ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI [610919]

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE CIBERNETICĂ, STATISTICĂ ȘI INFORMATICĂ ECONOMICĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:
Lect. univ. dr. Denisa Maria VASILESCU
Absolvent: [anonimizat]
2018

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE CIBERNETICĂ, STATISTICĂ ȘI INFORMATICĂ ECONOMICĂ

ANALIZA FACTORILOR CARE INFLUENȚEAZĂ
RATA SINUCIDERII

Coordonator științific:
Lect. univ. dr. Denisa Maria VASILESCU
Absolvent: [anonimizat]
2018

CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I – SITUAȚIA ÎN ANSAMBLU ÎN CEEA CE PRIVEȘTE RATA SINUCIDERII
LA NIVEL GLOBAL, ÎN EUROPA ȘI ÎN ROMÂNIA
1.1. RATA SINUCIDERII LA NIVEL GLOBAL
1.1.1. DESPRE SINUCIDERE
1.1.2. RATA SINUCIDERII PE REGIUNI ALE LUMII
1.1.3. NUMĂRUL DE SINUCIDERI PE REGIUNI ȘI PE GRUPE DE ȚĂRI ÎN FUNCȚIE DE VENIT
1.2. RATA SINUCIDERII ÎN EUROPA
1.2.1. RATA SINUCIDERII PE FIECARE ȚARĂ DIN UNIUNEA EUROPEANĂ
1.2.2. EVOLUȚIA RATEI SINUCIDERII ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
1.3. EVOLUȚIA RATEI SINUCIDERII ÎN R OMÂNIA
CAPITOLUL II – PREZENTAREA FACTORILOR DE RISC CARE INFLUENȚEAZĂ
RATA SINUCIDERII
2.1 FACTORII DE RISC INDIVIDUALI
2.2 FACTORI DE RISC LA NIVEL DE COMUNITATE
CAPITOLUL III – ANALIZA FACTORILOR CARE POT INFLUEN ȚA RATA
SINUCIDERII
CAPITOLUL IV – MĂSURI DE PREVENIRE ALE SINUCIDERII
4.1 STRATEGII DE PREVENIRE
4.2 FACTORI DE PROTECȚIE
CONCLUZII
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
ANEXE

INTRODUCERE
Am ales tema ”Analiza factorilor care influențează rata sinuciderii”
În zilele noastre, moartea prin sinucidere este o problemă extrem de complicată ce provoacă
durere sutelor de mii de oameni în fiecare an, în toată lumea. Obiectivul temei pe care am ales- o este
de a an aliza factorii care influențează rata sinuciderii și de a observa modalități de prevenire a
sinuciderii în urma analizei efectuate.

CAPITOLUL I – SITUAȚIA ÎN ANSAMBLU ÎN CEEA CE PRIVEȘTE RATA
SINUCIDERII LA NIVEL GLOBAL, ÎN EUROPA ȘI ÎN ROMÂNIA
1.1. RATA SINUCIDERII LA NIVEL GLOBAL
1.1.1. DESPRE SINUCIDERE
Fiecare sinucidere este o tragedie și o problemă de sănătate publică, ce afect ează dramatic
viața familiilor, prietenilor, comunităților și întregii țări. Conform Organizației Mondiale a Sănătății
(World Health Organisation – WHO) , peste 800 de mii de persoane mor din cauza si nuciderii în
fiecare an. Această cifră corespunde unei rate de sinucidere standardizată, de aproximativ 11,5 la 100
de mii de persoane. Acest lucru înseamnă că există o persoană care moare din cauza suicidului la
fiecare 40 de secunde. Cu toate acestea, sinuciderile pot fi prevenite prin anumite intervenții, bazate
pe dovezi reale.
Pentru o înțelegere cât se poate de clară, este necesară prezentarea următorilor termeni:
Suicidul reprezintă orice tip de situație în care apare moartea, în urma unui act voit pe ca re îl face
victima. E ste acel suicid reușit.
Tentativa de sinucidere se referă la otrăvire sau vătămare intenționată, care poate să aibă o anumită
intenție sau un rezultat fatal a propriei persoane.
Comportamentul suicidar se referă la o serie de comportamente ce includ gândurile de sinucidere,
planificarea sinuciderii, încercarea de sinucidere și sinuciderea.
”Rata brută a sinuciderii (la 100.000 de persoane) reprezintă numărul de sinucideri la 100.000 de
locuitori (din grupa de vârstă respectivă și sexul respectiv), pentru anul indicat. ”1
”Rata sinuciderii standardizată în funcție de vârstă (la 100.000 de persoane) este o medie
ponderată a ratelor mortalității prin sinucidere specifice vârstei , la 100.000 de persoane , unde
ponderile sunt proporțiile persoanelor din grupurile de vârstă corespunzătoare ale populației .”2
”Numărul de decese prin sinucidere la 100.000 de locuitori este influențat de distribuția pe vârste a
populației. Două populații cu aceeași rată a mortalității specifice sinuciderii vor avea rate de
1 World Health Organisation
2 Idem 1
Pag. 5 / 27

