CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN [610878]
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: [anonimizat]. Mariana Pipirigeanu Pagina 1
CONTRIBUȚII PRIVIND
DEZVOLTAREA
ANTREPRENORIATULUI
ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ:
ROMÂNIA
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: [anonimizat]. Mariana Pipirigeanu Pagina 2
CUPRINS
Partea l. Stadiul actual al cunoașterii privind indicatorii și factorii de influență ai
antreprenoriatului academic ………………………………………………………… …………………..11
Capitolul l. Notații generale. Introducere …………………………………. ……………………….11
1.1. Obiective le specifice ale tezei …………………………………………………………………… 12
1.2. Rezultatel e tezei și contribuții aduse în domeniu………………………………………….. 12
1.3. Rezultatele anticipate …………………….. ……………………………………………………….. 13
1.4. Originalitatea tezei …………………………………………………………………………………… 14
1.5. Ipoteza de lucru ………………………………………….. ………………………………………….. 14
1.6. Metodologia de lucru ……………………………………………………………………………….. 19
Capitolul ll Antreprenoriatul î n diferite etape ale evoluției societății …………………… 21
2.1. Repere istorice de transformare a universităților ……………………………………………. 23
2.2. Etape ale pregătirii universitare ………………………… ………………………………………… 25
2.3. Principalii factori determinanți ai apariției universităților ……………………………….. 25
2.4. Conceptul de universitate …………………………………………………. ………………………… 26
2.4.1. Universități fondate în perioada Evului Mediu (UG l) ………………………………. …28
2.4.2 Curricula în universitățile medievale și relațiile educative …………………………. ….29
2.4.2.1. Universitatea din Bologna ……………………………………………………………… ………29
2.4.2.2. Universitatea Oxford ………………………………………………………………….. …………30
2.4.2.3. Universitatea din Paris ……………………………………………………………… …………..30
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: [anonimizat]. Mariana Pipirigeanu Pagina 3
2.4.2.4. Universitatea Cambridge ………………………………………………………….. ………… 31
2.4.3 Universit ățile Generației a ll -a sau moderne (UG ll) ………………………….. ………. 34
2.4.3.1. Universitățile din America …………………………………………………………… ……… 35
2.4.3.2. Universitățile din România .. ……………………………………………………….. ……….. 35
2.4.4. Universitățile Generației a lll -a sau Antreprenoriale (UG lll) ………………………. 37
2.5. Perspectivă comparativă …………………………….. …………………………………………….. 38
Capitolul lll. Antreprenoriatul – concepție vitală a societății contemporane …………. 40
3.1. Antreprenoriatul – definiție …………………………………………………………. ……………. 40
3.2. Antreprenoriatul academic ………………………………………………………………………… 40
3.3. Scurtă istorie a antreprenoriatului ………………………………………………………… …….41
3.4. Conceptul despre antreprenoriat …………………………………………………………………. 43
3.5. Spiritul antreprenorial …………………………………………………………………………….. …46
Capitolul 1V Importanța economiei antreprenoriale …………………………………………….50
4.1. Importanța economiei antreprenoriale ………………………………. ………………………….50
4.1.1.Teorii antreprenoriale. Concepția clasică și neoclasică ………………………….. ……….51
4.2. Relația dihotomică dintre educație și economia antreprenorială ……………………….. 53
4.2.1.Cercetare -dezvoltare în Europa. Studiu comparativ …………………….. ………… ………53
4.2.1. Investiția prioritară a fiecărei țări dezvoltate: educația …………………………… ……..56
4.3. Domenii de succes în antreprenoriat ……………………………………………………………. 58
4.3.1. Exemplificări ….. ……………………………………………………………………………… ……….59
4.4. Misiunea universității ………………………………………………………………………………… 61
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 4
4.4.1. Antreprenor – Profesor ……….. ………………………………………………………….. ……….62
4.5. Antreprenoriatul social ……………………………………………………………………………… .63
4.5.1. Domenii. Tipuri de organizații antreprenoriale … ………………………………… ………..64
4.6. Antreprenoriatul universitar……………………………………………………………….. …………65
4.6.1. Educația universitară în sec. al XX -lea ………………….. …………………………. ………..67
4.6.1.1. Evenimente pan -europene de rezonanță educațională ………………………. ………..68
4.6.1.2. Procesul de la Bologna ……………………………………………………… …………… ……..70
Capitolul V – Educația și tranziția către antreprenoriat
5.1.Universitatea tradițională în tranziție către universitatea antreprenorială …………… 71
5.2. Rolul educației în dezvoltarea antreprenorială …………… …………………………………. 72
5.3. Impactul factorilor interni și externi asupra universităților ……………………………… 74
5.3.1 Factori interni …………………………………………………………….. ………………………….74
5.3.2.Factori externi ……………………………………………………………………………………….. 75
5.4. Instrumentele și acțiunile principale ale universității antreprenoriale ………….. ….75
5.4.1. Premise și cerințe ale dezvoltării antreprenoriale ……………………………………… 76
5.4.2. Elemente cheie ale noului tip de universitate …………………………………………… 79
5.4.3 Caracteristi ci ale universității antreprenoriale …………………………………………… 83
Partea a ll -a. Cercetări proprii teoretice și experimentale ……………….. …………………. .88
Capitolul Vl – Modele de optimizare a procesului de antrep renoriat academic ……88
6.1. Managementul inovării ……………………………………………………………………………. .88
6.2. TRIZ ((Teoria Rezolvării Creative a Problemelor)………………………………………… ..89
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 5
6.3. Modelul PHASE GATE …………………………………………………………………………….. 90
6.4. Modelul FUZZY FRONT END ………………………………………………………………….. 91
6.5. Ciclul PD CA …………………………………………………………………………………………….. 92
6.5.1. Valabilitatea PDCA în mediul educațional universitar …………………………………. 93
6.5.2. Aplicabilitate …………………………………………………………………………………………. .95
6.5.3. Misiu nea universității antrepre norial academice ………………………………………….. 97
6.6. Managementul educațional. Factori de influență și indicatori ai procesului de
antreprenoriat academic …………………………….. ……………………………………………… 98
6.6.1. Definirea procesului de antreprenoriat academic …………….. ………………………….98
6.6.2. Obiective formale …………………………………………………… ……………………………… 103
6.6.3.. Obiective ale instituției vs.obiective individuale ……………. ………………………….103
6.6.4. Stabilirea obiectivelor ……………………………………………………………………………. 104
6.6.5. Def inirea leadershipului educațional ………………………………………………………… 106
a.Leadershipul ca influență ……………………………………………………………………………… 106
b. Leadershipul și v alorile ……………………………………………………………………………….. 107
c. Leadershipul și viziunea ………………………………………………………………………………. 107
Capitolul Vll. Strategia și managementul valorificării antreprenoriale a proprietății
intelectuale ………………………………………………………………………………………………………… 108
7.1. Integrarea managementului proprietății intelectu ale în managementul universitar . 108
7.2. Promovarea companiilor spin-off …………………………………………………………………. 109
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 6
7.3. Proprietatea intelectuală ……………………………………………………… ……………………… 110
7.3.1. Obiectivele valorificării proprietății intelectuale …………………………………………. 110
7.3.2. Introducere în valorificarea managementului proprietății intelectuale ……………. 113
7.3.3. Valorificarea proprietății intelectuale în contextul antreprenoriatului academic . 113
7.3.4. Responsabilitățile participanților în procesul de v alorificare a proprietății
intelectuale …………………………………………… ……………………………………………… …117
7.3.4.1. Personalul didactic și de cercetare …………………………………………………….. ……117
7.3.4.2. Studenții …………………………………………. …………………………………………….. ……118
7.3.4.3. Profesorii și cercetătorii invitați ……………………………………………………… ………118
7.3.5. De ce trebuie să participe profesorii, cercetătorii și studenții la procesul de
valorificare antreprenorială a proprietății intelectuale ?………………………………… 118
7.3.6. Resursele valorificării antreprenoriale a proprietății intel ectuale …………………..119
7.3.6.1. Finanțarea din surse proprii ………………………………………………………………… …119
7.3.6.2. Finanțarea prin fonduri capital – risc ………………………………………………….. …..119
7.3.6.3. Ce nter for Industrial and Governmental Relations (CIGR) …………………… …..122
7.3.6.4. Entități organizaționale ale infrastructurii de inovare și transfer
tehnologic ……………………………………………….. …………………………………… ……124
7.3.6.5.Îmbunătățirea accesului la finanțare ………………………………………………………… 125
Capitolul Vlll – Învățământul superior în spațiul european ……………………. …………… 127
8.1. Modele de bună practică în spațiul european al învățământului superior …………….. 127
8.1.1. Bulgaria …………………………………………………………………………………….. …………….127
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 7
8.1.2. Germania …………………………………………………………………………………… …………….128
8.1.3. Spania ……………………………………………………………………………………… ……… ……..129
8.1.4. Portugalia …………………………………………………………………………………. ……………..130
8.2. Învățământul superior în Europa Centrală și de Est …………………………………………. 131
8.2.1. Noile raporturi instituite între stat și universități …………………………………………. ..132
8.2.2. Organizarea sistemul ui de învățământ superior în actualitate …………………….. …..135
8.2.3. Autonomia instituțională, parte a organizării noului sistem de învățământ …… …138
8.2.4. Autonomia în domeniul structurilor organizaționale …………………. ……………. …..138
8.2.5. Autonomia în domeniul funcțional ………………………………………………………… ….139
8.2.6. Autonomia în domeniul a dministrativ ………………………………………………………. .139
8.2.7. Planurile de studii ………………………………………………………………………………… …141
Capitolul lX. Studiu de impact asupra performanței instituționale, corespunzătoare
scenariilor de lucru specifice sistemului de optimizare a procesului de antreprenoriat
academic dezvoltat – aplicabil în universități din România. Evoluția sistemului
universitar din România
………………………………………………………………………………….. ………… ………142
9.1. Schimbările legislative în învățământul superior din România ………………………. .142
9.2. Analiza factuală și statistică a evoluției sistemului universitar din România ……. 142
9.3 România după 1989 …………… …………………………………………………………………… .143
9.4 Cadre didactice ………………………………………………………………………………………… 148
9.4.1. Evoluția personalului didactic ……………………………………………………………. ….150
9.4.2. Ponderea cadrelor didactice feminine ………………………………………………… ……..151
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 8
9.5 Rata de absolvire a învățământului superior ……. ………………………………………… ….154
Capitolul X. Modele universitare antreprenoriale de succes în România …………….. 155
10.1. Entrepreneurship Academy (EA) ………………………………………………. …………. ……155
10.1.1. Despre EA ………………………………………………………………………… ………………….159
10.1.2. Despre modelul educațional EA …………………………………………. …………………..160
10.l.3. Taxe și burse……………………………………………………………………… …………………..160
10.2. Alte modele …………………………………………………………………………… ……………….. 161
10.2.1. CROS ……………………………………………………………………………….. ………………. ..161
10.2.1.1. Misiunea CROS ……………. …………………………………………………………………… 161
10.2.3. Universitatea Babeș -Bolyai …………………………………………………… ……………….. 162
10.2.4. Facultatea de Antreprenoriat, Ingineria și Managementul Afacerilor
(FAIMA)……………………………………….. ………………………………………………………………….. ..163
10.3. Considerente ANOSR cu privire la mediul antreprenoria l studențesc ………………164
10.3.1 Context național ……………………………………….. ………………………………………….. ..164
10.3.2. Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România……………………….. .166
10.4 Model de bună practică. Cazul ITA GOLDTECH ARAD ……………………………… 167
10.5. Premise pentru dezvoltarea antreprenoriatului în mediul universitar românesc
Prevederile Planului de Guvernare pentru perioada 2017 -2020 ……………………….. ………….170
10.5.1.Societatea antreprenorială studențească (S AS) ………………….. ……………………. …172
10.5.2. Proiectul de Ordin al ministrului privind organizarea și funcționarea SAS în
sistemul de învățământ superior din România …………………………….. ………… …..174
Capitolul X I……………………………………………………………………………. ………………………….175
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 9
11.1Prezentarea de ansamblu a abordării eficacității și eficienței sistemului
în universitar în Regiunea Vest……………………………………………………………….. …..175
11.1.1.Principii de funcționare……………………………………………………………………….. …..175
11.1.2.Obiective generale… ……………………………………………………………………………. …..176
11.1.3. Ierarhizarea universităților………………………………………………………………….. ……176
11.1.4.Metodele de cercetare …………………………………………………………………………. …..177
11.1.5.Provocări pentru nivelul universitar………………………………………………………. …..177
11.1.6.Abordare metodologică generală …………………………………………………………… ….180
11.2.Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova (UMFCV)………………………. .181
11.3. Universitatea Constantin Brâncuși din Târgu Jiu (UCB)……………. ………………. …189
11.4. Universitatea din Petroșani…………………………………………………………………… ……195
11.5. Universitatea Aurel Vlaicu din Arad (UAV)…………………………………………….. …200
11.6. Universitatea de Medicină și Farmacie Victor Babeș din Timișoara……………… …210
11.7. Universitatea Eftimie Murgu din Reșița (UEMR)……………………………………… ….216
Concluzii generale ………………… ………………………………………………………………………. ..222
Bibliografi e…………………………………………………………………………………………………… ..228
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 10
P A R T E A I.
STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII PRIVIND
INDICATORI ȘI FACTORI DE INFLUENȚĂ AI
ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC
CAPITOLUL 1
NOTAȚII GENERALE. INTRODUCERE
Scopul prezentei teze este de a aborda o problemă de mare act ualitate în societatea
contemporană, problema antreprenoriatului academic, aspect care se impune atenției grație
impactului său crescut asupra evoluției vieții social -economice și culturale. De aceea, teza de
față își propune să abordeze problemele de bază ale sistemului de învățământ superior, ale
transformărilor antreprenoriale intervenite în viața universităților precum și fundamentarea
unui model inovativ, având ca punct de plecare antreprenoriatul academic, care să conducă la
creșterea performanței i nstituționale a universităților din țara noastră.
Problema cu relevanță practică, pe care teza, în urma cercetării întreprinse, o propune
spre rezolvare, este dezvoltarea unui model inovativ original al proceselor de bază din cadrul
universităților, proces care să poată fi operaționalizat, bazat pe antreprenoriat academic , care
să țină cont, în mod echilibrat, de cele trei dimensiuni ale universității antreprenoriale:
educație, cercetare și antreprenoriat și care să permită dezvoltarea și implementarea unui
model managerial, destinat creșterii performanței instituționale.
Partea introductivă a tezei este destinată prezentării obiectivelor propuse, a stadiului la
care s -a ajuns în literatura de specialitate în acest domeniu, reliefării rezultatelor obținute ș i a
contribuțiilor originale realizate în urma desfășurării cercetării. De asemenea, vor fi prezentate
și rezultatele anticipate ale cercetării de față. O atenție deosebită am acordat prezentării
metodologiei de lucru.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 11
1.1. Obiectivele specifice ale tezei vor fi:
a. Să definească, să analizeze și să selecteze / grupeze indicatorii și factorii de
influență ai antreprenoriatului academic, adecvați diferitelor modele funcționale existente în
literatura de specialitate;
b. Să studieze comparativ și să definească modelel e funcționale adecvate
antreprenoriatului academic, pe baza principiilor acceptate în literatura de specialitate (ciclul
de viață al procesului de cercetare – dezvoltare – inovare din universități, influența factorilor
de influență interni și externi asupr a mecanismelor antreprenoriale din universități etc.);
c. Să dezvolte un model inovativ original de antreprenoriat academic. De
asemenea, corespunzător acestui model original, să definească setul de indicatori și factori de
influență specifici;
d. Să de zvolte un model original de antreprenoriat academic creat și orientat pe
obiective de performanță specifice;
e. Sa dezvolte un set de indicatori de monitorizare și evaluare a performanței
instituționale, adaptat unui model managerial aplicabil în mediul unive rsitar;
f. Să facă studii de impact asupra performanței instituționale, corespunzătoare
scenariilor de lucru specifice modelului managerial dezvoltat – aplicabil în universități,
utilizate ca studii de caz ;
g. Să dezvolte și să implementeze un instrument manager ial, adecvat sistemelor
manageriale academice, cu scopul creșterii performanței instituționale;
h. Să formuleze recomandări de politici publice, în scopul fundamentării unor
strategii și instrumente manageriale aplicabile în universități, bazate pe antrepren oriat
academic .
1.2. Rezultatele tezei și contribuții originale
Principala provocare științifică care va fi rezolvată în cadrul tezei se referă la
abordarea celor trei procese cheie (educație, cercetare, antreprenoriat) ca fiind procese
cuplate, în cadrul sis temului integrat al universității antreprenoriale, modelul actual al
învățământului universitar de calitate.
O altă provocare este dată de investigarea în premieră a unui asemenea sistem într -o
zonă întinsă a Europei, mai exact în Europa Centrală și de Es t, zonă care a traversat o
contorsionată perioadă de tranziție socio -politică și economică, cu majore transformări la
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 12
nivelul vieții cultural -educative. Teza se va concentra asupra reliefării modificărilor de
structură intervenite într -o țară cu economia î n tranziție, cum este cazul României, aducând în
discuție exemple concrete de universități antreprenoriale românești.
Teza va propune o nouă viziune asupra indicatorilor / factorilor de influență ai
proceselor, în condițiile în care este recunoscut pe pla n internațional că actualii indicatori nu
mai sunt adecvați realității dinamice în rapidă schimbare.
1.3. Rezultate anticipate :
a. Sistem de indicatori și factori de influență ai antreprenoriatului academic, adecvat
diferitelor modele funcționale stud iate;
b. Studiu comparativ al modelelor funcționale ale antreprenoriatului
academic și a exemplelor de bune practici internaționale;
c. Model inovativ original de antreprenoriat academic și a setului
corespunzător de indicatori și factori de influență specifi ci;
d. Sistem inovativ de management universitar, bazat pe modelul original de
antreprenoriat academic creat și orientat pe obiective de performanță
specifice diferitelor domenii ale științei;
e. Set de indicatori de monit orizare și evaluare a performanței instituționale
adaptat sistemului managerial;
f. Studii de impact asupra performanței instituționale, corespunzătoare
scenariilor de lucru specifice sistemului managerial dezvoltat – aplicabil
în universități, utilizate ca studii de caz ;
g. Instrument decizional adecvat sistemelor manageriale academice, cu
scopul creșterii performanței instituționale;
h. Recomandări de politici publice, în scopul fundamentării unor str ategii și
instrumente manageriale aplicabile în universități, bazate pe
antreprenoriat academic .
1.4. Originalitatea tezei
Originalitatea tezei este susținută de abordarea dinamică și integrată, în premieră, a procesului
de transformar e a universității bidimensionale (educație, cercetare) într -una tridimensională
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 13
(educație, cercetare, antreprenoriat), luând în analiză factori specifici de influență, care sunt
corespondenți realităților din România.
Caracterul inovativ al tezei este dem onstrat de modelul nou pe care îl propune pentru
managementul reformei universitare, orientat pe obiective de performanță, bazat pe conceptul
original de antreprenoriat academic.
Pentru dezvoltarea unui model de referință integrativ și inovativ al procesel or de bază
(educație, cercetare, antreprenoriat) din universități, bazat pe antreprenoriat academic, este
nevoie de o modelare de sistem, care conține mai multe subsisteme și care să permită o
viziune de ansamblu a unei realități investigate din mai multe perspective, între discipline și
înăuntrul diverselor discipline și dincolo de orice disciplină, care să propună o cunoaștere
unitară, devenind astfel necesare cunoștințe din domeniul mai multor știinte, respectiv științe
naturale și exacte, științe ingine rești și tehnologice, științe sociale și economice, științe
umaniste.
Astfel, teza are un caracter transdiciplinar, impus de complexitatea problemei, care
necesită teorii matematice, modele de proces, statistică matematică, sociometrie, analiză
economică etc.
1.5. Ipoteza de lucru
În prezent, există două mari abordări teoretice ale universității antreprenoriale:
O concepție mai largă abordând universitatea ca producător al capitalului
intelectual și social pentru și în societate.
O concepție restrânsă privind universitatea din perspectiva optimizării
comercializării rezultatelor cercetării și a funcției de finanțare.
Ceea ce nu există, până în prezent, este o cercetare privind universitatea
antreprenorială din țări cu economie în tra nziție.
Există trei mari probleme ale cercetării aplicative din domeniu, care deși au fost
abordate de numeroase echipe de cercetători, încă rămân multe aspecte nerezolvate, pe care
proiectul propune să le soluționeze. Aceste trei mari probleme sunt model ul proceselor de
bază, indicatorii / factorii de influență ai proceselor, modelul managerial.
Pe lângă educație și cercetare, serviciul pentru dezvoltarea societății este pe cale să
devină o misiune nouă coerentă a universității.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 14
Tranziția către îndeplin irea celei de a treia misiuni este denumită a doua revoluție
academică, iar universitățile active în acest proces sunt denumite universități antreprenoriale1.
Universitățile antreprenoriale sunt caracterizate de legăturile dintre Universitate –
Industrie – Guvern, în cadrul cărora domeniul antreprenorial are un rol special.
Modelul general cunoscut al antreprenoriatului academic nu prezintă în detaliu toate
traiectoriile posibile ale producerii cunoașterii și funcțiile domeniului antreprenorial al
universi tății, în conexiune cu componentele de educație și cercetare2.
Necesitatea acestei teze este determinată de transformările antreprenoriale ce se
prefigurează în universități și de coalescența lumii academice și economice, acestea
constituind subiectul un or dezbateri intense, în ultimii ani3. Multe studii se referă la
conceptualizarea implicării cercetătorilor din universități în activitatea de comercializare a
invențiilor, ca o potențială modificare în identitatea lor de rol.
Alte studii, pun în evidență ideea că introducerea modelului universității
antreprenoriale presupune schimbarea managementului academic cu unul de întreprindere
(entrepreneurial management).
Raportat la stadiul actual al cunoașterii, scopul tezei este să contribuie la crearea unei
mai bune înțelegeri a mecanismelor transformării inovative a universităților și să propună o
nouă percepție a comunității academice asupra conceptului de universitate antreprenorială.
Analizele și discuțiile asupra conceptului de universitate antreprenorial ă au început
după apariția studiului publicat de Burton Clark, în anul 19984.
Autorul acestui studiu a identificat cinci elemente cheie ale noului tip de universitate:
o bază consolidată a managementului, un mediu extern întărit de dezvoltare, o finanțare de
bază diversificată, un mediu academic stimulativ, o cultură antreprenorială integrată.
ARACIS a propus următoarea definiție a universității antreprenoriale: “Instituție de
învățământ superior care desfășoară activități independente, pe propriul risc, angajată în
1 Jan Youtie, Philip Shapira – Building an innovation hub: A case study of the transformation of university roles
in re gional technological and economic development , Research Policy 37, 2008, p. 1188 –1204.
2 Arianna Martinelli, Martin M eyer, Nick von Tunzelmann , Becoming an entrepreneurial university? A case
study of knowledge exchange relationships and faculty attitudes in a medium -sized, research -oriented
university , J Technol Transfer, 2008, 33:p.259–283.
3 S. Jain et al. , Academics or entrepreneurs? Investigating role identity modification of university scientists
involved in commercialization activity , Research Po licy 38 ,2009, p. 922–935
4 Clark, Burton, R. , Creating Entrepreneurial Universities: Organizational Pathways of Transformation . Oxford:
International Association of Universities and Elsevier Science Ltd. (Issues in Higher Education Series), 1998
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 15
dezvoltarea economică și socială a regiunii, utilizând creativ resursele existente și adaptată la
solicitările mediului, funcționând în parametrii costurilor și veniturilor” 5.
Făcând apel la cercetări transdisciplinare, teza va defini mai în d etaliu ce este
universitatea antreprenorială, plecând de la corijarea unor erori de interpretare, care s -au făcut
până în prezent (universitatea antreprenorială – școală comercială, universitatea
antreprenorială – adoptarea en – gros de metode și valori al e sectorului comercial,
universitatea antreprenorială – “linie de asamblare” pentru crearea de noi companii).
A iniția o strategie de transformare a universității într -una antreprenorială nu însemnă
a schimba universitatea într -o mare societate comercială .
În spiritul acestei teze, va fi dezvoltată noțiunea de universitate antreprenorială, în
scopul armonizării celor trei componente: educație, cercetare, antreprenoriat, pe baza unui
model funcțional nou al proceselor de bază.
Conform literaturii de spec ialitate, trei teme sunt dezbătute, în încercarea de a se
redefini universitatea antreprenorială6: relația dintre comportamentul inovativ și cel
antreprenorial, importanța creșterii finanțării activității academice, relația antreprenoriatul
intern și cel e xtern.
Bazându -se pe aceste observații, teza va studia succesul antreprenoriatului universitar,
care implică interacțiuni strânse între trei domenii principale: strategie, structură și cultură.
În înțelesul acestei teze, universitatea antreprenorială viz ează mai mult decât simpla
valorificare a proprietății intelectuale, adică va avea în vedere toate inițiativele și activitățile
antreprenoriale care conduc la creșterea valorii educației și cercetării și în general a
cunoașterii produse de universitate7.
Schimbarea structurii și funcțiilor universităților a devenit o necesitate crucială în
transformarea fluxului de cunoaștere în noi surse de inovare industrială 8. Principial,
universitățile sunt solicitate să îndeplinească misiunea educa ției, cercetării și serviciilor.
5 ARACIS , http://proiecte.aracis.ro/fileadmin/Academis/A3/3._Glosar_act_3.pdf
6 ECIU Leadership Programme 2004/2005, Entrepreneurial University, Myth or Reality?
7 World Intellec tual Property Organization, Guidelines on Developing Intellectual Property Policy , WIPO
Publication No. 848(E), 2001
8 Y.C. Chang et al. , Managing academic innovation in Taiwan: Towards a scientific –economic framework ,
Technological Forecasting & Social Ch ange 73, 199 –213, 2006 .
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 16
Scopul și funcția universității au fost mereu crearea cunoașterii și belșugului în
beneficiul public. Acest model a evoluat către acela care privește universitatea ca un actor
major în procesul dezvoltării economice.
În legătură cu finalita tea activității universităților antreprenoriale, există preocupări
teoretice și practice, care vizează îmbunătățirea managementului universitar.
Sunt studiate formele emergente ale antreprenoriatului academic, pentru o în țelegere
mai adâncă a modalită ții de a manageria un asemenea nou modus vivendi universitar și pentru
a prefigura impactul acestuia atât asupra științei, cât și asupra antreprenoriatului9.
Teza va arăta că obiectivele valorificării antreprenoriale a proprietă ții intelectuale ar
trebui să fie complementare celor de educa ție și de producere a cunoa șterii, iar acestea ar
trebui completate cu cele ale antreprenoriatului social 10.
Ideea de bază este că universită țile au datoria să promoveze suportul și serviciile
antreprenoriale menite să cree ze mediul optim favorabil crea ției și transpunerii practice a
antreprenoriatului academic.
Conform citării din literatura de specialitate11, Lee a efectuat un studiu asupra a 1000
de facultă ți din 115 universită ți americane, cu privire la rela ția dintre u niversită ți și industrie.
Concluziile acelui studiu au pus în eviden ță șapte obiective ale universită ților:
favorizarea cercetării aplicative a universității,
promovarea invențiilor brevetabile,
participarea la dezvoltarea economică regională,
intensifica rea comercializării rezultatelor cercetării academice,
stimularea activită ții de consultan ță universitară acordată industriei,
oferirea de suport pentru companiile de start -up bazate pe tehnologie avansată,
stimularea investițiilor de capital în companii b azate pe cercetare academică.
În timp, ideea de universitate antreprenorial ă a fost încorporat ă într-un concept mai
concentrat numit „ antreprenoriat academic ”.
9 S. Jain et al. , Academics or entrepreneurs? Investigating role identity modification of university scientists
involved in commercialization activity , Research Policy 38, 2009, p. 935 –937.
10 Praxis Unico and University of Oxfor d,UK , Intellectual asset for universities, Concept House, Cardiff Road,
Newport, 2010.
11 J.M. Azagra -Caro et al. , Faculty support for the objectives of university –industry relations versus degree of
R&D cooperation: The importance of regional absorptive capacity, Research Policy 35, 2006, 37–55.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 17
Antreprenoriatul academic nu este un singur eveniment, ci este un proces continuu
cuprinzând o serie de evenimente12.
Un model de proces al antreprenoriatului academic este util, deoarece acesta clarific ă
activit ăți, roluri ale p ărților poten țial interesate și factori cheie de succes asociați cu fiecare
etapă 13.
Teza pleacă de la ideea c ă o univ ersitate antreprenorial ă este un incubator natural
care, prin adoptarea unei strategii coordonate a activită ților critice (educa ție, cercetare și
antreprenoriat), încearcă să ofere o atmosfer ă corespunzătoare în care comunitatea
universitară poate explora, evalua și exploata idei, care ar putea fi transformate în ini țiative
antreprenoriale sociale și economice14.
Majoritatea modelelor teoretice ale universită ții antreprenoriale au încercat explicarea
acțiunii unor factori interni ai organiza țiilor care gene rează un avantaj competitiv 15.
Alte studii se referă la modele integrate care ajută la înțelegerea ac țiunii factorilor
interni și externi asupra universității antreprenoriale dintr -o regiune specifică.
Aceste modele nu iau în considerare asemănările și d eosebirile dintre acești factori în
universități antreprenoriale din diferite regiuni, nici cum acei factori ar putea fi asociați cu
activitățile universității (rezultate) și impactul acestora asupra dezvoltării sociale și economice
(ieșiri).16
Nu s -au ef ectuat cercetări comparative pentru a înțelege asemănările și diferențele
dintre factorii de influență și rezultatele/ieșirile universităților antreprenoriale din diferite
regiuni, care împărtășesc condiții sociale, economice și politice similare.
Există studii care identifică patru grupuri de resurse și capabilități:
12 G.D. Markman et al. , Entrepreneurship and university -based technology transfer , Journal of Business
Venturing 20, 241 –263, 2005; Griffin T., Evaluating QFD´s Use in Firms as a Process for Developing products ,
The journal of Product Innovation Management 9 (3), 1992.
13 Matthew S. Wo od – A process model of academic entrepreneurship , în revista Business Horizons , 2011, 54,
153—161.
14 Mustar, P., Wright, M. , Convergence or path dependency in policies to fost er the creation of university spin –
off firms? A comparison of France and the United Kingdom . The Journal of Te chnology Transfer 35 (1), 42 –65,
2010.
15 Maribel Guerrero, David Urbano, James Cu nningham, Damien Organ , Entrepreneurial universities in two
Euro pean regions: a case study comparison , J Technol Transf, DOI 10.1007/s , 2012.
16 Mosey, S., Wright, M.(2007), From human capital to social capital: a longitudinal study of technology -based
academic entrepreneurs . Entrepreneurship Theory and Practice 31 (6), 909–935, 2007.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 18
Politicile interne și strategiile universității, care pot promova sau inhiba
antreprenoriatului;
stocul de tehnologie, care determină apariția unor oportunități de afaceri;
resursele și iniț iativele direct structurate pentru crearea de suport pentru
afaceri;
capitalul uman, privind numărul de potențiali întreprinzători academici și
caracteristicile lor17.
Cu toate acestea, trebuie să evidențiem ideea că universitățile nu au neapărat nevoie să
concentreze atenția la toate resursele și capacitățile.
Este necesar ca fiecare universitate să dezvolte propriile planuri strategice, care includ
obiective strategice legate și de antreprenoriatul academic și să delibereze care trebuie să fie
priorități le lor18.
Necesitatea și oportunitatea tezei sunt determinate și de lipsa unei cercetări
sistematice în România, chiar dacă există unele preocupări ale ASE privind antreprenoriatul
bazat pe cunoaștere, în cadrul unui proiect cu obiective educaționale 19.
1.6 . Metodologie
Instrumentele folosite pentru realizarea cercetării și a studiului de caz vor fi: cercetarea
bibliografică, cercetarea pe bază de chestionar, cercetarea focus grup, analiza modelelor
conceptuale și modelarea descriptivă.
Cercetarea bibliograf ică a fost efectuată din perspectivă critică, coroborând studiile
efectuate în domeniu în diverse spații culturale, ținând cont de faptul că obiectul cercetării de
față îl formează procesul de învățământ universitar -academic. Devine un fapt evident
necesit atea luării în considerare a tuturor fenomenelor implicate pe parcursul desfășurării
17Gómez -Gras, Jose Maria s.a. (2007) INDICATORS OF ACADEMIC ENTREPRENEURSHIP : Monitoring
determinants, start -up activity and wealth creation, Universidad Miguel Hernández de Elche, 2007; Lockett, A.,
Wright, M.(2005), Resources, capabiliti es, risk capital and the creation of university spin -out companies ,
Research Policy 34 (7), 1043 –1057.
18 Marek J. Druzdzel and Roger R. Flynn, Decision Support Systems , Encyclopedia of Library and Information
Science, Second Edition, Allen Kent (ed.), New York: Marcel Dekker, Inc. , 2002; Griffin T., Evaluating QFD´s
Use in Firms as a Process for Developing products, în The journal of Product Innovation Management 9 (3),
1992.
19 http://www.aac.ase.ro/ , Academia de a ntreprenoriat bazat pe cunostere, proiect POSDRU/92/3.1/S/56330,
ASE.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 19
antreprenoriatului academic (ceea ce implică analiza elementelor social -economice, politice și
culturale care, în totalitatea lor, formează contextul general pe care se pr efigurează,
conturează și dezvoltă antreprenoriatul academic). Am apelat la studii de apariție recentă, cât
și la studii mai vechi pentru a putea avea o viziune de ansamblu, comparativă asupra
fenomenului an alizat, antreprenoriatul academic.
Cercetarea pe bază de chestionar și cercetarea focus grup m -au călăuzit îndeaproape în
partea a doua a tezei de față, în ce rcetarea proprie. Am avut, astfel posibilitatea de a afla date
exacte referitoare la numărul de cadre didactice universitare implicate direct în pr ocesul de
antreprenoriat academic, sau la situația sudenților și a absolvenților în sensul implicării
acestora în domeniul afacerilor, mai exact în sensul derulării unei afaceri personale sub
directa monitorizare a specialiștilor în domeniu.
Modelele conce ptuale și modelarea descriptivă sunt alte puncte de interes urmărite în
teza de față. Atât metodele cercetării cantitative , cât și cele ale cercetării calitative mi -au fost
de mare ajutor în conturarea unor puncte de vedere personale, în urma prelucrării datelor
astfel obținute și prin interpretarea critică a bibliografiei de specialitate consultate.
Cercetarea este benefică pentru managerii și salariații din universități și institute de
cercetare, iar analiza calitativă și cantitativă, alături de corelaț iile realizate și modelul propus
reprezintă aspecte practice care să ajute la eficientizare și creștere economică.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 20
CAPITOLUL ll
Antreprenoriatul în diferite etape ale evoluției societății
Universitatea este, prin însăși esența sa, o instituție prin excelență europeană, deoarece
a luat naștere pe acest continent, fiind una dintre instituțiile cu o lungă durată istorică
cultural -științifică, care a parcurs mai multe etape în dezvoltarea sa, reușind să se afirme în
primul rând pe bătrânul continent pentru ca mai apoi să se afirme și în alte părți ale lumii
America, Australia, Japonia.
Inițial, „universitatea” a fost concepută ca o instituție a cărei misiune era educația,
ulterior adoptând și funcția generării de cun oaștere (cercetare).
În ultimii ani, a apărut ideea ca universitatea să își asume o “a treia” misiune, a)
contribuind la educarea noilor generații; b) provocarea cercetării științifice în sfera politicii; c)
stabilirea relațiilor între mecanismele instituț ionale și organizații în scopul de a promova
știința către sectorul privat prin transfer de tehnologie20 , pentru a contribui mai direct la
dezvoltarea socială și economică.
Numeroase articole de specialitate au arătat că, dacă universitățile ar elabora u n ghid
bazat pe obiectivele finale privind etapele de transformare a acestora și transmit aceste
informații, ele nu vor putea fi aplicate în totalitate de toate universitățile, deoarece fiecare
instituție de învățământ superior are o anumită istorie, tradi ție și structură organizatorică.
Universitățile au început să își asume un rol crescut în dezvoltarea economică bazată
pe știință și tehnologie , devenind astfel puternice centre de inovare și lideri regionali21.
Transformarea antreprenorială a universităț ilor are în vedere conceptul dezvoltării
durabile, care este legat de procesul de dezvoltare a instrumentelor de susținere a științei,
tehnologiei, inovării și valorificării proprietății intelectuale în învățământul superior.
20 Henry Etzkowitz, Patrik Asplund, Niklas Nordman , The Relevance of Problem -based Learning for Policy
Development in University – Business Cooperation, în ”European Journal of Educatio n”, februarie 2016, p. 119 –
134.
21 Joutie J. Shapira Ph , Nanoscience and Nanotechnology in Scopus: Journal Identification and Visualization ,
2008.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 21
Printre multiplii factori de influență asupra tranziției universităților, în ceea ce privește
rolul lor, se află schimbările din economiile avansate către sistemele inovative bazate pe
cunoaștere, deschise și mai interactive.
Aceste schimbări provoacă universitățile să -și reorganizeze cercetarea și inovarea, să –
și evalueze misiunea și metodele educaționale, dezvoltând totodată schimbul internațional de
cunoaștere prin mobilitatea studenților, recunoașterea diplomelor.
Acest proces de transformare a fost conceptualizat în ultima vreme în moduri diferite:
de exemplu, începând de la ideea că este o schimbare a “ contractului social ” dintre
universitate și societate22 , sau ca o schimbare a modului de a produce cunoașterea , sau ca
apariția modelului Helix Triple23 .
Aceste elemente pot condu ce la schimbarea atitudinilor factorilor decizionali din
cadrul universităților față de relația cu instituțiile externe cu privire la schimburile de
cunoștințe prin transfer tehnologic.
În acest sens, putem afirma că interactivitatea universității cu inst ituțiile externe la
început putând fi una doar informațională, poate deveni ulterior liantul contractual al
schimburilor de cunoștințe și de transfer având ca rezultat lansarea de noi firme.
Comisia Europeană a publicat în noiembrie 2005 comunicatul “Moder nizarea
educației și a instruirii: o contribuție vitală la prosperitatea și coeziunea socială în Europa”,
face referire direct la “universitatea antreprenorială”.
Modernizarea universităților europene, implică asumarea acestora nu numai în rolul
educării c i și în cel de cercetare -inovare, reprezintă o condiție esențială pentru atingerea
obiectivelor Strategiei de la Lisabona.
Comparativ cu țările dezvoltate din Uniunea Europeană, universitățile din România se
confruntă cu multe probleme, în ceea ce priveșt e transformarea acestora în universități
antreprenoriale.
Există o finanțare publică deficitară a educației și cercetării științifice și cele mai
multe universități nu au venituri proprii, cu care să poată suplimenta fondurile
guvernamentale.
22 Henry Etzkowitz, Triple Helix: University, Industry, Government in Action , Routledge, United Kingdom, 2008 .
23 Loet Leydesdorff, Henry Etzkowith , Emergence of a Triple Helix of university —industry —government
relations vol. 23, nr. 5, oct. 1996, p. 279 -286.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 22
Indisponibil itatea unor fonduri adecvate cauzează universităților dificultăți în
îndeplinirea misiunii și obiectivelor acestora.
Pentru o dezvoltare intensivă a învățământului superior sunt necesare profunde măsuri
de transformare a universităților, pe calea antrepren oriatului academic.
Totodată s -a modificat rolul și poziția statului în procesul educațional.
Dacă până în 1989 statul finanța integral procesul educațional, prin care impunea
politicile educaționale, în prezent acesta tinde să se retragă din a mai finanț a toate
programele universitare, orientându -și interesul către calitatea actului educațional.
Ofertele educaționale sunt din ce în ce mai puțin controlate de stat ele îndreptându -se
tot mai mult spre cerințele mediului de afaceri, ONG -uri, instituții pu blice etc.
În ultimii ani autoritățile guvernamentale au încurajat universitățile să „comercializeze
rezultatele cercetării științifice” și să participe activ la ceea ce se numește astăzi economia
cunoașterii24 .
În contextul schimbărilor climatului econom ic continuu din ultima perioadă,
universitățile au fost nevoite a se adapta noilor cerințe ale mediului de afaceri, reușind să
adapteze stucturile și programele de studiu și de cercetare.
Învățământul la distanță, cursurile de scurtă durată, programele de formare continuă,
au dus la satisfacția noilor cerințe ale mediului de afaceri și implicit au condus și la
dezvoltarea universităților.
2.1. Repere istorice de transformare a universităților
Mari filozofi precum Heraclit, Democrit, Socrate, Platon și Aristotel (sec VI -V p.e.n )
au încercat în lucrărilor lor să explice fenomenul educației plecând de la ideea că fiecare om
este apt pentru a învăța, a cunoaște adevărul și de a se perfecționa.
Democrit (gânditor enciclopedic 470 -460 î.e.n) a pus bazele te oriei cunoașterii în care
a exemplificat că există două tipuri de cunoștinte: raționale și senzoriale.
24 Codling A, Meek , B. – La diversite dans l’enseignement superieur: douye propositions . In Politiqu es et gestion
de l”enseignement superieur, 18,3 , 2006.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 23
Prin reflecțiile sale despre om, Socrate (469 -399 î.Hr) a susținut că omul să ajungă la
perfectarea calităților sale trebuie să cunoască binele, de ai ci rezultă și îndemnul „cunoaște -te
pe tine însuți”.
Platon (427 -347 î. Hr) asimila educația cu un proces de formare și orientare a ființei
umane către cunoașterea științifică sau filozofică. A cunoaște și a învăța sunt cele două fațete
ale procesului educațional care ne conduc spre înțelepciune.
Platon formează și o definiție: “Buna educație este cea care dă corpului și sufletului
toată frumusețea, toată perfecțiunea de care sunt capabile”.
Aristotel (384 -322 î. Hr)l este prototipul profesorului. Est e adeptul dezvoltării
progresive a „sufletului” (corporalitate, sensibilitate și inteligibilitate) acestora fiindu -le
necesare tratamente diferențiate. În lucrarea „Despre suflet”, propune o teorie psihologică
definind sufletul prin simțire, gândire și miș care, distingând totodată și trei ipostaze ale
acestuia:
a) un suflet vegetativ, căruia îi sunt caracteristice hrănirea, dorințele, imaginația și
memoria
b) un suflet animalic
c) un suflet rațional, unde gândirea îi descoperă omului adevărul și îl îndreaptă spr e
nemurire.
Spre sfârșitul sec al V -lea, societatea feudală își încetează existența și apare o nouă
epocă istorică care se întinde pe o perioadă mai mare de 12 secole și care este cunoscută ca
perioada Evului Mediu.
Perioada medievală a Evului Mediu a f ost divizată după istoricul german Cristoph
Cellarius în trei mari perioade: Evul Mediu Timpuriu – Antichitatea (sec V -X ), Evul Mediu
Dezvoltat (sec XI -XII) și Epoca Modernă (sec XIV -XVI).
La constituirea învățământului universitar cu grad superior, un rol important l -au avut
Pitagora, Platon și Aristotel datorită cerințelor de admitere în cadrul școlilor pe care le
conduceau, de pildă pentru a intra la Academia lui Platon –„Nimeni nu poate intra aici, dacă
nu este geometru”, ceea ce presupunea că aspir antul la o astfel de școală avea la bază o
pregătire anterioară.
Apărută în sec al XI -lea, universitatea este una dintre cele mai vechi instituții din lume
având o lungă istorie culturală, care de -a lungul timpului a parcurs două mari etape în
dezvoltar ea sa.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 24
2.2. Etape ale pregătirii universitare
În prima etapă pregătirea se realiza la un nivel, însă fără să existe o reflectare
profundă și o metodică adecvată de îndrumare a studenților, pe care am putea -o numi
pedagogia universitară obiecti vă.
Cea de -a doua etapă, pedagogia universitară reflexivă , unde predarea -învățarea
studenților se realiza după o metodologie bine conturată pe baza unor modele de acțiune mai
mult sau mai puțin întemeiate teoretic.
Făcând o retrospectivă asupra istoriei universităților din Europa vedem că acestea au
luat ființă prin contopirea a două concepte, cel bizantin al facultăților și cel islamic prin
acordarea de grade academice, înregistrând de -a lungul timpului câteva momente distincte
din punct de vedere a rapo rtărilor acestora la valori.
2.3. Principalii factori determinanți ai apariției universităților
Apariția primelor universități din Evul Mediu a fost legată de dezvoltarea orașelor
interacționând direct cu mediul social din care făceau parte, influențâ ndu-se reciproc, acestea
realizându -se din dorința de a forma persoane calificate (teologi la Paris, medici la
Montpellier, juriști la Bologna).
Factorii care au contribuit la apariția primelor universități își au originea mai precis în
jurul anului 1000 c ând au luat sfârșit invaziile nordicilor, ale maghiarilor din Est și construirea
de noi structuri politice precum monarhiile feudale.
Producerea unor surplusuri de alimente datorită noilor metode de prelucrare a
terenurilor au condus la creșterea semnific ativă a populației.
Mai mult decât atât, având în vedere că surplusul putea fi vândut în orașe, acestea și –
au mărit dimensiunile începând astfel urbanizarea. În cadrul orașelor apar primele corporații
meșteșugărești și comerciale, fiecare dintre el e fiind o „universitas”, adică o breaslă pentru
toți care practicau aceeași meserie.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 25
Ca urmare a dezvoltării corporațiilor meșteșugărești și comerciale, care puneau accent
pe bunuri imobile, pe semnarea contractelor și de rezolvare pe cale pașnică a litigi ilor
contractuale apărute, toate acestea au făcut să crească interesul pentru legea scrisă.
Dezvoltarea orașelor, sporirea posibilităților de comunicare între diferite țări sau
regiuni și o creștere contractuală, avântul intelectual început din sec. al XI –lea, a stimulat
setea de cunoaștere și pasiunea spre știință, toți acești factori au favorizat dezvoltarea
programului de învățământ.
Încă de la primele apariții și până în prezent, universitatea s -a aflat într -un proces
continuu de reorganizare atât din punct de vedere organizatoric cât și asupra viziunii nevoilor
cadrului social din care face parte.
Instituții de învățământ superior au existat și în afara continentului European, fiecare
tip de universitate fiind specific cadrului cultural care a creat -o, nu doar cel specific
european.
J. G. Wissema 25(2009) în lucrarea „Towards the Third Generation, University
Managing the university in transition”, clasifică foarte bine universitățile apărute de -a lungul
timpului și anume:
a) Universități prima Generaț ie sau Medievale (UG 1)
b) Universități Generația a II -a sau Moderne (UG 2)
c) Universități Generația a III -a sau Antreprenoriale (UG 3).
2.4. Conceptul de universitate
Termenul de „universitate”, așa cum îl înțelegem astăzi, este unul dintre cele mai
originale creații ale Evului Mediu occidental. În sec. al XII -lea, noțiunea termenului
„universitate” provenea din latinescul „universitas” și era foarte diferit de cel de azi
neindicând nicidecum o instituție sau un loc unde se desfășurau cursuri, el exemplificând o
formă de organizare , un fel de asociație, corporație, a profesorilor și studenților, așa cum era
prevăzut în dreptul roman.
25 J. G. Wissema , Towards the Third Generation, University Managing the university in transition, Routledge,
United Kingdom, 2009.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 26
Universitatea medievală reprezenta un nou sistem de educație care la început nu avea
înțelesul de instituție șco lară colectivă de educație, deoarece informația era transmisă de un
profesor asociat și avea mai mult caracter enciclopedic datorită predării tuturor disciplinelor
umane. Pentru a putea preda profesorul era obligat să urmeze 5 – 7 ani cursurile unui profes or
renumit.
Primele universități au apărut la sfârșitul secolul al XII -lea, la Bologna, Paris și
Oxford pentru ca mai apoi în secolul al XIII -lea acestea să ajungă la o organizare
instituțională specifică: facultăți cu o curriculă distinctă, oferirea de t itluri studentului
marcând astfel progresul academic dobândit, urmând ca mai apoi în secolele următoare să se
răspândească în întreaga Europă.
În limbaj obișnuit, termenul latinesc „universitas” – „totalitate” nu indica un anumit
nivel al studiilor, era f olosit mai de degrabă pentru a desemna un grup, în sensul de
solidaritate, cooperare, de apărare a intereselor de grup.
În sistemul medieval, pentru a desemna „o breaslă sau o corporație”, termenul
„universitas”, în limbaj juridic, putea fi folosit ca sin onim al termenului „collegium”, iar pe
plan social, a atins o largă răspândire semnificând un organism corporativ, fiind utilizat
întotdeauna în conjucție cu termeni profesionali, ca în sintagma „universitas sartorum”.
Pentru a -și proteja drepturile, tre i sau mai multe persoane dintr -o anumită profesie
(breslă) se puteau asocia, formând propria asociație, cu statut juridic independent
„collegium”. Acest concept nu avea nimic în comun cu înțeles pedagogic sau școlar.
Când se dorea să se facă referire la grupul de persoane dedicate studiului, un
conglomerat de profesori și studenți era obligatoriu să se folosească termenul „Universitas
magistrorum et scholarium”.
Korka26 afirmă că „încă de la începuturile sale, în epoca medievală, universitatea a
fost pe rcepută ca o sursă de știință/cunoaștere de bună calitate, în sens de știință și practică
avansată, utilă membrilor comunității, indiferent de nivelul bunăstării lor.”
Toate universitățile din perioada secolelor al XII -XIII- lea au avut o evoluție comună,
aveau un caracter internațional datorită faptului că aceste instituții didactice științifice
26 M. Korka, (coord.) . Educație de calitate pentru piața muncii , Edit ura Universitară, București, 2009,
p. 17.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 27
cuprindeau cea mai eterogenă populație de studenți germani, francezi, irlandezi, spanioli,
suedezi, cehi, unguri, polonezi care aveau ca unic instrument de comunic are limba latină.
2.4.1. Universitățile fondate în perioada Evului Mediu (UG l)
Aceste universități erau înființate pentru a instrui elitele pentru a servi în administrația
statului și a Bisericii, instituții predominant consacrate studierii teologiei um aniste, dreptului
și a altor științe umaniste, profesii care au rămas ca o piatră de temelie a universităților.
Pentru ca un „stadium” – accesul la studii să poată fi numit „generale”, trebuia ca în
cadrul universităților să fie predate pe lângă artele li berale, gramatica, retorica sau dialectica
(trivium), iar pe de altă parte muzica, astronomia, aritmetica și geometria (quadrivium), toate
acestea având ca scop dezvoltarea capacităților intelectuale.
În cadrul universității trebuia să existe cel puțin d ouă facultăți una de „arte liberale”
și o facultate „superioară” în cadrul căreia erau studiate teologia, medicina, dreptul civil sau
dreptul canonic.
Termenul de facultate își are originile începând cu secolul al XIII -lea, în sens de „grup
consacrat stud iu special” . Anterior acestei perioade, „facultas” era sinonim cu o ramură a
științei care era studiată.
Un „studium generale” era alcătuit din profesori „magistri” aceștia fiind angajați prin
contract în funcție de calificările lor și bucurându -se de un anumit grad de libertate în ceea ce
consta căutarea de posturi mai bune și de către studenți „discipuli” sau „scolares”.
Un element important luat în seamă este și cel al studenților de la Universitatea
Bologna care studiau dreptul care erau ecleziaș ti, proprietari de terenuri agricole – aceștia
rareori se găseau la vârsta tinereții și care nu se lăsau conduși de către „magistri”.
Studenții formau o corporație, o universitas, independentă și distinctă de colegiul
proseforilor prin care își impuneau a stfel voința lor, profesorii fiind obligați să facă ce doreau
studenții lor.
Astfel de situații oricât de paradoxal ni s -ar părea au existat totuși în istoria
universităților.
Până în anul 1500, în toată Europa nu au existat mai mult de 50 de universităț i.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 28
2.4.2. Curricula în universitățile medievale și relațiile educative
2.4.2.1. Universitatea din Bologna
Fondată în 1088, este considerată „mama universităților europene”. A fost primul
centru universitar în cadrul căruia se studia Codul lui Iustinia n de drept civil roman , ca mai
târziu să se predea și dreptul canonic . Papa își recruta avocații din rândul studenților.
Ca și în cazul Universității din Paris, studenții care frecventau studiile la Universitatea
din Bologna, erau câteva sute, care provene au din toate regiunile peninsulei sau chiar din alte
țări. Aflați departe de casă, fiind lipsiți de mijloace modeste de subzistență și de posibilitatea
de a se apăra, aceștia s -au organizat într -o „societas”, devenită ulterior „universitas
scholarium”, pen tru a obține recunoaștere oficială și a drepturilor.
În funcție de originea geografică a studenților au luat ființă două mari „universitates”.
Studenții care proveneau de dincolo de Alpi au constituit „Universitas
Ultramontanorum”, în timp ce studenții i talieni nativi, au format „Universitas
Citramontanorum”.
Studenții astfel organizați puteau să se opună prețurilor ridicate la chirii și alimente.
Prin Bula papală din 1189 și binecuvântarea papei Honorius al III -lea, „universitates”
ale studenților au c ăpătat o mare putere corporatistă, câteodată amenințând prin plecarea în
masă din oraș.
Situație neplăcută bolognezilor din mai multe puncte de vedere, atât economic cât și
de prestigiu. Autoritățile orașului au căutat întotdeauna în mod deliberat să apli ce o politică de
toleranță și de reconciliere.
Universitățile aveau propriile statute care reglementau probleme de natură
administrativă cu privire la chirii, taxe școlare, prețurile manualelor, orelor de predare precum
și a condițiilor de muncă și a sala riilor magistrilor.
Universitățile erau conduse de către un rector, acesta fiind ales de studenții respectivei
instituții.
Magistrii fiind cetățeni ai orașului Bologna nu făceau parte din aceste „universitates”,
ei supunându -se legilor orașului, făcând ju răminte în fața rectorului și trebuiau să se
conformeze prescripțiilor promulgate de către studenți la maniera cum să facă lecțiile, sub
amenințarea unor amenzi.
Magistri s -au organizat într -un sindicat profesional, luându -și unul din numele folosite
la desemnarea corporațiilor din Italia „collegium”.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 29
Din 1317, cele două universitates „Universitas Ultramontanorum” și „Universitas
Citramontanorum” au fost reunite într -o singură „universitas” având un singur rector, un
singur statut și un singur sigiliu.
2.4.2.2. Universitatea Oxford
Fondată în jurul anului 1170, universitatea s -a dezvoltat mai lent față de celelalte școli
ale secolului al XII –lea, fiind la acea vreme o școală nesemnificativă.
După aproape 80 de ani, Universitatea Oxford datorită materia lelor studiate ca:
filozofia, logica și tehnologia devine cel de -al doilea centru important din Europa.
Magistrii care își făcuseră un renume în cadrul Universității Oxford, mergeau ca să -și
completeze studiile academice la Paris.
Ulterior, odată cu anii 1 320, poziția academică a Universității Oxford începe să o
egaleze pe cea a Universității din Paris.
2.4.2.3.Universitatea din Paris
Datorită intensei activități științifice și a prestigiului obținut al orașului Paris din acele
vremuri pe de -o parte, cât și a lecțiilor predate de Abelard au condus la deschiderea unei noi
epoci pedagogice și la apariția unei noi universități.
Fondată în jurul anului 1208, Universitas magistrorum et scholarum Parisiensis a fost
constituită la început ca o asociație a tutur or colegiilor existente în Paris la acea vreme, în
cadrul căreia funcționau patru facultăți în care se predau câte una dintre cele patru discipline:
arte (gramatica, retorica, dialectica , aritmetica, geometria, astronomia, muzica ), medicină,
drept și teolo gie. Universitatea din Paris era un centru de învățare a tuturor disciplinelor un
“studium general”.
Thurat, un istoric de mare prestigiu l -a considerat pe Abelard întemeietorul
Universității din Paris.
Facultatea de „arte liberale” era considerată „org an de cultură generală” înregistra cel
mai mare număr de studenți și profesori, deoarece studenții ca să se poată înscrie la una dintre
celelalte discipline (medicină, teologie și drept) trebuia să fi absolvit pe cea de „arte”. În
această universitate se întâlneau magistri francezi și studenți germani, englezi, spanioli,
portughezi, scoțieni, cehi, greci sau polonezi.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 30
Spre deosebire de Universitatea de la Bologna, unde exista un amestec de studenți
străini, Universitatea din Paris își recruta studenții.
În anul 1209, printr -o bulă pontificală se dădea dreptul universității să -și aleagă
propriul „procurator” care să o reprezinte în fața autorităților, acesta având calitatea de
director al corporației naționale a studenților.
Responsabil cu conferirea grade lor și acordarea „licentia ubique docendi”, era
desemnat numai cancelarul de la Notre -Dame, acesta răspundea numai în fața superiorilor
episcopali, nefiind obligat să consulte sau să solicite sprijinul magistrilor.
Cel care dorea să predea un curs sau să înființeze o școală trebuia mai întâi să obțină
licența de la cancelarul catedralei Notre -Dame și numai după acordare era admis în corporația
profesorilor. Licența și inceptio (reprezintă prima formă de doctorat) erau cele două grade
necesare pentru a pute a profesa ca profesor.
Obținerea gradului „licentia ubique docendi” acordat deținătorului îi conferea dreptul
de a preda în orice țară nu numai în Franța. Studentul care deținea titlul de doctor la
Universitatea din Paris era considerat doctor al bisericii universale „doctor universalis
ecclesiae”.
În mod inexplicabil, la un moment dat au apărut unele dezacorduri între cancelar și
magistri. În 1292, printr -o bulă papală promulgată de Papa Nicolae al IV -lea acordarea titlului
„licentia ubique docendi” a fo st transferat de la cancelarul de la Notre -Dame la rectorul
universității.
În cadrul universității era format personalul atât pentru instituțiile regale – consiliul de
stat, parlament, fisc, tribunal și cele ecleziastice – episcopi abați, medici, personal didactic,
cler.
În secolele al XII -lea și al XIII -lea, Universitatea din Paris se număra printre primele
universități din Europa fiind alături de universitățile din Bologna, Oxford, Cambridge,
Montpellier, Salamanca și Toulouse.
2.4.2.4. Universitatea C ambridge
Fondată în jurul anului 1209, universitatea se clasează pe locul al patrulea ca fiind cea
mai veche din lume și cea de -a doua tot cea mai veche din lume, vorbitoare de limba engleză.
Până în secolul al XII -lea, regiunea Cambridge avea deja o repu tație științifică și
bisericească datorită bisericii episcopale de monahi din apropiere de Ely.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 31
Înființarea universității Cambridge a avut loc cel mai probabil în urma unui incident
petrecut la Universitatea Oxford când doi savanți au fost condamnați la mo arte de autoritățile
orașului prin spânzurătoare fără a fi consultate autoritățile ecleziastice pentru moartea unei
femei.
În urma acestui incident tot mai mulți oameni de știință s -au mutat în alte orașe Paris,
Reading unde au format un nou nucleu univer sitar.
În 1231, regele Henry al III -lea, acordă dreptul magistrilor de a disciplina proprii
membri (ins non -trahi suplimentare), precum și scutirea anumitor taxe pentru studenți. Doi ani
mai târziu, în 1233, papa Grigore al IX -lea a dat drept de predare „p este tot în creștinism”
absolvenților de la Cambridge.
Hugh Balsham împreună cu Episcopul Ely au fondat în 1284, primul colegiu
Cambridge.
Pentru o clară evidență a procesului de apariție și dezvoltare a universităților în
perioada Evului Mediu, am conside rat necesar să sistematizez aceste informații într -un tabel,
după cum urmează:
Tabel 1 Data înființării Universităților
Locația Data înființării
Bologna Sfârșitul sec 12
Vicenza 1204
Paris Începutul sec 13
Oxford Începutul sec 13
Montpellier Încep utul sec.13
Cambridge 1209 -1225
Arezzo 1215
Salamanca Înainte de 1218 -1219
Padua 1222
Naples 1224
Vercelli 128
Toulouse 1229
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 32
Orleans 1235
Siena 1246
Angers 1250
Lisbon 1290
Lerida 1300
Avignon 1303
Rome 1303
Perugia 1308
Pisa 1343
Praque 1347
Florence 1349
Pavia 1361
Cracow 1364
Orange 1365
Vienna 1365
Erfurt 1372
Heidelberg 1386
Cologne 1388
Turin 1404
Leipzig 1409
St. Andrews 1411
Rostock 1419
Louvain 1425
Basle 1459
Tubingen 1476
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 33
Sursa: Verger 2010,27 pag 62 -65, Universi ties in the territory considered by the data
set in italics
2.4.3. Universitățile Generației a II -a sau moderne (UG ll)
Universitatea modernă a apărut ca invenție a unui diplomat și funcționar public,
Willehem von Humboldt care în 1809 a fondat și conce put universitatea din Berlin având
două obiective clare:
să preia conducerea științifică și intelectuală de la francezi și o dă germanilor;
să capteze energiile eliberate a Revoluție Franceze și să le întoarcă chiar
împotriva acestora, în special lui Napo leon.
În primul semestru de la înființare în cadrul Universității din Berlin, funcționau patru
facultăți cu principalele domenii: drept, medicină, teologie și filozofie. Cele patru discipline
erau predate de un număr de 52 de profesori, conduși de rectoru l Theodor Schmalz la un
număr de 256 de studenți.
În ultimile două secole Universitatea din Berlin a reprezentat „acasă” pentru mai mulți
gânditori, printre care a -și dori să amintesc filozofii Johann Gottlieb Fichte, G.W.F Hegel,
filozoful pesimist Arthur Schopenhauer, teologul Friedrich Schleiermacher, fizicieni celebri
Albert Einstein și Max Planck, critic cultural Walter Benjamin, au contribuit la creșterea
renumelui universității pe la jumătatea secolului al XIX -lea.
Universitatea Humbold a servit ca m odel pentru celelalte universități din Europa fiind
denumită „prima universitate modernă”.
La Universitatea din Berlin factorul important care a dat forma universității pe care o
știm astăzi a fost „conceptul de universitate de cercetare” unde, atât „pre darea” cât și
„cercetarea experimentală” au devenit principalele îndatoriri ale profesorilor.
În 1850, în curricula universității erau prinse pe lângă programele de studii
tradiționale, cum ar fi: drept, filozofie, istorie, medicină, știință și tehnologie și o serie de noi
programe, acestea din urmă fiind adăugate și promovate de către fratele fondatorului,
Alexander von Humboldt.
27 Verger,Jaques, A History of the Universities in Europe, în Ted Tapper, David Palfreyman, The Collegial
Tradition in the Age of Mass Higher Education, UK, Oxford, 2010.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 34
Modelul humboldian aduce în prim plan libertatea cadrelor didactice cât și a
studenților. Cadrele didactice erau libere să studi eze și să predea în funcție de propriile
înclinații și aplicații, iar studenții aveau libertatea de a -și alege cursurile pe care doreau să le
aprofundeze.
În jurul anului 1870, aproximativ șaizeci de ani mai târziu de la înființare,
universitatea germană î și pierdea din importanță, iar ideea de universitate a lui Humboldt
trecea Atlanticul în Statele Unite.
Aproape două secole mai târziu, cercetarea a fost considerată ca o componentă
esențială în activitățile universităților tradiționale.
2.4.3.1. Univers itățile din America
La sfârșitul Razboiului civil „colegiile” ale perioadei coloniale se închideau. Cu toate
că populația Statelor Unite se triplase, în 1870, numărul studenților înmatriculați în cadrul
universităților erau la jumătate față de cei înregi strați în 1830.
În următorii ani, numeroși directori ai universităților antreprenoriale au creat și
construit „universitatea americană”. Acestea, după primul război mondial, au câștigat
supremația pentru activitatea științifică și de cercetare din lume pen tru Statele Unite, așa cum
cu un secol în urmă Humboldt o câștigase pentru Germania.
După cel de -al doilea război mondial, o nouă categorie de academicieni au introdus o
noutate, construirea de universități particulare și metropolitane.
În următorii 30 de ani, acestea au construit un sector de dezvoltare majoră în
învățământul superior American. Programa de învățământ în cadrul școlilor nou înființate
pare să difere foarte puțin de curricula abordată în cadrul instituțiilor mai vechi.
2.4.3.2. Universități le din România
În Țara Românească, istoria învățământului superior, a început la sfârșitul sec al XVII –
lea. Constantin Brâncoveanu, domnitorul Țării Românești, a fondat Academia domnească de
la București în anul 1694. Educația la acea dată era disponibil ă numai în limba greacă.
În 1776, Alexandru Ipsilanti, domnitorul Țării Românești, a introdus noi cursuri în
cadrul Academiei.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 35
În Țara Românească și Moldova, deși școlarizarea era disponibilă mai ales la orașe, în
mod frecvent funcționând pe lângă biser ici și mânăstiri, dezvoltarea sistemului de educație
continuă cu organizarea primelor cursuri de studii superioare în limba română.
Astfel, în 1813, Gheorghe Asachi deschide la Iași prima școală de ingineri hotarnici,
iar în 1818 -1822, continuatoarele celo r două academii domnești din București și Iași sunt
desființate și înlocuite cu alte instituții de învățământ în limba română, Colegiul Sfântul Sava,
respectiv Academia Mihăileană.
Ulterior, aceste instituții aveau să constituie bazele înființării primelo r două
universități moderne din România, Universitatea din Iași (1860) și Universitatea din București
(1864).
În anul 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza aprobă prima Lege a Instrucțiunii
Publice, care reglementa de o manieră modernă, organizarea și func ționarea sistemului
educațional. Conform legii, instrucțiunea publică se împărțea în trei mari cicluri de
învățământ: primar, secundar și superior.
În România, după 1990, universitățile au fost primul tip de instituții, în care au început
reformele de dem ocratizare a educației, obținând astfel autonomie din punct de vedere legal,
obiectiv imposibil de atins înainte de această dată.
Până la cel de -al doilea război mondial, studiile universitare erau rezervate elitelor, dar
după război situația s -a schimbat dramatic.
