III.2 METODA TERAPIEI PRIN MEDIERE ARTISTICĂ [610838]

III.2 METODA TERAPIEI PRIN MEDIERE ARTISTICĂ
Terapiile prin mediere artistică desemnează totalitatea proceselor de educare și
recuperare, de psihoterapie ocupațional -creativă , care folosesc mijloacele do expresie
artistico -plastică. Aceste forme de terap ie sunt utilizate pentru a ajuta copilul să-și rezolve
probleme, să afle adevărul în legă tură cu sine însuși, să se înțeleagă pe sine, să exploreze
tipare de interacțiuni disfuncționale și să învețe să le modifice. Terapiile prin mediere
artistică pot ajuta copiii să scape de prob leme ca: timiditate, labilitate emoțională stimă de
sine scăzută, negativism, stări de iritabilitate și neliniște .
Tulburările de limbaj, performanțele școlare scăzute, problemele de adaptare în
colectivitate, anxietatea, depresia, t ulburările mentale și emoț ionale, dificultățile sociale și
emoț ionale legate de diz abilități și boli, traumele, problemele fizice, cognitive ș i
neurologice – toate își pot gă si rezolvarea cu ajutorul acestor forme de terapie.
Abordarea terapeutică prin med iere artistică facilitează atât exprimarea propriilor
trăiri, cât ș i relaționarea cu ceilalț i. Prin intermediul tehnicilor specifice mijloacelor de
expresie: jocul de rol, mișcarea, pantomima ritmul, muzica, dansul etc., copiii dislexici
sunt ajutați să de a formă (realistă sau simbolică) emoțiilor și conținuturilor mentale.
Desenul este, poate, cel mai obișnuit mod prin care copiii își exprimă
personalitatea, emoțiile, creativitatea, pentru că este un mod de expresie foarte a propiat de
joacă. Copiii foloses c desenul, colajul sau modelajul ca să dea o formă vizibilă ideilor,
observațiilor lor.
Dansul este o formă de eliberare de emoții, de energizare, de exprimare a unor
mesaje uneori mai puternic decât prin cuvinte. Dansul și muzica descătușează energie,
relaxând, dar și energizează, încarcă, motivează, ajută la exprimarea unei stări de spirit,
ajută la socializare, la înțelegerea emoți ilor proprii și ale celorlalți. Muzica influențează
modul nostru de a ne comporta și reacționa. Copilul se descarcă la auz ul sunetelor, iar
dansul poate fi cons iderat răspunsul primar la ritm și muzică.
Teatrul și jocul de rol este o modalitate prin care se pot pune în scenă situații reale
sau ipotetice și se experimentează noi modalități de comportament. Ca rezultat, copilul se
eliberează de tensiunile și emoțiile pe care nu le poate manifesta, înțelege sentimentele pe
care ceilalți le trăiesc în diferite situații de viață. Cu eroii din povești copilul se poate
identifica, poate prelua tipare de comportament în situații tensi onale sau conflictuale și
poate recunoaște din comportamentul eroilor trăsături pozitive și negative de caracter; din

firul epic desprinde soluții la probleme din viața reală iar prin intrigă își proiectează
propriile griji sau neliniștea.
Terapiile prin mediere artistică vor utiliza ritmuri, sunete, senzaț ii, forme, culori și
alte modalități de expresie artistică reușind să -i facă pe protagoniști să creeze și să se re –
creeze pe ei înșiși. Producțiile artistice în sine devin o sursă de bucurie, astfel încâ t
persoanele tind să le repete, procesul artistic ajungând să devină un proces de
autovindecare.

