Tp.107.cotfasa.lavinia.elena [610930]

TACTICĂ POLIȚIENEASCĂ

REGIMUL ARESTAȚILOR ÎN ROMÂNIA

Student: [anonimizat] 107

E-mail: [anonimizat]

Telefon: 0756 616 800

Secțiunea I: MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI
România a avut mari probleme în legătură cu regimul arestaților la Curtea Europeană a
Drepturilor Omului , mulți arestați plângandu -se Curții că au parte de un tratament inacceptabil din
partea autoritățilo r române, mai ales din partea personalului Poliției Române. Astfel, am considerat
că este necesară o analiză asupra vieții pe care deținuții și arestații o au în instituțiile penitenciare
din România.
În opinia mea, regimul arestaților poate reprezenta un indicativ important al democrației
dintr -o țară. Felul în care sunt tratate pe rsoanele încarcerate arată mentalitatea țării în legătură cu
drepturile omului și nu numai. Este cunoscut faptul că, de -a lungul istoriei, statele supuse
regimurilo r autoritare au avut de suferit în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, mai ales
în domeniul penitenciarelor. Astfel, deținuții au fost supuși torturii și tratamentelor inumane, iar unii
dintre ei chiar au decedat din cauza acestui tratament. R omânia este unul dintre statele care au avut
astfel de deficiențe din cauza regimului comunist ce a controlat viața cetățenilor timp de
aproximativ 50 de ani. Am ales această temă pentru că este nevoie să fie supravegheat modul în
care statul român a reuși t să depășească acea perioadă neagră din istorie. Trecerea regimului
arestaților de la comunism la democrație a fost dificilă, iar unele probleme nu au fost încă reparate,
fapt remarcat de instituții internaționale care atrag atenția autorităților române î n legătură cu această
situație.

Secțiunea II: STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR LEGATE DE TEMĂ
Viața din penitenciarele românești e su biect aprins de dezbatere de mulți ani. Totul a pornit
de la deciziile Curții Euro pene a Drepturilor Omului privind condițiile proaste în care trăiesc
deținuții români. În principal este vorba de aglomerație , dar nu numai. Însă nu doar deținuții se
plâng de condițiile în care sunt obligați să trăiască. Între timp, angajații sistemului penitenciar
vorbesc tot m ai des despre l ipsa de personal și de echipament, neplata orelor suplimentare și
condițiile necorespunzătoare în care sunt nevoiți să muncească.
Comitetul Consiliului Euro pei pentru prevenirea torturii ș i a tratamentelor sau pedepselor
inumane ori degradan te (CPT) a exprimat serioase preocupă ri cu privire la o serie de probleme care
persistă în închisorile din România, inclusiv abuzuri asupra deț inuților din partea personalului și
violențe între deținuți, precum ș i cu privire la numeroase informaț ii privind rele tratamente din
partea Poliției, în raportul publicat după vizita efectuată în țara noastră . În cursul vizitei din 2018,
delegaț ia CPT a ex aminat tratamentul aplicat de către Poliț ie persoanelor private de libertate și
condițiile de detenție a deținuților aflați î n arest prev entiv, din zece centre de detenție din toată ț ara.
În plus, delegația a vizitat cinci închisori, concentrându -se pe tratamentul deținuților în regim închis
și de maximă siguranță și al celor în arest preventiv și pe furnizarea î ngrijirilor medicale. Raportul
consemnează că, deși în general delegaț ia CPT s -a bucurat de o cooperare excelentă din partea
autorităților române pe timpul vizitei, ,,principiul cooperă rii cere, de asem enea, luarea de măsuri
decisive pentru îmbunătățirea situației în lumina recomandă rilor cheie ale Comitetului", privință în
care CPT ,,a observat lipsa acțiunilor în legătură cu anumite recomandări făcute în rapoartele
precedente", în special în ce priveșt e situația deținuților aflați în regim de maximă siguranță ,
acțiunile echipelor de intervenție ale închisorilor ș i furnizarea îngrijirii medicale în închisori și în
centrele de detenț ie. Deși majoritatea persoa nelor chestionate au declarat că au fost trata te corect de
polițiști, deținuții au făcut un număr mare de declaraț ii privind rele tratamente fizice aplicate de

