, între minorități
native și imigrante. În Transilvania cea anterioară este specifică, dar în viitor trebuie să
luăm în semă și cealaltă variantă. Toate minorit ățile se confruntă cu problema asimilației.
După Vet ési8 în mediu pe țară, în unu din patru căsătorii româno -maghiare copii rămân
maghiari, ceea ce se întâm plă în teritoriile cu majoritate maghiară, iar în diasporă aceasta
nu se întâmlă aproape de loc.
Un alt factor sociologic ce influențează căsătoriile mixte este migrațiunea și
scăderea populației, respectiv scăderea natalității. În plus, înregistrările statistice arată că
numărul căsătoriilor mixte este mai mare, aproape dublă, între persoanele cu studi i
superioare, comparativ cu cei cu studii elementare.9 Cu toate acestea fenomenul căsătoriei
mixte apare în toate nivelurile sociale, și în toate formele posibile.

7 Matthijs Kalmijn: Intermarriage and Homogamy – Causes, Patterns, Trends. In: Annual Review of
Sociology, Vol. 24, 1998, p. 397.
8 Vetési: Házasságban élni – és égni? p. 2.
9 Gyurgyík Lás zló, Horváth István, Kiss Tamás : Demográfiai folyamatok, etno -kulturális és társadalmi
reprodukció [Procese demografice, reproducția etno -culturală și socială ], In: Bitskei Botond ( ed.): Határon
túli magyarság a 21. században , Köztársasági Eln öki Hivatal, Bud. 2010. p. 101 .

11
3.3. Factori etnopolitice

Din punct de vedere politic, retorica naționalistă și tensiunile politice afectează
crearea căsătoriilor mixte, coexistența pașnică încurajează, iar tensiunile naționaliste
împiedică acest proces. Deci grupurile minoritare sunt afectate negativ de tensiunile
politice, iar coexistența pașnică crește posibilitatea asimilației. Această din urmă se
întâmplă mai ales dacă prin urma interacției frecvente diminuează identitatea națională și
nevoia autoidentificării. Prin urma tensiunilor poate să aibă loc discrimare, ceea ce duce la
marginali zația minorității, chi ar și la dezavantaje economice. În condițiile politice în care
drepturile minoritare și diferențele nu sunt respectate , ci sunt suprimate cu mijloace
politice, persoanele discriminate aleg evadarea sau asimilarea. Pentru aceste proble me
căsătoria de etnie mixtă oferă o soluție practică.
Din originea mixtă nu rezultă automat o hibriditate sociologică. După Kiss –
Csata,10 în Transilvania există mechanism e sociale care constrâng pe cei cu origine mixtă
la decizia lângă o categorie etnică . În Transilvania , etnicitatea maghiară, tot așa și cea
română are marcatoare clare, în jurul cărora se edifică idologii și sisteme de instituții bine
definite. În cazul identității mixte lipsesc aceste elemente semnificative, și nu există
discursuri și instituții în care se pot încorpora. Din această cauză, cuplurile mixte sunt
nevoiți să aleagă în subiecte ca exemplu: în ce biserică să aibă loc nunta, sau ce nume să
aleagă copiilor, ce religie să aibă, sau în ce limbă să învețe l a școală.
Legăturile multidirecționale de multe orin nu rezultă într -o autoidentitate mai
puternică, ci invers, poate s ă conducă la incertitudine. O f ormă de expresi e a acestei
incertitudi este dacă cineva declară limbă maternă și naționalitate diferită ( la recensământ).
Cauza alterației este asimilația lingvistică, ceea ce în general depășește asimilația etnică , și
înseamnă părăsirea categoriei „hibride”.11 Alterația lingvistică se întâmplă în mod normal
în familille mixte, ceea ce este catalizatorul cel m ai important al asimilați ei, depășind
efectul asimilativ al socializării în limba dominantă.
Teoretic căsătoria mixtă înseamnă că soții acceptă obiceiurile care provin din
diferențele etnice, și sunt de acor cu relația strânsă cu familia și rudele soțului /soției. În

10 Kiss Tamás – Csata István: A magyar népesség előreszámításának lehetőségei Erdélyben [Posibilitățile
prognsticării populației maghiare în Transilvania ], In: Demográfia, KSH Népességtudományi Kutatóintézet,
4/2007. p. 375.
11 Ablonczy Balázs – Bárdi Nándor: Határon túli magyarok: mérleg, esély, jövő [Maghiarii peste graniță:
balanță, șanse, viitor ], In: Bitskei Botond ( ed.): Határon túli magyarság a 21. században , Köztársasági Elnöki
Hivatal, Bud. 2010. p. 66.

