VETERINARĂ ION IONESCU DE LA BRAD DIN IAI [610833]

UNIVERSITATEA DE ܇TIIN܉E AGRICOLE ܇I MEDICINĂ
VETERINARĂ “ ION IONESCU DE LA BRAD ” DIN IA܇I

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
SPECIALIZAREA HORTICULTURĂ

STUDIUL COMPORTĂRII UNOR SOIURI DE MĂR REZISTENTE
LA BOLI ÎN SISTEM INTENSIV DE CULTURĂ IN
CONDI܉IILE ZONEI BĂL܉A܉I JUD. IA܇I

Coordonator ܈tiin܊ific,
Prof. Univ. Dr. Istrate Mihai
Absolvent: [anonimizat]܇I
2017

PARTEA I
CONSIDERARA܉I GENERALE

Introducere

Mărul este fructul pomaceu (subfamilie de arbori ܈i arbu܈ti fructiferi, din familia
Rozaceelor) al pomului cu acela܈ i nume din spe cia Malus domestica. Originea mărului este
considerată de unii exper܊ i drept Asia de Sud-Vest/Centra la (Malus sieversii), iar de al܊ii zona
situată între Marea Caspica ܈i Marea Neagra, fiind consumat încă de acum 8500 ani. Raspâ ndirea
sa din punct de vederea geografic (în condi܊ii de climă naturală) este în general între latitudinea
30-600 nord ܈i sud (dar a fost aclimatizat în Ecuador la altitudini î nalte unde poate oferi recolte
de două ori pe an datorită temperaturii constante).
Mărul e ste unul dintre cei mai cultiva܊ i pomi fructiferi din lume, existând mai mult de
7500 de soiuri ce prez intă o gama variată de caracteristici (cu privire la culoare, formă,
dimensiune etc., în func܊ie de cerin܊ele pie܊ ei). Merele domestice sunt în general ob܊inute prin
altoire, în timp ce merele salbatice cresc cu u܈urin܊ă din semin܊e. Durează aproximativ 4 -5 ani
până pomul reu܈e܈te să producă primul fruct; modul de culergere este în majoritatea cazurilor
manual. În anul 2010 s-au produs aproximativ 69 milioane de tone de mere la nivel global, China
producând aproape jumatăte din această cantitate.
Culoarea m erelor maturate este în general ro܈ie, galbenă , verde sau roz, dar pot exista ܈i
soiuri cu diferite nuan܊e de culori pe suprafa܊ă. Aceasta este acoperită cu un strat protector de
ceară epicuticulară, iar miezul este î n general de culoare alb-galbui, dar pot fi înt âlnite ܈ i unele
de culoare roz sau galbene.
Merele sunt apreciate pentru lista impresionantă de fitonutrimente (flavonoide si
polifenoli) ܈i antioxidan܊ i pe care studiile le indică drept componente esen܊iale în cre܈terea ܈i
dezvoltarea normală, dar ܈i pentru starea de sanatate î n ansamblu. Merele con܊in pu܊ ine calorii,
50 de calorii pe 100 g , ܈i cel mai important nu con܊in gră simi saturate sau colesterol. Sunt bogate
în fibre alimentare (pectina o fibră solubilă, fermentabilă ܈i vascoasă) care ajută în prevenirea
absorb܊iei colesterolului rău, ajutând membrana mucoasă a colonului să prevină fixarea
substan܊ elor toxice (cauzatoare de cancer).

CAPITOLUL 1
STADIUL ACTUAL AL CUNOA܇TERII CULTURII MĂRULUI

1.1. Împortan܊a culturii mărului
Mărul (Malus domestica Borkh) este regăsit î n familia Rosaceae, subfamilia Pomoideae
și este specia pomicolă cu o deosebită importanță întrucâ t asigură, împreună cu bananierul și
portocalul, partea cea mai mare a producției de fructe de pe glob. Însemnătatea mărului reiese
din valoarea alimentară a fructului, în potențialul său productiv sporit , în plasticitatea sa
ecologică accentuată, în pretabilitate la tehnologii de cultură foarte variate și în același timp,
foarte diferite. (PO PESCU și colab., 1992, GHENA și BRANIȘTE, 2004).
Valoarea alimen tară mărită a merelor și significanța acestora în consumul uman
constituie principalul motiv al cultivarii mărului . Valoarea nutritiva si energetica a fructului se
datorează, în prima instan܊ă , consumului în stare proa spătă, merele fiind intrebuin܊ate cu
întâietate ca fructe de desert și în tr-o mai mică proporție (până la 30%) sub formă preparată
(GHENA și colab., 2004).
Valoarea terap eutică. P rin dozajul de substanțele minerale pe care le con܊in, merele au un
rol inedit în organismul uman influențând secreția unor glande. Acestea servesc în acelasi timp
ca substanțe tampon în metabolismul intern, mai ales în cel al sucului gastro-intestinal. Acizii (cu
precădere acidul malic), înso܊i܊i de substan܊ele minerale, au un rol deosebit în secreția dife ritelor
glande și au avantajul că nu măresc aciditatea sucului gastric. În principiu ace܈tia sunt acizi slabi,
foarte u܈or metabolizați și descompuși în alte substanțe mai simple. În calitate de biocatalizatori
ai proceselor vitale, vitaminele sunt indispensabile vieții. Lipsa lor din organism provoaca
serioase dereglari funcțiilor metabolismului. Având în vedere vitaminele fară de care organismul
uman nu poate func܊ iona sau se poate dezvolta (A1, B 1 C, D, E, F, K, PP) Dintre vitaminele
absolut necesare pentru bun ă funcționare și dezvoltare a organismului uman, o multitudine se

găsesc în mere, în cantități care oscileaz ă, depinzând de genotipul speci ilor și sortimentului de
măr luate în considerare.
I mportanța ca materie primă pentru industrie. Conform naturii sezoniere a produc ܊iei de
mere, a oscila ܊iilor consum-produc ܊ie din unele stadii, cât și nevoia contribu܊iei de fructe în
alimen tație pe parcursul întregului an, industria prelucrarii merelor s-a dezvoltat spectaculos.
Totalitatea produselor în care fructele mărului iau o nouă formă și derivatele în care
acestea sunt folosite sunt tot mai diferite: sucuri naturale concentrate, nectaruri, siropuri, băuturi
răcoritoare, băuturi alcoolice (slabe și tari), compoturi, jeleuri, gemuri, marmelade, dulcețuri,
bomboane, înghețată, fruc te deshidratate, congelate etc. În acest moment exit ă o cre ܈tere a
proporției fructelor sub formă prelucrată, în comparație cu cele proaspete . De܈i acest fapt este
nedorit sub aspect fiziologic, este impus de alte elemente. Fructele consumate în ܊ara noastră sunt
77% în stare proaspătă și 23 % prelucrată (din care 21% – conservată, 0,5% – congelate și 1,5% –
uscate).