către polițiști, multe dintre acestea susținute de dovezi medicale – în special palme, pumni, șuturi ș i
lovituri de baston aplicate de polițiș ti suspecților, fie la momentul arestării, fie în timpul interogării
la secția de polție, aparent în scopul forțării unei mărturii, notează raportul.1
Odată cu evoluția în domeniul apărării drepturilor omului, s -a început o campanie de
promovare a un regim al arestaților modern, în care drepturilor deținuților sunt respectate cu
strictețe. În această lucrare voi evidenția drepturile și obligațiile pe care deținuții le au din punct de
vedere teoretic, dar și felul în care acestea sunt apl icate. Așadar, această lucrare adună confesiunile
unui arestat pentru trafic de droguri în legătură cu condițiile în care traiește, dar și statistici care ne
arată o situație generală a regimului arestaților din România.

Secțiunea III: DEZVOLTAREA APROFUNDATĂ A TEMEI PORTOFOLIULUI

Capitolul I: DREPTURILE ȘI OBLIGAȚIILE DEȚINUȚILOR
Persoanele aflate în arest se bucură de foarte multe drepturi, dar și de obligații. Desigur,
acestea nu sunt în toate cazurile respectate. Este important să cunoaștem și să fim informați despre
regimul arestaților.
Arestații și deținuții au dreptul de a cunoaște drepturile care le revin, asumându -și, în același
timp și oblig ațiile corelative. Aceste drepturi și obligații sunt prevăzute în Carta drepturilor și
obligațiilor deținuților și intenaților. Carta este înmânată fiecărui deținut în cursul primei întâlniri
cu directorul sau un operator penitenciar la intrarea sa în închisoare pentru a consimți cea mai bună
exercitare a drepturilor sale și a asigura cunoașterea deplină a regulilor care conformează viața în
contextul închisorii.
Intrarea în instituție este asigurată de personalul de poliție penitenciară. Deț inutul are dreptul
de a-și avertiza membrii familiei. Deținutul are dreptul să nominalizeze un avocat, iar în lipsă, unul
îi va fi numit din oficiu. Conform Cartei, deținutul este supus prelevării de amprente digitale și la
percheziție și trebuie să predea banii, ceasul, centura și obiectele de valoare. Trebuie să se supună,
de asemenea, vizitei medicale și psihologice, în timpul căreia va putea să revendice eventuale
probleme de sănătate, dependente, intolerante și necesitatea consumului de medicamente.
Deținutul are dreptul să primească lenjerie, îmbrăcăminte și așternut pentru pat, tot el trebuie
să aibă grijă la aspectul propriei persoane și să facă curățenie în celulă. Fiecare deținut are dreptul
de a sta afară cel puțin două ore pe zi. El a re dreptul la o alimentație sănătoasă și adecvată propriei
condiții. Are dreptul la 3 mese pe zi, administrate la orare stabilite de regulamentul intern. Este
chiar admis să se cumpere, cu bani personali, produse alimentare și de confort și este garantat
dreptul de a primi din exterior produse. Deținutul se bucură și de alte drepturi cum ar fi dreptul la
sănătate și dreptul de practică a propriului cult.
Deținutul trebuie să cunoască normele care reglementează viața în instituție și dispozițiile
date de către personalul de poliție penitenciară. Infracțiunile disciplinare, între care neglijența în
curățenie și ordine, neîndeplinirea voluntară a obligațiilor de muncă, posesiunea sau traficul de
obiecte nepermise, bani și instrumente menite să ofense ze, comunicările frauduloase cu exteriorul
sau în interior, intimidările sau jignirile, întârzierea la revenire și toate faptele prevăzute de lege ca
infracțiune sunt sancționate în funcție de gravitatea lor cu avertisment, mustrare, excluderea de la
activ itățile desfășurate în comun până la un maxim de 15 zile. Deținutul are obligația să se supună
percheziției ori de câte ori este necesar pentru motive de siguranță. El are dreptul să nu suporte
mijloace de constrângere în scop disciplinar.
În in stituțiile penitenciare se desfășoară cursuri școlare la nivel de școală obligatorie și de
scoală secundară superioară. Instituțiile au în dotare o bibliotecă, în gestionarea căreia colaborează
înșiși deținuții. Accesul în bibliotecă se face în zile și ora re stabilite în regulamentul intern din
instituție. În cadrul penitenciarului, sunt organizate activități culturale, sportive și recreative, care
fac parte din tratamentul de reeducare. Pentru a participa la cursuri sau la alte activități este
suficientă o cerere scrisă. În timpul scoaterii în ae r liber, este permis deținuților să desfășoare
activități sportive. Munca este unul din elementele fundamentale în tratamentul din carceră.
Deținuții pot să participe, la cererea lor, la activități de muncă.