III.2.1 . MELOTERAPIA
Termenul de meloterapie – introdus de dr. Mousson Launage în 1924 descrie
efectul muzicii asupra ameliorării sau vi ndecări i bolilor. Cuvântul, care nu se găsește în
dicționare generale sau medicale, poate fi acceptat ca o creaț ie etimologică perfectă,
derivând din melos și terapia. Melos, după Platon, are 3 părț i cuvinte, armonie și rimă.
Terapia, după definiția dată de Lidde ll și Scott, semnifică un serviciu făcut celor bolnavi,
un remediu. P rin urmare, meloterapia este un termen nou pentru o terapie veche, ce
presupune tratarea bolilor prin muzică.
În ce privește modalitatea de desfășurare a se siunilor de meloterapie, pot fi trasate
câteva caracteristici, ș i anume:
 sesiunile de meloterapie sunt conduse, de regulă, de către terapeuți specializați
având cunoștințe muzicale și aptitudini de lucru cu instrumente, dar în funcție
de scopul urmărit, profesorul sau educatorul se poat e transforma în terapeut;
 sesiunile se realizează unu l a unu – față în față cu copilul – sau în grup, cu unul
sau doi terapeuți. Altfel, sesiunile pot fi structurate sub forma individuală sau de
grup;
 sesiunile trebuie susținute regulat și structura grupul ui trebuie menținută;
 locul de desfășurare este important să rămână același, un spațiu sau o cameră
echipată cu instrumente muzicale;
 durata sesiunilor sesiunile este între 15 -30 minute, aceasta variind în funcție de
nevoile clientului/grupului;
Un avantaj al meloterapiei este faptul că atmosfera este pașnică și îmbietoare.
Aceasta îi oferă copilului un spațiu sigur unde să exploreze simțiri, comportament,
rezolvarea unor probleme, începând de la încrederea în sine până la dereglări severe
emoționale.
Struc tura generală a unei sesiuni de meloterapie :

 Cântecul de salut
Un cântec de salut este folosit la începutul fiecărei sesiuni salutând fiecare copil ,
folosind numele acestuia, (ex: “Salut, Vlad , ce mai faci? Cum te simț i azi?”).
– Salută participanții și se concentrează asupra fiecăruia fă cându -i să se simtă
bineveniți în grup.
– Este important ca parte a structurii sesiunii deoarece marchează începutul
acesteia.
– Poate fi folosit orice cântec de salut, dar este bine ca pentru o perioadă să se
folosească același cântec pentru ca membri grupului să se familiarizeze cu el.
 Atenția individuală acordată în grup
A doua parte a sesiunii constă în improvizația muzic ală realizată pe rând cu flecare
membru al grupului.
Motivele folosirii atenției individuale în grup:
– Dă fiecărui membru aceeași șansă de a primi atenție individuală;
– Oferă liderului posibilitatea să observe răs punsul membrilor grupului atunci
când se lucrează cu ei;
– încurajează fiecare membru să -și aștepte rândul
 Improvizația de grup
Aceasta este a treia part e a sesiunii care implică toți membri grupului și liderul în
același timp.
Motivele folosirii improvizației de grup:
– Oferă copiilor libertatea de a participa sau nu și de a alege dintr -o gamă variată
de instrumente;
– Ca parte a grupului, fiecare membru prin comportamentul său are ocazia să
experimenteze impactul avut asupra acestuia, rolul său în grup;
– Dă liderului posibilitatea să observe modul în care membri se comportă în grup,
interacțiunea dintre ei. Aceasta poate indica modul în care relaționează în
general;
– Liderul mai observă cum funcționează grupul ca un tot, dacă este sau nu unitate
între membri. Este deasemenea interesant de observat dacă membri rămân în
grup sau pleacă;
 Cântecul de “La revedere ”

Are aceeași importanță ca și cântecul de “Salut” care indică începutul. Cântecul de
“La revedere” marchează sfârșitul sesiunii și este cântat pe rând fiecărui membru al
grupului, folosindu -se numele acestuia.
Meloterapia poate interveni încă din perioada semnalării unor probleme din
copilărie, oferindu -i de exemplu unui copil ocazia să stabilească prin muzică o relație de
atașament cu un adult. Muzica poate să fa ciliteze dezvoltarea tehnicilor prosociale,
încrederea și sentimente pozitive de atașament. Pe toată perioada dezvoltării ontogenetice,
toți copiii răspund la muzică ceea ce se consti tuie într -un element premergător important în
stabilirea unei relaț ii terapeutice armonioase în activitățile de meloterapie. Interesul
copiilor pentru muzică este dat de faptul că ei sunt mai atrași de stimularea a uditivă
asociată cu jocul și distracția, decât cu munca sau terapia.