1.2. Originea ܈i aria de raspândire a culturii mărului
Mărul provine din Asia orientală (Vavilov, 1951) unde ast ăzi se mai poate găsi o grupa
de specii sălbatice. În pofida faptului ca mărul era cunoscut cu peste 3000 de ani î.H. primele
referiri scrise apar în secolele VI î.H. (Saffo), VI-V î.H. (Hipocrate), IV-III î.H. (Teofrast).
Învă܊a܊ i ai vremii, dintre care: Catone, Varrone, Columella, Pliniu, Paladiu etc., au men ܊ionat
mărul ceva mai târziu.
În star e sălbatică, mărul se găse܈te cu preponderen܊ă în Europa ܈ i America, fiind
reprezentat de soiuri cu o mare influn܊ă în crearea ܈i dezvoltarea ulterioară a speciilor cultivate.
Clima temperată este aliatul numărul unu al mărului. Acesta ajunge până la latitudinea de
63 grade în nord ܈i 35 grade în sud. Soiuri le cu cerin܊e reduse fa܊ă de frig au permis extinderea
culturii mărlui in areale mai calde din Braz ilia, Africa de Sus, Australia ܈i alte ܊ări, pe platourile
mai înalte de 2000 m.
In anii 1996-1998 , suprafata cultivată cu mă r a variat în jurul valorii de 7 milioane de
hectare, urcând moderat cu circa 80-100 ha anual.
La nivel global produc܊ia de mere a fost de peste 80 mil. de tone, din care aproximativ
jumătate a fost ob܊inută în Asia, urma tă de Europa ܈i America de Nord

Tabelul 1.1
ProducĠia mondială de m ere (tone mere)
(Anuarul FAO, 2014)
Continentul ProducĠia (tone mere )
2012 2013 2014
Asia 50.655.571 51.730.411 53.092.671
Europa 14.948.902 16.429.773 17.491.575
America 8.958.388 10235922 10.791.361
Africa 2.366.965 2727707 2.557.548
Oceania 729.447 731179 697.120
Total 77.659.273 81.854.991 84.630.275

Figura 1.1 Evoluția producției mondială de mere (tone mere)

Printre cele mai mari ܊ă ri producat oare de mere din Europa se numără: Italia, Fran܊a,
Germania, Spania. Simultan aceste ܊ări au un grad ridicat de intensivizare ܈i o productivitate
ridicat ă a planta ܊iilor

0100000002000000030000000400000005000000060000000
2012 2013 2014Asia
Europa
America
Africa
Oceania

Tabelul 1.2
ProducĠia de mere în Europa (tone mere)
(Anuarul FAO, 2014)
ğara 2012 2013 2014
TOTAL 6,177,353 6,802,935 7,101,027
Italia 1,991,312 2216963 2,473,608
Spania 481,223 545,992 620,823
Portugalia 220,761 287,314 273,721
FranĠa 1,384,852 1737482 1,531,625
Ucraina 1,126,800 1,211,400 1,085,350
Germania 972,405 803,784 1,115,900

Figura 1.2 Evoluția producției de mere în Europa

05000001000000150000020000002500000
2012 2013 2014Italia
Spania
Portugalia
Franța
Ucraina
Germania

România of eră un mediu ecologic bun speciei măr fapt ce ajută la creștere și dezvoltare .
În cele mai multe bazine pomicole specia măr ocupa circa 57 mii hectare cu o producție de
aproximativ 400 – 550 mii tone, sectorul privat (circa 98%) fiind frunta ܈ în ceea ce prive܈te
produc܊ia .

Tabelul 1.3
ProducĠia de m ere din România (mii tone)
(Anuaru l științific al României, 2014 )
Cultura Specificare UM 2012 2013 2014
Măr Suprafața mii hactare 55.4 56.9 57.5
Producție totală mii tone 462.9 493.4 535.1

CAPITOLUL 2
Stadiul actual al cercetărilor privind cultura mărului

2.1. Obiectivele de ameliorare a soiurilor de măr
Scopul ameliorării la speciile folosite ca altoi se î ndreaptă spre rezistența la boli
criptogamice, la bacterioze și dăunători, reducerea lucrărilor manuale în vegetație și a însușirilor
organoleptice ale fructelor. Productivitatea mare a pomului, aspectul atractiv și formă regulată a
fructului sunt caracterele agronomice necesare unor noi soiuri cu însusirile de mai sus.

2.2. M etodele de ameliorare a soiurilor de măr
A meliorarea mărului se face prin procedee precum hibridarea si mutageneza. Rolul
mutagenezei este de a crea caractere ine xistente la specia cultivată, pe când hibridarea are drept
trebuin܊ă corectarea unor specii deja existente în cultură , pe baza speciilor înrudite.
Selecția aplicată în punerea în valoare a variabilității naturale a stat la baza obținerii
primelor soiuri ameliorate. Î n urma expoatarii unei cantită܊i mar i de material biologic se pot
observa varia܊ii naturale în mediile de produc܊ie. Cu ajutorul selectiei pot lua nastere noi soiuri
cu o formă inedită a fructelor, culori ܈i amestecuri de culoare. În acela ܈i timp acestea pot
dezvolta o rezistență îmbunătă܊ită și chiar forme valoroase din punct de vedere productiv și
calitativ.
Atunci când procesul de creare necesită îmbunătățirea unei serii largi de caractere,
selecția este o metodă care face parte din metodele prin care se ajunge la variabilitatea căutată .
Hibridarea este utilizata in amelioarea mărului între soiurile cele mai importante de
aproape un secol .Procesele de hibridare sunt realizate continuu . Cu o fregventă ridicată au loc
hibridări interspecifice, indeosebi pentru mărirea rezistenței la boli . După ce sunt luate măsuri de
prevenire a consangvinizarii, hibridările vor vi urmate de back -cross.
Hibridarea între specii are ca scop realizarea transpunerea caracterelor valoroase preze nte
la genitorii utiliza܊i. În pr ocesul hibridării se recomandă Castrarea florilor la stadiul mamă pentru
securitate, de܈i o varietate de soiuri sunt caracterizate de autosterilitate.
Hibridarea intraspecifică face posibilă uniunea in cadrul aceluia܈i genotip a caracterelor
deosebite care au drept rădăcină mai mul܊i genitori. Procesul de selec܊ie al genitorilor este stadiul

cu cea mai mare importan܊ă deoarece cere o foarte bună cunoa܈tere a genotipului. Mărul e ste o
specie alogamă care nu are posibilitatea de consangvinizare. Cunoașterea genotipului este
posibilă, dar dificil de realizat.
Mutageneza poate fi realizată cu ajutorul unor factori mutageni si este foarte eficientă.
Acest procedeu este utilizat de multă vreme in ameliorarea mărului având consecin܊e foarte
bune.
Factorii mutageni fizici sunt aplica܊i pe scară largă. Dintre factorii fizici radiatiile gama
ale cobaltului 60 sunt cele mai folsite asupra mugurilor dorminzi. Se mai folosesc si radia܊iil e X
si neutronii termici. Agentii mutageni fizici nu au avut rezultate la fel de bune.
Poliploidia contituie o metodă de ameliorare deosebită deoarece poate fi utilizată in unele
scopuri. Forme le triploide și tetraploide se fac recunoscute ca varia܊ii naturale. Acestea iau
na܈tere, in procesul de ameliorare, cu sus܊inerea colchicinei care este aplicată pe muguri sau pe
varfurile tinere ale lăstarilor.
Procedee neconvenționle de ameliorare . Noile tehnologii deschid noi c ăi biologiei
celulare mul܊umită culturilor “ in vitro ”. ”. Acestea au un rol decisiv în atingerea obiectrivelor de
ameliorare ܈i înmul܊ire la măr deoarece amestecă un număr relativ mare de caractere cu însu܈ iri
foarte diferite. După ce are loc definitivarea hărții genetice a mărului există posibilitatea de a fi
elaborate programe de comutare de gene cu ajutorului unor procedee ale ingineriei genetice

2.3. Aspecte privind transmiterea unor însu܈iri si caractere la măr
Ameliorarea capacității de producție la unitatea de suprafață este exprimată de numărul
pomilor la hectar precum și de producția medie a unui pom. Numărul pomilor la hectar apar܊ine
de vigoarea acestora. Pentru a cre܈te numărul pomilor, vigoarea trebuie mic܈orată prin crearea
unor forme specifice sau prin sistemul de tăieri executat .
Analiza variabilității speciei cultivate ajuta la identificarea unei varia܊ii continue a
caracterelor implicate în cadrul portului pomului și a modului în care se face fructificare. Se vor
analiza patru ideotipuri arhitecturale.
Ideotipul coloană (fus) are o axă garnisită cu mici ramificații pe toată l ungimea, iar
datorită acestei structuri au loc corela܊ii strânse cu o alternan܊ă de sosire. În ܊ările anglo -saxone
ideotipul coloană este foarte răspândit.
În consecin܊ă se încearcă asociere a rezistenței la boli și a stabilității producție .
Ideotipul “spur” se caracterizează prin ramificații scurte cu distribu܊ie pe toate
șarpantele. Cre܈terea poate fi condusă după dorin܊ă datorita apartenen܊ei la tipul va si a portului
înăl܊at. Majoritatea pomilor au alternanță la rodire.