Goedegebuure și Meek28 au identificat cinci perioade de transformare a
învățământului superior în perioada postbelică: o fază de expansiune rapidă între anii 1950 –
1960; urmată de un proces de diversificare între anii 1960 și începutul anilor 197 0; apariția a
mai multor cursuri economice alternative pe care universitatea le -a dezvoltat începând cu
sfârșitul anilor 70; punerea accentului pe unele aspecte specifice precum îmbunătățirea
calității, eficienței, internaționalizarea și diversitatea în a nii 80; perioada reducerii
cheltuielilor publice și susținerea rentabilității (profit) în anii 90.
28 L.C.J. Goedegebuure , V.L. Meek , On Chan ge and Diversity: The Role of Governmental Policy and
Environmental Influences, Article in Higher Education in Europe , XXII(3):309 -319 · January , 1997 .
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 36
La această listă am putea adăuga conform îndemnurilor autorităților guvernamentale
“comercializarea rezultatelor cercetării științifice” ca o contribuție cla ră la economia
cunoașterii 29.
2.4.4. Universități Generația a III -a sau Antreprenoriale (UG lll)
Ideea de universitate antreprenorială a luat amploare în întreaga lume după ce
sociologul american Burton R Clark a publicat în cărțile sale noul concept u niversitar. Ca
urmare, tot mai multe universități din întreaga lume s -au angajat într -un proces de reconciliere
între „Universitate și mediul de afaceri”, încercând chiar să devină universități
antreprenoriale.
Consiliul European de la Lisabona a stabilit în martie 2000 ca obiectiv Strategic pentru
Uniunea Europeană „până în 2010 dezvoltarea economică europeană bazată pe cunoaștere să
fie cea mai competitivă din lume”.
Universitatea antreprenorială joacă un rol important ca producător al cunoașterii și
diseminare a rezultatelor cercetării, fiind o adevărată forță motrice pentru dezvoltarea de
tehnici și strategii privind creșterea economică atât micro cât și macro.
Prin urmare, o universitate antreprenorială nu este numai un promotor de măsuri de
spriji n multiple pentru antreprenoriat, dar este, de asemenea, un dezvoltator de administrativ
tehnici, strategii sau posturi competitive30.
Cu toate că educația și cercetarea au fost în mod tradițional principalele măsuri ale
universităților, acest lucru s -a schimbat treptat, o dată cu apariția unor noi perspective asupra
rolului universitar în sistemul de producție de cunoaștere.
Pe lângă cele două misiuni de bază tradiționale pe care le aveau universitățile:
educarea noilor generații și a elitelor socio -politice,
promovarea cercetării în sfera publică,
acestea sunt chemate și încurajate în cea de -a treia misiune prin stabilirea unor mecanisme
instituționale și organizatorice pentru,
29 Codling, M eek, op.cit., p. 187.
30 Bostjan Antoncic and Robert D. Hisrich ,Intrapreneurship: Construct refinement and cross -cultural validation ,
Journal of Business Venturing , 2001, vol. 16, issue 5, 495 -527.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 37
promovarea științei și transferului de tehnologie către sectorul privat
(Etzkowitz, 2003).
Apariția ideii ca universitatea să își asume o „a treia misiune”, contribuie direct la
dezvoltarea socială și economică regională și națională prin interacțiunea acesteia cu mediul
de afaceri. Adoptarea acestei ultime misiuni reprezintă o „a doua revoluție academică”, prima
având loc atunci când „universitatea față de misiunea sa tradițională de predare a fost
mandatată și încurajată să facă cercetare”
Printre multiplii factori de influență asupra tranziției universităților, în ceea ce pr ivește
rolul lor, se află și schimbările din economiile avansate către sistemele inovative bazate pe
cunoaștere, deschise și interactive.
Valorificarea rezultatelor științifice universitare pot lua diferite forme în ceea ce
privește dezvoltarea centrelor d e transfer tehnologic, a incubatoarelor de afaceri inovative, a
“spin –off-urilor”, în care să fie implicate cadrele didactice, cercetători, studenți etc.
Datorită schimbărilor survenite în economia mondială, unde tehnologia este factorul
decisiv al acesto r transformări ce influențează creșterea economică, iar cunoștințele, abilitățile
și competențele reprezintă componentele esențiale, au condus la îmbunătățirea curriculei de
învățământ.
Într-un raport al Consiliului Rectorilor Europeni Francofoni (C.R.E .F, 1996) se
exprimă punctul de vedere al autorităților academice cu privire la antreprenoriat „ Din
moment ce întreprinderile sunt definite ca motor al economiei, cercetarea universitară trebuie
să fie unul dintre carburanții săi.”
Comercializarea rezulta telor activităților științifice sau „antreprenoriatul academic”
cum mai este cunoscut în literatura de specialitate, este conceput ca implicarea oamenilor de
știință și universităților care atrag o deosebită atenție în ultimii ani și în țările din estul
Europei.
Antreprenoriatul academic se referă la eforturile și activitățile pe care universitățile și
partenerii lor din industrie se angajează să aplice în activitățile comerciale rezultatele
cercetării .
2.5. Perspectivă comparativă
Marile deosebiri existe nte între țări, deosebiri care implică modurile lor de viață,
sistemele lor sociale atât de diferite, universul cultural (obiceiuri, tradiții, mentalități,
prejudecăți, chiar) sunt greu clasificate într -o tipologie generală.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 38
Cea mai cunoscută și vehiculat ă tipologie a ultimului secol și jumătate – a fost așa –
numita tipologie marxistă, cu cinci etape evolutive: primitivă, sclavagistă, feudală, capitalistă
și comunistă.
Societatea românească se află, la ora actuală, într -o perioadă de tranziție, tranziția de
la socialism la capitalism, cu to ate modificările de suprastructură implicate de schimbările
social -politice survenite.
Dar, indiferent de etapa socială la care voi face referire, trebuie să menționăm că
spiritul antreprenorial a fost, este și, întotd eauna, va fi prezent. Această realitate este de
natură să scoată din impas economia României, fapt care s -a petrecut și în SUA (cu mai bine
de 100 de ani în urmă) și să determine consolidarea și dezvoltarea mecanismelor economiei
de piață. În prezent, conducerea de tip antreprenorial se dovedește a fi necesară, la orice
nivel de activitate. Cunoașterea secretelor practicilor antreprenoriale, chiar și cele din
timpurile mai vechi, nu este numai în interesul companiilor sau organizațiilor sociale, care au
de rezolvat situații din ce în ce mai delicate și complexe, generatoare de infinit de multe
schimbări, ci și în interesul comunității sociale. Conducerea antreprenorială devine o realitate
stringentă a secolului nostru31. Cu atât mai mult în cadrul procesu lui de învățământ,
universitățile simt nevoia unor modificări structurale în ceea ce privește conducerea și
organizarea internă a activității32
31 Stanciu, Ștefan, Universitatea antreprenorială , colecția Smart Books, Editura Tritonic, București , 2010,p. 15 –
28.
32 Lovegrove, B., Clarke, J., The Dilemma of the Modern University in Bal ancing Competitive Agendas: The USQ
Experience, OCDE, în ” Higher Education Management and Policy. Journal of the Programme on Institutional
Management in Higher Education”, special issue, 2008, 20, p. 2.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 39
CAPITOLUL lll
ANTREPRENORIATUL – CONCEPȚIE VITALĂ A
SOCIETĂȚII CONTEMPORANE
3.1. Anterprenoriat – Definiție
Antreprenorul este persoana care, pe baza unor clauze și condiții contractuale, se
obligă să presteze în favoarea altei persoane și organizații, diverse lucrări ( științifice ,
industriale, construcții etc), în schimbul unei recompense dinainte stabil ite.
În sensul modern al economiei de piață, un antreprenor este un agent economic care
adoptă un comportament activ și novator, care acceptă deliberat riscuri financiare pentru a
dezvolta noi proiecte.
Recunoașterea valorii antreprenorilor datează încă di n sec al XVIII -lea în Franța, când
economistul Richard Cantillona asocia asumarea de riscuri în economie cu antreprenoriatul.
În timpul Revoluției Industriale din Anglia, antreprenorii beneficiază de primele oportunități
de a juca un rol din ce în ce mai vizibil în transformarea și valorificarea resurselor,
înregistrându -se astfel primele influențe asupra indicatorilor macroeconomici.
3.2. Antreprenoriatul academic
În legătură cu finalitatea valorificării proprietății intelectuale a universităților, ex istă
preocupări teoretice și practice, care vizează îmbunătățirea managementului universitar.
Transformările antreprenoriale ce vor urma în universități și coalescența lumii
academice și economice apărute în cadrul acestora, constituie tema unor dezbateri intense, în
ultimii ani33.
Foarte multe studii se referă la implicarea personalului academic de cercetare din
universități în activitatea de comercializare a invențiilor, ca o modificare potențiala schimbare
în identitatea lor de rol.
Unii specialiști sunt de părere că este necesar formarea unei concepții unitare privind
mecanismele de conducere a antreprenoriatului academic și se conturează noțiunea rolului
hibrid al identității cadrelor didactice universitare.
33 Mosey, S., Wright, M. , From human capital to soc ial capital: a longitudinal study of technology -based
academic entrepreneurs . În Entrepreneurship Theory and Practice 31 (6), 2007, p. 909–935
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 40
Pentru o înțelegere cât mai exactă a imp actului atât asupra antreprenoriatului cât și a
științei aceste forme emergente trebuie studiate în profunzime pentru a manageria rolul de
hibrid al identității.
Noul model al antreprenorului academic, în care profesorul universitar este în același
timp și cercetător și antreprenor îl depășește pe vechiul cercetător universitar.
Aceste forme emergente trebuie studiate pentru o înțelegere mai adâncă a modalității
de a manageria rolul de hibrid al identității și pentru a prefigura impactul acestuia atât a supra
științei, cât și asupra antreprenoriatului.
Procedând astfel, vechiul model de cercetător universitar va fi depășit de modelul
antreprenorului academic (universitar), în care profesorul este cercetător și antreprenor, în
același timp.
3.3. Scurtă istorie a antreprenoriatului
Putem afirma că activitatea antreprenorială s -a manifestat încă de la începuturile
existenței umane, este drept la început pe o scară mai mică și pentru o perioadă mai lungă de
timp, până la revoluția industrială.
Făcând o retrospectivă, gândindu -ne la primul om care a descoperit focul sau la cel
care a confecționat din piatră primele unelte, putem afirma cu convingere că aceștia au fost
primii antreprenori, deoarece aceste descoperiri nu le -au făcut numai pentru ei, ci a b eneficiat
întreaga omenire.
Anul 1775, poate fi considerat ca dată de naștere a antreprenoriatului modern, fiind
foarte important din mai multe puncte de vedere dacă ne gândim la lansarea motorului cu abur
a producătorilor Watt cu Boulton, tot în acest an începea revoluția americană și este înființată
prima companie americană de joint -stock. Într -un fel sau altul, anul 1775 deschide calea erei
dezvoltării antreprenoriale.
În toate aceste perioade, omenirea s -a bazat și se bazează în continuare pe antrepren ori
de excepție, care în numeroase cazuri sunt și inventatori, printre aceștia a -și dori să amintesc
pe: James Watt, Matthew Boulton, Thomas Alva Edison, Alexander Graham Bell , Bill Gates
etc.
Foarte puțini știu că Thomas Edison nu a fost numai inventato rul becului, el a fost și
fondatorul unei mici companii care avea să se numească mai târziu General Electric, aceasta
fiind în prezent una dintre cele mai bine companii cotate la bursă.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 41
Alexander Graham Bell, absolvent al University College din Londra, de profesie
logoped, avea în 1872 propria școală de surzi în Boston, Massachusetts.
Richard Contillon în lucrarea „Essai sur la nature du commerce en general” publicată
în anul 1730 a descris cel mai bine rolul antreprenorilor, ca fiind „intermediari între f orța de
muncă și capital”.
Antreprenorul în afara funcției de intermediar amintită mai sus, este cel care crează
noi locuri de muncă, atrăgând în același timp capital pentru a utiliza eficient locurile de
muncă pe care le creează.
Odată cu intrarea în sec al XX -lea, ajungem într -o nouă etapă superioară a evoluției
antreprenoriale.
În acest sens, Joseph Schumpeter, dezvoltă conceptul potrivit căruia inovația
antreprenorială conduce la dezvoltarea economică și socială, generează distrugere în ceea ce
prive ște vechile descoperiri tehnologice și implicit tot ce ține de acestea (patente, forță de
muncă, echipamente etc).
În timp ce era profesor de economie la Universitatea din Cernăuți, Joseph Schumpeter
a publicat prima teorie despre rolul antreprenorului în cartea „Evoluția Economiilor”, în care
afirma că inovarea antreprenorială a fost esențială pentru dezvoltarea economică.
Strategia Uniunii Europene 2020 este de a introduce în curricula educațională,
creativitatea, inovarea și antreprenoriatul.
Sprijinul a ntreprenorial trebuie dezvoltat de la vârste fragede și perfecționat pe tot
parcursul anilor de studii și pe tot parcursul vieții.
Schumpeter definea spiritul antreprenorial ca „realizarea de noi combinații”.
În toate țările dezvoltate, acolo unde impactu l educației antreprenoriale reprezintă un
element cheie al curriculei școlare acesta se reflectă și asupra dezvoltării economice și sociale.
Gândirea precum și abilitățile dezvoltate ale antreprenorilor sunt folosite atât în
interiorul cât și în afara gran ițelor universităților atât în Europa cât și în Statele Unite ale
Americii, în viața de zi cu zi.
Astfel, întreprinderile mici și mijlocii din Europa și SUA conform Cartei Albe a
IMM -urilor, în procent de peste 99% generează cea mai mare parte a PIB -lui, între 55% –
95%; generează noi locuri de muncă; procesul decizional este mult mai rapid vis –a-vis la
schimbările pieței, sunt mai flexibile se adaptează mai ușor; oferă nu în ultimul rând
satisfacția împlinirii profesionale unei părți apreciabile a p opulației, în special în rândul
tinerilor care reprezintă segmentul cel mai activ și inovativ.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 42
Vicepreședintele Comisiei Europene, responsabil pentru industrie și antreprenoriat dl.
Antonio Tajani a declarat printr -un comunicat de presă: „Să fim foarte cla ri: mai mulți
întreprinzători înseamnă mai multe locuri de muncă, mai multă inovație, mai multă
competitivitate.
Antreprenoriatul reprezintă cel mai puternic catalizator pentru creșterea economică”.
3.4. Conceptul despre antreprenoriat
Rădăcina termenul ui „antreprenoriat” își are originea începând cu sec. al XII -lea, fiind
înrădăcinat cu verbul francez „entreprendre” care înseamnă a face ceva diferit și cuvântul
german „untemehmen” ceea ce înseamnă „să întreprindă”.
Trei sute de ani mai târziu, forma su bstanțială a termenului modern „antreprenor” a
fost folosit de către Richard Cantillon, a fost primul economist care în scrierile sale „Essai sur
la nature du commerce en general”, pentru a desemna o persoană care desfășoară o activitate
independentă pent ru propria sa bunăstare economică.
Spre deosebire de alte categorii cum ar fi muncitorii și proprietarii de terenuri care
aveau un venit fix, profitul antreprenorului era unul incert, acesta provenind din diferența
prețului de achiziție cunoscut și prețul de vânzare necunoscut34 .
Putem afirma că antreprenorul în viziunea lui Richard Cantillon era acea persoană
care echilibra cererea și oferta în economie, avânt parte de risc și incertitudine.
Cea mai veche definiție a antreprenoriatului, datează din se c al XVIII -lea, folosit ca un
termen economic în care este descris procesul, ca fiind riscul de a cumpăra ceva la un anumit
preț și de a vinde la prețuri incerte.
La începutul Revoluției Industriale (1830), Jean -Baptiste Say a extins definiția
antreprenoru lui de succes pentru a include și deținerea de abilități manageriale.
Principala calitate pe care trebuia să o dețină un antreprenor în opinia lui Jean –
Baptiste Say era ca acesta să aibe o ” judecată bună” "(Hebert și Link, 1988, p. 38.), Jean –
Baptiste Say, îl percepe pe antreprenor ca pe un manager al unei firme care identifică cele mai
bune oferte.
34 Herbert, R. F. and Link, A. N. , The Entrepreneur – Mainstream Views and Radical Critiques (2nd. Edition),
Praeger, New York, 1988, p. 38.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 43
Alfred Marshall economistul neo -clasic, în „Principiile economiei”, introduce o nouă
funcție antreprenorului și anume cea de „inovator”, subliniind faptul c ă el caută în permanență
oportunități în ved erea scăderii costurilor.
Joseph Schumpeter argumenta că antreprenorul urmărește identificarea de noi
oportunități pentru a beneficia de ele.
O altă teorie despre antreprenoriat în secolul XX a fost dezvoltat ă în lucrarea „Risc,
incertitudine și profit”, de către Frank Knight, publicată pentru prima dată în 1921, lucrare în
care face distincția dintre risc și incertitudine.
Funcția principală a antreprenorului este de a -și asuma incertitudinea la evenimente
unice care pot apărea, de exemplu, schimbare în gustul consumatorilor.
Drucker35 definește antreprenoriatul ca fiind procesul de extragere a profiturilor din
diverse combinații de resurse într -un mediu incert și ambiguu.
Această definiție este strâns leg ată de cea a lui Krinzer36, care a definit
antreprenoriatul ca fiind procesul de conștientizare a oportunităților și inițierea procedurilor,
acțiunilor de a satisface nevoile pieței sau de a face mai eficient ceea ce se face deja.
Într-o definiție generală a antreprenoriatului, precum și dintr -o perspectivă economică,
acest termen apare la intersecția a trei domenii de studiu: antreprenoriat, lansarea unei noi
afaceri, contractantul însuși și crearea de noi locuri de muncă , după cum susține specialistul
Julien37.
Prin urmare, antreprenoriatul este procesul de recunoaștere a afacerilor, de mobilizare
a resurselor și de exploatare a oportunităților deosebite, pentru a lansa proiecte și de a crea
35 Drucker, Peter, F. 1985, Innovation and Entrepreneurship , HarperCollins Publishers, 1985.
36 Martin Rikett , Kirzner’s Theory Of Entrepreneurship -A Critique , disponibil pe
http://link.spring.com/chapter/10.000/978 -94-011-2186 -6_3, accesare 28.04.2018, ora 21.35; Israel M.
Krizner, Entrepreneurship & the Market Approach to Development, în Toward Libert y: Essays in Honor of
Ludwig von Mises on the Occasion of his 90th Birthday, September 29, 1971, vol. 2, ed. F.A. Hayek,
Henry Hazlitt, Leonrad R. Read, Gustavo Velasco, and F.A. Harper (Menlo Park: In stitute for Humane
Studies, 1971).
37 Pierre Andre Julien , Entrepreneuriat, développement du territoire et appropriation de l'information , în
”Revue internationale P.M.E”, edition EMS – in Quatro SARL, vol. 9, nr. 3 -4, 1996.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 44
companii ale căror produse sau servicii în scopul de a satis face nevoile societății38 au în
vedere a maximiza valoarea rezultatelor acestora39 .
Noțiunea de antreprenor și procesul antreprenorial pot merge în paralel semnificând
atât persoana cât și acțiunea desfășurată de aceasta.
Antreprenor este acea persoan ă care are idei noi inovatoare gata oricând să riște bani,
timp, energie, numai pentru a produce produse sau servicii noi.
În ceea ce privește procesul antreprenorial nu poate îndeplini acestă funcție.
Antreprenoriatul este un fenomen multidisciplinar40 (Verstraete și Fayolle, 2004),
acesta regăsindu -se pe agenda de cercetare a cercetătorilor din diferite medii, presupunând o
analiză multiplă cu proceduri și discipline diferite, cum ar fi economie, istorie, financiar,
sociologie, psihologie, științe poli tice etc.
Pentru acești autori antreprenoriatul poate fi abordat prin intermediul a patru
paradigme: paradigma oportunității, paradigma creării unei noi organizații, paradigma creării
de valoare și paradigma inovării.
Antreprenoriatul se dovedește a man ifesta un efect pozitiv și profitabil, prin care
crearea noilor locuri de muncă și competitivitate pe piața internă cât și internațională41
(Audretdch 2007), îmbunătățind calitatea vieții, accelerând veniturile dobândite în mod
sistematic, provoacă atât ex ploatarea resurselor, cât și activarea lor pentru o mai sporită
eficiență locală.
În general, putem afirma că antreprenoriatul este o paradigmă extrem de dinamică a
creării de multiple oportunități de afaceri atât de operare, cât și de inovare, în sc opul de a
crea noi întreprinderi cu valoare generatoare.
38 Alain Fayolle, Heinz Klandt , Issues and Newnwss in the Field of entrepreurneship Education: New Lenses for
New Practical and Academic Questions , in Alain Fayolle, Heine Klandt (eds ), International Entrepreunership
Education, Issues and Newness , Edward elgar Publishing Limited, UK, 2 006, p. 1 -21.
39 Tessa Karcisky , Direct and Indirect Effect of New Bussines Growth , în Gorkan Ahmetoglu, Tomas Chamorro –
Premuzio, Bailey Klinger, Tessa Karcisky (eds ), The Wiley Handbook of Entrepreneurship , Hoboken, NJ, John
Wiley& Sons, 2017.
40 Thierry V erstraete, Alain Fayolle, Paradigmes et entrepreneuriat in Revue de l’Entrepreneuriat , nr.
4(1) · January 2005.
41 David B. Audretsch, Entrepreneurship capital and ec onomic growth , in Oxford Review of Economic
Policy , Volume 23, Issue 1, 1 March 2007, Pages 63 –78.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 45
Ideea că universitățile sunt capabile să se adapteze la schimbările dinamice din mediul
extern ne amintește în acest moment de cele două teorii ale „organizației de învățare”
(Burgoyne et al, 199442, Easterby -Smith et al, 199943) și de cea a organizării creatoare a
cunoștințelor , dezvoltate în lucrările de specialitate (Nonaka et Takeuchi, 199544; Nonaka și
Nishiguchi, 200145). Toate aceste abordări se bazează pe ideea dinamicii organizaționale care
rezultă din armonizarea practicilor antreprenoriale întreprinse de persoane sau grupuri mici
din cadrul organizației.
Pentru a nu folosi o definiție uniformă a antreprenoriatului, putem presupune că
termenul poate avea semnificații diferite în funcție de con text și de persoanele implicate în
acest proces, cum sunt percepute schimbările ce au loc în interiorul și interpretările realității
sociale a universității, de către membrii acesteia.
În chintesență, antreprenoriatul este perceput ca o realitate soc ială și contextuală,
construit de către părțile interesate de această realitate.
3.5. Spiritul antreprenorial
Este procesul cel mai dinamic al persoanelor întreprinzătoare care se află în spatele
unei întreprinderi inovatoare care se presupune că și -au asumat riscuri majore pentru a oferi
un produs sau serviciu.
42 John Burgoyne et al., Managing by Learning in ”Management Learning ”, 25(1):35 -55 , March , 1994.
43 Mark Easterby -Smith, Luis Araujo, John Burgoyne , Organizational Learning and the Learning
Organization: Developments in Theory and Practice, SAGE, UK, 28 apr. 1999 .
44 Nonaka, Ikujiro, Takeuchi, Hirotaka, The Knowledge -creat ing Company: How Japanese Companies Create
the Dynamics of Innovation , Oxford University Press, UK, 1995.
45 Nonaka, Ikujiro, Toshihiro, Nishiguchi, Knowledge Emergence: Social, Technical, and Evolutionary
Dimensions of Knowledge Creation, 1st Edition, Oxfo rd University Press, UK, 1999.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 46
Potrivit literaturii de specialitate46, antreprenorul are calitatea de a construi din nimic
ceva. Acesta în mod fundamental este un act uman, creator prin consum de energie de a iniția
și cons trui o afacere. Riscurile pe care și le asumă un antreprenor sunt atât personale (timp,
efort, abilități) cât și financiare.
Își asumă de asemenea și riscurile de pe piața competitivă prin punerea în aplicare a
ideilor și de realizare de recompense.
Antre prenorii posedă anumite caracteristici unice de creativitate și inovare, au
capacitate de a rezolva problemele cu o foarte mare ușurință, dorința de succes și profit, mare
nevoie de a controla, dețin un grad ridicat de independență, inițiativă personală, c apacitate de
a învăța din greșeli sunt doar câteva, pe care oamenii obișnuiți nu le au.
Antreprenoriatul este de două feluri: antreprenoriat bazat pe oportunitate și
antreprenoriat bazat pe necesitate.
Antreprenoriatul bazat pe oportunitate, antreprenorul percepe oportunitatea unei
afaceri și alege să urmărească acest lucru.
Antreprenoriatul bazat pe necesitate, antreprenorul este lăsat fără o altă opțiune de a -și
câștiga existența.
Burton Clark (2000)47, afirma că universitățile dacă doresc să aibă în con tinuare un
viitor de succes depinde numai de ele, având opțiunile: fie aleg să rămână tradiționale,
organizate după tipare deja învechite, depășite de timp, fie aleg să reacționeze cu
promptitudine la schimbările survenite din mediul extern adoptând, în această manieră de
abordare, un spirit antreprenorial.
Formarea studenților în spirit antreprenorial este cerută de relația dintre educație și
mediul de afaceri.
Dezvoltarea abilităților antreprenoriale îi va ajuta pe tinerii studenți să fie mai
întrepri nzători, să aibe o abordare mai activă, într -o economie aflată într -o permanentă
schimbare, nesigură și complexă și anume: lipsa locurilor de muncă, starea de schimbare,
46 Ibidem, p. 117.
47 Burton Clark, Research and advanced education in modern universities , in ” Research and advanced
education in modern universities”, Ragnvald Kalleberg , Fredrik Engelstad , Grete Brochmann , Arnlaug Leira ,
Lars Mjøset (ed.) Comparative Perspectives on Universities (Comparative Social Research, Volume 19) Emerald
Group Publishing Limited, pp.215 – 218
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 47
mobilitatea la nivel mondial, adaptarea la diferite culturi (Ghoshal și Gratton48, Worr all,
Kempbell și Cooper 200049), o mai mare probabilitate de auto -angajare, responsabilități mai
mari în familie și viața socială (Stonier 1983) .
Antreprenoriatul este un fenomen multi -dimensional cu un nivel de analiză multiplă,
spiritul antreprenorial, prin creativitate și manifestarea ideilor noi, ajută organizația de
învățare să supraviețuiască și să se dezvolte.
Antreprenoriatul este un fenomen multi -dimensional cu nivel de analiză multiplă, care
a fost creat ca un domeniu interdisciplinar.
Substanța interdisciplinară a domeniului presupune că există proceduri diferite, cum
ar fi economie, sociologie, financiar, istorie, comunicare, psihologie, antropologie, biologie,
fizică, etc., ceea ce înseamnă că și aplicabilitatea acestor noțiuni are multiple ie șiri în diferite
domenii de activitate, aspecte dezbătute, pe larg, în literatura de specialitate (Granovetter
199550; Filion, 200051).
Multidisciplinaritatea, interdisciplinaritatea și transdisciplinaritatea în universități.
La nivelul universităților din România se constată o atenție sporită acordată
curriculelor interdisciplinare pentru o pregătire mai adecvată a absolvenților, în scopul găsirii
mai ușor a unui loc de muncă.
În România, la o mare parte a universităților în curricula sau în cadrul multor
discipline tradiționale, au fost introduse problemele dezvoltării durabile din perspective inter,
trans și multidisciplinare.
48 Lynda Gratton, Sumantra Ghoshal, Improving the Quality of Conversations , în ”Organizational Dynamics”,
vol.31, issue 3, winter 2002, p. 209 -223,
49Les Worrall , Cary L. Cooper , Fiona Campbell‐Jamison , "The impact of organizational change on the
work experiences and perceptions of public sector managers ", în ”Perso nnel Review”, Vol. 29 Issue: 5,
2000, pp.613 -636
50 Granovetler, Mark, Getting a Job: A Study of Contacts and Carreers , University of Chicago Press, USA, 1995.
51 Louis Jacques FILION , Entrepreneurial Typologies: Are They Really Useful? Published in Bra uchli n E., Pichler,
J.H. (Eds) , «Unternehmer und Unternehmens -perspektiven für Klein – und Mittelunternehmen»,
Festschrift für Hans Jobst Pleitner, Duncker & Humblot , Berlin/ St. Gallen : 163 -172, 2000.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 48
Universitățile în ultimii ani pun un deosebit accent pe excelență și
interdisciplinaritate.
Cercetarea –dezvoltarea -inovarea, în d omeniul dezvoltării durabile, implică într -o mai
mare măsură, eforturi deosebite a cercetătorilor din diferite domenii și dicipline științifice,
datorită complexității crescânde a proceselor și fenomenelor economice și sociale actuale.
Interdisciplinarita tea presupune participarea cercetătorilor și profesorilor din mai
multe domenii ale științei, în scopul realizării unor obiective comune sau al soluționării
anumitor probleme care nu pot fi cercetate în mod satisfăcător doar de un singur domeniu al
științe i. Persoanele implicate în proiecte de cercetare interdisciplinară sunt interesate în egală
măsură pentru soluționarea problemelor comune.
Interdisciplinaritatea implică studierea unui domeniu din mai multe puncte de vedere,
pe baza unor metode complement are și de regulă, are ca rezultat generarea de noi instrumente
de analiză și previziune pentru a înțelege fenomenul respectiv.
Membrii colectivelor de cercetare interdisciplinară au calificare profesională în unul
sau mai multe domenii ale științei, precum și abilitate și experiență de interacțiune, cooperare
într-un spațiu multidisciplinar, premisele necesare pentru identificarea de noi probleme,
aspecte ale științei.
Multidisciplinaritatea are loc între diferite discipline științifice în care fiecare
disciplină își păstrează propriile metodologii și ipoteze de lucru, în cadrul cercetărilor.
În cadrul unui program de cercetare multidisciplinar, spre deosebire de
interdisciplinaritate, cooperarea între două sau mai multe discipline științifice, se realize ază
fără a se integra.
Fiecare disciplină își realizează obiectivele propuse în cadrul studiului de cercetare,
dezvoltă metode noi de lucru, iar integrarea acestora după caz, poate fi realizată ulterior sau
de către o terță parte.
Colectivele multidiscip linare sunt formate în general din persoane provenind din
diverse domenii, profesii diferite ale științei care lucrează împreună ca părți interesate pentru
a face față unei provocari comune.
Colectivele multidisciplinare pot fi confruntate și cu probleme legate de comunicare,
limbaj și terminologii comune etc.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 49
Multidisciplinaritatea poate fi satisfăcută de personalul științific cu dublă calificare
profesională, astfel încât o singură persoană să substituie două profesii într -un colectiv
multidisciplinar.
O altă categorie de cooperare științifică, se referă la transdisciplinaritate, care, în
mod obișnuit, presupune desființarea granițelor dintre disciplinele științifice.
Transdisciplinaritatea presupune procese complexe de integrare și aplicarea acestora în
sopul cercetării unor fenomene și procese complexe, insuficient elucidate sau nou apărute în
viața economică și socială sau în natură.
Transdisciplinaritatea se bazează pe utilizarea metodelor și teoriilor independente ale
mai multor discipline și aplicare a lor pentru conturarea, structurarea și înțelegerea diferitelor
fenomene și procese apărute în societate și natură.
Într-un colectiv interdisciplinar, o disciplină științifică nu trebui e considerată
“superioară” față de celelalte. Acestă condiție necesară eficienței proiectelor interdisciplinare
nu trebuie să nege însă necesitatea stabilirii de priorități între discipline și acolo unde este
cazul, de ierarhizări impuse de realitatea evidentă și obiectivă.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 50
CAPITOLUL lV
IMPORTANȚA ECONOMIEI ANTREPRENORIALE
4.1.Importanța economiei antreprenoriale
În urma cercetării întreprinse, pot defini economia antreprenorială ca un concept
bidimensional52:
a).dimensiunea statică – aceasta se referă la calitatea d e a deține proprietate asupra
afacerilor la nivel strict național (macro);
b).dimensiunea dinamică se referă la dimensiunea comportamentală antreprenorială
în general.
Antreprenoriatul contribuie, în mod activ, la creșterea economică a oricărei țări și
implicit, la dezvoltarea acesteia pe celelalte paliere (social, cultural, politic).
Raportându -ne la nivel internațional, conducerea antreprenorială este diferită în raport
cu nivelurile de dezvoltare economică, cu stabilitatea politică existentă în inte riorul țării și cu
structurile instituționale constituite în fiec are țară în parte.
De-a lungul timpului, au existat numeroase forme (modele) de antreprenoriat
datorită tendințelor și dezvoltării tehnologiilor existente.
În unele țări, legislația fisca lă, dezvoltarea subită înregistrată în cadrul sectorului
public și înăsprirea condițiilor de pătrundere pe piață au amplificat involuția sectorului
micilor întreprinderi . Conducerea antreprenorială a avut de înfruntat situații de criză, în
special în foste le țări comuniste, acolo unde schimbările eco nomice au fost îns oțite sau
determinate de profunde modificări politice și sociale.
4.1.1 Teorii antreprenoriale. Concepția clasică și neoclasică
Specialiștii53 au stabilit că există teorii antreprenoriale de f oarte mulți ani. Acestea au
contribuit la dezvoltarea și formarea antreprenoriatului ca știință.
52 Lefter, V., Bogdan, A., Managementul academic al relațiilor internaționale , în ”Management &Marketing
Review”, 1, 2007, p.133 -142.
53 Jones, G., Organizational Theory. Design and Chang e, the 5th edition, Prentice Hall, 2007, p.17 -27.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 51
Dintre gânditorii clasici, care au formulat teorii despre conducerea antreprenorială, cei
mai renumiți au fost R. Cantillon și J. B. Say, pe care îi voi pre zenta pe scurt.
Richard Cantillon (1680 -1734) a fost primul gânditor economist care a utilizat
termenul întreprinzător . Contribuția sa cea mai de seamă a constat în faptul că a recunoscut
că funcția antreprenorială se poate manifesta în sistemul economic atât la nivel micro (la
scară redusă), cât și macro (adică în cadrul companiei și în cadrul economiei în general, la
nivel națioanl).
Cantillon a identificat trei forme diferite de antreprenoriat:
a) proprietarii de terenuri, pe care îi denumea capitalișt i;
b) întreprinzătorii, pe care îi denumea arbitri;
c) managerii plătiți.
Într-un anumit sens, antreprenorul instituie un echilibru între cerere de pe piață și
ofertă.
Pentru a concluziona, antreprenorul în viziunea lui Cantillon era, în primul rând, un
iscusit speculator. El trebuia să fie mereu în alertă și să aibă relații, să privească înainte și să
fie dispus să -și asume un risc, dar nu neapărat unul inovator54. După Cantillon, produsele și
procesele dintr -o anumită ramură de activitate erau fixe și de ac eea ameliorarea sau inovarea
nu aveau prea mare importanță.
Jean -Baptiste Say (1767 -1832) consideră că antreprenorul deține un rol central atât
în producerea, cât și în distribuirea bunurilor și serviciilor produse și consumate de societate
în ansamblu. E l este primul economist care a văzut antreprenorul în primul rând ca și un
manager . Spre deosebire de alți economiști, Say acordă antreprenoriatului o poziție deosebit
de importantă în sistemul de producție și consum. Say îndepărtează atenția de la rolul
antreprenorului, tratând activitatea acestuia ca pe o formă superioară de muncă55.
Întreprinzătorii, în concepția lui Say își dedică tot timpul, talentul și resursele lor în
direcția producerii, împărțirii și consumului de bunuri și de servicii. Ei coordon ează atât
piețele de desfacere, cât și firmele. Antreprenorul de succes are nevoie să dispună de o
combinație in spirată de calități profesionale și experiențe manageriale. Prin urmare,
cuantumul de venit al unei companii transformat în răsplată (salariul) atribuit antreprenorului
de succes, poate și trebuie să se dovedească foarte ridicat.
54 Ibidem, p. 39.
55 Lefter, V., Bogdan, A., op. cit., p. 154.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 52
Alfred Marshall (1842 -1924), un alt specialist, atribuie un rol substanțial
antreprenorului, atât la nivel macroeconomic, cât și microeconomic. În concepția sa,
contribu ția cea mai importantă a antreprenorului o reprezintă” furnizarea de mărfuri
deopotrivă cu inovarea și progresul”56 realizate simultan. Marshall folosește un exemplu
sugestiv pentru a -și explica teoria: „Oamenii de afaceri care au fost deschizători de drumur i
au adus societății beneficii mult mai mari decât câștigurile lor proprii, deși au murit
milionari”57.
Joseph Schumpeter (1883 -1950) a considerat că antreprenorul trebuie privit ca lider
și inovator sau „motorul principal al sistemului economic” . În con cepția lui acestui specialist,
datoria antreprenorului este de a decide care anume obiectiv trebuie urmărit și nu de a hotărî
cum anume trebuie să se producă aceasta. El nu are sarcina de a – și asuma riscul, sau de a
furniza capitalul necesar acțiunii în treprinse; aceste îndatoriri sunt lăsate în seama
bancherului (investitorului).
Schumpeter consideră că antreprenorul este un inovator și un lider , dar nu și un
posibil purtător de risc, și nici un capitalist sau un manager. Inovatorul îndeplinește rolul de
factor motor al creșterii economice și îndepărtează economia de la poziția sa de echilibru
static, înspre o stare de echilibru superior.
Frank Knight (1885 -1972) este de părere că antreprenorul contribuie substanțial și la
progresul economic în genera l. Prin urmărirea atingerii propriilor scopuri, el va îmbunătăți
întotdeauna procesele tehnologice și modurile de organizare existente. Antreprenorii au
datoria de a asigura și garanta remunerarea prestabilită contractual pentru toate părțile
interesate ș i implicate din cadrul firmei. Aceștia, antreprenorii, iau decizii pentru care sunt
direct responsabili și apoi garantează efectuarea plăților fixe factorilor de producție utilizați.
Pentru a realiza aceasta, este nevoie ca organizația să dețină suficient capital (propriu sau
împrumutat) în vederea retribuirii serviciilor garantate. Antreprenorul este și trebuie în final
să fie răsplătit cu profitul remanent, precum și cu un deosebit prestigiu, cât și cu satisfacția
muncii desfășurate.
56 Ibidem , p. 155.
57 Ibidem, p. 156.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 53
4.2. Relația diho tomică dintre educație și economia
antreprenorială
În contextul economiei antreprenoriale, datorită faptului că ideile și cunoștințele de
specialitate sunt esențiale pentru asigurarea procesului de inovare și de creștere economică,
investiția în resurse u mane devine un factor determinant al menținerii standardelor
competitivității economice și tehnologice. Procesul de formare a resurselor umane cu înaltă
calificare, pe care se bazează domeniul cercetării -dezvoltării (C -D), necesită timp mai
îndelungat, dar investițiile alocate în educație sau alte domenii conexe, domenii care susțin
prin esența lor, procesul de învățare continuă produc mari beneficii atât economiei, cât și
societății, nu numai pe un termen scurt, dar și pe un termen lung și chiar foarte lu ng.
Construirea unei solide capacități intelectuale umane atât de vitală economiei antreprenoriale
și către care se aspiră tot mai intens la nivel european, nu poate să fie posibilă fără susținerea
printr -o finanțare adecvată a sistemului de învățământ, c ât și a domeniului cercetării. Acest
fenomen s -a constatat evident în România, în special după Revoluția din 198958.
4.2.1. Cercetare -dezvoltare în Europa: studiu comparativ
În principiu, putem afirma că întreaga populație a unei țări se poate constitui î ntr-o
sursă potențială de resurse umane atât pentru știință, cât și pentru tehnologie (S&T), dar cu
cât segmentul de populație cu nivel superior al educației formale este mai consistent numeric,
cu atât exista o posibilitate mai evidentă de ocupare în acti vitatea de C -D.
Dacă în cele mai multe țări membre ale Uniunii Europene numărul total al
cercetătorilor a sporit în perioada 1990 -2000 (cu excepția Italiei), în România, la fel ca și în
alte țări central și est -europene candidate la aderare ( pe vremea ac eea), s -a manifestat o
tendință contrară59.
Se constată că situația din țările europene diferă de la țară la țară, existând diferențe
considerabile între țările mari și cele mai mici, între cele situate în nord și cele aflate în sud.
În țările membre afla te în nordul Europei putem constata o concentrare tot mai notabilă de
resurse umane.
58 Zaharia, S.E., Transformări antreprenoriale în învățământul superior românesc, în V.Mureșan (coord.),
Manifest pentru o universitate antreprenorială , Editura Punct, București, 2002, p. 227.
59 Ibidem, p. 228.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 54
Specialiștii domeniului apreciază că țările cu un potențial redus de cercetători nu
întrunesc cerințele minime ale economiei bazate pe cunoaștere de tip antreprenorial60.
Evoluțiile recente înregistrate în Suedia și Finlanda, spre exemplu, evoluții care au stimulat
sporirea numărului de cercetători științifici la un nivel deja înalt, ne oferă un excelent
exemplu pentru România, unde am constatat o permanentă diminuare nume rică a
cercetătorilor pe parcursul ultimului deceniu.
După părerea experților, decalajele devin greu de recuperat calitativ atât în sectorul
public, cât și în cel privat. Datele scot în evidență faptul că în firmele private europene sunt
solicitați numa i jumătate din numărul de cercetători existenți, în comparație cu ceea ce se
petrece în SUA și Japonia, unde, numai în sectorul privat sunt cooptați aproximativ 80%
dintre cercetători. Acest fenomen devine cu atât mai neliniștitor cu cât putem observa că î n
țările din Europa evoluția numărului cercetătorilor științifici este contrară numărului
absolvenților din domeniile respective, absolvenți care dețin o calificare adecvată cerințelor
activității de C -D.
În viitor economia bazată pe cunoștințe de natură antreprenorială va impulsiona și mai
puternic creșterea necesarului de persoane care să dețină o calificare tehnico -științifică
superioară.
Remarcăm fenomenul de îmbătrânire a persoanelor ocupate în cercetare, care se
manifestă tot mai pronunțat în țări le europene dezvoltate. Fenomenul menționat deja a
început să influențeze în mod negativ acest domeniu. Tinerii absolvenți și tinerii cercetători
preferă să se orientează spre cariere care să le ofere pe viitor: mai mare perspectivă în
societate, în activ itatea depusă și în baremurile de salarizare. Pierderea de contingente de
tineri, despre care știm că dețin o mai mare capacitate de adaptare la cerințele vieții bazate pe
cunoaștere și de continuă înnoire a cunoștințelor și a calificării lor profesionale , va accentua,
în detrimentul dezvoltării sociale, fenomenul de îmbătrânire a populației angajate în
domeniile știință și tehnologie.” Această tendință constituie o problemă serioasă la nivel
european, afectând dinamica noii economii bazate pe cunoaștere”61.
Deși, potrivit sondajelor efectuate, oamenii de știință beneficiază de o bună reputație
în mentalul colectiv, lipsa de atractivitate a acestui domeniu de activitate, tocmai din cauza
60 Welsch, H., Entrepreneurship: the Way Ahead , London, New York, Routledge, 2004, p. 87.
61 Jain, S. et al. , Academics or entrepreneurs? Investigating role identity modification of
university scientists involved in commercialization activity , în ” Research Policy” 38, 2009.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 55
dezavantajelor sus menționate, constituie, în cazul studenților și ab solvenților, obstacolul
principal în calea opțiunii lor pentru activitatea științifică.
”Dacă țările europene, prin tradiție, investesc în toate formele de educație, s -a
constatat că investițiile în educația terțiară nu se corelează direct cu numărul abso lvenților
care optează pentru profesia de cercetător”62.
În unele țări europene au fost experimentate, cu succes, numeroase strategii de
atragere și menținere în cadrul C -D a unei părți considerabile numeric a segmentului de
populație cu pregătire profesio nală superioară, în timp ce, în alte țări, atractivitatea pentru
profesii rentabile financiar sau șomajul sunt factori cu o puternică influență puternică asupra
gradului de ocupare a locurilor de muncă din știință și tehnologie, în detrimentul dezvoltării
social -economice a comunității respective..
Datele recente privind șomajul scot în evidență o anumită și certă subtilizare a
resurselor umane cu potențial intelectual pentru S&T. În țările din Uniunea Europeană există
aproximativ două milioane de șomeri cu educație superioară sau experiență adecvată pentru
posturi din cadrul S&T. Se constată, în rândul mai tinerilor cercetători din țările central și est –
europene o clară tendință de stabilire definitivă și irev ocabilă a rezidenței în spațiul țărilor
europe ne mai dezvoltate sau în SUA, țări care au devenit, în ultimul timp, un punct important
de atracție pentru toată lumea, atât pentru cercetătorii proveniți din țările dezvoltate, cât și
pentru aceia din alte zone ale lumii63.
Un alt aspect important al creș terii substanțiale a numărului de cercetători, aspect care
captează atenția specialiștilor la nivel european, este dezvoltarea procesului de stimulare a
participării femeilor în activitatea C -D, prin implicarea lor în universități și apoi în activitatea
de C-D.
Societatea bazată pe o abordare de tip antreprenorial trebuie să aibă, ca punct esențial
de reper, conceptul de persoană educată. Persoana educată este esențială acum.
Persoana cu educație superioară trebuie să se dovedească a fi capabilă de a i nfluența
prin cunoștințele deținute cu competență prezentul, pentru a nu mai vorbi despre procesul de
modelare a viitorului. Dar cunoștințele nu sunt ieftine. Toate modalitățile prin care se permite
62 Lockett, A., Wright, M.(2005), Resources, capabilities, risk capital and the creation of university spin -out
companies , Research Policy 34 (7), 1043 –1057.
63 University of Reading, UK, (2010), Code of Practice on Intellectual Property, Commercial Explo itation and
Financial Benefits , http://www.reading.ac.uk/ , accesare 10.02.2018, ora 23.15.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 56
dobândirea de cunoștințe necesită fonduri financiare sub stanțiale, investiții importante
materiale și umane.
”Toate țările dezvoltate alocă circa o cincime din PNB producției și răspândirii
cunoștințelor. Procesul de instruirea școlară formală, cât și școlarizarea tinerilor înainte de
intrarea lor în rândul forțelor de muncă – ia cam o zecime din PNB. Organizațiile care
angajează personal cheltuie alte 5 procente din PNB pe instruirea continuă a angajaților lor,
sau chiar mai mult. De asemenea 3 până la 5 procente în PNB sunt cheltuite pe
cercetare /dezvoltare , pentru producerea de noi cunoștințe”64.
4.2.2. Investiția prioritară a fiecărei țări dezvoltate: educația
În urmă cu cincizeci de ani, persoanele care prestau o activitate bazată pe cunoștințe și
activitate în servicii formau mai puțin de o treime din totalul forței de muncă. La ora actuală,
aceste persoane reprezintă trei pătrimi, dacă nu patru cincimi din totalul forței de muncă a
țărilor și proporția lor este în continuă creștere. Mai mult de o treime din investiția de capital
din cadrul țărilor dez voltate s -a cheltuit pentru achiziționarea de echipament în vederea
tratării datelor și a informațiilor: computere, monitoare, lap -topuri, faxuri, poștă electronică,
televiziune cu circuit închis. Totuși numărul de persoane angajate pentru a depune muncă d e
funcționari, adică numărul acelor persoane cărora le este atribuită cea mai considerabilă parte
a acestui echipament, a sporit mult mai repede decât a crescut producția totală sau produsul
național brut.
Cel mai jos /scăzut nivel de productivitate se înr egistrează în locurile de muncă din
organizațiile și unitățile de la stat. În toate țările, statul este cel mai important patron al
prestărilor de servicii. În Statele Unite, de exemplu, mai mult de o cincime din întreaga forță
de muncă validă este angajat ă în cadrul guvernelor federale, statale și locale, predominant în
munca de birou de rutină. În Marea Britanie, această proporție este aproximativ de o treime.
În toate statele dezvoltate, angajații guvernamentali reprezintă un procent similar din totalul
existent al forței de muncă.
Specialiștii au semnalat că devine tot mai important să se poată învăța cum să crească
productivitatea lucrătorilor implicați în cunoaștere și a prestatorilor de servicii, iar acest
fenomen să se petreacă într -un timp scurt, repede, altminteri țările dezvoltate se vor
confrunta cât de curând cu o puternică stagnare economică și cu serioase tensiuni sociale
64 Ibidem.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 57
severe. Ocupanții locurilor de muncă pot fi remunerați numai în funcție de productivitatea lor.
Productivitatea lor gener ează un fond comun de valori, fond din care sunt plătite, apoi,
salariile. Dacă productivitatea nu crește, cu atât mai mult dacă ar scădea, veniturile mai mari
reale nu vor putea fi plătite.
Lucrătorii în domeniul cunoașterii, odată cu trecerea timpului, trebuie să facă față
unei reduceri aplicate venitului real în cazul în care productivitatea lor nu va crește. Mulți
prestatori de servicii desfășoară intens o activitate care solicită, din partea lucrătorului, o
oarecare îndemânare și destul de puțină ed ucație. Ceea ce ar justifica lipsa de interes față de
asigurarea unei educații corespunzătoare.
Specialiștii au constatat că, ” inflația începe să afecteze venitul real al fiecărui
membru dacă o economie, în care productivitatea activității prestatorilor de servicii este
scăzută, încearcă să le remunereze acestora salarii cu mult crescute peste ceea ce aduce
productivitatea lor propriu -zisă”65.
Și nu după foarte mult timp, inflația va genera atunci tensiuni sociale severe. Dacă s –
ar creea prem isele ca pre statorii de servicii să poată fi plătiți totuși în funcție de
productivitatea muncii lor, discrepanța survenită între venitul lor și cel al „ angajaților
privilegiați”, adică al lucrătorilor din domeniul cunoașterii, se va mări în mod evident –
generând ia răși tensiuni sociale serioase.
O parte considerabilă din munca desfășurată în servicii nu se difer ențiază prea mult de
munca în urma căreia se pot produce sau distribui bunuri. Această activitate cuprinde
diferite funcții ca, de exemplu: procesarea d e date, facturarea, răspunsul dat la întrebările
clienților, tratarea cererilor în vederea asigurării, eliberarea de adeverințe sau documente
doveditoare pentru desfășurarea unei activități într -o organizație, îndrumarea și oferirea de
informații solicitan ților – persoane fizice sau juridice în legătură cu efectuarea diferitelor
demersuri, eliberarea de carnete de conducere pentru automobiliști – de fapt, aproximativ
două treimi din munca desfășurată în interiorul birourilor guvernamentale și mai mult de o
treime sau mai mult din toată activitatea zilnică a unui funcționar și munca în servicii
desfășurată în întreprinderi, în universități, în spitale ș.a.m.d.
Aceasta este considerată, la ora actuală, de fapt „muncă de producție”, dar ea diferă
substanția l de munca depusă într -o uzină, fabrică, sau altă unitate productivă doar prin faptul
că este și poate fi prestată într -un birou. Dar chiar și această muncă trebuie reorganizată
structural cu scopul de a deveni productivă pentru organizație. Ea trebuie, î n mod imperativ,
65 Lafaye, C., Sociologia organizațiilor , Editura Polirom, Iași, traducere Aurelia Boltașu, 1998, p.67.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 58
să fie cercetată și restructurată pentru a -și putea aduce o contribuție la cote maxime și pentru
a-și îndeplini obiectivele.
În cercetarea fenomenului de supra productivitate din domeniul fabricării și mișcării
lucrurilor, sarcina este dată și clar determinată. Când Frederick W. Taylor a început să
studieze încărcatul nisipului cu lopata, putea lua ca de la sine înțeles faptul că nisipul trebuie
luat cu lopata. O bună parte a muncii constând în producerea sau distribuirea bunurilor,
sarcina este de fapt „pe măsura mașinii”: muncitorul individual servește mașina.
În munca bazată pe cunoștințe intelectuale și practic în orice altă asemenea activitate
în servicii, mașina deservește muncitorul. Sarcina nu este dată: trebuie să fie determina tă, iar
întrebarea „Care sunt rezultatele așteptate din această muncă?” nu este ridicată aproape
niciodată în vreun studiu tradițional al muncii sau în managementul științific. Dar este
problema -cheie în a -i face productivi pe lucrătorii cunoașterii și pe prestatorii de servicii. Și
este o problemă care cere decizii riscante. De obicei nu există un răspuns corect; există doar
alegeri, iar rezultatele trebuie să fie clar specificate, dacă vrem să ajungem la productivitate.
4.3. DOMENII DE SUCCES ÎN ANTREP RENORIAT
„Antreprenorul scoate resursele economice dintr -un domeniu cu productivitate
scăzută și le introduce într -un domeniu cu productivitate ridicată și cu randament mai
mare” . Este definiția lui Say care nu ne spune, de fapt, cine este acest „antrepre nor”.
Deoarece Say a inventat acest termen acum aproape 200 de ani, a existat o confuzie totală
asupra definițiilor „antreprenorului” și „sistemului antreprenorial”, confuzie care a fost, la ora
actuală elucidată66, grație cercetărilor întreprinse .
În State le Unite, de exemplu, antreprenorul este deseori definit ca cineva care își
începe propria sa afacere de proporții mici. Într -adevăr, cursurile despre sistemul
antreprenorial, obișnuite în școlile americane de afaceri, au la origine cursurile despre cum
poți să începi o mică afacere proprie. Dar nu orice mică afacere nouă este antreprenorială sau
reprezentativă pentru sistemul antreprenorial.
Activitatea antreprenorială constă în reformarea și revoluționarea modului de
producție, exploatând o invenție sau, mai general, o posibilitate tehnologică inedită, în scopul
obținerii unui nou produs sau serviciu.
66 http://www.bloombiz.ro/cariere/10 -universități -fabrici -de-antreprenori , accesare 14.02.2018, ora 22.45.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 59
Există o numeroasă terminologie ce poate defini sistemul antreprenorial. Ne referim
aici la antreprenor, întreprinzător, investitor .
Procesele de producț ie din economiile contemporane dezvoltate recunosc legimitatea
luării în considerare atât a factorilor clasici (munca, capitalul și pământul) cât și a
neofactorilor (știința, progresul tehnic și antreprenoriatul). De aceea în prezent neofactorii de
producț ie (știința și antreprenoriatul) devin proprii sistemelor economice bazate pe
concurență și liberă inițiativă. În acest sens firmele sunt permanent preocupate în găsirea
celor mai adecvate modalități de combinare a factorilor de producție care să le permit ă
obținerea maximei eficiențe și profitabilități.
Exemple recunoscute de practicarea activității antreprenoriale sunt în domenii ca:
a) alimentația publică (firma McDonald);
b) comerțul (firma Mark&Spencer);
c) producție (firma General Electric).
4.3.1. E xemplificări
a) Întreprinderea inițială McDonald a fost și este de tip antreprenorial.
Produsul său final a fost ceea ce orice restaurant american decent produsese cu ani în
urmă. Dar, aplicând concepte și tehnici de management, standardizând produsul, proi ectând
tehnologia și uneltele, totul pe baza analizei muncii care urma să fie depusă și apoi, stabilind
standardele necesare, McDonald a reușit să crească randamentul resurselor și să creeze o nouă
piață și un nou consumator. Aceasta este economia antrepre norială.
Antreprenorii sunt o minoritate printre noile firme, ei creează ceva nou, ceva diferit ;
ei schimbă sau transformă valori.
b) General Electric Company (GE), una dintre cele mai mari firme din lume,
veche de mai bine de 100 de ani, are o istorie lung ă în inițierea de afaceri noi, antreprenoriale,
pe care, pornind de la zero, le -a transformat în industrii de mărimi considerabile. GE nu s -a
rezumat la antreprenoriat numai în domeniul productiv. GE Credit Corporation a determinat,
într-o mare măsură, transformarea sistemului financiar american , schimbare ce s -a extins
rapid în Marea Britanie și în Europa Occidentală.
c) Mark&Spencer , o mare firmă de negustori britanici, are mai multe elemente
antreprenoriale și inovatoare decât orice altă companie din Eur opa Occidentală a ultimilor
cincizeci de ani și a avut un impact mai mare asupra economiei britanice, chiar asupra
societății britanice, decât orice alt agent de schimb din Marea Britanie.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 60
Sistemul antreprenorial nu este restrâns doar la instituțiile econ omice.
d).Universitatea modernă a apărut ca invenție a unui diplomat și funcționar public
german, Wilhelm von Humboldt, care în 1809 a conceput și fondat Universitatea din Berlin,
cu două obiective clare:
• să preia conducerea intelectuală și științifică d e la francezi și să
o dea germanilor;
• să capteze energiile eliberate de Revoluția Franceză și să le
întoarcă chiar împotriva francezilor, mai ales a lui Napoleon.
Șaizeci de ani mai târziu, în jurul anului 1870, însăși Universitatea germană și -a
pierdut importanța, iar ideea de universitate, a lui Humboldt, a trecut Atlanticul în Statele
Unite. Acolo, la sfârșitul Războiului civil, vechile „colegii” ale perioadei coloniale „mureau
de bătrânețe”. În 1870, Statele Unite nu aveau decât jumătate din studenții pe care îi
avuseseră în 1830, cu toate că populația se triplase. Dar, în următorii treizeci de ani, o pleiadă
de directori ai universităților americane au creat și au construit noua „universitate
americană” – incontestabil nouă și incontestabil americană. Acestea, după primul război
mondial, au câștigat, pentru Statele Unite, supremația în lume pentru activitatea științifică și
pentru cercetare, exact așa cum Universitatea „Humboldt” câștigase supremația pentru
activitatea științifică și de cercetare pentr u Germania, cu un secol în urmă.
După al doilea război mondial, o nouă generație de antreprenori academici americani
au introdus iar noul , construind universități particulare și metropolitane . Acestea au
constituit în ultimii 30 de ani un sector de dezvol tare majoră în învățământul superior
american. Marea parte a acestor școli noi pare să difere foarte puțin prin programul de
învățământ de instituțiile mai vechi. Dar ele au fost desemnate în mod deliberat pentru o piață
nouă și diferită , mai degrabă pentr u oameni care se află la jumătatea carierei , decât pentru
tineri proaspăt ieșiți de pe băncile liceelor; mai degrabă pentru studenții marilor orașe care
fac naveta la universități decât pentru studenți care locuiesc într -un campus și frecventează
cursurile de zi; pentru studenții cu pregătire diversificată, eterogenă și nu pentru puștii de la
colegiile din tradiția americană. Acestea au fost un răspuns la o schimbare majoră pe piață, la
o schimbare în statutul acordării de diplome în colegiu, de la clasa su perioară la clasa mijlocie
și un răspuns la schimbarea majoră în ceea ce înseamnă a urma cursurile unui colegiu. Ele
reprezintă sistemul antreprenorial.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 61
4.4. Misiunea universității
Dezvoltarea într -un ritm foarte rapid a tehnologiilor informa ționale impune schimbări
majore în domeniul educațional, care nu -și mai poate conserva caracterul tradițional, național,
reglementat de politici guvernamentale, ci tinde să capete dimensiune internațională.
Dinamica dezvoltării societății fiind greu de an ticipat, a impus o redimensionare
funcțională la nivelul instituțiilor de învățământ superior, consolidând tot mai mult ideea că
acestea sunt ofertante de servicii educaționale și de cunoștințe.
Accentuarea puternică a dimensiunii internaționale a școlii românești este nu numai o
restituție necesară ci și o probă a dinamismului și pragmatismului redobândit.
Racordarea la dimensiunile prezentului presupune, din perspectiva internațională,
compatibilitatea curriculară precum și armonizarea procedurilor de i nstruire cu cele din țările
care au o substanțială tradiție în domeniu.
Adoptarea unor noi planuri de învățământ respectă atât specificacitatea sistemului
național, cât și interfețele necesare cu o educație din ce în ce mai europeană. Acest fapt
implicând și un proces de recunoaștere reciprocă a diplomelor.
Principala menire a institutelor de învățământ superior este de a produce cunoaștere,
prin cercetarea științifică, transmiterea prin educație și formare profesională, diseminarea prin
tehnologiile info rmaționale, utilizarea inovației tehnologice și dimensiunea culturală,
reprezintă elemente care definesc identitatea și unicitatea acestor universități.
Institutele de învățământ superior trebuie să elaboreze programele de studii
universitare în așa fel î ncât acestea să conducă la o societate bazată pe cunoaștere, la atingerea
obiectivelor stabilite prin creșterea economică durabilă, la locuri de muncă mai bune și la o
coeziune economică și socială mai mare, în conformitate și cu obiectivele stabilite de
Strategia Europa 2020.
Cerința dezvoltării sistemului de învățământ superior provine din faptul că
dezvoltarea economică a unei țări este direct legată de calitatea capitalului uman.
Studiile lui Barro67 efectuate pe economia a peste 100 de țări î ntre anii 1965 și 1995
arată că educația și în special învățământul superior au o influență directă asupra ratei de
creștere economică.
67 Robert J. Barro & Gordon Liao, 2017. "Option -Pricing Formula with Disaster Risk ," în AEI
Economics Working Papers 966780, American Enterprise Institute, 2017; Robert J. Barro & Rachel M.
McCleary, 201 7. "Protestant competition is good for saints ," în AEI Economics Working Papers
923614 , American Enterprise Institute, 2017; Robert J . Barro & Rachel M. McCleary, "Protestants
and Catholics and educational investment in Guatemala ," în AEI Economics Working Papers
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 62
Universitățile trebuie să răspundă provocărilor actuale ale cunoașterii și acțiunii
umane, având drept sarcini creșter ea și avansarea cunoașterii, educarea studenților printr -un
proces pedagogic modern, centrat pe studenți și pe rezultatele învățării și angajarea
mecanismelor de conducere a antreprenoriatului academic și se conturează noțiunea rolului
hibrid al identități i
personalului academic.
4.4.1.. Antreprenor – Profesor
Educația înseamnă antreprenoriat, iar profesorul are rolul de antreprenor. Ca orice
antreprenor și profesorul trebuie să -și asume riscuri, nu trebuie să le evite. În prezent aceste
riscur i țin de trecerea de la un sistem de învățământ superior clasic spre un sistem de
învățământ superior modern .
În această trecere, apar câteva elemente distincte cum ar fi:
-în forma clasică studenții învață de la profesor, iar în varianta modernă, acești a
trebuie să învețe de la mai multe persoane din domenii diferite (specialiști în științe,
psihologi, ingineri);
-până acum studentul avea un rol pasiv, în învățământul modern îl implică pe acesta în
a participa activ la schimbul de idei ;
-în forma clasi că, primează învățarea în organizație, aceasta cu siguranță trebuie
înlocuită cu forma modernă unde apare învățarea prin descoperire ;
-nu este de neglijat că forma clasică promovează învățământul prin atingerea țintei, pe
când forma modernă va promova învățământul pentru a ajunge la ținte .
Toate acestea pot fi posibile, dacă și universitățile din România, vor accepta să
implementeze așa cum au făcut și universitățile din SUA, Germania, Austria, Noua Zeelandă
spiritul antreprenorial.
Spre deosebire de spa țiul românesc în care sunt dese confuzii terminologice, în
Germania s -a constatat o distincție clară între antreprenor / întreprinzător și investitor.
928714 , American Enterprise Institute, 2017; Robert J. Barro & Gordon Y. Liao, "Options -Pricing
Formula with Disaster Risk ," NBER Work ing Papers ,21888, National Bureau of Economic Research,
Inc., 2016.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 63
Antreprenorul / Întreprinzătorul este cel ce vine cu Ideea, iar Investitorul vine cu Banii. Pot să
fie și aceeași persoană („un cumul de funcții”) dar cel mai frecvent caz este cel în care sunt
persoane distincte. Investitorul trebuie să creadă în Idee. Iar Antreprenorul / Întreprinzătorul
trebuie să vină și el cu o sumă minimă, sau să garanteze cu bunurile sale, pentru a participa și
el la asumarea riscului.
Conferința de la Lisabona din 2000 a trasat „Strategia Lisabona” prin care se
preconiza ca în 10 ani (deci până în 2010) economia UE să fie cea mai competitivă din lume .
Din păcate azi, UE este departe de obiectivul propus. Mai mult, SUA și Japonia au avut
creșteri mai mari.
Pentru a realiza o creștere economică și a standardului de viață, este nevoie ca Europa
să stimuleze inovația și spiritul antreprenorial. Astfel, pe de -o parte decalajul față de
competitori se va accentua, iar pe de altă parte chiar inovatorii și antreprenorii vor migra
în spații economice mai favorabile , lucru facil într -o lume globalizată.
4.5. Antreprenoriatul social
Deși practica ant reprenoriatului social este considerată a avea o istorie relativ
îndelungată, domeniul propriu -zis de studiu s -a constituit relativ recent. Termenul
antreprenoriat social a început să fie folosit cu mai mare frecvență abia în prima parte a
anilor ’90, iar primele programe academice dedicate acestui domeniu au fost inițiate la
Harvard Business School în 1995. Acestea au fost oferite mai ales de practicieni decât de
analiști sau cercetători ai domeniului. Cursurile nu erau fundamentate pe studii sau cercetări
riguroase, având o dimensiune empirică, raportabilă la descrierea unor experiențe personale
sau a unor „istorii” transmise de alții. În ultimii cincisprezece ani s -a dezvoltat o întreagă
literatură dedicată domeniului, însă suntem încă departe de a putea vorbi despre un domeniu
de cercetare închegat.
În cărțile, studiile sau articolele apărute în ultimii ani se constată nu doar abundența
definițiilor și sensurilor atașate conceptului de antreprenoriat social, cât mai ales tendința de
justificare a fiecăre i definiții. Lipsa de claritate în definirea conceptului și confuziile create de
absența consensului contribuie în mod substanțial la lărgirea ariei de cuprindere a
domeniului.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 64
Se poate constata că de multe ori antreprenorul social poate însemna aproape o rice,
de la fondatorul unei organizații nonprofit până la persoana care, inițiind o afacere, își asumă
și responsabilitatea socială în cadrul întreprinderii respective.
Uneori „spiritul antreprenorial” este asociat cu abilitatea de a obține profituri
personale din „învârteli”, adică din „gestionarea” și manipularea unor fonduri publice în
interes propriu. Altfel spus, exploatarea unei oportunități (oferită, de exemplu, de o funcție de
conducere) în vederea satisfacerii unor interese personale ar echivala cu „spiritul
antreprenorial”.