III.2.2. TERAPIA PRIN DANS
Dansul a apăr ut probabil odată cu omenirea. Î ncă din epoca primitivă oamenii au
simțit nevoia să se exprime prin intermediul corpului: dansul Soarelui și al Pl oii, dansul
vânătorii, dansul fertilității. Oamenii au continuat să danseze până în secolul nostru:
dansuri modeme, de societate, dansul în discotecă sau dansul ca remediu terapeutic.
Principiul fundamental a dansului ca activitate terapeutică este că uneo ri limbajul
ca modalitate de comunicare eșuează, deoarece nu toț i indivizii se pot exprima verbal.
Experimentând, improvizând prin dans și mișcare, indivizii pot comunica cu propria
persoană, își pot exprima, exterioriza sentimentele. Corpul poate spune ce ea ce cuvintele
nu pot. Dansul este un limbaj universal. Exprimând emoțiile prin dans are loc o eliberare și
vindecare.
Dansul te poate relaxa sau elibera de griji și gânduri, ritmurile îți pot aduce liniște
sau energie. Ritmurile îți oferă posibilitatea să dansezi vesel ș i pasional, dar și sobru sau
modest.
Dansul îmbunătățește flexibilitea psihică, emoțională și mentală, dă o mai mare
vitalitate, crește capacitatea de concentrare, ascută instinctele și dă o stare de bine
generalizată.

Cele cinci ritmuri ale Gabriellei Roth
Practica celor 5 ritmuri este o formă de meditație a mișcării, fără pași ficș i sau
coregrafie, a cărei idee centrală este: „dacă pui psihicul în mișcare o să se vinde de la sine”
(Gabrielle Roth). Dezvoltate de -a lungul timpului, de cu noscuta dansatoare americană

Gabrielle Roth, cele 5 ritmuri sunt: Flowing, Saccato, Chaoi,Lyrical și Stillness, care puse
în practică succesiv alcătuiesc un ciclu de mișcă ri sub denumirea de Wave (Val).
Pe scurt:
 primul ritm: Curgerea permite intrarea în c ontact cu intuiția (pământul);
 al doilea ritm: Staccato exprimă energia (focul);
 în al treilea ritm, Haosul, lași frâu liber emoțiilor (apa);
 prin al patrulea ritm, Liricul, faci loc noului (aerul);
 prin al cincilea ritm, ultimul, te reîntorci spre sine în Liniște.

Expresia primitivă este un dans simplu, accesibil oricui în care cele mai importante
sunt experiența personală și experimentarea mediului. Este un dans dinamic, vesel, jucăuș
cu caracter poetic și muzical.
Elemente ale dansului primitiv
Aceste trei elemente sunt sursa vieț ii noastre, trei experi ențe pe care fiecare le-am
trăit încă din uter.
Ritmul: mersul, alergarea, bătăile inimii… mamei.
Muzica de bază este percuția live (djembee), care te stimulează să dansezi, să cânți,
să te miști, să te joci. Ritmurile sunt ușor d e urmat, au caracter repetitiv. Ritmul îți dă pe de
o parte stimularea necesară, iar pe de altă parte sentimentul de siguranță.
Mișcările întregului corp, a tuturor părților corpului… mamei .
Dansul are o structură repetitivă. Mișcările sunt familiare, din viaț a de zi cu zi, sunt
clare și ușor de memorat, mișcări simetrice, opuse, alternante asociate cu o simbolistică: a
da și a lua, a curge și a arunca, a apărea și a dispărea, a atrage și a respinge, a ataca, a
zbura, a vâna, a lupta, etc.
Vocea: vorbirea, cântatul, strigatul, râsu l… mamei .
Folosirea vocii e o formă de comunicare. Folosirea vocii ne ajută în traducerea
mișcărilor, dar ne dau energie și ne ajută să ne exprimăm emoț iile. Vocea terapeutului este
fie puternică și sacadată, fie dulce și melodioasă.
Scopurile expresiei primitive sunt:
ș Dezvoltarea posibilităților ;
ș Stabilirea unui echilibru între minte și corp ;
ș Experimentarea ;
ș Experimentarea unei i magini de sine pozitive ;
ș Descoperirea propriului corp ;