Ideotipul piramidal , cu frecven܊ă ridicată, are ramifica܊iile descendente spre vârf. Acestea
se întind de-a lun gul unei tije tronconice. Procesul de fructificate durează între 2 ܈i 4 mai, iar
rodirea are loc pe lemn.
Ideotipul natural este identicat prin prezen܊a unei u܈oare dominanțe a tijei principale.
Acest fapt favorizează apari܊ia unor ramifica܊ii laterale . Procesul de fructificare este situat pe
ramuri coronariene și nu se poate observa alternanța de rodire. Ridicarea de la sol a pomilor nu
necesită susținere.
In functie de ansamblul de procedee care se aplică se va face a legerea ideotipurilor.
Formele “spur” și cele care dau rod pe ramificații scurte sunt folosite la crearea livezilor
intensive unde se vor crea densități mari la hectar.
Simplificarea conducerii pomilor poate aduce modificări arhitecturii acestora.
Randamentul pomului depinde numărul f ructelor pe pom si de masa acestora. Ideotipul ales
influen܊ează aceste caractere . Modul de înfiin܊are al livezilor este deseori intensiv, iar
ideotipurile cu care se lucreaza sunt cele cu vitalitate scăzută fapt ce duce la cresterea numărului
pomilor la unitatea de suprafa܊ă.
Vitalitatea pomului, vârsta și condiți ile de cultură influen܊ează di rect caracterul deosebit
al numă rului fructelor pe pom. Acest caracter este în legătură directă cu mărimea fructelor.
Luând in considerare varia܊iile numărului de fructe pe pom nu se poate preciza un număr exact al
acestora. In consecin܊ă numărul fructelor pe pomi trebuie să fie cuprins între 30 și 100 . Fructele
vor avea o mărime corespunzătoare primului an de rodire normală.
Dimensiunea fructului are implicații practice. Astfel se recomandă ca fructele sa prezinte
dimensiuni ce nu vor permite ruperea sau deteriorarea ramurilor. De preferat este ca fructele sa
cântărească sub 200g. Totuși există în comer ܊ fructe cu greutatea de până al 500 g care sunt
aprecia te ܈i căutate.
Ameliorarea calității are un caracter puternic format dintr- un număr mare de caractere
biochimice si organoleptice. Principalele caractere organoleptice sunt forma fructului, culoarea
fructu lui și a pulpei, aroma ܈i gustul . Din punct de vedere biochimic , principalele caracteristici
ale calității sunt conținutul în vitamine, acizi si glucide.
Ameliorarea imunită܊ii la boli și dăunători. Mărul se afla printre putinele specii care
necesită un număr foarte mare de interven܊ii fitosanitare. I ntr-un ciclu de vegetație au loc
aproximativ 20 de procedee cu scopul de a trata bolile ܈i de îndepărta insectele și acarienii.
Procedeele împotriva bolilor ob܊inute prin ameliorare pot fi de două tipuri. Primul tip
este controlat genetic relativ simplu. Poate exista situația unor blocuri de gene înlănțuite (ca zul
imunită܊ii la rapăn mul܊umită genelor “Vf”).

Al doilea tip este format din 2-3 gene co mplementare (spre exemplu cazul imunită܊ii la făinare
la M.zumi) Al doi lea tip de imunitate se manifestă pentru rapăn, făinare, foc bacterian. Un alt tip
existent este bazat pe o singura genă specifică unei rase a agentului patogen. A cest tip nu se
utilizează datorită stabilită܊ii speciei fa܊ă de o rasă diferită.
Ameliorare a imunită܊ii la dăunători. Pădu chele lânos (Erisoma lanigerum) are cea mai
mare arie de răspândire. Acesta este extrem de periculos deoarece atacă toate organele plantei.
Astfel a tacul părților aeriene poate fi oprit cu ajutorul tratamentelor chimice, i ar atacul la
rădăcină ܊ine cont de rezisten܊a genetică. Cu ajutorul observa܊iilor cultivatorilor s- a ajuns la
concluzia că sunt deosebiri între specii în privin܊a imunită܊ii. Determinismul imunită܊ii are o
istorie lungă de cercetări în urma cărora au fo st depistate surse monogenice si poligenice de
imunitate.
Ameliorarea imunită܊ii la temperaturi scăzute . Arealul de cultură a l mărului are limite
impuse de nivelul temperaturilor. In pofida rezisten܊ei la ger a pomilor, ace܈tia poat fi afecta܊i
de temperaturile foarte scăzute din timpul iernii . Cultura mărului se întâlne܈te cu predominanță
in zonele montane ܈i de deal unde există un risc ridicat de ger .
Ameliorarea perioadei de înflorire este semnificativă pentr u cultura mărului. Aceasta
contribui e la polenizare, având în vedere că o mare parte din specii sunt autosterile. Etapa in
care are loc înflorirea soiurilor dintr- o planta܊ie trebuie să fie simultană pentru ca polenizarea si
produc܊ia de fructe să se desfă܈oare in condi܊ii optime. Totodată perioada de înflorire ajută la
evitarea gerurilor târzii de primăvară .
Ameliorarea precocității urmăre܈te să ocupe un interval cât mai mare de timp cu
perioada de maturizare a fructelor , adică o coacere e܈alonată de la extra timpuriu la foarte tardiv.
Speciile tardive sunt cele mai greu de ob܊inut, având o putere mare de conservare. Atunci când
perioada de maturizare ia sfâr܈it, soiurile de măr pot împăr܊ite astfel: soiuri de vară, de toamnă,
de iarnă ܈i de iarnă târzie.
Ameliorarea imunită܊ii la secetă nu se afla printre obiectivele importante deoarece in
zona principală de cultură a mărului precipita܊ii sunt satisfăcătoare. În România, sunt necesare
soiuri rezistente pentru condi܊iile din sudul și su d-estul țării. Îmbunătățirea imunită܊ii la secetă
poate avea loc exclusiv pe baza genelor de la soiurile înrudite, pentru ca nu se cunosc soiuri
cultivate semnificative din acest punct de vedere.
Ameliorarea capacității de păstrare este direct influen܊ată de condi܊iile de păstrare si de
proprietă܊ile genetice ale solului . Capacitatea de păstrare poate fi observată de la primul semn al
matu rării de consum până la începutul procesului de autoliză. O conservare mai îndelungată o
au specii le tardive și cele cu maturizare după recoltare. Acestea au o activitate fiziologică a
fructelor încetinită și un inceput de ceară pe fructe avansat astfel conservarea se poate face până

în primăvară. Păstrarea depinde de istoria ereditară a soiului, de cond i܊iile de depozitare, dar și
de tehnologia aplicată, în special nivelul de fertilizare.