sinucidere diferite în cazul în care distribuția vârstei populației lor este diferită. Ratele de sinucidere
standardizate, în funcție de vârstă , ajustează diferențele în ceea ce privește distribuția pe vârste a
populației, aplicând ratele de sinucidere specifice vâr stei observate pentru fiecare populație la o
populație standard.”3
În anul 1984, Morissette, prezintă câteva mituri despre suicid. Primul mit se referă la faptul că
persoanele care discută despre sinucidere urmăresc să atragă atenția asupra lor, încercând să șantajeze
pe cei care îi sunt aproape. Realitatea dovedește că majoritate a persoanelor care s- au sinucis au vorbit
înainte despre această intenție. Al doilea mit susține că indivizii care se sinucid își doresc să moară,
însă aceștia vor să scape de problemele le ce îi copleșesc. Majoritatea lumii consideră că nu se poate
preveni suicidul, dar persoana care își dorește să moară transmite multe semnale înainte să ia decizia.
La nivel global , tinerii sunt printre cele mai afectate persoane, sinuciderea ajungând să fie a
doua cauză de deces pentru cei cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani . Cifrele diferă între țări, dar
majoritatea cazurilor de suicid se regăsesc în țările cu venituri mici și mijlocii, cu un procent de 75%
din totalul sinucideri lor, conform WHO.
Organizația Mondială a Sănătății sugerează că există caracteristici ale comportamentului
suicidar ce variază foarte mult între diferite comunități, grupe demografice și în timp. O importantă
sursă de eterogenitate este sexul, atât la nivel global, cât și în interiorul țărilor. Ratele de sinucidere
sunt mult mai ridicate în ceea ce privește sexul masculin, în special în ță rile cu venituri ridicate.
Foarte mulți oameni își pun diverse întrebări, cum ar fi: Ce anume cauzează sinuciderea? De
ce există un număr atât de mare de oameni care își pun capăt zilelor? Sărăcia este problema? Șomajul
este problema? Relațiile distruse? Se întâmplă din cauza depresiei sau a altor probleme mintale grave?
De vină sunt efectele drogurilor și băuturilor alcoolice?
Fiind o problemă extrem de complexă, pent ru sinucidere nu au fost identificate anumite cauze
generale, însă există anumiți factori de risc care au fost identificați, cu ajutorul corelațiilor. Acești
factori pot fi: sociali, psihologici, culturali, biologici, de mediu și alte cazuri individuale. Spre
exemplu, sănătatea mintală, în special depresia, este recunoscută ca fiind cel mai important factor de
risc. Studiind despre acești factori de risc și alte corelații importante, poate ajuta la realizarea
posibilelor intervenții, pentru a putea preven i sinuciderea.
3 Idem 1
Pag. 6 / 27

Chiar dacă există o legătură bine stabilită între suicid și tulburările mintale, nu putem
gene raliza că acestea sunt singurele cauze. Multe dintre sinucideri apar imp ulsiv în momente de criză,
iar accesul la mijloacele de sinucidere p oate determina dacă o persoană va muri sau va trăi. Alți factori
de risc includ deficiențe în capacitatea de a face față stresului, din cauza problemelor financiare. Chiar
și abuzurile asupra copiilor sau anumite cazuri de violență sunt puternic asoc iate c u comportament ul
suicidar. În interiorul țărilor ratele de sinucidere variază, fiind rate mai mari în rândul minorităților
sau a persoanelor care sunt discriminate.
1.1.2. RATA SINUCIDERII PE REGIUNI ALE LUMII
Caracteristicile comportamentului suicidar v ariază foarte mult între diferite comunități, între
diferite grupuri demografice , dar și în funcție de momentul în care se manifestă. Astfel, supravegherea
cazurilor de sinucidere și a tentativelor de sinucidere este o componentă esențială a eforturilor
naționale și locale, ce poate să prevină aceste întâmplări nefericite. Însă, obținerea de date de înaltă calitate privind comportamentele suicidare este dificilă, mai ales în țările ce nu înregistrează decesele
în urma suicidului.
Ca să se poată construi o imagine de ansamblu a ratei sinuciderii la nivel global, pentru anul
2015, în prezenta lucrare au fost utilizate date de la World Health Organisation . Această organizație
a reușit să creeze o bază de date pentru aproximativ 170 de țări , cu populații de 300 de mii de oameni
sau mai mari (ratele din țările cu populații mai mici fiind instabile). În cele mai multe cazuri, ratele
sunt st andardizate în func ție de vârstă, permițând o ușoară comparație între regiuni și în timp.
În anul 2015 s -au înregistrat 788.000 de decese din cauza sinuciderii la nivel global. Această
cifră indică o rată globală anuală de 10,7 la 100.000 de oameni.
Pentru a vizualiza mai ușor, a fost creată o hartă a lumii , pe regiuni: Africa, America, Asia de
Sud-Est, Estul Mării Mediteraneene, Europa, Vestul Oceanului Pacific, ce conține ratele sinuciderii
la 100 de mii de locuitori, din anul 2015 (Figura 1) . Datele au fost preluate din baza de date a World
Health Organisation, acestea sunt sta ndardizate în funcție de vârstă. A fost utilizat programul Excel
pentru a importa datele în software- ul Tableau Public.