12
același timp aceast a înseană, că nu se mai țin așa de tare la obiciurile culturale, identitate
socială este mai slabă și originea nu este importantă pentru ei. Toleranța în acest sens poate
duce la „indiferență națională”12 Din acest motiv minor itățile, pentru a susține
caracteristicile culturale, încurajează endogamia în mod activ. Una dintre cauzele
amestecării naționale este, că interesele naționale sunt subscrise de interesele personale
emoționale, sau de interesele materiale. Prin căsătorie tinerii urmăresc păstrarea sau
ridicarea statutului lor social.

3.4. Factori psiholingvisti ce

Pentru ca să aibă loc o căsătorie mixtă între persoane cu limbă diferită, este nevoie
de cunoașterea a cel puțin o limbă comună, ceea ce înseamnă c ă măcar unul dintre ei
trebuie să vorbească limba celuilalt. Cazul mai avantajos, dar mai rar este când amândoi
vorbesd limba maternă a celuilalt. În Transilvania majoritatea maghiarilor învață și limba
țării, dar cei cu limba maternă română ănvață un voca bular maghiar minim numai dacă se
socializează într -un domeniu maghiar majoritar. În aceste cazuri limba comună (română)
devine dominantă, pentru dezavantajul limbii maghiare.
Cu câteva decenii în urmă monolingvismul a fost considerat ideal, dar în zilele
noastre monolingvismul din ce în ce mai mult este considerat o aberație,13 și
multilingvismul o stare normală.14 În sfârșitul secolului al XIX -lea bilingvismul a fost
considerat chiar dăunător din punctu l de vedere al dezvoltării cognitive al copiilor, mai
târziu s -a discutat despre efectul neutru al acestuia, iar studiile reente dovedesc în ce în ce
mai mult beneficiile acestuia.15
Din punct de vedere lingvistic o famile este considerată mixtă dacă limba soțiolor
este diferită. Din punct de vedere al dezvoltării bilingvismului tot aici aparțin și familiile al
căror limbă este același, dar este diferit de limba dominantă a mediului. Cmponența
limbilor folosite în familiile mixte este îmbogățită dacă trăies c împreună mai multe
gnerații. Bunicii au un rol în evoluarea bilingvismului copiilor.

12 Hoóz István: A nyelvi asszimiláció és a házasságkötés [Asimilația lingvistică și căsătoria ] In: Statisztikai
Szemle , 2002/12, p. 1091.
13 John Edwards : Foundations of Bilingualism [Basele bilingvismului ], In: Tej Bhatia and William Ritchie: The
Handbook of Bilingualism, Blackwell, Oxford, 2006. p. 22.
14 Göncz Lajos: A vajdasági magyarok kétnyelvűsége – nyelvpszichológiai vonatkozások [bilingvismul
mahgiarilor din Voivodina – aspecte psiholingvistice ] Magyarságkutató Tudományos Társaság és MTA
Etnikai -nemzeti Kisebbségkut ató Intézet, Szabadka, 2004, p. 15.
15 C. Baker: Foundations of bilingual education and bilingualism . Multilingual Matters Ltd., Clevedon. 2006.

13
Cei care trăiesc în căsătorii mixte, dezvoltă un sistem specific de folosire a limbilor,
ceea ce este crucial pentru copii crescuți în familie.16 Între soții cu limbi diferite are loc un
proces de compensare al folosirii limbilor, ceea ce provoacă schimbări în modul de vorbire
a ambelor soți. Acest proces poate fi unidirecțional, sau bidirecțional. Când numai unul
dintre soți este binlinv, limba comună devine exclusivă, mai ale s dacă aceasta este limba
dominantă locală. Rar întâlnim efect lingvistic echilibrat.
După limba părinților, limba educației școlare influențează pe copii în cea mai mare
parte . Cînd copii învață într -o altă limbă decât limba dominantă a familiei, atunci încep să
vorbească în această limbă între ei, în acest fel inechilibrul între două limbi crește.
Utilizarea mass -mediei afectează socializarea lingvistică și încetinește sau accelerează
asimilația lingvistică,17 după modul în care persoana respectivă favori zează o anumită
limbă când se uită la televizor, ascultă radio sau citește un ziar.
După Navracsics,18 configurația lin gvistică a persoanelor bilingve este diferită de
cea a monolingvelor. În comunicarea lor se poate observa interacțiunea limbilor. Ei fac
greșeli sintaxice și de ordine a cuvintelor, ori la unele cuvinte sau propoziții comută la
cealaltă limbă, de multe ori fără să observe. La formarea propozițiilor una dintre limbi
(limba matrice) are un rol central, iar celălalt (limba încorporată) este se cundară, dar tot
activă în constru cția vorbirii.
Se poate distinge două tipuri de sisteme bilingve, bilinbvismul coordonat și cel
mixt. Bilingvismul coordonat (sau adăugat) se formează în primii ani ai copilăriei.
Bilinbvismul mixt (numit și comutativ), s e formează mai târziu, în școală sau când situația
familiară și instituțională sunt diferite. În acest caz limba primară rămâne dominantă, și
informațiile primite în limba secundară sunt conectate prin prima limbă la realitatea
obiectivă și interpersonală. În cazul bilingvismului coordonat, repertoarul lingvistic al
minorităților este îmbogățit, iar cel comutativ dăunează limba maternă. Deci limba este un
element critic al identității etnice.
Sunt posibile multe variații ale bilingvismului, de la inegală până la cea echilibrată.
Bilingvismul este cel mai benefic dacă ambele limbi sunt încurjate în măsură egală. Pentru
aceasta, vârsta cea mai ideală este c opilăria timpurie, pentr u că copii în această vârstă