CAPITOLUL 3
PREZENTAREA UNITĂ܉II

3.1 Cadrul natural în care s- au efectuat cercetările
Din punct de vedere administrativ . S.C. OLMA. SRL Băl܊a܊i Jud. Iași se află pe
teritoriul cadastral al comunei Bălțați, fiind situată în vestul a municipiului Iași (reședința de
judeș care face legătura, prin șoseaua națională Iași -Tîrgu Frumos și pe calea ferată Iași -Pașcani,
stația Sârca).
S.C. OLMA. SRL Băl܊a܊i se învecinează în cadrul comunei cu celelalte ferme ale
S.C.P.P. Iași.
Sub raport geomorfologic , regiunea Bălțați se află situat în sud -vest, Câmpiei Moldovei
(Depresiunea Jijiei, Bahluiului). Relieful regiuni este reprezentat prin un relief sculptural și un
relief acumulativ. Relieful scuptural este caracterizat prin platouri înclinate mai mult sau mai
puțin, dealuri și interfluvii. Iar din relieful acumulat cea mai amplă răspândire o are șesul și
terasele Bahluiețului și sectorul din șesul Bahluiului.
Din punct de vedere hidrografic , regiunea comunei Bălțați se află situat în bazinul
mijlocul hidrografic al Bahluiului . Rețeaua hidrografică o constituie pârâul Bahluieț cu afluientul
lui Valea Oilor, fiind apa principală cu însu܈ire permanent ă și care curge de la vest la est.
Adâncimea apei freatice oscilează în limite foarte ridicate . Pe terasa Bahluiețului, apa
freatică o găsim la o adâncime de aproximativ de zece metri sau mai mult, iar pe platouri pu܊in
înclinate, pe culmile strâmtorate sau mai late , ca și pe versanții slab -moderat înclinați, apa
freatică are nivelul hidrostatic la adâncimi ce oscilează între 4 -10 m. Pânza apei freatice apare ca
izvoare de coastă a versanților la baza lor ce delimitează văile Bahluieț, Valea Oilor și Bahlui. Pe
aceste platouri apa freatică apare la o adâncime joasă cuvenită complexului marmos pe care o
cantonează. Acest fenomen face să apară în unele regiuni cu lacoviști chiar slab salinizate. În
șesul Bahluieț, pânza de apă freatică are un stadiu hidrostatic ce oscilează la 0,3-2 metri.
În mare parte solurile au un drenaj de calitate, făcând excepție solurile din șesuri unde
drenajul este încet sau foarte încet.
Teritoriul comunei Bălțați se define܈te prin un climat temperat continental cu ierni aspre
și verile mai calde, cu vânturi instabile , mai deseori din nord- vest și nord iarna și din sud -est și
est mai ales primăvara, cu ploi suficiente mai ales la începutul verii. Temperatura medie anuală

este de 9,6oC, a celei mai calde luni (iulie) +23,3oC, iar a celei mai reci luni (ianuarie) –3,6oC.
(tab.3.1.).
Pe baza studiului agropedologic întocmit pe teritoriul fermei S.C. OLMA. SRL Băl܊a܊i ,
au fost delimitate următoarele tipuri și subtipuri de soluri:
– cernoziom cambic tipic;
– cernoziom cambic tipic, moderat erodat.
Pe baza probelor de sol recoltate și supuse analizelor de laborator, s -au studiat principalii
indici agrochimici și anume:
– reacția solului (pH -ul), are valori cuprinse între 5,9-7,2, deci solurile fermei sunt slab
acide la slab alcaline;
– conținutul în baze schimbabile (Sb), corelată cu aciditate hidrolitică (Ah), gradul de
saturație în baze și tipul de sol, ca și cu reația solului, rezultă că solurile deținute de fermă nu este
necesară aplic area amendamentelor calcaroase.
– rezervele în formele mobile (accesibile, solubile în apă) ale principalelor elemente
fertilizante (P, K), precum și o parte a microelementelor (B, Zn, Cu, Mn);
– conținutul în fosfor mobil variază pe total fermă de la 27 la 140 p.p.m. P (mgP/kg. Sol);
– conținutul în potasiu mobil variază între 236 – 400 p.p.m. K (mg K/kg. sol);
– conținutul în bor solubil variază între 0,85 – 1,25 p.p.m.B, indicând ostare de
aprovizionare mijlocie până la foarte ridicată a solurilor în bor.

3.2. Regimul termic
Temperatura medie a aerului a oscilat pe parcursul perioadei 2010 – 2014 intre -6.6o C în
luna decembrie pană la 23,3o C în luna iulie a perioadei de experimentare. Tempeartura maximă
absolută inregistrata a fost de 37,1oC in luna iulie și cea minimă de -20,4oC in luna decembrie.
Suma gradelor de temperatura in perioada studiată a fost de 3635,4 oC.

3.3. Durata de stralucire a soarelui si higroscopicitatea aerului.
Durata de strălucire a soarelui și higroscopicitatea aerului sunt prezentate în tabelul 2.3. Din
analiza acestui tabel se poate observa că insolatia medie intre anii 2010 – 2014 a fost de 1992,8
ore de stralucire a soarelui fata de norma de 1989,1 ore. Lunile in care s-au înregistrat c ele mai
multe zile și respecuv ore de insolatie sunt iunie, iulie și august. Higroscopicitatea aerului in
perioada analizată are o medie de 74,5 %, fata de media multianuala de cca. 70%.
Durata de strălucire a soarelui și higroscopicitatea aerului sunt prezentate în tabelul 3.3.

3.4. Regimul eolian
Vânturile din sectorul vestic ( NV, V, SV) și sudic au maximul de frecvență în sezonul
cald, favorizând insolația și temperatura de care beneficiază plaiurile cu expoziție N și E.
Vânturile din sectorul estic ( NE, E, SE) sunt mai active în sezonul rece, inclusiv sub forma
Crivățului geros și însoțit de viscole. Prin carența lor în vapori de apă, contribuie în perioada de
vară-toamnă la aridizarea climatului și creșterea deficitului de umiditate (tabelul nr. 3.4.).

3.5. Studiul vegetaĠiei
Vegetația de silvostepă se caracterizează prin asociații de ierburi xeromezofile și
xerofile, ce alternează pe arii restrânse cu păduri. Pe versanții însoriți, vegetația pajiștilor primare
este reprezentată prin asociații de ierburi ca: Medicago sativa, Festuca pratensis, Agropyron
repens, Agrostemma ginthago, ș.a.
Terenurile sărăturoase sunt ocupate de o vegetație halofită, reprezentată prin asociații de
tipul: Puccinelia distans, Salicornia europaea, Juncus gerardii, ș.a. Pe suprafețele agricole se
întâlnesc, alături de plantele cultivate și specii de plante spontane a căror combatere constituie o
măsură importantă, de care depinde cantitatea și calitatea producției speciilor întâlnite în cultură.
Vegetația lemnoasă spontană este reprezentată prin arbori din genurile Tilia, Acer, Prunus și
Quercus și arbuști, predominant din speciile: Cotinus coggyria, Sambucus nigra, Crataegus
monogyna, Cornus mas, Rosa canin

CAPITOLUL 4
Tehnologia de cultură a mărului

4.1. Alegerea ܈i pregatirea terenului
Alegerea terenului se efectuează prin luarea în considera܊ie a unui ܈ir de factori ecologici
(clima ܈i microclima terenului, solul, relieful, panta, expozi܊ia, etc.), economici (existen܊a for܊ei
de muncă, a surselor de aprovizionare cu apă pentru irigare, re܊elei de drumuri, etc.), ܈i tehnici
(sistemul de cultură, parametrii tehnologici, etc.), care vor influen܊a semnificativ ob܊inerea
recoltelor stabile de fructe calitative ܈i eficien܊a economică a producerii.
Evaluarea terenului are ca bază respectarea parametrilor limita tivi ai factorilor ecologici
admisibili pentru cultivarea mărului, prezenta܊i în compartimentul privind cerin܊ele fa܊ă de
mediu.
În natură există o mare diversitate a parametrilor factorilor ecologici de la cei limitativi,
caracteristici pragului inferior admisibil pentru cultivarea mărului, până la cei superiori, foarte
favorabili. Nu totdeauna în cadrul unui teren destinat înfiin܊ării livezii sunt prezen܊i to܊i
parametrii factorilor clasei respective de favorabilitate. În aceste cazuri este oportună înca drarea
terenului în clasa corespunzătoare valorilor factorilor favorabili, luându -se în considera܊ie
posibilitatea ameliorării lor prin diverse procedee tehnice ܈i tehnologice cum ar fi: nivelarea
terenului, ameliorarea proprietă܊ilor solului, măsuri antie rozionale, fertilizarea, irigarea, etc.
Pregătirea terenului pentru plantarea livezilor de măr constă în efectuarea unor lucrări
agrotehnice în perioadele cele mai optime de timp, cu scopul de a asigura condiții bune de
prindere și creștere a pomilor, ace stea fiind începute, de obicei, cu 2-5 ani înainte de plantarea
pomilor.
Principalele lucrări agrotehnice utilizate la pregătirea terenului în vederea plantării livezii
sunt: curățirea lui (defrișarea) de vegetația lemnoasă, nivelarea, perioada de repaus al solului
(după necesitate), fertilizarea de fond, arătura (afânarea) adâncă, dezinfectarea terenului,
parcelarea terenului, bilonarea (dacă este cazul), asigurarea unei surse constante de apă, e tc.
Ansamblul lucrărilor agrotehnice cât și durata de timp pentru pregătirea terenului variază
în funcție de culturile premergătoare, starea fitosanitară a terenului, fertilitatea solului, etc. și

trebuie efectuate astfel încât să fie respectate cerințele ecologice de ameliorare a solului și a
mediului.