Interesul în domeniul atât de actual al fenomenului antreprenoriatului social nu s-a
limitat însă la sfera academică. Începând cu anii ’80 și mai ales după anul 1990, atunci când
remarcabile mutații socio -politice au schi mbat fața comunității sociale în general, sute de noi
organizații au fost înființate în toată lumea, cu scopul declarat de instruire și sprijinire a
antreprenorilor sociali .
4.5.1. DOMENII. TIPURI DE ORGANIZAȚII ANTREPRENORIALE
În general, se admite că un criteriu important de clasificare poate fi reprezentat de:
1)Domeniile și tipurile principale de activitate ale organizațiilor . În acest sens,
Clasificarea Internațională a Organizațiilor identifică 12 domenii majore și anume:
Grupul 1: Cultură, artă și recreere – organizații recreaționale, sportive, de artă, muzee,
grădini zoologice, cluburi sociale;
Grupul 2: Educație și cercetare – școli și universități, învățământ profesional, educație
permanentă, cercetare medicală, știință și tehnologie, cerc etare științe sociale și politice;
Grupul 3: Sănătate – spitale (pentru adulți, copii și reabilitare), sănătate mentală, sănătate
publică. Educație sanitară;
Grupul 4: Servicii sociale – bunăstarea copilului, servicii pentru tineret, pentru familii,
vârst nici și persoane cu dizabilități;
Grupul 5: Protecția mediului – conservarea resurselor naturale, controlul poluării, protecția
animalelor, conservarea zonelor rurale;
Grupul 6: Dezvoltare economică și socială – dezvoltare comunitară, îmbunătățirea
infra structurii, locuințe, dezvoltare socială (probleme sociale), locuri de muncă;
Grupul 7: Apărarea drepturilor și promovarea cauzelor cetățenilor – organizații de
promovare a diferitelor cauze sociale și politice, grupuri minoritare, asociații civice, asist ență
și servicii juridice, sprijinirea victimelor, partide politice;
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 65
Grupul 8: Filantropie și voluntariat – organizații centrate pe strângerea de fonduri, fundații
finanțatoare, sprijinirea voluntariatului, intermediere fonduri;
Grupul 9: Activități inte rnaționale – programe de mobilitate, asistență pentru dezvoltare,
sprijin în cazul producerii unor calamități, promovarea internațională a păcii și a drepturilor
omului;
Grupul 10: Religie – organizații religioase;
Grupul 11: Asociații profesionale, de a faceri și sindicate – asociații de afaceri și patronale,
asociații profesionale, organizații sindicale;
Grupul 12: Organizații ce nu sunt clasificate în categoriile menționate .
4.6. Antreprenoriat Universitar
După cum reiese din clasificarea prezentată, universitățile se încadrează în cea de -a
două categorie de organizații antreprenoriale. Mi -am propus ca în acest subcapitol să
întreprind o cercetare a fenomenului antreprenorial universitar atât în spațiul european, cât și
în spațiul românesc. Referitor la spațiul autohton, an căutat să identific bazele legale ale
desfășurprii acestui demers educativ, organizațiile înființate în scopul promovării
antreprenoriatului și, nu în ultimul rând, să prezint câteva modele antreprenoriale universitare
de succes în spațiul nostru romnesc.
De asemenea, am investigat și zona de debut a educației antreprenoriale, mai exact,
preocupările instituționale ale studenților față de acest nou sistem de abordare a procesului
educațional academic. Am fost interesată, de asemenea, de cadrul legislativ în interiorul
cărora aceste organizații studențești funcționează. Am avut o privire critică asupra
documentelor cercetate, deoarece numai prin gândire critic putem identifica modalități
eficiente de asigurare a progresului.
În societa tea noastră modernă, antreprenorul academic reprezintă conexiunea stabilită
între mediul academic (orientat spre învățare și cunoaștere) și lumea comercială a societăților
(orientate spre inovare și producție).
Antreprenoriatul academic presupune o “unive rsitate spin -off ” sau un proces de
transfer instituțional complex de activități de cercetare, dezvoltare sau de tehnologie cu scopul
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 66
clar de a pune la punct inovații sau asocieri. Am putea să definim spiritul antreprenorial
academic ca o “întreprindere intelectuală”, în care universitățile (mediul academic)
cooperează cu comunitățile locale (mediul comercial) pentru a crea valori sau idei noi,
necesare societății în sensul evoluției acesteia, cu un accent special pe procesul de
cunoaștere.
Antreprenori atul academic se apropie, astfel, de definiția unei “firmă academice”,
care consideră că un antreprenor academic funcționează simultan și ca actor intelectual
(academic) și ca actor antreprenorial (firmă). Așadar, antreprenorul academic ar defini un
profi l ocupațional pentru un individ, fiind activ științific dar, în același timp, combinând
activitățile științifice integrate în cadrul rețelei academice cu gândirea antreprenorială, creând
venituri și profit.
Serviciile de antreprenoriat:
În cadrul serviciilor de antreprenoriat putem considera:
serviciile de consultanță;
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 67
asistență pentru începerea unei activități independente sau pentru inițierea unei afaceri,
antreprenoria t general și operațional;
management de proiect.
Serviciile specifice managementului antreprenorial:
dezvoltarea clientului;
dezvoltarea agilă (o abordare interactivă incrementală a ingineriei dezvoltării
produselor și serviciilor prin iterație și pivotare , pornind de la feedback -ul de piață dat
de client);
design -ul modelului de afaceri (care înlocuiește planurile statice de afaceri).
4.6.1 . Educația universitară în sec.al XX -lea
În secolul al XX -lea se petrece fenomenul de masificare a educației68, prin stabilirea
unei legături tot mai strânse între precesul educațional și mediile de afaceri și prin modificarea
structurală a procesului educațional prin:
Diversificarea mijloacelor de punere la dispoziția studenților a informațiilor
necesare;
Evoluția aces tor mijloace;
Modificarea perspectivei asupra interacțiunii instituite între mediul universitar –
academic și student ( prin eliminarea necesității prezenței fizice a sudenților, a
orelor de contact cu aceștia)69.
Am putea considera că momentul de început a l acestui proces amplu îl reprezintă
adoptarea actul normativ care aduce, în sisitemul nostru educațional, noțiunile, instrumentele
și mecanismele necesare implementării inovației educaționale. Mă refer la OUG nr. 75/2005
privind asigurarea calității în ed ucație, aprobată, cu modificări și completări prin Legea nr.
86/2006.
Nota specifică sistemului educațional românesc, comparativ cu alte sisteme
educaționale europene sau din alte zone ale globului este dată de generalizarea (la toate
68 Remus Chină, op.cit., p.14.
69 W.K. Pond, Distributed Education in the 21st Century: Implications for Quality Assurance,
http://www.westga.edu/ -distance/odjla/summer52/pond52.html , accersare 15 octombrie 2017, 0ra 14.20.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 68
nivelele de învățămâ nt) a unui filtru al ”autorizării/ acreditării/ evaluării periodice” a tuturor
programelor de studiu70.
Începând cu anul 1998, în spațiul educațional din Europa s -au desfășurat câteva
evenimente ”pan -europene”71care și -au concentrat atenția asupra învățămân tului superior. Voi
prezenta succint aceste evenimente în ordinea lor cronologică.
4.6.1.1.Evenimente ”pan -europene” de rezonanță educațională
Câteva evenimente majore au influențat evoluția procesului educațional european prin
definirea și jalonarea u nor principii de funcționare, principii care s -au aplicat și au dat roadele
scontate. Privind retrospectiv la momentul declanșării acestor evenimente, se poate afirma că
obiectivele propuse inițial au fost atinse în totalitate, învățământul superior și aca demic actual
fiind rezultatul acestor întruniri și dezbateri la un ănalt nivel de profesionalism.
1. Declarația de la Sorbona – a avut loc în 1998 și a stabilit obiectivul creării SEIS
(Spațiul European al Învățământului Superior);
2. Declarația de la Bologna – a avut loc în 1999 care a stabilit obiective majore
referitoare la învățământul superior: recunoașterea diplomelor de licență dintr -un
stat european în altul, aducerea pe prim plan a mobilităților studenților și a
profesorilor – cadre universitare, institu irea sistemului ciclurilor licență – masterat
– doctorat ( cu reducerea numărului de ani de studiu pentru programul de licență ,
dar cu recuperarea și îmbunătățirea sistemului educațional prin programul de
masterat), măsuri care și -au propus instituirea și dezvoltarea uynei dimensiuni
europene a învățământului superior românesc;
3. Reuniunea de la Lisabona – a avut loc în anul 2000 și și -a propus ca în intervalul
2010 – 2020 Europa să devină regiunea cu cea mai competitivă economie la nivel
mondial. Fenomenul s-ar putea explica prin creșterea calității învățământului
superior de specialitate, astfel încât tot ,mai multe cadre să activeze în industrie
printr -o pregătire profesională superioară pentru ca, prin consecin ță, să crească, în
70 Drăgulănescu, N.G., Chină, R., Acțiuni corective și corecții oportune în actuala abordare românească a
asigurării calității educației, în revis ta Calitatea Acces la succes, nr. 4 -8, 2010, p.43.
71 Ibidem, p. 44.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 69
mod evident, calitatea e conomiei, eficineța acesteia răsfrângându -se prin creșterea
nivelului de trai;
4. Conferința de la Salamanca – a avut loc în anul 2001. Participanții și -au propus că
creeze un sistem de compatibilizare a pregătirii academice a studenților (viitori
absolvenți) și necesitățile concrete existente în viața reală, astfel încât programele
de sturii să se continue, în mod firesc, în realitatea înconjurătoare, prin sporirea
calității vieții. Aria curriculară dă fie adaptată la nevoile reale ale vieții socio –
economice contemporane;
5. Reuniunea de la Berlin – a avut loc în anul 2003 și a stabilit necesitatea ca fiecare
stat european să definească și să implementeze un sistem național de asigurare a
calității învățământului superior în funcție de specificul socio -cultural a l spațiului
goegrafic respectiv (resurse naturale, potențial hidoenergetic,pedologic și geologic,
floră, faună, etc); cu această ocazie, a fost mandatată ENQA (European Network
for Quality Assurance in Higher Education) în vederea elaborării standardelor,
ghidurilor și procedurilor referitor la realizarea și funcționarea tuturor sistemelor
menite să asigure calitatea în învățământul superior.
6. Reuniunea de la Bergen – această reuniune a avut loc în anul 2005, ocazie cu care
participanții au elaborat și apro bat o serie de recomandări în ceea ce privește
standardele de desfășurare și evaluare, ghidurile și procedurile aferente acestor
procese, cadrul naționaș și internațional de implementare și desfășurare,
descriptorii de ciclu pentru fiecare etapă a învățămâ ntului superior, numărul minim
de credite trensferabile72.
Specialiștii au subliniat73 necesitatea imperativă a aplicării acestor transformări
înățământului universitar, cu atât mai mult cu cât în alte zone ale lumii existau, la acea dată,
organisme specif ice asigurării și implementării calității , manifestându -se tot mai stringent
diferențierea dintre sistemele noastre educaționale europene și cele desfășurate în alte zone ale
lumii (America, Japonia). A devenit din ce în ce mai evidentă prezența fenomenul ui
globalizării problemelor educaționale: ”În ciuda enormei diversități a sistemelor educative de
la o țară la alta, mondializarea problemelor epocii noastre duce la mondializarea problemelor
educaționale”74.
72 Drăgulănescu, N.G., Chină, R.,op. cit., p. 45.
73 Remus Chină, Managementul inovării în educație , Editura Pro Universitaria, București, 2015, p. 29.
74 Niculescu, B ., Noi, particula și lum ea, Rditura Junimea, Iași, 2007, p.334.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 70
Procesul asigurării calității în educație devine cu atât mai necesar, la ora actuală, cu cât se
prefigurează creșterea necesității unie coerențe evidente existentă între sistemele educaționale
reale, propriu -zise și beneficiari (înțelegând prin acest termen atât studenții, masteranzii,
doctoranzi i, cât și cei care vor beneficia concret de pe urma angajării lor în diverse ramuri de
activitate).
4.6.1.2. Procesul de la Bologna
În majoritatea țărilor, modelul Bologna a reușit să creeze în mod evident convergențe
între modelele de structuri academice ce trebuie avute în vedere și gradul de extindere și
impactul diferențelor cu specific național.
Pentru a se adapta la noile cerințe sociale aflate într -o permanentă și rapidă mișcare,
toate țările se confruntă cu mari provocări de a se adapta, în sp ecial pentru a asigura
calificările de care societatea are nevoie, mai ales cele din primul ciclu de studii permițând
accesul după absolvire imediat pe piața muncii.
Procesul Bologna a inițiat o serie de reforme în cadrul învățământului superior
european de a deveni mai compatibil, comparabil, competitiv și mai atractiv pentru studenți.
Principalele obiective ale acestui proces sunt: introducerea unui sistem de grad de trei cicluri
(licență, master și doctorat); asigurarea calității și recunoașterea califi cărilor și a perioadelor
de studii.
În al doilea rând, unul dintre obiectivele operaționale ale Procesului de la Bologna a
fost eliminarea obstacolelor din calea mobilităților studenților, profesorilor și cercetătorilor în
Europa75.
La fiecare doi a ni miniștrii celor 47 de țări participante la acest proces se întâlnesc
pentru a reflecta asupra progreselor înregistrate.
În aprilie 2012, au lansat un comunicat prin care subliniau potențialul învățământului
superior pentru creșterea economică și a loc urilor de muncă.
75 Peter Scott, Going Beyond Bologna: Issues and Themes , în Adrian Curaj, Peter Scott, Lazăr Vlăsceanu, Lesley
Wilson (editors), European High er Education at the Crossroads Between the Bologna Process and National
Reforms, New Yoyk, London, 2012.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 71
CAPITOLUL V
EDUCAȚIA ȘI TRANZIȚIA CĂTRE ANTREPRENORIAT
5.1 Universitatea Tradițională în tranziție către Universitatea
Antreprenorială
Pe lângă cele două misiuni de bază tradiționale pe c are le aveau universitățile și
anume: generarea de noi cunoștințe prin activitatea de cercetare și transmiterea acestora prin
activitățile de educație, publicații, universitățile sunt chemate să -și asume și a treia misiune de
bază, transferul cunoștințelor spre mediul de afaceri, prin activitățile economice76. Se
dovedește astfel ancorarea universității în mediul social contemporan.
Valorificarea rezultatelor științifice universitare pot lua diferite forme în ceea ce
privește dezvoltarea centrelor de transfe r tehnologic, a incubatoarelor de afaceri inovative, a
spin-off-urilor, în care să fie implicate cadrele didactice, cercetători, studenți.
Datorită schimbărilor recente survenite în economia mondială, unde tehnologia a
devenit factorul decisiv ce influențe ază creșterea economică, iar cunoștințele, abilitățile și
competențele reprezintă componentele esențiale, care au condus la îmbunătățirea curriculei de
învățământ.
Printre multiplii factori de influență asupra tranziției universităților, în ceea ce priveșt e
rolul lor, se află schimbările din economiile avansate către sistemele inovative bazate pe
cunoaștere, deschise și mai interactive.
Aceste schimbări provoacă universitățile să -și reorganizeze cercetarea și inovarea, să –
și evalueze misiunea și metodele ed ucaționale, precum și să -și dezvolte schimbul de
cunoaștere.
Acest proces de transformare a fost conceptualizat în ultima vreme în moduri diferite,
începând de la ideea că este o schimbare a “ contractului social ” dintre universitate și
societate, până la c onsiderația că este o schimbare a modului de a produce cunoașterea 77.
76 Schmitt C, – Universite et entrepreneuriat. Une relation en quete de sens , Paris: L’Harmattan , 2006.
77 Gasse, Y. , "Crearea și Managementul afacerilor", pag. 147 -159 în Filion LJ (Ed), Managementul IMM – urilor,
St. Laure nt, Quebec, Prentice Hall, 2007.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 72
Într-un raport al Consiliului Rectorilor Europeni Francofoni (CREF, 1996) se exprimă
punctul de vedere al autorităților academice cu privire la antreprenoriat: „Din moment ce
întreprind erile sunt definite ca motor al economiei, cercetarea universitară trebuie să fie unul
dintre carburanții săi”.
Cuvântul antreprenor derivă din limba franceză din cuvintele „entre” care înseamnă
„între” și „prender”, care înseamnă a lua.
La început cuvânt ul antreprenor era adresat acelor persoane care își asumau anumite
riscuri, pentru a -și pune în practică realizarea unei idei, produs și / sau serviciu, în speranța
obținerii unui profit.
Universitățile au conștientizat că singura modalitate a transferul ui rezultatelor
cercetărilor științifice către mediul de afaceri se poate realiza numai prin antreprenoriat
academic.
5.2.. Rolul educației în dezvoltarea antreprenorială
În marea majoritate a țărilor membre ale Uniunii Europene educația
antreprenorială reprezintă o prioritate de prim ordin al guvernelor, ea fiind inclusă în structura
programelor de educație, cel puțin într -o oarecare măsură.
În raportul „World Development Report 1998 -1999”, experții mondiali considerau că
dezvoltarea sustenabilă economi că și îmbunătățirea bunăstării umane, se bazează în principal
pe educație și calificare, inovare, infrastructura informațională, regimul instituțional.
educația și calificarea – având în vedere că populația unei țări are nevoie de
educație și calificare p entru a fi capabilă să creeze și să împărtășească
cunoașterea și pentru ca să o utilizeze bine;
sistemul inovativ al unei țări cuprinde ansamblul firmelor, centrelor de
cercetare, universităților, consultanților, consilierilor și alte organizații care
sunt capabile să sporească stocul de cunoaștere, să asimileze și să adapteze
nevoilor locale această cunoaștere și să creeze noi tehnologii;
infrastructura, comunicațiile și informațiile – un sistem dinamic al
infrastructurii informației este necesară pentru a facilita comunicațiile efective,
diseminarea și procesarea informațiilor;
regimul economic și instituțional – poate să ofere stimulente pentru utilizarea
eficientă a cunoștințelor noi și existente și înflorirea antreprenoriatului.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 73
Cu toate ace stea aplicabilitatea acestei materii de studiu diferă considerabil de la țară la
țară.
Odată cu introducerea antreprenoriatului în domeniul de studiu al științelor sociale s –
au realizat numeroase studii privind caracteristicile societății de recunoaștere a antreprenorilor
și educația acestora.
Sistemul de învățământ superior trebuie să -și adapteze structurile și programele de
studii și de cercetare la cerințele mediului social, reflectând totodată nevoilor specifice și
tradițiilor în materie de educație a le societății pe care o deservește.
Funcția fundamentală a instituțiilor de învățământ superior este aceea de a oferii
societății absolvenți cu o pregătire înalt calificată capabili să facă față provocărilor actuale pe
piața muncii atât la nivel național cât și internațional.
Cursurile de scurtă durată, programele modulare, învățământul la distanță, precum și
necesitatea educației pe tot parcursul vieții duc la satisfacerea nevoilor societății reprezentând
totodată un mijloc de a ține pasul cu dezvoltar ea fără precedent a tehnologiilor
informaționale.
Astfel, începând cu anii 1970 când studiile antreprenoriale s -au extins s -a observat un
efect intens al educației asupra activităților antreprenoriale78.
Referindu -se la educație, Mr. Mc Graw, Director al D irecției pentru Educație a OECD,
a menționat că ” învățarea pe tot parcursul vieții oferă un cadru pentru echitate, permițând
indivizilor accesul la educație la diferite nivele ce variază în funcție de nevoi diferite fără
discriminări cu privire la vârst ă sau statut social.
Educația antreprenorială ajută la descoperirea propriului potențial.
Abilitățile dobândite în procesul de educație contribuie la dezvoltarea acestuia.
Studiile de master și cele doctorale pot ajuta la instruirea viitorilor antrepreno ri prin
dezvoltarea abilităților antreprenoriale și manageriale.
Acest tip de educație poate oferi noi materiale și studii destinate antreprenorilor în
domenii de interes major pentru cei care au deja o educație profesională în management și
antreprenoriat .
Aceasta poate de asemenea să contribuie la îmbunătățirea nivelului calității
marketingului prin studiul oportunităților de pe piață, identificarea acestor piețe, analizarea
riscurilor și a câștigurilor.
78 Julien P.A., Marchesnay M. , Antreprenoriat, Paris, Economica, 1996.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 74
În vederea dezvoltării antreprenoriale universită țile urmăresc îndeplinirea următoarelor
obiective:
sprijinirea procesului de educație și cercetare în vederea instruirii studenților pentru
promovarea abilităților individuale și sociale și îmbunătățirea capacității acestora de a
trăi într -o lume reală;
crearea unui mediu în care creativitatea, abilitățile și talentul sunt stimulate alături de
calitățile mentale și logice în vederea soluționării problemelor;
creșterea spiritului de muncă în echipă și a asumării responsabilităților prin implicarea
studențilo r în activitățile de grup, extinderea abilităților de comunicare și de pregătire
pentru a putea face față societății aflată într -o permanentă schimbare;
implicarea directă a universităților prin transformarea activităților de
cercetare în produse comerci ale;
adoptarea unei strategii active pentru dezvoltarea economică regională;
concentrarea pe operarea principiilor de management al calității de
funcționare a fiecărei universități;
adoptarea unei strategii bazate pe dezvoltarea programelor de studii în co ncordanță cu
politica macroeconomică actuală a regiunii/țară.
Atingerea obiectivelor menționate mai sus depinde de cât de mult își schimbă
universitățile managementul de funcționare și care la rândul său depinde de anumiți factori.
Smart79, în lucrarea „H igher education”, argumenta și prezenta că „este necesar ca
universitățile să colaboreze cu mediul de afaceri regional sau local pentru a dezvolta afaceri
noi și inovative”.
5.3. Impactul factorilor interni și externi asupra universităților
5.3.1 Facto ri interni
Universitățile trebuie să adopte politici a ofertelor bazate pe cunoașterea cerințelor
pieței muncii privind formarea și dezvoltarea profesională, ofertă care să atragă un număr cât
mai mare de studenți:
79 Smart John C ., Education & Language Higher Education Higher Education: Handbook of
Theory and Research , Routledge, London, UK, 2009.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 75
inițializarea experților antreprenori ca re urmăresc profitul progresului tehnologic și
doresc să mențină legătura între teorie, practică, universitate și industrie;
implicarea membrilor consiliului științific în consolidarea relației dintre activitățile de
cercetare din universitate și industrie pentru identificarea
problemelor și găsirea într -un timp cât mai scurt a soluțiilor;
așteptările studenților de a învăța din materiale de studiu interdisciplinare operaționale,
care să -i ajute să -și desfășoare educația din punct de vedere practic;
nevoia de materiale noi de studii pe domeniile: antreprenoriat, management,
marketing, evaluarea mediului de educare continuă și a contextului internațional.
5.3.2. Factori externi
Pentru Uniunea Europeană, educația antreprenorială reprezintă un subiect de max im
interes pentru depășirea crizei economice actuale și dezvoltarea sustenabilă a economiei,
acestea fiind sprijinite în ultimii ani prin noi politici:
modificarea legislației educaționale prin încurajarea de noi abordări și extinderea
încercărilor din dom eniul tehnologic și asigurarea de noi resurse financiare
nevoia de tehnologie nouă în industrie pentru a putea face față competițiilor
internaționale
identificarea de noi surse financiare pentru a scădea implicarea celor tradițional
5.4. INSTRUMENTELE ȘI ACȚIUNILE PRINCIPALE ALE UNIVERSITĂȚII
ANTREPRENORIALE
În învățământul superior, educația antreprenorială apare în mai multe forme distincte:
în primul rând este vorba despre cursuri dedicate activității de
antreprenoriat sau cursuri în care se predau ma terii conexe în special management,
folosind instrumente și metodologii relevante pentru formarea antreprenorială a
tinerilor (suporturi de curs care promovează experiențe recunoscute și utile pentru
beneficiari potențiali, studii de caz, plan de afaceri, în scopul dobândirii unor
deprinderi/abilități practice).
În acest sens, pot enumera câteva exemple de facultăți și anume: Facultatea de
Business, Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor din cadrul (Universității
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 76
Babeș -Bolyai, Cluj -Napoc a), Facultatea de Comerț (Academia de Studii Economice,
București);
în al doilea rând , este vorba despre programe dedicate, care reunesc mai
multe cursuri pentru formarea ulterioară a cursanților (modele de afaceri, impozitare și
sisteme fiscale, planul de marketing, formarea de rețele, etc)
În acest sens, pot aminti de Facultatea de Economie și Administrare a
Afacerilor din cadrul Universitatea de Vest Timișoara.
în al treilea rând , există facultăți dedicate în administrația mediului de
afaceri (concentrar ea asupra stadiilor de dezvoltare a afacerilor și sprijinirea inițiativelor
studenților).
În cadrul Universității Politehnica București se regăsește în momentul de
față Facultatea de Antreprenoriat, Ingineria și Managementul Afacerilor.
în al patrulea rân d, legătura permanentă a universității cu mediul de
afaceri, întreprinzători și patronate, programe de mobilitate pentru profesori și studenți în alte
țări, organizarea de stagii de practică, etc.
în al cincilea rând , crearea de centre universitare pentru consiliere în carieră
pentru studenți, prin înființarea de incubatoare de afaceri și promovarea transferului
tehnologic prin vânzarea unor patente sau licențe.
5.4.1 Premise și cerințe ale dezvoltării universității antreprenoriale
Dacă până l a cel de -al doilea război mondial, studiile universitare erau rezervate numai
unei anumite elite, după război situația s -a schimbat considerabil.
Goedegebuure și Meek80, au identificat cinci faze de transformare a învățământului
superior în perioada pos tbelică:
Între anii 1950 -1960 a universitățile au cunoscut o perioadă de expansiune
rapidă.
A fost perioada cea mai decisivă în diversificarea și crearea altor sectoare
economice asupra universităților care urmau să apară mai târziu.
80 Goedegebuure, L., &Meek, L ., On Change and Diversity: the Role of Government Policy and Environmental
Influences , în ”Higher Ewducation in Europe”, 22 (3), 1997, p.309 -319.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 77
Creșterea resurselor publice destinate cheltuielilor educaționale în perioada de
recesiune economică, se explică, ca o recunoaștere a faptului că educația reprezintă un factor
important în economia fiecărei țări.
Între anii 1960 și începutul anilor 1970 are loc un proces de
diversificare a sistemului de învățământ ce a condus la apariția sectoarelor non -universitare.
Este perioada în care apar primele instituții de învățământ superior, cu o orientare
complementară universităților tradiționale, de exemplu: Instituts Universitai res de Tehnologie
(Franța, mijlocul anilor 60), colegiile regionale din Norvegia (începutul anilor 70);
La sfârșitul anilor 1970 este perioada grupării și creării mai multor cursuri
alternative mai economice.
În Marea Britanie, Europa de Vest, Statele Unit e, Canada, Australia, Portugalia,
guvernele acestor țări au optat pentru o educație în masă, prin crearea unor instituții a căror
obiective erau concentrate pe formarea de competențe profesionale.
Astfel au apărut colegiile comunitare în Statele Unite și Canada, institutele
politehnice în Marea Britanie și Portugalia (sfârșitul anilor 70), colegii de formare avansată și
institute de învățământ tehnice în Australia (începutul anilor 70);
Crearea acestor instituții a fost considerată cea mai potrivită pent ru a satisface nevoile
studenților care credeau că sistemul tradițional de învățământ nu era potivit pentru ei.
Introducerea acestor instituții au dus la crearea unor sisteme binare de învățământ
superior.
În anii 1980, accentul se pune pe unele aspecte s pecifice, cum ar fi
diversitatea, îmbunătățirea calității și a eficienței internaționale.
Odată cu creșterea numărului tot mai mare de studenți, aceste noi instituții
de învățământ superior cărora le -a fost permis să ofere o educație atestată printr -o dipl omă, au
considerat că “statutul de universitate” ar fi în avantajul lor, cerând în cele din urmă să fie
ridicate la acest grad.
De exemplu, în Marea Britanie, Institutele Politehnice au devenit peste noapte
universități printr -un Decret legislativ; autori i Codling și Meek81 discută aceste aspecte.
81 Codling, A; MEEK, V, Twelve Propositions on Diversity in Higher Education , în ”Higher Education Management
and Po licy”, 2006, 18 (3), pp. 31 – 54.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 78
Reducerea cheltuielilor publice și susținerea rentabilității economice, în anii
1990.
Reducerea drastică a cheltuielilor bugetare au determinat universitățile să
caute noi surse de finanțare.
La această listă s-ar putea adăuga și comercializarea rezultatelor
cercetărilor științifice, rezultate ce contribuie la dezvoltarea clară a economiei cunoașterii.
În cele ce urmează, voi exemplifica importanța majoră a factorului “cercetare” de
diferențiere între inst itutele de învățământ superior.
Bayad și Schmitt82 consideră că o universitate poate trece de la stadiul tradițional la
cel antreprenorial dacă parcurge următoarele stări .
Figura 2 Stări antreprenoriale
(adaptare după Bayad, Schmitt, 2008, p.184 )
Analizele și discuțiile asupra conceptului de universitate antreprenorială au început
după apariția studiului întreprins la cinci universități europene : Warwick – Anglia, Chalmers
– Suedia, Joensuu – Finlanda, Strathclyde -Scoția, Twente – Olanda, publi cat de Burton Clark,
în lucrarea Creatting Entrepreneurial Universities. Organization Pathways of Transformation
în anul 1998 83.
82 Schmitt C., Bayad M., L’entrepreneuriat comme une activité à projet. Intérêts, apports et pratiques ,în ”Revue
Internationale de Psychosociologie ”, Vol XIV, n°32, printemps, 2008 p. 141 -160
83 Burton Clark, op.cit, p.203 -234.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 79
În urma studiul întreprins, autorul a venit cu următoarea observație: ca să fie
antreprenoriale, universitățile trebuie să aib e o structură organizatorică care să le conducă
către o cultură antreprenorială, de jos în sus și invers de sus în jos, să accepte de bună voie
riscuri, atunci când noile practici sunt adoptate .
Clark a mai menționat că această transformare a universități lor are loc numai atunci
când un număr de oameni proveniți din medii diferite sunt de acord asupra noii viziuni a
instituției.
5.4.2. Elemente cheie ale noului tip de universitate
Autorul acestui studiu a identificat cinci elemente cheie ale noului tip de universitate:
O bază consolidată a managementului : universitățile, care au un
puternic centru de decizie, capabil să acționeze rapid la schimbările de expansiune a
pieței, au un grad ridicat de autonomie și pot fi centralizate, descentralizate sau
central izate la un nivel intermediar. În opinia sa, cele mai prestigioase instituții de
învățământ superior pot face față pentru un anumit timp, deoarece alți factori precum:
trecutul, reputația, patronii lor, resursele umane și financiare, competivitatea –
repre zintă o sursă de sprijin
O periferie întărită de dezvoltare : este caracteristică universităților care
au intense activități suplimentare, care depășesc limitele tradiționale dintre domeniul
academic și industrie, cu scopul de a forma relații benefice pentr u ambele părți. Parteneriatele
care rezultă creează o varietate extinsă de funcții cum ar fi: transferul de cunoștințe, contacte
cu industria, valorificarea proprietății intelectuale, educația continuă și activități de strângere
de fonduri cu ajutorul abso lvenților. Aceste aspecte au fost remarcate și de alți specialiști84
O finanțare de bază diversificată : universități cu o bază extinsă de
finanțare, care au diversificat mai multe surse de venit, cele mai semnificative fiind
guvernamentale regionale și loca le, industrie (companii private), drepturi de proprietate
intelectuală, taxe de școlarizare sau pentru serviciile din campus, și alte surse private, etc.
Un mediu academic stimulativ : această trasătură se referă la funcțiile
84 Hussler Caroline, Picard Fabienne, Tang MingFeng – In search of accurate models to valorise academic
research: qualitative evidence from three regional experiences , The VI Globelics Conference at Mexico City,
September 22 -24, 2008 ; Allison Bramwell, David A.Wolfe – Universities and regional economic development:
The entrepreneurial University of Waterloo , în ”Research Policy” nr. 37, p. 1175 –1187, 2008; Domenico
Lucarella – Tools for the valorization, diffusion and fruition of patent information res ources , PATLIB 2004
Conference, 19 –21 May, Vilamoura, Portugal, 2004.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 80
academice esențiale. Valorile tradiționale sunt stabilite în departamentele universității și dacă
instituția intenționează să se angajeze într -o abordare antreprenorială, fiecare departament va
trebui să accepte și să se implice pe baza unui angajament puternic. Un mediu academic
stimu lativ menține, într -o anumită măsură, practicile tradiționale, dar în același timp
integrează noi practici manageriale în contextul pieței specifice.
O cultură antreprenorială integrată : cele patru elemente de mai sus
sunt menite pentru a crea o cultură, c are încurajează și sprijină schimbarea valorilor
fundamentale ale instituției academice.
Dacă spiritul de inovare și spiritul antreprenorial sunt prezente, punerea în aplicare a
viziunii antreprenoriale poate să înceapă, pornind de la un departa ment special creat și
continuând până la întreaga universitate, care va facilita dezvoltarea unei culturi care
îmbrățișează ideea la nivel instituțional.
ARACIS propune următoarea definiție a universității antreprenoriale, definiție studiată
de autorii rom âni: “ Instituție de învățămant superior care desfășoară activități independente,
pe propriul risc, angajată în dezvoltarea economică și socială a regiunii, utilizând creativ
resursele existente și adaptată la solicitările mediului, funcționând în parametri costurilor și
veniturilo r”85.
În încercarea de a defini mai în detaliu ce este universitatea antreprenorială , este
important de a stabili ceea ce aceasta nu este.
În primul rând, universitatea antreprenorială nu este o școală comercială care formează
stude nții pentru a iniția o afacere. Nu acesta este motivul de a avea mari universități de
cercetare.
În al doilea rând, universitatea antreprenorială nu implică adoptarea en-gros de
metode și valori ale sectorului comercial.
Universitatea este o importa ntă instituție culturală, care ar trebui să nu poată fi alterată
ușor. De fapt, prin tradiția ei culturală, universitatea este un motor al inovării.
În al treilea rând, universitatea antreprenorială nu este doar o “ linie de asamblare ”
pentru crearea de noi companii. Cercetarea academică de mare impact, care vizează probleme
complexe, va conduce inevitabil la înființarea de noi întreprinderi dar, cea mai mare parte a
activității economice va avea loc în afara mediului academic, în structura și cultura mai bi ne
adaptate exigențelor de zi cu zi ale unui start-up.
85 Ștrenc, A.,C.,Popescu, M., Valorificarea rezultatelor cercetării din universități : proprietatea intelectuală și
planul de afaceri , Editura Universității "Lucian Blaga" din Sibiu, 20 11.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 81
În fine, universitatea antreprenorială nu este o autoritate de dezvoltare economică.
Puțini dintre membrii corpului academic sunt experți în a clădii noi industrii, de a crea
clustere tehnologice și d e a revitaliza vechi industrii.
Aceasta nu însemnă că inovarea care are loc în universitățile de cercetare nu conduce
la dezvoltare economică, dacă ținem cont că rezultatele cercetării academice sunt difuzate prin
complexe și adânci relații de colaborare cu sectoarele private, civice și guvernamentale.
Dezvoltarea economică este un produs secundar al universității antreprenoriale. În cea
mai mare parte a activității, crearea de noi întreprinderi se realizează de non -cadre didactice
universitare și are loc în afara mediului academic.
A iniția o strategie de transformare a universității într -una antreprenorială nu înseamnă
a schimba universitatea într -o mare societate comercială.
În spiritul acestui ghid, ar fi de preferat noțiunea de universitate inovativ –
antreprenorială , în scopul eliminării posibilei confuzii determinate de intenția adoptării
metodei comerciale în managementul universitar.
Trei teme sunt dezbătute, în încercarea de a se redefini universitatea antreprenorială86:
Relația dintre comportamentul inovativ și cel antreprenorial.
Importanța creșterii finanțării activității academice.
Relația dintre antreprenoriatul intern și cel extern.
În esență, putem să presupunem că toate universitățile sunt inovatoare, deoarece ele
desfășoară activități de cerc etare și educație continuă, care sunt dezvoltate permanent în noi
direcții.
Totuși, o universitate inovativă nu înseamnă automat că aceasta este una
antreprenorială. Majoritatea asociază antreprenoriatul universitar cu colaborarea externă, prin
care mediul academic contribuie la dezvoltarea și la formarea de noi companii și la evoluția
societății, în general.
Universitatea este considerată a fi una antreprenorială, în funcție de capacitatea
acesteia de a contribui la satisfacerea nevoilor întreprinderilor și societății, într -o anumită
perioadă de timp.
Unii consideră că azi o universitate antreprenorială este cea care s -a transformat din
forma corespondentă societății industriale în forma corespunzătoare societății bazate pe
86 L.Tahmooresnejad, M.A.Shafia,R.Salami – Identifying Impact Factors in Technology Transfer with the Aim of
Technology Localization , World Academy of Science, Engineering and Technology 77, 2011; Jan Youtie, Philip
Shapira – Building an innovation hu b: A case study of the transformation of university roles in regional
technological and economic development , în ”Research Policy” 37, 2008, p.1188 –1204.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 82
cunoaștere. Astfel, în scopul d e a se transforma pe sine, universitatea trebuie să fie inovativă
și cooperantă cu mediul extern, în același timp.
Dezbaterea privind universitatea antreprenorială echivalează adesea antreprenoriatul
cu obiectivul a face bani. Adică, universitatea ar trebu i să se angajeze pe activități care
generează un flux de numerar. În toate cazurile, obținerea de finanțare externă este
considerată importantă și este urmărită în mod activ, dar accentul pe ideea de a face bani ca
un obiectiv strategic în sine diferă în f uncție de universitate.
În general, antreprenoriatul nu este perceput doar ca un fenomen care are de a face cu
relațiile externe ale universității, dar cu relațiile interne și activitățile interne ale acesteia, în
același timp.
Câteva aspecte sunt de subli niat.
Mai întâi, în universitate trebuie să existe structuri suport, care pot ajuta cercetătorii în
obținerea de finanțare, protejarea drepturilor de proprietate intelectuală, comercializarea
ideilor de afaceri viabile, managementul proiectelor și așa mai departe.
În al doilea rând, structura administrativă a universității în sine trebuie să fie
inovatoare și antreprenorială.
În al treilea rând, trebuie să existe dorința de a se asuma riscuri financiare și
intelectuale, iar în ceea ce privește riscul int electual trebuie să existe o recunoaștere
academică a cercetării aplicate de înaltă calitate.
În al patrulea rând, antreprenoriatul trebuie să se refere nu numai la administrație și la
cercetare, dar și la educație, deoarece mentalitatea influențează tot ceea ce se întâmplă în
universitate.
Bazându -ne pe aceste observații, putem sugera că succesul antreprenoriatului
universitar implică interacțiuni strânse între trei domenii principale: strategie, structură și
cultură (fig.3).
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 83
Fig.3. Triungh iul universității inovativ -antreprenoriale
Pentru promovarea universității inovativ -antreprenoriale este recomandabil de a se avea
în vedere următorii principali factori de antreprenoriat ce pot fi clasificați în următoarele
categorii:
Tipul de s trategie pus în aplicare de către conducerea universității este foarte
importantă pentru antreprenoriatul universitar.
5.4.3. Caracteristici ale universității antreprenoriale
STRATEGIA:
Definirea clară a universității inovativ -antreprenoriale.
Definirea c onceptului și a aspirațiilor antreprenoriale ale universității, adică cele
referitoare la profit, inovare, condiții de piață, valoarea returnată societății etc.
Integrarea conceptului de antreprenoriat în obiectivele strategice și activitățile cheie
ale u niversității.
Accentuarea suportului pentru dezvoltarea antreprenorială a întregii universități.
Identificarea riscurilor antreprenoriale și dezvoltarea managementului riscului.
Furnizarea de activități bazate pe cerere – ofertă.
Desigur, o universitate nu poate desfășura activități antreprenoriale fără sprijinul
membrilor săi de frunte universitari care au un puternic spirit antreprenorial. Un
management dinamic, o bugetare cuprinzătoare, structurile de sprijin atașate
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 84
principiului antreprenorial sunt factori cheie, cum este abilitatea de utilizare a
fondurilor87.
STRUCTURA:
Dezvoltarea structurilor support flexibile și bazate pe cerere – ofertă.
Implementarea structurilor corespunzătoare de stimulare – de resurse, de timp, de
recompense și de recun oaștere a meritelor.
Realizarea unui echilibru între centrul de decizie și libertatea antreprenorială.
Realizarea unui echilibru între stimularea spiritului antreprenorial și impunerile
regulamentelor.
Configurarea unor procese clare, concise și raționale pentru luarea deciziilor.
Asigurarea legăturilor dintre cercetare aplicată și cercetarea academică de bază.
Dezvoltarea ideilor optime și de sprijin pentru spin -out.
În ceea ce privește cultura organizațională, punctul crucial pare a fi
filozofia institu ției. În cazul în care cultura antreprenorială are o valoare fundamentală care
guvernează în activitățile universitare, este important ca cercetătorii să înțeleagă și să respecte
cultura celor cu care cooperează.
Interdisciplinaritatea în cercetare și pre dare sunt propice pentru antreprenoriat, în
special în absența opoziției între principiul cooperării cu partenerii externi și principiul
transformării universității.
CULTURA:
Recompensarea și promovarea bunelor practici antreprenoriale, cu comunicarea
acestora pe plan intern și extern.
Proliferarea antreprenoriatului în dezvoltarea personalului.
Predarea antreprenoriatului studenților și oferirea de sprijin acestora pentru spin -out.
COOPERAREA EXTERNĂ reprezintă o altă caracteristică intrinsecă a
universității antreprenoriale. Științele tehnice oferă mai multe posibilități de cooperare externă
față de științele umane și sociale.
87 Rânea, C., Badea C. Dan – Bazele Inovării și Transferului de Tehnologie , Editura ELECTRA, București , 2003.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 85
În cazul în care universitatea joacă un rol cheie în dezvoltarea regiunii sale, cooperarea
sa cu mediul extern, este stimula tă fiind strâns legată de structura , strategia și cultura
universității antreprenoriale.
Cu toate acestea, este de asemenea important ca universitatea să adopte o perspectivă
națională și internațională, pentru a găsii parteneri la nivel înalt, cu care să coopereze,
cooperarea cu structurile industriale și de sprijin sunt deosebit de importante în cazul spin –
offurilor.
Există douăzeci de trăsături standard ale universității
antreprenoriale:
Independența de finanțarea guvernamentală -Universitatea nu are nevoie
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 86
să obțină acordul guvernului pentru a face investiții semnificative, de exemplu, pentru a
crea noi domenii științifice (pentru predare și cercetare), unități comerciale, etc;
Întărirea managementului de vârf – O echipă de management, puternică și
rapidă de a decide, de a răspunde în mod oportun la cererile de natură
antreprenorială; rolul celei mai mari comisie de cadre universitare și studenți este mai
puțin importantă;
Managementul calității, mai ales în domeniul financiar – Universitatea
face recrutarea de experți și le oferă suficiente activități de dezvoltare pe care le pune la
dispoziția celor mai buni dintre ei astfel încât ei însăși să rămână în continuare în funcție ;
Cultura antreprenorială – Administrarea și cadrele didactice să adopt e o
cultură a schimbării, mai degrabă decât o filosofie de conformitate; ei preferă
să inoveze și să pună în aplicare idei noi, ca să pună în aplicare cu strictețe
regulamentul;
Finanțare bugetară forfetară – Universitatea are în mare p arte
permisiunea de a utiliza, deoarece dorește fonduri publice (de exemplu, se
pot efectua transferuri între diferite poziții – personal, IT, capital și alte
elemente de infrastructură și investiții) și păstra vânzări anuale (inclusiv
construirea de fonduri strategice) ;
Rezultate măsurabile în contracte – Fondurile alocate de către guverne,
fundații și alți finanțatori sunt calculate și determinate pe baza unor produse
și rezultate măsurabile, care sunt monitorizate în timpul notificării regulate ;
Ierarhii universitare minimizate – Constrângeri de notificare și ierarhie
sunt reduse la minimum între centru și unitățile de bază pentru a reduce procesul de creare
a ideilor și a deciziilor asociate acesteia ;
Plan strategic și declarație de viziune -un raport larg circulat servește
pentru a ghida toate deciziile și obiectivele strategice ale universității;
Activități extinse cu absolvenții – Un program intenționează să mobilizeze
absolvenții pentru a obține finanțări masive ș i adecvate sau a altor forme de sprijin;
Cooperarea cu industria și cu alte universități – Universitățile profită de
sinergii în cercetare, investițiile în facilități de cercetare, de predare și alte activități utile,
prin intermediul unei rețele de perso nalități și instituții de excelență eminente;
Competitivitatea infrastructurii din campus – Atracțiile din campus și
zona înconjurătoare utilizate pentru a recruta și menține elevii în condiții excelente ;
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 87
Fonduri suplimentare prin servicii adiționale -Configurarea unei a treia
sursă de venituri, crearea unui centru de conferințe, o școală de management / comerț, alte
posibilități de „formare pe tot parcursul vieții“, hotel, etc. ;
Concentrarea pe o gamă limitată de predare și domenii de cercetare
-Unive rsitatea de management nu este supraîncărcată cu diverse activități care nu se
încadrează în domeniile de competență de bază ale unității;
Monitorizarea viitoarelor oportunități în învățământ și cercetare
-Universitatea monitorizează continuu evoluția pie ței în procesul de predare și de
cercetare și pune deoparte resursele necesare pentru a se adapta rapid;
Atractivitatea dotărilor -Reputația universității, proiectele și rezultatele
sale atrage donații regulate și semnificative ;
Mediu atractiv pentru tine rii cercetători -Recrutarea universitară își menține cercetătorii
tineri și talentați, deoarece aceștia pot, la rândul lor atrage studenți și donatori pentru a
face cercetare inovatoare;
Structură de cercetare interdisciplinară -În cercetare și predare, ex istă o
structură organizatorică bine stabilită, care promovează cooperarea între instituții;
Transfer tehnologic organizat -Universitatea stabilește mecanisme de
transfer de tehnologie, structurate în zonă;
Procent mare de studenți la master și la forma re postuniversitară –
Predarea oferă noi surse de venit în cazul în care instituția are în vedere opțiuni, altele
decât cele de formare în tradiționale / obișnuite de pre -licență;
Servicii oferite pentru companii de spin de off / out – Sprijinul logistic este
propus pentru capitalul de risc de cercetare, servicii de consultanță, furnizarea de birouri și
unități de producție mici, garanții de cercetare, etc .
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 88
PARTEA a ll -a
CERCETĂRI PROPRII TEORETICE ȘI
EXPERIMENTALE
CAPITOLUL Vl
Modele de optimizare a procesului de antreprenoriat academic
6.1.Managementul inovării
Managementul inovării reprezintă una dintre cele mai însemnate pârghii de acționare
în sensul dezvoltării capacității creative a formatorilor unei organizații (înțelegând prin
formatori: instructori, profesori, asistenți de seminar, cadre didactice care contribuie direct
prin procesul de predare -învățare la modelarea specialiștilor de mâine). Este un instrument
indispensabil asigurării antreprenoriatului universitar de calitate.
Managementul inovării este considerat a fi un proces complex care se distinge prin
patru etape majore88:
1. Etapa de identifica re a oportunităților (cu accent pe extinderea ofertei organizației
educaționale pe piață, pe compatibilizarea curriculei universitare cu cerințele
sociale ale comunității respective;
2. Etapa complexă de generare, colectare, dezvoltare, evaluare și de selecta re a noilor
idei, etapă pentru a cărei implementare cu succes este nevoie de apelarea la etode
moderne ca: brainstorling, tehnici de creativitate (TRIZ) și focus – grupuri atent
selectate;
3. Etapa de aplicare a managementului oportunităților, în care sunt ide ntificate
oportunitățile de afaceri pe piață;
88 Turell, Mark, Lindow, Yvonne, The Innovation Pipeline , Imaginatik Research White Paper, March, 2003.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 89
4. Etapa de proiectare, dezvoltare și execuție, etapă care reprezintă implementarea
propriu -zisă a procesului de management al inovării.
Managementul inovării definește procesul prin care sunt introduse și utiliza te, în
interiorul unei instituții de învățământ superior, cele mai noi descoperiri în domeniu.
Se cuvine să menționăm câteva dintre modelele specifice ale managementului
învățării, inovării și creativității:
TRIZ (Teoria Rezolvării Creative a Problemelor);
Modelul Phase – Gate;
Fuzzy Front End Process.
Acestor trei modele li se adaugă ciclul PDCA (plan – do – check – act), sau ”cercul
calității”89, un instrument specific managementului calității, utilizabil în
managementul inovării din cadrul sistemului uni versitar.
6.2. TRIZ (Teoria Rezolvării Creative a Problemelor)
Această teorie a fost fundamentată de Genrich Altshuller (considerat a fi ”părintele
TRIZ”90), fascinat la rândul său de literatura SF și de inventică. În perioada 1946 -1048, el a
studiat ”mii de brevete și istoria invențiilor faimoase, descoperind că inovarea nu este un
proces pur intuitiv, ci un proces bazat pe logică, analogie, gândire și raționament riguros”91.
După ce a studiat provesul elaborării invențiilor, cercetătorul Altshuller a formu lat două legi
fundamentale pentru teoria TRIZ:
a. Legea tranziției sistemelor la un nivel mai înalt (sistemele tehnologice evoluează către
starea ideală), această stare de idealitate fiind definită ca raportul dintre suma efectelor
utile ale sistemului și sum a efectelor sale nocive:
b. Legea armonizării ritmurilor de dezvoltare.
Teoria TRIZ a parcurs un drum ling și sinuos de la formulare pănâ la implementare pe
scară largă. Astfel, în 1971 cercetătorul Altshuller a reușit să poată înființa, la Baku, prima
unitat e de predare TRIZ și cel dintâi laborator de cercetare TRIZ. În 1989 a fost formată
”TRIZ Association”, unde au început să se înscrie membrii atrași de ingeniozitatea teoriei
și de efectele pozitive obținute. De abia în 1995 a fost înființat în Statele Uni te ale
Americii, la Boston, Institutul Altshuller, dedicat studiului TRIZ.
89 Chină, Remus, op.cit., p.18.
90 Chină, Remus, op.cit., p.22.
91 Mușat, C., – Philean, http://learnromania.workpress.com/learn -in-romania/
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 90
Este impresionat numărul companiilor transnaționale care au apelat la aplicarea acestei
teorii în procesul lor de dezvoltare: Ford, General Motors, Chrysler, Exxon,
Procter&Gamble, Xerox, Boeing, Philips Semiconductor, Samsung, LG Electronics și
multe altele.
Persoanele creative care optează pentru înțelegerea și aplicarea acestei teorii trebuie să
dea dovadă de o gândire inovativă, analitică, holistică și independentă și să își asum e
străbaterea cătorva pași până la stabilirea necesității de implementare a acestei teorii în
practică:
a. să identifice problema care trebuie rezolvată;
b. Să abstractizeze această problemă (să o tranforme într -un cadru -concept teoretic);
c. Să formuleze o soluți e generală;
d. Să particularizeze apoi soluția problemei inițiale.
Este important să se elimine contradicțiile interne în momentul desfășurării procesului
de soluționare a unei probleme.
Soluția creativă ar însemna, așadar, rezolvarea unei contradicții exi stente la nivelul
organizației repective.
Aplicată în educația universitară, se dovedește a fi deosebit de utilă deoarece studenții
vor fi pregătiți ca, prin creativitate, că rezolve o serie de probleme cu care sunt confruntați
profesional. Este necesar s ă se îndeplinească următoarele demersuri:
Formarea și dezvoltarea, în rândul studenților, unor abilități referitoare la
creativitate;
Redefinirea metodelor de predare folosite de către profesori;
Reconfigurarea suporturilor de curs ale profesorilor prin si ntetizarea materiei în
scheme, tabele, grafice dispuse într -un design explicit.
6.3. Modelul Phase Gate
Specificul acestul model constă în existența unor așa -numite ”porți” de acces de la o
etapă la alta92, model care a fost, pentru început, adoptat, în i ndustria chimică, în anii 40. S -a
92 Remus Chină, Managenetul inovării în educație , Editura Pro Univoersitaria, București, 2015, p.43 -49.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 91
considerat că apariția unui produs nou cerea imperios desfășurarea unor etape distincte
(phases), de la care să se treacă la o etapă superioară printr -o ”poartă” de acces (gate).
Acest model este caracterizat prin existen ța a cinci faze și cinci porți, după cum
urmează:
Identificarea și definirea domeniului de interes;
Alcătuirea planului de afaceri;
Dezvoltarea noului produs compatibil cu planul de afaceri;
Testarea și evaluarea produsului nou (printr -un proces de cuantif icare foarte bine
pus la punct);
Implementarea noului produs pe piață.
În domeniul educației, acest model a presupus identificarea unei noi strategii de
abordare a fenomenului educațional, prin intermediul unor tactici și politici antreprenoriale ,
de nat ură să pună în evidență specificitatea noului concept abordat (noua strategie
educațională). Abia după parcurgerea acestor etape, se poate trece la implementarea noului
produs pe piață (adică implementarea noii strategii educaționale în sistemul de învățăm ânt
existent, după o verificare și evaluare serioasă a modului în care această nouă strategie
funcționează).
Acest model poate fi aplicat atât în cadrul managementului procesului inovativ
educațional, cât și în dezvoltarea unei organizații de învățământ (s pre exemplu, extinderea
unei universități prin dezvoltarea de curricule universitare, specializări în cadrul programului
de licență sau de masterat).
De subliniat faptul că ”porțile” se disting prin câteva elemente comune:
Livrarea – adică la fiecare poart ă echipa de lucru trebuie să cunoască ce anume
”livrează” pentru următoarea etapă;
Criteriile – echipa operativă să cunoască itemii de evaluare a procesului
educațional pentru a putea lua decizii prompte;
Ieșirile – echipa operativă să poată evalua rezulta tele obținute în scopul
prelucrării și utilizării pe viitor a acestor date.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 92
6.4. Procesul Fuzzy Front End
În contextul evoluției vieții contemporane pe toate nivelele sale existențiale,
implicându -se, prin urmare, viața economică, socială, cultural -artistică, este tot mai evidentă
tendința apariției de noi produse/servicii care să faciliteze progresul comunităților sociale.
Înainte ca aceste produse să fie proiectate, este necesară prezența unei etape numite ”front
end”, o etapă inițială alcătuită dintr -o serie de elemente care favorizează cristalizarea ei.
Acest proces poate interveni după desfășurarea unei riguroase analize SWOT (după
interpretarea corespunzătoare a rezultatelor analizei).
În educația universitară, acest proces poate fi aplicat în mai multe situații:
În expunerea unor idei noi la curs (transmitere de informații necunoscute de către
srudenți; ceea ce presupune că acest proces este foarte des întrebuințat, având în
vedere că prin prelegerile ținute studenții află cunoștințe teoretice noi , dar și
modalități de implementare a acestora în practica de specialitate imediată);
În vederea dezvoltării unei organizații de învățământ (o universitate) prin
diversificarea specializărilor. În acest din urmă caz, modelul de față poate fi împletit
cu mo delul Phase Gate.
6.5. Ciclul PDCA (cercul calității)
Ne aflăm în fața unui instrument specific managementului calității, utilizabil în cadrul
managementului inovării din interiorul sistemului de învățământ universitar. Alături de acesta
mai distingem:
Ciclul SDCA;
Tehnica celor 5 S (aplicată, de asemenea, în procesele educaționale și
managerial -antreprenoriale universitare).
Importanța acestui cerc al calității educaționale este determinantă în cadrul procesului
de antreprenoriat academic/universitar de oarece:
Este cel dintâi instrument esențial în managermentul calității educaționale;
Fondat de doi fizicieni profesioniști (A.Shewart și W.E.Deming) acesta se
bazează pe entropia sistemelor termodinamice;
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 93
Poate fi considerat un antidot la creșterea entropi ei într -o organizație
(educațională).
Valabilitatea acestui ciclu evolutiv decurge și aplicabilitatea lui multiplă, atât de către
o singură persoană (implicată într -o activitate educațional), cât și de către o instituție. Făcând
referire la cel de -al do ilea principiu al termodinamicii (” orice sistem izolat de mediul său și
lăsat liber tinde spre o stare de echilibru caracterizată printr -o entropie maximă), specialiștii
au subliniat ideea că elementele componente ale sistemului educațional respectiv se v or afla
într-un grad de ordonare minim. Ceea ce ar însemna că aceste elemente constitutive se află și
acționează independent, putând distruge sistemul. Credem de aceea că cercul PDCA a fost
gândit ”ca un antidot la creșterea entropiei într -un sistem”93.
Com binația cu un alt cerc calitativ, cercul SDCA (standardize – do – check – act)
poate determina încetinirea creșterii entropiei din organizația educațională respectivă.
6.5.1.Utilitatea ciclului PDCA/PDSA în mediul educațional universitar
Specialiștii au id entificat următoarele aplicații importante în cadrul procesului de
antreprenoriat universitar:
Identificarea nevoilor studenților (se vor aplica metode statistice de lucru și de
cuantificare);
Stabilirea standardelor educaționale pe plan național (identifi carea obiectivelor
operaționale generale și specifice ale fiecărui profesor în parte, în funcție de
specificul materiei predate);
Stabilirea metodelor și strategiilor didactice utilizate în procesul de predare –
învățare, dar și în procesul de antreperenoria t universitar;
Evaluarea activităților desfășurate;
Corelarea rezultatelor obținute cu standardele educaționale stabilite la nivel
național.
De remarcat că acest ciclu PDCA/PDSA a fost aplicat cu succes în contextul
elaborăriui metodologiei necesare as igurării calității în educație la nivel european. Mă refer la
93 Remus Chină, op.cit., p. 55.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 94
Cadrul European de Referință pentru Asiguarea Calității în Educație și Formare
Profesională94.
Aplicarea acestui cerc al calității s -a impus a fi demarată ”la vârf” (este astfel vizat
procesul a ntreprenoriatului universitar, prin identificarea următoarelor etape de analiză:
Cine – sunt stabiliți responsabilii de proces pentru fiecare etapă în parte (în
funcție de competențele antreprenoriale);
Cum – responsabilii de proces vor decide asupra siste mului antreprenorial ce
urmează a fi aplicat;
De ce – este motivat demersul întreprins prin identificarea compatibilității
dintre sistemul educațional în discuție și sistemul antreprenorial aplicat în
scopul de a răspunde cerințelor impuse de necesitățile sociale;
Când – se precedează la o jalonare în timp a etapelor parcurse pentru a putea fi
monitorizate mai eficient.
Myron Tribus95 a stabilit o corelație între ciclul PDCA și ciclul SDCA96în sensul că
ceea ce este planned (planificat) în cel dintâi ciclu ur mează a fi standardized (standardizat) în
ciclul următor, prin implementare pe scară largă în întreg sistemul universitar. Acest demers
fravorizează antamarea directă a beneficiarului (în cazul nostru, studenții, recte societatea
civilă).
Tehnica celor 5 S își datorează denumirea cuvintelor de origine japoneză: seiri, seiton,
seoso, seiketsu, shisuke. Iată descifrarea semnificației acestei tehnici care trebuie privită ca o
filosofie de viață.
Seiri (sortare) – se referă la eliberarea spațiului destinat desf ășurării activității
educaționale propriu -zise. Prin îndepărtarea obiexctelor care nu prezintă
importanță sau necesitate în activitatea imediată se poate crea, la nivel
psihologic, o atmosferă favorabilă lucrului.
94 Technical Working Group on Quality in Vet – An European C ommon Quality Assurance Framewor k, Final
version, October 2003, http:/ /www.see -educoop.net/education_in/pdf/quality -vocational -educ -train -oth-
t02.pdf
95 Fizician statistician american, autor a numeroase studii în domeniul termodinamicii statistice și în domeniul
managementului calității (sursa: http://www.qualitygurus.com/gur us/list -of-gurus/myron -tribus/
96 Tribus, Myron, Judging the Quality of an Organization by Direct Observation, în Social Studies, no.756,
Chicago, p.5
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 95
Seiton (stabilizare, ordine) – se referă l a optimizarea accesului la
echopamentele necesare desfășurării activității. Această etapă se află în strânsă
legătură cu prima,
Seison (strălucire) – este consecința firească a îndeplinirii primelor două
etape: spațiul de lucru va fi strălucitor de curat, ceea ce va induce o stare de
spirit pozitivă.
Seiketsu (standardizare) – presupune elaborarea de reguli (privite ca
standarde ale desfășurării activității) necesare în vederea aplicării primelor trei
etape descrise până în acest moment. Totul se înlănțuie firesc.
Shitsuke (promovarea schimbării) – etapele prezentate se cer a fi aplicate ls
nivelul întregii instituții de învățământ superior, nu doar într -un singur
compartiment.
6.5.2.Aplicabilitate
Într-o instituție de învățământ superior, tehnica celor 5 S trebuie să fie aplicată
începând cu profesorul care intră în sala de curs. El trebuie să știe cum să -și organizeze
amplasarea echipamentelor tehnice și auxiliare în așa fel încât toți studenții să poată beneficia
de utilitatea acestora, iar procesul d e predare -învățare să fie eficient. La nivel antreprenorial ,
aceste sugestii ale fiecărui cadru didactic universitar se cer a fi adunate, analizate, interpretate
în mod corespunzător și traduse în practică.
În acest fel se asigură mai multe componente edu caționale:
Educarea studenților in spirit ergonomic;
Educarea studenților în sensul folosirii la m aximum a resurselor materiale
existente;
Educarea estetică a studenților (amplasarea obiectelor în spațiul destinat
cursului/seminarului);
Educarea comportam entală (asigurarea unei discipline de lucru care reprezintă
cheia respectului reciproc și a succesului viitor al celor implicați în activitatea
desfășurată);
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 96
Responsabilizarea studenților în sensul insuflării dorinței de a proteja și dezvolta
brandul insti tuției din care fac parte.
Modelul Elicei Triple -3H
Principalii factori implicați în procesele de inovare se regăsesc în cele trei sfere
instituționale: a) guvern ( reprezentat prin instituțiile de administrație publică), b) comunitatea
științifică (rep rezentată prin instituțiile de învățământ superior) și c) industrie.
Figura 5 Tripla elice
(Chunyan și Etzkowitz, 2006, sursa web)
În modelul prezentat anterior, putem observa interdependența dintre universitate, stat
și societate, care conduce la acti vități comune a căror evoluție în timp crează o varietate o
varietate de structuri sub diferite forme.
Fiecare entitate care formează elicea triplă tinde să -și creeze propriul său câmp de
acțiune, guvernului îi revine sarcina de a elabora și promova poli tici care să conducă la o
alianță între universități și mediul de afaceri.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 97
Universitățile transferă mediului de afaceri rezultatele cercetării științifice, putând
astfel să atragă venituri proprii (autofinanțare), iar organismele economice sunt în măsură să
le pună în aplicare și să le valorifice.
Prin colaborarea și antrenarea resurselor specifice celor trei entități participante la
procesele inovative care rezultă din activitățile elicei triple, conduc la descoperirea de noi
tehnologii, produse sau servi cii care sunt transmise apoi utilizatorilor.
Într-un raport al institutului suedez pentru educație și cercetare VINOVA (Pagels –
Fick, 2009), se arată că „inovarea și strategiile de stimulare trebuie să joace un rol important
în programele guvernamentale d e combatere a crizei financiare și economice” cu care se
confruntă în ultimul timp omenirea [9].
Specialiști ai managementului universitar recunosc importanța tot mai mare a
cooperării instituțiilor de învățământ superior cu mediul extern, permițând uni versităților să
contribuie la crearea și dezvoltarea de noi întreprinderi și a societății în general, toate acestea
echivalând cu modelul „triplu helix”.
6.5.3. Misiunea universității inovativ – antreprenoriale
Schimbarea structurii și funcțiilor universităților a devenit o necesitate crucială în
transformarea fluxului de cunoaștere în noi surse de inovare industrială [11].
În scopul de a se aduce beneficii economice, s -au dezvoltat variate forme
organizatorice ale universităților, care includ structuri antrepren oriale cum sunt oficiile de
proprietate intelectuală, de transfer tehnologic, de licențiere, facilități de incubare …
Universitățile antreprenoriale, prin propriile unități de cercetare sau în cooperare cu
alți agenți economici, desfășoară o gamă largă de unități lucrative cum ar fi: start -up-uri, spin
– offs-uri, spillovers, parcuri științifice și tehnologice etc.
Principial, universitățile sunt solicitate să îndeplinească misiunea educației, cercetării
și serviciilor. Scopul și funcția universității a u fost mereu crearea cunoașterii și belșugului în
beneficiul public. Acest model a evoluat către acela care privește universitatea ca un actor
major în procesul dezvoltării economice.
Universitățile inovativ – antreprenoriale trebuie să demonstreze benefic iile sociale și
economice ale cercetărilor lor, în scopul participării la competiții pentru diversele surse de
finanțare disponibile.
Mai mult ca oricând, universitățile inovativ – antreprenoriale se orientează către
managementul, brevetarea și valorificar ea proprietății intelectuale create în campusul
universitar.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 98
Astfel, cu menținerea funcțiilor de bază de educație și de dezvoltare teoretică, multe
universități s -au îndreptat către creșterea atenției pentru funcția creării bunăstării, nu numai în
general pentru societate, cât și în special prin generarea de venituri pentru respectivele
universități.
În legătură cu activitățile universităților inovativ -antreprenoriale, există preocupări
teoretice și practice, care vizează îmbunătățirea managementului unive rsitar.
Multe studii se referă la conceptualizarea implicării cercetătorilor din universități în
activitatea de comercializare a invențiilor, ca o potențială modificare în identitatea lor de rol.
Astfel, există convingerea unor specialiști pentru necesita tea formării unei concepții unitare
privind mecanismele de conducere a antreprenoriatului academic și se conturează noțiunea
rolului hibrid al identității personalului academic.
În literatura de specialitate există mai multe definiții care au fost identif icate pentru
a defini cât mai bine acest concept al universității antreprenoriale (a se vedea figura 1).
Figura 1 Evoluția unei universități
(Chunyan și Etzkowitz, 2006, sursa web)
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 99
6.6.Managementul educațional. Factori de influență și indicatori ai
procesului de antreprenoriat academic
6.6.1. Definirea procesului de antreprenoriat academic
Universitățile își desfășoară activitățile alături de ceilalți actori economici într -un
mediu complex, incert și nesigur în care singura constantă este schimbarea .