16 Vivian de Klerk: The Cross -Marriage Language Dilemma: His Language or Hers? In: International Journal
of Bilin gual Education and Bilingualism, Research Gate Publication, 2001, p. 198.
17 M. Cormack: The media and language maintenance . In: M. Cormack and N. Hourigan ( eds.): Minority
Language Media: Concepts, Critiques and Case Studies . Multilingual Matters Ltd., Clevedon, 2007.
18 Navracsics Judit: A kétnyelvű beszédprodukció jellegzetességei [Caracteristicile producției de vorbire
bilingve ], In: Iskolakultúra 2010/10., http://epa.oszk.hu/00000/00011/00151/pdf/2010 -10.pdf). p. 3.

14
abordează diferențele foarte ușor, și se adaptează bine la situații noi. Este important ca nici
unul dintre membrii familiei să nu aibă o atitudine negativă sau ostilă față de cealaltă
limbă, pentru că aceasta împiedică formarea bilingvismului echilibrat. Sarcinile celor două
limbi și două culturi nu cree ază dezavantaje mintale sau psihologice, ci așa cum dovedesc
studiile recente, rezultă în capabilități sporite de concentrare și selectivitate.

4. Abordarea teologică a familiilor mixte

4.1. Interdicția amestecării religioase și naționale în Vechiul Testament

Un aspect important al căsătoriilor evree a fost interdicția căsătoriilor cu popoarele.
Această interdicție a intrat în vigoare după exodul din Egipt, când Israelul s -a format ca
națiune. Chiar și înainte de aceasta , în timpul partiarhilor, se poate obse rva o afecțiune față
de rude și trib, din cauza diversității culturale și religioase. Pe paginile Vechiului
Testament, mai ales în Tora, este repetat de mai multe ori interdicția amestecării cu
națiunile, uneori în formă de poruncă strictă, alteori sugerân d principiul conservării
națiunii.
Porunca mosaică a interzis căsătoria cu păgânii cu considerația rezonabilă de a
ocroti națiunea, mai ales cu scopul ocrotirii religiei. Un străin vene a nu numai dintr -o altă
națiune, ci și de la o altă deitate. A se căsă tori cu un străin înrt-un fel însemna și o legătură
cu dumnezeul lui.19 Legătura strânsă cu idolatrii avea pericolul ca și ei să fie ispitiți la
idolatrie, și dacă cineva se căsătorea cu un păgân, putea să aibă rezultat direct ca și copii să
fie crescuți id olatrii.20 Aceste căsătorii au fost interzise de Dumnezeu pentru poporul lui.
Atitudinea față de căsotorii le mixte în Vechiul Testament este impregnat de trei
argumente: opoziția emoțională, conservar ea liniei de origine a națiunii și identității, și
păstrarea cultului lui Yahve. Aceste idei de multe ori sunt întrețesute, dar în ciuda acestora
întâlnim și excepții.

4.2. Căsătorii și familii mixte în Noul Testament – problema căsătoriilor mixte între
creștini și păgâni.

19 Brian O'Higgins: Mixed Marriages – The 'Cautiones', In: Irish Theological Quarterly, Sage, 1974 / 41, p. 206.
20 Joseph Exell and Henry D. M. Spencer -Jones: The Pulpit Commentaries,
www.biblehub.com /commentaries/pulpit/deuteronomy/7.htm (Accesat: 28.09.2015.)