Pag. 7 / 27

Figura 1. 1 Ratele sinuciderii standardizate în funție de vârstă (la 100.000 de locuitori), pe regiuni, în anul
2015 (sursa de date: Global Health Observatory data repository)
Se observă în Figura 1.1 că regiunile cele m ai afectate de sinucidere sunt: Asia de Sud -Est, cu
o rată a sinuciderii de 13,27 la 100.000 de locuitori și Africa , cu o rată a sinuciderii de 12,84 la 100.000
de locuitori. În regiunea Estică a Mării Mediteraneene se află cea mai mică rată a sinuciderii, de 4,34
la 100.000 de locuitor i.
1.1.3. NUMĂRUL DE SINUCIDERI PE REGIUNI ȘI PE GRUPE DE ȚĂRI ÎN FUNCȚIE DE VENIT
La nivel gl obal, au fost împărțite regiuni le în funcție de venit, pentru anul 2015. Ț ările au fost
grupate în țări cu venituri ridicate și țări cu venituri mici și medii. Pentru fiecare regiune se specifică
ponderea populației globale, numărul sinuciderilor , ponderea sinuciderilor la nivel global și ratele
sinuciderii standardizate, în funcție de vârstă, pe sexe (la 100,000 de locuitori).

Pag. 8 / 27

Tabelu l 1.1 Numărul de sinucideri pe regiuni și pe grupuri de țări în funcție de venit . Ratele sinuciderii pe
sexe. (sursa de date: Global Health Observatory data )

Cu ajutorul acestui tabel se poate observa că rata de sinucidere standardizată în funcție de
vârstă este mai ridicată în țările cu venituri mai mari (12,7 la 100.000 de locuitori), față de țările cu
venituri mici și medii (11,2 la 100.000 de locuitori). Totuși, ponderea populației din țările cu venituri mici și medii e ste mult mai mare (82,6%), față de ponderea populației din țările cu venituri mari
(17,4%).
În țările cu venituri mici și medii, din regiunile respective, există o diferentă destul de mare a
ratei sinuciderii standardizate în funție de vârstă. În regiunea din America există un nivel scazut de
6,1 la 100.000 de locuitori, iar în Sud- Estul Asiei rata este de aproape 3 ori mai mare, 17,7 la 100.000
de locuitori. Fiind diferite ratele de sinucidere din aceste regiuni, în anul 2015, Sud- Estul Asiei a
reprezenta t 26,4% din populația globală și 39,2% din sinuciderile globale.
Pag. 9 / 27

Grafic 1.1. Distribuția sinuciderilor la nivel global, pe regiuni, în funcție de venit
(source: Tabelul 1.1 din prezenta lucrare)

1.2. RATA SINUCIDERII ÎN EUROPA
1.2.1. RATA SINUCIDERII PE FIECARE ȚARĂ DIN UNIUNEA EUROPEANĂ
În anul 2015, în Uniunea Europeană au fost raportate aproximativ 5 milioane de decese . Din
acestea, 58.000 (1,2%) au fost sinucideri, din care 77% (aproape 8 din 10 sinucideri) au fost comise
de bărbați și circa jumătate (48%) de către o persoană cu vârsta cuprinsă între 40 și 65 de ani.4 La
nivelul Europei , rata sinuciderilor în 2015 a fost de 11 la 100 .000 de locuitori.
Țările înregistrate cu cele mai multe sinucideri în 2015 sunt Germania, cu 10.300 decese , și
Franța cu 9.100 decese. Acestea sunt urmate de Polonia , cu 6.000 de sinucideri , Marea Britanie cu
4.500 de sinucideri și Italia , Spania cu circa 3.900 de sinucideri .
Printr -o comparație relevantă, raportând aceste cifre exacte la dime nsiunea și structura
populației, rezultă că cea mai mare r ată a sinuciderilor este în Lituania, iar cea mai scăzută în Grecia
și Cipru .

4 http://ec.europa.eu/eurostat/web/products -eurostat -news/ -/DDN -20170517 -1
Pag. 10 / 27

Figura 1.2 Rata sinuciderii pe fiecare țară din Uniunea Europeană (la 100.000 de locuitori)
(Sursa de date: Eurostat)
Conform datelor de la Eurostat, în Lituania au fost înregistrate 30,71 de sinucideri la 100.000
de locuitori , urmate de Letonia, Slovenia și Ungaria , cu circa 19 sinucideri la 100. 000 de locuitori,
Pag. 11 / 27

Croația cu 17,5, Estonia și Belgia , ambele cu aproximativ 16. Cele mai scăzute rate de sinucidere au
fost înregistrate în Cipru și Grecia , respectiv 4,6 si 4,8 sinucideri la 100.000 de locuitori, Italia cu 6,
Regatul Unit cu 7, Spania și Malta cu 8.