Mediul de a afaceri se caracterizează prin așteptări ridicate din partea clienților,
progrese tehnologice, presiuni competitive mari pe plan internațional, schimbări ale
competențelor profesionale a forței de muncă, toate acestea au schimbat piața forț ei de muncă,
atât de dramatic, încât vechile instituții printre care se numără și universitățile nu mai erau în
măsură să răspundă acestor schimbări.
Pentru a face față acestor noi provocări universitățile cât și instituțiile au fost nevoite
să țină pasul acestor transformări, în caz contrar erau supuse falimentului.
Prin urmare, rata de învățare trebuie să fie mai mare sau egală cu rata de schimbare
din mediul exterior, pentru a fi în măsură să supraviețuiască.
Universitățile trebuie să aibă potențialu l de a “învăța” și “angajamentul de a învăța”,
numai prin învățarea a ceva nou poate avea loc transformarea (Singh, 2010). Cu alte cuvinte,
universitățile antreprenoriale sunt acele instituții în care toată lumea, de la cadrele didactice
până la studenți ar trebui să fie ancorate în studii de cercetare, să fie creativi, inovatori.
Principalele Definiții ale Universității Antreprenoriale
An Autor Definiție
1983 Etzkowitz Universitățile au în vedere noi surse de fonduri, cum ar fi brevete, de
cercetare în cadrul contractelor și prin intrarea într -un parteneriat cu
o întreprindere privată
1995 Chrisman,
Hynes and
Frase Universitatea antreprenorială presupune crearea de noi asociații de
afaceri de către profesori universitari, tehnicieni, sau studenți.
1995 Dill Prin transfer de tehnologie Universitatea este definită ca eforturile
formale de valorificare pe cercetare universitară prin aducerea
rezultatelor cercetării la îndeplinire asocierii comerciale. Eforturile
formale sunt la rândul lor, definite ca unități organizatorice cu
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 100
responsabilitate explicită pentru promovarea transferului de
tehnologii.
1988 Clark "O universitate antreprenorială, pe cont propriu, caută în mod activ să
inoveze modul în care merge cu privire la activitatea sa. Ea caută să
elaboreze o schimbare substanțială în caracter organizatoric, astfel
încât să se ajungă la o postură mai promițătoare pentru viitor.
Universitățile antreprenoriale caută să devină universități "stand -up"
care sunt actori importanți pe propriile lor termeni "
1988 Röpke O universitate antreprenorială poate însemna trei lucruri:
universitatea însăși, ca organizație devine antreprenorială;
universitățile sunt ele însele transformate într -un fel în
întreprinzători; și interacțiunea universității cu mediul.
1999 Subotzky Universitatea antreprenorială se caracterizează prin parteneriate
strânse între universități și întreprinderi, cu o mai mare
responsabilitate a facultăților pentru accesarea de surse externe de
finanțare, precum și de un etos de conducere în gu vernare
instituțională, de conducere și planificare
2002 Kirby La centrul oricărei culturi antreprenoriale, universitățile
antreprenoriale au capacitatea de a inova, recunoaște și de a crea
oportunități, lucrează în echipe, să își asume riscuri și să răsp undă
provocărilor.
2003 Etzkowitz La fel cum universitatea pregătește studenții individual și îi trimite în
lume, universitatea antreprenorială este un incubator natural, oferind
structuri de sprijin pentru profesori și studenți la inițiativa creării de
noi asociații: intelectuale, comerciale și Conjoint.
2003 Jacob,
Lundqvist
and
Hellsmark O universitate antreprenorială se bazează atât pe comercializarea
(efectuarea de cursuri de formare continuă, servicii de consultanță și
activități de extindere) și marfarizarea (brevete, licențiere sau
deținute de student stele -up-uri). 2003 Williams … .este nimic mai
mult decât un vânzător de servicii în industria cunoașterii ..
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 101
2003 Williams … .este nimic mai mult decât un vânzător de servicii în industria
cunoașterii ….
2008 Shattock Antreprenorismul este o reflectare atât a adaptiveness instituționale la
un mediu în schimbare și a capacității universităților de a produce
inovare prin cercetare și idei noi. Sursa: elaborare proprie pentru
Guerrero Cano (20 07) adaptarea
Source: Own elaboration for Guerrero Cano (2007) adaptation
Aceste definiții, prezentate mai sus, furnizează anumite elemente ce caracterizează o
universitate antreprenorială, de exemplu: adaptarea organizațională la schimburile de mediu
(Clark, 1998), caracterul distinctiv managerial și de guvernare (Subotzky, 1999), noile
responsabilități ale membrilor lor (Etzkowitz, 1983), noile activități orientate spre dezvoltarea
culturii antreprenoriale la toate nivelele (Clark, 1998; Kirby, 2002; Etzkowitz, 2003),
contribuția la dezvoltarea economică cu crearea de noi asocieri (Chrisman, Hynes and
Frase,1995 RöPKE, 1998), sau de comercializare a rezultatelor cercetării (Dill, 1995; Jacob,
et al 2003), etc. în plus, în afara celor menționate anterio r universitatea antreprenorială poate
întreprinde activități inovatoare, cum ar fi dezvoltarea de noi produse, tehnologii, servicii,
tehnici de administrare, strategii (Antoncic și Hisrich, 2001).
În acest sens, antreprenoriatul universitar este o reflec tare a modului de adaptare la
mediul extern aflat într -o continuă schimbare și a capacității universităților de a produce
inovare în plan curricular prin cercetare și a pune în practică noile idei (Shattock, 2008).
Potrivit acestor autori, universitatea a ntreprenorială poate fi privită și înțeleasă ca o
organizație flexibilă, care se adaptează la schimbările existente din mediul social și
economic căutând noi surse suplimentare de fonduri pentru a putea să -și îndeplinescă în
continuare misiunile simulta n: predare, cercetare, transfer de tehnologie și de comercializare a
rezultatelor cercetării.
Schulte (2004) a menționat că obiectivele universității antreprenoriale sunt orientate
spre: (i) pentru a oferii societății absolvenți bine pregătiți profesional , (ii) brevetarea,
publicarea în reviste de specialitate rezultatelor cercetării, sunt puncte de plecare pentru
dezvoltarea ideilor de afaceri în economie și societate pentru noi societăți, și (iii) semnarea de
parteneriate cu mediul extern reprezintă uni ca sursă de supreviețuire în fața dificultăților ce
pot apărea în timpul perioadelor de creștere a noilor organizații.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 102
Cherwitz și Darwin (2005), în studiul întreprins pleacă de la ideea că universitatea
trebuie să cunoască nevoile societății să coopere ze cu mediul extern, dincolo de riscurile care
pot apărea, reprezintă un potențial în dezvoltarea cercetării și inovării.
Astfel de parteneriate, între universități și mediul extern sunt deosebit de necesare
deoarece aduc un plus de valoare gradului de r ecunoaștere academic, permit acestora, să
modifice programa curriculară în funcție de strategia de dezvoltare pe termen mediu și lung a
zonei respective din care face parte instituția de învățământ superior și într -un timp cât mai
scurt, inserția absolvenț ilor pe piața muncii imediat după terminarea studiilor, reprezintă nu
numai o sursă de venit ci contribuie la dezvoltarea organizației.
Cadrele didactice au fost nevoite să -și revizuiască metodologia educațională adoptând –
o la modificările contemporane, în vățându -i pe studenți să abordeze o gândire critică și
inovativă asupra problemelor apărute.
Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare sublinia în 1989 faptul că, sunt
necesare schimbări ale metodelor educaționale promovând dezvoltarea compet ențelor
antreprenoriale în rândul tinerilor. De atunci, acest lucru a fost văzut ca o calificare vitală
pentru integrarea tinerilor în societate, deoarece specializările de care economia unei țări avea
nevoie în trecut, este destul de diferit de ceea ce es te necesar în prezent.
Lucrarea de față va face o trecere în revistă a celor mai cunoscute teorii referitoare la
fenomenul managementului educațional, atât din spațiul cultural european (în care am
menționat, evident, opinii ale specialiștilor români), cât și din afara continentului nostru (mă
refer la studiile de specialitate întreprinse în Canada, Statele Unite ale Americii sau Australia).
Această perspectivă interculturală este de natură să ofere o imagine de ansamblu
fenomenului studiat.
Managementul ed ucațional dezvoltă scopuri și valori supraordonate de sine stătătoare,
proprii. Aspirația spre obținerea eficienței poate reprezenta misiunea procesului de
management, dacă, așa sum se subliniază în literatura de specialitate, ” aceasta înseamnă
eficiență în realizarea obiectivelor definite de alții, fără a fi doar un concept suficient
sieși,închis într -o paradigmă rigidă”97.Accentul este așadar plasat pe scopul educațional , dar
aceasta nu presupune, însă, că obiectivele sau țintele, în totalitatea lor, su nt adecvate, mai ales
dacă sunt impuse din afara instituției de învățământ superior, de către guvern sau de către alte
organisme oficiale. Este esențial ca managementul să fie orientat înspre atingerea obiectivelor
97 Newman, Clarke , Academic Education Nowadays , London, University of London Press (Ltd), 1994, p. 29.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 103
educaționale , cu condiția ca acestea s ă fie agreate atât de universitate, cât și de comunitate
căreia unitatea de învățământ îi aparține.
Se poate petrece următorul fenomen riscant: alunecarea pe panta managerialismului în
cazul în care managerii se limitează doar la implementarea inițiative lor externe, fără a le trece
prin filtrul propriei instituții. Acest neajuns a fost preîntâmpinat în Anglia, unde atât
instrumentele de monitorizare centralizată cât și cele de determinare a obiectivelor propuse
au fost perfecționate.
Demersul a avut ur mătoarea explicație: să permită guvernului statului să supravegheze
cu atenție unitățile de învățământ superior. Așa au apărut Strategiile Naționale de Alfabetizare
care au permis filtrarea unei populații studențești cu un nivel îmbucurător de cunoștințe
generale la momentul intrării în sistemul universitar. ”Managementul intern de succes
necesită legături clare între valori, obiective, strategii și activități zilnice”98.
Importanța obiectivelor și a scopurilor pentru managementul unităților de învățământ
superior este subliniată în majoritatea abordărilor teoretice. Totuși, existăun grad de dezacord
referitor la trei aspecte legate de identificarea finalităților în educație:
1. valoarea obiectivelor formale
2. dacă obiectivele sunt cele ale organizației sa u ale individului
3. cum sunt stabilite finalitățile instituției.
6.6.2.Obiectivele formale
La nivelul universităților, obiectivele formale stabilite de către acestea au, uneori, un
grad mare de generalitate. De regulă, aceste obiective presupun o fund amentare temeinică din
punct de vedere științific, dar, pentru că ele sunt adesea mult prea abstracte, desprinse de
realitate, chiar utopice, astfel de obiective furnizează o susținere neadecvată pentru activitatea
managerială. Un astfel de obiectiv tipic stabilit în cadrul unei instituții de învățământ superior
a fost analizat de Beare, Caldwell și Millikan, Bush (2011)99 care susțin că„liderii
remarcabili au o viziune pentru instituția lor o imagine mentală a unui viitor dezirabil –care
este împărtășită tuturor membrilor comunității universitare”.
Acolo unde organizațiile educaționale au o astfel de viziune, managerii eficienți au
posibilitatea de a crea legături între funcții și obiective pentru a asigura relevanța activității
manageriale. În practică, însă, multe „viziuni”sunt, de fapt, doar obiective educaționale
generalizate ce derivă mai degrabă din imperative guvernamentale naționale.
98 Idem, p.31.
99
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 104
6.6.3.Obiective ale instituției vs. obiective individuale
În literatura de specialitate a apărut această preocup are referitoare la obiectivele
propuse instituțional, respectiv dacă acestea aparțin, prin esența lor, specificului instituției, sau
țin de personalitatea individului care le propune.
Specialiștii au evidențiat, în literatura de specialitate, două abordări ale
managementului educațional:
Managementul educațional este perceput ca o preocupare mai ales față de
obiectivele instituției;
Managementul educațional perceput ca o manifestare a obiectivelor
individuale.
Între aceste două perspective se interpune o suită de opinii, de la cele care precizează că
obiectivele „instituționale”pot fi impuse de lideri membrilor fără putere de decizie din cadrul
unității universitare, până la cele care susțin că obiectivele individuale trebuie să se încadreze
unor orientări specifice pentru ca organizația să aibă credibilitate și autoritate științifică atât
pentru membrii săi, cât și pentru părțile interesate.
S-a pus problema că obiectivele individuale și cele organizaționale ar putea deveni
incompatibile, sau că obiective le organizaționale ar corespunde, ar reflecta anumite aspirații
individuale, deci nu ale tuturor. Devine evident să prezumăm că majoritatea profesorilor ar
prefera ca universitatea în care își desfășoară activitatea să aplice politici care sunt în
compati bilitate cu propriile interese și preferințe.
6.6.4.Stabilirea obiectivelor
În centrul managementului educațional este plasat procesul de identificare și aplicare
a obiectivelor organizației. În unele centre universitare, obiectivele sunt stabilite de către
managerul unității de învățământ respective, cu concursul câtorva colegi cu experiență și,
eventual, prin participarea unui grup minimal de reprezentanți ai comunității sociale locale.
În multe centre de învățământ superior, însă, stabilirea obiecti velor devine o activitate
colectivă care presupune implicarea, în acest proces decizional, a unui comitet formal ori
informal. Obiectivele centrelor de învățământ superior pot fi influențate de presiunile venite
din mediul educațional mai larg, presiuni ca re pot conduce la întrebări referitoare la
viabilitatea „viziunilor”educaționale.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 105
În multe țări, printre care Anglia și Țara Galilor, centrele universitare au un curriculum
național care se înscrie structural și tematic în sisteme naționale distincte de evaluare și de
inspecție.
Asemenea rețete guvernamentale pentru educație oferă centrelor universitare un spațiu
extrem de restrâns pentru a decide în legătură cu propriile obiective. Acestor instituții de
învățământ superior li s -ar putea atribui cel mul t sarcina de a decoda imperativele externe, în
defavoarea stabilirii obiectivelor pe baza analizelor întreprinse pe cont propriu a nevoilor
educaționale.
Perspectiva lui Wright (2001)100 în legătură cu existența, în centrele universitare, a
unui „leadersh ip fals”susține argumentul acesta, insistând asupra faptului că este doar
aparentă proiectarea unei viziuni educaționale, deoarece conducerea centrelor universitare din
Anglia și din Țara Galilor se limitează doar la implementarea valorilor și a politicilo r
guvernamentale și ale instituțiilor afiliate. Cei ce lucrează în universitate nu ar avea, de fapt
acces la leadership.
”În acest moment, acesta este localizat la nivel politic și nu poate fi supus contestării,
modificării sau adaptării la contextele loca le. Problema fundamentală ce derivă de aici este
măsura în care conducerea universităților poate modifica politicile guvernamentale,
dezvoltând abordări alternative bazate pe valorile și viziunea aplicabile la nivelul propriei
universități. Trebuie urmat s cenariul sau se poate improviza?”101
Cercetarea întreprinsă de Dempster în legătură cu 10 manageri universitari englezi
„remarcabili”abordează, de asemenea, această problemă.102 Acești manageri „au pornit de la
premisa că liderii unității universitare sunt, es ențialmente, ‘purtători de valori’… îmbunătățirea
serviciilor instituției de învățământ universitar nu este o știință tehnocrată, cât mai degrabă un
proces de căutare a celor mai bune căi de inoculare a anumitor valori educaționale în practica
universit ară”103. Autorii afirmă că managerii implicați în studiul de caz sus menționat își
fundamentau atât practica managerială, cât și cea de leadership pe acest tip de abordări
orientate către valori.
Liderii din studiul de caz menționat evitau practicarea unui „leadership fals”, filtrând
toate politicile guvernamentale prin sistemele proprii de valori. Persoanele intervievate erau o
100 Weight, Douglas, Education and Human Evolution. A new Era Nowadays , Routledge, London, 2016, p.210 –
212.
101 Idem, p. 280.
102 Dempster, Neil, MacBeath, John (eds.) Connecting Leadership and Learning: Principles for Practice ,
Routledge, London, 2008, p.145.
103 Idem, p.158.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 106
mărturie evidentă a sistemelor de valori bine închegate exiatente în universități și a măsurii în
care viziunea și valorile implem entate erau împărtășite și aplicate direct de către toți cei
implicați.
Răspunsul lui Dempster la rezultatele studiului de mai sus ridică semnul întrebării
asupra gradului în care înșiși liderii „principiali”pot contesta ori modifica politicile
guvernam entale. În opinia sa, acești manageri sunt considerați a fi tot „lideri falși”, deoarece
valorile lor nu se pot sustrage de la imperativele guvernului:” nu se oferă dovezi clare privind
modul în care aceste valori au influențat interfața dintre anumite in ițiative guvernamentale și
acțiune în aceste instituții universitare … „leadership -ul fals”… presupune, de fapt,
imposibilitatea liderilor universitari de a lua decizii care se opun în mod legitim anumitor
inițiative și norme guvernamentale formulate n erealist și, adesea, nefundamentate104.
Guvernele dețin puterea constituțională de a -și putea impune voința, dar inovațiile de
succes necesită imperios implicarea tuturor acelora care trebuie să implementeze modificările
cuvenite. Dacă profesorii și liderii din centrele universitare consideră că o inițiativă este
neadecvată pentru studenții sau masteranzii lor, este evident ca aceștia să o implementeze cu
entuziasm. Prin urmare, guvernele și -ar dori ca toate universitățile să fie capabile a practica un
tip de leadership vizionar, atâta timp cât viziunile puse în discuție nu se îndepărtează radical
de la imperativele guvernamentale.
Furlong105 adaugă următorul aspect: un control insistent și crescut al guvernului asupra
procesului educațional poate avea implicații semnificative asupra statutului profesional
deținut de cadrele didactice din universitatea supusă acestui control. Acesta susține că, ”în
Anglia și în Țara Galilor, acest statut există grație guvernului, datorită dominanței unui
curriculum nați onal prescriptiv și monitorizării centralizate a activității cadrelor didactice”106.
104 Dempster, Neil, The Treasure Within: Leadership and Successful Planning , The Australian College of
Education, Canherra, 2007, p.87.
105 Furlong, Adam, Dempster, Neil, What Do We Know About Leadership?, Routledge, London, 2010, p .28.
106 Idem, p. 36.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 107
6.6.5. Definirea leadershipului educațional
. Putem identifica trei dimensiuni majore ale leadership -ului, determinante pentru procesul de
dezvoltare a unei definiții funcționale.
a) Leadership -ul ca influență
Cele mai multe definiții date leadership -ului, în ultimul timp, reflectă prezumția că
acesta implică un proces semnificativ de influență socială în interiorul căruia o influență
evident intenționată este exercit ată de către un singur individ (ori de către un grup) asupra
altor indivizi (ori grupuri) cu scopul de a ordona și structura activitățile și relațiile instituite în
cadrul unui grup sau în cadrul unei organizații (înțelegând prin organizație o instituție d e
învățământ universitar)107
Definiția lui Dempster (2007) scoate în evidență faptul că procesul de influență este orientat
în sensul că se dorește obținerea anumitor rezultate:
„Leadership -ul, prin urmare, presupune că motivația și acțiunile unor oameni su nt direcționate
de către alți oameni cu scopul atingerii anumitor scopuri; acesta implică atât luarea unor
inițiative, cât și anumite riscuri”108
b) Leadershipul și valorile
Noțiunea de „influență” provine din sfera valorilor personale de natură profesiona lă ori
interumană, în sensul că este neutră prin faptul că sunt implementate acele valori clar prețuite
de individul -manager, acesta impunându -le colectivului pe care îl manageriază. În literatura
de specialitate109 se vorbește mult despre această influență venită din partea managerului –
individ care își exprimă, prin procesul de leadership valorile personale (emoționale, morale,
profesionale), precum și propria conștiință de sine.
Această realitate implică faptul că valorile luate în discuție sunt „alese”, dar Dempster
susține110 că valorile dominante sunt numai acelea care au origine guvernamentală și adaugă
ideea că aceste valori sunt „impuse”liderilor universitari. Este mult mai probabil ca profesorii
universitare și liderii din mediul universitar să ma nifeste acceptare și entuziasm față de
107 Idem, p.46.
108 Idem, p.67.
109 Dușe, C.S ., Managementul educațional , vol l, editura ULB Sibiu, 2006, p. 37 -51; Iosifescu, Ș. (coord.)
Managementul educațional pentru instituțiile de învățîmânt , Editura Tipogrup Press, București, 2001, p. 101-
105; Jinga, I., Conducerea învățământului. Manual de management educațional , Editura didactică și
pedagogică, București, 1993, p. 18 -23.
110 Dempster, Neil, op.cit., p. 90.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 108
schimbările survenite atunci când simt că aceste schimbări le „aparțin”decât atunci când ele
provin din exterior, fiindu -le impuse.
Bazându -se pe o serie de cercetări întreprinse în universitățile din Canada,
Hargre aves 111 concluzionează că profesorii universitari asociază schimbările inițiateînfăptuite
la inițiativa lor cu o experiență emoțională pozitivă, față de schimbările care le sunt impuse și
care se reflectă în mod negativ, la pol opus la nivel emoțional.
c) Leadership -ul și viziunea
. Southworth112 sugerează că managerii instituțiilor de învățământ superior vare își impun
propriile valori în sistemul de management, sunt motivați să muncească mult, „deoarece
leadership -ul lor înseamnă urmărirea viziunilor indi viduale”113.
Studiul lui Dempster & Logan114 asupra a 12 facultăți australiene demonstrează că
majoritatea părinților (97%) și a profesorilor (99%) se așteaptă ca managerul universitar să își
exprime perspectiva asupra fenomenului educațional în mod clar, î n timp ce un procent de
98% dintre respondenții aparținând celor două grupe se așteaptă ca liderul respectiv să aibă
capacitatea de a dezvolta un plan strategic cu scopul a -și pune propria viziune în aplicare.
În continuare, mă voi concentra asupra învăță mântului superior din spațiul meu
cultural de referință, din Europa Centrală și de Est.
111 Hargreaves, N., The Universitary Leadership,
112 Southworth, A., Educational Le adership,
113 Idem, p.98.
114 Dempster, N., Logan, G., Wide Perspective on Australian Education , Ingram LTD, Melbourne, 2008, p.87.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 109
CAPITOLUL Vll
Strategia și managementul valorificării antreprenoriale a proprietății
intelectuale
7.1 Integrarea managementului proprietății intelectuale în
managementul universitar
Funcțiile proprietății intelectuale necesită a fi integrate în managementul universitar, din
următoarele motive115 :
Personalul academic trebuie conștientizat asupra problemelor proprietății intelectuale,
atât din perspectiva oportunităților, cât și a riscurilor.
Problemele proprietății intelectuale trebuie considerate încă din stadiul inițial al
cercetării.
Cooperarea cu potențiali parteneri în exploatarea proprietății intelectuale implică
existența unor structuri specializate pentru legătura cu industria.
Din aceste motive, poate fi avantajos să se integreze funcțiile de management al PI în
structurile de management ale universității.
Există exemple de succes cu privire la asigurarea de servicii suport cercetării, prin
îndepl inirea funcțiilor de management al PI de către personal dedicat, iar în alte cazuri de
către personalul academic care își asumă suplimentar și această responsabilitate116.
7.2 Promovarea companiilor spin -off
Prin "spin -off" se definește o întreprindere a cărei activitate rezidă în aplicarea sau
utilizarea rezultatelor activității de cercetare – dezvoltare din cadrul unei universități inovativ –
antreprenoriale117.
Acesta este unul dintre instrumentele cele mai interesante și provocatoare ale
transferului teh nologic: transferul oamenilor cu idei de produse / servicii de la universități sau
institute de cercetare, dar nu un transfer la o organizație sau companie care există și care deja
115 European Council for Small Business and Entrep reneurship, Turku, Finland , From the university environment
to academic entrepre neurship , 2009, ISBN: 978 -952-249-001-8.
116 Krabel, S., Mueller, P. , What drives scientists to start their own company?: an empirical investigation of Max
Planck Society scientists . În ”Research Policy ”, 38 (6), 2009, p. 947–956
117 M. Wright et al. (2006), University spin -out companies and venture capital, Research Policy 35, 481 –501.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 110
funcționează. În schimb această organizație trebuie să fie construită în ac elași timp cu
dezvoltarea și punerea în practică a ideii.
Procesul poate începe cu o persoană care are o idee pentru un nou produs. De obicei
pentru realizarea produsului este necesară aplicarea unei tehnologii de ultimă oră iar
inventatorul (proaspătul a bsolvent) este convins că piața de -abia așteaptă această ofertă nouă.
Din acest punct încep adevăratele probleme. Posibilul întreprinzător trebuie să învețe
un număr de lecții uneori dureroase. Dezvoltarea unui produs viabil costă timp și bani. Există
alte produse competitive pe piață și nu toți potențialii clienți care ar putea folosi noul produs
sunt gata să -l cumpere. Nu întotdeauna tehnologia de ultimă oră este cea mai bună pentru a
obține profitul scontat.
Sunt necesare multe fonduri financiare pentr u a porni o companie și să convingi
potențialii finanțatori. Planul de afaceri nu este singurul document de lucru ce trebuie realizat.
Sunt mult mai multe astfel de lecții și nu este ușor să găsești surse sigure de informații.
Calea de urmat de un om, un cercetător sau inventator cu o idee de afaceri și până a deveni un
întreprinzător de succes este dificilă și lungă.
Întreprinderile mici și cele nou -înființate sunt o realitate a economiei globale, în care
flexibilitatea și creativitatea individuală joacă un rol mult mai mare decât în secolul trecut.
Astfel de acțiuni care se concentrează pe întărirea capacității de dezvoltare a
întreprinderilor start -up și a celor mici sunt cele mai importante.
Prin "start -up" se definesc întreprinderile cu un istoric d e funcționare de până la doi
ani de activitate118.
Primele stadii de viață ale unei întreprinderi start -up sunt cele mai dificile. Procesul de
administrare a creșterii, dezvoltarea noilor abilități în domenii cum ar fi contabilitatea,
reglementarea afaceri i și marketing -ul reprezintă provocări considerabile pentru antreprenori,
care se pot confrunta cu un eșec în primii ani de funcționare.
Cea mai frecventă cauză a eșecului întreprinderilor start -up este lipsa suportului
financiar, deoarece întreprinderile mici de obicei trebuie să funcționeze pe piață pe baza
propriilor resurse, fără a beneficia de susținere financiară care să le ajute să facă față
presiunilor mediului concurențial.
118 Druzdzel Marek J., and Roger R. Flynn, Decision Support Systems , Encyclopedia of Library and Information
Science, Second Edition, Allen Kent (ed.), New York: Marcel Dekker, I nc., 2002 , p.276.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 111
7.3 Proprietatea intelectuală
7.3.1. Obiectivele valorific ării proprietății intelectuale
Obiectivele valorificării proprietății intelectuale ar trebui să fie complementare celor
de educație și de producere a cunoașterii 119.
Universitățile au datoria să promoveze suportul și serviciile menite să creeze mediul
optim favorabil creației și transpunerii practice a proprietății intelectuale (PI).
Din practica celor mai bine cotate universități, rezultă că obiectivele centrale ale
valorificării PI se referă la:
Înțelegeri contractuale privind participarea la împărțirea veniturilor obținute din
comercializarea PI, care să asigure beneficii echitabile autorilor PI.
Recunoașterea largă a activităților PI în universitate.
119 Meyer, M., Academic entrepreneurs or entrepreneurial academics? Research based ventures and public
support mechanisms în ” R&D Management ”, 33 (2), 2003, 107–115.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 112
Realizarea unui echilibru, prin promovarea PI, între beneficiul reputației, impactul socio –
economic și câștigurile financiare În înțelesul acestei dizertații, universitatea inovativ –
antreprenorială vizează valorificarea proprietății intelectuale, care înseamnă toate inițiativele
și activitățile antreprenoriale care conduc la creșterea valorii rezultatelor c ercetării și în
general a cunoașterii produse de universitate.
În mod specific, valorificarea proprietății intelectuale implică mijloacele antreprenoriale
utilizate pentru adaptarea cunoașterii, rezultatelor și capabilităților obținute în centrele de
cercetare, în scopul compatibilizării cu cerințele mediului socio -economic.
Procesul de valorificare antreprenorială a proprietății intelectuale este ilustrat în fig. 4.
Fig. 4. Procesul de valorificare antreprenorială a proprietății intelectuale
Mecanism ele valorificării antreprenoriale a proprietății intelectuale sunt acele activități
care asigură relizarea procesului de diseminare a unei anumite tehnologii de la furnizor către
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 113
beneficiar. În general, aceste procese pot fi de natură financiară, tehnologi că sau umană
(reus urse umane).
Acestea constau din diverse forme de proceduri, începând de la formele active,
dinamice, precum comunicarea interpersonală, până la formele pasive, de exemplu, lectura
unei reviste tehnice, sau a unei cărți de specialitate.
7.3.2.Introducere în valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală
Definirea procesului de valorificare a drepturilor de proprietate intelectuală.
Pentru a înțelege ce este valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală , este util să
menționăm cele două accepțiuni generale ale acestei noțiuni.
Astfel, în sens restrâns, prin valorificare a drepturilor de proprietate intelectuală se
înțelege:
cesiunea unei proprietăți intelectuale, care a fost generată și dezvoltată într -o
universitate, pr in mijloace legale cum sunt licențierea tehnologiei sau franciza.
procesul prin care sunt convertite descoperirile științifice și tehnologice în bunuri și
servicii vandabile.
Valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală implică o serie de relații , de tip
formal și informal, între universități și sectoarele economice publice și private.
Scopul valorificării drepturilor de proprietate intelectuală îl constituie întărirea
economiei pe un teritoriu, prin accelerarea aplicării noilor tehnologii și res urse, pentru
satisfacerea necesităților și oportunităților sectorului privat și public.
Valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală este procesul prin care
cunoștințe, facilități sau capacități existente, finanțate din fonduri publice de cerceta re –
dezvoltare, sunt folosite în scopul satisfacerii unor necesități publice și private120 .
În principiu, între rezultatele proceselor de valorificare a drepturilor de proprietate
intelectuală de succes, se pot evidenția îmbunătățirea produselor, eficien tizarea serviciilor,
perfecționarea proceselor de fabricație, realizarea unor produse noi destinate desfacerii pe
piețe naționale și internaționale.
În sens larg, valorificarea proprietății intelectuale înseamnă toate inițiativele și
activitățile care cond uc la creșterea valorii rezultatelor cercetării și în general a cunoașterii
produselor obținute în universitate.
120 Auril//UUK//Patent Office, UK , A Guide to MANAGING Intellectual Prop erty, 2009.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 114
Activitatea universităților este intrinsec legată de proprietatea intelectuală, prin
elaborarea invențiilor, a modelelor de utilitate sau a mă rcilor, a operelor științifice sau literar –
artistice.
7.3.3.Valorificarea proprietății intelectuale în contextul antreprenoriatului academic
Comparativ cu țările dezvoltate din Uniunea Europeană, universitățile din România se
confruntă cu multe proble me, în ceea ce privește transformarea acestora în universități
antreprenoriale.
Există o finanțare publică deficitară a educației și cercetării științifice și cele mai
multe universități nu au venituri proprii, cu care să poată suplimenta fondurile
guvern amentale.
Indisponibilitatea unor fonduri adecvate cauzează universităților dificultăți în
îndeplinirea misiunii și obiectivelor acestora.
Astfel, universitățile întâmpină greutăți în:
asigurarea calității învățământului;
achiziționarea echipamentelor și c onsumabilelor pentru cercetare;
asigurarea unei tehnologii moderne de informare și comunicare.
Salariile mici din universități crează dificultăți în atragerea de personal înalt calificat și
motivat, “ brain -drain ” – ul rămânând o problemă actuală121.
Nivelul transferului de cunoaștere și de tehnologii de la universități în mediul economic
este scăzut, iar contribuția cercetării universitare la creșterea PIB -ului este nesemnificativă.
Legăturile dintre universități și industrie sunt slabe, ceea ce determină exi stența unor
venituri mici provenite din consultanță, contracte de cercetare și comercializarea invențiilor.
Infrastructura și facilitățile pentru cercetare – dezvoltare sunt inadecvate și deteriorate, pe
seama unei întrețineri deficitare.
Chiar, dacă se m anifestă fenomenul de “ brain – drain ” , încă mai există suficient personal
înalt calificat în universități. Acestă forță de muncă ar trebui reorientată spre consultanță,
inovare și cercetare cu potențial comercial.
121 Kruger, ME(2004), Creativity in the entrepreneurship domain , PhD (Psychology) thesis, University of
Pretoria, Pretoria, viewed yymmdd
< http://upetd.up.ac.za/thesis /available/etd -08242004 -145802/ >.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 115
Experiența universităților din țările de zvoltate arată că un venit semnificativ se poate
genera prin consultanță, cercetare și dezvoltare, după cum urmează:
Taxe de licențiere a drepturilor de proprietate intelectuală.
Drepturi de autor.
Venituri din servicii de consultanță.
Venituri din contrac te de cercetare.
Venituri din contracte de sponsorizare.
Venituri ale firmelor înființate de universități.
Există mai mulți participanți posibili la procesul de comercializare a invențiilor și la
obținerea finanțării cercetării.
Aceștia sunt:
universitățil e, ca atare, prin centrele lor de cercetare;
profesori și profesori invitați;
cercetători și inventatori;
cercetători invitați;
asistenți de cercetare;
studenți;
entități de transfer tehnologic;
sponsori;
publicul.
Fiecare dintre participanții, în procesul de generare și de comercializare a rezultatelor
cercetării și în cel de obținere a contractelor de cercetare, contribuie într -un fel sau în altul.
Dar, aceștia au propriile interese și a șteptări, situație care, în majoritatea cazurilor,
determină un con flict de interese.
O universitate, ca atare, este principalul participant în acest proces al valorificării
rezultatelor cercetării, deoarece aceasta asigură:
infrastructura de cercetare;
salariul personalului de cercetare;
fonduri pentru cercetare;
bunul renume al instituției.
Negocierile de succes ale contractelor necesită abilități, pe care cercetătorii, de regulă, nu
le au.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 116
Entitățile de transfer tehnologic sunt cele destinate asigurării unor servicii profesioniste, în
acest domeniu de activitate.
În m ajoritatea cazurilor, activitățile de cercetare sunt realizate și cu ajutorul asistenților de
cercetare, studenților, cercetătorilor invitați sau al celor care efectuează studii postdoctorale.
Fiecare, dintre aceștia, are o așteptare pentru o răsplată fi nanciară și pentru publicarea
neîngrădită a rezultatelor obținute.
În cazul unui proiect major, un membru al unei echipe de cercetare poate fi temporar
eliberat de sarcinile din educație, pentru a se putea concentra pe acel proiect. Ca rezultat,
ceilalți m embri ai echipei de proiect pot cere compensații pentru efortul lor suplimentar.
Aceste aspecte au fost pe larg dezbătute în literatura de specialitate122.
Publicațiile unui cercetător necesită sprijin pentru dezvoltarea sa profesională și de
carieră, dar in vențiile potențiale și descoperirile științifice reclamă protecție împotriva
dezvăluirii premature, care ar pune în pericol exploatarea comercială a acestor rezultate.
O firmă ar putea asigura participarea unui cercetător, care împreună cu cercetătorul
universității, ar fi implicat în dezvoltarea unei invenții cu potențial comercial. În acest caz,
firma ar putea adopta tehnologia gratis.
Pot exista situații în care finanțatorul să participe într -un “ joint research ” cu
universitatea. În această situație, ac est finanțator poate pretinde deținerea unei cote din
drepturile de proprietate intelectuală.
Mai pot exista finanțări guvernamentale ale infrastructurii și cercetării, ceea ce poate
condiționa caracterul public al rezultatelor cercetării, care trebuie uti lizate în beneficiul
dezvoltării țării, fără existența vreunui monopol.
Pentru o eficientă comercializare a invențiilor și rezultatelor cercetării, sunt necesare
organizațiile de transfer tehnologic. Aceste organizații pot asigura informarea tehnologică,
marketing -ul și atragerea surselor de finanțare a trasferului tehnologic.
Apariția organizațiilor de transfer tehnologic nu determină în sine transformarea
universității într -o instituție antreprenorială, contribuind doar la dezvoltarea unei mai bune
relați i cu mediul economic.
Antreprenoriatul academic înseamnă mai mult decât dezvoltarea unor relații
comerciale cu mediul economic.
În legătură cu finalitatea transformării antreprenoriale a universităților, există
preocupări teoretice și practice, care vizeaz ă îmbunătățirea managementului universitar.
Transformările antreprenoriale ce vor urma în universități și coalescența lumii
academice și economice constituie subiectul unor dezbateri intense, în ultimii ani [3].
Multe studii se referă la conceptualizarea i mplicării cercetătorilor din universități în
activitatea de comercializare a invențiilor, ca o potențială modificare în identitatea lor de rol.
122 A. Fayolle, Verstraete, T. , „Patru paradigme pentru a identifica domeniul cercetării antreprenoriatului“ , al
7 – lea Congres Internațional Francofon antreprenoriatul și IMM – urile, Asociația Internațională a
antre prenoriatului și a IMM – urilor, Editura Monitorul Oficial, București, 2004.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 117
Astfel, există convingerea unor specialiști pentru necesitatea formării unei concepții
unitare privind mecanism ele de conducere a antreprenoriatului academic și se conturează
noțiunea rolului hibrid al identității personalului academic.
Procedând astfel, vechiul model de cercetător universitar va fi depășit de modelul
antreprenorului academic (universitar), în care profesorul este cercetător și antreprenor, în
același timp.
Alte studii, pun în evidență ideea că introducerea modelului universității antreprenoriale
presupune schimbarea managementului academic cu unul de întreprindere ( entrepreneurial
management ).
7.3.4. Responsabilitățile participanților în procesul de valorificare antreprenorială
a proprietății intelectuale
Componența participanților în procesul elaborării și valorificării antreprenoriale a
proprietății intelectuale este reprezentată de personalul didacti c și de cercetare, studenți,
profesori și cercetători invitați.
Aceștia utilizează resursele și facilitățile universității, sau alte mijloace create pe perioada
angajării sau contractului încheiat. Astfel, ca principiu general, universitatea este titularu l
proprietății intelectuale 123.
Deținerea proprietății intelectuale depinde de situația legală și contractuală dintre agenția
finanțatoare, inventator, statutul de salariat al inventatorului și de natura proprietății
intelectuale.
7.3.4.1 Personalul did actic și de cercetare
a) Universitatea își asumă legal deținerea proprietății intelectuale create de salariați,
incluzând, fără a se limita la acestea, următoarele:
Filme, producții tipografice, video -înregistrări, înregistrări digitale, desene, producții
multi-media, fotografii și alte lucrări efectuate cu facilitățile universității.
Cursuri, baze de date, software,
Informații tehnice brevetabile și nebrevetabile.
Desene înregistrate / neînregistrate și topografii de circuite.
123 University of Reading, UK, (2010), Code of Practice on Intellectual Property, Commercial Exploitation and
Financial Benefits , http://www .reading.ac.uk/ .
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 118
Drepturi de autor, ex cluzându -le pe acelea care fac obiectul unor contracte anume
încheiate în favoarea autorilor.
b) Directorii proiectelor de cercetare și cercetătorii sunt obligați să declare rezultatele cu
potențial de valorificare sub forma proprietății intelectuale.
c) Drepturile fiecă rui autor trebuie respectate, astfel, încât rezultatele și contribuțiile sale
să fie protejate, iar ideile avansate și datele obținute de el să nu fie preluate sau
valorificate fără recunoașterea necesară.
Însușirea frauduloasă a contribuțiilor intelectua le este sancționată corespunzător, conform
legii.
d) Atunci când universitatea deține drepturile de autor, personalul va insera în toate
lucrările elaborate: “© Universitatea (denumirea instituției universitare).Anul
universitar în curs, Toate drepturile reze rvate .”
7.3.4. 2 Studenții
a) Studenții nefiind salariați ai universității, aceasta nu deține automat proprietatea
intelectuală.
b) Un student poate avea opțiunea de a ceda universității deținerea proprietății
intelectuale, în schimbul obținerii suportului log istic și financiar.
c) Participarea unui student într -un proiect de cercetare conduce la obligația ca acesta să
cedeze universității deținerea proprietății intelectuale.
d) Realizarea unei lucrări de către un student, sub îndrumarea unui profesor, conduce la
dreptul ca studentul să aibă calitatea de co -deținător al proprietății intelectuale.
e) Drepturile fiecărui autor trebuie respectate, astfel, încât rezultatele și contribuțiile sale
să fie protejate, iar ideile avansate și datele obținute de el să nu fie prelua te sau
valorificate fără recunoașterea necesară.
Însușirea frauduloasă a contribuțiilor intelectuale este sancționată corespunzător,
conform legii.
7.3.4.3 Profesorii și cercetătorii invitați
a) Orice terță parte angajată de universitate va desf ășura activitatea în termenii
contractului încheiat, prin care se determină clauzele privind proprietatea intelectuală.
b) Orice vizitator al universității va semna un acord de confidențialitate.
c) Personalul didactic pensionat, care continuă să lucreze în cadr ul unor proiecte de
cercetare, va semna un acord cu privire la proprietatea intelectuală.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 119
7.3.5 . De ce trebuie să participe profesorii, cercetătorii și studenții la procesul de
valorificare antreprenorială a proprietății intelectuale ?
Rațiunea particip ării personalului academic și a studenților la procesul de valorificare
antreprenorială a proprietății intelectuale este determinată de:
Asigurarea unui impact pozitiv asupra societății.
Sentimentul împlinirii personale.
Acordarea recunoașterii și / sau a răsplății financiare.
Generarea de finanțare suplimentară a laboratorului / departamentului.
Respectarea obligațiilor din contractul de cercetare.
Atragerea de finanțatori ai cercetării.
Crearea de oportunități educaționale pentru studenți.
Asigurarea de l egături ale studenților cu viitoare oportunități de locuri de muncă.
7.3.6. Resursele valorificării antreprenoriale a proprietății intelectuale
7.3.6.1 Finanțarea din surse proprii
Veniturile obținute din activitățile universității pot fi :
Venit contra ctual provenit din finanțări contractuale sau sponsorizate pentru programe
de cercetare sau alte activități.
Venituri realizate din activități antreprenoriale și comerciale (vânzări de
servicii, închirieri etc.).
Venituri din finanțări din program e europene (FP7, fonduri structurale, etc.) sau
internaționale (din afara Uniunii Europene).
Venituri din taxe.
Venituri din finanțări provenite din acțiuni filantropice (donații și cadouri).
Venituri din dobânzi și dividente.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 120
7.3.6.2. Finanțarea prin fonduri capital – risc
Finanțarea valorificării proprietății intelectuale prin foduri de capital risc este preferată
de universități, în situația în care se înființează o companie spin -off sau spin -out.
Fondurile de capital risc pot avea diverse obiectiv e, care influențează tipul de
companie în care investesc.
În multe cazuri, aceste fonduri nu investesc în stadiul inițial, ceea ce situează
universitățile în poziția de a finanța acest stadiu din fonduri proprii124.
Majoritatea fondurilor de capital de ris c europene au tendința de a investi în stadiul de
dezvoltare al companiei spin -off.
Spre deosebire de investitorii strategici, fondurile de capital de risc sunt parteneri
financiari și nu prezintă în portofoliul lor afaceri similare cu ale companiei spin -off în care
investesc.
Interesul profitului fondului de capital de risc îl reprezintă creșterea rapidă a
companiei spin -off, în care s -a asociat.
La intrarea în acționariatul acestei noi firme, fondurile de capital de risc preferă cote
de participare min oritare, lăsând universității poziția majoritară în procesul de management.
Fondurile de capital de risc oferă finanțare universităților, fără a solicita în schimb
garanții materiale și acționează ca un investitor activ, implicat fiind în procesul de adău gare
de valoare firmei.
În cadrul acestei asocieri, fiecare acționar are propria sa contribuție la creșterea și
succesul companiei spin -off, investitorii financiari adăugând valoare companiei, iar partenerii
lor universitari fiind aceia care creează valoa re, prin aportul lor tehnic și de proprietate
intelectuală.
124 M. Wright et al., University spin -out companies and venture capital, Research Policy 35, 2006, p. 481 –501.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 121
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 122
Activitatea antreprenorială a universităților este intrinsec legată de proprietatea
intelectuală, prin elaborarea invențiilor, a modelelor de utilitate sau a mărcilor, a opere lor
științifice sau literar – artistice.
Exemplu de centru universitar de valorificare a proprietății intelectuale
7.3.6.3.Center for Industrial and Governmental Relations (CIGR)
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 123
CIGR a fost fondat în cadrul Universității de Electro – Comunicații (UE C) din Japonia
și îndeplinește rolul unui catalizator al colaborării dintre organizațiile guvernamentale și
industrie, în scopul de a produce veniturile necesare activităților de cercetare ale UEC, care
sunt orientate către noi tehnologii, noi produse și n oi afaceri 125.
În structura centrului funcționează trei oficii:
– Oficiul de legături cu industria , care promovează cercetarea în colaborare,
asigurând corespondența dintre oferta universității și nevoile industriei și acordă
asistență în coordonarea contra ctelor de cercetare pentru industrie și agențiile
guvernamentale.
– Oficiul de promovare a capitalului de risc , care are responsabilitatea în
următoarele trei domenii de activitate: asigurarea de asistență realizării
obiectivelor de C&D care vizează crearea de idei tehnologice pentru afacerile de
capital – risc, cultivarea antreprenoriatului și asigurarea suportului pentru
companiile de start – up fondate de universitate, sau de membrii și studenții săi,
incluzând finanțarea C&D și incubarea firmelor noi.
În plus, acest oficiu organizează concursuri privind noi idei pentru participanții din
campus, care ar conduce la noi afaceri pe baza capitalului de risc.
Oficiul asigură suport pentru trei cursuri universitare și anume: Introducere în afaceri
prin capital de risc, Afaceri avansate prin capital de risc, Curs avansat asupra ultimelor
tehnologii din industrie.
– Oficiul de proprietate intelectuală (OPI) care are ca obiectiv promovarea
strategică a creației, achiziției, managementului și utilizării proprietății intelectuale
a universității. OPI asigură servicii comunității universitare cum sunt: suport
pentru crearea proprietății intelectuale, cerere de brevet, gestionarea informației de
brevet, diseminarea cunostințelor despre proprietatea intelectuală la toți m embrii
universității, inclusiv studenții. Responsabilitatea OPI mai include investigarea și
managementul drepturilor de autor de software.
Organizații de transfer tehnologic pentru valorificarea proprietății intelectuale.
Multe universități dispun în preze nt de diferite entități organizaționale, dedicate pentru
promovarea transferului de tehnologie.
Procesul de transfer, cu scopul de a valorifica comercial rezultatele cercetării, poate
implica mecanisme foarte diferite.
Pot fi încheiate acorduri de licență, joint venture sau parteneriate, dar se pot utiliza și
alte mijloace, de exemplu spin-off. Un spin-off este o nouă organizație sau entitate formată
125 Nonaka, Ikujiro, Toshihiro, Nishiguchi, Knowledge Emergence: Social, Technical, and Evolutionary Dimensions
of Knowledge Crea tion, 1st Edition, Oxford University Press, UK, 1999, p. 178 -186.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 124
prin desprindere din una mai mare, de exemplu o nouă companie formată dintr -un grup de
cercetare din univers itate sau dintr -un incubator de afaceri, care se bazează pe descoperirile
unor membri ai grupului de cercetare.
Deseori, aceste abordări sunt asociate cu formarea de capitaluri de risc în vederea
finanțării procesului de dezvoltare.
Au fost constituite d iferite tipuri de centre de tehnologii aplicative, care deseori extind
capabilitățile facilităților de cercetare existente, de exemplu când sunt asociate cu universități,
sau pot fi inițiative conduse de industrie.
Multe țări au investit în eforturi de cre are a unor entități de transfer tehnologic, cum
sunt parcuri tehnologice sau incubatoare de afaceri.
Aceste forme au scopul de a îmbunătăți legăturile dintre dezvoltatorii de tehnologii și
utilizatori prin proximitatea fizică, facilitând accesul comun la f acilități și echipamente,
expertiză și angajați cu competențe specifice domeniilor tehnologice.
7.3.6.4. Entități organizaționale ale infrastructurii de inovare și transfer tehnologic
Principalele tipuri de entități organizaționale ale infrastructurii de inovare și transfer
tehnologic sunt următoarele126:
– Oficiul de legătură cu industria (OLI) se definește ca entitate al cărei obiect de activitate
constă în stabilirea, menținerea și extinderea legăturilor dintre furnizorii rezultatelor
cercetării -dezvol tării și mediul socio -economic (agenții economici), în scopul facilitării
transferului tehnologic.
– Centrul de transfer tehnologic (CTT) se definește ca entitate din infrastructură a cărei
activitate constă în stimularea inovării și transferului tehnologi c, în scopul introducerii în
circuitul economic a rezultatelor cercetării, transformate în produse, procese și servicii noi sau
îmbunătățite. CTT sunt structuri cu răspândire amplă, fiind realizate în universități, parcuri
științifice și tehnologice, incub atoare de afaceri, instituții guvernamentale, regionale, locale,
sau pot fi de sine stătătoare
– Centrele de inovare sunt infrastructuri care răspund necesităților noilor întreprinderi,
implicate în dezvoltarea și comercializarea de produse și procese tehn ologice noi, comportînd
un risc comercial ridicat și care oferă servicii de transfer tehnologic și asistență inovativă,
financiară etc. Scopul centrelor de inovare este încurajarea apariției de întreprinderi bazate pe
înalta tehnologie ("high -tech") .
126 Burgoyne, J., M. Pedler și T. Boydell , Spre Compania de învățare: concepte și practici, Londra, McGraw -Hill,
1994.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 125
– Centrele de resurse tehnologice sunt organizații care furnizează o asistență tehnologică, cum
este cercetare fundamentală sau aplicativă, certificare sau control, difuzarea de informații
tehnologice, formare și consiliere pentru grupuri de firme din același s ector de activitate.
– Incubatoare de afaceri (IA), denumite și "centre incubatoare de afaceri inovative" sunt
entități din infrastructura de inovare și transfer tehnologic a căror activitate este orientată în
principal către facilitarea inițierii și dezvo ltării de noi întreprinderi inovative, bazate pe
tehnologie avansată.
Obiectivele specifice ale IA depind de destinația IA și pot fi : inovarea tehnologică,
dezvoltarea regională, subcontractarea industrială, internaționalizare (creare de incubatoare în
rețea), dezvoltare specializată a anumitor sectoare industriale.
Scopul principal este orientarea spre noi tehnologii și pe de altă parte, dezvoltarea
locală și crearea de noi locuri de muncă. O definiție a IA oferită în materiale de specialitate127
care det aliază facilitățile oferite de IA: "Incubatorul de afaceri este o facilitate stabilită pentru
a ajuta firmele tinere ( start-up) în timpul primelor luni sau anilor timpurii (de funcționare).
Acesta oferă spații cu chirii accesibile, servicii și birouri com une, instruire în
management, suport în marketing și deseori, acces la o formă oarecare de finanțare."
7.3.6.5. Îmbunătățirea accesului la finanțare
Mecanismele, care pot fi stimulate pentru îmbunătățirea accesului la finanțare, sunt:
finanțarea publică în timpul fazei de gestație, respectiv de la etapa inițială a
conceptului, până la etapa demonstrării viabilității economice a proiectului;
parteneriatul public / privat, care combină utilizarea fondurilor publice și private.
Acest parteneriat poate inclu de:
▪ instrumente financiare specifice pentru protecția drepturilor de proprietate intelectuală;
▪ fonduri publice de expertiză;
▪ fonduri legate de locațiile de cercetare;
▪ fonduri mutuale destinate creării noilor firme pe principiul "new ventures";
▪ mecanisme specifice de garanții financiare sau patrimoniale;
conexiunile dintre actorii implicați. Aceste conexiuni se pot dezvolta prin:
▪ organizarea de rețele regionale sau locale de "investitori formali", cu scopul măririi gradului
de înțelegere a concep tului de start – up al firmei, de către bănci și fondurile de capital – risc;
▪ implementarea rețelelor formate din antreprenori, cercetători și finanțiști;
▪ proiectarea și diseminarea metodologiilor de audit adaptate noilor firme;
127 Ibidem, p. 276.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 126
▪ dezvoltarea de piețe pan – regionale pentru firmele cu creștere rapidă, după modelul celor
existente în Europa, în scopul atingerii nivelului necesar de lichiditate.
– legislația care reglementează protecția micilor investitori și utilizarea fondurilor de
pensii sau de asigură ri. O legislație adecvată ar putea permite diversificarea
investițiilor financiare în domeniul firmelor necotate la bursă.
Promovarea companiilor spin -off
Prin "spin -off" se definește o întreprindere a cărei activitate rezidă în aplicarea sau
utilizarea re zultatelor activității de cercetare – dezvoltare din cadrul unei universități sau
institut de cercetare 128.
Aceasta este unul dintre instrumentele cele mai interesante și provocatoare ale
transferului tehnologic: transferul oamenilor cu idei de produse / s ervicii de la universități sau
institute de cercetare, dar nu un transfer la o organizație sau companie care există și care deja
funcționează.
În schimb această organizație trebuie să fie construită în același timp cu dezvoltarea și
punerea în practică a ideii.
Procesul poate începe cu o persoană care are o idee pentru un nou produs.
De obicei pentru realizarea produsului este necesară aplicarea unei tehnologii de
ultimă oră iar inventatorul (proaspătul absolvent) este convins că piața de -abia așteaptă
această ofertă nouă.
Din acest punct încep adevăratele probleme. Posibilul întreprinzător trebuie să învețe
un număr de lecții uneori dureroase. Dezvoltarea unui produs viabil costă timp și bani. Există
alte produse competitive pe piață și nu toți potenția lii clienți care ar putea folosi noul produs
sunt gata să -l cumpere.
Nu întotdeauna tehnologia de ultimă oră este cea mai bună pentru a obține profitul
scontat.
Sunt necesare multe fonduri financiare pentru a porni o companie și să convingi
potențialii fi nanțatori. Planul de afaceri nu este singurul document de lucru ce trebuie realizat.
Sunt mult mai multe astfel de lecții și nu este ușor să găsești surse sigure de informații.
Calea de urmat de un om, un cercetător sau inventator cu o idee de afaceri și până a deveni un
întreprinzător de succes este dificilă și lungă.
Întreprinderile mici și cele nou -înființate sunt o realitate a economiei globale, în care
flexibilitatea și creativitatea individuală joacă un rol mult mai mare decât în secolul trecut.
Astfel de acțiuni care se concentrează pe întărirea capacității de dezvoltare a
întreprinderilor start -up și a celor mici sunt cele mai importante.
128 Stankiewicz, Rikard, Spin -off companies from univer sities , Article in ”Science and Public Policy ” 21(2) · April
1994.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 127
Prin "start -up" se definesc întreprinderile cu un istoric de funcționare de până la doi
ani de activitate 129.
Primele stadii de viață ale unei întreprinderi start -up sunt cele mai dificile.
Procesul de administrare a creșterii, dezvoltarea noilor abilități în domenii cum ar fi
contabilitatea, reglementarea afacerii și marketing -ul reprezintă provocări considerabile
pentru antreprenori, care se pot confrunta cu un eșec în primii ani de funcționare.
Cea mai frecventă cauză a eșecului întreprinderilor start -up este lipsa suportului
financiar, deoarece întreprinderile mici de obicei trebuie să funcționeze pe piață pe ba za
propriilor resurse, fără a beneficia de susținere financiară care să le susțină activitatea.
129 Ibidem.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 128
CAPITOLUL Vlll
Învățământul superior în spațiul european
8.1. Modele de bună practică din Spațiul European al Învățământului Sup erior
În spațiul european s -a înțeles importanța antreprenoriatului studențesc la nivelul
antreprenoriatului general al universităților de prestigiu. Voi prezenta câteva asemenea centre
universitare care promovează programe de studii de licență în care au integrat educația
antreprenorială.
8.1.1. Bulgaria
Voi prezenta, pe ntru început, realizările în domeniu din spațiul cultural bulgar, vecin
cu noi.
Antreprenoriatul studențesc (privit ca insti tuție) în mediul universitar bulgar OECD și
Comisia Europeană au realizat, în anul 2014, un studiu referitor la antreprenoriatul desfășurat
în învățământul superior bulgar, studiu în care a fost abordată și tematica foarte actuală a
adaptării universităților la noile necesități din domeniu .
Situația din statul bulgar nu era una deosebită, fiind cvasisimilară cu cea existentă în
prezent în țara noastră. Spre exemplu, se evidențiază, în studiu, realitatea că în nici o
instituție de învățământ superior din Bulgaria nu erau oferite informații pe site -urile proprii în
ceea ce privește măsurile de sprijinire și impulsionare a programelor de start -up desfășurate
de aceste universități, dacă existau, fiind dat ca un exemplu de bună practică în acest sens
pagina web a Universității de Științe Aplicate din München, unde se pute a afla, pe pagina sa
principală, un link către strategia antreprenorială a instituției de învățământ universitar și
modul în care aceasta se aplică130.
De asemenea, se mai menționa și faptul că nu sunt înregistrate multe evenimente
dedicate acestui domeniu, cel mai semnificativ în acest sens fiind intitulat Start -up Weekend,
desfășurat în martie 2014 la Varna, din inițiativa studenților. O recomandare expresă a
raportului era ca instituțiile de învățământ superior să insiste să promoveze aceste inițiative
antreprenoriale.
Studenții chestionați în cadrul acestui proiect au scos în evidență faptul că ar dori să li
se acorde sprijin suplimentar din partea universităților în care sunt înscriși în toate etapele ce
trebuie parcurse în vederea constituirii unui sta rt-up, pornind de la apariția ideii de afaceri și
pe parcursul tuturor etapelor până la pornirea propriu -zisă a afacerii și, chiar ulterior, pentru
perioada imediat după ce afacerea cunoaște și o formă juridică și se lansează pe piața reală a
muncii.
Stude nții mai solicitau promovarea unor modele de bună practică profesională printr -o
serie de conferințe, mese rotunde, workshop -uri și sesiuni de lucru, realizate mai ales cu foști
studenți de succes, cât și cu specialiști recunoscuti în domeniu, sau cu oamen i de afaceri
cunoscuți pe piață.
130 www.oecd_antreprenoriat _academic_european , accesare 04.03.2018, ora 19.05.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 129
Instituțiile universitare din Bulgaria, implicate în acest proiect, menționau, printre
măsurile de sprijin oferite studenților care pornesc astfel de afaceri, accesul la infrastructura
academică și de cercetare, precum bib liotecile, laboratoarele, dar și sprijin în accesarea
fondurilor publice. Se simțea că este nevoie de instituirea unor programe de mentorat
organizate de antreprenori deja cunoscuți, cu afaceri rentabile și nu de cadre didactice, bine
pregătite teoretic, d eoarece acestora le lipsește dimensiunea practică .
Studenții erau, însă, de părere că sunt insuficiente aceste facilități și considerau că
accesul lor la infrastructura universitară este restrictiv, insuficient calitativ, iar această bază
materială nu e ste suficient de dezvoltată pentru ceea ce plănuiesc ei. Au menționat că este
nevoie de apariția unor veritabile incubatoare de afaceri, micro -organisme unde să li se pună
la dispoziție o consiliere adecvată cu privire la pregătirea unui plan fezabil de afaceri, să se
faciliteze colaborarea cu potențiali investitori, precum și să li se ofere un ajutor suplimentar,
în special din punct de vedere juridic în special în privința căilor legale de accesare a liniilor
de finanțare, care în Bulgaria erau preponde rent de natură publică.
”Ministerul Economiei și Energiei bulgar a cuprins în strategia de dezvoltare a IMM –
urilor în perioada 2014 -2020 un program de granturi ce vizează stimularea ideilor de afaceri
ale studenților, facilitând și dezvoltând accesul acest or studenți la o infrastructură academică
dezvoltată corespunzător în cazul în care respectiva afacere necesita resurse pentru cercetare”.
8.1.2. Germania
În Germania funcționează din 2008 programul intitulat EXIST –University -Based
Business Start -Ups, derulat de către Ministerul pentru Economie și Energie, program care și –
a propus să implementeze și să dezvolte mediul antreprenorial în interiorul instituțiilor de
învățământ superior, precum și în institutele de cercetare. Acest program și -a propus să
sporească numărul de start -up-uri de succes în domeniul afacerilor, lansări bazate, în special,
pe inovare și pe dezvoltare tehnologică. EXIST îi ajută pe studenți cât și pe absolvenți să își
dezvolte propriile afaceri în acest sistem. De asemenea, programul promovează un spirit
antreprenorial autentic în foarte multe instituții de învățământ superior din Germania (cele în
care conducerea organizației de învățământ și -a manifestat interesul), atât în instituțiile
publice, cât și în facultățile private.
Progra mul este structurat în trei componente majore:
1)
EXIST Culture of Entrepreneurship – componentă care sprijină universitățile în
dezvoltarea și în implementarea diferitelor strategii comprehensive referitor la constituirea
unei culturi și a unui spirit ad ecvat antreprenoriatului;
2)
EXIST Business Start -up Grant – componentă care oferă sprijin real studenților,
absolvenților dar și cercetătorilor în vederea dezvoltătii unor tehnologii inovative aplicate sau
a unor afaceri fezabile bazate pe transfer de cun oaștere;
3)
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 130
EXIST Transfer of Research – este componenta de care depind celelalte două
întrucât aceas ta asigură finanțarea, dezvoltarea și constituirea efectivă a resurselor și a
infrastructurii necesare pentru ca implementarea unor programe de start -up de acest tip să
poată fi realizată. Programul EXIST este finanțat de către Guvernul federal al Germaniei care
a înțeles mersul evolutiv al timpului, prin intermediul Ministerului pentru Economie și
Energie, respectiv din fonduri alocate din Fondul Socia l European, care este, la rândul său,
gestionat de către Comisia Europeană.
8.1.3. Spania
Universitatea „Roviri I Virgili” din provincia spaniolă Catalonia131, este o
universitate publică (sau ”de stat” în terminologia noastră) ce are înscriși aproximativ 1 3.500
de studenți, având 1561 de angajați, din care 594 reprezintă personalul academic. În cadrul
programelor de master și doctorat, peste 40% dintre studenți sunt internaționali, instituția fiind
puternic internaționalizată (parteneriate academice cu univ ersități străine, programe de
mobilități studențești și profesorale). De asemenea, această universitate este conectată la
realitățile economice concrete ale provinciei, absolvenții acesteia devenind specialiști în
industriile cheie din Catalonia, precum in dustria chimică, a energiei, în turism sau în industrie
alimentară. Am remarcat și faptul că aproximativ 27% din bugetul total al universității din
anul 2013 (105.000.000 euro) au fost direcționați activităților de cercetare -dezvoltare -inovare,
ceea ce su bliniază interesul față de dezvoltarea antreprenoriatului academic. Din această
sumă, două treimi provin de la bugetul de stat, în baza unor linii de finanțare sau granturi
accesate de universitate și de cercetătorii din cadrul acesteia132.
Este de -a dreptu l remarcabil la această universitate că a dezvoltat, începând cu anul
2007, așa numitele knowledge antennas133, deoarece mai multe municipalități din regiune au
cerut sprijin din partea universității pentru a putea derula diverse acțiuni sau evenimente
social-culturale pentru comunitate, realizându -se în acest mod un eficient și necesar transfer
de cunoaștere către populația din acea zonă. Mai mult decât atât, comunitatea academică a
universității catalane a avut astf el ocazia de a dezvolta, în același timp , start -up-uri puternic
ancorate la realitățile socio -economice din respectivele comunități, întrucât stagiile de practică
oferite studenților s -au dovedit a fi de calitate. În plus, acest model de abordare a sistemului
de învățământ se aproprie și de para digma unui învățământ centrat și pe comunitate (Service –
learning), nu numai pe studiu teoretic (learning), cu beneficii concrete pentru toate părțile
implicate134.
131 www.rovere.I.virgili_european_entrepreneurship , accesare 07.03.2018, ora 20.28.
132http://www.exist.de/EN/Programme/AboutEXIST/cont ent.html;jsessionid=056FFB942976DA41641886245F
375F79
133 Ryan Liam, Quality Assurance in Higher Education , în EC/PHARE Funded Pilot Project on Regional Co –
operation in Reforming Higher Education, Seminar l , OECD, Paris, 1994, p.55 -64.
134 https://heinnovate.eu/resource/university -roviri -i-virgili -hei-businessexternal -relationships -knowledge –
exchange , accesare 02.03.2018, ora 22.10.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 131
Printre multiplele și principalele activități derulate în cadrul knowledge antennas se
numără și acțiunile de accelerare și de dezvoltare a ideilor de afaceri ale potențialilor doritori,
(studenți, absolvenți, cercetători), aspect pus în practică prin îmbunătățirea conexiunilor
existente între reprezentanții industriei și ai mediului de afaceri (pr ofesioniști consacrați) și
instituția de învățământ superior (cadre didactice), lucru care se reflectă ulterior în
îmbunătățirea evidentă a programelor de învățământ și a sistemuluilui în care se desfășoară
cursurile și seminarele, universitatea concentrâ ndu-și atenția asupra dezvoltării de aptitudini și
competențe specifice contextului local pentru care studenții optează să activeze după
absolvire. De asemenea, am remarcat că politica Universității „Roviri I Virgili”din
Tarragona este de a se erija înt r-un liant între local și global, devenind, spre exemplu, un
intermediar între comunitățile locale din regiune și studenții internaționali, care vor transmite
mai departe (în țările de proveniență, bunăoară) informații despre potențialul respectivelor
zone .
În timp, universitatea a dezvoltat 13 astfel de antene, după cum și o serie de organisme
suport, precum The Southern Catalonia Innovation Hub sau Tarragona Region of Knowledge
Office; toate acestea sprijină în mod direct și concret mediul antreprenorial , și în special
studenții și absolvenții respectivei universități.