4.2. Tipuri ܈i sisteme de planta܊ii
Tipuri de plantatii .
În func܊ie de mă rimea, sortiment ul ܈i de scopul î n care au fost create, se disting
urmă toarele tipuri de planta܊ii pomicole: planta܊ii comerciale, planta܊ii experimentale ܈i
didactice, planta܊ii de aliniament ܈i planta܊ii de pomi î n sistem gospodaresc.
Sisteme de planta܊ii
Există patru sisteme de cultură ale pomilor: clasic, agropomi col, intensiv ܈i superintensiv.
Sistemul clasic . Se caracterize ază prin pomi de talie mare ܈i mijlocie, altoi܊i, de regulă , pe
portaltoi, generativi, cu coroane glo buloase (piramide, vas), planta܊i la distan܊e mari, numă rul de
pomi la hectar fiind de 150-350. Cheltuielile pentru infiintarea plantatiilor sunt mici.
Produ c܊iile economice se ob܊in abia după 6-8 ani de l a plantare. Costurile de produc܊ie
sunt ridicate datorită grad ului redus de mecanizare a lucrărilor.
Sistemul agropomicol . Pomii sunt viguro܈i ܈i au coroane globuloase, planta܊i la 12 -14 m
între rânduri ܈ i 3,5-5 m pe rând. Intervalele dintre rânduri se cult ivă, pe toata durata planta܊ iei, cu
cereale, plante furajere, cartof, sfeclă etc.
Produc܊ia de fructe este mică (6-12 tone la h ectar). Acest sistem îngreunează considerabil
aplicarea tratamentelor fitosanitare ܈i lucrările de mecanizare.
Sistemul intens iv. Se promovează în principal la drupacee ܈i nucifere, dar ܈ i la pomacee.
Pomii au vigoare mică, submijlocie ܈ i mijlocie. Coroanele pot fi aplatizate sau globuloase (vas
aplatizat, fus-tufa).
După numărul pomilor la hectar, planta܊ iile intensive pot avea densitate mică (400 -633
pomi la hectar), mijlocie (634-833 pomi la hectar) sau mare (834-1666 pomi la hectar).
Sistemul superintensiv . Se folose܈te la m ărul altoit pe gutui . Se planteaza 1800-3333
pomi la hectar, uneori ajungându- se până la 5000 pomi la hectar. Pomii sunt condu܈i în fus
sub܊ire, sistem Lepage sau în gard belgian. Ei dau fructe î n anul al doilea de la plantare, iar
produc܊ ia devine eco nomică în anul al treilea.

Produc܊ iile sunt de 35-45 tone fructe la hectar, uneori mai mult. Durata renta bilă a unei
planta܊ii este de 10 -15 ani.
Investi܊iile făcute cu înfiin܊area planta܊iilor, de܈ i sunt foarte mari, se recuperează după
primele 2-4 recolte. D atorită gradul ui ridicat de mecanizare a lucrărilor ܈ i economiei
considerabile de for܊ă de muncă , costul de pro ducție al fructelor este redus.

4.3. Tăieri de produc܊ie
Tăierile de produc܊ie vizează în special ramurile de rod și cele de semischelet. Ele nu
constituie o grupă izolată de tăieri, ci completează, finisează întotdeauna tăierile de formare, iar
mai târziu tăie -rile de întreținere și de regenerare.
Deși tăierile de produc܊ie încep încă din primii ani de fo rmare a coroanei, ele sunt de o
importanță capitală și necesită un volum mare de muncă, în perioada de dominanță a fructificării.
Neglijarea tăierilor de fructificare în această etapă, adu ce însemnate pierderi economice,
dintre care se menționează: calitatea slabă a recoltelor ca urmare a epuizării și îmbătrînirii
ramurilor de rod, fructificarea alternativă datorită supraîncărcării cu rod, slăbirea creșterii
vegetative și scurtarea perioadei de maximă producție a pomului.
Lucrările de tăiere prin care se obțin efectele menționate anterior, sunt diferite de la o
etapă la alta, fiind în legătură directă cu evoluția proceselor de creștere, rodire și usc are pe
parcursul ciclului de viață. Ąn acest sens, obiectivele tăierilor de fructificare pot fi definite, pe
etape, astfel:
La pomii tineri până la intrarea în plină rodire, obiectivul principal constă în obținerea
unei distribuții și unei densități optime a ramurilor de semischelet și de rod, precum și
consolidarea acestora. Operația predominantă este suprimarea ramurilor și numai în unele cazuri
se folosește scurtarea. Este preferabil ca ramurile de semischelet și de rod neflorifere, reținute, să
fie lăsate să evolueze 2 -4 ani fără tăieri.
La pomii intrați în plină producție și până când depășesc cu câțiva ani limita producției
maxime, obiectivul principal al tăierilor de fructificare constă în normarea încărcăturii de muguri
floriferi în raport cu vigoarea pomului, respe ctiv în proporționarea optimă a ramurilor de rod pe
ramuri de semischelet și a mugurilor floriferi pe ramurile de rod.
Operațiunea predominantă este scurtarea ramurilor și în unele cazuri rărirea lor. Ca regulă
genera lă, ramurile de semischelet și de rod mai vechi de 3 -4 ani sunt supuse unei tăieri de
reducție pe lemnul anului precedent, pentru limitarea alungirilor cu sco-pul de a nu îndepărta

prea mult de sursa de hrană (ramura mamă) punctele de fructificare. Se obți ne în același timp și
un efect de regenerare a acestora.
4.4. Între܊inerea culturii mărului
În livezile intensive și superintensive tinere și pe rod, asigurate cu suficientă umiditate
din precipitații naturale sau prin irigație, cel mai indicat sistem de întreținere a solului este
înierbarea intervalelor dintre rânduri combinată cu afânarea repetată sau erbicidarea pe râ nduri
(sub coroane). Se mai folosește sistemul de afânare repetată pe intervale, combinat cu erbicidarea
pe rând sau afânarea repetată pe întreaga suprafață.
Lucrările aplicate solului sunt în strânsă legătură cu sistemul de întreținere folosit, și anume :
-porțiunile înierbate se cosesc de 5 —6 ori pe an, iarba cosită fiind utilizată ca mulci pe
loc ;
-porțiunile cu sol lucrat (întreaga suprafață sau numai pe rânduri) se ară toamna la 15—
18 cm adâncime, iar în cursul perioadei de vege¬tație se aplică 4—5 cultivații (prașile) ;
-porțiunile erbicidate în lungul rândurilor se mobilizează manual sau mecanic în perioada
de repaus, apoi se apl ică erbicidele.
În livezile clasice, care mai oc upă încă suprafețe importante în țara noastră, terenul se
întreține prin lucrări repetate în prima parte a perioadei de vegetație, pentru ca în a 2 -a jumătate
să fie ocupat cu îngrășăminte verzi, dacă panta este sub 14%. Pe terenuri cu înclinație mai mare
se folosește alternarea înierbării unor intervale cu altele în care solul este lucrat.
Fertilizarea În livezile tinere, mărul necesită de 1,5—3 ori mai mult azot decât potasiu și
reacționează favorabil la doze moderate de îngrășăminte. Rezultate bune la merii tineri s -au
obținut aplicând, anual, doze de 120 kg N, 80 kg P203 și 40 kg K20 la hectar. O dată la 2— 3 ani
se aplică 20 t/ha gunoi de grajd, ocazie cu care doza de îngrășăminte chimic e se reduce la hectar.
Îngrășămintele se aplică pe fâșii de -a lungul rândurilor de pomi ; lățimea fâșiilor este
mărită anual cu 0,5 m, astfel că după 3— 4 ani se în grașă întreaga suprafață.
În livezile pe rod consumul de potasiu este mai mare decât cel de azot, iar neglijarea
acestui lucru, îngrășarea excesivă cu azot, depreciază calitatea merelor și le scurtează perioada d e
păstrare. Datorită, însă, faptului că solurile noastre sunt bine aprovizionate cu p otasiu, dozele de
îngrășăminte aplicate nu conțin acest element dec ât aproximativ la același nivel sau chiar ceva
mai puțin decât azotul. În livezile pe rod cantitățile de îngrășăminte recomandate sunt în strânsă
corelație cu recolta planificată, cu zona pedoclimatică și cu tehnologia aplicată.
Gunoiul de grajd, fosforul , potasiul și 1/3 din azot se introduc la arătura de toamnă pe
toată suprafața livezii. Primăvara se aplică 1/3 din doza de N. În anii cu încărcătură normală de