Grafic1 .2 Rata sinuciderii din Europa pe grupe de vârstă (la 100.000 de locuitori).
Sursa de date: WHO database
Conform Graficului 1.2 se observă că cele mai mari rate ale sinuciderii la nivel european, la
nivelul anului 2015 se regăsesc la persoanele aflate la peste 70 de ani și persoanele aflate între 50 și
69 de ani.
1.2.2. EVOLUȚIA RATEI SINUCIDERII ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
În Graficul 1.3 este prezentată evoluția ratei sinuciderii din Uniunea Europeană, prin
comparație cu cea mai scazută rata de sinucidere din Gr ecia și cea mai crescută rată de sinucidere care
se întâlnește în Lituania.
Din anul 2000 până în anul 2007 tendința ratei de sinucidere în Europa este de scădere, iar
după acest an tendința este de creștere. După anul 2007 încep să se simtă efectele crizei economice mondiale.
Criza mondială economică ce a debutat în 2007, a afectat și țările europene, conducând la
insecuritatea financiară și creșterea șomajului, între 2% si 6% în toată Uniunea Europeană. În prezența
acestui factor de risc, în Europa, după 2008 a crescut numărul de sinucideri, rata cea mai crescută de
sinucideri fiind înregistrată la bărbați.
5
5 Sorin M. Rădulescu, Suicide in Europe in the context of the global economic crisis, „Revista Română de Sociologie”,
serie nouă, anul XXIII, nr. 5 –6, p. 385 –403, București, 2012 .
Pag. 12 / 27

Grafic 1.3 Evoluția ratei sinuciderii în Uniunea Europeană (2000 -2015). Sursa de date: Eurostat

Cea mai mare creștere a ratei sinuciderilor a fost înregistrată în Grecia (creștere cu 17% în
intervalul 2007 -2009) și Irlanda (creștere cu 15% în intervalul 2007- 2009), tări în care efectele crizei
au fost mai pronunțate.
S-a mai constatat că, în 2009 anul următor declanșării crize i economice și în Europa, creșterea
ratei șomajului a influențat creșterea ratei suicidare astfel: cu până la 1% în țările care au aderat după
2004 la UE (de exemplu, Republica Cehă, Lituania, Ungaria și România ) și cu circa 7% în țările care
aderaseră mai de mult, de exemplu țări ca: Austria, Grecia, Olanda, Irlanda, Marea Britanie și
Finlanda .
1.3. EVOLUȚIA RATEI SINUCIDERII ÎN ROMÂNIA
Din analiza evoluției ratei sinuciderii în România, așa cum reiese din Graficul 1.4, se constată
unele creșteri semnificative între anii 1991 -1992, 2001- 2002 și 2007- 2010. Creșterea semnificativă
înregistrată din 1992 se datorează condițiilor sociale, economice și politice care s -au schimbat în sens
negativ, contrar așteptărilor de după revoluție (1989) . După creșterea din 1992, rata sinuciderii a
rămas oarecum constantă până în anul 2001.
În anul 2002 s -a înregistrat cifra cea mai ridicată a actelor suicidare din România, o explicație
nefundamentată științific pentru aceasta putând fi neîmplinirea așteptărilor legate de sfârșitul de
mileniu în ceea ce privește nivelul de trai. Din anul 2007 până în anul 2010 se constată o nouă tendință
de creștere a ratei sinuciderii în România, aceasta putând fi explicată prin influența crizei economi ce
mondiale și asupra României. În ultimii ani se pare că rata sinuciderii este în scădere.
Pag. 13 / 27

Grafic 1.4 Evoluția ratei sinuciderii în România (1990 -2015). Sursa datelor: Institutul Național de Statistică
În anul 2017, conform ultimelor date publicate de WHO , numărul de decese prin suicid în
România a fost de 2290, adică 0,97% din totalul deceselor .
Rata de sinucideri la 100.000 de locuitori, de 9,4 așează România pe locul 100, la nivel
mondial. Dintre cauzele de deces semnalate în România, suicidul se plasează pe locul 15.