8.1.4. Portugalia
Universitatea Nouă din Lisabona (Universidade Nova de Lisboa), a fost înființată
în anul 1972 și se remarcă printr -o pronunțată descentralizare, cele cinci facultăți ș i trei
institute de cercetare fiind situate în orașe diferite (Lisabona, Oieras sau Almada).
Universitatea se bucură, prin urmare, de o puternică autonomie, mult mai evident manifestată
decât a oricărei alte instituții de învățământ superior din Portugalia . Universitatea are
aproximativ 19.000 de studenți, deserviți de 1450 cadre didactice, 750 de angajați personal
nedidactic, respectiv 237 de cercetători135.
În anul 2006, această universitate a dezvoltat Consiliul pentru Antreprenoriat, din
dorința de a dezv olta și implementa un real ecosistem antreprenorial autentic în interiorul
instituției, cu sprijinul partenerilor existenți în regiune. În cadrul acestui consiliu sunt
reprezentate toate structurile din cadrul universității (facultăți, institute de cerceta re și liceul),
abordarea practicată de acesta fiind una de tip interdisciplinar. Consiliul pentru Antreprenoriat
sprijină inițiativele de afaceri venite din partea studenților și a absolvenților, fiind axat,
totodată și pe partea de follow -Up în urma derul ării proiectelor. Consiliul pentru
Antreprenoriat funcționează în mod perfect transparent, în baza unui raport anual care este
făcut public, de îndată ce acest raport a fost adoptat de către conducerea universității, în
ședință plenară.
135 www.universidade.nova.de.lisboa.novelty.in.education , accesare 02.03.2018, ora 23.00.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 132
Modelul a fost prel uat cu succes și de alte universități din Portugalia, ceea ce a
favorizat implementarea noilor programe și tehnici de antreprenoriat universitar spre
beneficiul sistemului de învățământ136
8.2. Învățământul superior în Europa Centrală și de Est
Acest subc apitol este destinat analizării fenomenului revigorării îmvățământului
superior într -o zonă mai apropiată de România, mai exact, în Europa Centrală și de Est,
deoarece derularea socio -politică în acest spațiu geografic a cunoscut asemănări determinate
de contextul general pe care s -au proiectat faptele. Aceste mutații socio -politice și economice
au avut rezonanțe cvasi -identice pe plan cultu ral-educațional, în sensul că învățământul
unive rsitar a parcurs etape de transfigurări calitative în vederea recuperă rii pierderilor și
întârzierilor provocate de regimul social existent.
În Europa Centrală și de est universitățile sunt dornice să schimbe ariile curriculare în
sensul compatibilizării lor cu cerințele tot mai clare ale societății nou formate, în sensul
dezvoltării reale a personalității tânărului specialist, a promovării itemilor de calitate în
cercetarea științifică ieșită de sub auspiciile influenței politice, atât de nocive e voluției
societății umane.
După configurarea profiluri lor universităților di n centre universitare vest -europene de
prestigiu (Germania, Spania, Portugalia), am considerat că este necesar să analizez procesul
educațional universitar și în cadrul unui sistem social diferit, în fostul sistem socialist, pentru
a evidenția modificările survenite, schimbările de ordin legislativ și curricular, eforturile
depuse pe planul antreprenoriatului universitar, particularitățile acestor demersuri și
rezultatele obținute.
Evenimentele social -politice din ultimii treizeci de ani au dus la proces ul de
reconfigurare a sistemelor de învățământ superior în Europa Centrală și de Est, dat fiind că
mentalitatea societății este cea dintâi sensibilă la orice schimbare de structură și, cum era de
așteptat, sistemul educațional universitar a cunoscut tumult oase și ample modificări din cauza
modificării raporturilor existente între stat și universități. Acest fenomen poate reprezenta și
un grad de democratizare a societății care găzduiește desfășurarea acestor demersuri137.
Am analizat aceste transformări inte rvenite în ca drul sistemelor de învățământ superior
din Europa Centrală și de Est din următoarele puncte de vedere:
1. Noile raporturi instituite între stat și universități;
2. Organizarea sistemului de învățământ superior în actualitate (autonomia universitară,
planuri de studii;
3. Politici antreprenoriale (aspecte legate de procesul de acreditare, de finanțarea
învățământului superior, de relația stabilită cu studenții la nivel instituțional).
136 José María Gómez -Gras , INDICATORS OF ACADEMIC ENTREPRENEURSHIP : Monitoring determinan ts, start –
up activity and wealth creation, Univer sidad Miguel Hernández de Elche, 2007.
137 Mihăilescu, Ioan, Sisteme de învățământ superior în Europa Centrală și de Est , Agenția Națională Socrates,
Editura Alternative, București, 1997, p.5.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 133
8.2.1. Noile raporturi instituite între stat și universități
La ora a ctuală asistăm la desfășurarea unei adevărate ofensive a instituțiilor de
învățământ superior împotriva statului autodominator138. Aceste raporturi se concretizează
prin variate mecanisme.
Aș putea menționa pentru început reglementările normative , care cons tau în legile
aprobate de parlamente, decretele guvernamentale hotărârile ministeriale, deciziile unor
organisme academice naționale, carte universitare sau statute de funcționare și regulamente de
ordine interioară. Aceste mecanisme au cunoscut nuanțări de substanță în urma adoptării unor
reglementări transnaționale (mai exact, acorduri, tratate și convenții internaționale sau
regionale)139.
Un alt mecanism este reprezentat de sistemele instituționale noi de organizare și
administrare a învățământului supe rior la diferite nivele: național, regional sau local.
Un alt element de noutate care nuanțează raporturile instituite între stat și universități
este reprezentat de mecanismele financiare. Acestea constau în:
Sistemul alocărilor bugetare;
Concordanța al ocărilor bugetare cu anumiți itemi de evaluare ce țin de
activitatea academico -universitară;
Controlul financiar;
Răspunderea financiară;
Mecanismul autofinanțării;
Regimul taxelor și al impozitelor.
Trebuie avut în vedere și ansamblul mecanismelor de p iață în virtutea cărora
universitățile sunt privite ca asigurând servicii de utilitate publică, fiind supuse concurenței în
baza criteriilor de eficiență.
Raporturile dintre stat și universități se derulau, în timpul regimului comunist, prin
mecanisme nor mative și instituționale. Prevederile normative erau uniforme, rigide și
standardizate, fără a face vreo distincție între o universitate și alta, între profilul științific al
universităților, între diversele speci alizări, care toate la un loc erau tratate după același criteriu
singular. Nu exista autonomia universitară, nici libertatea academică, nici ca principii
normative, nici ca practici instituționale.
Deciziile erau luate nu de către consiliile profesorale de specialitate, în conformitate cu
specific ul de studiu al unității universitare respective, ci erau luate de către comitetele centrale
ale partidelor comuniste. De asemenea, nu existau carte universitare și nici statute proprii ale
universităților.
138 Ibidem, p. 11 .
139 Ryan, Liam, Prolegomenes a l habilitation dans les pays de l Europe Centrale et Orientale , în ”L enseignement
superieur en Rurope”, 2010, XVlll, 3, p.90 -100.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 134
Sistemul instituțional era astfel conceput încât să aplice prevederile politicii de partid
la nivelul unității de învățământ, chiar dacă aceste prevederi nu aveau cum să corespundă în
mod real necesităților existente. Rolul organismelor și instituțiilor academice naționale de a
intermedia între stat (gu vern) și universități era redus la zero. În unele țări140 conferințele
rectorilor funcționau, dar acestea nu aveau putere de decizie , rolul lor fiind acela de a
transmite universităților deciziile politice venite din partea partidului comunist. Alocările
bugetare, de asemenea, se făceau fără a se lua în considerare performanțele instituționale sau
necesitățile de cercetare.
În urma studiului întreprins, mi -am concentrat atenția asupra Bulgariei, Estoniei,
Lituaniei, Federației Ruse și României și am observ at următoarele schimbări survenite, prin
analiză comparativă.
Bulgaria a amendat rapid veche lege a educației, în special prin măsura de includere a
unor prevederi noi referitoare la autonomia învățământului superior și la eliminarea
prevederilor de natur ă ideologică. Chiar și în forma amendată, legea educației include
numeroase prevederi cu titlu de noutate și fixează un cadru amănunțit de organizare și
funcționare a tuturor instituțiilor de învățământ superior.
Estonia a adoptat în 1992 Legea educației care reprezintă baza legală în vederea
organizării și funcționării instituțiilor de învățământ superior. Această lege a fost completată,
în perioada 1992 -1993, cu alte legi speciale referitoare la aspecte absolut necesare din
domeniul educației, ca de exem plu:
Educația adulților;
Educația vocațională;
Învățământul privat;
Organizarea învățământului superior și a cercetării științifice.
Lituania a abrogat, de asemenea, vechea lege a învățământului și a elaborat Legea
cercetării și a învățământului superio r în 1993, în care sunt fixate numai principiile organizării
și ale funcționării sistemului de învățământ superior. Această lege este ulterior completată de
un mare număr de hotărâri guvernamentale prin care sunt reglementate celelalte aspecte din
domeniul educației universitare:
Normele de salarizare a personalului didactic și de cercetare;
Procedurile de acordare a titlurilor și a gradelor didactice;
Elaborarea certificatelor de studii;
Stabilirea normelor de calitate în învățământul universitar;
Procedur ile de evaluare a instituțiilor de învățământ universitar;
Instituirea organizației Lithuanian State Research and Higher Education Fund;
140 Idem, p. 103.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 135
În România se petrece un femomen unic, în sensul că vechea legislație nu este abrogată.
România a păstrat până în 1995 vechea reglementare privind învățământul universitar, dar
prevederile acestei legi au fost aproape în majoritate suspendate prin hotărâri guvernamentale
sau ministeriale. Practic, în perioada 1990 -1995 putem vorbi de două legi ale educației care
existau ș i creau confuzie: legea veche, care nefiind abrogată reprezenta cadrul legal
instituțional și multitudinea de reglementări ministeriale și guvernamentale, introduse cu titlu
de noutate și aplicate în cadrul procesului educațional universitar.
În Federația Rusă a fost elaborată Legea Federală a Educației în 1992, ceea ce constituie
baza legală a organizării și funcționării învățământului universitar. Ca și în cazul celorlalte
state menționate mai sus, și în Federația Rusă Legea învățământului a fost completa tă de
numeroase prevederi formulate în decrete prezidențiale.
Trebuie menționat faptul că nivelul reglementărilor legale este diferit în aceste țări din
subregiune141. În Bulgaria și Estonia, spre exemplu, Parlamentul și -a asumat în totalitate
competențele normative. În Federația Rusă, majoritatea prevederilor legale sunt stabilite prin
intermediul decretelor prezidențiale, în timp ce în Lituania și România se petrece următorul
fenomen: guvernele și ministerele învățământului și -au asumat majoritatea regleme ntărilor
legale. Ca durată a implementării măsurilor legislative noi, adoptarea acestora s -a petrecut
într-un ritm mai rapid în Estonia și Lituania și într -unul mai lent în Bulgaria și România.
Motivarea ritmului mai rapid sau mai lent a ținut de adoptarea unui cadru normativ general pe
care trebuia să se grefeze noile reglementări care vizau sistemul educațional universitar
(învățământul superior).
Sunt, de asemenea, prevăzute schimbări importante în cadrul raporturilor instituite între
stat și universită ți la nivelul mecanismelor financiare. Organismele guvernamentale (adică,
ministerele de resort: ministerele învățământului și finanțelor) cât și instituțiile de învățământ
superior sunt toate de acord în a susține necesitatea implementării reformei mecani smelor
financiare prin modificarea condițiilor și a criteriilor de alocare a fondurilor publice, prin
accentuarea rolului autofinanțării, cât și prin sporirea răspunderii finaciare instituționale142.
Am remarcat, în urma studiului efectuat, că s -au manifesta t câteva majore conflicte de
interese la următoarele nivele:
Între stat și universități;
Între stat și noile organisme academice înființate cu scopul intermedierii;
Între aceste noi organisme academice de intermediere și instituțiile de învățământ
superior ;
În interiorul universității, între managementul academic și cel administrativ, între
funcția vocațională de natură tradițională a universității și funcția nouă de
prestare de servicii pentru diferiți clienți, între funcția de cercetare și cea
didactică.
141 European Union, Mission report . European Union Fact -Finding Mission to the Baltic States (Estonia, Latvia
and Lithuania) , 7-12 november, 1992, p. 39.
142 Idem, p. 43.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 136
8.2.2.Organizarea sistemului de învățământ superior în actualitate
Organizarea universităților în perioada comunistă urma îndeaproape modelul sovietic,
ceea ce presupunea:
Puternica centralizare a sistemului;
Absența autonomiei universitare;
Dublarea m anagementului academic de un pronunțat și atotcuprinzător
management politic;
Uniformizarea tuturor stucturilor universitare, indiferent de profilul științific
abordat;
Precara dezvoltare a studiilor postgraduale;
Înființarea și desființarea de facultăți î n baza criterilor exclusiv politice și
ideologice.
Comparând sistemele de învățământ superior din Europa de Vest cu cele din Europa
Centrală și de Est, după 1989, observăm că se disting cu caracter de trăsături distincte două
fenomene:
1. Creșterea substanția lă a diversității universităților din zona supusă cercetării, în
sensul sporirii specializărilor în funcție de cerințele tot mai pronunțate ale societății
civile;
2. Înmulțirea similarităților dintre cele două categorii de sisteme de învățământ
universitar .
Astfel, sunt demne de notat următoarele modificări care apar în toate statele ce
formează studiul de caz:
Apariția formei de învățământ universitar la distanță sau cu frecvență redusă;
Diversificarea statutului juridic al universităților prin înființarea de unități de
învățământ superior particulare și prin extinderea instituțiilor confesionale;
Modificarea raporturilor existente între stat și universități, în sensul
descentralizării managementului sistemului de învățământ prin creșterea
autonomiei univer sitare și dezvoltarea rolului cartei universitare143.
Voi exemplifica în continuare prin survolarea spațiilor universitare din cele cinci state:
Bulgaria, Lituania, Estonia, Federația Rusă și România.
În Bulgaria, organizarea și funcționarea instituțiilor de învățământ superior sunt
reglementate prin intermediul legilor, hotărârilor guvernamentale și ministeriale. Aici
funcționează un Consiliu Național al Rectorilor care deține, în raport cu Guvernul, un rol
143 Aarma, O., Tamtik, M., Coping with the Results of Civilizational Incompetence, Estonian Higher Education in
Undergoing Reform, în ”Higher Education in Europe”, 2010 , XlX, 1, p.41 -43.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 137
consultativ real. În anul 1990 a fost adoptată Legea Autonomiei Universitare care a
reprezentat un pas înainte pe calea dezvoltării invățământului universitar bulgar în se nsul
alinierii acestuia la sistemele universitare Vest europene.
În Estonia144 se petrece un fenomen unic: învățământul universitar e stonian se
diferențiază, sub numeroase aspecte, de învățământul similar desfășurat în țările din zonă. Am
putea spune că domnește dezordinea. Fenomenul se explică prin reacția vehementă a
estonienilor față de normele sistemul comunist. Astfel, fiecare univ ersitate se conduce după
un model propriu, în conformitate doar cu propriul statut. Dar, începând cu anul 1993, devine
tot mai evidentă necesitatea elaborării unei strategii educaționale și a unui program coerent de
reformă. S -a impus, de asemenea, apariți a organismelor academice cu rolul de a intermedia
între stat și universități, realitate care s -a transpus în practică începând cu anul 1994.
În Lituania , organizarea și desfășurarea managementului universitar s -a realizat în
baza Legii Cercetării și Învăț ământului Superior din 1991145.
Potrivit acestei legi, cercetarea științifică și învățământul superior sunt privite ca un tot
inseparabil, alcătuit dintr -o mu ltitudine de tipuri de instituții:
Universități;
Instituții de cercetare;
Grupuri de cercetători;
Academia Lituaniană de Științe.
Acest conglomerat este coordonat de Consiliul de Științe din Lituania, a cărui
funcționare a fost reglementată prin lege.
Competențe în privința administrării sistemului național de învățământ universitar a
deținut, tot prin lege și organismul Lithuanian Agency for Higher Educatioon, Research and
Development, până în 1994. De la această dată (1994), mai exact, din 31 mai 1994146,
Parlamentul a hotărât înființarea Miunisterului Educației și Cercetării, care a înlocuit agenția
mai sus menționată.
La ora acuală, în procesul de administrare a sistemului național al învățământului
universitar și cercetării științifice mai participă următoarele organisme:
Lithuanian Academy of Sciences;
Conferința Rectorilor;
Directors Conference of State Research institutes
Conference of Chaimen of Senates of Research and Higher Education
Intitutions.
144 Ibidem, p. 45.
145 Beju, Iulian, L evaluation de la qualite et l habilitation des establissements dans le system roumain et
lithuanian de l enseignment superieur , în ”l enseignement superieu en Europe”, 2012, XlX, 3, p.121 -127.
146 Ibidem, p. 130.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 138
Pentru România, reorganizarea sistemului național al învățământului superior a
reprezentat o prioritate majoră a reformei. Spre deosebire de celelalte țări din subregiune
(analizate în studiul de caz), specialiștii147 dinamica schimbărilor instituționale din mediul
educației s -a dovedit a fi mai puternică decât dinamica legislativă.
În perioada 1990 -1993, sub presiunea solicitărilor instituționale, a dorin ței societății
civile de a se alinia unui învățământ superior nerestrictiv și performant și în absența unei noi
legi a învățământului, au fost emise peste 2000 de acte normative: decrete, ordonanțe de
urgență, ordine guvernamentale și ministeriale, hotărâr i departamentale, metodologii,
circulare, etc. Dar în 1995 s -a pus capăt acestei avalanșe legislative debusolante la un moment
dat prin emiterea Noii Legi a Învățământului148 care a prevăzut, printre altele și deschiderea
oportunităților colaborării profesio nale dintre universitățile vest -europene de prestigiu și cele
românești. Prin programele de mobilități studențești și pr ofesorale s -au stabilit numeroase
punți între centrele universitare românești și cele europene, schimbul de experiență fiind
absolut nec esar universităților nou intrate în circuitul european. Planuri de învățământ,
curricule de specialitate, planuri extra -curriculare, descrieri tematice a cursurilor și
seminarelor au reprezentat puncte de maxim interes149.
S-au stabilit coordonate de bază al e desfășurării procesului de învățământ superior
prin:
a. Redefinirea funcțiilor Guvernului referitor la învățământul universitar;
b. Înființarea de organisme academice cu rol de mediere între Ministerul
învățământului și Instituții;
c. Fundamentarea autonomiei uni versitare ca major principiu de organizare și
funcționare a învățământului universitar românesc (prin garantarea legală a
autonomiei universitare și a libertăților academice).
Numărul mare de universități particulare a încercat să acopere necesitățile so cietății
civile aflată în plină dezvoltare economică și socială, oferind specializări cerute de ritmul
contemporaneității. Au apărut și organisme de acreditare și evaluare, atente la îndeplinirea
standardelor de calitate, printre care voi menționa ARACIS d estinat sistemului de învățământ
universitar.
În Federația Rusă150 , competențele în privința organizării și managementului
învățământului superior sunt distribuite între organismele federale, statale, locale și
instituționale. Prin lege sunt stabilite aces te competențe în sensul material și teritorial. Noua
147 Berg, Carin, Autonomie universitaire et evaluation de la qualite , în ”L enseignment superieu en Europe”,
2013, XlX, 3, p. 19 -27; Campbell, Colin G., Dahrendorf, Ralf, Changes in Central Europe: Challenges and
Perspectives for Higher Education an d Research, Vienna, Institut fur die Wiessenschaften vom Menschen, 2013,
p.78.
148 Duhamel, C., Scientific Cooperation with Central and Eastern Europe: the Example of Romania , în ”Higher
Education Management”, 2009, 5, 3, p.293 -298; Karpen, U., Flexibility a nd Mobility Of Academic Staff , in
”Higher Education Management”, 2012, XVlll, 2, p.141 -150.
149 Mihăilescu, Ioan, Lazăr Vlăsceanu, Cătălin Zamfir, Higher Education Reform in Romania , Ministry of
Education, Bucharest, 1994, p. 141.
150 Kallen, Denis, Academic E xchange in Europe în ”The Open Door. Pan -European Academic Cooperation,
UNESCO, CEPES, 2010, p.10 -82.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 139
lege a învățământului oferă o largă deschidere autonomiei universitare și libertăților
academice, dar fără a ignora cu totul controlul la nivelul federației și republicii.
Politici antreprenoriale (aspe cte legate de procesul de acreditare, de finanțarea
învățământului superior, de relația stabilită cu studenții la nivel instituțional).
8.2.3. Autonomia instituțională, parte a organizării noului sistem de învățământ
Aspectul cel mai spectaculos al redef inirii sistemului de învățământ universitar în zona
Europei Centrale și de est îl reprezintă autonomia insituțională. Aceasta s -a realizat prin două
tipuri de acțiuni:
a. În mod spontan, prin acțiuni instituționale, de cele mai multe ori în afara unui
cadru l egal, cau chiar împotriva acestuia (așa cum a fost cazul Estoniei sau
României unde actele normative au venit ulterior să reglementeze o stare de
fapt existentă);
b. Pe cale perfect legală, așa cum s -a întâmplat în Bulgaria unde legislația a
premers acțiunile instituționale151.
La ora actuală, autonomia instituțională este legiferată în toate universitățile din
Europa Centrală și de Est, bucurându -se de un real succes, datorită următoarelor aspecte
implicate prin aplicarea acesteia:
a. Este considerată elementul cheie al existenței unei universități;
b. Se bucură de o bază legală solidă;
c. Constituie domeniul principal al manifestării posibilelor conflicte de interese dintre stat
și instituțiile de învățământ universitar, ceea ce reprezintă o garanție (în cazul semnal ării)
a respectării ei și a desfășurării activității universitare conform principiilor științifice
coordonatoare.
Autonomia instituțională se manifestă la următoarele nivele:
1. În domeniul structurilor organizaționale;
2. În domeniul funcțional;
3. În domeniul administrativ.
Voi prezenta, în continuare fiecare tip de autonomie instituțională, la fiecare dinre
nivelele menționate, împreună cu drepturile pe care le implică, pentru a putea creiona o
imagine de ansamblu a revigorării sistemului de învățământ univers itar în statele d in Europa
Centrală și de Est.
151 Klasek, C.B., Kuehl, R.D., United States Higher Education in the Republic of Bulgaria: A Case Study, în” Higher
Education M anagement”, 1993, 5, 3, p. 2 99-308.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 140
8.2.4.Autonomia în domeniul structurilor organizaționale cuprinde următoarele drepturi:
De a determina propriile structuri organizaționale;
De a selecta personal didactic și de cercetare, de a selecta și admi te studenții după
criterii proprii de evaluare, potrivit necesităților proprii;
De a conferi titluri didactice și științifice, cu respectarea standardelor stabilite
național;
De a edita publicații științifice și culturale și de a înființa posturi de radio și
televiziune;
De a alege, prin aplicarea unor proceduri democratice, organisme proprii de
conducere;
De a intra în relații de cooperare academică cu entități similare din țară și din
străinătate, prin programele de mobilități studențești și profesorale ( schimb de
experiență, studii aprofundate, specializare în vederea derulării studiilor de
masterat sau ale școlii doctorale).
8.2.5.Autonomia în domeniul funcțional cuprinde următoarele drepturi:
De a defini propriile misiuni și obiective;
De a elabora și a plica programe de studii proprii, în funcție de necesitățile sociale și
economice;
De a elabora standardele definitorii ale performanței academice;
De a elabora programe de cercetare științifică și de a decide în legătură cu
posibilitățile de valorificare a cercetării științifice desfășurate de cadrele didactice
și de studenți;
De a organiza manifestări culturale și științifice în mod periodic (congrese,
conferințe, sesiuni științifice) atât pe plan național, cât și pe plan internațional,
instituind astfel o tradiție academică;
De a decide normarea activității didactice și salarizarea personalului.
8.2.6.Autonomia în domeniul administrativ cuprinde următoarele drepturi:
De a utiliza, conform deciziilor proprii, fondurile disponibile precum și
cuantumul aloca t;
De a realiza venituri proprii și de a le utiliza conform necesităților și
priorităților proprii;
De a administra spațiul universitar în interesul comunității universitare;
De a acorda din fondurile proprii burse și alte ajutoare pentru studenți conform
criteriilor stabilite pe plan intern;
De a stabili taxe de studii;
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 141
De a asigura ordinea de drept în spațiul universitar, care este inviolabil152.
Consider c ă este important să prezint, în continuare, mecanismul reglementării
autonomiei universitare în stat ele din Europa Centrală și de Est, incluzând în acest tablou
sinoptic și România.
Bulgaria a cunoscut reglementarea legală a autonomiei universitare încă din 1990, la
toate nivelele:
Organizațional;
Funcțional;
Administrativ.
Specialiștii153 au remarcat, la câțiva ani după intrarea în vigoare a autonomiei
universitare că autonomia financiară ”este relativ limitată de prevederile bugetare,
reglementările financiare generale și prin deciziile ministerului învățământului”. La ora
actuală154 autonomia universit ară se manifestă în toate centrele universitare bulgare.
În Lituania, autonomia universitară a fost definită în termeni similari cu cea din
Finlanda. Astfel, spre deosebire de celelalte țări din zona analizată, remarcăm că autonomia
universitară din Litua nia se concentrează asupra aspectelor de natură patrimonială și care țin
de drepturile de proprietate. La nivel națioanl, autonomia universitară este definită prin lege,
iar la nivel instituțional, prin statute (care sunt acte normative, cu deplină putere legală,
adoptate în consiliile profesorale.
În România , noua lege a învățământului acordă o atenție deosebită definirii,
reglementării și implementării autonomiei universitare, ca o reacție față de perioada
comunistă. Astfel, autonomia universitară este d efinită ca fiind dreptul comunității
universitare de a se autoconduce și de a -și exercita drepturile și libertățile academice în
spiritul promovării unui învățământ universitar performant, competitiv european, în vederea
pregătirii de cadre cu înaltă speci alizare. Se insistă asupra următoarelor aspecte ale vieții
universitare:
Alcătuirea, organizarea și desfășurarea întregului proces educațional (la nivel
curricular și extr a-curricular);
Elaborarea de noi programe de studii pentru ciclul licență, masterat ș i pentru
școlile doctorale;
Identificarea itemilor de evaluare educațională și științifică;
Configurarea programelor de cercetare științifică (atât pe plan intern, cât și prin
participare la mobilități s tudențești și profesorale, prin intrarea în circuitul
universităților din alte state);
152 Mihăilescu, Ioan, Lazăr Vlăsceanu, Cătălin Zamfir, op.cit., p. 59 -62.
153 Ioan Mihăilescu, op,cit., p.32 -33.
154 http://zoot.ro/universități -europa -centrală -și-de-est, accesare 17. 03.2018, ora 23.00.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 142
Deschiderea de punți de cooperare cu alte universități din străinătate (la nivel
curricular și extra -curricular);
Stabilirea eligibilității organelor de conducere;
Eliberarea de diplome, certificate de studii cu credite tr ansferabile.
Preocuparea universităților românești, la ora actuală, este de a identifica modalități de
dobândire a unei adevărate autonomii finaciare, în vede rea desfășurării la cote maxime a
obiectivelor propuse spre implementare.
8.2.7.Planurile de s tudii
O altă coordonată majoră a desfășurării și organizării sistemului de învățământ
superior o reprezintă alcătuirea și implementarea noilor planuri de sudii în cadrul activității
didactice universitare. S -au manifestat următoarele tendințe în toate ță rile din subregiunea
analizată, sub acest aspect:
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 143
CAPITOLUL lX
Studiu de impact asupra performanței instituționale, corespunzătoare
scenariilor de lucru specifice sistemului de optimizare a procesului de
antreprenoriat academic dezvolt at – aplicabil în universități din România.
Evoluția sistemului universitar din România
9.1. Schimbările legislative în învățământul superior din România
Printre schimbările legislative apărute în învățământul superior din România în ultimii
26 de ani, m enționez Legea acreditării nr. 88/1993 amendată de Legea 144/1999, Legea
învățământului 84/1995 – prima lege a învățământului după 1989, Legea 288/2004 cea în
baza căreia sistemul de învățământ este structurat pe trei nivele (licență, master și doctorat) ș i
nu în ultimul rând Legea Educației Naționale nr. 1/2011, care aduce o nouă reformă a
sistemului educațional din România.
9.2 Analiza factuală și statistică a evoluției sistemului universitar din
România
Odată cu masificarea învățământului, univers itățile și -au schimbat filozofia, structura,
misiunea, tehnologia și nu în ultimul rând metodologia didactică pentru că statul, organizațiile
economice, instituțiile publice au conștientizat că educația realizată pe tot parcursul vieții este
esențială în p rezent, pentru a putea face față transformărilor dinamice pe care le traversează
societatea155.
Numărul instituțiilor de învățământ superior și tipul acestora variază de la o țară la
alta.
Instituțiile de învățământ superior pot avea în continuare o abordar e academică sau pot
să adopte o abordare profesională. Acestea pot funcționa ca instituții publice sau particulare,
având finanțare publică sau privată.
Diminuarea sau dispariția totală a acestei diferențieri între universitățile cu orientare
academică cât și cele cu orientarea profesională pot oferi atât programe de studii cu caracter
academic cât și profesional.
Acest fapt înseamnă că în timp ce este posibil să existe o diferențiere probabilă între
instituții, nu există nici o diferență în ceea ce prive ște calitatea diplomelor acordate.
În alte cazuri, există posibilitatea de a nu exista nici o diferențiere între instituțiile de
învățământ superior, dar este posibil să existe o diferențiere între programele de studii.
155 http://www.aac.ase.ro/ , Academia de antreprenoriat bazat pe cunostere , proiect POSDRU/92/3.1/S/56330,
ASE.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 144
Hazelkorn156, observăm că dinamica uni versităților a condus la o bulversare a
mediului social și a publicului tradițional al universităților.
Boom -ul demografic din ultimii ani, avalanșa descoperirilor științifice, creșterea
importanței nivelului studiilor universitare, oportunitățile de acces la cariere de vârf, dincolo
de masificare, diversificare, armonizare și internaționalizare, au transformat universitățile în
entități vii, capabile să se dezvolte în mediile dinamice.
Expansiunea învățământului terțiar , universitățile a fost însoțită de o diversificare a
programelor de studiu răspunzând și unor solicitări non -tradiționale, înființând programe de
studii de scurtă durată, în acord cu cerințele mediului extern. De exemplu, Fachleochschelen
pentru domeniul tehnologic, precum și universități a căror misiune era de formare a unor
abilități profesionale concrete. Aceste universități se adresează unei game mari de grupuri de
persoane.
Relevant este faptul, spune Ellen Hazelkorn (2005), s -a produs o stratificare a
universităților – pe de -o parte, p entru formare și cercetare, iar pe de altă parte , pentru formare
profesională înaltă, dar titlul de universitate nu îl poate purta numai instituția capabilă de
cercetare.
Numărul de instituții de învățământ superior a crescut de la 56 de universități (cu 186
facultăți în 1990) la 103 universități publice și private (cu 465 facultăți în 2013).
Pentru desfășurarea optimă a procesului educațional, facultățile trebuie să dispună de
spații adecvate (amfiteatre, laboratoare) și să pună la dispoziția studențilo r cât și a profesorilor
materiale și instrumente necesare desfășurării studiului.
Pentru analiza evoluției pe care a cunoscut -o sistemul de învățământ din țara noastră
am folosit serii de date furnizate de Institutul Național de Statistică.
Apariția prime lor instituții private de învățământ superior din România s -au înregistrat
în anul 1995 ca o alternativă a universităților publice care ofereau în principal programe de
studii în domeniile economic și juridic.
9.3. România după 1989
Sistemul de învățământ universitar din România s -a aflat după 1989 într -un plin
proces de schimbare. Noile tendințe înregistrate după 1990 și procesul de globalizare au
impus repoziționarea unităților de învățământ superior în mediul economic și social. Cerința
dezvoltării sis temului de învățământ superior provine din faptul că dezvoltarea economică a
unei țări este direct legată de calitatea capitalului uman.
156 Hazelkorn, Ellen, University Research Management: Developing Research in New Institut ions, Article (PDF
Available) · January 2005, disponibil pe www//:hazelkorn_research_management -2005.eu, accesare în data
12.03.2018, ora 19.56.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 145
După schimbările politice din 1989 și odată cu căderea regimului comunist România a
înregistrat schimbări majore la ni velul sistemului de educație.
România ca țară membră a UE a depus eforturi considerabile să implementeze
standardele Bologna și Lisabona, dar cu toate acestea încă se constată decalaje și lipsa de
corelație între educație și cerințele pieței muncii.
Datele statistice referitoare la perioada 1995 – 2013 disponibile pe site -ul Institutului
Național de Statistică (INS), demonstrează creșterea spectaculoasă a numărului de
universități cât și a numărului de studenți.
După 1990 s -a înregistrat apariția prime lor universități private ca alternativă la
învățământul public.
Dacă în România, în anul 1995 existau un număr de 95 de unități de învățământ
superior (59 de unități publice și 36 de unități particulare), dezvoltarea spectaculoasă a
acestora și facilitare a condițiilor de acces la programele de studii terțiale, în anul 2013
numărul acestora a ajuns la 103 unități de învățământ terțiar.
Sursa date: Institutul Național de Statistică Grafic x
Reprezentare grafică: Autorul lucrării
Nivelul maxim al instituțiilor de învățământ superior s -a atins în perioada 1995 -2001,
acesta ajungând la un număr de 126 de universități. Rezultă o dezvoltare extensivă a
învățământului superior, dezvo ltare ce nu se poate menține pe termen lung.
Baza materială a învățământului superior a cunoscut o dezvoltare dar nu în același ritm
cu creșterea numărului de studenți.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 146
În continuare se prezintă evoluția numărului de studenți la învățământul de licență
(ISCED 5a) în perioada 1995 -2013 punând în evidență atât învățământul de stat, cât și
învățământul privat, evoluția numărului de cadre didactice și cea a raportului dintre numărul
de studenți și numărul cadrelor didactice.
În anul universitar 2013 -2014, în R omânia funcționau potrivit datelor publicate de
către Institutul Național de Statistică, un număr de 56 universități publice (de stat) și 47 de
universități private (particulare), acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu ca urmare
a evaluării in stituționale potrivit legii care a avut loc la nivel național în anul 2011 și au
obținut dreptul de a folosi titulatura de „universitate” sau o altă denumire similară.
În cadrul acestora funcționau 590 de facultăți dintre care 405 în cadrul universitățil or
finanțate de la bugetul de stat.
Învățământul privat deține o pondere importantă în totalul numărului de studenți,
ponderea atingând un maxim în anul universitar 2001 – 2002 (aproximativ 56,77% dintre
studenții din România studiau în universități priv ate, în anul 2013 ponderea a scăzut la
aproximativ 45,68%).
Sursa date: Institutul Național de Statistică Grafic x
Reprezentare grafică: Autorul lucrării
Baza materială a învățământului superior a cu noscut o dezvoltare dar nu în același ritm
cu creșterea numărului de studenți. Dacă în 1990, universitățile din România aveau 3785 de
amfiteatre și săli de curs, 4328 laboratoare, în 2015 existau un număr de 7926 de amfiteatre și
9719 laboratoare.
Aceast ă evoluție este interesantă deoarece arată faptul că universitățile publice și
private au avut o dezvoltare destul de diferită în această perioadă.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 147
Sursa date: Institutul Național de Statistică Grafic x
Reprezentare grafică: Autorul lucrării
Sursa date: Institutul Național de Statistică Grafic x
Reprezentare grafică: Autorul lucrării
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 148
După o creș tere spectaculoasă de 2,70 ori a studenților înmatriculați în învățământul
superior (în special la învățământul particular) de la 336.141 în anul 1995 ajungând la
907.353 de studenți în anul 2007, rata brută de participare la această formă de învățământ a
scăzut în ultimii ani. În anul 2015 mai erau înmatriculați doar 410.697 de studenți, din care
doar 59 .447 în învățământul privat.
Sistemul de învățământ universitar din România este într -un plin proces de schimbare.
Noile tendințe înregistrate după 1990 și procesul de globalizare au impus repoziționarea
unităților de învățământ superior în mediul economic și social.
Cerința dezvoltării sistemului de învățământ superior provine din faptul că dezvoltarea
economică a unei țări este direct legată de calitat ea capitalului uman. După schimbările
politice din 1989 și odată cu căderea regimului comunist, România a înregistrat schimbări
majore la nivelul sistemului de educație.
România ca țară membră a UE a depus eforturi considerabile să implementeze
standardele Bologna și Lisabona, dar cu toate acestea încă se constată decalaje și lipsa de
corelație între educație și cerințele pieței muncii.
Învățământul superior din România a cunoscut transformări majore după 1990, în
primul rând, a crescut spectaculos nu mărul de studenți.
Evoluția numărului de studenți înscriși în universitățile din România conform
Institutului Național de Statistică a avut o evoluție oscilantă în perioada analizată.
Această evoluție este interesantă deoarece arată faptul că universităț ile publice și
private au avut o dezvoltare destul de diferită în această perioadă.
Modificările care au avut loc în structura populației școlare din învățământul superior
depind de mai mulți factori, de exemplu, evoluția demografică.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 149
Sursa date: Institutul Național de Statistică Grafic 2
Reprezentare grafică: Autorul lucrării
Scăderea numărului persoanelor înmatriculate în învățământul terțiar s -a datorat
evoluțiilor demografice dar ș i a crizei economice care a condus la scăderea veniturilor
populației și a posibilității plății taxelor de școlarizare pe de -o parte, reducerii anilor de studii
la nivel de licență, datorită implementării sistemului Bologna începând cu 2005, a creșterii
exigențelor de la examenul de bacalaureat, a abandonului școlar, pe de altă parte, sunt numai
câțiva factori care au condus la această situație.
Din păcate, numărul cadrelor didactice nu a cunoscut o expansiune proporțională cu
cea a studenților, proporția fiind doar de 1,17 ori, în perioada 2005 de la 31.543 la 26.949 în
2015.
9.4 Cadrele didactice
Autonomia instituțională pentru managementul personalului academic în învățământul
superior .
În ultima perioadă, institutele de învățământ superior din mult e țări au dobândit o mai
mare autonomie în ceea ce privește managementul personalului academic.
Autoritățile centrale în domeniul educației din foarte multe țări sunt totuși în
continuare responsabile în ceea ce privește criteriile de eligibilitate și de definirea categoriilor
de personal și a calificărilor aferente.
În România, în acest proces este implicată o agenție independentă, împreună cu alți
factori de decizie în domeniul educației.
Recrutarea personalului academic în România, este posibil numai p e bază de concurs
public organizat de instituția de învățământ superior, în baza legislației în vigoare și a
metodologiei cadru stabilite de Ministerul Educației și a Cartei Universitare.
Recrutarea personalului academic se poate face prin anunțuri publi ce în presa
națională sau internațională, publicarea unui anunț în Jurnalul Oficial la nivel central.
Aceste anunțuri sunt întocmite de către instituțiile de învățământ superior care fac
publice posturile vacante scoase la concurs cu obligativitatea de a respecta anumite criterii.
Institutele de învățământ superior au obligația să respecte Metodologia cadru de
concurs, publicând toate posturile scoase la concurs cu cel puțin două luni înaintea susținerii
acestora.
Publicarea posturilor se face atât pe site-ul propriu al instituției de învățământ superior
cât și pe un site specializat administrat de Ministerul Educației.
Pentru ocuparea unui post didactic sau de cercetare pot participa la concurs atât
cetățeni români cât și străini, fără nici un fel de d iscriminare, după obținerea titlului de doctor.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 150
În Republica Cehă, Grecia, Estonia, Luxemburg, Olanda, Regatul Unit institutele de
învățământ superior au autonomie pentru stabilirea criteriilor de recrutare, definirea
categoriilor de personal și distribuți a acestora.
În Olanda și Regatul Unit, responsabilitatea recrutării personalului, a procedurilor
legate de dezvoltarea și păstrarea personalului revine instituțiilor, cu respectarea legislației în
vigoare, prevăzute de legislația muncii.
Responsabilitățile pentru deciziile privind numărul posturilor disponibile, a
calificărilor necesare și modul în care membrii personalului sunt numiți în cadrul catedrelor și
a facultăților revine în majoritatea țărilor instituțiilor de învățământ superior.
Personalul angaj at în instituțiile de învățământ superior, în marea majoritate a țărilor,
este retribuit pe baza grilelor de salarizare. Stabilirea grilelor de salarizare, revine autorităților
centrale din domeniul educației.
Acolo unde nu există grile de salarizare, stab ilirea nivelurilor salariale, au loc
negocieri salariale o dată la doi sau trei ani pentru toate funcțiile de categorii de personal.
În țările în care, personalul academic are statut de funcționar public sau un statut
echivalent, salariile sunt stabilite l a nivel central.
Conform datelor statistice disponibile pe site -ul Institutului Național de Statistică în
perioada de referință 1990 -2015, numărul cadrelor didactice din învățământul superior din
România a înregistrat o creștere de la 13 .927 în 1990 la 31.973 în 2008, după care s -a
înregistrat o scădere dramatică până la 26 .949 înregistrată în anul 2015.
Evoluția cadrelor didactice se datorează și apariției primelor universități particulare ca
o alternativă a învățământului public, unde anumite cadre d idactice din cadrul instituțiilor
publice, predau și în cadrul instituțiilor particulare.
Această creștere indică o profesionalizare crescută a cadrelor didactice, precum și o
ocupare exclusivă a acestora în domeniul învățământului superior.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 151
Sursa date : Institutul Național de Statistică Grafic x
Reprezentare grafică: Autorul lucrării
Acest indicator se utilizează pentru a evidenția echilibrul sau dezechilibrul în
distribuția cadrelor didactice pe sexe, pent ru întreg sistemul.
9.4.1 Evoluția personalului didactic
Analizând tabelul de mai sus, putem observa că numărul total al cadrelor didactice din
învățământul superior public și privat din România a scăzut la nivelul anului 2015 față de anul
2008 cu 5.024 d e persoane, datorată într -o anumită măsură probabil vârstei acestora, a
aplicării Legii nr 1/2001 cu privire la pensionare și a blocării pentru o perioadă mai lungă de
timp a concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice, sau a măsurilor drastice de la
jumătatea anului de diminuare salarială.
Această evoluție a diminuării numărului de cadre didactice se înregistrează la întreg
personalul didactic masculin – 4.386 de cadre didactice și feminin – 638 de cadre didactice.
Potrivit datelor analizate mai sus, această descreștere a efectivelor de personal din
învățământul superior, poate conduce la o degradare a calității actului educațional în raport cu
evoluția numărului de studenți înmatriculați.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 152
Vârsta
Unul dintre stereotipurile des întâlnite desp re sistemul de învățământ superior este
legat de vârsta cadrelor didactice.
În România, structura pe grupe a cadrelor didactice conform seriilor de date publicate
de Eurostat, exemplifică o distribuție aproximativ egală pentru grupa cuprinsă între 30 -39 de
ani și grupa > 50 de ani, acestea fiind cele mai generoase.
Grupa de vârstă de până la 30 de ani, are un statut mai special, deoarece o parte din
cadrele didactice pot fi femei aflându -se în concediu de maternitate, sau o parte încă mai
importantă încă mai studiază definitivându -și studiile doctorale.
Acest lucru a condus la o degradare a calității învățământului datorată creșterii
raportului dintre numărul de studenți și numărul de cadre didactice.
Baza materială a învățământului superior a cunoscut o dezvoltare dar nu în același ritm
cu creșterea numărului de studenți.
Creșterea numărului de studenți nu a fost corelată cu creșterea numărului de cadre
didactice și nici cu dezvoltarea bazei materiale.
Pentru o dezvoltare intensivă a învățămâ ntului superior sunt necesare profunde măsuri
de transformare a universităților, pe calea antreprenoriatului academic.
9.4.2 Ponderea cadrelor didactice femei
PFCDth
*100
PFCDth – ponderea cadrelor didactice femei, în nivelul h de educație;
FCDth – numărul cadrelor didactice femei în anul școlar t , în nivelul h de educație;
CDth – numărul total de cadre didactice (femei și bărbați) în anul școlar t, în nivelul h de
educație;
h – reprezintă un anumit nivel educațional, conform c lasificării ISCED 97.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 153
Sursa date: Institutul Național de Statistică Grafic x
Reprezentare grafică: Autorul lucrării
Sex
Ponderea personalului didactic feminin în învățământul universitar terțiar a con tinuat
să crească an de an din 1990 până în prezent. Acest fapt indică tendința din întreaga perioadă
analizată, de creștere a ponderii cadrelor didactice femei în domeniul învățământului
universitar.
Trebuie avut în vedere faptul că, în continuare, aceas tă tendință pozitivă este în general
datorată, titlurilor academice de nivel inferior (asistent universitar și lector/șef de lucrări).
Indicatorul ponderea cadrelor didactice femei reflectă numărul cadrelor didactice
femei exprimat ca raport procentual di n numărul total de cadre didactice într -un an
universitar.
Indicatorul se utilizează pentru a evidenția echilibrul sau dezechilibrul în distribuția
cadrelor didactice pe sexe.
Ponderea personalului didactic feminin din învățământul universitar a continuat să
crească pe toată perioada analizată.
Acestă creștere se datorează și faptului că un număr tot mai mare de femei au ales să
urmeze programe de studii doctorale.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 154
Repere europene
La nivelul învățământului superior, personalul didactic masculin este majo ritar în
țările europene, cu excepția țărilor baltice (Letonia și Lituania).
Țări precum Slovenia, Italia, Austria, Irlanda, Olanda, Ungaria, Franța, Spania au o
pondere de sub 40% a personalului feminin în totalul personalului didactic – Eurostat 2011
Sursa date: Institutul Național de Statistică Grafic x
Reprezentare grafică: Autorul lucrării
Numărul de elevi ce revine la un cadru didactic
NCD tht =
unde:
NCDth – numărul de elevi ce revine la un cadru didactic, în anul școlar t, în nivelul h de
educație;
Nth – numărul total de elevi înscriși în anul școlar t, în nivelul h de educație;
CDth – numărul total de cadre didactice care desfășoară act ivitate didactică în anul școlar t, în
nivelul h de educație.
h – reprezintă un anumit nivel educațional, conform clasificării ISCED 97.
Indicatorul numărului de studenți ce revine la un cadru didactic reflectă raportul
studenților per cadru didactic înt r-un anumit an universitar. Indicatorul se utilizează, astfel,
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 155
pentru a măsura cu exactitate nivelul resurselor umane alocate în raport cu numărul
studenților înscriși.
Acest indicator oferă o clară imagine asupra resurselor umane (cadre didactice)
aloca te educației universitare, cât și strategiilor și politicilor privind asigurarea cali tății
procesului de învățământ.
Sursa date: Institutul Național de Statistică Grafic x
Reprezentare grafică: Autoru l lucrării
9.5. Rata de absolvire a învățământului superior
Procentul absolvenților unui anumit nivel de educație din totalul populației în vârstă
teoretică de absolvire specifică nivelului respectiv de educație.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 156
Sursa date: Institutul Națion al de Statistică Grafic x
Reprezentare grafică: Autorul lucrării
Activitatea de cercetare științifică trebuie să aibă în vedere prioritățile europene în
domeniul activităților de dezvoltare, de inovare ș i de transfer tehnologic.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 157
CAPITOLUL X
Modele universitare antreprenoriale de succes în România
Universitățile din România au cunoscut un avânt fără precedent imediat după
Revoluția din 1989. Planurile de învățământ, programele curriculare, fișele disciplinelor,
criteriile de evaluare a activității cadrelor didactice uni versitare, dar și a studenților, formele
de comunicare profesor – student, dar și student – universitate, metodele de predare -învățare,
implicarea mai accentuată a studenților în realizarea demersului de pregătire profesională (de
care beneficiază ei înșiși), găsirea de către absolvenți a locurilor de muncă adecvate pregătirii
teoretice obținute în facultate, întregirea pregătirii profesionale prin parcursul licență –
masterat – doctorat, implicarea mediului de afaceri din societatea în care ființează
universitatea prin stabilirea de contacte directe și nemijlocite între antreprenori – studenți –
profesori sunt aspectele majore care caracterizează viața universitară din România, indiferent
de aria geografică157.
Învățământul universitar românesc actual cunoaște o bine meritată sincronizare cu
învățământul omolog european, grație eforturilor colectivelor noastre didactice universitare
care au studiat și aplicat în instituțiile noastr e de învățământ superior politicile de
antreprenoriat academic, în scopul sporirii eficienței și eficacității învățământului uniersitar
românesc158
10.1. Entrepreunership Academy (EA)
Tot mai des a apărut , în spațiul nostru cultural, întrebarea referitoare la cum să poată
fi convinși părinții care doresc pentru copiii lor studii în străinătate că este posibil ca fiii lor să
studieze la fel de bine în București?”159
Adrian Stanciu, consultant și antreprenor, de numele căruia se leagă, inevitabil,
dezvoltarea unor companii de prestigiu, precum Ascendis, Xerox România, Kiwi Finance,
Human Synergistics, sau Maastricht School of Management, a spus:” Sunt mai mult de 3.000
de copii care pleacă în fiecare an pentru studii universitare în străinătate”, motivându -și astfel
intenția de a pleca la un drum absolut inovator: înființarea unui program universitar cu scopul
declarat de a produce antreprenori în domeniul educației.
El povestește mai mult decât entuziast despre acel model educațional care i -a atras
atenția în mod deosebit tocmai pentru că acesta s -a răspândit în ultimii 25 de ani în aproape
toată lumea. Inițiativa a plecat din Finlanda și a fost preluată și dezvoltată de Johannes
Partanen, așa -numitul ”pionier al educației fără profesori”160. Modelul de învățămâ nt
157 Păunescu M.(coord), Vlăsceanu L.(coord.), et al., Calitatea învățământului superior din România , Editura
Polirom, 2011, p.208 .
158 Vasile V.(coord.), Zaman Gh., Perț S., Zarojanu F., Restructuring Romania’s education system considering
the ecolution from the domestic market perspective and impact on RDI progress, European Institute of
Romania, Strategy and Pol ict Studies, 2008.
159 http://zoot.ro/Cele -mai-bune -50-de-universități -din-lume , 157889,html , accesare 07.03.2018, ora 23.15.
160 Comisia Europeană ,” Sprijinirea creșterii economice și a locurilor de muncă – o agendă pentru modernizarea
sistemelor de învățământ terțiar din Europa ”. Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu,
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 158
universitar care a fost dezvoltat de acesta presupune un proces de învățare colaborativă. În
cadrul acestui proces, actul educațional se transformă într -o cerință stringentă a studentului
care se situează central în cadrul programului de învățare.
Aces t modelul implică încă din primul an organizarea studenților în grupuri de studiu,
fiecare grup trebuind să dezvolte o afacere, care este reală, înregistrată cu acte în regulă,
plătitoare de taxe și de la care lumea (în primul rând studentul -inițiator) aș teaptă profit. În
scopul aplicării în practică a cerințelor construcției afacerii, studenții implicați în acest proiect
este firesc să se confrunte cu diverse probleme de specialitate: alcătuirea unui plan de afaceri,
evidența contabilă a afacerii, alcătui rea unui P&L sau a unui plan de marketing. În aceste
situații vine un expert, îi învață (predare -învățare modernă), sub forma unor cursuri, la care
studenții dau examene și acumulează credite. Cu cât studenții vor fi mai ancorați în realitatea
concretă, imediată, cu atât ei vor asimila mai repede noțiunile teoretice dobândite și vor fi mai
eficienți în activitatea lor. S -a demonstrat că, în acest fel, studenții au motivația de a asimila
serios și profund noțiunile teoretice deoarece de aplicarea lor corec tă în practică depinde
succesul propriei afaceri161.
Ceea ce face o diferență între modelul Team Academy și alte universități este
realitatea că afacerile dezvoltate de studenți nu sunt simple simulări, ci sunt chiar afaceri
adevărate, cu ținte clar definit e de profit și care se pot dezvolta de către studenții deveniți
absolvenți chiar după absolvire, dacă ei doresc acest lucru.162
Marjele de profit per echipă devin obiective esențiale în interiorul procesului de
predare – învățare, explică Stanciu – minimul de profit vizat a fi obținut este 1.500 de
euro/membru în echipă în primul an de derulare a afacerii, de 2.500 de euro/membru în cel de
al doilea an și de 5.000 de euro/membru în cel de -al treilea an.
În plus față de creșterea unei afaceri reale, pe parcurs ul anilor de studiu studenții vor
beneficia de cursuri standard desfășurate într -un program de administrarea afacerilor (
matematică, economie, contabilitate, strategii de comunicare, contabilitate, management,
marketing, tehnici de negociere, vânzări, g estionarea situațiilor de criză). Se impune
precizarea că profesorii implicați în acest program sunt, în realitate, antreprenori și oameni de
afaceri. Astfel, cursurile nu vor putea ocupa mai mult de 10 -12 ore pe săptămână. Timpul
care va rămâne va fi utilizat în scopul constituirii și dezvoltării de companii reale, care să fie
manageriate în întregime de studenți. Programul este astfel alcătuit încât, fiecare student să fie
responsabilizat în sensul dezvoltării abilităților manageriale pentru ca să tr ăiască, cu adevărat,
nevoia de a reuși, în calitate de antreprenor, prin forțele sale proprii.
Centrul de interes al acestui proces educațional se mută pe antrenorii studenților, așa –
numiții coach, (1 la maximum 20 studenți), care să îi poată ajuta ori când pe studenți să facă
față provocărilor intervenite, să afle răspunsuri adecvate la întrebările ivite, să îi învețe de
unde să obțină informațiile necesare și cum să le folosească în mod util pentru afacere.
Acești antrenori au, de asemenea, rolul de a-i atenționa pe studenți atunci când
aceștia greșesc sau când nu sunt suficient de focusați, detaliază Adrian Stanciu.
Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor. COM (2011) 567 versiunea finală, SE C, 2011,
1063, http://www.umic.pt/images/stories/publicacoes6/SEC(2011)%201063%20final.pdf
161 Ibidem.
162 Ibidem.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 159
Modelul care a fost dezvoltat de către Parten nu este încă acreditat, deși este răspândit
pe scară largă. Olandezii au fost primii c are au preluat acest model, intenționând să îl
acrediteze, în vederea transformării lui într -un program academic de maxim interes și ca o
primă opțiune pentru absolvenții de liceu. Prin urmare, l -au structurat și organizat în spiritul
unei universități de tip clasic. Adrian Stanciu mai explică și faptul că au optat pentru modelul
olandez și nu pentru cel inițial, finlandez, deoarece ei erau în căutarea unui model care să
poată fi acreditat.
Folosind pluralul, Stanciu nu se referă, în mod obligatoriu , la echipa actuală, ci la
acele trei instituții distincte care au ținut cont, independent, de varianta implementării
programului Team Academy în România. El mărturisește că au reflectat la acest proiect, în
mod simultan, dar independent, trei entități di stincte: Universitatea Alternativă (care este
singurul program, la ora actuală, care poate oferi studenților săi o variantă nouă de învățare),
Educativa (organizația înființată de Alex Ghiță, organizație prin care cei mai numeroși
studenți români se depla sează la studii în străinătate) și ei (adică Maastricht School of
Management , care a tatonat constant ideea înființării unei universități pentru antreprenori.
Astfel că, Adrian Stanciu, de îndată ce a avut cunoștință de interesul comun al celorlalte două
părți, i -a solicitat la o întrevedere amicală unde au găndit împreună un plan de acțiune.
Lucrurile s -au blocat însă la partea de acreditare, deoarece „modelul acesta nu este
compatibil cu sistemul de acreditare din România, unde încă se aplică un sistem destul de
birocratic pentru acreditare, moment în care, în mod firesc, a apărut întrebarea dacă studenții –
antreprenori aveau cu adevărat nevoie de această acreditare. Chiar dacă ei nu o solicitau,
părinții lor, care susțineau financiar această inițiativ ă educativă doreau să fie siguri de
validitatea și valabilitatea diplomei de absolvire care să îi poată face angajabili, în ciuda
faptului că drumul copiilor va fi antreprenorial.
Rezolvarea acestei probleme a fost dată de Team Academy, care le -a prezent at un plan
interesant, nemaiuzitat până în acel moment : să se integreze ca o parte componentă a ceea ce
în legea olandeză a educației se numește „sub steag olandez“. Altfel fie spus, îi acreditează
olandezii: autoritățile olandeze vin în contact cu aces te entități educaționale, pe care le
analizează și acreditează întregul lor program de studiu ( atât din București, cât și din
Amsterdam), iar diplomele fiind aceleași , fără a se menționa pe ele unde a absolvit studentul,
ci doar ce program de studiu a ab solvit.
Prin această modalitate de abordare a învățământului universitar, se va putea diminua
impactul mitului (prezent încă) al absolvirii cu succes a unei universități europene de
prestigiu, mit care poate împiedica pe mulți tineri dotați intelec tual să-și clădească o carieră
așa cum doresc.
Este firesc să ne întrebăm cum va putea să fie promovată o astfel de universitate într -o
societate în care învățământul universitar privat este inevitabil acompaniat de o imagine
defavorabilă și în care aproape că s-a împământenit, în mentalul colectiv, ideea că orice copil
dotat intelectual sau cu posibilități financiare trebuie să studieze, obligatoriu, în străinătate.
„Nu mă mint că va fi ușor“, spune Adrian Stanciu, care pornește însă de la ideea că
universitate a (deci implicit sistemul de învățământ universitar) pe care urmează să o lanseze,
deși este cotată drept cea mai costisitoare, la ora actuală, de pe piață ( necesitând o taxă de
6.500 de euro pe an față de o medie aproximativă de 2.000 de euro, cam cât ar plăti un
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 160
student înscris fie la celelalte universități private din România, fie la programele cu taxă din
cadrul universităților de stat), ar costa anual cam tot cât ar costa și o grădiniță particulară cu
pretenții din București. Comparația este hilar ă, dar reală sub aspectul costurilor implicate.
Acest fapt i -a determinat pe membrii fondatori ai The Entrepreneurship Academy să creadă că
acestă nouă formulă de învățământ universitar va deveni, în viitor, o variantă de studii
universitare pentru acei co pii pe care părinții i -au înscris să frecventeze astfel de grădinițe cu
pretenții și care nu ar vrea să se plece din România pentru studii, din diverse motive
(atașamentul față de familie, față de prieteni, față de comunitatea socială în sine, aprecierea
valorilor culturale românești, a tradițiilor, obiceiurilor noastre și dorința de a -și petrece timpul
în mediul lingvistic românesc, motive care sunt adesea ignorate doar pentru a putea studia în
străinătate).
Universitatea va beneficia însă și de un progra m de burse, solid și legal întemeiat,
program prin care fondatorii își propun să -i atragă pe tinerii talentați – fondul disponibil
pentru burse este acum în formare, dar oficialii universității declară că valoarea acestuia se
ridică la valoarea de 75.000 de euro în fiecare an de studiu. Se intenționează a atrage un
număr tot mai mare de tineri către acest sistem de învățământ universitar, considerat a fi
premisa viitorului confortabil.
În funcție de sursa de proveniență a fondurilor, bursele s -au împărțit în două mari
categorii: burse provenind din sursa fondului Fundației Entreprenation și burse care sunt
oferite prin donație de către partenerii declarați ai The Entrepreneurship Academy (EA), La
începutul anului 2016 a fost confirmată contribuția oferită de ING Bank – care poate fi, în
același timp, considerat și un partener fondator al instituției The Entrepreneurship Academy,
partener care a și semnat, fără ezitare, cu instituția academică un parteneriat pe o durată de
timp de trei ani. Autonom, Bookste r, și Microsoft au fost, de asemenea, confirmați ca
parteneri pentru desfășurarea diferitelor proiecte educaționale, iar, pe lângă aceștia, mai
menționez un număr considerabil de discuții de profil, deschise cu alte multe companii locale
sau străine, inte resate de proiectele educaționale și care intenționează ca într -un viitor apropiat
să se alăture proiectului în derulare fie în calitate de parteneri, fie în calitate de sponsori pe
diferite alte proiecte.
În primul an, mai exact pentru intervalul 2016/201 7, The Entrepreneurship
Academy și-a propus să demareze activitatea universitară având o cifră de școlarizare de 50
de studenți, intenție îndeplinită în fapt. Proiectul a fost îndrăzneț și bine gândit sub aspect
antreprenorial, conducerea fiind susținută atât din punct de vedere motivațional, cât și
științific.
Pentru următorii câțiva ani, Adrian Stanciu își propune o cifră de școlarizare de 250 de
studenți pe serie de învățământ, ceea ce presupune pregătirea a zeci de coach, de numeroși
oameni implicați în procesul de predare -învățare modern, cât și alocarea de resurse
considerabile pentru învățare. Acest demers face ca programul nou implementat să fie extrem
de scump: un profesor care ține o prelegere într -un amfiteatru, în fața a sute de studenți este
înlocuit, în acest sistem, de un coach ( antrenor) care are sarcina de a asculta și îndruma
personal și individual maximum 20 studenți. Profesionalismul pe care acest nou sistem
universitar intenționează a -l insufla studenților săi presupune descoperire a unei vocații, proces
care durează în timp și se construiește cu dăruire și migală. Scopul acestei noi universități nu
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 161
este să ofere societății doar absolvenți, ci persoane perfect autonome și independente
profesional, care să se poată descurca pe picioar ele lor din chiar ziua absolvirii încolo.“
10.1.1.Despre Entrepreunership Academy
The Entrepreneurship Academy (EA) este singura facultate antreprenorială din
România, unde studenții învață practic, încă din prima zi, cum să își construiască și să își
dezvolte propria lor afacere.
Acreditată în Olanda, EA funcționează pe baza unui parteneriat cu Team Academy
International (Netherlands), după un model educațional existent de peste 20 de ani în Finlanda
și implementat cu succes în peste 18 țări.
Dezvoltată în România prin intermediul Fundației EntrepreNation, de către
Universitatea Alternativă, Maastricht School of Management și Grupul EDUCATIVA, în
parteneriat cu Team Academy International, cu sprijinul partenerului fondator ‐ ING Bank și
al mediu lui antreprenorial autohton, The Entrepreneurship Academy se configurează drept cea
mai inteligentă și de perspectivă variantă de studiu existentă în România pentru acei tineri
care dau dovadă de ambiție și inițiativă.
The Entrepreneurship Academy (EA), es te, la ora actuală, unica facultate de
antreprenoriat din întreaga Europă de Sud -Est, unde studenții învață, în mod nemijlocit, direct
de la antreprenori. Această instituție își prezintă oferta de studiu publicului țintă în cadrul
Romanian International Un iversity Fair (RIUF) care a avut loc în perioada 18 -24 martie. De
remarcat că membrii boardului The Entrepreneurship Academy au optat să prez inte noul
model educațional în mai multe centre universitare, astfel: în București, între 18 – 20 martie
2017, în Cluj, pe data de 22 martie, și în Brașov, pe data de 24 martie. Tot în această
perioadă, EA a lansat și fondul de burse oferit celor dintâi studenți, fond în valoare de peste
170.000 euro. Aceste burse de studiu au fost susținute și oferite de către co mpanii și de către
antreprenori români interesați în angajarea, pe viitor, a unor oameni bine pregătiți profesional.
Observ că tot mai multe companii se implică direct (financiar și logistic) în procesul de
pregătire profesională de calitate a viitorilor s pecialiști.
La standul organizat de The Entrepreneurship Academy în interiorul târgului
menționat (RIUF), dar și în prezentările susținute în fiecare oraș, au fost d e față membri
fondatori precum: Alexandru Ghiță (reprezentant al Grupului Educativa ) Cosmin Alexandru
(reprezentat pentru Wanted Transformation ) și decan al noii facultății , Ilinca Păun ( de la
Colliers România ) sau Corina Gheonea ( membru co -fondator la Universitatea Alternativă ).
Aceștia au prezentat evo luția viitori lor studenți EA care vo r putea, astfel, împleti cunoștințele
teoretice dobândite la curs cu experiențele practice dobândite la seminar pentru a lansa și a
dezvolta, sub îndrumarea directă a specialiștilor din mediul românesc de afaceri, o afacere
sănătoasă financiar, responsab ilă de produse și servicii adecvate pieței pe care operează,
solicitate de publicul consumator și care să demonstreze necesitatea lor în societatea civilă.
Deschisă în parteneriat cu instituția Team Academy din Olanda, care este considerată a
fi cea mai d e succes instituție universitară internațională de antreprenoriat, The
Entrepreneurship Academy implementează în România un model educațional universitar
inedit, implementat cu succes și în multe alte țări, spre exemplu: Spania, Finlanda, Germania,
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 162
Franța, Marea Britanie, Ungaria, Peru și Argentina, cu rezultate absolut remarcabile: 91%
dintre absolvenții acestui sistem educațional obțin un loc de muncă în domeniul
absolvirii în chiar primele 6 luni după ce au absolvit, iar o proporție de 47% dețin o
afacere sustenabilă la numai 2 ani după absolvire .163
Aplicațiile pentru înscrierea în anul universitar 2016/2017 au fost deja deschise pe
website -ul oficial http://www.entrepreneurship -academy.ro/
10.1.2 . Despre modelul educațional EA
De-a lungul acestor 4 ani de studiu, studenții -antreprenori își vor destina timpul lor de
studiu pentru cursuri de marketing, administrarea afacerilor, management, economie, sau
vânzări, dar și pentru crearea și dezvoltarea unor afaceri personale, intenționate a fi
profitabile, sub îndrumarea directă a unor antreprenori renumiți și oameni de afaceri de
succes, precum: Florin Ilie de la Head of Financial Markets Sales al ING Bank în Romania
ING, Adrian Stanciu care este Ass ociated Dean, în departamentul Knowledge and Leadership
din cadrul Maastricht School of Management Romania; Steven van Groningen , de la CEO
Raiffeisen Bank, Cosmin Alexandru care este decan al instituției The Entrepreneurship
Academy și Sergiu Neguț, care este Antreprenor și Associate Dean la Maastricht School of
Management, lista fiind deschisă în continuare și spre alte colaborări.