15
Analizând textele Noului Testament putem conclude că a avut loc o schimbare de
paradigmă în atitudinea față de alte popoare, în comparație cu Vechiul Testament.
Exclusivismul legii mosaice s -a încetat când evanghelia s -a răspândit între popoare, și
evreii nu mai erau majoritari în biserici le creștine. Putem observa la Isus, cum depășește
limitele separării și al xenofobiei, iar apostolii Petru și Pavel leagă complet prăpastia între
fii națiunii aleasă și popoarele , când înțeleg că Dumnezeu nu este părtinitor. Puterea
eliberatoare a evanghel iei a eliminat barierele diferențelor naționale, culturale, sociale și
sexuale. Circumstanțele și paradigmele schimbate au contribuit la apariția căsătoriilor
mixte, ceea ce a condus la noi întrebări.
Legea romană a prescris ca soțiile și sclavii să urmez e religia soților și
proprietarilor.21 Aceasta a devenit un punct sensibil pentru soțiile creștine care trăiau cu
soți păgâni, și putem închipui că în multe cazuri a constituit o sursă de conflict. Căsătoriile
mixte au fost inevitabile, pentru că nu toți membrii dint r-o familie s-au convertit la
creștinism. Apostolul Pavel citează restricția lui Isus referitor la divorț (1Cor 7,10 -17), iar
apoi dă indicația ca soțul credincios să nu se despartă de soția necredincioasă, și soția de
bărbatul necredincios, dacă partea păgână voiește să trăiască cu el sau e a. Deci, la
întrebarea complicată a căsătoriilor mixte, apostolul trasează o cale viabilă. Sfaturile lui
redefinesc l egea și obiceiurile evreiești , tot așa și practicile acelei perioade. În căsniciile
unde nu se confruntă cu opoziție din partea pă rții necredinocoase, el vede o oportunitate
misionară. Domeniul căsniciei mixte poate să fie arena expresiei dragostei, posibilitate
pentru mărturie și slujire creștină.
Din punct de veder al consilierii, textele biblice, principiile și morala lor pot fi
folosite în consilierea de fa milii, dar în același timp să interpretăm cu precauție.
Exclusivitatea poporului ales nu poate fi folosit pentru argumentarea discriminării rasială,
națională sau religioasă. Nu putem lua ca exemplu nici practicile culturale a l Noului
Testament pentru cultura noastră. Nu se permite judecarea a căsătoriilor mixte în sine , ci
ficeare caz trebuie să fie studiat în parte. Trebuie să ne concentrăm la păstrare a principiilor
biblice, dar și la priceperea contextului specific când păsto rim cupluri sau familii mixte.

4.3. Atitudinea bisericilor față de căsătoriile mixte în ultimii 20 ani.

21 Daniel Harrington és Mary Ann Getty: A Korintusiakhoz írt első és második levél [Prima și a doua epistolă
către Corinteni ], In: Szegedi Kommentár – Újszövetség, Benyik György, webes változat,
http://mek.oszk.hu/00100/00188/html/7korint.htm#korintus , (Accesat : 11.12.2014.)

16
Religia corespunzătoarea sau diferită a soților are un rol important din punct de
vedere al calității și stabilității căsătoriei. În studiul reprezentativ al lui Lehrer și
Chiswick22 cuplurile cu religie identică au o căsnicie mai stabilă și mai stisfăcătoa re decât
cei cu religii difereite. Studiul lor arată o instabilitate mai mare în cazul cuplurilor cu
diferențe religioase mai mari, în special dacă unul dintre ei nu este religios, sau este ateu.
Este o presupunere și o grijă justificată a bisericilor, că căsătoriile mixte au un efect
de secularizare asupra familiilor. Mai exact este privit ă ca ceva care reprezintă un
devotament religios mai slab, și a cărui rezultat este socializarea și mai slabă a credinței
copiilor lor.23 Pe lângă pericoulu alienării de la biserică, apare și grija pierderii enoriașilor,
scăderea numărului lor. Acest pericol există atât în cazul căsătoriilor de naționalitate mixtă,
cât și în cazul celo r cu confesiune mixtă, ceea ce poate duce la rivalitate sau tensiuni între
biserici. Cauz a adevărată a căsătoriilor mixte este rel ația slabă cu comunitatea bisericească
și lipsa vieții spirituale autentice. Acest ea se influențează reciproc, spiritualitatea
influențează relația cu bi serica, iar aceasta influențează viața stirituală.
Biserica C atolică ara o teologie a căsătoriei bine definită, și prescripții detaliate
referitor la căsătoriile mixte. Aceste reguli îndrumă în primul rând pe preoții, și
reglementează căsătoriile mixte cu restricții și concesiuni. Aceste legi detaliate se bazează
pe tradițiile istorice al Bisericii C atolice și pe prinicpiile care au fost formulate de sinoduri
și enciclice papale. După concepția catolică oficială, căsătoria mixtă nu este recomandată,
pentru că creează obs tacole în unitatea maritală, în acordul în credin ță, și în practicarea
religiei. Mai departe creșterea copiilor în credință devinde problematică . Totodată
recunoaște (nu consideră invalide) căsătoriile mixte încheiate, care apar în urma diversității
religi oase și diviziunii creștinetății. Recunoaște libertatea de decizie a omului, dreptul la
nașterea și creșterea copiilor. După concepția catolică, căsătoriile mix te încheiate trebuie
respectate, păstorite, și ajutate în limita posibilității.
Atitudinea Bise ricii R eformate față de căsătoriile interconfesionale este tolerantă,
ceea ce se bazează pe libertatea conștiinței și exercitarea liberă a credinței. Cu o abordare
tipică umanistă ia în considereție dreptul omului la alegerea liberă , respectă convingerea
religioasă și afilierea confesională a părții cu confesiune diferită. Pe nivel de lege sunt
interzise numai căsătoriile mixte a preoților, cu excepția căsătoriei cu persoane luterane.
Are o atitudine ecumenică față de căsătoriile mixte din punt de vedere co nfesional, iar din