Pag. 14 / 27

CAPITOLUL II – PREZENTAREA FACTORILOR DE RISC CARE
INFLUENȚEAZĂ RATA SINUCIDERII
2.1 FACTORI I DE RISC INDIVIDUALI
Riscul de sinucidere depinde de cât de vulnerabil sau cât de rezistent poate fi la un moment
dat un individ . Factorii de risc individuali sunt acele conjuncturi care pot determina o persoană să
dezvolte un comportament suicidar.
2.1.1 Existența unei t entativ e de sinucidere anterioară
Indicatorul cel mai important ce trebuie luat în calcul pentru evaluar ea viitorului risc de
sinucidere este existența unor încercări de suicid anterioare. Ca timp, până la o nouă tentativă de
sinucidere, poate trece chiar și un an. Totuși, recidiva poate apărea numai ca urmare a corelării mai multor factori, cum ar fi: depre sia majoră, prezența unui diagnostic psihiatric, abuzuri sexuale repetate
în trecut, o relaționare cu membrii familiei extrem de dificilă.
2.1.2 Boli mentale
S-a constatat că în țările în care populația are venituri mari, 90% dintre persoanele care au
murit urmare a sinuciderii, sufereau de boli psihice. În același timp, în țările în care veniturile
populației sunt mai mici, s -a constatat că doar circa 60% dint re persoanele care au ales să se sinucidă
prezentau tulburări psihice.
Dintre bolile psihice, cea mai frecventă, dar și cea mai ignorată și neluată în serios, este
depresia, care este denumită "boala secolului 21" în majoritatea statelor.
Printre cele mai des întâlnite boli psihice care pot conduce la un comportament suicidar sunt:
depresia, comportamentul antisocial și tulburările datorate dependenței de substanțe.
Persoanele care se sinucid sau au tentative de sinucidere, adesea, suferă de mai multe tulburări
psihice. Totuși, riscul de suicid este mai mare sau mai mic funcție de tipul de tulburare psihică. Însă,
comportamentului suicidar i se pot asocia adesea tulburările produse de depresie și dependența de
alcool.
De asemenea, depresia este adesea însoțită de lipsa speranței, care este caracterizată prin trei
aspecte majore: pierderea motivației, sentimentele cu privire la viitor și așteptările. Lipsa speranței
Pag. 15 / 27

poate fi identificată prin prezența unor gânduri cum ar fi "lucrurile nu se vor schimba niciodată" și
"nu văd cum ar putea fi mai bine". Lipsa speranței este o măsură cognitivă a modului de funcționare
psihologică.
2.1.3 Dependența de alcool și de alte substanț e nocive
Riscul de sinucidere este crescut în toate cazurile în care este asociat cu tulburările ce decurg
din folosirea de substanțe. Dependența de alcool și alte tulburări ce provin din consumul de alte
substanțe se regăsesc în până la 50% din totalul sinuciderilor. Dacă alcoolul și substanțele nocive sunt
consumate de persoane care prezintă boli psihice, riscul de sinucidere crește într -o mai mare măsură.
Având în vedere că peste 20% dintre sinucideri se pot atribui consumului de alcool, rata
sinuciderii ar putea să scadă simțitor , doar prin renunțarea la alcool. Din păcate și dependența de alte
substanțe (heroină, cannabis etc.) cresc riscul de suicid.
2.1.4 Factori de natură financiară
Recesiunile economice afectează persoanele, deoarece acestea își pierd locurile de muncă sau
suferă alte pierderi de natură financiară. Din acest motiv, recesiunile economice pot fi asociate cu
riscul individual de suicid.
Dacă pierderea unui loc de muncă sau a unei case prin executare silită se suprapune cu obiceiul
de a consuma alcool sau subst anțe nocive, ori cu depresie, anxietatea și violența, riscul de sinucidere
crește substanțial.
2.1.5 Boli grave sau cronice
Bolile grave sau cronice sunt considerate factori de risc pentru comportamentul suicidar. S -a
dovedit că riscul de suicid pentru astfel de persoane este de 2 -3 ori mai mare decât în cazul persoanelor
sănătoase din punct de vedere fizic.
Dintre bolile care se asociază cu diferite handicapuri fizice sau suferință, care conduc spre suicid,
pot fi amintite: cancerul, HIV / SIDA, diab etul.
2.1.6 Istori cul familial cu privire l a sinucider e
Sinuciderea unei persoane din cadrul unei familii ori a unei comunități produce perturbări
majore asupra vieții celor din jur. Pierderea unei persoane apropiate este în general greu de suportat,
Pag. 16 / 27