În același timp, în fiecare an, studenții vor beneficia și de stagii importante de practică
de specialitate pe care pot să le efectueze , stagii în alte țări din Europa, în companii de profil,
ca de exemplu: în Amsterdam, la compania Silicon Valley și într -o altă țară cu piață
emergentă. În acest sens, EA a încheiat numeroase protocoale de practică de specialitate în
domeniu, cu mai multe companii de profil. În urma acestor protocoale vor fi desemnați
diferiți oameni de afaceri drept tutori de practică pentru diverse domenii de activitate.
Conducerea universității și -a propus ca, la finalul facultăț ii, la absolvire, studenții să dețină ei
propria lor companie deja înființată, care să funcționeze la parametri optimi, alături de un set
de abilități care pot fi dezvoltate și îmbunătățite numai în afara sălilor clasice destinate
cursului: comportament antreprenorial, siguranță d e sine, responsabilitate și capacitatea
personală de a -și transforma propriile idei în realitate, abilități de comunicare (în special în
situații de criză) și de gestionare a imaginii organizației în fața societății civile.
Sunt, de asemenea, importante n oțiunile legate de temeiul legal al desfășurării
activității antreprenoriale pentru ca studenții să poată avansa spre atingerea obiectivelor
propuse în planul de afaceri.
10.1.3. Taxe și burse
Sistemul de taxe în vederea școlarizării studenților care și -au început studiile în luna
septembrie 2016 a fost bine gândit și stabilit la suma de 6.500 EUR / an, pe un interval de 4
ani. Din taxa aceasta de școlarizare, studenții își pot plăti, pe viitor, inclusiv cheltuielile lor de
transport și de cazare în Ams terdam pe durata celor șase săptămâni, începând cu chiar primul
lor an de studiu. Tot în interiorul RIUF, membrii fondatori au inițiat un fond de burse
destinate studenților, fond de care aceștia pot beneficia de îndată ce vor parcurge atât procesul
163 http://www.bloombiz.ro/cariere/10 -universități -fabrici -de-antreprenori accesare 16.02.2018 , ora 23.20.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 163
de selecție, cât și cel de admitere. Până acum, acest fond de burse a atins o valoare de mai
mult de 170.000 euro în 4 ani, bursele alocate studenților ridicându -se la valoarea de 1.500 și
3.000 de euro. Cel dintâi fond de burse al EA a fost pus la dispozi ție universității de către
ING Bank, care este partener fondator al instituției universitare The Entrepreneurship
Academy. Această companie oferă, pe durata celor 4 ani, 10 burse, în valoare totală de
60.000 euro. Restul burselor studențești sunt oferite de către antreprenori, dar, în egală
măsură, și de către companii românești, cum ar fi Felix Pătrășcanu ( de la Fan Curier), Felix
Tătaru ( de la GMP Advertising) , Adrian Țuluca ( de la Propaganda).
10.2 Alte modele de antreprenoriat universitar
10.2. 1. CROS
CROS reprezintă un alt model de antreprenoriat universitar românesc. Iată ce declară
membrii săi fondatori: ”În 2003, pe când eram studenți în Politehnică, am simțit nevoia unui
sistem de educație mai flexibil, mai orientat către practică și mai pe rsonalizat. Eram câțiva
care de la o simplă revoltă am ajuns să organizăm proiecte care primeau premii și încurajări.
Am încercat mai bine de 4 ani diverse strategii pentru a influența schimbarea din interior. Cu
toate acestea, universitățile nu păreau a s e transforma așa cum speram.
Așa că ne -am propus să creem o universitate alternativă, centrată pe student”164.
În anul 2008 a fost fondat CROS – Centrul de Resurse pentru Organizații Studențești,
ceea ce a reprezentat o mică parte a visului din totdeauna al entuziaștilor români de a pune
bazele celei dintâi universități alternative din România. CROS a devenit în 2013 Universitatea
Alternativă (UA) și deține, la ora actuală, o echipă de 20 de persoane. Experiența în educație
a echipei își spune cuvântul. Me mbrii echipei activează în domeniul educațional de peste 10
ani, având o activitate directă cu peste 2000 de tineri și 106 organizații de tineret și 300 de
fundații culturale. În 2011, în cadrul Galei Premiilor în Educație, CROS a fost premiat cu o
distincție specială pentru contribuția adusă la dezvoltarea învățământului din România, prin
promovarea inovației în educație și prin viziunea inovativă aplicată în fondarea Universității
Alternative.
10.2.1.1. Misiunea CROS
Misiunea Universității Alternative este să desfășoare un impact puternic în creșterea și
pregătirea profesională a studenților înscriși în acest program de studiu, pentru ca aceștia, la
rândul lor, să aibă un impact la fel de considerabil în cadrul societ ății civile în care vor activa
după absolvire.
Conducerea instituției CROS este de părere că procesul educațional din interiorul
societății românești (și nu numai) poate fi reinventat, reconfigurat, în funcție de noi itemi de
evaluare ce țin de evoluția societății umane, de mersul inevita bil al timpului. Universitatea
Alternativă își propune să promoveze două de ziderate: diversitatea și inovația în educație,
implicându -i activ pe studenți în propria lor formare profesională. Acest sistem de învățământ
164 http://en.wikipedia.o rg/wiki/List_of_university_mottos , accesare 18.02.2018, ora 22.45.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 164
se adresează în special tinerilor car e simt pulsul vieții cotidiene și doresc să aibă un impact
pozitiv în jurul lor. Pentru ei este construită o universitate care să cultive libertatea, spiritul
de competiție, curajul, abilitatea de comunicare demnitatea umană și profesională,
originalit atea, creativitatea și învățarea experiențială, după cum comunitatea socială se
ghidează , în zilele noastre, după aceste valori morale. Până în 2023, această universitate și -a
propus ca 1% din studenții din România să fie atrași a învăța în campusurile U niversității
Alternative.
Această universitate intenționează să contribuie la implementarea procesului de
internaționalizare a învățământului universitar165
Conducerea CROS este de părere că există tineri cu mare potențial de a deveni agenți
activi de schimb are ai vieții societății românești. Studenții Universității Alternative își vor
descoperi singuri pasiunile și le vor urma cu tenacitate, dar vor da naștere și unor proiecte și
programe inovative, aducând, pentru prima dată în spațiul românesc universitar , un adevărat
ecosistem de alternative în învățare. RestartEdu , Learnity , The Entrepreneurship Academy
sunt doar câteva dintre pro iectele care au rădăcini și în Universitatea Alternativă.
10.2.2. Universitatea Babeș -Bolyai
Un alt model de antreprenoriat academic modern ni -l oferă Universitatea Babeș -Bolyai
aparținând Regiunii de Vest, din Cluj -Napoca. Această universitate a lans at, de curând,
catedra de PwC – Antreprenoriat și Afaceri de familie, care este prima asemenea catedră din
țară. La ora actuală, catedra funcționează în interiorul Departamentului de Business al
Facultății de Business. Catedra de PwC – Antreprenoriat și Afaceri de familie a fost fondată
ca urmare a existenței unui parteneriat încheiat între PwC și Facultatea de Business. Decanul
Facultății de Business, domnul Ioan Alin Nistor, conf.univ.dr. la aceeași facultate susține că
această nouă catedră ar trebui privită drept o platformă de comunicare și, în același timp, drept
o punte solidă de legătură între mediul academic -universitar, societate și noile afacerile de
familie. Succesul acestei catedre depinde de implicarea academică a cadrelor didactice din
universitate, dar în special de contribuția intelectuală ce urmează a fi pusă la dispoziția
studenților prin împărtășirea experiențelor profesionale către noile generații, pentru a -i putea
pregăti pe studenți să devină antreprenori de succes în propria lor afa cere.
Catedra și -a propus ca în viitorul apropiat să deruleze o serie de activități, printre care
amintesc: organizarea de mese rotunde, de workshop -uri tematice și dezbateri, ateliere de
creație (pe baza metodei brainstorming), elaborarea unor studii de piață și a unor analize
referitoare la antreprenoriatul și afacerile de familie, organizarea de conferințe ale
antreprenorilor români și străini, organizarea unor cursuri postuniversitare de antreprenoriat.
De asemenea, și -a propus organizarea unei școli de vară, iar pe plan teoretic, și -a propus
susținerea și promovarea disciplinei de Antreprenoriat și Afaceri de Familie, astfel încât
această disciplină să poată fi introdusă legal în curricula Facultății de Business începând cu
anul academic 2013 -2014, f apt realizat.
165 Korka M., Internaționalizarea învățământului superior din România, UEFISCU, Politici publice fundamentale
în Învățământul Superior. Proiect cofinanțat din FSE prin PO, Dezvoltarea capac ități administrative în perioada
2008 -2023, 2014.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 165
Această catedră nou înființată trebuie pr ivită drept o ingenioasă platformă de
comunicare și o punte trainică de legătură între mediul academic -universitar di n facultate,
societatea înconjurătoare și afacerile de familie nou încheiate.
Directorul -lider al Serviciilor integrat destinate antreprenorilor și afacerilor de familie,
Alexandru Medelean consideră că succesul acestui demers se preconizează a depinde în mod
egal atât de implicarea de care va da dovadă Universitatea Babeș -Bolyai din Cluj, mai exact,
Facultatea de Business cât și de implicarea antreprenorilor și a afacerilor de familie derulate
în Transilvania la ora actuală.
La întâlnirea oficială care a avut ca scop prezentarea de concluzii stabilite în urma
raportului PwC – Antrepr enoriat și Afaceri de familie, moment în care a avut loc și lansarea
oficială a noii discipline de studiu, s -au întâlnit pentru a dezbate și analiza mersul lucrurilor
reprezentanți ai Universității, reprezentanți ai noii catedre și reprezentanți ai mediulu i de
afaceri local. Ei au ajuns la concluzia că afacerile de familie sunt foarte importante pentru
dezvoltarea comunității sociale locale și că este nevoie ca Guvernul să recunoască, în mod
onest, rolul acestora în cadrul societății civile.166
10.2.3. Facult atea de Antreprenoriat, Ingineria si Managementul Afacerilor (FAIMA )
reprezintă un alt model antreprenorial academic românesc de succes, model care asigur ă un
învățământ performant, de calitate, o preg ătire inginereasc ă superioară și managerial ă bazat ă
pe creativitate și activitate practic ă, oferind studen ților săi șanse reale în competiț ia instituită
de pe pia ța for ței de munc ă, inclusiv în zona antreprenorial ă, aducând astfel șanse reale de
succes.
Facultatea se adreseaza tuturor tinerilor inter esați să-și construiasc ă o carier ă în mediul
afaceril or (fie în domeniul industrial dar și î n alte domenii), precum și acelora care
intenționează s ă-și dezvolte propria afacere, pe baza cunoștințelor teoretice dobândite.
Cadrele didactice implicate în acest proces educațional, speciali ști de renume în domeniu,
atât pe plan na țional, cât și interna țional, realizeaz ă acest proces de transfer de cuno ștințe
într-o manier ă interactiv ă, fiind, în mod permanent conectați la activitatea practic ă reală și
asigur ând, astfel totodată, toate condi țiile necesare optime în vederea stimul ării pentru
studenți, a g ândirii aplicative și critice a acestora, a experien ței și a aptitudinilor personale de
care aceștia dau dovadă, astfel încât rezultatele obținute de ei s ă le poată permite deschiderea
afacerii.
FAIMA pune la dispoziția studen ților săi o bază materială foarte consistent ă, dispun ând
de o biblioteca modernă, dotat ă cu tratate, reviste, c ărți și alte publicații din domeniile de
interes aferente speci alizării "Ingineria și Managementul Afacerilor", cum ar fi: management,
marketing, managementul resurselor umane, gestionarea situațiilor de criză, dezvoltare
organiza țional ă, finan țe, contabilitate, management de proiect, comunicare în afaceri,
management strategic, strategii de negociere, precum și alte monografii, c ărți și tratate de
mare valoare, specifice domeniilor conexe. Trebuie să mai men ționez faptul c ă majoritatea
166 Ubb.catedra_ pwc_ antreprenoriat_afaceri_familie_stiri_din_cluj , accesare 25.02.2018, ora 21.51.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 166
cărților din dotare apar țin unor edituri de mare prestigiu, cum ar fi Prentice Hal l, McGraw
Hill, Pearson, Teora, Niculescu și altele.
De asemenea, FAIMA mai dispune și de numeroase laboratoare didactice ultramoderne,
complet echipate în care se desfășoară și se practic ă, sub controlul direct al specialiștilor,
simul ări software utile î n dezvoltarea acelor abilit ăți manageriale de care vor avea nev oie
studen ții, ca de exemplu: The Marketing Game, Primavera, Adonis, Adoscore, MS Project
etc.
Bazându-se pe o rela ție bilaterală existentă între mediul universitar -academic și lumea
afacerilor, facultatea are rela ții puternic construite cu mari concerne interna ționale, așa cum
reiese din documentele universității (HP, Siemens, Porsche, Hornbach, Salesianner etc.),
absolven ții put ând astfel îndeplini cu succes criteriile de selec ție și posibilă angajare impuse
de rigorile grilei de angajare.
Trebuie să mai menționez un aspect legat de finalizarea acestor studii universita re, aspect
încă nevra lgic în societatea noastră. După absolvirea celor patru ani de studii de licen ță,
programele masterale oferite de FAIMA asigur ă absolvenților săi o compatibilitate foarte
bună a ace stora cu toate cerin țele de calitate impuse de către standardele europene în privin ța
învățământului universitar de calitate, în contextul actual al unei evol uții continue,
permanente a pie ței muncii din cadrul Uniunii Europene.
10.3.Considerente ANOSR cu privire la mediul antreprenorial studențesc
10.3.1.Context național
În 2017, EY România a aniversat 25 de ani de activitate, o perioadă în care a contribuit
substanțial la viitorul României prin următoarele aspecte: a sprijinit mediul antreprenorial, a
oferit consultanță investitorilor străini interesați înainte de intrarea lor pe piața locală și a
acordat asistență statului în procesul de privatizare a tu turor marilor companii românești.
EY este, putem spune, una dintre cele mai renumite firme concentrate asupra
serviciilor profesionale la nivel global, cu 230.000 de angajați în peste 700 de birouri din 150
de țări și venituri de aproximativ 29,6 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie
2016167. Rețeaua acestei companii este considerată a fi cea mai integrată la nivel global, iar
resursele existente în interiorul acest eia ajută la oferirea către to ți clienții de servicii prin
intermediul cărora a ceștia să poată să beneficieze de oportunitățile existente în întreaga lume.
În țara noastră, EY este liderul constant de pe piața serviciilor profesionale încă din
momentul înființării, în anul 1992. Cei peste 700 de angajați din România și Republica
Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistență fiscală, asistență în tranzacții și
servicii de asistență în afaceri către companii multinaționale și locale. Compania deține
birouri în București, Cluj -Napoca, Timișoara, Iași și Chișinău. EY România s-a afiliat în 2014
singurei competiții de nivel mondial dedicată antreprenoriatului, EY Entrepreneur Of The
Year .
167 www.ey.com , accesare 27.02.2018, ora 20.38.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 167
EY Romania s -a implicat cu seriozitate și în procesul dezvoltării antreprenoriatului
studențesc, deoarece acesta este unul slab dezvoltat. C ompania pornește de la premisa că într –
o etapă social -istoric determinată în care informația poate fi privită drept cel mai de preț bun
al omenirii, antreprenorialul devine, cu siguranță, un model de dezvoltare economică atât
pentru un individ, cât și pe ntru o echipă, deoarece antreprenoriatul este sustenabil chiar și la
nivel național, mai ales în rândul tinerilor entuziaști, dornici de noutate și progres.
În anul 2014 EY România a realizat un barometru al fenomenului educațional și al
culturii antre prenoriale, intervievând un număr impresionant de studenți. Acest demers a fost
realizat în parteneriat cu Academia de Studii Economice (ASE – București) și cu ajutorul
câtorva organizații studențești membre ale puternicului organism Alianța Națională a
Organizațiilor Studențești din România (ANOSR). Se cuvine să menționez aceste organizații
studențești: Sindicatul Studenților din Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică
Economică (SiSC), Asociația Studenților în Contabilitate și Informatică de Gestiune (ASCIG)
sau Asociația Studenților Economiști din România (ASER).
Acest barometru a evidențiat faptul că 52% dintre respondenți doresc să își demareze
propria lor afacere în următorii doi ani. De remarcat că o proporție de 57% dintre studenții
intervievați pentru întocmirea acestui chestionar au susținut că ar dori ca ei să fie
antreprenori iar nu manageri168 . O proporție de 1.97% dintre cei intervievați au arătat că ar fi
dispuși să muncească susținut în scopul de a obține ceea ce își doresc . O proporție de 86%
dintre studenții intervievați ar fi dispuși să își asume chiar riscuri. Aceste rezultate mă
determină să consider, la ora actuală, că există, în universitățile românești, un potențial
considerabil și însemnat de posibili viitori antreprenori.
Se poate remarca faptul că 82% din tre studenții intervievați pr in chestionar sunt de
părere că au/dețin cel puțin un antreprenor specializat în rândul cunoștințelor din afara
cercului propriei familiii, în timp ce aproape o proporție de 56% dintre aceștia au un
antreprenor chiar în familia personală, fapt absolut îmbucurător. Referitor la cea mai de preț și
necesară trăsătură a unui antreprenor de succes, o proporție de 58% dintre studenții
respondenți au indicat viziunea asupra afacerii, în timp ce 38% dintre aceștia au subliniat
problema capitalului ca fiind cea mai importantă calitate în sensul de a deveni antreprenor.
Organizația EY România, alături de alți specialiști cu care colaborează, consideră că
„universitățile concentrate pe antr eprenoriat, tehnologie și cercetare au un impact dramatic
asupra economiilor din care fac parte, prin ecosistemul antreprenorial creat în acestea, start –
up-urile create de studenți și spin -off-urile desprinse din cercetarea universitară”169.
S-ar explica ast fel de ce numărul de SRL -uri (Societăți cu Răspundere Limitată) a
scăzut considerabil în perioada 2008 -2014, sustenabilitatea afacerilor mici și mijlocii fiind
afectată în contextul în care 59% dintre antreprenorii solicitați a răspunde chestionarului
inițiat de EY România în studiul citat subli niază faptul că antreprenoriatul nu este susținut nici
de mentalitățile și nici de valorile tipic românești. Tot astfel s -ar explica și de ce așa numita
generație Millenials, exponentă a activității antreprenorial e din cadrul celor mai dezvoltate
state din lume din această perspectivă, a traversat cu foarte mari dificultăți perioada de
recesiune economică care a debutat în anul 2008.
168 Studiul efectuat de EY R omania în 2014, www.ey.romania.ro , accesare 27.02.2018, ora 22.05.
169 Idem.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 168
Ca atare, chiar dacă 70% dintre respondenții unui alt chestionar EY România170,aplicat
antreprenorilor, consideră că atât educația, cât mai ales procesul de pregătirea
antreprenorială s -au îmbunătățit substanțial în ultimii ani în țara noastră, situația existentă în
cadrul mediului universitar nu s -a modificat prea mult.
Studiul scoa te în evidență și faptul că „toate facultățile universității trebuie implicate
de la început în proces: discuțiile pe marginea antreprenoriatului în care au fost implicați, încă
de la început, angajații tuturor facultăților au fost extrem de importante în implementarea
noilor programe dedicate antreprenoriatului și au reprezentat un factor decisiv în schimbarea
culturală în cadrul universităților, aceea de a promova antreprenoriatul”. De asemenea, se mai
remarcă faptul că trebuie ca „facultățile și catedre le să poată defini antreprenoriatul conform
nevoilor și aplicabilității proprii. Această definiție trebuie să fie aplicabilă disciplinei
respective și misiunii facultății, până la nivel de catedră”
În România, sistemul de învățământ universitar nu a promov at încă modelul de
universitate antreprenorială, care se bazează pe trei dimensiuni esențiale: cursuri introductive
sau la un nivel avansat despre antreprenoriat și care pot construi abilitățile unui antreprenor
profesionist și de succes, realizarea unui sistem de activități de natură extracurriculară care să
sprijine dimensiunea antreprenorială, precum competiții de idei de business, așa -numite
”incubatoare de afaceri”, acordând o atenție deosebită stagiilor de practică, respectiv unei
adaptări rapide la nevoile pieței reale a muncii și prin aceasta, la nevoile de formare și
instruire ale studenților aflați într -un permanent proces de perfecționare profesională.
Există, în prezent, prin sistemul de asigurare a calității învățământului superio r din
România, o serie de prevederi care presupun o colaborare strânsă și permanentă între mediul
universitar și mediul de afaceri, în scopul îmbunătățirii ofertelor educaționale ale mediului
universitar, în sensul corelării programelor de studii cu cerin țele concrete ale pieții actuale.
10.3.2. ANOSR(Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România)
propune o serie de completări la acest proiect . Completarea cea mai importantă se referă la
modalitatea în care aceste organizații studențești v or funcționa. În lumina OMEN nr.
650/2014 privind aprobarea documentului Metodologie -cadru referitor la procesele de
organizare și de funcționare a centrelor de consiliere și de orientare în vederea alegerii
carierei din cadrul sistemul de învățământ sup erior din România și al eficientizării structurilor
din cadrul unei universități, fără a exista entități cu o misiune asemănătoare și care să își
propună același grup țintă, sunt de părere că SAS ar trebui să funcționeze în interiorul acestor
centre, și s ă poată beneficia de tot sprijinul acordat, de interfața și pârghiile de finanțare
disponibile pentru acestea, deoarece consider că cea mai semnificativă parte a misiunii
acestor noi societăți se poate suprapune cu misiunea centrelor de consiliere și de orientare în
carieră.
Se pare însă că funcționarea Comisiilor însărcinate cu Evaluarea și Asigurarea
Calității ale instituțiilor de învățământ superior, indiferent de ce denumire poartă acestea, este
170 Chestionar aplicat în octombrie 2014, conform www.ey.romania.ro , accesare 27.02.2018, ora 23.50.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 169
una care lasă de dorit din acest punct de vedere, deo arece procesul de consultare este, de cele
mai multe ori, pur formal, în vederea satisfacerii unor standarde.
În situația în care 44% dintre studenții care au fost intervievați în cadrul studiului EY
România consideră că universitățile pe care le urmează doar îi pregătesc într -o măsură medie
pentru viitor, pentru a deveni antreprenori, consider că universitățile ar trebui, în mod
categoric, să aplice o serie de măsuri noi, precum:
Introducerea, pentru studenți, a unei serii de cursuri desfășurate la niv el avansat, având ca
temă antreprenoriatul;
Sprijinirea procesului de desfășurare a unor activități extracurriculare diverse, dar conexe
acestui domeniu;
Îmbunătățirea calității stagiilor de practică și creșterea diversității locurilor de desfășurare a
acestor stagii de practică;
Sprijinirea înființării unor centre de inițiere (”incubatoare și acceleratoare de afaceri”)
pentru studenții antreprenori;
Studiul acesta a fost realizat în perioada 3 -29 iunie 2014, pe un eșantion de 765
studenți aflați în an terminal de la următoarele universități:
– Academia de Studii Economice din București,
– Universitatea din București, Universitatea Politehnica din București,
– Universitatea Tehnică din Cluj -Napoca,
– Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași ,
– Universitatea „Babeș -Bolyai” din Cluj Napoca,
– Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași,
– Universitatea Petrol și Gaze din Ploiești, Universitatea „Ovidius” din Constanța,
– Universitatea Politehnică din Timișoara, Universitatea din Pit ești,
– Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București,
– Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava,
-Universitatea „Valahia” din Târgoviște, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia.
După cum se poate remarca, au fos t implicate multe centre universitare de prestigiu
din țară, centre universitare cu tradiție în domeniul învățământului superior.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 170
10.4 Model de bună practică – Cazul ITA GOLDTECH ARAD
Incubatorul ITA GOLDTECH ARAD este un incubator universitar înființ at de către
Universitatea de Vest „Vasile Goldiș”, Arad, acreditat de către Autoritatea Națională a
Cercetării Științifice (ANCS) prin Decizia nr 9703/ 22.07.2009.
Incubatorul ITA GOLDTECH ARAD, este un incubator tehnologic și de afaceri cu
caracter antre prenorial, de cercetare -dezvoltare -inovare (CDI) și activități de instruire practică
a studenților.
Incubatorul face parte din structura Rețelei Naționale de Inovare și Transfer
Tehnologic (ReNITT) și a Asociației Române de Transfer Tehnologic (AroTT).
Motivațiile înființării și organizării ITA GOLDTECH:
dezvoltarea spiritului antreprenorial în cadrul Universității;
participarea într -o formă activă la dezvoltarea economică locală și regională și
dezvoltarea imaginii Universității;
dezvoltarea transferului de tehnologii și a relațiilor cu mediul industrial
creșterea veniturilor Universității, din licențierea rezultatelor inovative ale cercetării și
drepturile de acționar în spin -offs-uri și start -ups-uri.
ITA GOLDTECH ARAD reprezintă un incubator multisector ial care operează în
următoarele domenii:
tehnologiile informației și comunicării
eco și biotehnologii
turism și agroturism
produse industriale
electrotehnică
În fig 6 de mai jos sunt reprezentate activitățile specifice celor 3 etape ale procesului de
creare a unei întreprinderi inovative respectiv pre -incubarea, incubarea și postincubarea.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 171
Figura 6 Etapele procesului unei întreprinderi inovative
ITA GOLDTECH ARAD, realizări (iulie 2009 -iulie 2011)
Fundamentarea planului de dezvoltare a ITA GOLDTECH ARAD se bazează pe
măsuri de stimulare directă a spiritului antreprenorial și pe procesul de generare a
ideilor novatoare de afaceri în colectivele formate din studenți, masteranzi,
doctoranzi, cercetători și cadre didactice care să fie select ate și incubate de către
ITA GOLDTECH ARAD.
Măsuri luate:
elaborarea site -ului ITA GOLDTECH în limba română, engleză, franceză și germană
elaborarea pliantului ITA GOLDTECH ARAD în limbile română, engleză, franceză și
germană
conceperea și ofertarea progra mului de studii masterale Antreprenoriat și
managementul inovării
elaborarea Regulamentului SPIN –OFF în cadrul Universității, diseminarea și
prelucrarea acestuia
Creșterea contribuției ITA GOLDTECH la confortarea relațiilor Universitate –
mediile de aface ri local, regional și transfrontalier, diversificarea serviciilor oferite
și încheierea de noi acorduri de parteneriat.
Măsuri și realizări:
participarea la târguri și expoziții cu caracter tehnico -științific și antreprenorial:
ENERG 2010 Arad, Salonul In ovării CCIA Timișoara
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 172
încheierea a 10 acorduri de colaborare cu parteneri din țară și străinătate
pregătirea incubării firmei start -up “SC Ecommerce -Fashion SRL”
Diseminarea IMM -urilor din județ a ofertei și pliantului ITA GOLDTECH ARAD
Studia Universitat is “Vasile Goldiș” Arad Seria Științe Economice Anul 21/2011
Partea I
Încheierea Acordului de cooperare cu Incubatorul Tehnologic și de Afaceri
BTC Twente – Olanda, vizând schimburi de „bune practici”
Implicarea în conceperea și promovarea de proiecte cu valență antreprenorială, cu
finanțare UE: 1 proiect câștigat POSDRU Măsura 4.1. în parteneriat cu AJOFM
Arad privind „Cercetarea și prognozarea pieței muncii în regiunea de Vest a
României” și 3 proiecte CBC HU RO privind dezvoltarea turismului și afaceri lor în
parteneriat cu Universitatea Debrecen.
10.5 Premise ale dezvoltării antreprenoriatului din mediul universitar
românesc –prevederi ale Planului de Guvernare pentru intervalul 2017 -2020
Am fost interesată să cercetez fenomenul antreprenoriatului academ ic (cu rezonanțe în
mediul studențesc) în spațiul cultural românesc, fapt pentru care am pornit de la studierea
Planului de Guvernare actual171.
Planul de Guvernare aferent perioadei 2017 -2020 evidențiază în mod explicit faptul că
educația este un „factor s trategic de dezvoltare”, în contextul în care „calitatea resursei umane
este primordială”. Guvernul României își propune să introducă măsuri care să conducă la o
dezvoltare coerentă a sistemului educațional „prin viziunea care să asume un mesaj consistent
la nivel național, să asigure o abordare integrată, cu infrastructură bazată pe tehnologiile
moderne la toate nivelurile de învățământ și să aibă o abordare de tip antreprenorial cu accent
pe creativitate și inovare”.
De asemenea, în același plan se menți onează că „pilonii principali ai politicii de
reindustrializare națională sunt: cercetare -dezvoltare -inovare, dezvoltarea spiritului
antreprenorial pentru dinamizarea pieței naționale, accesul la finanțare și la piețele de capital,
promovarea investițiilor ca factor de dezvoltare economică, stimularea accesării fondurilor
europene”.
Deși bine -venită și necesară pentru dezvoltarea sistemul universitar, viziunea
Guvernului României nu este clar articulată și detaliată, fapt pentru care riscă să devină un al t
171 www.planul.de.guvernare.pentru.perioada.2017 -2020.ro , accesare 06.03., ora 23.12.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 173
document strategic (alături de multe altele) ale cărui prevederi sunt remarcabile, însă care în
lipsa unei operaționalizări corespunzătoare devine redundant.
Deși face apel la experiențe unitare și la o infrastructură în mod constant dezvoltată, nu
se poate contura nici o bază reală care să ne conducă la aceste realități, după cum voi
prezenta mai jos. Guvernul României și -a asumat responsabilitatea de a susține pe
„antreprenorii tineri prin intermediul programului Start -up Nation —și nu numai —prin
finanțarea nerambursabilă cu 200.000 lei pentru fiecare start -up, fără a fi nevoie de
cofinanțare” în contextul în care „programul conține date exacte: 10.000 de start -up-uri
finanțate anual, costuri 0 pentru înființarea acestora, durata de înființare —1 zi, dar și
accesarea programului doar online cu aflarea rezultatului în aceeași zi”172
Prin Ordonanța de Urgență nr 10 emisă în 27 ianuarie 2017 în vederea stimulării
procesului de înființare de întreprinderi noi mici și mijlocii, care a fost publicată în Moni torul
Oficial nr. 79 din 30 ianuarie 2017173, a fost declanșat „în scopul creării unui cadru favorabil
pentru valorificarea posibilităților actuale de dezvoltare economică a României și a stimulării
mediului de afaceri, prin înființarea de noi întreprinderi mici și mijlocii”, Programul „Start -up
Nation –Romania”. Prin intermediul acestui program „se poate acorda ajutor de minimis în
sumă maximă de 200.000 lei/beneficiar, reprezentând 100% din valoarea cheltuielilor
eligibile, unui număr maxim anual de 10.000 de beneficiari”, în conformitate cu art. 3, alin.
(1) al respectivei ordonanțe. Aceasta prevede lista beneficiarilor și cheltuielile eligibile pentru
respectivul ajutor de minimis.
Se intenționează, prin același Plan de Guvernare și demersul de „activarea sectorului
privat prin instrumente de susținere a antreprenoriatului orientat către CDI (sprijin inovare la
nivel de firme) și a comercializării rezultatelor CDI (sprijin transfer de la instituții publice la
firme), precum și prin promovarea unor instrumen te financiare specifice (fonduri de risc,
împrumuturi etc.)”
Un argument referitor la lipsa de viziune în ceea ce privește politicile publice în
domeniul antreprenoriatului, cu aplicație în special la zona de CDI (cercetare -dezvoltare –
inovare), este fapt ul că actualul Plan de Guvernare 2017 -2020 nu este compatibilizat cu un alt
document strategic, anume cu Strategia Națională de Cercetare -Dezvoltare -Inovare 2014 –
2020, prin faptul că elemente decisive din ultimul document citat precum, „crearea unui
sistem de garanții individuale pentru acoperirea riscului tehnologic în favoarea IMM -urilor
inovatoare” sau „crearea, în cadrul schemei de ajutor de minimis, a unui sistem de credite
(micro -credite, credite pentru capital de lucru, credite pentru investiții de d ezvoltare) cu
dobânzi subvenționate în favoarea IMM -urilor inovatoare”, nu se regăsesc expuse pe larg,
explicate, analizate sau operaționalizate în Planul de Guvernare.
Conform unui studiu din 2015174, România era situată pe ultimele locuri din UE
referitor la colaborarea existentă între Întreprinderile Mici și Mijlocii (IMM) cu privire la:
c. Schimbul de idei inovative între ele;
172 Ibidem.
173 Ordonanța de Urgență nr 10 din 27 ianuarie 2017 pentru stimularea înființării de n oi întreprinderi mici și
mijlocii, publicată în Monitorul Oficial nr. 79 din 30 ianuarie 2017 , adoptată în temeiul art.115 alin. (4) din
Constituția României republicată.
174 www.întreprinderi -mici-și-mijlocii -uniunea -europeană.inovative , accesare 02.03.2018, ora 22.45.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 174
d. Implementarea de produse și procese inovative de către IMM -uri;
e. Inovarea realizată prin mijloace proprii a IMM -urilor;
f. Implementarea pe piața internă sau externă a unor produse inovative.
De asemenea, se propune, în Planul de Guvernare, înființarea unor licee de
antreprenoriat, dar și a programului Hope, în vederea susținerii antreprenoriatului pentru tineri
absolvenți aflați în risc de sărăcie evidentă și, implicit, de excluziune socială, dar și a acelor
tineri studenți sau absolvenți care provin din centrele de plasament prin intermediul acordării
de microgranturi. Din păcate, aceste măsuri nu sunt corelate cu reglementările din Pl anul
Național Anti -Sărăcie și Promovare a Incluziunii Sociale sau cu Pachetul Integrat pentru
Combaterea Sărăciei.
În plus, nu sunt oferite detalii în legătură cu modalitatea în care vor fi abordate și
soluționate aspecte legate de lipsa infrastructurii adecvate derulării acestor tipuri de afaceri,
precum și a personalului de specialitate (antreprenori, oameni de afaceri) care să îi sprijine pe
inițiatorii acestor afaceri.
Planul de Guvernare pentru perioada 2017 -2020 urmărește și introducerea în planul de
învățământ a unor „programe de antreprenoriat de la școala primară până la universități”,
fiind prevăzută „înființarea de societăți antreprenoriale studențești (SAS ) în cadrul
universităților concomitent cu stabilirea unui fond național de investiții î n afaceri pornite de
studenți”. Se menționează în mod explicit că „astfel de societăți există în unele universități,
dar ele trebuie înființate peste tot”, în cele mai multe situații fiind vorba despre organizații
studențești, de a căror sprijinire nu se m enționează nimic în respectivul plan.
10.5.1.Societatea antreprenorială studențească (SAS)
Cu privire la procesul de conducere a unei SAS se stipulează faptul că în consiliul
executiv al unei asemenea societăți trebuie să fie aleși pentru a face parte atât profesori din
facultate, cât și oameni de afaceri locali și studenți astfel încât „societatea în sine trebuie să
aibă resurse umane și materiale care să îi permită să activeze ca un incubator de idei”.
Activitatea „acestor societăți se va concentra pe : aducerea de mentori pentru studenții
care vor să înființeze un start -up; organizarea de sesiuni de proiecte pentru selectarea unor
propuneri care să fie înaintate consiliului executiv spre evaluare și feedback; consiliul
executiv poate apoi recomanda org anizarea unui concurs pentru atragerea de finanțatori
pentru cele mai bune proiecte”.175
De asemenea, „pentru a stimula abordarea unor subiecte cu aplicabilitate practică la
lucrarea de licență, vom stabili un fond pentru finanțări nerambursabile acordate celor mai
175 Ibidem, accesare 02.03.2018, ora 23.05.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 175
bune lucrări însoțite și de un plan de afaceri”. Se menționează și că „selectarea unei lucrări ca
fiind eligibilă în programul național se va face pe baza recomandării comisiei de licență și a
consiliului executiv al SAS din universitatea respec tivă. SAS poate, la cerere, să ofere
feedback aplicantului pentru a -și îmbunătăți propunerea și pentru a deveni eligibil pentru
competiția națională”. De asemenea, „selecția națională va fi realizată de un juriu abilitat, în
limita unui cuantum stabilit an ual. Suma oferită poate asigura finanțare totală sau finanțare
parțială. În cazul finanțării parțiale, suma poate fi folosită pentru a atrage fonduri europene
sau investitori privați”.
Procesul de implementare a Societăților Antreprenoriale Studențești ur mează să se
deruleze în perioada 2017 -2020, urmând a se aloca acestui demers un buget aproximat de
circa 20 de milioane de euro.
Planul de Guvernare176 stipulează, de asemenea, și măsura de sprijinire a proiectelor
studențești de grup contractate, plecând u-se de la modelul unor universități apusene, astfel
încât aceste instituții de învățământ superior beneficiare a unei asemenea măsuri să devină
parte integrantă a unui program național „care să aducă laolaltă studenți în partea de mijloc a
studiilor și a genți economici aflați în căutare de soluții pentru probleme punctuale”.
Scopul acestui program este „ca, pe baza acestei experiențe din timpul facultății,
studenții să capete o perspectivă antreprenorială care să îi ajute să abordeze pragmatic
problema l ucrării de licență de la sfârșitul ciclului universitar”. În cadrul programului nou
implementat urmează ca:
Studenții, organizați în grupuri, să acționeze ca un tot unitar care intenționează să
subcontracteze un anumit proiect de la un agent economic det erminat.
Agenții economici să pătrundă pe platforma națională și să depună descrierea proiectului pe
care doresc să îl realizeze, alături de o listă de condiții/cerințe (necesare în vederea
desfășurării proiectului).
Grupurile de studenți care apreci ază că îndeplinesc, prin calitățile și abilitățile lor, cele mai
multe sau chiar toate criteriile unui agent economic să poată elabora un plan de implementare
a proiectului și să depună documentația.
Vor avea loc mai multe întâlniri pentru selectare a gr upului cel mai performant, iar procedura
de lucru (desfășurarea propriu -zisă a activității) în continuare va fi întocmai în spiritul
interacțiunilor existente în mediul antreprenorial real .
176 Guvernul României (2011, 2014, 2015, 2016, 2017), Programul național de reformă (2011 -2013, 2014, 2015,
2016, 20 17), București; http://www.mae.ro/sites/default/files/file/Europa2021/PNR_2011_2013.pdf
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 176
Trebuie să remarc faptul că aceste proiecte sunt binevenite, dar ele, proiectele nu sunt
susținute de nicio bază legislativă și materială subsecventă, care să le stimuleze, protejeze și
ajute să prindă viață și a căror existență sau constituire să fie cel puțin enunțate în plan. De
asemenea, nu a fost prevăzută nici o perioadă destinată dezbaterilor cu reprezentanții mediului
de afaceri sau modului în care aceștia vor fi consultați în vederea emiterii unor opinii cu
privire la modalitatea în care ar putea să fie eficientizate aceste structuri, la modul în care
tinerii an treprenori ar putea fi sprijiniți. Un alt amendament ar fi acela că nu sunt prevăzute
exact sursele de finanțare pentru aceste entități.
Spre exemplu, în cazul SAS, una dintre surse de s usținere finaciară ar putea fi fondul alocat
prin lege în vederea fin anțării de bază a instituțiilor de învățământ superior, cu riscul
nedeclarat de a etatiza, concomitent, spiritul antreprenorial al studenților.
De asemenea, în conformitate cu proiectul privind Legea Bugetului de Stat pe anul
2017, Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat va derula o serie de
proiecte pentru stimularea exporturilor, pentru sprijinirea femeilor antreprenor/manager sau
pentru a susține meșteșugurile și artizanatul177.
Dar prevederile art. 6, lit. c), din Legea nr. 102/201 6 referitoare la așa -numitele
”incubatoare academice de afaceri” nu sunt legate în niciun fel de activitățile desfășurate în
cadrul Societăților Antreprenoriale Studențești, deși cele două structuri ar trebui să
funcționează în strâns acord.178
10.5.2.Proie ctul de Ordin al ministrului privind organizarea și funcționarea de Societăți
Antreprenoriale Studențești în sistemul de învățământ superior din România
În 18 ianuarie 2017 a fost supus dezbaterii publice pe site -ul Ministerului Educației
Naționale, proiec tul de Ordin al ministrului privind organizarea și funcționarea de Societăți
Antreprenoriale Studențești în sistemul de învățământ superior din România. Acest proiect
este, însă, unul destul de vag, care doar preia câteva formulări din Planul de Guvernare179, dar
fără să le adapteze la rigorile unui act normativ. Am remarcat că nu conține suficiente
informații despre scopul acestor structuri social -educative, sau despre cum acestea vor putea fi
implementate în mod eficient în societate. Am remarcat că se eli mină, în același timp,
organizațiile studențești din rândul acelor potențiale entități care ar putea să își aducă o
contribuție importantă la procesul de dezvoltare a spiritului antreprenorial în rândul
studenților.
177 http://www.startupcafe.ro/st iri, accesare 03.03.2018, ora 23.14.
178 http://www.startupcafe.ro/stiri -finantari -21552934 -fonduri -firme -2017 -afaceri -imm -ajutoare -stat-Start ,
accesare -03.03.2018, ora 23.55.
179 Guvernul României, Hotărârea nr. 317/2016 privind aprobarea Strategiei educației și formării
profesionale din România pentru perioada 2016 -2020, text publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr.
347 din 06 mai 2016; https://lege5.ro/Gratuit/geydomjsgi3a/hotararea -nr-317-2016 -privind –
aprobarea -strategiei -educatiei -si-formarii -profesionale -din-romania -pentru -perioada -2016 -2020 ,
accesare 04.03.2018, ora 21.35.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 177
În plus, modalitatea și totalitatea sur selor de finanțare a acestor societăți nu sunt
prezentate în detaliu. De asemenea, o mare parte din prevederile acestui plan sunt omise.
Facem aici referire, spre exemplu, la prevederea conform căreia „pentru a stimula abordarea
unor subiecte cu aplicabili tate practică la lucrarea de licență, vom stabili un fond pentru
finanțări nerambursabile acordate celor mai bune lucrări însoțite și de un plan de afaceri”.
Considerăm că, în această formă, respectivul Ordin de ministru ar fi inaplicabil și nu ar putea
să satisfacă toate obiectivele din Planul de Guvernare cu privire la respectivele societăți
antreprenoriale. Forma acestuia, precum și prevederile, trebuie revizuite fundamental, astfel
încât în momentul înființării SAS să existe constituit tot cadrul legisl ativ, clar și coerent, în
vederea funcționării optime a acestora. De asemenea, independența mișcării studențești poate
fi afectată dacă nu se fac anumite modificări la acest ordin.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 178
CAPITOLUL Xl
Studiu de impact asupra performanței instituționale,
corespunzătoare scenariilor de lucru specifice sistemului de optimizare a
procesului de antreprenoriat academic dezvoltat – aplicabil în universități
din R omânia prin rapoarte de audit ale antreprenoriatului academic
11.1 Prezentarea de ansamblu a abordării eficacității și eficienței sistemului universitar
în Regiunea Vest
În acest subcapitol îmi propun să analizez eficiența și eficacitatea activității
învățământului universitar din Regiunea Vest din perspectiva creșterii capacității instituționale
predictive, cât și a necesității elaborării unui set de prognoze ca elemente esențiale în vederea
îmbunătățirii politicilor în domeniul învățământului universit ar, în sensul dezvoltării
universității antreprenoriale.
11.1.1.Principii de funcționare
Am remarcat, studiind activitatea curriculară și extra -curriculară a acestor universități,
evidența următoarelor principii de funcționare:
Funcționarea instituțiilor de învățământ superior pe baza preavizului calitativ și
a corelării ofertei educaționale cu cerințele pieței muncii;
Existența personalității juridice, a caracterului non -profit și apolitic al
universităților;
Desfășurarea activității în baza autonomiei un iversitare și a libertății academice
care sunt garantate prin lege;
Validarea, anual, prin hotărâre de guvern a nomenclatorului domeniilor și a
specializărilor/programelor de studii universitare per unitate precum și a
structurii instituțiilor de învățămân t superior de stat, acreditate sau autorizate să
funcționeze provizoriu și care cuprind: domeniile de studii universitare aferente
programelor de licență și specializările sau programele de studii care au fost
acreditate sau autorizate a funcționa provizo riu; locațiile geografice; memoriul
de credite de studii transferabile180.
180 Vezi cadrul legislativ în vigoare al învățământului superior din România.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 179
Toate acestea trebuie să se bazeze pe studii analitice și prospective științific întocmite
și actualizate în mod constant, în conformitate cu nevoile prezente și de perspectivă ale
ocupării, dar și cu multiplele tendințe și schimbări survenite în societatea actuală.
11.1.2.Obiective generale
În studiul de față, îmi voi concentra atenția asupra situației prezente a învățământului
superior din regiunea de dezvoltare Vest, din punctul de vedere al rezultatelor, eficienței și
eficacității sale.
De asemenea, voi încerca să ofer, prin interpretarea acestui raport de audit,
managerilor din domeniul universitar respectiv, instrumente și abordări atât metodologice, cât
și practice, pentru sit uațiile de lucru create. Voi prezenta modele și tehnici necesare elaborării
de prognoze pentru necesarul de profesii și specializări existente pe piața muncii din țara
noastră.
În acest mod, intenționez ca neconcordanța (mismatching) dintre cererea și o ferta de
muncă să se poată diminua și să se evite o multitudine de dezechilibre dintre acestea în
economie, în societate, dar și pe piața muncii. Astfel se vor putea reduce dimensiunile
subutilizării resurselor potențiale ale forței de muncă și să se d iminueze impactul negativ
exercitat de unii factori cum ar fi pro cesul de transfer de creiere (brain drain)181, costuri
nejustificate pentru pregătirea unor cadre și profesii care nu -și găsesc locuri de muncă.
Integrarea cât mai rapidă și eficientă pe piața muncii a absolvenților de învățământ superior,
pe baza specializărilor curriculare, metodelor moderne de predare și aplicării practice a
cunoștințelor teoretice, este o altă problemă de interes major.
11.1.3. Ierarhizarea universităților
Există, în lite ratura de specialitate mai multe criterii de clasificare a universităților,
toate având în vedere renumita clasificare S hanghai , realizată la Universitatea Jiao Tong din
Shanghai182. Pentru început, clasificarea originală a ținut cont de următorii itemi de e valuare:
calitatea educației, calitatea personalului didactic universitar, rezultatele cercetării și
dimensiunea instituției. În anul 2000, Panaite Nica a revenit asupra acesteor itemi de evaluare
și a adăugat managementul strategic al universității. La or a actuală, universitățile din România
sunt evaluate după criteriile: reputația cercetărilor (edituri de prestigiu în care sunt publicate
cărțile profesorilor, reviste cotate cu grad academic înalt pentru publicarea articolelor),
181 National Strategy for Higher Education to 2030 – Report of the Strategy Group, January 2011,
http://hea.ie/assets/uploads/2017/06/National -Strategy -for-Higher -Education -2030.pdf
182 Agachi Paul Șerba, Nica Panaite, Ierarhizarea universaităților din România. Metodologie de aplicare , 2015.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 180
calitatea științifică și di dactică a personalului didactic universitar, calitatea educației oferite,
dimensiunea instituției, managementul strate gic al universității și reputația academică a
instituției.
11.1.4.Metodele de cercetare
Am folosit o combinație ale abordării calitative și cantitative susceptibile de analize
calitativ – economice, uzuale și specifice domeniilor investigate deoarece, în mod evident,
fiecare universitate, reprezintă un tot indestructibil și unic, un domeniu cu particularități și
specificități care, pe de o parte, confirmă principiul one size does not fit all183 și, pe de altă
parte, reclamă o serie de itemi, targeturi, criterii și obiective generale în acord cu
specificitățile pe care le implică fiecare caz în parte.
Am remarcat, de asemenea, că se impune ca o principală problemă joncțiunea
temporală și spațială a cererii de forță de muncă cu niveluri de calificare, specializare și
competențe diferite. Aceasta rezultă din cerințele proprii dezvoltării economice și sociale
durabile actuale a României, cât și din necesitatea unei reformulări mai eficiente a
promovării țării noastre la cote valorice superioare internaționale ale globalizării.
Necorelarea și discordanța apărute între cerere și ofertă, așa cum constată cea mai
mare parte a specialiștilor184, cunosc ută cu termenul de mismatching , este o provocare pentru
marea majoritate dacă nu chiar pentru toate țările lumii. Toți cei care sunt implicați în
soluționarea acestei probleme încearcă să înlăture sau să diminueze cât mai mult aceste
dezechilibre ale cere rii și ale ofertei de muncă prin utilizarea unui mix de politici care nu s -au
dovedit încă foarte performante, ținând cont de numărul încă insuficient de mulțumitor al
inserției absolvenților și al tinerilor, în general, pe piața muncii, dar gândindu -ne și la rata
relativ mică a absolvirii examenului de bacalaureat.
11.1.5. Provocări pentru nivelul universitar
Așadar, neconcordanța dintre cerere și ofertă pe piața de muncă, nesatisfăcătoarea
inserție a absolvenților pe piața muncii și rata relativ mică a absolvirii bacalaureatului ar
183 Tarvid A., The Effectiveness of acces restrictions to higher education in decresing overeducation . Elsevier,
Economic Analysis and Policy. Vol.45, March 2015, pp.11 -26.
184 Kruger, M.E.,, Creativity in the entrepreneurship domain , PhD (Psychology) thesis, University of Pretoria,
Pretoria, 2004, viewed yymmdd < http://upetd.up.ac.za/thesis/available/etd -082420 04-145802/ >, accesare 11
decembrie 2018, ora 22.35.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 181
reprezenta factori determinanți la care se adaugă mismatchingul185 despre care am discutat
anterior. Discordanța profesională s -a transformat într -un factor intensificat la nivel global de
către actuala criză economică și fina nciară . Dar această discordanță este, după cum știm, o
problemă structurală, care a existat în societate cu mult înainte de declanșarea crizei.
O mare provocare în procesul de formare, calificare și utilizare a forței de muncă, la
nivel universitar, es te determinată de impactul tot mai intens al digitalizării și TIC asupra
înlocuirii forței de muncă ( cu nivel de calificare redus, slab sau necorespunzător, ori cu roboți
și alte elemente de automatizare). Se ridică o mare problemă: ce se va întânpla cu
disponibilizații, ce locuri de muncă se vor crea pentru ca aceștia să -și câștige mijlocul de
subzistență și de autoprotecție socială186.
Pentru România, creșterea cantitativă a forței de muncă disponibilizată, ca urmare a
digitalizării, trebuie să fie în p ermananță în atenția decidenților în scopul soluționării pe
termen lung a problemelor ocupării unei forțe de muncă ce este slab calificată, necalificată
sau neadecvată locului de muncă performant.
Deoarece sunt atât de multe obiective de îndeplinit în Rom ânia, ar fi posibil să
atingem o rată a șomajului scăzută, cum se petrece, spre exemplu, în Japonia 3%, Republica
Cehă 5,5%, Ungaria 4%, Germania 4%, Danemarca 4,2%, Hong Kong 3,3%, Olanda 4,9%,
Norvegia 4,8%, SUA 1,4% etc.187
În multe țări, inclusiv în țara noastră, angajatorii se plâng că se confruntă cu serioase
dificultăți în formarea unei forțe de muncă caracterizată printr -o calificare convenabilă pentru
locul de muncă vizat.
În analizele noastre pornim de la analiza diferitelor tipuri de neconcordanț e
profesionale între care menționăm:
lipsa de competențe (calificări) profesii, în sensul că cererea pentru un
anumit tip de calificare este mai mare decât oferta la un anumit nivel de
echilibru salarial (C>O);
neconcordanța calificărilor în sensul că niv elul și/sau domeniul de calificare
diferă de cerințele pentru a desfășura o activitate permanentă la un anumit loc
de muncă disponibil;
185 Vezi https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_countries_by_unemployment_rate , accesare 10 februarie 2018,
ora 22.25.
186 Zaman Gh.(coord.), G eorgescu G.(coord.) et al. , Dezvoltarea economică endogenă la nivel regional. Cazul
României, Editura Expert. București, 2015.
187 Vezi *** , Matching Skills and Labour Market Needs, Building Social Partnerships for Better Skills and Be tter
Jobs, World Economic Forum, Global Agenda Council in Employment, Geneva, Switzerland, 2014.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 182
educație sau calificare supra sau sub dimensionată, în cazul în care nivelul
de calificare sau educație este superior sa u inferior nevoii de a performa în mod
corespunzător la un loc de muncă;
decalajul de calificare atunci când tipul sau nivelul calificării este total diferit
de cel necesar pentru a face față unui loc de muncă oferit188.
Realizarea unei concordanțe între dif eriții ofertanți de locuri de muncă și vacanțele
disponibile nu se fac automat, astfel că uneori aceste discordanțe sunt inevitabile și trebuie
diminuate cât mai mult, îndeosebi pe baza unei colaborări strânse și permanente între
învățământul superior și r eprezentanții relevanți ai pieței forței de muncă. Inexistența unei
concordanțe cvasi -perfecte între cererea și oferta de forță de muncă poate fi o rezultantă a
alegerilor inițiale ocupaționale și educaționale ale persoanelor, dar și a unei informări
imper fecte privind cerințele și oportunitățile pieței muncii. Totodată este necesar să avem în
vedere faptul că piața muncii este forța dinamică (schimbătoare) generând o serie de asimetrii
și non -transparență informațională.189
Criza economică și financiară a c ontribuit la mărirea discrepanței dintre cererea și
oferta de forță de muncă în special datorită unei foarte largi disproporții de locuri de muncă,
ceea ce a contribuit la crearea unor dezechilibre majore între cererea și oferta de locuri de
muncă într -un sens sau în celălalt (prea multe oferte și prea puține cereri și invers, prea multă
cerere și ofertă inexistentă)190.
Desigur că mai sunt și alți factori ai dezechilibrelor pe piața muncii între cei dornici să
mențină, de exemplu, emigrarea în străinătate a unor profesii care acum sunt deficitare în
România îndeosebi a cadrelor medicale, TIC în serie de alți lucrători înalt calificați din
cercetare și învățământ.
În perioadele de criză, au loc și angajări de personal din motive de forță majoră, a
cărui califi care nu corespunde decât parțial locului de muncă, ceea ce practic nu înseamnă a
rezolva problema ci mai degrabă amânarea acesteia191.
188 Gheorghe Zaman, Modulul 5 – Analiză privind rapoartele anuale ale rectorilor și cartele universităților
pentru regiunea Vest , în ,,Dezvoltarea capacității Ministerului Educației Naționale de monitorizare și prognoză
a evoluției învățământului superior în raport cu piața muncii”, cod SIPOCA 3 , Academia Română, iulie 2017.
189Ibidem, p. 11.
190 Zaman Gh., Geamănu M., Dezvoltarea durabilă și eficiența economică , Editura Fundația ”România de
Mâine”, București, 2014 .
191 Zaman Gh. et al. , Studiu privind segregarea pe piața muncii , Editura Fundației ”România de Mâine”,
ProFemin Antrep., București, 2012, p. 198.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 183
11.1.6.Abordare metodologică generală
Evaluarea influenței factorilor determinanți se realizează cu ajutorul unor indicat ori
care, se utilizează, la ora actuală, în documentele ARACIS pentru programele de licență,
masterat și doctorat. Acești indicatori trebuie avuți în vedere în contextul inputurilor de
proces și outputurilor .
Metodologia ARACIS192 utilizează, de asemenea, i ndicatorii de proces și de input, și
mai puțin indicatorii de output. Aceasta s -ar putea explica în felul următor: matricea
indicatorilor de output, în cazul învățământului universitar, este mult mai specifică și
complexă, din punctele de vedere asigura re informațională și diversitate a rezultatelor
(output -urilor)
Indicatorii de calitate avuți în vedere, în special cei referitori la activitatea de
cercetare științifică se ba zează, ca pondere diferită, pe următoarele componente: atragerea
fondurilor pen tru cercetare (25%); performanța pregătirii resursei umane pentru cercetare
(10%); semnificația și diseminarea rezultatelor (50%); conceperea/dezvoltarea de produse și
tehnologii inovative (10%); modalități de organizare și susținere a activității de cerce tare
(5%).
În acest capitol voi prezenta câteva universități din Regiunea de Vest, abordând
următorul plan: o prezentare succintă a instituției de învățământ superior supusă analizei,
precizând, apoi, câteva aspecte referitoare la eficiența și eficacitate a universitară. Voi încheia
cu prezentarea propunerilor, recomandărilor și a câtorva remarci finale. Aceasta va fi structura
abordării fiecărei instituții de învățământ superior (universități) din Regiunea de Vest.
11.2.Universitatea de Medicină și Farmaci e din Craiova (UMFCV)
A. Scurtă prezentare a Universității
Creată în anul 1998 (Legea nr. 119 din 5 iunie 1998), UMFCV a adus laolaltă, într -un
cadru instituțional unic și autonom, urmând exemplul altor universități de medicină și
farmacie din România, stru cturi academice reprezentative pentru învățământul medical
universitar din Craiova, care este autorizat și acreditat încă din 1970 în România, ca Facultate
de Medicină, în cadrul Universității din Craiova. S -a răspuns astfel la necesitatea ca în Oltenia
192 ARACIS, http://proiecte.aracis.ro/fileadmin/Academis/A3/3._Glosar_act_3.pdf , accesa re 10 decembrie
2017, ora 22.20; ARACIS, Barometrul calității. Starea calității în învățământul superior din România
(www.ARACIS.ro ) , 2010., accesare 11 octombrie 2017, ora 20.25.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 184
să existe o astfel de instituție. Facultatea de Stomatologie a fost creată în anul 1990, iar cea de
Farmacie în anul 1998. Începând cu anul universitar 2001/2002 s -a obținut autorizarea de
funcționare provizorie pentru funcționarea Colegiului Universitar de Medicină – Drobeta
Turnu Severin, care este o filială a Colegiului Universitar de Medicină din Craiova193.
Din 1999, UMFCV a devenit o instituție organizatoare de Doctorat. Aici se află, în
prezent, 49 de conducători de doctorat, iar din 2005, la Universit ate, se organizează studii de
masterat cu următoarele programe de master:
– Dezvoltarea Serviciilor de nursing comunitar;
– Farmacologie și Toxiologie;
– Restaurări proteice cu sprijin implantar;
– Managementul serviciilor de sănătate (program nou în curs de evalu are).
Prevederile Cărții Universitare se bazează pe principiile, pe normele și pe
regulamentele de organizare și funcționare a instituției. Această intituție dispune de
autonomie, în conformitate cu Constituția României și este compatibilă cu direcțiile de
dezvoltare și cu tendințele progresului medical, științific și tehnologic ale învățământului de
specialitate, pe plan internațional.
UMFCV avea, la nivelul anului 2017, patru facultăți cu un total de 61 posturi de cadre
didactice, ocupate integral în inst ituție într -o proporție de 71,96%, cel mai scăzut grad de
ocupare fiind la posturile de asistent (67,43%), iar cel mai înalt la șefi de lucrări (75,9%),
profesori și conferențiari (peste 73%). Vârsta medie a cadrelor didactice se păstrează în jur de
45 ani .
La fiecare facultate, titularii de disciplină țin cursuri de specialitate și alte lucrări care
acoperă în totalitate problematica disciplinei, așa cum a fost ea stabilită prin intermediul
programelor analitice.
Tabel Error! No text of specified style in document. .1 Programele de studiu ale UMFCV
Nr.
crt. Facultatea Specializarea
programului
de studiu
universitar Acreditare (A)
Autorizare de
funcționare
provizorie Forma de
învățământ Număr maxim
de școlarizare
1. Facultatea de
Medicină -modernă
-medicină în
limba engleză A
AP IF
IF 320
50
193 Raport activitate rector Universitate de Farmacie și Farmacie din Craiova,
http://www.umfcv.ro/files/!/r/!Raport%20anual%20UMFCV%202011%20starea%20universitatii%20RECTOR.pd
f
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 185
2. Facultatea de moașe
și asistență medicală -asistență
medicală
generală
-Balneofizio
kinetoterapie
și recuperare
-moașe A
A
A
IF
IF
IF 125
30
25
3 Facultatea de
Medicină Dentară -medicină
dentară
-tehnică
dentară A
A IF
IF 95
45
4. Facultatea de
Farmacie -farmacie
-farmacie în
limba engleză A
AP IF
IF 120
30
Sursa: Raport de evaluare instituțională în vederea evaluării externe a calității a cademice la UMFCV,
16 martie 2015.
Planul strategic de dezvoltare instituțională stabilește următoarele obiective:
conștientizarea și implicarea activă a corpului academic în ceea ce privește ameliorarea
indicatorilor de clasificare a universităților și i erarhizarea studiilor; reformarea funcțională a
departamentelor astfel ca regruparea disciplinelor să contribuie la optimizarea activităților;
promovarea culturii calității în toate domeniile194.
Componentele de bază ale Misiunii UMFCV vizează: formarea de b ază universitară
situată la nivelul actual al cunoașterii; pregătirea specialiștilor în lumina principiului modern
al coparticipării directe la alegerea și la dezvoltarea traseului profesional, prin stimularea unei
gândiri creative și prin asigurarea de ș anse fezabile și reale, pe piața concurențială a muncii;
dezvoltarea profesională avansată postlicență, prin intermediul rezidențiatului, sau prin
masterate profesionale sau de cercetare, prin studii doctorale și prin programe postdoctorale,
prin promovare a educației medicale și farmaceutice continuă, prin participarea la congrese,
simpozioane științifice; promovarea cercetării științifice atât la nivel universitar, cât și
postuniversitar, ca o componentă de bază a formației profesionale a tuturor cadrelor didactice;
asigurarea de servicii pentru comunitatea proprie și pentru societate; deschiderea spre toate
sectoarele societății, prin îmbinarea tradiției și a bunelor practici cu tendințele spre progres și
modernizare continuă.
194 Ibidem, p.16.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 186
Direcțiile strategice prin im plementarea cărora se vor realiza viziunea, misiunea și
obiectivele generale și speciale sunt grupate de UMFCV pe capitolele următoare:
-actualizarea modului și structurii de organizare și funcționare a universității;
-perfecționarea continuă educațională și curriculară;
– dezvoltarea/diversificarea procesului educațional;
– dinamizarea activității de CDI;
– asigurarea eficientă a serviciilor de sănătate pentru populație;
– resurse umane, studenți și cursanți:
– informatizarea și digitizarea activității;
– management instituțional, dezvoltarea infrastructurii și promovarea imaginii și
internaționalizarea195.
B. Aspecte privind eficiența și eficacitatea universitară
Studenții reprezintă principalul potențial al resursei umane, care se cere a fi modelată,
pregătită și valorizată economico -social. Ei se află sub impactul favorabil al obiectivelor
universității pe diferite orizonturi de timp privind: îmbunătățirea sistemului de credite
transferabile; respectarea Codului Studentului, adoptat de către Senat; actua lizarea
permanentă a site -ului dedicat studenților. Se remarcă, de asemenea, sporirea accesului lor la
cât mai multe materiale didactice; a crescut, de asemenea, efectuarea de studii specifice
proprii, prin intermediul Centrului de Cumulare și Orientare Pr ofesională, la care se prezintă
tot mai multe și mai bune oferte de angajare a absolvenților, stimulându -se, astfel, rămânerea
lor în țară și diminuarea procesului de migrare a inteligenței românești în străinătate; se pune
accent pe metode moderne de pre dare-învățare și pe reducerea timpului alocat activității
didactice teoretice în favoarea celor practice; se pune accent pe aplicarea și implementarea de
noi strategii pentru atragerea bacalaureaților către medicină, printr -o colaborare strânsă cu
Inspect oratul și cu conducerea liceelor și a colegiilor; cooptarea studenților și absolvenților, în
activități ale comunității academice individual sau prin asociații studențești și ALUMNI.
195 Carta Universității de Farmacie și Farmacie din Craiova,
http://www.umfcv.ro/files/!/!/!!Carta%20UMFCV.pdf
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 187
Tabel Error! No text of specified style in document. .2 Evoluția numărului studenților din UMFCV,
în perioada 2010 -2015
Facultatea/
Specializarea An de
studii Capacitatea
de
școlarizare
anuală Studenți înmatriculați anual
2010/11 2011/12 2012/13 2013/14 2014/15
MEDICINĂ
Medi cină,
6 ani I 320 360 311 322 338 333
II 320 274 343 313 311 331
III 320 255 257 335 310 306
IV 320 233 253 247 331 306
V 320 263 222 251 242 322
VI 320 260 262 222 249 241
Total 1920 1648 1690 1690 1781 1839
Medicină
engleză
6 ani I 50 0 0 57 77 75
II 50 0 0 0 57 76
III 50 0 0 0 0 56
Total 150 0 0 57 134 207
TOTAL MEDICINĂ 1545 1648 1747 2070 1915 2048
MEDICINĂ DENTARĂ
6 ani I 95 85 93 78 90 99
II 95 68 81 91 84 87
III 95 71 66 75 82 83
IV 95 57 71 68 78 80
V 95 54 57 71 67 81
VI 95 56 53 57 70 65
TOTAL MEDICINĂ DENTARĂ 570 391 421 440 471 495
FARMACIE
5 ani I 120 109 127 109 107 111
II 120 79 106 122 113 102
III 120 108 79 104 119 114
IV 120 105 109 81 107 117
V 120 89 106 108 79 107
TOTAL FARMACIE 600 490 527 524 525 551
MEDICINĂ
DENTARĂ/TEHNODENTARĂ
3 ani Total 115 112 113 93 94 111
FMAM MOAȘE, 4 ani Total 100 96 82 75 76 79
FMAM BFKT, 3 ani Total 90 90 86 85 84 83
FMAM/ASMED, 4 ani Total 500 381 385 383 415 430
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 188
Facultatea/
Specializarea An de
studii Capacitatea
de
școlarizare
anuală Studenți înmatriculați anual
2010/11 2011/12 2012/13 2013/14 2014/15
FMAM/ASMED, 4 ani
Severin Total 220 149 154 93 55 27
Total FMAM 1025 828 820 729 724 730
TOTAL UMFCV 4115 3354 3416 3440 3635 3822
Sursa: Raport de evaluare instituțională în vederea evaluării externe a calității educației academice la
Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova, 16.03.2015.