1 https://ziare.com/stiri/inchisoare/raport -al-consiliului -europei -despre -abuzurile -si-conditiile -precare -din-inchisorile –
din-romania -1554089

Deținuții care s -au distins în mod deosebit prin muncă, în studiu, în ajutorul acordat altora sau
în acte meritorii, sunt premiați cu elogiu de către director sau cu propunerea formulată de consiliul
de disciplină. Deținuții au dreptul să aibă vizite la vedere cu familia sau cu diverse persoane atunci
când există motive întemeiate. În timpul vizitei , care se desfășoară în spații amena jate, fără spaț ii
despărț itoare și sub controlul vizual , dar nonauditival al personalului de poliție penitenciară ,
deținutul trebuie să aibă un comportament corect; în caz contrar, poate să i se întrerupă vizita.
Deținutul are dreptul și la convorbiri telefonice și corespondență. Cheltuielile pentru acestea sunt
suportate de către deținut.

Fig.1 – Cameră de întâlnire î ntre deținutele mame și copiii lor
(Sursa imaginii : https://www.vice.com/ro/article/zm8vvw/lucrez -de-11-ani-ca-gardian -de-penitenciar -in-romania )

Cele prezentate sunt doar câteva dintre drepturile și obligațiile pe care deținuții din România
le au. De -a lungul timpului, multe organizații de apărare a drepturilor omului se ocupă de
problemele care apar în regimul arestaților.

Capitolul II: VIAȚA ÎN ÎNCH ISOARE2
Viața din închisoare este un mister pentru mulți cetățeni ai României. De aceea, publicația
Vice a decis să aducă în ochii cititorilor povești din spatele gratiilor. „Jurnal din închisoare ” este o
rubrică în care deținuți din România îți povestesc cum e viața lor în spatele gratiilor. Astfel, un
deținut a acceptat să descrie pentru jurnaliști viața lui din închisoare, după ce a fost arestat pentru
trafic de droguri . Pentru că identitatea lui este ascunsă, îl vom numi Deținutul X. Acesta d eclară:
,,S-a vorbit mult, în ultimii ani, despre închisorile din România, supraaglomerare și legile care au
pus în libertate cam 11 mii de deținuți de -a lungul anului. Adevărul din spatele gratiilor va fi mereu
altul, în funcție de fiecare om cu care vorb ești. N -am împlinit încă 30 de ani, dar am înțeles rapid
câteva lucruri esențiale despre viața din pușcărie. ”
În continuare, consider că este necesar să aflăm cum este viața Deținutului X în închisoare,
în propriile lui cuvinte, așa cum el a al es să le povestească cititorilor publicației Vice.
,,Viața în pușcărie este ca o junglă. Fiecare pentru el. Scapă cine poate, adică ăla care este mai
puternic. Înainte de a intra la pușcărie, ai o perioadă de carantină de 21 de zile, în care ești evaluat și
testat pe rând de doctori, asistenți sociali și psihologi. N -ai timp să înțelegi prea bine ce ți se
întâmplă și să conștientizezi gravitatea situației. După perioada de carantină, ești cazat în funcție de
regimul stabilit de către o comisie spe cială ce are în vedere conduita personală și cuantumul
pedepsei. Adică, ești transferat în alt penitenciar. Pedeapsa de peste trei ani, dar până în 13 ani, te
trimite automat într -un regim închis.
Așa am ajuns pe secția a V -a din Penitenciarul Rahova. Am fost repartizat într -o cameră cu
încă șapte persoane. Încă de la început îți cam dai seama cu ce fel de oameni ai de -a face. Eram
singurul de acolo care știa să scrie, singurul care mai era vizitat de familie și prieteni. Am reușit să

2 https://www.vice.com/ro/article/vba78d /am-intrat -la-rahova -pentru -trafic -de-droguri

stau două săptămâni în această cameră mică cu patru paturi suprapuse, o baie mizerabilă cu igrasie
și mucegai, fără ușă la WC și un furtun cu care să te speli.