22 E. L. Lehrer & C. U. Chiswick: Religion as a determinant of marital stability . In: Demography , 1993/ 30, p.
385-404.
23 Tracy Lara and Jill Onedera : Inter -Religion Marriages, In: Jill Duba Onedera (ed.): The Role of Religion in
Marriage and Family Counseling , Routledge, NY, London, 2008. , p. 217.

17
punctul de vedere al naționalității mixte este mai puțin tolerant, fiind specific maghiar, a re
o autoidentitate națională mai puternică.
Atitudinea Evanghelică Luterană față de căsătoriile mixte urmează idei relativ
stricte, în același timp se consideră responsabil pentru consilierea enoriașilor. Aplică reguli
disciplinare pentru membrii care botează copii în biserica catolică, totodată oferă
posibilitatea de a încheia căsăto rii mixte în cadrul bisericii luterane. Lângă scopurile
politice bisericești concentrează și la credința celor care se pregătesc la căsătorie, la
consilierea celor în căsătorii mixte, și are ca scop educarea religioasă a tineretului.
Referitor la problema căsătoriil or mixte, atitudinea Bisericii U nitariană este relativ
tolerant și tipic universalist. Este împotriva practicii reversalei, dar respectă libertatea
religioasă și cea de conștiință. Perspectiv a teologică unitariană ia în considerare
preferințele personale, și oferă posibilitatea încheierii căsătoriilor mixte, independent de
confesiunea sau religia părții non -unitariană.
Perspectiva B aptistă referitoare la căsătorii mixte este una exclusivă. Această
atitudine se bazează pe ideia de bază teologică, că fiecare om trebuie să se pocăiască din
starea păcătoasă în care s -a născut, să se separe de lumea imorală, și să se alăture de o
comuniatea religioasă vie, care fece parte din Trupul lui Christos. Această ideie este strâns
legată de principiul de bază că bisericile sunt formate numai din membrii convertiți, născut
din nou, cei care confirmă decizia lor prin botez. În acest context teologic putem înțelege
baza teoretică a refuz ării opțiunii căsătoriei mixte în învățătura și practica baptistă.
Bisericile au încercat să prevină formarea căsătoriilor mixte, dar din cauza
căsotoriilor mixte existente au fost nevoite să accepte, sau să facă ex cepții în acest subiect,
aceste fiind circumstanțe sociale date. În concluzie putem formula că din partea bisericii
este nevoie de principii de bază și reguli, dar în același tipm și de tolerarea excepțiilor cu
sensibilitate pastorală.

5. Psihologia și consilierea familiilor mixte

5.1. Psihodinamica căsătoriilor mixte

Psihologia familiilor mixte este foarte complexă, pentru că câte familii există –
atâtea variații sunt. Comparativ cu căsătoriile hmogene, căsătoriile mixte funcționează în
mod similar, numai că au nevoie de mai mult efort din partea soților, pentru că sunt mai

18
multe elemente de unificat, diferențele sunt mai dr astice, și de multe ori părțile au moduri
diferite de rezolvare a problemelor.
Căsătoria mixtă nu este bună sau rea în sine, ci personalitatea și caracterul omului
definește succesul sau dificultatea căsniciei și vieții familiei. Nu putem spune deci că
căsătoriile mixte sunt problematice, tot așa cum nu putem susține că căsătoriile celor cu
cultură identică sunt de succes. Paralel cu efectele negative ce apar din cauza diferențelor
între soți, intră în funcțiune și forțe pozitive, care echilibrează relația lor, ceea ce servește
la menținerea aromoniei, cel puțin pentru supraviețuire.
În mai multe căsătorii mixte se formează un devotament marital mai ferm, ceea ce
este legată de faptul că pentru egalarea s au medierea diferențelor trebu ie să-și investească
mult efort ca să rămână împreună. Ei se străduiesc mai bine decât cei cu o cultură comună,
și când apar probleme nu renunță ușor. Nu numai toleranța lor pentru diversitate este mai
mare, ci ei sunt pregătiți înainte să întâmpine greutăți, în felul acesta s unt mai indulgenți
față de greșeli și insuccese. Ei sunt mai flexibili și mai pregătiți în tratarea și acceptarea
diferențelor decât cei cu cultură comună.