Pe baza analizei datelor din tabelul 1.3., am putut extrage o serie de concluzii
reprezentative pentru evoluția, pe diferite facultăți, a numărului de studenți, în perioada 2010 –
2015 și anume:
– la toate facultățile, numărul de școlarizare anuală a fost, cu mici diferențe, peste
numărul studenților înmatriculați ;
– cel mai mare număr de studenți a înregistrat Facultatea de Medicină, după care
urmează Farmacia și Medicina Dentară;
– se manifestă o tendință de scădere la MOA ȘE, Asistența Medicală Drobeta Turnu
Severin.
Tabel. 3 Rezultatele admiterii la UMFCV, pe anul universitar 2017 -2018 (anul I)
Facultatea Total Buget Taxe
Facultatea de
Medicină 577 209 368
Facultatea de
Medicină Dentară 142 34 108
Facultatea de
Farmacie 102 29 73
Facultatea de Moașe
și Asistență Sanitară 17 14 3
BKFT 38 19 19
Sursa : calcule proprii pe baza datelor primare ale UMFCV din rezultatele concursului de admitere.
Datele admiterii la UMFCV, pentru anul 2017 -2018, evidențiază că, Facultatea de
Medicină a înregistrat cel mai mare număr de studenți, față de anii precedenți, Facultatea de
Medicină Dentară a înregistrat un număr menținut quasiconstant, iar la celelalte facultăți
numărul studenților s -a diminuat comparativ cu anii anteriori.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 189
La Facultatea de Medicină, Medicină Dentară și Farmacie predomină studenții cu
taxă, într -o proporție considerabilă.
În cadrul I.O.S.U.D. U.M.F. Craiova, Școala Doctorală, își desfășoară activitatea un
număr de 57 conducători de doctorat, dintre care un număr de 18 dețin atestat de abilitare,
după cum reiese din tabelul 1.4.
Tabel Error! No text of specified style in document. .4 Distribuția pe domenii a
conducătorilor de doctorat
Domeniul Număr conducători de
doctorat din care cu atestat de
abilitate
Medicină 51 14
Medicină dentară 4 3
Farmacie 2 1
Total 57 18
Sursa : Raport de autoevaluare, Activitate I.O.S.U.D., UMFCV 2016.
În perioada 2013 -2016, un număr de 25 cadre didactice ale Universității au susținut tezele de
abilitare, în cadrul I.O.S.U.D. U.M.F. Craiova, din care 17 la disciplina medicină, 7 la
disciplina medicină dentară și 1 la disciplina farmacie. Ceea ce dovedește pregătirea
profesională a acestora la înalte standarde academice.
Tabel Error! No text of specified style in document. .5 Numărul total al studenților
doctoranzi, în perioada 2011 -2016, în funcție de forma de finanțare, la data de 1 octombrie a fiecărui
an
Anul
universitar Total
număr % Buget
număr % Cu ta xă
număr %
2011/2012 436 100,0 79 18,1 357 81,9
2012/2013 339 100,0 77 22,7 262 77,3
2013/2014 283 100,0 66 23,3 217 76,7
2014/2015 266 100,0 95 35,7 171 64,3
2015/2016 255 100,0 101 39,6 154 60,4
Sursa : Raport de autoevaluare, Activitate I.O.S.U.D., UMFCV 2016.
În perioada 2011 -2016, numărul doctoranzilor cu taxă s -a micșorat de 2,3 ori, dar ca
mărime a rămas important.
Subliniez că, numărul sporit al studenților la medicină se află sub un evident direct
impact al deficitului de medici de pe piața muncii din România, dar și al dorinței unor
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 190
absolvenți de a lucra în străinătate, unde salariile sunt cu mult mai mari decât în România
(ținând cont de volumul cheltuielilor de școlarizare care este considerabil mai mic în
România, în comparație cu țările dezvoltate).
Tabel Error! No text of specified style in document. .6 Numărul studenților doctoranzi la
studii, în perioada 2011 -2016, în funcție de forma studiilor, la data de 1 octombrie
Anul universitar Tota l cu frecvență cu frecvență
redusă/fără
frecvență
2011/2012 436 79 357
2012/2013 339 81 258
2013/2014 283 169 114
2014/2015 266 197 69
2015/2016 255 164 91
Sursa : Raport de autoevaluare, Activitate I.O.S.U.D., UMFCV 2016.
În perioada octombrie 2011 -iunie 2016, au fost confirmate, 379 de titluri științifice de
doctor pe diferite domenii, prezentate în tabelul 3.10 pentru ultimii 5 ani, ceea ce dovedește
înalta pregătire profesională a cadrelor didactice:
Tabel. 7 Numărul de titluri științifice de doctor pe domenii, în perioada octombrie 2011 -iunie
2016
Domeniul/Anul 2011/12 2012/13 2013/14 2014/15 2015/16
Medicină 76 106 85 72 26
Medicină
dentară 0 0 1 2 1
Farmacie 0 0 5 2 3
Total 76 106 91 76 30
Sursa : Raport de autoeva luare, Activitate I.O.S.U.D., UMFCV 2016.
Din interpretarea datelor de mai sus, rezultă clar că, numărul doctoranzilor care au
primit diploma de doctor în perioada 2015/2016 a fost mai mic , față de anii anteriori. Acest
fapt necesită o mai puternică stimu lare a doctoranzilor de a -și finaliza tezele, la termenele la
care s -au angajat.
Tabel 8 Numărul de locuri scoase la concurs în perioada 2011 -2015, pentru studiile doctorale
Anul
universitar Locuri scoase la concurs Candidați înscriși
Buget taxă buget taxă
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 191
2011/2012 15 40 19 37
2012/2013 30 18 30 18
2013/2014 20 48 20 48
2014/2015 28 45 28 43
2015/2016 22 60 22 56
Sursa : Raport de autoevaluare, Activitate I.O.S.U.D., UMFCV 2016.
Am observat că, pentru locurile bugetate , s-a înscris un număr de candidați egal cu
locurile scoase la concurs, în timp ce pentru locurile cu taxă, numărul de candidați a fost mai
mic, între altele și drept consecință a reducerii veniturilor populației, în general, în ultima
perioadă.
Din doc umentele Universității rezultă că Rezultatele cercetării științifice în ultimii
ani s -a materializat prin publicarea a 512 articole ISI și peste 50 de articole în reviste care
sunt indexate BDI și a peste 50 de rezumate publicate în reviste ISI. Totodată , au fost
finalizate proiecte de cercetare care au putu t fi folosite drept o sursă complementară de
venituri pentru universitate. De asemenea, s -au organizat mai multe conferințe, congrese și
simpozioane pe teme actuale de cercetare medicală.
Conform dat elor statistice ale UMFCV, mai mult de 80% din absolvenți și -au găsit un
loc de muncă în domeniu și 90% din studenții Facultății de Medicină s -au înscris în programe
de pregătire prin rezidențiat ceea ce îi motivează să -și continue studiile după licență.
C. Propuneri, recomandări și remarci finale
UMFCV este una dintre instituțiile de învățământ superior în domeniul
medicină care deține atât performanțe, cât și rezultate remarcabile în activitatea
de predare – învățare și de cercetare științifică, fapt ca re a determinat încadrarea
sa în criteriile de acreditare cu calificativul grad de încredere ridicat .
În urma raportului de audit, s -a propus conducerii Senatului și a facultăților, ca
Strategia de dezvoltare universitară să cuprindă, pe viitor, și o latu ră privind
consolidarea rezilienței instituției la vulnerabilități externe posibile,
vulnerabilități legate, în principal, de provocările migrației creierelor fenomen
determinat, la rândul său de creșterea gradului de sărăcie, de înrăutățirea
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 192
sănătății pop ulației României care, potrivit statisticilor, riscă să se diminueze,
până la orizontul anului 2050.
S-a recomand at, de asemenea, înființarea unor puternice centre de cercetare în
cadrul facultăților universității, care putea înlocui golul (regresul) apăr ut în
cercetarea științifică a țării, prin dispariția unor institute de cercetare , în
perioada de tranziție.
O altă recomandare a fost aceea de a se ține seama de provocările produse de
poluare și de fenomenele meteo extreme, care necesită intensificarea
cercetărilor inter, intra, multi și pluridisciplinare ale căror rezultate să fie
prezentate și analizate la o serie de cursuri: obligatorii cât și opționale sau
facultative.
S-a recomandat, de asemenea, întărirea legăturilor universității cu economia,
societatea și cu instituțiile statului, fapt care ar putea contribui serios la
diminuarea decorelării, discordanței ( mismatching ) dintre deficitul de cadre
medicale și oferta învățământului superior medical.
Pentru a accelera convergența în domeniul cunoașter ii științifice în procesul de
predare/învățare apare pe deplin justificată utilizarea unor manuale de
notorietate și valoarea internațională ca și a altor materiale curriculare în care
să fie în permanență prezente cele mai recente și relevante descoperiri ale
științei și tehnologiei ( interdisciplinaritate cunoscută în literatura de
specialitate drept state -of-the-art).
11.3. Universitatea Constantin Brâncuși din Târgu Jiu (UCB)
A. Scurtă prezentare
Universitatea Constantin Brâncuși a fost fondată în anul 1 992, și conform Cartei sale
universitare, această instituție universitară își propune misiunea să promoveze educația
universitară și post -universitară și cercet area științifică, prin procesul de generare a
cunoștințelor științifice, competențelor și abi lităților, sub cerința unei finalități și serioase
responsabilități, care vizează atât pregătirea teoretică, cât și formarea abilităților și inovarea
științifică, în vederea înscrierii României pe traiectoria unei dezvoltări durabile.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 193
UCB a cunoscut o dez voltare rapidă, în cei 25 de ani de existență, numărul de
studenți crescând la 6574 până în anul 2008, în cele 6 facultăți ale sale, cu următoarele
domenii de licență (DL) și programe de studii (PS)196:
1. Facultatea de Inginerie și Dezvoltare Durabilă , cu ur mătoarele domenii de
licență (DL):
– Ingineria industrială (tehnologia construcțiilor de mașini);
– Ingineria energetică (termoenergetică, managementul energiei);
– Ingineria mediului (ingineria și protecția mediului în industrie);
– Ingineria sistemelor (automati că și informatică aplicată);
– Ingineria mecanică (ingineria designului de produs);
– Științe inginerești aplicate (inginerie medicală);
– Inginerie și management în agricultură și dezvoltarea rurală
(inginerie și management în alimentație publică și agroturism) .
2. Facultatea de Științe Economice , cu următoarele DL (domenii de licență):
finanțe (finanțe, bănci); contabilitate (cu secțiile: contabilitate și informatică de
gestiune); administrarea afacerilor (economia comerțului, turismului și
serviciilor); managemen t (management); cibernetică, statistică și informatică
economică .
3. Facultatea de Științe ale Educației și de Management Public (sociologie,
administrație publică, istorie, limba și literatura engleză, limba și literatura română,
relații internaționale și st udii europene, științele educației, pedagogia
învățământului primar și preșcolar).
4. Facultatea de Științe Juridice cu următoarele DL:
– Drept (drept).
5. Facultatea de Științe Medicale și Comportamentale cu următoarele DL:
educație fizică și sport (cu specializă rile educație fizică și sport); kinetoterapie
(kinetoterapie și motricitate specială); sănătate (moașe, asistență medicală
generală, asistență de farmacie).
6. Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic (DPPD) cu formare
inițială psihopedagogică, f ormare continuă și dezvoltarea profesională a
196 Raport activitate rector Universitatea ”Constantin Brâncuși” din Târgu -Jiu,
http://www.utgjiu.ro/docs/2017/raport_senat_03_04.pdf
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 194
personalului didactic din învățământul preuniversitar, cercetarea științifică și
aplicativă.
Primele 5 facultăți organizează fiecare programe postuniversitare de formare și de
dezvoltare profesională continuă, învățământ cu frecvență , cursuri de zi.
În anul 2016, UCB a obținut autorizare pentru patru programe de studiu masterale, cu
o cifră de școlarizare de 500 locuri, două programe de studii de licență și au fost aprobate, de
către MEN, 22 de programe postuni versitare de formare și dezvoltare profesională continuă,
învățământ cu frecvență și două programe de formare continuă197.
La Facultatea de Științe Economice sunt în lichidare (conform HS nr.20/16.09.2016)
domeniile de licență Finanțe, Contabilitate și Admin istrarea Afacerilor.
B. Aspecte ale eficienței și eficacității universitare
Itemii consacrați după care este evaluată starea unei universități, din punctele de
vedere ale eficienței și eficacității activității sale, sunt în principal, următoarele: numărul de
studenți înscriși, gradul de promovabilitate și inserția pe piața muncii a absolvenților.
În opinia noastră, credem că este discutabilă includerea în numărul indicatorului de
inserție pe piața muncii, a absolvenților înscriși la forma de învățământ postuni versitar, cum
ar fi doctoratul și postdoctoratul sau alte cursuri postuniversitare, deoarece acestea nu
reprezintă o încadrare într -o activitate economico -socială, pe baza unui contract de muncă.
Evoluția înscrierii studenților la UCB de la înființare până în anul universitar 2008 –
2009 a cunoscut un curs ascendent, astfel încât, s -a atins cifra de 6574 studenți înmatriculați
(tabel 1.9.).
Tabel Error! No text of specified style in document. .9 Numărul studențilo r înmatriculați la UCB, în
perioada 2007 -2017
An
universitar Nr.total de studenți din care:
buget Taxă
nr. % nr. % nr. %
2007/2008 6237 100,0 1652 100,0 4585 100,0
2008/2009 6574 104,8 1905 115,3 416,9 90,9
197 Gheo rghe Zaman, Modulul 5 – Analiză privind rapoartele anuale ale rectorilor și cartele universităților
pentru regiunea Vest , în ,,Dezvoltarea capacității Ministerului Educației Naționale de monitorizare și prognoză
a evoluției învățământului superior în rap ort cu piața muncii”, cod SIPOCA 3 , Academia Română, iulie 2017, p.
18-28.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 195
2009/2010 5925 94,4 1898 114,9 4027 87,8
2010/2011 5201 82,9 1771 107,2 3422 74,6
2011/2012 4275 68,1 1655 100,2 2620 57,1
2012/2013 3904 62,2 1530 92,6 2376 51,8
2013/2014 3582 57,1 1531 92,6 2051 44,7
2014/2015 3125 49,8 1576 95,4 1549 33,8
2015/2016 2921 46,6 1605 97,2 1316 28,7
2016/20 17 2763 44,0 1720 104,1 1043 22,7
Sursa: date primare și prelucrări pe baza acestora din documentul Raport privind Starea Universității
Constantin Brâncuși din Târgu Jiu, 2016, p.21 -22.
Studenții înscriși la buget, în toată perioada, au cunoscut creșteri sau scăderi, față de
anul 2007/2008, cu variații între +15,3 pp (anul 2008/2009 și -7,4 pp (anul 2012/2013).
Rezultă așadar că alocația bugetară, deși diminuată în această perioadă, a reprezentat
suport principal al înmatriculărilor de studenți la UCB.
Tabel. 10 Numărul studenților înmatriculați în anul I la UCB, în perioada 2009 -2017
An
universitar Număr de studenți admiși în anul
I Evoluția față de anul
2009/2010
nr. % din total nr. de
studenți %
2009/2010 2264 38,2 100,0
2010/2011 1774 34,1 77,0
2011/2012 1281 29,9 56,6
2012/2013 1484 38,0 65,5
2013/2014 1259 35,1 55,6
2014/2015 1011 32,3 32,3
2015/2016 1070 36,6 47,3
2016/2017 1065 38,5 47,0
Sursa: aceeași ca la tabelul anterior
Numărul anual de studenți admiși l a UCB, în perioada 2009 -2016, a scăzut de 2,1 ori,
ceea ce confirmă evoluția numărului total de studenți în sensul diminuării acestuia.
Cauzele care au dus la asemenea descreștere a numărului studenților la UCB sunt
multiple. Printre acestea menționăm cr eșterea inegalității sociale și a gradului de sărăcie, în
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 196
anumite zone ale țării, printre care Olt și Dolj, abandonul școlar, migrarea populației adulte în
străinătate în căutare de locuri de muncă, determinând astfel declinul demografic, etc.
Analizând ev oluției numărului de studenți ai UCB pe facultăți, programe de licență și
ani de studii, am constatat reduceri foarte mari în special la Facultatea de Științe
Economice care nu mai are studenți cu taxe la forma de învățământ ID în anul II la mai multe
facultăți: Finanțe și Bănci, Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor, Contabilitate și
Informatică de Gestiune, Management și Informatică Economică.
În urma admiterii din anul 2016, pentru programele de masterat, gradul de ocupare
studenți /locuri scoas e la concurs a fost următorul: Facultatea de Inginerie Dezvoltare
Durabilă (62% din 100 locuri scoase la concurs); Facultatea de Științe Economice (59,6% din
181 locuri); Facultatea de Științe Juridice (76% din 50 de locuri); Facultatea de Management
Publi c (73% din 100 locuri); Facultatea de Științe Medicale Comportamentale (50% din 48 de
locuri)198.
La nivelul UCB, gradul de ocupare total a fost de 63,4% din totalul de 481 locuri
scoase la concurs, ceea ce reliefează un interes relativ scăzut al cererii , față de aceste
specializări.
Un alt indicator relevant pentru eficiența/eficacitatea activității universitare, indicator
avut în vedere, este indicatorul promovabilității pe ani de studii ( licență și masterat).
Am observat că acest indicator, în cadrul fac ultăților, a variat la licență în intervalul
64,86% și 96,97%, iar la masterat între 77% și 100%. Cele mai ridicate niveluri de
promovabilitate s -au înregistrat în anii terminali de studii, îndeosebi la ciclul de masterat.
Relevanța indicatorului de promov abilitate poate fi interpretată, într -o anumită măsură,
de faptul că promovabilitatea scăzută nu denotă doar nivelul scăzut de pregătire a studentului
dar și capacitatea redusă a cadrului didactic de a preda și evalua.
”Inserția profesională a absolvențilo r UCB, pe facultăți, în anul 2016, din punctul de
vedere al mărimii ponderii numărului de angajați cu studii a fost, în general, mai redusă
decât cea a absolvenților angajați în alte domenii, ceea ce ar apărea că este importantă
pentru unii angajatori diploma de studii superioare și mai puțin contează faptul că,
absolventul lucrează în domeniul pentru care a fost pregătit în timpul facultății sau al stagiului
de masterat.
198 Carta Universității ”Constantin Brâncuși” din Târgu -Jiu,
http://www.utgjiu.ro/docs/2015/CARTA%20UCB%20 16.06.2015.pdf
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 197
Niveluri scăzute ale inserției în piața muncii se înregistrează îndeosebi la Drept zi și
ID și Științe Economice.
Situația personalului angajat la UCB , în perioada 31 dec. 2011 -31 dec. 2016, relevă
o scădere pentru total angajați de la 273 la 237, pentru cadre didactice titulare de la 139 la
124 și pentru personal administrativ și de cercet are de la 134 la 113 persoane. Se constată că
reducerea numărului de studenți și masteranzi a fost cu mult mai mare decât cea a
personalului UCB, ajungându -se ca raportul număr de studenți care revine la un cadru
didactic să se reducă de la 30,75 în anul 2 011 la 22,31 în anul 2016”199.
Structura pe grade didactice a personalului de predare titular la 31 dec. 2016 a fost
următoarea: 28 profesori universitari (22,5% din total cadre didactice); 39 conferențiari
(31,4%); 44 lectori și șefi de lucrări (35,4%); 12 asistenți universitari (9,6%), 1 preparator
universitar (0,8%)200.
Ponderea gradelor didactice superioare de conferențiar și profesor a crescut la 54% în
2016, comparativ cu anul 2011 când era de 40,5%.
Din totalul de 182 posturi didactice pe ștatele de func ții ale UCB, doar 124 de posturi
erau ocupate de titulari cadre didactice și de cercetare, cu normă de bază, iar restul de 58 de
posturi erau vacante201.
Posturile de cercetare, ocupate în UCB s -au redus de la 8 persoane la 3 persoane cu
funcția de CS II, CS III și cercetător științific, ceea ce reflectă o capacitate relativ slabă
privitor la contribuția CDI la activitatea UCB. Cu toate acestea, în Raportul rectorului se
reliefează că, în cadrul UCB, activează 9 centre de cercetare la cele 5 facultăți și insti tutul de
Politici Publice, Administrative și Științe Educației202.
În ceea ce privește proiectele, contractele de cercetare, granturile naționale și
internaționale, Raportul Rectorului se referă la mai multe aplicații făcute de facultăți în 2016.
Sumele înca sate prin proiecte de cercetare și programe operaționale (infrastructurii de
cercetare) educaționale au scăzut de la 11,9 mil. lei în 2015 la 3,26 mil. lei în 2016. Cele mai
mari venituri din proiecte au fost realizate, în anul 2016, de colectivul Facultăț ii de Inginerie
și Dezvoltare Durabilă (2,9 mil. lei), Științe Economice (52.771 mil. lei) și de către profesorii
Facultății de Științe ale Educației și ale Management Public203.
199 Ibidem, p.31.
200 Ibidem, p.33.
201 Ibidem, p.34.
202 Raportul Rectorului UCB pe anul 2016, p. 145.
203 Ibidem, p. 148.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 198
Numărul de articole publicate în reviste/conferințe indexate ISI a scăzut de la 143 în
anul 2013 la 55 în 2016, cele mai multe înregistrându -se la Facultatea de Inginerie și
Dezvoltare Durabilă.
Numărul de articole publicate în reviste BDI a crescut de la 332 în 2013 la 408 în
2015, cea mai mare contribuție având colectivul didactic al Facultății de Inginerie și
Dezvoltare Durabilă și Științe Economice204.
În anul 2016, UCB a publicat 60de cărți din care 56 la edituri naționale recunoscute
CNCS și 4 cărți la edituri internaționale.
C. Unele concluzii, recomandări și remarci finale
Este evident că UCB se confruntă, la ora actuală, cu problema reducerii numărului de
studenți înscriși, de la 6574 în anul 2008/2009 la 2763 în anul 2016/2017, ceea ce solicită o
restructurare și o reconsiderare a numărului și specificului de domenii de licență .
Raportul de audit edivențiază că factorii care au influențat această tendință negativă
sunt atât de natură obiectivă (recesiune, sărăcie, demografie, migrațiune externă, ), cât și de
natură subiectivă, mai exact , unele probleme manageriale.
În prez ent, UCB deține calificative acordate de către ARACIS la nivelurile încredere
și încredere limitată , la o serie de programe de licență. Vor urma evaluări externe în anii
2018 și 2019, ceea ce implică o intensificare serioasă a preocupărilor facultăților pentru a
obține calificative cât mai bune.
Sunt postate pe internet o serie de reclamații ale cadrelor didactice din interiorul UCB,
existența acestor materiale critice la adresa conducerii fiind de natură să diminueze prestigiul
și autoritatea universită ții.
Apare oportună elaborarea unor Strategii generale a UCB pe termen mediu și lung ,
cu obiective clare și plan de măsuri coerente, sprijinită pe Strategii ale facultăților a căror
elaborare are nevoie de participarea mediului de afaceri și a societății c ivile.
11.4. Universitatea din Petroșani
A. Scurtă prezentare
Universitatea din Petroșani deține o tradiție de peste șase decenii și integrează
domenii cu specific ingineresc, economic, socio -uman și al științelor exacte. Domeniul
204 Ibidem, p. 149.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 199
tradițional a fost cel ing ineresc, acesta fiind completat cu noi specializări necesare în mediul
local, regional și pentru anumite specializări, chiar în mediul național205.
În prezent, Universitatea deține 3 facultăți cu aproximativ 3500 studenți , 150 cadre
didactice și 166 perso nal didactic auxiliar și nedidactic și prezintă o serie de similitudini
structurale cu alte universități din România, specificitatea sa remarcându -se prin domeniul
minier care, deocamdată se află în declin în ceea ce privește extracția și prelucrarea mater iilor
prime miniere în zonă206.
Ca și alte universități, UP se confruntă, dar în măsură diferită, cu factori perturbatori,
spre exemplu: scăderea numerică a populației și a absolvenților de liceu , drept consecință
a declinului demografic și micșorării spor ului populației, fenomene declanșate de mai mult
de două decenii ; atractivitatea relativ scăzută a sectorului minier, diminuat din cauza
restructurării economiei. Alti factori ar putea fi: subfinanțarea învățământului superior;
salarizarea nemotivantă a pe rsonalului didactic; migrația creierelor încă din faza
preuniversitară, ca urmare a demersului de headhunter a unor instituții străine; impactul
destabilizator al crizei economico -financiare internaționale207.
În 2015, Comisia de evaluare externă ARACIS, în urma evaluării, a acordat
Universității Petroșani calificativul de Grad de încredere ridicat care certifică reale merite ale
acestei universități: potențialul didactic uman valoros, patrimoniul infrastructural de
desfășurarea a activității universitare, î n conformitate cu cerințele Strategiei de la Bologna, pe
cele trei cicluri de studii de licență, masterat, doctorat.
B. Aspecte privind eficiența și eficacitatea activității universitare
UP desfășoară programe de studii de licență, masterat, doctorat, de pr egătire și de
evaluare a cadrelor din învățământul preuniversitar în vederea obținerii gradelor de profesori,
învățători, educatori și institutori, cu următoarele structuri academice: Facultatea de Mine,
Facultatea de Inginerie Mecanică , Facultatea de Ști ințe, Departamentul de Pregătire a
Personalului Didactic și Formare Continuă , Școala Doctorală .
Universitatea desfășoară 24 de programe de licență, cu 19 domenii de studii, 18
programe de masterat, în cadrul a 13 domenii și 4 programe de studii doctorale din care:
205 Raport activitate rector Universitatea din Petroșani,
http://www.upet.ro/documente/rapoarte/2016/Raportul%20privind%20starea%20Universitatii%20din%20Petr
osani%20in%20%20anul%202015.pdf
206 Ibidem, p. 16.
207 Staff Worki ng Document on the on the Assessment of Key Competences ”, precum și ” Entrepreneurship
Education at School in Europe – National Strategies Curriculum and Learning Outcomes ”, Eurydice, 2012,
eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/documents/thematic_reports/14 5RO.pdf
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 200
Facultatea de mine cu 7 programe, cu o capacitate de școlarizare pentru
licență de 325 studenți în anul I și pentru masterat de 300 studenți.
Facultatea de Inginerie Mecanică și Electrică cu 9 programe de licență și 6
programe de masterat, cu o c apacitate de 470 studenți anul I la licență și 350 de
locuri la masterat anul I.
Facultatea de Științe organizează 8 programe de licență, la învățământul cu
frecvență și 6 programe de masterat și 3 programe de studii de licență, la forma
de învățământ la d istanță; capacitatea maximă de școlarizare este de 795 locuri
în anul I la licență (500 locuri cu frecvență și 200 locuri învățământ la
distanță)208.
Universitatea Petroșani deține Departamentul de Învățământ la Distanță , cu
programe de studii de licență la: Finanțe Bănci , Contabilitate și Informatică de Gestiune,
Management. Activitățile didactice la aceste programe ID sunt organizate sub forma
tutoratelor periodice a cadrelor didactice cu studenții și a comunicării constante cu ajutorul
platformei de e -Learning Course Mill.
Școala de doctorat cuprinde domeniile: Mine, Petrol și Gaze; Inginerie Industrială;
Inginerie Electrică; Ingineria sistemelor. În cadrul acestor domenii, se pregătesc 150 de
doctoranzi dintre aceștia, 35 finanțați sunt de la buget și 115 sunt în regim de taxă.
În luna martie 2015, la UP a avut loc evaluarea externă a ARACIS, în vederea analizei
satisfacerii standardelor, cerințelor, și indicatorilor de performanță corespunzătoare
programelor de studii din cadrul programului evaluării inst ituționale, în interiorul proiectului
QUALITAS.
Evaluarea a cuprins forma de învățământ cu frecvență (240 de credite) la facultățile:
Mine (Mine, Petrol și Gaze, inginerie minieră); Inginerie Mecanică și Electrică (Calculatoare
și tehnologia Informației; C alculatoare); Inginerie Mecanică și Electrică (Inginerie Energetică,
energetică industrială); Inginerie Mecanică și Electrică (Inginerie Mecanică, mașini și
echipamente); Științe (Sociologie).
Cele 150 de cadre didactice sunt repartizate astfel pe facultăț i: Facultatea de Științe –
56 de cadre titulare; Facultatea de Inginerie Mecanică și Electrică – 51 de cadre tirulare;
Facultatea de Mine – 51 de cadre tirulare.
Structura pe grade didactice, la nivelul universității, este următoarea: 22 profesori, 55
conferențiari, 65 șefi lucrări/lectori, 16 asistenți preparatori. Un număr de 125 de posturi
208 Ibidem, p. 64.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 201
vacante se înregistrează pentru personalul didactic, reprezentând o pondere de 44,2% din
numărul total al posturilor didactice și de cercetare. Cel mai mare număr de p osturi vacante
(96% din totalul de 120 de posturi) se află la șefi de lucrări/lectori și asistenți preparatori209.
Obiectivul general urmărit în cadrul activității de cercetare, dezvoltare, inovare
(CDI) este excelența în domeniile fundamentale și aplicative ale științelor inginerești,
matematică, științelor naturii și științelor sociale. În anul 2015, veniturile din contractele de
CDI au fost de 1.217.159 lei. Remarcăm alte forme de evidențiere a rezultatelor cercetării: 57
de articole au fost publicate în r eviste ISI, 120 de articole au fost publicate în reviste indexate
BDI, 88 lucrări științifice publicate au apărut în volumele conferințelor naționale și
internaționale, 31 de cărți au apărut în edituri naționale recunoscute CMCSIS, 5 cărți au fost
publicat e la edituri internaționale și au fost produse 3 brevete de invenții, toate cu drept de
proprietate industrială.
UP desfășoară o serioasă activitate științifică prin participarea la conferințe și
simpozioane organizate în țară și străinătate, promovând, as tfel, pe diverse căi creșterea
vizibilității și a prestigiului academic și științific al universității.
Asigurarea calității activității didactice și de cercetare se realizează prin:
dezvoltarea modalităților de asigurare a managementului calității, pentru toate
nivelurile ierarhice, în cadrul activității Senatului și al comisiilor de organizare,
finanțare și asigurare a calității învățământului, în actiitățile de evaluare a
cercetării pentru probleme ale studenților și de Etică Universitară, pentru
control managerial și pentru relații internaționale;
dezvoltarea sistemului de management, a acțiunilor de audit și o gestiune mai
bună a informațiilor vizând calitatea;
dezvoltarea și compatibilizarea cu cerințele europene a calității procesului
didactic, prin i ntermediul regulamentelor și metodologiei de organizare și de
desfășurare a studiilor în vederea obținerii atestatului de abilitare, ocupare a
posturilor didactice, pentru organizarea concursului de admitere, cât și pentru
elaborarea și actualizarea prog ramelor de studii și a disciplinelor acestor
programe;
intensificarea acțiunilor de instruire a personalului universitar în sensul
evaluării și asigurării calității și auditului;
209 Ibidem, p.165.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 202
Stabilirea direcțiilor prioritare ale CDI, în conforitate cu strategiile naț ionale și
internaționale și înființarea unor centre de cercetare științifică recunoscute pe
plan internațional;
Îmbunătățirea și dezvoltarea calității infrastructurii didactice și de cercetare.
Pentru anul 2014, am studiat următoarea situație centralizato are realizată pe facultăți
referitor la inserția profesională furnizată de studenții care au intrat în posesia diplomele de
studii, din care a rezultat:
Facultatea
(0) Număr de absolvenți în 2014 din
care:
%
(3)=(2)/(1) Total
(1) Încadrați pe piața
munci i
(2)
Științe 213 104 48,8
Mine 271 110 40,6
Inginerie
Mecanică și
Electrică 281 151 56,0
Sursa: Calcule proprii din datele de evidență primare ale Universității din Petroșani
Am observat că inserția pe piața muncii a absolvenților, în anul 2014, pe cele trei
facultăți a fost relativ modestă mai ales în cazul Facultăților Științe și Mine, fapt care
evidențiază un grad de absorbție minimal al profesiilor și calificărilor obținute de absolvenți
la facultățile respective.
Calculele efectuate de mine pr ivind numărul absolvenților în anii 2015 -2016 și numărul celor
înscriși la admiterea din 2017 relevă o tendință de diminuare a numărului absolvenților din
ciclul de studii – licență și masterat, comparativ cu capacitatea de școlarizare deținută de UP.
Acea stă tendință este determinată de cauzele la care m -am referit la începutul acestui studiu.
Astfel, Facultatea de Științe în anul 2015 -2016 a înregistrat 179 de absolvenți la
licență și 108 absolvenți de masterat, Facultatea de inginerie mecanică și elec trică respectiv
101 absolvenți la licență și 74 absolvenți la masterat, iar Facultatea de Mine a înregistrat 61 de
absolvenți la licență și 134 la masterat210.
Un număr mai mare de absolvenți în anul 2015 -2016 s -a înregistrat la domeniile
Economie și Adminis trarea Afacerilor (35 absolvenți), Finanțe (35), Management (25),
210 Carta Universității din Petroșani, http://www.upet.ro/documente/Carta%20UPET%202015.pdf
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 203
Ingineria transporturilor (28), Calculatoare și Tehnologia Informației (27), Mine, petrol gaze,
inginerie minieră, topografie minieră (18), Ingineria industrială, ingineria securității în
industrie (16)211.
C. Concluzii, sugestii, recomandări și remarci finale
Se impun atenției următoarele aspecte pozitive:
-UP este compatibilă cu Cadrul Național al Calificărilor privitor la specializările pe
cele trei cicluri de învățământ universitar (licen ță, masterat, doctorat).
-Cercet area științifică s -a dezvoltat grație resurselor atrase prin intermediul
programelor de cercetare și proiectelor europene.
-Universitatea dispune de o infrastructură, de o bază materială și de un management al
calității mode rne.
-Promovarea CDI prin crearea de spinoff -uri, spinout -uri, spillovers și venture capital.
Am remarcat și aspecte negative :
-Ca urmare a impactului negativ al factorilor analizați, universitatea se confruntă cu
scăderea numărului de studenți , ceea ce i mplică luarea de măsuri strategice pentru atragerea
acestora către facultate.
Recomandări :
-Intensificarea eforturilor pentru creșterea caracterului antreprenorial al universității pe
baza legăturii cu mediul de afaceri și corelarea cu cererea de forță de muncă îndeosebi în
sectoarele economiei digitale și alte sectoare de importanță pentru economia locală, regională,
națională și internațională.
-Intensificarea eforturilor pentru o colaborare mai extinsă și eficiența cu universități
din Aria Europeană a ce rcetării și utilizarea în măsură mai mare a fondurilor europene prin
competitivitate și excelență.
11.5. Universitatea Aurel Vlaicu din Arad (UAV)
A. Scurta prezentare a universității
Universitatea Aurel Vlaicu din Arad s -a înființată prin Hotărârea Guvern ului nr.567
din 18 mai 1990, pe structura Institutului de Subingineri din Arad. Denumirea Universitatea
211 Ibidem, p.17.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 204
”Aurel Vlaicu” din Arad a fost atribuită prin O.M. 4894/1991 și înregistrată prin Certificatul
nr.54850 la oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.
În cadrul Universității Aurel Vlaicu se află: 9 facultăți, un institut universitar de
cercetare, inovare în științe tehnice și naturale, un institut de cercetare în științe sociale și
umaniste, un institut european, 11 centre de cercetare la nivelul facultăți lor, un număr de 4
departamente la nivelul universității, 9 departamente, la nivel de facultate, cu 5967 studenți și
cursanți212.
În cadrul Universității Aurel Vlaicu din Arad, funcționează următoarele facultăți și
structuri de cercetare la nivelul acestora.
Nr.
crt. Facultatea Departamentul Centre de cercetare
1 Facultatea de Design Design, comunicarea vizuală și
arte aplicate Centrul de Cercetare în
Design și Managementul
Inovației
2 Facultatea de Educație Fizică și
Sport Educație fizică și performanță
sportivă Centrul de cercetare pentru
Activități Fizice
3 Facultatea de Inginerie Automatică, inginerie
industrială, textile și
transporturi Centrul de Cercetare
”Florin Vălu”
Centrul de Cercetare
”Sisteme Inteligente”
Centrul de Cercetare în
Inginerie Mec anică
4 Facultatea de Inginerie
Alimentară, Turism și Protecția
Mediului Științe tehnice și ale naturii Centrul de Cercetări
Chimice și Tehnologice
5 Facultatea de Științe ale
Educației, Psihologie și Asistență
Socială Pedagogie, psihologie și
asistență socială Centrul de Cercetare Socio –
Psihopedagogică
6 Facultatea de Științe Economice Discipline economice Centrul de Cercetări în
Marketing
Centrul de Cercetări și
212 Carta Universității Aurel Vlaicu din Arad,
http://www.uav.ro/files/documente/reglementari%20interne%20uav/00.01%20Carta%20Universitati
i%20Aurel%20Vlaicu.pdf
.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 205
Nr.
crt. Facultatea Departamentul Centre de cercetare
Consultanță în Economie
7 Facultatea de Științe Exacte Matematică -informatică Centrul de C ercetare
”Modele Matematice și
Sisteme Informatice”
8 Facultatea de Științe Umaniste și
Sociale Limbi moderne și științe socio –
umane Centrul de Studii
Interculturale și
Interconfesionale
Centrul de Limbi Moderne
9 Facultatea de Teologie Discipline teolog ice Centrul de Studii
Teologice -Istorice și
Prognoză Pastoral –
Misionară
B.Aspecte privind eficiența și eficacitatea activității universitare
Personalul universitar, poate fi considerat un factor major în determinarea eficienței și
eficacității activități i universitare.
Tabel. 11 Numărul efectiv de posturi ocupate și vacante al cadrelor didactice la UAV, în anii
2016 și 2017
Total posturi Ocupate Vacante
2016 2017 2016 2017 2016 2017
Prof.univ. 88 89 45 48 41 41
Conf.univ. 77 75 55 54 22 21
Șef lucrări/Lector 154 153 73 82 81 71
Asist.univ.
38 45 17 9
12 25
9 11 Asist.univ.perioadă
determinată
Total 355 362 199 204 156 158
Sursa: Raportul privind Starea Universității Aurel Vlaicu din Arad, 2016.
Prin poli tica de resurse umane s -a urmărit creșterea ocupării posturilor didactice, prin
organizarea unor sesiuni de ocupare a posturilor didactice și a posturilor de cercetare vacante.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 206
Astfel, la 1 ianuarie 2017, ponderea posturilor vacante în total posturi a fo st de 46,1% la
profesori, 24,7% la conferențiari, 46,4% la șefi de lucrări/lectori, 55,5% la asistenți
universitari și, pe total cadre didactice, o pondere de 43,6% a posturilor vacante213, cu toate
eforturile depuse214.
În anul 2016, s -a continuat procesul de îmbunătățire a procesului de informatizare,
prin intermediul introducerii de planuri de învățământ, de state de funcții, de orare și a
admiterii în platforma integrată de management universitar SUMS215.
Evoluția calitativă a colectivului didactic univers itar presupune atât atragerea unor
profesori cu înaltă autoritate științifică și a unor tineri valoroși pentru cariera universitară, cât
și promovarea în funcții didactice superioare, a acelor cadre didactice cu rezultate deosebite,
asigurându -le astfel a cestora un traseu academic adecvat, cu condiția de a îndeplini criteriile
stabilite de UAV și a celor stabilite de CNATDCU.
S-a stabilit ca, după îndeplinirea vârstei de pensionare, ținându -se cont de activitatea
didactică și de cercetare, în anul univer sitar 2016 -2017, să se poată prelungi activitatea
didactică pentru acei profesori pensionați, dar cu rezultate și eficiență deosebite.
Programele de licență și master, în anul 2016 -2017, au înregistrat 2056 de studenți,
dintre care la licență 1388 de stu denți, iar la master respectiv 668. Evidența studenților este
realizată prin platforma informatică SUMS, astfel că oricând se poate afla situația acestora.
Situația studenților înregistrați în anul I de studii, după admiterea din sesiunea iulie –
septembrie 2016, se prezintă astfel:
Tabel. 12 Studii de licență și de masterat la UAV, în anul 2016/2017
Nr.
crt. Facultate Total An I
Licență Masterat
1 Facultatea de Științe Exacte 98 51
2 Facultatea de Inginerie 339 87
3 Facultat ea de Inginerie
Alimentară, Turism și Protecția
Mediului 96 105
4 Facultatea de Științe Umaniste
și Sociale 138 53
213 Ibidem, p. 90.
214 Raport activitate rector Universita tea Aurel Vlaicu din Arad,
http://www.uav.ro/files/conducere/Raport%20anual%20priv ind%20starea%20universit%C4%83%C5%A
3ii%202016.pdf
215 platformă informatică
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 207
5 Facultatea de Științe
Economice 313 189
6 Facultatea de Teologie
Ortodox ”Ilarion V.Felea” 25 37
7 Facultatea de Științe ale
Educației, Psihologie și
Asistență Socială 172 149
8 Facultatea de Educație Fizică și
Sport 57 23
9 Facultatea de Design 25 8
Total licență 1263
Total masterat 702
Total UAV 1965
Sursa: Raportul privind Starea Universității Aurel Vlaicu din Arad, 2016.
Numărul doctoranzilor este destul de redus, ținând cont că universitatea este relativ
tânără.
Un fapt pozitiv s -a evidențiat: la nivelul întregii UAV, am constat at, din statisticile
interne că numărul studenților cu taxă este mai mare decât numărul celor bugetați de
1,4 ori.
Această depășire se manifestă la Facultățile de Științe Exacte (de 1,44 ori), Științe ale
Educației, Psihologie și Asistență Socială (3,6 ori), Inginerie (2,1 ori), Științe Economice (2,6
ori).
Situația se poa te explica destul de clar prin faptul că toate aceste domenii profesionale,
la această oră, reprezintă cea mai mare atractivitate pentru absolvenții de învățământ
universitar, datorită posibilității crescute de angajare a absolvenților (angajabilității), a
existenței de locuri de muncă bine plătite, și a prefigurării traseelor benefice în carieră. Pe de
altă parte, ar putea constitui și un argument în sensul generalizării învățământului
universitar cu taxe .
Tabel 13 Situația școlară a studenților la studii universitare de licență, în anul universitar
2015 -2016
Facultatea Total studenți Integraliști Restanțieri (>1
restanță)
Buget Taxă Buget Taxă Buget Taxă
Facultatea de Educație Fizică și Sport 68 48 46 19 22 29
Facultatea de Design 97 4 67 2 30 2
Facultatea de Științe Exacte 128 185 113 124 15 61
Facultatea de Inginerie Alimentară,
Turism și Protecția Mediului 369 97 296 37 73 60
Facultatea de teologie ortodoxă
“Ilarion V. Felea 88 31 47 9 30 20
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 208
Facultatea de Științe U maniste și
Sociale 232 133 158 61 74 72
Facultatea de Științe ale Educației,
Psihologie și Asistență Socială 181 647 181 416 0 135
Facultatea de Inginerie 372 787 328 577 44 210
Facultatea de Științe Economice 215 550 192 327 23 202
TOTAL UNIVERSITATE 1750 2482 1428 1572 311 791
Sursa : Raport privind starea Universității Aurel Vlaicu din Arad, Raport Anual 2017.
În ceea ce privește situația studenților, cei mai mulți studenți integraliști înscriși la
buget sunt studenții Facultății de Științe ale Edu cației, Psihologie și Asistență Socială, și ai
Facultății de Științe Economice și, de asemenea, ai Facultății de Științe Exacte. Din rândul
celor plătitori de taxă sunt integraliști studenții Facultății de Științe ale Educației, Psihologie
și Asistență Socială și cei ai Facultății de Inginerie Alimentară, Turism și Protecția Mediului.
În total, la UAV, o proporție de 81,6% dintre studenții înscriți la buget sunt
integraliști la finele anului universitar, iar la categoria studenților plătitori taxă num ai
63,34% sunt integraliști.
Tabel. 14 Situația universitară a studenților – studii de master pentru anul universitar 2015 –
2016
Facultatea Total studenți Integraliști Restanțieri (>1
restanță)
Buget Taxă Buget Taxă Buget Taxă
Facultatea de Educație Fizică și Sport 26 41 24 27 2 14
Facultatea de Design 22 3 17 2 5 1
Facultatea de Științe Exacte 43 22 37 16 6 6
Facultatea de Inginerie Alimentară,
Turism și Protecția Mediului 48 70 41 43 7 24
Facultatea de teologie ortodoxă
Ilarion V. Felea 42 19 32 16 5 3
Facultatea de Științe Umaniste și
Sociale 66 56 47 31 19 25
Facultatea de Științe ale Educației,
Psihologie și Asistență Socială 87 223 87 178 0 17
Facultatea de Inginerie 45 150 45 119 0 31
Facultatea de Științe Econo mice 121 245 116 173 5 72
TOTAL UNIVERSITATE 500 829 446 605 49 193
Sursa : Raport privind starea Universității Aurel Vlaicu din Arad, Raport Anual 2017.
Tabel Error! No text of specified style in document. .15 Promovabilitatea absolvenților, la
ciclul studiilor de licență la UAV
Facultatea Număr de
studenți an
terminal
2016 Număr
absolvenți
2016 Număr
absolvenți
2016 cu
examen
de
finalizare
a Procent
absolvenți cu
examen de
finalizare a
studiilor
promovat din
număr de Procent
absolvenți cu
examen de
finalizare a
studiilor
promovat din
număr
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 209
studiilor
promovat studenți an
terminal (%) absolvenți 2016
(%)
Facultatea de Educație
Fizică și Sport 35 32 26 74,28 81,25
Facultatea de Design 35 31 30 85,71 96,77
Facultatea de Științe
Exacte 87 82 70 80,45 85,36
Facultatea de Inginerie
Alimentară, Turism și
Protecția Mediului 147 124 116 78,91 93,55
Facultatea de teologie
ortodoxă Ilarion V. Felea 20 16 14 70 87,5
Facultatea de Științe
Umaniste și Sociale 114 101 88 77,19 87,13
Facultatea de Științe ale
Educației, Psihologie și
Asistență Socială 258 242 235 91,08 97,11
Facultatea de Inginerie 229 202 181 79,04 89,6
Facultatea de Științe
Economice 237 225 208 87,76 92,44
TOTAL
UNIVERSITATE 1162 1055 968 83,30 91,75
Sursa : Raport privind starea Universității Aurel Vlaicu din Arad, Raport Anual 2017.
La nivelul UAV, absolvirea studiilor de licență reliefează că cei mai numeroși
studenți promovați sunt de la Științe ale Educației, Psihologie și Asistență Socială, I nginerie
Alimentară, Turism și Protecția Mediului. Absolvirea studiilor este în proporție de 91,75% La
nivelul UAV, ceea ce evidențiază o sporită eficiență și o eficacitate înaltă a activității
universității.
Trei reviste ale universității au demarat proce dura în vederea indexării în baza de
date ISI Thomson Reuters.
Numărul de studenți străini la studiile de licență și masterat a fost de 71 în anul
universitar 2015 -2016 din care:
– în anul I – 34 (licenț ă – 22, masterat – 12);
– în anul II – 25 (licenț ă – 20, masterat – 5);
– în anul III – 12 la licență216.
C. Unele concluzii, recomandări și remarci finale
Numărul de studenți, masteranzi și doctoranzi, a crescut în perioada analizată
la UAV, deși în unii ani au mai existat și tendințe de regres la unele facultăți .
216 Ibidem, p.195.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 210
Faptul că numărul studenților plătitori de taxă la nivelul universității este
superior celui al studenților bugetați în 2016/2017 dov edește atractivitatea
facultăților universității și nivelul ridicat de pregătire profesională de care se
bucură absolvenții care reușesc să se angajeze.
Rezultatele activității CDI sunt demonstrate prin intermediul articolelor
publicate în reviste indexate ISI și BDI.
Ca factor negativ, se remarcă acțiunea defavorabilă a factorului demografic
care reduce numărul de potențiali s tudenți și determină emigrația în țări cu
economie mai dezvoltată.
Tabel. 16 Numărul de absolvenți licență, în anul 2016
Facultate Absolvenți
număr Licențiați
număr Angajați
număr Înscriși la
master
număr (3):(1)
% (4):(1)
%
0 1 2 3 4 5 6
FI 201 180 147 41 73,1 20,4
FSEc 243 247 140 113 57,6 46,5
FT 14 19 7 11 50,0 78,1
FD 30 30 11 7 36,0 23,0
FSUS 87 94 34 33 39,1 38,0
FSEx 67 67 32 43 47,7 64,2
FEFS 28 28 11 15 39,3 53,6
FIATPM 114 119 56 58 49,0 50,1
FSEPAS 241 243 162 57 67,2 23,6
– Sursa : Raport privind starea Universității Aurel Vlaicu din Arad, Raport Anual 2017.
Absolvenții de licență promoția 2016 au manifestat un grad scăzut de angajabilitate,
ceea ce impune o analiză serioasă a disponibilităților de pe piața muncii, în domeniul în care
studenții au absolvit facultăți.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 211
Tabel 17 Numărul de absolvenți master, în anul 2016
Facultate Absolvenți
număr Disertație
număr Angajați
număr (4)=(3):(1)
%
0 1 2 3 4
FI 85 70 53 62,3
FSEc 161 158 123 76,3
FT 21 23 15 71,4
FD 10 10 8 80,0
FSUS 44 48 41 93,0
FSEx 50 58 48 96,0
FEFS 30 30 21 70,0
FIATPM 46 53 45 97,8
FSEPAS 125 129 115 92,0
Conversie 10 11 11 110,0
Sursa : Raport privind starea Universității Aurel Vlaicu din Arad, Rapo rt Anual 2017.
Problema angajării masteranzilor, spre deosebire de cei care au absolvit ciclul de
licență, după cum rezultă din tabelul 1.16 este mult mai favorabilă.
Ponderea angajaților după ce au devenit absolvenți de masterat este cuprinsă între
62,3% și 110% ceea ce subliniază următoarea realitate: masteranzii, în marea lor majoritate
fuseseră angajați înainte înscrierea lor la cursurile masterale.
Tabel. 18 Evoluția inserției absolvenților UAV din promoțiile precedente în anii 2008 -2011
Facultatea 2008 2009 2010 2011
Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %
Facultatea de Științe Economice
Absolvenți 2192 100,0 1701 100,0 1374 100,0 1182 100,0
Angajați 1064 48,5 1049 61,6 699 50,8 530 44,8
Masteranzi 1035 47,2 889 52,3 473 34,4 384 32,4
Facultatea de Științe Umaniste și Sociale
Absolvenți 488 100,0 263 100,0 233 100,0 322 100,0
Angajați 143 29,3 124 47,1 103 44,2 121 37,6
Masteranzi 96 19,7 10 3,8 38 16,3 74 22,9
Facultatea de Inginerie
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 212
Sursa : Rapor t privind starea Universității Aurel Vlaicu din Arad, Raport Anual 2017.
C. Unele concluzii, recomandări și remarci finale
1. UAV – Arad beneficiază de o situație satisfăcătoare sub aspectul asigurării calității
infrastructurii universitare cât și al gra dului instituțional de acoperire cu cadre didactice
performante, ceea ce este demonstrat și de calificativul grad de încredere ridicat .
2. s-a recomandat o restrângere, în anul 2017 -1018, a acelor facultăți care nu au
suficienți studenți.
3.S-a recomanda t, de asemenea, să se intensiifice colaborarea cu universități din alte
țări pentru a atrage studenți străini. Absolvenți 184 100,0 375 100,0 233 100,0 244 100,0
Angajați 143 79,3 126 33,6 61 26,2 81 33,2
Masteranzi 96 52,1 124 33,1 76 32,6 65 26,6
Facultatea de Educație Fizică și Sport
Absolvenți 40 100,0 38 100,0 50 100,0 45 100,0
Angajați 15 37,5 27 71,0 29 58,0 20 44,0
Masteranzi 0 0,0 15 39,4 10 20,0 5 11,1
Facultatea de Inginerie Alimentară, Turism și Protecția Mediului
Absolvenți 158 100,0 434 100,0 198 100,0 243 100,0
Angajați 94 59,4 186 42,8 68 34,3 94 38,7
Masteranzi 61 38,6 85 19,6 58 29,3 107 44,0
Facultatea de Teologie
Absolvenți 175 100,0 75 100,0 71 100,0 45 100,0
Angajați 66 37,7 43 57,3 46 64,8 24 53,3
Masteranzi 49 28,0 36 48,0 22 30,9 12 26,6
Facultatea de Științe Exacte
Absolvenți 181 100,0 153 100,0 111 100,0 70 100,0
Angajați 96 53,0 98 64,0 44 39,6 43 61,4
Masteranz i 0 0,0 48 31,4 40 36,0 12 17,1
Facultatea de Științe ale Educației, Psihologie și Asistență Socială
Absolvenți 912 100,0 153 100,0 111 100,0 485 100,0
Angajați 761 83,4 98 64,0 44 39,6 376 77,5
Masteranzi 112 12,3 48 31,3 40 36,0 89 18,3
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 213
4. Obiectivul prioritar al Universității Aurel Vlaicu din Arad trebuie să îl constituie
dezvoltarea unui mediu academic competitiv propice perfo rmanței, stimulării unei culturi
organizaționale bazate pe profesionalism, încurajării unui dialog deschis și constructiv la toate
nivelurile ierarhice, identificarea nevoilor pe care le manifestă mediul economic și
îmbunătățirea pregătirii laturilor pract ice ale competențelor studenților.
5. Creșterea gradului de internaționalizare a UAV presupune intensificarea
preocupărilor pentru mobilitatea externă a propriilor studenți, atragerea acestora și a cadrelor
didactice la obținerea de proiecte de cercetare ș tiințifică cu mai mulți participanți străini,
intensificarea colaborării științifice bilaterale cu universități din alte țări.
11.6. Universitatea de Medicină și Farmacie Victor Babeș din Timișoara
A. Scurtă prezentare a universității
Universitatea de Vest din Timișoara, a fost creată pe baza DECRETULUI LEGE, nr. 660
pentru înființarea Universității de Vest, la 30 decembrie 1944, semnat de regele Mihai I. A
început să funcționeze la 15 iulie 1945, având, în primii doi ani de studiu, 412 studenți în anul
I și 76 în anul II.
Universitatea Victor Babeș din Timișoara, de -a lungul a peste 60 de ani de activitate, a
format mii de absolvenți specialiști în domeniul sănătății, de notorietate în medicina națională
și internațională, remarcându -se prin rezultate deo sebite în îndeplinirea misiunii sale, de a
forma cadre medicale și de a desfășura activități de CDI217.
După cum a afirmat rectorul Universității prof. dr. Marius Raica218, ”creșterea
competitivității UMFVBT, pe planurile național și internațional, are nevoie de muncă,
perseverență, onestitate și aprecierea valorii corecte a fiecărui cadru medical, construirea unor
echipe multi, trans -disciplinare . Includerea Universității în clasamentul Scopus reprezintă o
calificare a nivelului și posibilităților de performan ță ale acesteia, progrese pe calea atingerii
standardelor și titlurilor propuse de managerii universității, pe baza introducerii de noi metode
de învățare -predare, a dezvoltării de abilități practice pentru studenți și rezidenți și a unei
implicări mai pro funde în activitatea de CDI”.
217 Carta Universității de Med icină și Farmacie Victor Babeș din Timișoara, http://www.umft.ro/carta –
univers itara_539
218 Raport activitate rector Universitatea de Med icină și Farmacie Victor Babeș din Timișoara,
http://www.umft.ro/data_files/documente -atasate -sectiuni/3196/raport.rector.2016.pdf .
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 214
Prin Hotărârea Senatului UMFVBT nr. 1/9161 din 29.06.2017, Senatul a aprobat
procesele verbale ale Ședințelor Consiliilor:
Facultății de Medicină pentru programele de studii de licență: Medicină (2017 –
2023), Medicină în limba engleză (2017 -2023), Medicină în limba franceză
(2017 -2023), Asistență Medicală Generală (2017 -2021), Asistență Generală
Medicală în Lugoj (2017 -2021), Balneofizioterapie și recuperare (2017 -2020),
Nutriție și Dietetică (2012 -2020);
Facultății de Medicină dentară pentru programele de studii de licență: Medicină
dentară (2017 -2023), Medicină dentară în limba engleză (2017 -2023), Tehnică
Dentară (2017 -2020), Asistență de Profilaxie Stomatologică (2017 -2019);
Facultatea de Farmacie pentru programele de studii Farmacie (2017 -2022),
Farmacie în limba franceză (2017 -2022), Asistentă de Farmacie la Lugoj (2017 –
2020).
B. Aspecte ale eficienței și eficacității
Comisia de Strategii și Dezvoltare Curriculară a facultăților UMFVBT deține următoarele
atribuții219:
Stabilire a strategiei pentru elaborarea unei curricule moderne de pregătire în
domeniul medical;
Întocmirea de planuri operaționale anuale la începutul anului universitar și a unui
raport de evaluare a activității la sfârșitul anului universitar;
Propune Consiliu lui Facultății modificări ale planului de învățământ;
Solicită șefilor de disciplină revizuirea programelor analitice;
Verifică și compară programele analitice, ale disciplinelor în vederea
suprapunerilor de tematică și recomandă revizuirea acestora;
Verifică actualizarea bibliografiei recomandate disciplinei.
Comisia are ca președinte pe Decanul Facultății. Această Comisie colaborează cu
Consiliul Facultății, cu Comisia de Evaluare și Asigurare a Calității, cu Comisia de Orientare
și Consiliere în Carieră , cu directorii de departamente și șefii de discipline, în scopul
asigurării eficacității măsurilor și instrumentelor de lucru aplicate, astfel încât să se conducă
la o cât mai complexă îndeplinire a tuturor obiectivelor generale dar și a celor specifice ale
facultăților, prin intermediul folosirii atât a prognozelor din domeniile științifice specifice
219 Carta Universității de Vest din Timișoara,
https://www.uvt.ro/files/fb62f2f2634ec836f1dc23caa18b983df7c098a0/
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 215
disciplinelor predate cât și a celor ale cererii de competențe, abilități sau profesii ale
componentelor pieței muncii și mediului economic și social.
Indicatorul de evaluare principal al eficienței întregii activități universitare este
reflectat prin intermediul evoluției numărului de studenți, în intervalul 2012 -2016. Acest fapt
reliefează un trend favorabil pentru majoritatea facultăților și formelor de s tudii din cadrul
universității, ceea ce atestă faptul că piața muncii absoarbe personalul medical care a absolvit
cursurile facultății de curând, în anii respectivi220.
Spre deosebire de alte specializări ale învățământului universitar din România,
numărul de studenți înscriși la Facultatea de Medicină a UMFVBT, în intervalul 2012 -2016, a
crescut la programele de studii medicină în limba română ( de 1,17 ori); medicină în limba
engleză ( de 1,5 ori); medicină în limba franceză ( de 2,8 ori); la celelalte pro grame asistență
medicală, radiologie, balneofizioterapie, laborator clinic, nutriție dietetică și moașe se observă
o reducere mai mare (radiologie imagistică) sau mai mică( nutriție dietetică și
balneofiziokinetotrapie).
Tabel Error! No text of specified style in document. .19 Număr de studenți la Facultatea de
Medicină a UMFVBT în anii 2012, 2014 și 2016
Program % 2012
nr. % % 2014
nr. % % 2016
nr. %
Medicină -Ro 61,11 2370 100,00 61,2 2554 107,8 60,8 2775 117,1
Medicină – Eng 11,2 434 100,00 14,8 616 141,9 14,7 672 154,8
Medicină -Fr 2,6 99 100,00 4,5 186 187,9 6,04 276 278,8
Asistență Medicală Generală –
Timoșoara 12,9 499 100,00 10,9 454 90,9 7,4 336 67,3
Asistență Medicală Generală –
Lujoj – – – 1,73 72 100,00 4,7 216 300,00
Radiologie Imagistică 1,4 54 100,00 0,9 39 72,2 0,3 12 22,2
Balneofiziokinetoterapie 7,9 308 100,00 4,7 198 64,3 4,9 227 73,7
Laborator Clinic 0,8 31 100,00 0,3 11 35,5 – – –
Nutriție Dietetică 1,7 65 100,00 0,9 38 58,5 1,2 53 81,5
Moașe 0,44 17 100,00 0,1 4 – 0,0 – –
Total 100,00 3877 100,00 100,00 4172 107,6 100,00 4567 117,8
Sursa: Date primare din Raportul de activitate al Rectorului UMFVBT 2016
220 Teodorescu C. , Migrați a medicilor rămași: Un studiu calita tiv asupra percepțiilor celor care au profesat în
străinătate, în ”Sfera Politicii” vol.XIX, no.12/166, p .176 -183, 2012.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 216
Tabel Error! No text of specified sty le in document. .20 Medicină Dentară
Program % 2012 % % 2014 % % 2016 %
Medicină
Dentară -Ro 77,2 791 100,00 69,7 781 98,7 68,9 802 101,4
Medicină
Dentară -Eng 2,4 25 100,00 10,1 113 452,0 13,2 154 616,0
Tehnică
Dentară 17,4 178 100,00 14,9 167 93,8 14,5 169 94,9
Asistență
Dentară 3,9 40 100,00 0,4 4 10 – – –
Asistență de
Profilaxie
Stomatologică 0,8 8 100,00 4,0 45 562,5 3,4 39 487,5
Total 100,00 1024 100,00 100,00 1120 109,4 100,00 1164 113,7
Sursa: Date primare din Raportul de activitate al Rectorulu i UMFVBT 2016
Tabel Error! No text of specified style in document. .21 UMFVBT . Număr de studenți în
perioada 2012 -2016, la facultățile: Farmacie
Program % 2012 % % 2014 % % 2016 %
Farmacie -Ro 59,3 603 100,00 59,1 656 108,8 60,8 656 108,7
Farmacie -Fr 32,4 330 100,00 34,4 382 115,8 32,4 350 106,1
Asistență de
Farmacie Timișoara 8,3 84 100,00 6,5 72 6,5 2,04 22 26,2
Asistență de
Farmacie Lugoj – – – – – – 4,7 51 –
Total 100,00 1017 100,00 100,00 1110 109,1 100,00 1079 106,1
Sursa: Date primare din Raportul de activitate al Rectorului UMFVBT 2016
Activitatea de doctorat se desfășoară conform standardelor naționale și europene (
vezi tabel 1.22) și numărul doctoranzilor a înregistrat creșteri remarcabile în perioada
analizată, spre deosebire de numărul doctoratelor susținute, număr care a regresat ceea ce
implică sporirea eforturilor în vederea creșterii numărului de doctorate finalizate.
Cercetarea științifică de specialitate s -a menținut quasi -constantă ca număr de proiecte.
Numărul de articole indexate ISI a crescut de la 183 la 375 în perioada 2013 -2016.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 217
Tabel. 22 UMFVBT Activitatea de doctorat
Doctoranzi
Domeniu 2012 % 2014 % 2016 %
Medicină 291 85,8 297 82,3 391 86,1
Medi cină
dentară 48 14,2 54 14,9 63 13,9
Total 339 100,00 361 100,00 454 100,00
Doctorate susținute
Medicină 46 75,4 59 83,1 33 86,8
Medicină
dentară 15 24,6 12 16,9 5 13,2
Total 61 100,00 71 100,00 38 100,00
Sursa: Date primare din Raportul de activitat e al Rectorului UMFVBT 2016
Tabel Error! No text of specified style in document. .23 UMFVBT Cadre didactice UMFT
31.12.2016
Funcția Ocupat % Vacant % Total %
Profesor 93 73,2 34 26,8 127 100,00
Conferențiar 94 66,2 48 33,8 142 100,00
Șef lucrări 157 60,4 103 39,6 260 100,00
Asistent 418 63,4 241 36,6 659 100,00
Total 762 64,1 426 35,8 1188 100,00
Sursa: Date primare din Raportul de activitate al Rectorului UMFVBT 2016
Numărul posturilor totale pe univer sitate de cadre didactice a crescut, în perioada
analizată, ajungând la 1188 din care sunt ocupate numai 762, adică un procent de 64,2%, cel
mai mare grad de vacante înregistrându -se la funcțiile de asistent (24 posturi vacante) și șefi
de lucrări (103 pos turi vacante). Pe facultăți, numărul total de posturi vacante se prezintă
astfel la 31.12.2016: Facultatea de medicină 293 de posturi; Medicină dentară de 57 posturi;
Farmacie 53 de posturi.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 218
C. Unele concluzii, recomandări și remarci finale
UMFVBT este o instituție etalon atât pentru România, cât și la nivel european,
deoarece aici se manifestă o preocupare permanentă pentru creșterea calității activității
universitare. Ca urmare, numărul de studenți români și străini este în creștere, în perioada
2012 -2016, motiv pentru care Comisia ARACIS la evaluarea din noiembrie 2013, la care au
participat și experți străini i -a acordat calificativul grad de încredere ridicat .
UMFVBT pregătește la standarde științifice superioare studenții, masteranzii dar și
docto ranzii români și străini și promovează un învățământ universitar și postuniversitar
modern în limbi de circulație internațională.
Rezultatele cercetării științifice, materializate în articole publicate în reviste cotate ISI
și BDI, sunt în creștere, iar pr oiectele câștigate de către Universitate aduc surse
complementare și substanțiale de venituri pentru instituție. Universitatea și -a propus planuri
strategice pentru cercetarea științifică în cooperare cu firme transnaționale în domenii de
interes major cum ar fi bolile degenerative, fiziologic, terapiile celulare și imunologice,
patologie pro -dentară și fitoterapia.
Peste 70% din absolvenții universității sunt absorbiți pe piața muncii (interne și
externe) încă din primii doi ani de la absolvirea facultăți i .
Strategia de CDI a universității este în acord cu obiectivele Programului European
Orizont 2020221 care vizează sporirea numărului de brevete, înmulțirea numărului de
cercetători, a doctorilor și doctoranzilor, fiind totodată susținute activitățile centr elor de
cercetare din domeniile angiogeneză, boli cardiovasculare, imunofiziologie și biotehnologii,
oncohematologice și transplant de celule STEM hematopoetice, boli periodontice,
gastroenterologie și hepatologie, modelarea sistemelor biologice și analiza datelor, diabet
zaharat și boli metabolice.
UMFVBT se confruntă, la ora actuală, cu problema spinoasă a posturilor vacante
destul de numeroase, la câteva facultăți și programe de studii.