muguri de rod, această îngrășare se face după legarea fructelor; cea de -a treia parte de azot se
aplică în timpul creșterii intensive a lăstarilor
Irigarea . În livezile tinere de măr situate în zonele de stepă și silvostepă, pentru pomii pe
portaltoi vegetativi cu înrădăcinare superficială se folosesc 200— 250 m3/h a de apă la o udare,
în vederea umectării solului pe 40—45 cm adâncime. Pentru pomii cu înrădăcinare mai profundă
se utilizează 300— 350 m3 de apă la o udare, pentru a se umecta solul pe o adâncime de 50 —60
cm. Udarea se face, în perioadele secetoase, de 2 —3 ori pe an.
În livezile pe rod se aplică 4 -5 udări pe an cu cantități mult mai mari de apă, în funcție de
profunzimea sistemului radicular: 450- 500 m2/ha pentru portaltoii cu înrădăcinare superficială și
550-700 m2/ha pentru pomii pe porta ltoi cu înrădăcinare profundă.
Combaterea boli lor și dăunătorilor . În condițiile actuale de tehnologie, când principalul
accent se pune pe combaterea chimică a bolilor și dăunătorilor animali, există chiar peri colul ca
merele, ale căror virtuți alimentare și terapeutice sunt unanim recunoscute încă din antichitate, să
devină o sursă de poluare a mediului și a alimentației, dacă dozarea substanțelor active f olosite în
tratamen tele antiparazitare nu este făcută cu maximă atenție.
În climatul nostru, dintre boli provoacă mari pagube economice în special rapănul
(Venturia inaequalis) și făinarea (Podosphaera leucotricha), iar dintre dăunătorii animali
viermele merelor (Carpocapsa po monella), păduchele din San Jose (Aspidiotus perniciosus) și,
relativ recent, molia „minieră", alături de alte diverse specii. Mai există multe specii care, în
general, provoacă daune mici, dar care, în anumite regiuni și condiții climatice, pot cauza
pierderi economice importante.
Pentru diminuarea pierderilor provocate de organismele dăunătoare, în tehnologia culturii
mărului intervențiile antiparazitare trebuie să aibă o pondere mai mare decât în alte culturi
fructifere. Desigur, în concepția modernă, este necesar să se aplice combaterea integra tă a bolilor
și dăunătorilor animali, prin utilizarea mijloacelor agrotehnice, fizice, chimice și biologice.
Merită să subliniem că, în ultima vreme, în țara noastră s -a dezvoltat utilizarea feromonilor în
combaterea dăunătorilor .

PARTEA a II-a
CONTRIBU܉II PROPRII

CAPITOLUL 5
OBIECTIVELE STUDIULUI, MATERIALUL FOLOSIT ܇I METODELE
DE CERCETARE

5.1. Obiectivele studiului
Prin studiul comportării unor soiuri de măr rezistente la boli în sistem intensiv de cultură
în condi܊iile zonei Băl܊a܊i, jude܊ul Ia܈i s -a urmărit : vigoarea de cre܈tere a pomilor, volumul
coroa nei, fazele fenologice, produc܊ia de fructe, rezisten܊a pomilor la rapăn ܈i făinare,
eviden ܊iindu- se cele mai valorose soiuri privind produc܊ia de fructe la hectar precum ܈i
caliatatea.

5.2 Materialul folosit
Ca material biologic folosit s-a folosit trei soiuri din specia măr cu rezisten܊ă genetică la
boli pe următoarele soiuri: Generos, Florina, Pionier care au fost altoite pe portaltoiul MM 106.
Generos a fost creat la Stațiunea de Cercetări Voinești. Pomul este viguros, intră repede
pe rod, fructi fică pe ramuri scurte (țepușe), coroana conic -răsturnată, cu șarpante solide, bine
garnisite cu ramuri de rod. Rezistența la rapăn de tip poligenic, se cultivă cu un număr redus de
tratamente fitosanitare, inclusiv cu fungicide.
Fructul este sferic sau sf eric ușor turtit, ușor asimetric, cu greutatea medie de 160 -180 g,
pielița netedă, ușor ceroasă, de culoare roșu deschis (pe 60 -70 % din suprafață), pe fond verde
gălbui. Pulpa galbenă cu textură fină, suculentă, gust plăcut, fin aromat, crocantă.
Epoca de maturare și consum – se recoltează la sfârșitul lunii septembrie.
Epoca de coacere – din decembrie până în februarie; se poate păstra până la începutul lui
martie.
Producția de fructe – poate atinge 25 – 30 t/ha după 7 -8 ani de la plantare.

Figura 5.1. Soiul Generos
Sursa: https://ro.pinterest.com

Florina este de vigoare mare și cu o bună ramificare și rodire pe formațiuni lungi și
scurte, cu înflorire semitârzie. Prezintă rezistență la rapăn, dar are o ușoară sensibilitate la
făinare.
Fructul, mijlociu spre mare (150- 180g), ușor tronconic, cu epiderma verde gălbuie,
acoperită cu roșu oranj pe 2/3 din suprafață, pulpa este fermă, suculentă, ușor acidulată, cu aromă
specifică și gust bun.
Epoca de maturare și păstrare , fructele se recolt ează la sfârșitul lunii septembrie sau
chiar la începutul lunii octombrie și se pot păstra până în martie – aprilie anul următor, cu
pierderi reduse la păstrare.
Producția este constantă și poate atinge 30 -40 t/ha.

Figura 5.2. Soiul Florina
Sursa: http://www.pomicultura.net

Pionier ob܊inut la Sta܊iunea Voine܈ti, jude܊ul Dâmbovi܊a din încruci܈area (Jonathan x
Verzi܈ oare) x Prima (Vf); soiul a fost omologat în anul 1983, soi rezistent la rapăn,
Fructul mijlocii sau mari, sferic-turtite, bine colorate, de calitate bună . Pomul este de
vigoare submijlocie, este precoce ܈ i foarte productiv.
Maturitatea de recoltare este in prima decada din luna septembrie si se poate pastra pana
in decembrie.