5.2. Teorii psi hoterapeutice în consilierea familiilor și căsătoriilor mixte

Teoria terapiei sistemic e, care a fost redescoperit cu apariția terapiei de familie, este
cadrul cel mai eficace în a înțelege și a ajuta familiile mixte. De fapt familiile mixte
constau din conectarea și interacția sistemelor culturale, naționale și religioase diferite.
Privit prin lentila teoriei ecosistemice, familiile și membrii familiilor pot fi înț elese în
contextul mediului biologic, psihologic, cultural și istoric. Acea stă perspectivă ajută
terapeuții de familie ca să descopere tranzacțiile constructive sau destruc tive, pentru că
accentul este pe funcționarea acestora.
O altă metodă efectivă terapeutică de familie este perspectiva postmodernă.
Avantajul acestuia în consilierea familiilor este că ia în considerare și respectă tradițiile
istorisirele și concepțiile di ferite. Consideră că orice istorisire este unică, nu pune la
îndoială autenticitatea acelora, și nu caută conformitate. Nu are ca scop împăcarea
perspectivelor diferite, și nu judecă sau educă în sens negativ, ceea ce este indispensabil în
context e multicu ltural e.

5.3. Crieterii din punct de vedere al psihologiei pastorale

19
Este important să facem distincție între religie și credință, între confesiune și
spiritualitate. Categorizarea confesională delimitează persoanele, și prin acasta putem
conclude obiceiurile, filosofia și valorile lor, dara din punct de vedere al consilierii aceasta
este un cadru prea limitat. Diferențele religioase nu sunt definite numai de etichetele
confesionale, ci sunt diferențe mari ceea ce privește importanța personală a rel igiei. De ci
nu diversitatea confesională sau omogenitatea îmbogățește sau destabilizează relația de
căsnicie, ci măsura înțelegerii reciproce a soților.
Din puct de vedere pastoral, este important să urmărim etapele de dezvoltare al
vieții familiei, evenim entele familie i, și ritualele lor. Psihologia pastorală pune accent pe
consilierea premaritală, și chiar înainte de aceasta, accentuează importanța educării sociale,
începând cu educarea copiilor și al tinerilor în biserică până la binecuvântarea căsniciei și
alte rituale importante. Cea mai efectivă consilere preventivă este vi zitarea sistematică a
familiilor. În cazul cuplurilor mixte este nevoie de o atanție și consiliere sporită. Din
punctul de vedere al tinerilor care se pregătesc pentru căsători e mixtă, dar și pentru păstori,
consilierea pramaritală constituie sarcina cea mai importantă.

5.4. Criteriile practice ale consilierii familiilor mixte

Elementul cel mai important al consilierii este chiar persoana consilierului.
Consilierul vindecă cu personalitatea lui. Caracterul, pregătirea, experiența, și problemele
peresonale rezolvate sau nerezolvate sut vitale în eficiența consilierii. Ca să fie capabil să
lucreze cu clienți din altă cultură, este important ca să clarifice terecutul lui cultural și
valorile lui înșiși. Este nevoie să clarifice și sentimentele sale față de alte naționalități sau
familii mixte, și dacă are prejudecăți, aceste trebuie rezolvate la nivel emoțional.
Deci consilierul trebuie să fie clar în ceea c e privește prejudecățile, presupunerile și
limitele sale. Să cunoască reacțiile sale pozitive sau negative față de oamenii de altă
naționalitate, apoi să fie conștient de sursa culturală a valorilor și comportamentului lui, și
trebuie să -și dezvolte capabi litatea ascultării și înțelegerii empatice față de experiențele
ambelor părți. Este important ca consilierul să -și respecte și să aprecieze oamenii și cultura
lor, cu scopul de a ajuta persoana , și nu cultura persoanei.
Cadrul consilierii premaritale este cea mai potrivită pentru conștientizarea și
discutarea pericolelor ce apar din diferențele culturale. Consilierul ajută prin inițierea
discuție deschise despre rolul familiei, influența părinților în decizia lor de a căsători, și