producând durere și suferință. Dar, dacă aceasta se sinucide, apar și alte sentimente: de vinovăție, de
rușine, de furie, conducând la anxietate, depresie, stres.
De asemenea, se poate așeza un stigmat asupra familiei celui care s -a sinucis, care va
împiedica manifestarea grijii și oferirea de ajutor a persoanelor din jur. În cadrul familiei pot apărea
dezechilibre, datorate sentimentelor tulburătoare. Din toate aceste motive se ajunge ca persoanele afectate de sinuciderea cuiva, să fie ele însele cu un risc crescut de tulburare mintală sau chiar de
suicid.
2.1.7 Factori genetici ș i biologici
Comportamente le suicidare se manifestă la persoanele care prezintă modificări genetice
pentru anumite sisteme neurobiologice . Spre exemplu, nivelurile scăzute de serotonină pot genera
tentaive de suicid în cazul pacienților care suferă de schizofrenie, cei care au tulburări de dispoziție sau de personalitate. În acest caz, istoricul familial în care au existat sinucideri este un factor de risc
impostanta, atât p entru sinucider, cât și pentru tentativă de suicid.
2.2 FACTORI DE RISC LA NIVEL DE COMUNITATE
Factorii de risc de suicid sunt asociați în mare măsură cu tipul comunităților în care locuiesc
oamenii. La nivel mondial, în țelegerea sinuciderii este determinată de diferiț i factori ce țin de cultur ă,
religie , cadrul legal , precum și de cadrul istoric al momentului analizat. Aceasta a condus la
identificarea unei game largi de factori comunitari care influen țează riscul de suicid.
De asemenea, un impact semnificativ asupra comportamentelor suicidare o pot avea r elațiile
imediate ale unei persoane cu familia, prietenii apropia ți și alte persoane importante. Unii dintre
factorii cheie legați de comunitate și relațiile sociale sunt descrise în cele ce urmează.
2.2.1 Dezastre naturale, conflicte sociale și războaie
Riscul de sinucidere poate crește ca urmare a trecerii prin experien ța unor dezastre naturale, a
conflictelor sociale sau a războiului, datorită efectelor distructive pe care acestea le au asupra
bunăstării sociale, asupra sănătăț ii, asupra locuin țelor, precum și asupra ocupării for ței de muncă ,
având drept urmare insecurit ate financiar ă.
S-a constatat că, în mod p aradoxal, ratele de sinucidere pot să scadă în timpul ș i imediat după
un dezastru natural sau conflict, totuși acest lucru variază între diferite grupuri de persoane. Scăderea
Pag. 17 / 27

imediat ă a ratei sinuciderii poate fi determinat ă de nevoile de intensificare a coeziunii sociale ce
rezultă î n momentele de criză. Totuși, pe ansamblu, diferite studii indic ă diferite tipare , așa încât nu
pare să existe o direc ție clară în ceea ce priveș te mortalitatea suicid ară în urma catastrofelor naturale.
2.2.2 Stresul dislocării și al transformărilor culturale majore
Stresul urmare a dislocării sau ca rezultat al transformării majore a culturii conduce la un risc
semnificativ de suicid , cu impact asupra mai multor grupuri vulnerabile, cum ar fi: populația indigenă,
refugia ții, solicitan ții de azil, persoane din centrele de deten ție, persoane strămutate și migranți nou-
veniți.
Spre exemplu, s inuciderea este predominantă în rândul popula țiilor indigene . Astfel, indienii
americani nativi din SUA ori din Canada, aborigenii australieni ș i maori aborigeni din Noua Zeelandă
au rate de sinucidere mult mai mari decât cele ale restului populaț iei. Acest lucru este valabil mai ales
pentru tineri, în special pentru bărbații tineri, care constituie unele dintre cele mai vulnerabile grupuri
din lume .
În cazul acestor categorii de persoane, pot apărea sentimente de depresie, izolare ș i
discriminare, înso țite de resentimente și neîncredere fa ță de serviciile sociale de stat și de îngrijire a
sănătă ții, mai ales dacă aceste servicii nu au în vedere diferențele de ordin cultural .
2.2.3 Discriminarea
Discriminarea împotriva unor subgrupuri din cadrul popula ției poate duce la experimentarea
unei vieți stresante, plină de respingere, stigmatizare și violen ță, care pot provoca un comportament
suicidar.
Câteva exemple de legături între discriminare ș i sinucidere includ:
• persoanele care sunt încarcerate sau deț inute;
• persoane care se identifică ca lesbiene, homosexuale, bisexuale, transsexuale ș i intersex;
• persoanele care sunt afectate de hăr țuire și de hăr țuire cibernetică;
• refugia ți, solicitan ți de azil ș i migran ți.
2.2.4 Traume datorate abuz ului
Traumele datorate abuzul ui cresc stresul emo țional și pot declan șa tulburări psihice, în special
depresie, conducând la comportamente suicidare la persoanele care sunt deja vulnerabile. Factorii de
Pag. 18 / 27