ș Obținerea autonomiei și independenței ;
* Descop erirea și confruntarea cu unele sentimente și gânduri ascunse ;
ș Exprimarea sentimentelor ;
ș Distracția, jocul, cântul, mișcarea .

III.2.3 . ART TERAPIA
Art-terapia este o metodă de tratament prin intermediul c reației artistice, pentru că
folosește limbajul expresiei vizuale și plastice. Acest lucru o face să fie un instrument de
neînlocuit pentru cercetarea și armonizarea acelor laturi ale lumii interioare a omului,
pentru exprimarea cărora cuvintele nu sunt po trivite.
Scopul acestei terapii este de a menține sau îmbunătăți sănătatea mintală ș i
bunăstarea emoțională . Copiii utilizează arta în scopuri expresive, precum: desen, pictură,
sculptură, fotografie și alte forme de altă vizuală. Din această cauză, terape uții sunt învățați
să recunoască simboluri non -verbale și metafore care pot fi greu de exprimat prin alte
modalități.
Art-terapia folosește arta ca manieră de exprimare personală , oferind ocazia
exersării capacităților de exprimare nonverbală a sentimentelor, trăirilor, anxietăților
pentru o explorare a interiorului, în scopul creșterii și armonizării ființei. În terapia prin
artă este mai important procesul, modul în care se desfășoară activitatea și mai puți n
produsul final. De aceea, art -terap ia nu vizează aptitudinile sau tal entul artistic al
individului. Î n timpul procesului creativ persoanele se eliberează de tensiuni acumulate,
stres, având șansa înlăturării frustrărilor acumulate și a sentimentelor negative.
Terapia prin artă contribuie la dezvoltarea personalității și a capacităț ii de
comunicare, la consolidarea respectului, a încred erii în sine. Un alt motiv este faptul că arta
facilitează creativitatea – un potenția l energetic extraordinar pentru fiecare dintre noi,
indiferent de profesi a pe care o avem. în cursul ședințelor de art -terapie (atât individual, cât
și în grup), se desfășoară activități de desen, pictură,sculptură, modelaj în lut, colaj,
persoanele perfecționându -și unele abilități și deprinderi artistice.
Art-terapia prezintă o mare varietate de metode și tehnici, toate convergând către
scopul comun, care este reabilitarea persoanei aflate în dificultate. Cele mai frecvent
utilizate forme ale art -terapiei sunt:
 metoda desenului tematic: inspirată din tehnicile proiective care utilizează
desenul (TAT, Rorschach, testul copacului, testul persoanei umane, testul

familiei, testul casei etc.) constă în prezentarea unei teme plastice
participantului, pe care el o execută conform unor norme;
 metoda desenului după model: este o art -terapie ocupațională cu caracter
ergoterapeutic, ea reprezentând etapa de introducere a participantului în
activitatea creatoare liberă;
 metoda desenului liber: este propriu -zisă, specifică de art -terapie, în cursul
căreia participantul execută în cadrul programului de activitate regulată și
supravegheată, lucrări tematice, libere, originale;
 metoda picturii digitale (finger painting”) este o variantă practică, care
utilizează materialul pict ural prin contact direct, senzori o-digital de către
participant, cum se procedează în cursul activității de modelare și sculptură
(R.F.Shaw, E.P.Mosse și I. Flemming);
 metoda art -terapiei familiale (R. Y. Kwiatkowska). este o formă colectivă de
art-terapie, care se desfășoară în cadrul unui grup organizat, reprezentat d e elev
și eventual de membrii familiei sale;
 metodele mixte: reprezintă asocierea unora dintre formele de mai sus, în funcție
de necesitățile urmărite de terapeuți;