Figura 5.3. Soiul Pionier
Sursa: http://www.pepinieratecuci.ro

5.3 Condi܊ii de experimentare
Înființarea unei plantații de măr, indiferent de mărimea acesteia și destinația producției,
presupune efectuarea unei serii de operații tehnice care contribuie la prinderea și intrarea lor
timpu rie pe rod, apoi la rodirea constantă pe o perioadă cât mai lungă de timp. În vederea
realizării acestor deziderate este necesar ca să se facă o bună pregătire a terenului , să se planteze
la distanțe optime, să se aleagă forme de conducere a pomilor și un mod de tăiere corespunzător,
să se efectueze lucrări de întreținere conform tehnologiei alese, să se fertilizeze, să se irige la
nevoie și să se normeze incacatura de rod în vederea obținerii unor fructe de calitate.
Distanță de plantare și desimi optime pentru plantațiile intensive
Indiferent de mărimea parcelei, este necesar să se stabilească distanțe optime de plantare
în funcție de grupă de soiuri și de portaltoii pe care sunt altoiți pomii. Prin aceasta se evita
îndesirea excesivă ca și excesul de spaț iu între pomi. Sistemul de plantare în rânduri simple
ușurează lucrările de întreținere, față de cele cu rânduri duble sau triple. Orientarea rândurilor la
plantare poate fi N-S sau E- V.

La plantare se recomandă material săditor autorizat, produrat de la pepinierele stațiunilor
de cercetare pomicole situate în toate județele țării. Pentru emiterea lăstarilor anticipați se
efectuează stropirea pomilor în pepiniera, în cursul vegetației, cu regulatori de creștere. Această
operație grăbește formarea coroanei și diferențierea mugurilor de rod încă din anul 2 sau 3.
Forme de conducere și tăiere a pomilor
Talia pomului, intrarea pe rod timpurie, calitatea fructelor și producția la unitatea de
suprafață sunt caracteristici specifice fiecărei asocieri portaltoi -soi.
Acestea, la rândul lor sunt influentate mult de formă de conducere și de modul de tăiere a
pomului prin care se evita dezechilibrul între creștere și fructificare.
Formă de coroană
Formă de coroană folosită în plantația de măr este „ palmeta-etajata ”.
Fertilizarea Plantațiilor de măr constituie una dintre verigile culturale cu consecințe
importante asupra cantității și calității producției de mere. Este necesar ca ea să se aplicc e
diferențiat după vârsta pomilor, potențialul productiv, încărcătura de rod și tipul solului pe care
este amplasată plantația.
Anual este necesar să se refacă fertilitatea solului prin aplicarea de îngrășăminte în doze
în care să suplinească cantitățile consumate. În funcție de vârsta pomilor se recomandă să se
aplice următoarele doze de îngrășăminte chimice.
-anul III- IV și următorii – 300 kg/ha azotat /250- 300 kg/ha superfosfat și 250 -300 kd/ha
sare potasica.Aplicarea îngrășămintelor chimice se face numai pe rândul de pomi, pe o bancă de

circa un metru pe de o parte și de alta a acestuia.Acolo unde solurile sunt sărace în humu s, există
o fertilitate naturală slabă, se intervine cu aplicarea periodică, o dată la 2 -3 ani, a câte 40-50
tone/ha de gunoi de grajd și eventual 5 -6 tone /ha amendamente calcaroase, plus o treime din
doză de azotat se aplică toamna și se încorporează în sol odată cu arătură, iar restul
îngrășămintelor azotoase se aplică primăvara în perioada legării fructelor.
Întreținerea pomilor –taierile anuale, în uscat și în verde
În comparație cu sistemele clasice, u nde pomii se taie sever pentru construirea de ramuri
de schelet solide, la sistemul de cultură modern, intensiv, cu pomi foarte apropiați unul de altul,
o ramură de schelet foarte dezvoltată nu este necesară.Datorită acestui fapt, ramurile laterale nu
se scurtează și se păstrează un număr cât mai mare pe pom.
Normarea încărcăturii de rod
Devine necesară în anii cu diferențiere excesivă a mugurilor floriferi și îndeosebi când
există condiții favorabile de legare a fructelor. Pentru a avea fructe de calitate și aspectuoase, se
poate interveni cu aplicarea de substanțe regulatoare de creștere, ca Ethrel 375 ppm (0, 0375%) la
începutul înfloririi pomilor sau cu concentrația mărita la 1000 ppm când diametrul fructelor
centrale din inflorescențe este între 10 -14 mm.
Potențialul productiv al mărului
Este o însușire care este determinată genetic pe baza ereditară a soiului.dar este mult
influenta ta de interacțiunea dintre genotip sau soi și condițiile pedoclimatice ale zonei de cultură.
Alți factori care contribuie la conturarea acestei însușiri a soiului sunt legați de precocitatea de
rodire, tipul de fructificare și modul de tăiere și conducere, rezistența la boli și dăunători, de
compatibilitatea la altoire și polenizare, desimea de plantare și portaltoiul folosit.
Combaterea bolilor și dăunătorilor
Combaterea dăunătorilor s -a făcut la avertizare, iar în cazul bolilor, la constatarea atacului
s-a recurs la tratamente preventive, folosind produse specifice și prin măsuri de igienă culturală
(tabelul 5.1/5.2). Produsele principale folosite pentru combaterea bolilor și dăunătorilor sunt
alese astfel încât să cuprindă o gamă largă și cât mai variată de insecte și fungicide cu spectru cât
mai larg.

Tabelul 5.1
Tratamente aplicate plantaĠiei de măr în anul 2015
IV V VI VII
Dată aplicare
tratament J Mi Mă L V V Să Mi V Mă V Mă Mi L
08 14 21 26 07 14 22 26 04 15 25 06 14 26
Tratamentele aplicate
Dithane 0.25% + Decis 50 gr/ha + Thiovit 0.4%
Decis 50 g/ha
Dithane 0.25% + Decis 50 g/ha
Dithane 0.25% + Thiovit 0,40% + Decis 50 gr ha
Topsin 0.15% + Karate 0.25 l/ha
Score 0.25 l/ha + Topas 0.3 l/ha + Calypso 200 m l ha

Tabelul 5.2
Tratamente aplicate plantaĠiei de măr în anul 2016
IV V VI VII VIII X
Dată aplicare tratament L J V S S L Mi Mi S V Mi J L
19 25 02 14 22 32 10 17 06 17 05 20 30
Tratamentele aplicate

Score (0.25 l/ha) + Topas (0.25 l/ha) + Decis (0.04 l/ha)
Clarinet (1 l/ha) + Calypso (0.25 l/ha)
Score (0.25 l/ha) + Topas (0.25 l/ha) + Karate (0.25 l/ha)
Dithane (0.25%) + Kumulus (0.30%) + Calypso (0.25 l/ha)
Clarinet (1 l/ha) + Calypso (0, 25 l/ha) + Vertimec (1 l/ha)
Dithane (0, 25%) + Kumulus (0.30%) + Reldan (0, 15%)

5.4 Metode de cercetare
Metoda staționară . Cunoașterea elementelor legate de fructificare pentru soiurile luate în
studiu și precizarea valorilor necesare pentru asigurarea producțiilor eficiente sunt factori majori
în obținerea unor recolte stabile. Astfel, pentru realizarea unei cercetări aprofundate asupra
fructificării acestor soiuri de măr, s -a apelat la determinarea efectivă a evoluției în timp a
elementelor ce influienteaza fructificarea.
În acest scop, s- au realizat anual, pe o perioadă de 3 ani începând din anul 2014,
măsurători statistice ale principalelor elemente cu rol în fructificare. Determinările realizate au
constat în măsurători biometrice efectuate pe exemplarele existente în colecția pomicolă a
fermei.
Aceste măsurători au avut drept scop identificarea potențialului productiv al soiurilor.
Prin urmare, s- au efectuat măsurători asupra:
Înălțimii pomilor , este dată de distan܈a măsurată pe verticală de la nivelul suprafeței
solului până la vârful pomului.