stres pot fi: diferite traume, inclusiv tortura, în special în cazul solicitan ților de azil și refugia ți, crize
de natură juridic ă, probleme financiare, probleme în cadrul relațiilor de muncă și agresiuni .
O altă categorie vulnerabilă sunt tinerii care au experimentat pe vremea copilăriei adversităț i
familiale (violen ță fizică, abuz sexual sau emo țional, neglijenț ă, maltra tare, violenț ă în familie,
separare părintească sau divor ț, îngrijire institu țională) . Aceștia prezintă un risc mult mai mare de
tulburare mintală și suicid decât alții.
2.2.5 Lipsa sentimentului de apartenență
Persoanele cărora le lipsește sentimentul de apartenență ajung să se izoleze, să se deconecteze
și de cel mai apropiat cerc social: partenerul de viață, membrii ai familiei, colegi, prieteni etc. Izolarea
este de cele mai multe ori cuplată cu depresia , cu sentimentele de singurătate și cu disperar ea.
Această stare de izolare poate apărea în urma unui eveniment negativ din viață, cu implicații
de natură psihologică, intervenind fie negarea, fie neputința de a -și împărtăși trăirile cu cineva. Lipsa
sentimentului de apartenență, lipsa scopului și a l comfortului pot conduce la un comportament
suicidar, mai ales în rândul persoanelor în vârstă care trăiesc singure.
Lipsa coeziunii sociale conduce la lipsa bunăstării și la apariția stresului psihologic, ce pot genera
circumstanțele pentru suicid. Coez iunea socială protejează îndividul, deoarece îl ține ancorat în relații
pe mai multe niveluri: familii, școli, cartiere, comunități, grupuri culturale. În aceste relații, oamenii
împărtășesc aceleași valori și se creează sentimentul valorii, sensului și al aparteneței.
2.2.6 Relaț ii conflict uale
Relațiile conflictuale (de exemplu, separarea, divorțul ), discordi ile (de exemplu, disputa
privind custodia copilului) sau pierderea persoanei dragi pot provoca stres psihologic , fiind asociate
cu risc crescut de sinucidere.
Relațiile nesănătoase pot fi, de asemenea, un factor de risc. Violen ța, inclusiv violen ța sexuală,
împotriva femeilor este un eveniment comun și adesea este comis de un partener intim. Violen ța
partenerului intim este asociată cu o creș tere riscul ui de sinucidere. La nivel global, 35% dintre femei
au suferit o violen ță fizică și / sau sexuală din partea partener ului intim sau o violen ță sexuală din
partea unui non-partener.

Pag. 19 / 27

CAPITOLUL III – ANALIZA FACTORILOR

Pag. 20 / 27

CAPITOLUL IV – MĂSURI DE PREVENIRE ALE SINUCIDERII
4.1 STRATEGII DE PREVENIRE
Luând în considerare că sinuciderile pot fi prevenite, pentru ca răspunsurile naționale să fie
eficiente, este necesară o strategie cuprinzătoare de prevenire a suicidului.
O strategie eficientă de prevenire a sinuciderilor și a tentativelor de suicid este de a restricționa
accesul la cele mai comune mijloace, inclusiv pesticide, arme de foc și anumite medicamente.
Serviciile de sănătate trebuie să includă prevenirea sinuciderilor ca o componentă de bază .
Tulburări le psihice și consumul nociv al alcoolul ui contribuie la numeroase sinucideri din întreaga
lume. Identificarea timpurie și gestionarea eficientă sunt esențiale pentru a asigura că oamenii primesc
îngrij irea de care au nevoie.
Comunitățile joacă un rol critic în prevenirea sinuciderilor, deoarece pot oferi asistență socială
persoanelor vulnerabile și se pot implica în îngrijirea ulterioară, pot lupta împotriva stigmatizării și pot sprijini pe cei îndolia ți în urma sinucider ii.
Pot fi abordate diferite tipuri de strategii de prevenire a sinuciderii:
1. Strategiile generale de prevenire sunt concepute pentru a ajunge la o populație întreagă în
efortul de a maximiza sănătatea și de a minimiza riscul de sinucidere prin eliminarea barierelor în
calea îngrijirii și prin creșterea accesului la ajutor, cum ar fi sprijinul social și modificarea mediului
fizic.
2. Strategiile selective de prevenire vizează grupurile vulnerabile dintr -o populație bazată pe
caracteristici precum vârsta, sexul, statutul ocupațional sau istoria familială. În timp ce indivizii nu pot exprima în prezent comportamente suicidare, ele pot fi la un nivel ridicat de risc biologic,
psihologic sau socio- economic.
3. Strategii de prevenție indicat e având ca țintă indivizi specifici vulnerabili din cadrul
populației – de exemplu, cei care prezintă semne timpurii de potențial de suicid sau care au făcut o
încercare de sinucidere.