III.2.4. DRAMA TERAPIA
Terapia prin dramă presupune utilizarea unor tehnici de acțiune, în special: jocul de
rol, jocurile de dramă, improvizația, utilizarea măștilor, realizarea teatrului de performanță,
în vederea schimbării comportamentului și creșterii imaginii de sine a copilului cu
deficiențe.
Terapia prin dramă se realizează în funcție d e obiectivele ș i nevoile participantului.
Terapeutul alege o metodă (sau m ai multe), prin care va realiza obiectivele urmărite de
înțelegere, de eliberare emoțională, de învăț are a unui nou comportament. Unele metode,
cum ar fi jocurile dramatice, improvizaț ia, jocul de rol, jocul de transformare, socio -drama
și psihodrama sunt orientate spre acțiune.
Deși tehnicile drama -terapiei pot fi diferite de la terapeut la terapeut sau de la
sesiune la sesiune, există câteva concepte comun e, folosite de toat e formele de drama –
terapie.
Primul este folosirea metaforei prin acțiune. Comportamentele, problemele,
emoțiile pot fi reprezentate metaforic, putând permite înțelegerea lor simbolică . Un anumit
set de comportamente poate fi analizat ca un "rol", cum ar fi rolul de mamă , victimă,

student, sau erou. Aceste roluri pot fi jucate într -o situație dramatică, ceea ce duce la o mai
bună înțelegere a situației sigure sau periculoase, de sprijin sau nocivă. O emoție poate fi
reprezentată printr -o imagine metaforică: furie afișată ca un vulcan, o bombă care
explodează, sau un foc mocnit. Aceste imagini pot fi dramatizate și permit copilului o
introspecție asupra calităților emoției și a modului în care acestea funcționează pozitiv sau
negativ în viață.
Întruparea concr etă permite abstractului să devină concret prin corpul
participanților. Experiența de viață o dobândim cu toții pentru prima dată prin simțurile și
trupurile noastre, și doar mai târziu, de la vârste mai mari, prin limbaj și gândire abstractă.
Acționarea u nei idei sau a unei experiențe permite apropierea de real, pentru a putea fi
rezolvată astfel, mai degrabă decât în plan abstract, mai degrabă prin sentiment, decât prin
credință, mai degrabă în prezent decât în trecut sau viitor. întruparea permite partic ipanților
să "experimenteze" sau să "reexperimenteze" în scopul de a învăța, de a practica noi
comportamente sau de a schimba comportamente vechi.
Distanța permite terapeutului să schimbe gradul în care s -a jucat rolul simbolic.
Copiii în mod intuitiv utilizează distanța pentru a se proteja de rușine și vinovăție. Situația
de a pretinde că este Gretel, abandonată în pădure de mama și tata, permite unui copil să
exploreze din punct de vedere emoțional sentimentul de a fi pedepsit sau abandonat de
părinți i sau de un adult important în viața lui. Jucând un rol destul de diferit de sine, de
multe ori e mai confortabil decât să joci direct un rol personal.
Prin toate aceste metode amintite mai sus se pot remedia anumite comportamente,
se îmbunătățesc anumite abilități de cooperare, de comunicare, de întrajutorare, de
percepție, de atenție, motrice, de joc, care au ca rezultat creșterea imaginii de sine a
copiilor cu diverse tulburări intrumentale.