20
despre limitele sănătoase între membrii de familie.24 Cu aceasta promovează
autocunoașterea, cunoașterea reciprocă, și ajută în cunoașterea culturii celuilalt. Sarcina
consilierului nu este de a descuraja sau a încuraja decizia lor lângă căsătoria mixtă, ci să
ajută în evaluarea ter enului, în explorarea pericolelor și a sarcinilor suplimentare, și să -i
încredințeze decizia de a se angaja în aceste sarcini.
La începutul căsniciei, împreună cu căsătoria mixtă primesc și un stimulent la
învingerea stereotipe lor personale, în același timp scoate la iveală prejudicii și presupoziții
acînci, despre care nu au fost conștienți. Căsătoria mixtă aduce difenrețele culturale într -o
„confruntare intimă”.25 Ideologia feicăruia are un impact asupra relației sale, și este
impo rtant ca consilierul s ă fie atent la manifestările acestora în interacția între cuplul, și în
interacția lor cu alții. Totodată consilierul trebuie să evalueze măsura în care soții au înțeles
și au acceptat reciproc ideologia și cultura lor. Cu cât aceste diferențe sunt mai mar i, cu
atât este mai mare posibilitatea stresului și frustrarea în relația lor.
Cu nașterea primului copil viața cuplului este transformată. Aceasta afectează
căsătoriile mixte în mare măsură, fiincă aduce la suprafață diferențele ascunse ale
părinților. Tema disciplinării poate fi scânteia ce aprinde diferențele de ideologie
nerezolvate, diferențe de valori sau credințe nediscutate. Consilierul trebuie să încurajeze
cuplul să -și exprime credința lor despre scopul și sensul căsniciei. Aceasta îi ajută să facă
diferență între căsnicia lor și așteptările lor anterioare, și să înțeleagă detaliile care sunt
atașate tipic de familia lor de origine.
Părinții sunt î nclinați să se întoarcă la modelele învățate în copilăr ia lor, la ce a u
învațat de la părinții lor, și vrând -nevrând au preluat de la ei. Creșterea copiilor este testul
care reflectă măsura în care au învățat să trateze diferențele dintre ei. Părinții și membrii de
familie influe nțează în mod direc t și indirect formarea identității copiilor lor prin contextul
interacțiunii de fiecare zi, asigurând astfel sentimentul afilierii naționale. Dacă unul dinter
părinți vorbește negativ despre cultura sau limba celuilalt părinte, atunci co pilul nu o să
dorească să facă parte de cultura respectivă. Copii crescuți în familii mixte sunt conectați la
cel puțin două culturi de care pot beneficia, în acest fel se formează stabilitatea și
flexibilitatea lor. În cazul tinerilor cu origine mixtă, ce l mai bun ajutor este recunoașterea
identității lor, și să fie ajutați să înțeleagă complexitatea lor.

24 Lara and Onedera: p. 224.
25 Ken Wal dman and Luis Rubalcava : Psychotherapy with Intercultural Couples – A Contemporary
Psychodynamic Approach, In: American journal of psychotherapy, 2005/59(3) , p. 229.

21
Nu putem spune deci, că căsătoriile mixte sunt în pericol numai din cauza
diferențelor etnice sau religioase, to t așa cum nu este garantat pentru cupluri le cu cultură
comună că vor ră mâne împreună. În ambele cazuri secretul conviețuirii și dezvoltării este
tratarea diferențelor în mod constructiv. Consilierea poate să -și învețe această interacție
construrctivă pentru membrii familiilor mixte. Această învăț are în cele mai mjulte ori
începe cu explorarea și conștientizarea difenrențelor și tot ce se află în spatele acestora.

6. Cerecetare proprie

Cercetarea proprie se bazează pe studii cu chestioare . Cele două chestionare au ca
obiectiv două grupe: cupluri care trăiesc în căsătorii mixte și aparțin unei biserici maghiare
din Transilvania, și preoții acestor biserici. Cele cinci biserici selectate sunt: Romano –
catolică, Reformată, Evanghelică -Luterană, Unitariană și Baptistă, iar zona geografică este
alcătuit ă din județele vesteice din Transilvania: Satu -Mare, Bihor, Sălaj, Arad și Timiș.
La procesarea răspunsurilor din chestionare, populația studiată se împarte în trei
grupe: 1. Cupluri cu naționalitate mixtă, dar cu religie identică, 2. religie mixtă dar
naționalitate identică, 3. naționalitate mix tă și religie mix tă. Cele două chestionare se
compensează reciproc, unul studiază tema din punctul de vedere al preoțiolor, iar celălalt
se ocupă direct cu cei studiați. Numărul chestionarelor valide în cazul enoria șilor cu
căsătorie mixtă este 149, și 98 de la preoți.
După rezultatele studiului, cpuplurile mixte în general se confruntă cu tensiuni din
partea celor din jur la începutul relației sale, și aceasta influențează relația lor mai târziu.
Tensiunile apărute la începutul căsniciei a scăzut cu timpul, și relația cu familia extinsă în
cele mei multe cazuri s -a îmbunătățit. Aproape jumătate dintre cei care au răspuns,
declarau că nu au avut probleme de acest gen nici la început, iar mai mult de jumătate din
restu l a raportat că aceste tenisiuni din mediul lor a sistat în mare parte.
Cei carea au întâmpinat pr obleme în domeniile menționate, abea ajung la 20%, și în
cadrul acestora, cei care au probleme foarte frecvente procentul (3%) este nesemnificativ.
Religia es te o sursă de tensiune frecventă pentru cei în căsătorii mixte, dar nu cel mai
frecvent. Pe baza răspunsurilor aflăm că cei care au răspuns , vorbesc în mare parte limba
maternă a soțului/soției, iar copii lor vorbesc ambele limbi, și limbajul mixt nu este
dominantă, așa cum am presupune.
Surprinzător, o mare parte din persoanele studiate au rămas în religi lor inițială,
28% dintre ei se declară membru dedicat și activ în biserică, iar 34% dintre ei respectă