Fig.2 – Imagine din interiorul unei celule
(Sursa imaginii : https://www.cotidianul.ro/wp -content/uploads/2017/10/inchisoare -detinuti.3y6vjp78lh -1-678×381.jpg )

Din primele zile, am aflat că monedele de schimb în închisoare sunt țigările și cafeaua.
Orice și oricine are un preț în țigări. Mai poți cumpăr a cu țigări locul de muncă preferat sau chiar
munca efectivă. În rest, se joacă barbut afară, pe zeci de pachete, în fiecare zi.
Când intri într -o cameră, de obicei, îți lași bagajele în mijlocul camerei, după care faci
cunoștință cu băieții. Te prezinți, le zici de unde vii – arest, alt penitenciar, altă cameră – faci o
scurtă istorie a detenției tale. Îți dai seama rapid cine e șeful camerei – el pune întrebările și ocupă
unul dintre paturile de jos. Contează foarte mult să fii curat, ba chia r niște țoale de firmă te ajută la
imagine – altfel, riști să nu fii primit în celula respectivă. Șeful de cameră e de obicei unul dintre
tipii cu vechime în spatele gratiilor. În termeni oficiali, el este „delegat de cameră”. Pe hârtie, el e
ales de ceila lți deținuți, dar de fapt este cel care se impune. Prima întrebare, după cele de
socializare, este „Ce faptă ai?” și începi să povestești dosarul și cum ai picat la pușcărie. E destul de
greu să te integrezi la început, pentru că fiecare are tabieturile lu i și orice încălcare a lor poate duce
la repercusiuni. De -asta încerci să te faci cât mai util, să nu existe discuții și, în rest, să fii Elveția cu
toată lumea. Nu mi -a fost frică de cei din cameră, deși am ajuns, pentru scurt timp, într -o cameră de
patru, adică eu și trei criminali cu pedepse de 18 ani fiecare. Mai mult e frica de necunoscut, pentru
că nu -i știi pe oamenii ăștia și habar n -ai cum ar putea să reacționeze. Se poate naște un conflict
foarte rapid, din nimicuri. Cele mai dese conflicte sunt pe mize aparent mici: jocuri de noroc
(barbut, poker, remi, table), țigări, telecomanda de la televizor și mâncare.
În libertate n -am avut niciodată un job full -time, dar am învățat să fac asta, ironic, în
pușcărie. Am lucrat inițial pe calcula tor, făceam editare pe filmele care erau proiectate deținuților.
Am ajuns apoi să fac opt ore de muncă fizică pe zi – de la deținut la deținut, asta poate să însemne
spălat vase, tâmplărie, spălat rufe și altele. Munca e văzută destul de bine de conducător ii instituției,
pentru că înseamnă încredere în deținut. Nu poți să dai pe mână oricărui viețaș cuțitele de la popotă
sau dalta și ciocanul de la tâmplărie.Aveam program normal, de opt ore, cu 30 de minute de pauză
de masă. Eram într -unul dintre cele mai s olicitante puncte de lucru, dar munca m -a ajutat. Și cu
trecerea timpului și cu faptul că, pentru zilele prestate, câștigam lunar în jur de opt -nouă zile în
minus, de la pedeapsa totală.
Atunci când nu munceam, trebuia să -mi ocup totuși timpul cu ceva. Așa că am început să
fac cereri peste cereri la comandant (durează până se aprobă) pentru tot felul de activități: să ies la
fotbal, să mă duc la cursuri educative, la cursuri de reintegrare socială, să particip la ateliere de
muncă etc. Pentru i mplicarea în astfel de activități primești credite care te ajută pe mai departe: la
eliberare condiționată sau la recompense de tipul vizite, pachete de acasă, permisie sau vizite
intime . Ba chiar m -am cerut la biserică și bibliotecă. Asta nu s -a întâmplat prea des în viața mea de
dincolo. M-am refugiat în citit, până când am fost certat de colegii de cameră că nu mă implic l a
table sau rummy și acuzat că citesc prea mult . Aproape că m -am simțit un tocilar. Așa că am zis că