Apare oportună continuarea eforturilor de a atrage studenți străini la programele de
studii în limbile engleză și franceză.
221 Comisia Europeană , ”Sprijinirea creșterii economice și a locurilor de muncă – o agendă pentru
modernizarea sistemelor de învățământ terțiar din Europa”. Comunicarea Comisiei către Parlamentul
European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor. COM (2011) 567
versiunea finală, SEC (2011) 1063,
http://www.umic.pt/images/stories/publicacoes6/SEC(2011)%201063%20final.pdf
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 219
Dezvoltarea unor scheme de parteneriat public privat pentru îmbunătățirea dotării și a
infrastructurii universității și implicarea studenților în mai mare măsură în proiectele de
cercetare și recompe nsarea acestora cu burse și alte stimulente materiale și morale reprezintă
aspecte cărora trebuie să li se acorde mai multă atenție.
Mai buna concordanță a învățământului universitar cu satisfacerea nevoilor pieței
muncii este necesară o contactare mai str ânsă a alumnilor , a me diului de afaceri și instituțiilor
publice, dar și luarea în considerare a propunerilor, sugestiilor și recomandărilor studenților,
menite să îmbunătățească managementul strategic al universității.
Strategia elaborării de prognoze cal itative și cantitative cu ajutorul unui sistem de
itemi de eficiență și eficacitate se află în deplină concordanță cu tendințele proprii
progresului științific și tehnologic dar și cu evoluția pe termenele scurt, mediu și lung
specifice pieței muncii exis tente în România sau pe plan internațional, în funcție de
obiectivele unei dezvoltări durabile și sustenabile a înv ățământului universitar.
În continuare, se impune ca toate planurile de învățământ să fie actualizate,
îmbunătățite și armonizate cu baremuri le europene. Acest proces trebuie compatibilizat și cu
realizările cele mai recente ale fenomenului state -of-the-art pe plan mondial222.
11.7. Universitatea Eftimie Murgu din Reșița (UEMR)
A. Scurtă prezentare a universității
UEMR a fost creată drept un centr u universitar în regiune și pentru regiune,
integrându -se, astfel, din punct de vedere instituțional și procedural în toate acele
criterii care se impun la nivel național și european. Autoevaluarea periodică a
universității, cât și a programelor de studii și a perfecționării sistemului construit în
vederea asigurării interne a calității se impun ca absolut necesare in continuare.
UEMR a fost înființată în anul 1992 ( HG 369 din 02.07.1992 și dispune de programe
de studii de licență , master și doctorat ; învățământul cu frecvență redusă este organizat
numai pentru doctorat, iar cel cu frecvență și la distanță – numai pentru prog ramele de
licență)223.
222 Palade A., Politici și strategii de marketing utilizate în marketingul educațional , teză de doctorat POSDRU
2007-2013. D/4/1.5.Programe doctorale și postdoctorale în sprijinul cercetării, 2016 ; Tarvid A. , The Role of
Industry in the Prevalence of overeducated in Europe , în ”Procedia Economics and Finance”, Vol.30, 2015,
pag.876 -884.
223 Carta Universității Eftimie Murgu din Reșita,
http://www.uem.ro/fileadmin/1_ACASA/Informatii/2_ROF_UEM_si_structuri_subordonate/2.2_C arta_U
niversitatii/Carta_UEMR_Editia3_Rev_0.pdf
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 220
B. Aspecte ale indicatorilor de eficiență, eficacitate și performanță universitară
Dacă în primii ani de func ționare a UEMR, numărul de studenți a fost în creștere la
toate facultățile, în ultimii ani se constată o scădere sensibilă a acestora, cauzată nu de un
management ineficient, sau de o infrastructură ori dotare necorespunzătoare, ci de faptul că
mulți st udenți sau absolvenți s -au orientat către alte locuri de muncă sau universități (din țară
sau din străinătate). A se vedea tabelul 1.24.
Tabel 24 Evoluția numărului de studenți înmatriculați în anul I la studii universitare de licență (inclusiv
români de pretutindeni)
LICENȚĂ
Anul Locuri
bugetate % Locuri cu taxă
% TOTAL % La zi/cu
frecvență La zi/cu
frecvență % Învățământ la
distanță
2012 -2013 409 22.86 39 24.07 96 37.65 544 24.66
2013 -2014 407 22.75 81 50.00 53 20.78 541 24.52
2014 -2015 393 21.97 17 10.49 30 11.76 440 19.95
2015 -2016 337 18.84 11 6.79 38 14.90 386 17.50
2016 -2017 243 13.58 14 8.64 38 14.90 295 13.37
Total
perioadă 1789 100 162 100 255 100 2206 100
Sursa: Raport privind starea universității în anu l 2016.
La studiile de licență a scăzut an de an numărul studenților, aceștia fiind mai mulți la
locurile bugetate decât la cele cu taxă la zi, sau învățământ la distanță. Până acum, nu s -a
putut stopa această tendință de reducere, ceea ce pune în perico l existența unor facultăți sau
programe de studii224.
Tabel. 25 Numărul studenților înmatriculați în anul I la studii universitare de master (inclusiv
români de pretutindeni) în anii 2012 -2017
MASTER
Anul Locuri bugetate
% Locuri cu taxă
% TOTAL %
La zi/cu frecvență La zi/cu frecvență
2012 -2013 201 17.51 206 54.64 407 26.69
2013 -2014 255 22.21 96 25.46 351 23.02
224 Raport activitate rector Universitatea ”Eftimie Murgu” din Reșita,
http://www.aracis.ro/uploads/media/Raport_sintetic_UEMR.pdf
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 221
2014 -2015 252 21.95 71 18.83 323 21.18
2015 -2016 226 19.69 3 0.80 229 15.02
2016 -2017 214 18.64 1 0.27 215 14.10
Total perioadă 1148 100.00 377 100.00 1525 100.00
Sursa: Raport privind starea universității în anul 2016.
La masterat, locurile bugetate (vezi tabelul 1.25) au fost ocupate aproape integral, în
timp ce locurile cu taxă au scăzut simțitor, în ultimii doi ani s -au înscris doar 4 studenți.
Tabel Error! No text of specified style in document. .26 Evoluția numărului de studenți
înmatriculați în anul I la studii de doctorat
DOCTORAT
Anul Locuri bugetate
% Locuri cu taxă
% TOTAL %
La zi/cu
frecvență Cu frecvență
redusă
2012 -2013 4 16 2 28.57 6 18.75
2013 -2014 6 24 2 28.57 8 25.00
2014 -2015 6 24 3 42.86 9 28.13
2015 -2016 3 12 0 0.00 3 9.38
2016 -2017 6 24 0 0.00 6 18.75
Total p erioadă 25 100 7 100.00 32 100.00
Sursa: Raport privind starea universității în anul 2016.
Înscrierile la doctorat, în anul I , atât cu bursă cât și cu taxă, au fost tot mai slabe .
Tabel Error! No text of specified style in document. .27 Evoluția numărului de studenți din
Republica Serbia și Republica Moldova în perioada 2005 – 2017
Perioada
Anul universitar 2005 –
2006 2006 –
2007 2007 –
2008 2008 –
2009 2009 –
2010 2010 –
2011 2011 –
2012 2012 –
2013 2013 –
2014 2014 –
2015 2015 –
2016 2016 –
2017
TOTAL
UNIVERSITATE 4 7 10 11 14 34 44 94 106 101 135 70
Sursa: Raport privind starea universității în anul 2016.
Evoluția numărului de studenți din Republicile Serbia și Moldova, în intervalul 2005 –
2017, reliefează o creștere substanțială până în anul 2015/2016, după care în perioada
2016/2017 are loc o diminuare sensibilă față de anul anterior.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 222
Comparativ cu 2008 -2009, atunci când Universitatea Eftimie Murgu – Reșița deținea
un număr total de 3540 de stud enți la facultățile sale, în perioada 2015 -2016 numărul lor s -a
diminuat la 1619, adică mai mult de 54%225.
La ora actuală, repartiția studenților pe facultățile universității este următoarea:
Facultatea de inginerie și management cu 328 studenți funcționeaz ă cu autorizație
provizorie și are 4 domenii de licență (inginerie mecanică, electrică, inginerie și
management, stații inginerești aplicate) și trei specializări (inginerie mecanică,
electromecanică; inginerie economică în domeniul mecanicii).
Facultatea de științe economice are 490 de studenți, funcționează cu autorizație
provizorie, având 3 domenii de licență (marketing, administrarea afacerilor,
contabilitate) și patru specializări (marketing, economia comerțului, turismului și
serviciilor, contabilitat e și informatică de gestiune); numărul studenților la
învățământul la distanță fiind semnificativ în anul 2015 -2016.
Facultatea de științe sociale are 684 de studenți și funcționează pe baza autorizării
provizorii, cu șapte domenii de licență (educație fiz ică și sport, drept, sociologie,
asistență socială, științe administrative, științe ale educației, teologie) și șapte
specializări (educație fizică și sport, drept european și internațional, resurse umane,
administrație publică).
Tabel Error! No text of specifi ed style in document. .28 Facultatea de Inginerie și Management
Nr.
crt. Ciclul de
studii Domeniul Specializarea/programul
de studii Nr. total
de studenți Integraliști Promovabilitate totală
(integra liști + credite)
Nr.
studenți
integraliști %
Nr.
studenți
promovați %
1. Studii
universitare
de licență Inginerie
industrială Tehnologia construcțiilor
de mașini 0 0 0 0 0
Ingineria sudării 0 0 0 0 0
Ingineria
material elor Ingineria procesării
materialelor 5 5 100 5 100
Inginerie
mecanică Inginerie mecanică 52 32 61,53 47 90,38
Inginerie și
management Inginerie economică în
domeniul mecanic 45 31 68,88 36 80
Inginerie economică în
domeniu l electric,
electronic și energetic 0 0 0 0 0
Inginerie
electrică Electromecanică 59 26 44,06 41 69,49
Științe
inginerești
aplicate Informatică industrială 53 23 43,39 38 71,69
225 Ibidem, p.25.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 223
Nr.
crt. Ciclul de
studii Domeniul Specializarea/programul
de studii Nr. total
de studenți Integraliști Promovabilitate totală
(integra liști + credite)
Nr.
studenți
integraliști %
Nr.
studenți
promovați %
2. Studii
universitare
de masterat Inginerie
indus trială Concepția, testarea și
diagnosticarea
echipamentelor
industriale 34 26 76,47 28 82,35
Ingineria
materialelor Procesarea avansată a
materialelor metalice 13 12 92,30 12 92,30
Inginerie și
management Managementul afacerilor
în industrie 50 33 66 36 72
Inginerie
electrică Sisteme electrice avansate 17 15 88,23 15 88,23
Sursa: Raport privind starea universității în anul 2016.
După cum rezultă din tabelul 1.28, la Facultatea de Inginerie și Management pentru 3
speci alizări ( tehnologia construcțiilor de mașini, ingineria sudării și ingineria economică în domeniul
electronic, electronic și energetic), nu mai sunt studenți.
Tabel Error! No text of specified style in document. .29 Facultatea de Științe Economice
Nr.
crt. Facultatea Domeniul Specializarea/programul
de studii Nr. total
de
studenți Integraliști Promovabilitate totală
(integraliști + credite)
Nr.
studenți
integraliști %
Nr.
studenți
integraliști %
1
Studii
universitare
de licență
(cursuri de
zi) Marketing Marketing 54 30 55,55 42 77,77
Administrarea
afacerilor Economia comerțului,
turismului șiserviciilor 74 44 59,45 56 75,67
Contabilitate Contabilitate și informatică
de gestiune 110 77 70 91 82,72
Studii
universitare
de licență
(ID) Marketing Marketing 36 23 63,88 29 80,55
Administrarea
afacerilor Economia comerțului,
turismului și serviciilor 32 13 40,62 21 65,62
2 Studii
universitare
de masterat Marketing Marketing și comunicar e în
afaceri 66 34 51,51 45 68,18
Administrarea
afacerilor Administrarea afacerilor în
turism, comerț și servicii 78 56 71,79 61 78,20
Contabilitate Expertiză contabilă și
evaluarea firmei 90 68 75,55 73 81,11
Sursa: Raport privind starea universită ții pentru anul 2016.
Cei mai numeroși studenți înscriși la licență, din cadrul Facultății de Științe Economice se
află la programul de studii Contabilitate și informatică de gestiune (110), după care urmează
studiile masterale Expertiză contabilă și eval uarea firmei (90). Celelalte programe de studii au
înmatriculate între 78 și 32 de studenți fiecare.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 224
Deși numărul de studenți este în scădere, în general, la facultățile economice, la toate
universitățile analizate, această profesie este considerată încă avantajoasă deoarece sunt locuri
de muncă disponibile la numeroase societăți comerciale și instituții publice.
Tabel Error! No text of specified style in document. .30 Facultatea de Științe Sociale
Nr.
crt. Facultatea Domeniul Specializarea/programul
de studii Nr. total
de
studenți Integraliști Promovabilitate totală
(integraliști + credite)
Nr.
studenți
integraliști %
Nr.
studenți
integraliști %
1
Studii
universitare
de licență
(cursuri d e
zi) Științe
administrative Administrație publică 84 57 67,85 67 79,76
Drept Drept european și
internațional 120 68 56,66 87 72,50
Asistență
socială Asistență socială 56 37 66,07 42 75,00
Teologie Teologie ortodoxă didactică 46 33 71,73 41 89,13
Educație fizică
și sport Educație fizică și sportivă 87 28 32,18 67 77,01
Științe ale
educației Pedagogia învățământului
primar și preșcolar 111 85 76,57 103 92,79
Sociologie Resurse umane 30 26 86,66 28 93,33
Studii
universitare
de licență
(ID) Științe
administrative Administrație publică 26 18 69,23 23 88,46
2 Studii
universitare
de masterat Științe
administrative Managementul instituțiilor
publice 19 18 94,73 18 94,73
Administrație publică
europeană 43 25 58,13 31 72,09
Sociologie Managementul serviciilor de
asistență socială 50 30 60,00 36 72,00
Teologie Studii de teologie pastorală
și misiune creștină 38 34 89,47 35 92,10
Sursa: Raport privind starea universității referitor la anul 2016
Facultatea de Științe Sociale la ambele f orme de studii (licență și masterat) are înscriși
710 studenți, cei mai mulți fiind la Drept European și Internațional și Pedagogia
Învățământului Primar și preșcolar, deoarece în aceste sectoare există cerere de forță de
muncă pentru specializările pe ca re le pregătește facultatea. După a cestea, urmează Educația
Fizică și Sportivă și Administrația Publică.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 225
Consider că, pe viitor, Universitatea Eftimie Murgu din Reșița, din cauza tendinței de
scădere a numărului de studenți, va trebui să -și restrângă număr ul de programe de studiu și
specializări.
Gradul de reușită în anul 2015 (promovabilitate) este un indicator al
eficacității activității universitare, a fost pentru învățământul cu frecvență între 65,2% –
88,5%, iar la învățământul la distanță s -a situat în intervalul 68,2% – 94,7%. În anul 2016, am
observat că gradul de reușită referitor la studiile de licență, a crescut de la 26,4% la 57,5%,
ceea ce reliefează un reviriment de performanță . Un coeficient de reușită pentru licență a fost
crescut, de aseme nea, la programul de inginerie mecanică.
Ca aspecte pozitive ale managementului universitar, menționez următoarele:
activitatea Comisiei pentru Evaluarea și Asigurarea Calității, implementarea programului
denumit strategic Plan –Do-Check -Act (planifică – realizează –verifică – acționează),
încheierea unui contract între facultăți și studenți cu angajatorii regionali și locali, precum și
preocuparea în vederea îmbunătățirii constante a pregătirii profesionale și promovării cadrelor
didactice în baza uno r criterii științifice și în concordanță cu practicile universitare ale țărilor
avansate.
Concluzii și remarci finale
Se impune necesitatea elaborării unei schițe strategice, care să conțină obiective și
măsuri, prin care să se contracareze factorii n egativi, care să pună accent pe intensificarea
caracterului antreprenorial al universității, încercându -se astfel o corelare mai bună dintre
problemele impuse de dezvoltarea durabilă, în general, și cele ale regiunii. Se impune, de
asemenea, implementar ea unui management al riscului și vulnerabilităților, în scopul creșterii
rezilienței economice și sociale, a diminuării inegalităților și decalajelor pe plan economic,
social și ambiental față de universitățile din Timișoara.
Totodată apar opo rtune, îmb unătățirea nivelului calitativ al activității universitare,
prevenirea și înlăturarea factorilor care au condus la acordarea de către comisia ARACIS a
calificativului grad de încredere limitat , ținând seama că programele de studii evaluate de
către comisii la Electromecanică (IF), Contabilitate și Informatică de Gestiune (IF) și
Marketing (ID) au reușit să -și mențină acreditarea cu calificativul încredere.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 226
Concluzii generale
La finele acestei cercetări se i mpun câteva concluzii generale, după cum urmează:
1. Ritmul de dezvoltare a societății contemporane (pe plan economico -social, cultural –
universitar și politic) solicită implementarea, la nivelul sistemului de învățământ universitar, a
unui antreprenoriat a cademic de natură să asigure eficiența și eficacitatea activităților
universitare curricular e și extra -curriculare.
2. Antreprenoriatul academic implică, la rândul său, o reconfigurare a raporturilor
instituite instituțional între:
Profesor – student;
Student – universitate;
Societate (reprezentată prin antreprenor) – universitate;
Antreprenor – student.
Toate acestea au fost pe larg prezentate și argumentate cu trimiteri la bibliografia de
specialitate în capitolul lV al lucrării de față.
3.Studentul rev ine, așadar, în societate cu o pregătire profesională net superioară
față de mai vârstnicii lui colegi, deoarece știe acum, grație parcurgerii unui sistem de
învățământ antreprenorial, care sunt nevoile reale din societatea în care își va activa efectiv ca
profesionist de acum încolo. Pregătirea lui teoretică va fi susținută de cea practică, concretă,
care îl va ajuta să rezolve problemele reale.
4. se accentuează raportul strâns stabilit între antreprenor și universitate ,
respectiv între antreprenor și stu dent, căci studentul va fi încurajat să își deschidă propria lui
afacere, îndeaproape consiliat de către antreprenori, oameni de afaceri cu experiență în
domeniul respectiv.
5. Universitățile antreprenoriale de pretutindeni se caracterizeaază prin legătur ile
dintre stabilite între 3 entități majore în societate: Universitate – Industrie – Guvern , în
cadrul acestora domeniul antreprenorial deținând un rol special. Matricea general cunoscută a
antreprenoriatului academic nu prezintă în amănunt toate traiecto riile posibile ale producerii
cunoașterii și funcțiile domeniului antreprenorial al universității, în contact direct cu
componentele de educație și cercetare.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 227
6. se impun atenției modelele de optimizare a procesului de antreprenoriat
academic, (prezentate pe larg și exemplificate în capitolul Vl al lucrării de față):
TRIZ (Teoria Rezolvării Creative a Problemelor);
Modelul Phase Gate;
Modelul Fuzzy Front End;
Ciclul PDCA
Aceste modele, aplicate în sistemul de învățământ universitar, oferă posibilitatea real izării
unui antreprenoriat academic eficient.
7. Necesitatea promovării companiilor spin -off devine o coordonată esențială a vieții
contemporane, în sensul reconfigurării spiritului universitar -academic în scopul dezvoltării
relației societate – universita te.
8. am remarcat o armonioasă încadrare a învățământului universitar românesc în
spațiul universitar european de prestigiu (Germania, Spania, Portugalia, Marea Britanie,
Franța) prin studiile comparative pe care le -am întreprins (în capitolul Vlll al luc rării de față),
ceea ce dovedește preocuparea constantă și serioasă a României de a promova un învățământ
universitar de înaltă calitate științifică. Atât programele de studiu au fost reconfigurate, ariile
curriculare și cele extra -curriculare, cerințele r eferitoare la creșterea calității științifice a
personalului didactic universitar au urmărit itemii de evaluare europeni. Formele de evaluare a
studenților s -au îmbunătățit prin transparență și competitivitate.
9. de asemenea, prelungind studiul comparati v în spațiul strict al Europei Centrale și
de Est (Estonia, Lituania, Bulgaria, Rusia, Moldova, Ucraina), am observat o suită de
transformări care a afectat atât România, cât și țările menționate, aparținând acestui spațiu
geografic, transformări care au vi zat legislativul care a trebuit să stea la baza reconfigurării
învățământului nostru universitar.
10. am remarcat apariția și dezvoltarea unui număr impresionant de mare de unități
de învățământ universitar bazate pe principiile antreprenoriatului academic modern. Le -am
prezentat (sub aspectul obiectivelor urmărite, a priorităților avute în vedere, a activităților
desfășurate, a performanțelor obținute dar și a acelor aspecte dificile cu care, în mod firesc, se
confruntă, ținând cont pe parcurgerea unei et ape de pionierat. Acestea sunt:
The Entrepreunership Academy (EA);
CROS;
Universitatea Babeș -Bolyai;
Facultatea de Antreprenoriat, Ingineria și Managementul Afacerilor (FAIMA).
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 228
Studiile de caz ale celor 7 universități din Regiunea Vest reliefează existen ța a două
categorii majore de învățământ superior:
a) universități în centre urbane mari, cu importanță națională și regională, așa cum
sunt Timișoara și Craiova;
b) universități de talie mai mică, cu impact în primul rând regional, așa cum sunt
cele din Arad, T ârgu Jiu, Petroșani și Reșița.
11. Din punct de vedere economico -social, regiunea Vest este mai dezvoltată comparativ
cu Sud -Vest Oltenia și deține un sistem de învățământ universitar, mai extins (atât ca
specializări, cât și ca dimensiune a instituției) și calitativ mai competitiv. De aceea, în
clasificarea la nivel internațional REPE efectuată în iulie 2017, două facultăți din Regiunea
Vest, și anume Facultatea de Economie și Administrația Afacerilor (din cadrul UVT) și
Facultatea de Management în Produ cție și Transport (Universitatea Politehnică Timișoara) s –
au situat, dintr -un total de 27 de facultăți din România, pe locurile 4 și respectiv 13, în timp ce
Facultatea de Economie și Administrația Afacerilor (Universitatea din Craiova) și Facultatea
de Ec onomie și Administrația Afacerilor a Universității Constantin Brâncuși din Tg. -Jiu
ocupau în ierarhie respectiv pozițiile 9 și 11.
12. Scăderea populației în România, ca urmare a reducerii drastice a ratei natalității în țara
noastră, în anii 1990 -1992, mi grației externe în țările dezvoltate, după anul 1990, precum și
din cauza crizei economice și financiare, declanșate în anii 2009 -2010, au avut ca efect
reducerea în grade diferite a numărului de studenți, masteranzi și doctoranzi, practic, la toate
univer sitățile și facultățile, cu excepția regiunii de dezvoltare Vest, unde scăderea a fost mai
redusă și de scurtă durată, doar la unele facultăți, numărul total de studenți menținându -se la
aproximativ același nivel. Am remarcat următoarele fenomene, cu carac ter generalizat la
universitățile care mi -au servit drept studiu de caz:
a. Ca urmare a creșterii puternice a numărului de universități particulare, îndeosebi a
facultăților din domeniul științelor sociale, economice, juridice și umane, cele mai afec tate de
declinul demografic au fost aceste domenii universitare, inclusiv datorită scăderii nivelului
veniturilor populației.
b. Destructurarea economiei naționale și îndeosebi dezindustrializarea, în perioada de
tranziție, au determinat reducerea număru lui de studenți ceea ce, în prezent, a condus la un
dezechilibru în oferta universitară în sensul că, la ora actuală, există un excedent de
absolvenți de facultăți juridice, sociologie, ziaristică și alte domenii ale științelor umane, care
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 229
nu-și găsesc un loc de muncă și la penurie de absolvenți în domeniul științelor pozitive
tehnice (STIM) pentru care cererea în economie a început să crească, îndeosebi ca urmare a
reluării politicii de industrializare bazată pe specializarea inteligentă (knowledge -based) și
creșterii gradului de digitalizare a economiei.
c. Indicatorii de performanță specifici pentru învățământul terțiar din regiunile studiate
se caracterizează prin performanțe destul de scăzute și o diminuare mai mare a ofertei de
studenți excepție fac Timișoara și Craiova). Aceasta a generat o serie de probleme
organizaționale atât în sectorul public cât și în cel de stat, ajungându -se în unele cazuri la
desființarea de facultăți sau specializări din cauza lipsei de studenți.
d. Deși se afirmă de căt re unii specialiști că în toate țările există o decorelare
(mismatching) quasi permanentă între oferta universitară de compentențe și calificări
comparativ cu cerințele pieței, în România această decorelare pare să aibă dimensiuni cu mult
mai mari reflecta tă de rate înalte a șomajului în rândul tinerilor, pe piața muncii, resimțindu -se
un deficit de calificări și competențe în domeniile IT&C, sănătății (exceptând farmaciștii și
stomatologii), al CDI și, învățământului al unor servicii financiare și publice.
e. Regiunea Sud -Vest Oltenia are o pondere mai mică a persoanelor cu studii terțiare în
total populație, față de Regiunea Vest și medie pe țară.
Accentul care se pune pe evaluarea calității și pe excelență în
învățământul superior românesc, în concordanță cu prevederile și directivele UE în
domeniul educației terțiare, deocamdată nu a dat decât rezultate care, în unele cazuri,
pot fi promițătoare dar nu satisfăcătoare per ansamblu. Universitățile României și deci
și cele care fac obiectul prezentei cercetă ri nu se află pe poziții semnificative în
clasamentele universitare internaționale. Cauzele unor astfel de poziții sunt multiple,
între care, calitatea rezultatelor învățământului superior din România, care, nu se
situează la niveluri performante pe plan i nternațional, între altele, și datorită
subfinanțării acestuia, slabei infrastructuri de cercetare, dar și migrației creierelor a
căror încercare de a fi stopată nu a dat rezultatele pe care le -am așteptat.
În plus, un sistem performant al învățământului t erțiar, date fiind forțele
inerțiale care -i sunt caracteristice, se edifică în perioade de timp îndelungate, fiind în
joc o serie de factori și aspecte de natură structurală care nu permit transformări
radicale ”peste noapte” (vezi, de exemplu, timpul nece sar pregătirii cadrelor didactice
la niveluri competitive).
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 230
Senatul Universităților, prin comisiile sale permanente, având rolul de a
elabora propuneri de metodologii, regulamente, amendamente, precum și studii
privind factorii de creștere eficientă și efi cace a activității universitare, ar trebui
să-și intensifice preocupările pentru crearea fiecărei facultăți sau program de
studii , pornind de la necesitatea atenuării dezechilibrelor și discordanțelor
(mismatching) dintre volumul și structura ofertei educa ționale universitare și cerințele
de cadre cu pregătire superioară ale economiei și societății pe perioade de timp,
categorii socio -profesionale și spații teritoriale diferite, cu trebuințe particulare.
Elaborarea de proceduri privind urmărirea în carieră a
absolvenților trebuie să aibă ca obiective – modalități și responsabilități pentru
identificarea încadrării/inserției absolvenților pe piața muncii și pentru monitorizarea
traseului profesional:
oferirea de feed back conducerii facultății privind consta tarea, identificarea și
cuantificarea integrării absolvenților pe piața muncii;
identificarea continuării studiilor pentru masterat, doctorat sau învățare
continuă;
formarea unei baze de date privind gradul de absorbție al absolvenților;
se aplică această procedură pentru toți, se analizează cauzele pentru care nu și –
au ridicat diplomele într -un interval de un an;
culegerea datelor și prelucrarea lor de către Comisia de Consiliere și Orientare
în Carieră (CCOC) care va elabora anual rapoarte privind urmărir ea
absolvenților pe piața muncii;
monitorizarea rezultatelor activității de CDI pe universități, facultăți,
programe de studiu de licență, masterat și doctorat oferă o imagine a
evoluției competitivității și vizibilității științifice a universităților și i mplicit a
eficienței și eficacității acestora.
Elaborarea unor strategii ale dezvoltării și evoluției fiecărei
universități și facultăți presupune abordarea misiunii, viziunii, obiectivelor generale și
specifice, pe diferite perioade, pe baza folosirii uno r indicatori adecvați
particularităților fiecărui domeniu din punctele de vedere ale progresului științific și
tehnologic , cu pilonii săi economic, social și ambiental, ale celei de a 4 -a Revoluție
industrială bazată pe digitalizare și, nu în ultimul rând, ale cerințelor cantitative și
calitative ale pieței muncii, incluziunii și echității sociale.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 231
Urmărirea permanentă a evoluției nivelului de performanță în
universități și facultăți, pe baza unor standarde și criterii practicate pe plan
internațional, treb uie să devină o practică uzuală a managementului universitar care să
fie utilizată eficient și eficace la reducerea decalajelor absolute și relative față de cei
mai buni performeri, la adaptarea curriculei atât la nevoile economico -sociale ale țării,
precu m și la avertizarea timpurie, a eventualelor disfuncții, vulnerabilități și prejudicii
în sectorul de predare, învățare și cercetare universitară.
În scopul consolidării legăturii dintre activitatea practică, învățământ și
cercetare este nevoie de implicar ea învățământului universitar în fundamentarea
deciziilor din diferitele sectoare de activitate, precum și de o colaborare mai eficientă
din cadrul schemelor de parteneriat public -privat, de combatere a riscurilor și
vulnerabilităților și de creștere a rez ilienței economico -sociale, tehnologic, ambiental
și geopolitic la diferitele categorii de șocuri interne și externe.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 232
BIBLIOGRAFIE
A. Documente oficiale, rapoarte
Carta Universității ”Aurel Vlaicu” din Arad,
http://www.uav.ro/files/documente/reglementari%20interne%20uav/00.01%20Carta
%20Universitatii%20Aurel%20Vlaicu.pdf
Carta Universității ”Constantin Brâncuși” di n Târgu -Jiu,
http://www.utgjiu.ro/docs/2015/CARTA%20UCB%2016.06.2015.pdf
Carta Universității din Petroșani,
http://www.upet.ro/documente/Carta%20UPET%202015.pdf
Carta Universității”Eftimie Murgu” din Reșita,
http:/ /www.uem.ro/fileadmin/1_ACASA/Informatii/2_ROF_UEM_si_structuri_subordo
nate/2.2_Carta_Universitatii/Carta_UEMR_Editia3_Rev_0.pdf
Carta Universității de Vest din Timișoara,
https://www.uvt.ro/files/fb62f2f2634ec836f1dc23caa18b983df7c098a0/
Carta Universității de Medicină și Farmacie ”Victor Babeș” din Timișoara,
http://www.umft.ro/carta -universitara_539
Carta Un iversității de Farmacie și Farmacie din Craiova,
http://www.umfcv.ro/files/!/!/!!Carta%20UMFCV.pdf
Comisia Europeană , ”Sprijinirea creșterii economice și a locurilor de muncă – o agendă
pentru modernizarea sistemelor de învățământ terțiar din Europa”. Comunicarea
Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social
European și Comitetul Regiunilor. COM (2011) 567 versiunea finală, SEC (2011)
1063,
http://www.umic.pt/images/stories/publicacoes6/SEC(2011)%201063%20final.pdf
Raport activitate rector Universitatea ”Aurel Vlaicu” din Arad,
http://www.uav.ro/files/conducere/Raport%20anual%20privind%20starea%20universit
%C4%83%C5%A3ii%202016.pdf
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 233
Raport activitate rector Universitate de Farmacie și Farmacie din Crai ova,
http://www.umfcv.ro/files/!/r/!Raport%20anual%20UMFCV%202011%20starea%20uni
versitatii%20RECTOR.pdf
Raport activitate rector Universitat ea ”Eftimie Murgu” din Reșita,
http://www.aracis.ro/uploads/media/Raport_sintetic_UEMR.pdf
Raport activitate rector Universitatea ”Constantin Brâncuși” din Târgu -Jiu,
http://www.utgjiu.ro/docs/2017/raport_senat_03_04.pdf
Raport activitate rector Universitatea din Petroșani,
http://www.upet.ro/documente/rapoarte/2016/Raportul%20privind%20starea%20Univer
sitatii%20din%20Petrosani%20in%20%20anul%202015.pdf
Raport activitate rector Universitatea de Medicină și Farmacie ”Victor Babeș” din Timișoara,
http://www.umft.ro/data_files/documente -atasate -sectiuni/3196/raport.rector.2016.pdf .
National Strategy for Higher Educati on to 2030 – Report of the Strategy Group, January
2011, http://hea.ie/assets/uploads/2017/06/National -Strategy -for-Higher -Education –
2030.pdf
Staff Workin g Document on the on the Assessment of Key Competences ”, precum și
”Entrepreneurship Education at School in Europe – National Strategies Curriculum and
Learning Outcomes ”, Eurydice, 2012,
eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/documents/thematic_reports/145 RO.pdf
B. Cărți, tratate, cursuri universitare
ARACIS, Barometrul calității. Starea calității în învățământul superior din România
(www.ARACIS.ro ) , 2010.
Andrei Solomia – Cultură antreprenorială , Editura „Eftimie Mu rgu”, Reșița, 2007
Androniceanu, A., Managementul schimbărilor , Editura All Educațional, București, 1998.
Aubin M., Pina A. et al., Study on efficiency and effectiveness of public speeding on tertiary
education , EU, Economic Papers, 2009.
Bayad M, Schmi tt C, – Universite et entrepreneuriat: La diversite des modeles, in Universite
et entrepreneuriat. Une relation en quete de sens . Paris: L’Harmattan, 2005.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 234
Beare Hedley, Caldwell Brian, Ross H. Millikan, Creating an Excellent School: Some New
Management Techniques , Routledge, London, 1989.
Burgoyne, J., M. Pedler și T. Boydell , Spre Compania de învățare: concepte și
practici, Londra, McGraw -Hill, 1994.
Cherwitz, R.A., Darwin, T, Crisis as opportunity: an Entrepreneurial Approach to
Productivity in Higher Education , în J.E.Miller, J. Groccia (eds.), Enhancing Productivity in
Higher Education , Bolton, M.A.: Anker Publishing, 2005.
Chină, Remus, Managementul calității în educație , editura Pro Universitaria, București, 2015.
Chină, Remus, Managementul inov ării în educație , Editura Pro Universitaria, București,
2015.
Clark, Burton, R. , Creating Entrepreneurial Universities: Organizational Pathways of
Transformation . Oxford: International Association of Universities and Elsevier Science Ltd.
(Issues in High er Education Series), 1998.
Clark, Burton, Research and advanced education in modern universities , in ” Research and
advanced education in modern universities”, Ragnvald Kalleberg, Fredrik Engelstad, Grete
Brochmann, Arnlaug Leira, Lars Mjøset (ed.) Compa rative Perspectives on Universities
(Comparative Social Research, Volume 19) Emerald Group Publishing Limited.
Dempster, Neil, The Treasure Within: Leadership and Successful Planning , The Australian
College of Education, Canherra, 2007.
Dempster, Neil, MacBeath, John (eds.) Connecting Leadership and Learning: Principles for
Practice , Routledge, London, 2008.
Dempster, N., Logan, G., Wide Perspective on Australian Education , Ingram LTD,
Melbourne, 2008.
Drucker, Peter, F. 1985, Innovation and Entrepr eneurship , HarperCollins Publishers, 1985.
Drucker P. – Inovația și sistemul antreprenorial , Editura „Enciclopedică”, București, 1993
Druzdzel, Marek J. and Roger R. Flynn, Decision Support Systems , Encyclopedia of Library
and Information Science, Sec ond Edition, Allen Kent (ed.), New York: Marcel Dekker, Inc.,
2002.
Duric, Ladislav, “ Elements de psychologie de l education", UNESCO, Paris, 1991.
Dușe, C.S ., Managementul educațional , vol l, editura ULB Sibiu, 2006.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 235
Easterby -Smith, Mark, Araujo, Luis, John Burgoyne, Organizational Learning and the
Learning Organization: Developments in Theory and Practice, SAGE, UK, 1999.
Etzkowitz, Henry, Triple Helix: University, Industry, Government in Action , Routledge,
United Kingdom, 2008.
European Union, Mission report . European Union Fact -Finding Mission to the Baltic States
(Estonia, Latvia and Lithuania) , 7-12 november, 1992.
European Union, Mission report . European Union Fact -Finding Mission to the Baltic States
Frunzăverde Doina, Irimia H., Rîndașu Venera – Antreprenoriat: teorie și practică , Editura
„Mirton”, Timișoara, 2005 .
Fayolle, A., Verstraete, T. , „ Patru paradigme pentru a identifica domeniul cercetării
antreprenoriatului“ , al 7 – lea Congres Internațional Francofon antreprenoriatul și IM M –
urile, Asociația Internațională a antreprenoriatului și a IMM – urilor, Editura Monitorul
Oficial, București, 2004.
FILION ,Louis Jacques, Entrepreneurial Typologies: Are They Really Useful? Published in
Brauchlin E., Pichler, J.H. (Eds) , «Unterneh mer und Unternehmens -perspektiven für Klein –
und Mittelunternehmen», Festschrift für Hans Jobst Pleitner, Duncker & Humblot, Berlin/ St.
Gallen : 163 -172, 2000.
Fraser, J.Barry, “Classroom Environment”, Croom Helm Ltd, New Hamshire, 1986.
Furlong, Ad am, Dempster, Neil, What Do We Know About Leadership?, Routledge, London,
2010.
Gasse, Y. , "Crearea și Managementul afacerilor", pag. 147 -159 în Filion LJ (Ed),
Managementul IMM – urilor, St. Laurent, Quebec, Prentice Hall, 2007.
Gómez -Gras, Jose Maria , INDICATORS OF ACADEMIC ENTREPRENEURSHIP :
Monitoring determinants, start -up activity and wealth creation, Universidad Miguel
Hernández de Elche, 2007.
Granovetler, Mark, Getting a Job: A Study of Contacts and Carreers , University of Chicago
Press, USA, 1995
Griffin T., Evaluating QFD´s Use in Firms as a Process for Developing products, The
journal of Product Innovation Management 9 (3), 1992.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 236
Herbert, R. F. and Link, A. N. , The Entrepreneur – Mainstream Views and Radical Critiques
(2nd. Edition), Pr aeger, New York, 1988.
Iosifescu, S., Management educațional. Ghid metodologic pentru formarea formatorilor,
MEC, Institutul de știinte ale educației, București, 2001.
Iosifescu, Ș. (coord.) Managementul educațional pentru instituțiile de învățîmânt , Edi tura
Tipogrup Press, București, 2001.
Irimia H. – Antreprenorul – dușmanul birocrației , Revista „Economistul” nr. 779/1996
Lockett, A., Wright, M., Resources, capabilities, risk capital and the creation of university
spin-out companies , Research Pol icy 34 (7), 1043 –1057, 2005.
Jinga, I., Conducerea învățământului. Manual de management educațional , Editura
didactică și pedagogică, București, 1993
Joița E., Management educațional , Editura Polirom, Iași, 2000.
Jones, G., Organizational Theory. Des ign and Chang e, the 5th edition, Prentice Hall, 2007 .
Karcisky, Tessa , Direct and Indirect Effect of New Bussines Growth , în Gorkan Ahmetoglu,
Tomas Chamorro -Premuzio, Bailey Klinger, Tessa Karcisky (eds ), The Wiley Handbook of
Entrepreneurship , Hoboken, NJ, John Wiley& Sons, 2017 .
Korka, M. (coord.) . Educație de calitate pentru piața muncii , Editura Universitară, București,
2009
Lafaye, C., Sociologia organizațiilor , Editura Polirom, Iași, traducere Aurelia Boltașu, 1998.
Marek J. Druzdzel and Roger R . Flynn , Decision Support Systems , Encyclopedia of Library
and Information Science, Second Edition, Allen Kent (ed.), New York: Marcel Dekker, Inc.,
2002.
Maribel Guerrero, David Urbano, James Cunningham, Damien Organ , Entrepreneurial
universities in t wo European regions: a case study comparison , J Technol Transf, DOI
10.1007/s, 2012.
Markman, G.D. et al. , Entrepreneurship and university -based technology transfer , în revista
Journal of Business Venturing 20, 241 –263, 2005.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 237
Mihăilescu, Ioan, Lazăr Vlăsceanu, Cătălin Zamfir, Higher Education Reform in Romania ,
Ministry of Education, Bucharest, 1994.
Mihăilescu, Ioan, Sisteme de învățământ superior în Europa Centrală și de Est , Agenția
Națională Socrates, Editura Alternative, București, 1997.
Mucch ielli, A., Arta de a influența. Analiza tehnicilor de manipulare .Editura Polirom, Iași,
2002.
Mustar, P., Wright, M., Convergence or path dependency in policies to foster the creation of
university spin -off firms? A comparison of France and the United King dom în revista The
Journal of Technology Transfer 35 (1), 42 –65, 2010.
Neacșu, I., Instruire și învățare , Editura Științifică, București , 1990
Neculau, Adrian, (coordonator), “Psihologia câmpului social –Reprezentările sociale”,
Polirom, Iași, 1997.
Newman, Clarke , Academic Education Nowadays , London, University of London Press
(Ltd), 1994.
Niculescu, B ., Noi, particula și lumea , Rditura Junimea, Iași, 2007.
Nonaka, Ikujiro, Takeuchi, Hirotaka, The Knowledge -creating Company: How Japanese
Companies Create the Dynamics of Innovation , Oxford University Press, UK, 1995.
Nonaka, Ikujiro, Toshihiro, Nishiguchi, Knowledge Emergence: Social, Technical, and
Evolutionary Dimensions of Knowledge Creation, 1st Edition, Oxford University Press, UK,
1999.
Palade A., Politici și strategii de marketing utilizate în marketingul educațional , teză de
doctorat POSDRU 2007 -2013. D/4/1.5.Programe doctorale și postdoctorale în sprijinul
cercetării, 2016.
Păunescu M.(coord), Vlăsceanu L.(coord.), et al., Calitatea învățămâ ntului superior din
România , Editura Polirom, 2011.
Pânișoară, I., O.Comunicarea eficientă. Editura Polirom, Iași, 2003
Poenaru, Romeo, "Deontologie Generală", Erasmus, București, 1992.
Popescu, V.Vasile, "Știința conducerii învățământului", EDP, Bucure ști, 1973.
Pradel, Marcus, Schulte, Thorsten, Guerilla Marketing für Unternehmertypen: Auf Abwegen
zum Erfolg , Verlag Wiessenschaft&Praxis, Taschenbuch, 2006.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 238
Rânea, C., Badea C. Dan – Bazele Inovării și Transferului de Tehnologie , Editura ELECTRA,
Bucu rești, 2003.
Schmitt C, – Universite et entrepreneuriat. Une relation en quete de sens , Paris:
L’Harmattan, 2006.
Schumpeter J. – Capitalism, socialism and democracy , London: Routledge, 1996 .
Scott, Peter, Going Beyond Bologna: Issues and Themes , în Adrian Curaj, Peter Scott, Lazăr
Vlăsceanu, Lesley Wilson (editors), European High er Education at the Crossroads Between
the Bologna Process and National Reforms, New Yoyk, London, 2012.
Smart John C ., Education & Language Higher Education Higher Education: Handbook of
Theory and Research , Routledge, London, UK, 2009.
Stanciu, Ștefan, Universitatea antreprenorială , colecția Smart Books, Editura Tritonic,
București, 2010.
Ștefănescu Ramona – Rolul inițiativei antreprenoriale în organizarea spațiului geografic din
Banat – Teză de doctorat, București, 2008
Șoim H. – Antreprenoriatul: concepte, culturi, metode și tehnici , POSDRU 2007 -2013 .
Ștrenc, A.,C.,Popescu, M., Valorificarea rezultatelor cercetării din universități : proprietatea
intelectuală și planul de afacer i, Editura Universității "Lucian Blaga" din Sibiu, 2011.
Vasile V.(coord.), Zaman Gh., Perț S., Zarojanu F., Restructuring Romania’s education
system considering the ecolution from the domestic market perspective and impact on RDI
progress, European Insti tute of Romania, Strategy and Polict Studies, 2008.
Văduva S. – Antreprenoriatul. Practici aplicative în România și alte țări în tranziție , Editura
„Economică”, București, 2004 .
Verger,Jaques, A History of the Universities in Europe , în Ted Tapper, Dav id Palfreyman,
The Collegial Tradition in the Age of Mass Higher Education, UK, Oxford, 2010.
Vlăsceanu Mihaela – Economie socială și antreprenoriat , Editura „Enciclopedică”,
București, 1993
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 239
Zaharia, S.E., Transformări antreprenoriale în învățământul superior românesc, în
V.Mureșan (coord.), Manifest pentru o universitate antreprenorială , Editura Punct, București,
2002.
Zaman Gh.(coord.), Georgescu G.(coord.) et al., Dezvoltarea economică endogenă la nivel
regional. Cazul României, Editura Expert. Bu curești, 2015.
Zaman Gh., Geamănu M., Dezvoltarea durabilă și eficiența economică , Editura Fundația
”România de Mâine”, București, 2014.
Zaman Gh. et al., Studiu privind segregarea pe piața muncii , Editura Fundației ”România
de Mâine”, ProFemin Antrep., București, 2012.
;
Weight, Douglas, Education and Human Evolution. A new Era Nowadays , Routledge,
London, 2016.
Welsch, H., Entrepreneurship: the Way Ahead , London, New York, Routledge, 2004.
Wissema, J. G. , Towards the Third Generation, University Managing the university in
transition, Routledge, United Kingdom, 2009.
Matthew S. Wood – A process model of academic entrepreneurship , în revista Business
Horizons, 54, 2011.
World Intellectual Property Organization (2001), Guidelines on Developing I ntellectual
Property Policy , WIPO Publication No. 848(E),
C. Publicații, articole în reviste de specialitate
Agachi Paul Șerba, Nica Panaite, Ierarhizarea universităților din România. Metodologie de
aplicare , 2015.
Auril//UUK//Patent Office, UK , A Guide to MANAGING Intellectual Property, 2009.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 240
Aarma, O., Tamtik, M., Coping with the Results of Civilizational Incompetence, Estonian
Higher Education in Undergoing Reform, în ”Higher Education in Europe”, 2010, XlX, 1.
Audretsch, David B., Entrepreneurship cap ital and economic growth, in Oxford Review of
Economic Policy , Volume 23, Issue 1, 1 March 2007.
Azagra – Caro J.M. al. (2006), Faculty support for the objectives of university –industry
relations versus degree of R&D cooperation: The importance of regional absorptive capacity,
Research Policy 35, 37 –55, 2006.
Barro, Robert J., & Gordon Liao, Gordon, "Option -Pricing Formula with Disaster Risk ," în
AEI Economics Working Papers 966780, American Enterprise Institute, 2017
Barro, Robert J. & Rachel M. McCleary, Rachel M., " Protestant competition is good for
saints ," în AEI Economics Working Papers 923614, American Enterprise Institute, 2017
Barro, Robert J., & McCleary, Rachel M., " Protestants and Catho lics and educational
investment in Guatemala ," în AEI Economics Working Papers 928714, American Enterprise
Institute, 2017
Barro, Robert, J., & Liao, Gordon Y., " Options -Pricing Formula with Disaster Risk ," NBER
Working Papers ,21888, National Bureau of Economic Research , 2016.
Beju Iulian, L evaluation de la qualite et l hab ilitation des establissements dans le system
roumain et lithuanian de l enseignment superieur , în ”l enseignement superieu en Europe”,
2012, XlX, 3.
Berg, Carin, Autonomie universitaire et evaluation de la qualite , în ”L enseignment superieur
en Europe”, 2013, XlX, 3, p. 19 -27.
Bramwell, Allison, Wolfe,David A., – Universities and regional economic development: The
entrepreneurial University of Waterloo , în ”Research Policy” nr. 37, 2008
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 241
Burgoyne, John, et al., Managing by Learning in ”Management Learning ”, 25(1):35 -55 ,
March , 1994.
Campbell, Colin G., Dahrendorf, Ralf, Changes in Central Europe: Challenges and
Perspectives for Higher Education and Research, Vienna, I nstitut fur die Wiessenschaften
vom Menschen, 2013.
Chang Y. C., et al. , Managing academic innovation in Taiwan: Towards a scientific –
economic framework , Technological Forecasting & Social Change 73, 199 –213, 2006.
Chrisman, James, Hynes, Timothy, and Frase, Shelby, Faculty entrepreneurship and
economic development: The case of the University of Calgary, in ”Journal of Business
Venturing ”, 10(4):267 -281 · July 1995.
Codling A, Meek , V. – La diversite dans l’enseignement superieur: douye propositions . In
Politiques et gestion de l”enseignement superieur, 18,3, 2006.
Codling, A, Meek, V, Twelve Propositions on Diversity in Higher Education , în ”Higher
Education M anagement and Policy”, 18 (3), 2006.
Drăgulănescu, N.G., Chină, R., Acțiuni corective și corecții oportune în actuala abordare
românească a asigurării calității educației, în revista ”Calitatea – Acces la succes”, nr. 4 -8,
2010.
Druzdzel Marek J., and R oger R. Flynn, Decision Support Systems , Encyclopedia of Library
and Information Science, Second Edition, Allen Kent (ed.), New York: Marcel Dekker, Inc.,
2002.
Duhamel, C., Scientific Cooperation with Central and Eastern Europe: the Example of
Romania , în ”Higher Education Management”, 2009, 5, 3.
Etzkowitz, Henry , Wither the University: The Novum Trivium and the Transition from
Industrial to Knowledge -based Society , în ,” Social Science Information”, May, 2012 .
Etzkowitz, Henry, Svensson, J., Klofs ten, M., A Knowledge -Based Strategy for Renewing a
Declining Industrial City: The Norrköping Way în, European Planning Studies , September,
2012.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 242
Etzkowitz, Henry , Convergence of Science Parks, Centres and Clusters: From Creative
Destruction to Creative Reconstruction in a Triple Helix Regime, în ” International Journal
of Technoentrepreneurship”, June, 2011.
Etzkowitz, Henry, Normative Change in Science and the Birth of the Triple Helix , în ” Social
Science Information”, August, 2011.
Etzkowitz, Hen ry, Ranga, N., Gender Dynamics in Science and Technology: From the “Leaky
Pipeline” to the Vanish Box , în ” Brussels Economic Review” , January, 2011.
Etzkowitz, Henry, The Triple Helix: Science, Technology and the Entrepreneurial Spirit , în ”
Journal of Technology Management in China”, 2011
Etzkowitz, Henry, Gupta Kemelgor, The Gender Revolution in Science în ,” Journal of
International Affairs”, June, 2010.
Etzkowitz, Henry, Ranga, N., Athena in the World of Techne: The Gender Dimension of
Technol ogy, Innovation and Entrepreneurship , în, ”Journal of Technology Management and
Innovation”, 2010.
Etzkowitz, Henry, Zhou, Chunyan, Science and Public Policy , în ” Triple Helix twins:
innovation and sustainability”, volume 33, issue 1, 1 February 2006.
Etzkowitz, Henry, Asplund, Patrik, Nordman, Niklas , The Relevance of Problem -based
Learning for Policy Development in University – Business Cooperation, în ”European Journal
of Education”, februarie 2016.
European Council for Small Business and Entrepre neurship, Turku, Finland, From the
university environment to academic entrepreneurship , 2009, ISBN: 978 -952-249-001-8.
European Union, Mission report . European Union Fact -Finding Mission to the Baltic States
(Estonia, Latvia and Lithuania) , 7-12 november , 1992.
Goedegebuure, L., Meek, L., On Change and Diversity: The Role of Governmental Policy
and Environmental Influences, Articol in Higher ”Education in Europe ”, XXII(3):309 –
319 · January, 1997.
Gratton, Lynda, Ghoshal, Sumantra, Improving the Quality of Conversations , în
”Organizational Dynamics”, vol.31, issue 3, winter 2002.
Griffin T., Evaluating QFD´s Use in Firms as a Process for Developing products, în The
journal of Product Innovation Management 9 (3), 1992.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 243
Hussler Caroline, Picard Fabienne, Tang MingFeng – In search of accurate models to valorise
academic research: qualit ative evidence from three regional experiences , The VI Globelics
Conference at Mexico City, September 22 -24, 2008
Jain, S. et al. , Academics or entrepreneurs? Investigating role identity modification of
university scientists involved in commercializati on activity , în ” Research Policy” 38, 2009.
Youtie, Jan, Shapira, Ph., – Building an innovation hub: A case study of the transformation
of university roles in regional technological and economic development , Research Policy 37,
1188 –1204, 2008.
Joutie J. Shapira Ph , Nanoscience and Nanotechnology in Scopus: Journal Identification and
Visualization, 2008.
Kallen, Denis, Academic Exchange in Europe în ”The Open Door. Pan -European Academic
Cooperation, UNESCO, CEPES, 2010
Karpen, U., Flexibility and Mo bility Of Academic Staff , in ”Higher Education Management”,
2012, XVlll, 2.
Klasek, C.B., Kuehl, R.D., United States Higher Education in the Republic of Bulgaria: A
Case Study, în” Higher Education Management”, 1993, 5, 3 .
Korka M., Internaționalizarea î nvățământului superior din România, UEFISCU, Politici
publice fundamentale în Învățământul Superior. Proiect cofinanțat din FSE prin PO,
Dezvoltarea capacități administrative în perioada 2008 -2023, 2014.
Krabel, S., Mueller, P., What drives scientists to start their own company?: an empirical
investigation of Max Planck Society scientists . În ”Research Policy”, 38 (6), 2009.
Krizner, Israel, M., Entrepreneurship & the Market Approach to Development, în Toward
Liberty: Essays in Honor of Ludwig von Mises on the Occasion of his 90th Birthday,
September 29, 1971, vol. 2, ed. F.A. Hayek, Henry Hazlitt, Leonrad R. Read, Gustavo
Velasco, and F.A. Harper ( Menlo Park: Institute for Humane Studies, 1971).
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 244
Lefter, V., Bogdan, A., Managementul academic al relațiilor internaționale , în ”Management
&Marketing Review”, 1, 2007.
Leydesdorff, Loet, Etzkowith, Henry, Emergence of a Triple Helix of university —industry—
government relations , în”Research Policy”, vol. 23, nr. 5, oct. 1996.
Lockett, A., Wright, M., Resources, capabilities, risk capital and the creation of university
spin-out companies , în ”Research Policy”, 34 (7), 2005.
Lovegrove, B., Clarke, J., The Dilemma of the Modern University in Balancing Competitive
Agendas: The USQ Experience, OCDE, în ” Higher Education Management and Policy.
Journal of the Programme on Institutional Management in Higher Education”, special issue,
2008.
Lucarella Domenico – Tools for the valorization, diffusion and fruition of patent information
resources , PATLIB 2004 Conference, 19 –21 May, Vilamoura, Portugal, 2004.
Martinelli, Arianna, Martin Meyer, Nick von Tunzelmann , Becoming an entrepreneurial
university? A case s tudy of knowledge exchange relationships and faculty attitudes in a
medium -sized, research -oriented university , J Technol Transfer, 33:259 –283, 2008.
Meyer, M., Academic entrepreneurs or entrepreneurial academics? Research based ventures
and public suppor t mechanisms în ” R&D Management”, 33 (2), 2003.
Mosey, S., Wright, M., From human capital to social capital: a longitudinal study of
technology -based academic entrepreneurs . Entrepreneurship Theory and Practice 31 (6),
909–935, 2007.
Nițu, R.A., Feder, E.S., Modelul de cercetare al procesului antreprenorial din România.
Consecințele comportamentului antreprenorial asupra inovării în firmele mici și mijlocii , în
”Economie teoretică și aplicată”, vol.XlX, nr.7 (572), 2012.
Praxis Unico and University of O xford ,UK , Intellectual asset for universities, Concept
House, Cardiff Road, Newport, 2010.
Raport de de audit intern privind programele de studii universitare de licenta din cadrul
facultatii de medicina a Universitatii Titu Maiorescu din Buc uresti pe anul universitar 2012
– 2013.
Rapo rt de audit acad emic intern Unive rsitatea „Apollon ia” din Iași anul
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 245
universitar 20 15-2016.
Rhoades, Gary, Stensaker, Bjorn, Bringing Organisations and Systems Back Together:
Extending Clark's Entrepreneurial University , în Higher Education Quarterly , vol. 71, issue
2, april 2017.
Ryan, Liam, Quality Assurance in Higher Education , în EC/PHARE Funded Pilot Project
on Regional Co -operation in Reforming Higher Education, Seminar l , OECD, Paris, 1994.
Ryan, Liam, Prole gomenes a l habilitation dans les pays de l Europe Centrale et Orientale , în
”L enseignement superieur en Rurope”, 2010, XVlll, 3.
Schmitt C., Bayad M., L’entrepreneuriat comme une activité à projet. Intérêts, apports et
pratiques ,în ”Revue Internationale de Psychosociologie”, Vol XIV, n°32, printemps, 2008.
Shattock, Michael, The Change from Private to Public Governance of British Higher
Education: Its Consequences for Higher Education Policy Making 1980 –2006 , în Hiugher
Education Quarterly, vol. 62, iss ue 3, July 2008.
Stankiewicz, Rikard, Spin-off companies from universities , Article in ”Science and Public
Policy ” 21(2) · April 1994.
Tahmooresnejad, L., Shafia, M.A ., Salami, R., – Identifying Impact Factors in Technology
Transfer with the Aim of Technology Localization , World Academy of Science, Engineering
and Technology 77, 2011.
Tarvid A., The Effectiveness of acces restrictions to higher education in decresing
overeducation . Elsevier, Economic Analysis and Policy. Vol.45, March 2015, pp.11 -26.
Tarvid A., 2015, The Role of Industry in the Prevalence of overeducated in Europe , în
”Procedia Economics and Finance”, Vol.30, 2015, pag.876 -884.
Teodorescu C., Migra ția medicilor rămași: Un studiu calitativ asupra percepțiilor celor
care
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 246
au profesat în străinătate, în ”Sfera Politicii” vol.XIX, no.12/166, 2012.
Turell, Mark, Lindow, Yvonne, The Innovation Pipeline , Imaginatik Research White Paper,
March, 2003.
Tribus, Myron, Judging the Quality of an Organization by Direct Observation, în Social
Studies, no.756, Chicago.
Verger,Jaques, A History of the Universities in Europe , în Ted Tapper, David Palfreyman,
The Collegial Tradition in the Age of Mass Higher Educa tion, UK, Oxford, 2010.
Verstraete, Thierry, Fayolle, Thierry, Paradigmes et entrepreneuriat in Revue de
l’Entrepreneuriat , nr. 4(1) · January 2005.
Youtie, Jan, Sh apira, Philip, – Building an innovation hub: A case study of the transformation
of university roles in regional technological and economic development , Research Policy 37,
2008.
Worrall , Les, Cary L. Cooper , Cary, L., Campbell ‐Jamison , Fiona , "The impact of
organizational change on the wo rk experiences and perceptions of public sector managers ",
în ”Personnel Review ”, Vol. 29 Issue: 5, 2000.
World Intellectual Property Organization, Guidelines on Developing Intellectual Property
Policy , WIPO Publication No. 848(E), 2001.
Wright, M., et al. (2006), University spin -out companies and venture capital, Research Policy
35, 2006.
Zaman, Gheorghe, Modulul 5 – Analiză privind rapoartele anuale ale rectorilor și cartele
universităților pentru regiunea Vest , în ,,Dezvoltarea capacității Ministe rului Educației
Naționale de monitorizare și prognoză a evoluției învățământului superior în raport cu piața
muncii”, cod SIPOCA 3 , Academia Română, iulie 2017.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 247
*** , Matching Skills and Labour Market Needs, Building Social Partnerships for Better
Skills and Better Jobs, World Economic Forum, Global Agenda Council in Employment,
Geneva, Switzerland, 2014.
D. Surse digitale
ARACIS, Barometrul calității. Starea calității în învățământul superior din România
(www.ARACIS. ro) , 2010., accesare 11 octombrie 2017, ora 20.25.
W.K. Pond, Distributed Education in the 21st Century: Implications for Quality Assurance,
http://www.westga.edu/ -distance/odjla/ summer52/pond52.html , accersare 15 octombrie 2017,
0ra 14.20.
Mușat, C., – Philean, http://learnromania.workpress.com/learn -in-romania/ , accesare 16
octombrie 2017, ora 21.00.
Technical Working Group on Quality in Vet – An European Common Quality Assurance
Framework , Final version, October 2003, http://www.see –
educoop.net/education_in/pdf/ quality -vocational -educ -train-oth-t02.pdf , accesare 18
octombrie 2017, ora 22.30.
http://www.qualitygurus.com/gurus/list -of-gurus/myron -tribus/ , accesare 20 octombrie 2017,
ora 22.35.
www.universidade.nova.de.lisboa.novelty.in.education , accesare 10 decembrie 2017, ora
23.15.
ARACIS, http://proiecte.aracis.ro/fileadmin/Academis/A3/3._Glosar_act_3.pdf , accesare 10
decembrie 2017, ora 22.20.
Kruger, M.E.,, Creativity in the entrepreneurship domain , PhD (Psychology) thesis,
University of Pretoria, Pretoria, 2004, viewed yymmdd <
http://upetd.up.ac.za/thesis/available/etd -08242004 -145802/ >, accesare 11 decembrie 2018,
ora 22.35.
http://www.aac.ase.ro/ , Academi a de antreprenoriat bazat pe cunostere , proiect
POSDRU/92/3.1/S/56330, ASE, accesare 07.01.2018, ora 22.23.
https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_countries_by_unemployment _rate , accesare 10
februarie 2018, ora 22.25.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 248
http://www.bloombiz.ro/cariere/10 -universități -fabrici -de-antreprenori accesare 16.02.2018 ,
ora 23.20.
http://www.entrepreneurship -academy.ro/ , accesare 18.02.2018, ora 21.50.
Ubb.catedra_ pwc_ antreprenoriat_afaceri_familie_stiri_din_cluj , accesare 25.02.2018, ora
21.51
www.oecd_antreprenoriat_academic_european , accesare 04.03.2018, ora 19.05.
Martin Rikett , Kirzner’s Theory Of Entrepreneurship -A Critique , disponibil pe
http://link.spring.com/chapter/10.000/978 -94-011-2186 -6_3, accesare 28.04.2018, ora 21.35;
University of Reading, UK, (2010), Code of Practice on Intellectual Property, Commercial
Exploitation and Financial Benefits, http://www.reading.ac.uk/
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_university_mottos , accesare 18.02.2018, ora 22.45.
www.ey.r omania.ro , accesare 27.02.2018, ora 23.50.
www.ey.com , accesare 27.02.2018, ora 20.38.
https://heinnovate.eu/resource/university -roviri -i-virgili -hei-businessexternal -relationships –
knowledge -exchange , accesare 02.03.2018, ora 22.10.
www.întreprinderi -mici-și-mijlocii -uniunea -europeană.inovative , accesare 02.03.2018, ora
22.45.
www.universidade.nova.de.lisboa.novelty.in.education , accesare 02.03.2018, ora 23.00.
www.rovere.I.virgili_european_entrepreneurship , accesare 07.03.2018, ora 20.28.
http://www.exist.de/EN/Programme/AboutEXIST/content.html;jsessionid=056FFB942976D
A41641886245F375F79
http://www.startupcafe.ro/stiri , accesare 03.03.2018, ora 23.14.
http://www.startupcafe.ro/stiri -finantari -21552 934-fonduri -firme -2017 -afaceri -imm-ajutoare –
stat-Start , accesare -03.03.2018, ora 23.55.
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 249
www.planul.de.guvernare.pentru.perioada.2017 -2020.ro , accesare 06.03., ora 23.12.
http://zoot.ro/universități -europa -centrală -și-de-est, accesare 07.03.2018, ora 23.40.
http://zoot.ro/Cele -mai-bune -50-de-universități -din-lume , accesare 07.03.2018, ora 23.55.
Hazelkorn, Ellen, University Research Management: Developing Research in New
Institutions, Article (PDF Available) · January 2005 , disponibil pe
www//:hazelkorn_research_management -2005.eu, accesare în data 12.03.2018, ora 19.56.
Antoncic, Bostjan, Scarlat, Cezar, CORPORATE ENTREPRENEURSHIP AND
ORGANIZATIONAL PERFORMANCE: A COMPARISON BETWEEN SLOVENIA AND
ROMANIA, accesibil pe www.fm -kp.si/zalozba/ISBN/961 -6573 -0309/antoncic.pdf
RP Singh – Food Technology and Biotechnology, 2010, articol disponibil pe
http://scholar.google.com/scholar_lookup?title=Production
Burton R. Clark, The Entrepreneurial University , accesibil pe www.crossboundaries.eu/wp –
content/…/Clark -1998.pdf ,
Kruger, ME(2004), Creativity in the entrepreneurship domain , PhD (Psychology) thesis,
University of Pretoria, Pretoria, viewed yymmdd
< http://upet d.up.ac.za/thesis/available/etd -08242004 -145802/ >.
Comisia Europeană ,” Sprijinirea creșterii economice și a locurilor de muncă – o agendă
pentru modernizarea sistemelor de învățământ terțiar din Europa ”. Comunicarea Comisiei
către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul
Regiunilor. COM (2011) 567 versiunea finală, SEC, 2011, 1063,
http://www.umic.pt/images/stories/publicac oes6/SEC(2011)%201063%20final.pdf
Guvernul României (2011, 2014, 2015, 2016, 2017), Programul național de reformă (2011 –
2013, 2014, 2015, 2016, 2017), București;
http://www.mae.ro/sites/default/files/file/Europa2021/PNR_2011_2013.pdf
Guvernul României, Hotărârea nr. 317/2016 privind aprobarea Strategiei educației și
formării profesionale din România pentru perioada 2016 -2020, text publicat în
Monitorul Oficial, Parte a I nr. 347 din 06 mai 2016;
https://lege5.ro/Gratuit/geydomjsgi3a/hotararea -nr-317-2016 -privind -aprobarea –
strategiei -educatiei -si-formarii -profesionale -din-romania -pentru -perioada -2016 -2020
Staff Working Document on the on the Assessment of Key Competences ”, precum și
”Entrepreneurship Education at School in Europe – National Str ategies Curriculum and
Learning Outcomes ”, Eurydice, 2012,
eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/documents/thematic_reports/145RO.pdf
CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA 2018
Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 250
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN [610878] (ID: 610878)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.