22
reciproc sărbătorile și obiceiurile ambelor religii. Relativ puțini au schimbat religia de
dragul soțului sau soției.
Cuplurile în căsătorie mixtă primesc instrucțiuni referitor la problemele lor ce apar
din difere nțele naționale și confesionale în primul rând de la preoți și păstori, apoi din cărți
și alte prelegeri. Procentul este mai mic la obțiunea „de la alte cupluri”, ceea ce indică
faptul că cuplurile aflați în aceași situație nu prea se întâlnesc, și nu își împărtășesc
experiențele și problemele lor. Aceasta ar putea să fie inițiat pe nivel d e biserici locale.
După perceperea membrilor, biserica se opune mai tare împotriva căsătoriilor de
religie mixtă, decât de cele naționale. Mai mult de jumătate din respondenți sunt de aco rd
cu atitudinea bisericii lor î n ceea ce privește căsătoriile mixte, după 30% dintre ei ar fi
nevoie de toleranță mai mare, i ar după 18% atitudinea confesiunii sale este prea strictă.
Marea majoritate a respondențiolor în căsătorii mixte nu a solicitat ajutorul păstorilor până
acum, iar cei care au încercat, au raportat be neficii semnificative. Grupul cel mai mare este
alcătuit din cei care nu au simțit niciodată nevoia de a cere ajutor în acest domeniu.
Din răspunsurile păstorilor și preoților aflăm că cele mai multe cupluri sau familii
mixte sunt vizitate de păstorii, și nu păstorii sunt căutați de ei. Marea majoritate a
preoțiolor sunt toleranți într -o măsură față de căsătoriile mixte. Puțini sunt care au o
atitudine total pozitivă, 5 -7% afirmă că este „foarte bine”. Puțin mai mult de un sfert dintre
ei consideră că amest ecarea națională este periculoasă. Putem observa o opoziție mai mare
față de căsătoriile mixte naționale, decât față de cele interconfesionale.
Pentru mai puțin de un sfert din preoți consilierea familiilor mixte creează
probleme . Acest procent se explică cu fatpul că în bisericile mici sunt puține căsătorii
mixte, și sunt locuri unde nu sunt de loc (de aceea nu este o porblemă). Domeniul de
consiliere cea mai frecventă în cazul lor este „integrarea și responsabilitatea în biserică”,
apoi problemele de educ are a copiilor, mai apoi problemele legate de familei și rude, și în
final conflictele maritale.
Analizând rezultatele, observăm lipsa pregătirii în perioad a educației teologică în
acest domeniu, ceea ce nu a fost compensat nici prin studii individuale. Pr eoții ajung la
cunoștințele necesare pentru lucrarea cu familii mixte prin experiențe (personale sau a
colegilor), și nu în mod teoretic. Opinia preoților este puțin diferit de învățătura oficială a
bisericilor lor, ei ar aștepta o toleranță mai mare față de căsătoriile interconfesionale, și
parcă o atitudine mai strictă față de amestecarea națională.
Majoritatea enoriașilor (56%) sunt satisfăcuți de atitudinea oficială a cul tului lor,
dar mulți se gândesc că este nevoie de mai multă toleranță din partea lo r (30%), și că

23
aceasta este prea strictă (18%). În cazul preoților numai 2% (în cazul naționalității mixte),
și 12% (în cazul confesiunii mixte) consideră atitudinea cultului prea strictă.
Una dintre ipotezele cercetării a fost că copii cuplurilor în căsătorii mixte al eg mai
frecvent soți sau soții de altă naționalitate (sau religie) decât cei care provin din familii
homogene. Această idee orcât de logică ar fi la prima vedere, nu este confirm ată de
rezultatele studiului actual . 70% dintre res pondenți au avut părinți de aceași naționalitate și
aceași religie, iar părinții soțului/soției lor în 79%.
Studiul confirmă ipoteza, după care cei aflați în căsătorii mixte au nevoie de mai
multă atenție, și din această cauză necesită mai multă consiliere și ajuto r din partea
bisericii. Această idee este compensată de o antiteză, dat fiind faptul că în multe căsătorii și
familii mixte oamenii sunt mai conștienet de pericole, investesc mai multă energie în
relația lor, pentru că sunt pregătiți pentru sarcinile multi ple. Familia mixtă deci nu
constituie un dezavantaj dacă aceste saricini multiple sunt acceptate și rezolvate, ci poate
să fie un avantaj, mai ales pentru copii î n familli mixte, care pot dezvolta nu numai
bilingvism ul, ci și o identitate mixtă, și să prof iteze de beneficiile ambelori naționalități sau
culturi.