mai bine mă apuc de sport, doar că oferta e limitată. N -ai niciun aparat la care să tragi, maximum
mă mai băgam la un tenis de picior.
În rest, îți găsești un grup de oameni cu care te plimbi în cerc, prin curte, și discuți, în
principal, despre lucruri din interiorul pușcă riei: produsele de la magazin, comportamentul
gardienilor, piețele făcute (perchezițiile pe cameră de obiecte interzise – alcool, droguri, telefoane),
despre cum îți petreci timpul. Și, bineînțeles, despre grațiere și modificarea codurilor penale. Bine,
se mai vorbește des și despre ce alte fapte au de gând să facă atunci când vor ieși. O faptă o poate
inspira pe alta: traficul de droguri și traficul de ființe umane sunt strâns legate între ele. Am
cunoscut zeci de deținuți într -un an de închisoare și, dacă aș face un bilanț, aș putea zice că doar doi
din zece s -ar reintegra în societate, fără să recidiveze.
Zilele de weekend sunt cele mai triste. N -ai muncă, n -ai acces la cursuri sau la alte
activități. Dacă n -ai nici vizite, atunci nu -ți rămâ n decât colegii de cameră, barbutul și țigările. ”

Capitolul III: SITUAȚIA ÎNCHISORILOR DIN ROMÂNIA3
Un raport publicat în anul 2018 de Consiliul Europei arată cum a evoluat situația în
închisorile din Europa timp de zece ani, inclusiv în România. Deținutul român are, în medie, 34 de
ani, își petrece puțin peste trei ani în închisoare, iar în detenție stă î nghesuit. Din 100 de deținuți,
cinci sunt femei.
Consiliul Europei este cea mai mare organizație în materie de drepturi ale omului de pe
continent și include 47 de state membre, dintre care 28 sunt state membre ale Uniunii Europene.
Dacă ne ref erim la rata populației încarcerate (numărul de deținuți la suta de mii de locuitori),
România se situează undeva la mijloc comparativ cu celelalte țări membre ale Consiliului Europei,
dar dacă o privim comparativ cu statele membre ale Uniunii Europene, ar e o rată de încarcerare
mare, relevă raportul.
Raportul mai arată că în ceea ce privește lungimea detenției pentru infracțiuni economice
aceasta este mare, comparativ cu situația din alte țări. Tot mare este și media înregistrată de
România î n ceea ce privește numărul zilelor petrecute de deținuți în instituții penale, la fel
densitatea din închisoare este mare (după cum se știe, suprapopularea închisorilor este o problemă
veche, pentru care România a și fost condamnată la CEDO). Însă și ra ta deceselor înregistrate la
10.000 de deținuți este mare și tot mare este raportul dintre deținuți și personalul alocat din
închisori.
Comparativ cu alte țări europene, în anul 2015 România prezenta o rată mică la intrările în
instituțiile penal e, dar și la eliberări. De asemenea, se înregistra o rată mică a deținuților străini, dar
și a deținuților încarcerați fără o sentință. Nu s -au înregistrat nici prea multe sinucide ri în arestul
preventiv. Mici sunt însă procentajele și în cazul paznicilor comparativ cu totalitatea personalului.
România cheltuia, de asemenea, puțin pentru o zi de detenție a unui deț inut comparativ cu alte state.
În ceea ce privește vârsta medie a populației din închisori, procentajul de femei care sunt deținute și
rata sin uciderilor în închisoare, toate acestea situează România undeva la mijloc în rândul celorlalte
țări europene.
Raportul Consiliului Europei arată că rata de încarcerare din România a scăzut cu 17% între
2005 și 2015, iar timpul petrecut în înc hisori de deținuți a crescut cu 30% în aceeași perioadă. De
asemenea, închisorile sunt în continuare suprapopulate, numărul total de locuri a scăzut cu 25%
între 2005 și 2015 din cauza lucrărilor de modernizare, densitatea fiind de 101,3 deținuți pe 100 de
locuri, relatează News.ro. Dacă în 2005 existau 175 de deținuți la 100.000 de locuitori, în 20 15
numărul lor a scăzut la 145. Astfel, între 2005 și 2014, rata celor care au intrat în închisoare a scăzut
cu 14%. În aceeași perioadă, rata celor eliberați a scăzut cu 8%. În 2005, 86 de deținuți au fost
eliberați la 100.000 de locuitori, în timp ce în 2014, numărul lor a ajuns la 79.
Rata deceselor în închisorile românești este una ridicată, comparativ cu situația din
Uniunea Europeană, fiind vo rba în 2014 de 38, 6 decese la 10.000 de deținuți. În studiu se arată că
între 2005 și 2014, durata medie a timpului petrecut în închisori a crescut cu 30%. În 2005 media
era de 29 de luni, iar în 2014 a ajuns la 38 de luni. Între 2005 și 2015, numărul tota l de locuri din
instituțiile penale din România a scăzut cu 25%. În 2005, România avea 37.627 de locuri în timp ce
în 2015 existau 28.285.