Pag. 21 / 27

4.2 FACTORI DE PROTECȚIE
Spre deosebire de factorii de risc, factorii de protecție protejează oamenii împotriva riscului
de sinucidere. Deși sunt multe intervenții orientate spre reducerea factorilor de risc în prevenirea
sinuciderilor, este la fel de important să se ia în conside rare și să se consolideze factorii care s -au
dovedit a spori rezistența și conexiune a, ceea ce protejează împotriva comportamentului suicidar.
Câțiva factori de protecție sunt prezentați mai jos.
4.2.1 Relații personale puternice
Riscul comportamentului suicidar crește atunci când oamenii suferă datorită conflict elor din
cadrul relațiilor , pierdere sau discordie.
Dimpotrivă, cultivarea și întreținerea unor relații sănătoase apropiate poate crește rezistența
individuală și poate acționa ca un factor de protecție împotriva riscului de sinucidere. Cel mai apropiat
cerc social al individului – partenerii, membrii familiei, colegii, prietenii și alte persoane semnificativ e
– au cea mai mare influență și pot fi de ajutor în perioade de criză. Prietenii și familia pot fi o sursă
importantă de sprijin social, emoțional și financiar și pot micșora impactul stresorilor externi.
Rezistența obținută din acest sprijin atenuează în special, riscul de suicid asociat cu traumatismul din
copilărie. Relațiile sunt de protecție în special pentru adolescenți și persoanele în vârstă, care au un
nivel mai ridicat de dependență.
4.2.2 Credințe religioase sau spirituale
Atunci când se conside ră că credințele religioase sau spirituale confer ă protecție împotriva
sinuciderii, este importantă pruden ța. Credința în sine poate fi un factor de protecție deoarece oferă
în mod tipic un sistem de credințe structurat și poate susține comportamente care pot fi considerate
benefice din punct de vedere fizic și mental .
Cu toate acestea, multe credințe și comportamente religioase și culturale au contribuit, de
asemenea, la stigmatul legat de sinucidere datorită pozițiilor lor morale față de sinucidere care poate
descuraja căutarea de ajutor. Valoarea protectoare a religiei și a spiritualității poate să decurgă din
asigurarea accesului la o comunitate socială coerentă și susținută, cu un set comun de valori.
Multe grupuri religioase interzic, de asemenea, factorii de risc de suicid, cum ar fi consumul
de alcool. Cu toate acestea, practicile sociale al e anumitor religii au încurajat, de exemplu auto-
Pag. 22 / 27

incendierea în rândul femeilor din Asia de Sud care și -au pierdut soțul. Prin urmare, în timp ce religia
și cred ințele spirituale pot oferi o anumită protecție îm potriva sinuciderii, depinde de practici le și
interpretările culturale și contextuale specifice.
4.2.3 Stilul de viață al strategiilor poziti ve de stabilire a scopului și a bunăstării
Bunăstarea personală subiectivă și strategiile eficace de stabilire a scopului pozitiv protejează
împotriva sinuciderii. Bunăstarea este formată în parte de trăsăturile de personalitate care determină
vulnerabilitatea și rezistența la stres și traume. Stab ilitatea emoțională, o perspectivă optimistă și o
auto- identitate dezvoltată ajută la rezolvarea dificultăților vieții. O bună stimă de sine, auto -eficacitate
și abilități eficiente de rezolvare a problemelor, care includ abilitatea de a căuta ajutor atunc i când
este necesar, pot atenua impactul factorilor de stres și al adversităților copil ăriei.
Dorința de a căuta ajutor pentru problemele de sănătate mintală poate fi în special determinată
de atitudini personale. Deoarece tulburările psihice sunt stigmatizate pe scară largă, oamenii (și în
special bărbații) pot fi reticenți în a căuta ajutor. Persoanele care nu pot solicita ajutor pot să -și
compună problemele de sănătate mintală, crescând riscul de sinucidere care altfel ar fi putut fi
prevenite în mod eficient prin intervenția timpurie.
Moduri de viață sănătoasă care promovează bunăstarea mental ă și fizic ă include exerciții
fizice și sport regulate, somn și dietă adecvate, luarea în considerare a impactului alcoolului și a
drogurilor asupra sănătă ții, relațiile sănătoase și contactul social, și gestionarea eficientă a stresului.
Pag. 23 / 27

CONCLUZII

Pag. 24 / 27

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
Global and regional estimates of violence against women: prevalence and health effects of intimate
partner violence and non -partner sexual violence. Geneva: World Health Organization; 2013

Global status report on alcohol and health 2014 Geneva: World Health Organization; 2014 Johnson JG , Cohen P, Gould MS, Kasen S, Brown J, Brook JS. Childhood adversities, interpersonal
difficulties, and risk for suicide attempts during late adolescence and early adulthood. Arch Gen Psychiatry. 2002; pg.9 Kõlves K, Kõlves KE, De Leo D. Natural disasters and suicidal behaviours: a systematic literature
review. J Affect Disord. 2013; pg.1−14
Mann JJ, Currier DM. Stress, genetics and epigenetic effects on the neurobiology of suicidal
behaviour and depression. Eur Psychiatry. 2010; pg. 70
Qin P, Agerbo E, M ortensen PB. Suicide risk in relation to family history of completed suicide and
psychiatric disorders: a nested case -control study based on longitudinal registers. Lancet. 2002; pg.30

Schneider B. Substance use disorders and risk for completed suicide. A rch Suicide Res. 2009; pg.16.

Stuckler D, Basu S. The body economic: why austerity kills: recession, budget battles, and the politics of life and death. London: Penguin Press; 2013

Van Praag H. The role of religion in suicide prevention. În : Wasserman D, Wasserman C, editors.
Oxford textbook of suicidology and suicide prevention: a global perspective. Oxford: Oxford
University Press; 2009; pg.7- 12
Pag. 25 / 27

ANEXE

Pag. 26 / 27

Pag. 27 / 27