3 https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/adevarul -despre -inchisorile -si-detinutii -din-romania -dezvaluit -de-
ultimul -raport -al-consiliului -europei -1043101

Conform cercetării, nicio instituție penală nu a fost închisă în timpul studiului. Scăderea
capacității este determina tă de lucrările de modernizare. În aceeași perioadă, numărul total de
deținuți a scăzut cu 25%. În 2005, în România existau 37.929 de deținuți, iar în 2015 numărul lor a
ajuns la 28.642. Numărul angajaților din sistemul penitenciar a crescut cu 4% între 2005 și 2015,
fiind vorba despre 12.731 în 2015 față de 12.300 în 2005. Procentajul femeilor aflate în închisori a
crescut cu 11%. În 2005, femeile reprezentau 4,7% din populația închisorilor, ia r în 2015 ele
reprezentau 5,2%. În plus, procentajul deținuților străini a crescut cu 21%. Dacă în 2005, 0,7%
dintre deținuți erau cetățeni străini, în 2015 procentul era de 0,9%. Procentul deținuților fără o
sentință finală a scăzut cu 40% între 2005 și 2015: în 2005, 14% dintre deținuți nu avea u o sentință
finală, iar în 2015 era de vorba despre 8%.
De asemenea, raportul consemnează că a crescut numărul celor aflați în detenție pentru
infracțiuni de natură sexuală sau având legătură cu drogurile, precum și pentru alte categorii de
infracțiuni, în care sunt incluse cele de ordin economic, terorism sau crimă organizată, în timp ce
procentajul celor condamnați pentru agresiuni și furturi a scăzut.

Secțiunea IV: CONCLUZII
Regimul arestaților din România are încă multe deficiențe , însă, în cel mai scurt timp,
acestea trebuie rezolvate de către autorități. În ultimii ani, România a avut mult de suferit din cauza
acestor probleme, atât imaginea cât și bugetul fiind afectate. Statul roman a fost acuzat de
nenumăr ate ori că nu respectă drepturile deținuților și nu reușește să se desprindă de acel regim
comunist al penitenciarelor întemeiat pe frică și tortură. De asemenea, România a fost de multe ori
,,certată ” de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, unde mulți cetățeni ce sunt sau au fost
încarcerați au obținut despăgubiri din partea statului român pentru tratamentul la care au fost supuși.
Așa cum am precizat la începutul lucrării, perso nalul penitenciarelor trebuie, de asemenea,
să primească atenție din partea statului. Sunt necesare măsuri noi care să îi protejeze pe aceștia și să
le ofere un mediu de lucru sănătos, atăt din punct de vedere psihic, cât și fizic.
Drepturile și obligațiile deținuților reprezintă un subiect aprins de discuție, la momentul
actual, în România. Așadar, consider că cele mai importante schimbări ar trebui să aibă loc în
mentalitatea poporului în legătură cu acest subiect. Persoanele încarcerate tre buie să își execute
obligațiile așa cum sunt ele prevăzute în regulamentele interne și legislație, dar și să -și cunoască
drepturile ce le pot fi încălcate.

Secțiunea V: REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
a) Legislație
1. Carta drepturilor și obligațiilor deținuților și intenaților
b) Lucrări
1. Lucrările Conferinței ” Protecția drepturilor deținuților și condițiile de detenție din
România”
c) Surse internet
1. https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/adevarul -despre -inchisorile -si-
detinutii -din-romania -dezvaluit -de-ultimul -raport -al-consiliului -europei -1043101
2. https://www.vice.com/ro/article/vba78d/am -intrat -la-rahova -pentru -trafic -de-droguri
3. https://ziare.com/stiri/inchisoare/raport -al-consiliului -europei -despre -abuzurile -si-
conditiile -precare -din-inchisorile -din-romania -1554089