Diametrul trunchiului la în ălțimea de 40 cm de sol , pentru a analiza vigoarea pomilor pe
indicatorul sintetic, suprafața secțiunii trunchiului, măsurătorile s -au efectuat în luna octombrie.
Pentru determinarea suprafeței secțiunii trunchiului s -au efectuat doua măsurători pe direcția
rândului de pomi și perpendicular pe rândul de pomi, la o distanță de 40 de cm de la suprafața
solului. După citirea celor două dimensiuni s -a calculat media acestora, care re prezintă diametrul
trunchiului.
Aplicându-se formulele matematice de calcul, s- a calculat aria secțiunii trunchiului la 40
de cm de sol.
D=2*r
S= πr²
Diametrul coroanei, formă de coroană existenta la cele 3 soiuri este palmeta etajată cu un
trunchi de 45 cm.
Au fost efectuate doua măsurători, una pe direcția vântului pentru a se afla diametrul
mare al coroanei și una pe direcția intervalului dintre rânduri pentru a se afla diametrul mic al
coroanei.
După citirea celor două dimensiuni s -a calculat media dintre acestea, aceasta reprezentând
diametrul mediu al coroanei.
Volumul coroanei. s-a folosit formula lui Sarger pentru determinarea volumului coroanei:
V = (D + d)² ̸ 2 x H x 0, 461
Unde:
H- înălțimea pomului și R – raza pomului.
Astfel, se poate constata că columul coroanei este direct proporționa cu înălțimea și
diametrul coroanei.
Lungimea medie a creșterilor anuale , pentru determinarea lundimii medii a creșterilor
anuale se determina lungimea tuturor creșterilor anuale la toți pomii pe variante de pe ramură de
control, după care se însumează determinările obținute și se face media lor.
Lungimea unei creșteri anuale fiind considerată egală cu distanța dintre punctul de
inserție al creșterii anuale și vârful acesteia.
Numărul de fructe pe metru liniar șarpantă, pentru determinarea numerică a acestui
indicator s- a procedat la numărarea efectivă a fructelor de pe un metru liniar șarpantă . Aceste
determinări biometrice au avut ca scop evidențierea dezvoltării bioelementelor principale ale
coroanei asigurând astfel suportul microelementelor de rod la m ăr.

CAPITOLUL 6
REZULTATE OB܉INUTE

6.1. Vigoarea de cre܈tere a pomilor
6.1.1. Înăl܊imea pomilor
În condițiile specifice existente , acest indicator reprezintă unul din elementele care permit
determinarea vigorii pomilor. Rezultatele privind înăl܊imea medie a pomilor (Tabelul 6.1.)
reprezintă influen܊a aspra soiului.

Tabelul 6.1.
Înăl܊imea pomilor (m) a unele soiuri de măr cu rezisten܊ă la boli (2015 -2016).
Soiul Înăl܊imea pomului (m)
Media
2015 2016
Generos 2.79 3.02 2.90
Florina 2.93 2.83 2.88
Pionier 2.98 3.05 3.01

Media înăl܊imii pomilor la cele trei soiuri măr studiate a fost cuprinsă între 2,88 m ܈i 3,01
în anii 2015-2016.

Figura 6.1. Înăl܊imea pomilor (m)

6.1.2. SuprafaĠa secĠiunii trasnsversale a pomilor
Suprafa܊a sec܊iunii trunchiului sa efectuat cu două măsurători la 40 centimetri nivelului
solului, una pe direc܊ia rândului de pomi iar cealantă perpedencular cu prima masurătoare,
masurătorile efectuându -se cu ܈ublerul, reprezentând media sec܊iunii trunchiului pe ani 2015 –
2016.
Tabelul 6.2.
Vigoarea de cre܈tere a pomilor (suprafa܊a sec܊iuni trunchiului cm2) a unele soiuri de măr
cu rezisten܊ă la boli (2015 -2016).
Soiul Suprafa܊a sec܊iuni trunchiului
cm2 Scopul anual
de cre܈tere Diferen܊a fa܊ă de medie cm2
Anul V Anul VI
Generos 29,5 42,8 13.3 2,9
Florina 20,9 30,9 10 -0,4
Pionier 26,8 34,7 7,9 -2,5
Media- Mt 25,73 36,1 10,4 0,0
Suprafața sec܊ iuni trunchiului a fost de 29,5cm2 la soiul Generos, 20,9 cm2 la soiul
Florina ܈i 26,8 cm2 la soiul Pionier, în anul V. În anul VI s-au înregistrat 42,8 cm2 la soiul
Generos, 30,9 cm2 la soiul Florina și 34,7 cm2 la soiul Pionier. 2,79 2,93 2,98 3,02
2,83 3,05
2,652,72,752,82,852,92,9533,053,1
Generos Florina Pionier2015
2016

Media suprafeței sectiunii trunchiului a fost cuprinsă între 25,73 cm2 în anul V și 36,1
cm2 în anul VI.

Figura 6.1 Suprafața secțiuni trunchiului (cm2) în anii V și VI

Tabelul 6.3
Volumul coroanei ܈i forma܊iunile de rod predominante la unele soiuri de măr în anul VI de
la plantare
Soiul Volumul coroanei Forna܊iunile de rod
m3/pom m3/hectar
Generos 1,96 1960 ܊epu܈e
Florina 1,81 1810 nuielu܈e
Pionier 1,72 1720 ܊epu܈e

La soiul Generos volumul coroanei este de 1960 m3 la hectar cu forma܊iuni de rod
predominante ܊epu܈ele, având volumul coroanei mai mare fa܊ă de soiul Florina cu 1810 m3 la
hectar, predominând forma܊iunile de rod nuielu܈e ܈i soiul Pionier cu 1720 m3 la hectar,
predominând forma܊iunile de rod ܊epu܈e.

Figura 6.2 Volumul coroanei în anul VI de la plantare (m3/pom)

6.2. Rezisten܊a la factorii limitativi ai produc܊iei
Unul din factorii care pot limita produc܊ia de fructe este rezisten܊a la boli fitopatogene,
bolile care pot influen܊a produc܊ia de fructe sunt rapănul (Venturia inaequalis) ܈i fă inarea
(Podosphaera leucotricha).
Tabelul 6.4.
Comportarea fa܊ă de atacul de rapăn ܈i făinare la unele soiuri de măr
Soiul Rapăn Făinare
Frunze Lăstari Frunze Lăstari
F% 1 F% 1 F% 1 F% 1
Generos 0.0 – 0.0 – 2.0-3.5 2
1 – 5 1-56.3 2
1 – 4
Florina 0.0 – 0.0 – 0-23.2 1
0 – 3 0-10.2 1
0 – 2
Pionier 0.0 – 0.0 – 2-32.1 2
1 – 5 1-60.3
22 – 4

Soiurile luate î n studiu prezintă imunitate la rapăn ܈i la făinare o toleran܊ă ridicată la
atacul ei, cel mai atacat de făinare este soiul Pioner cu un atac pe funze de 2- 32,1% ܈i pe lăstari
de 1- 60,3% ܈i cel mai rezistent fiind soiul Florina cu 0- 23,2% pe frunze ܈i pe lăstari de 0 -10,2%.

1,96
1,81
1,72
0
00,511,522,5
Generos Florina Pionier

6.3. Fenofazele organelor de fructificare ale pomilor
Fenologia soiurilor a scos în eviden܊ă fenomenul de parcurgere a fazelor de fructificare,
declan܈area fructificării ܈i durata zilelor, corelate cu condi܊ile de mediu din fiecare an sunt stâns
legate. Rezultatul analizelor scoate in eviden܊ă că la nivelul pomilor sunt diferen܊ieri evidente de
la un soi la altul
Diferen܊ierea mugurilor de rod nu au valori constante la pomi, proces ce determină
varia܊ia rodirii.
Tabelul 6.5
Fazele de fructificare la unele soiuri de măr (2015-2016)
Soiul
Începutul
înfloritul
ui Durata
înfloritul
ui zile Data
recoltării Nr. Zile de
la sfâr܈itul
înfloritului
la recoltare Fertilitatea
naturală % Autofertilitatea
%
Generos 4.IV-2.V 8-12 5.IX-26.IX 148-155 67,45 6,52
Florina 4.IV-2.V 7-13 5.IX-26.IX 148-155 38,47 2,21
Pionier 4.IV-3.V 8-12 29.VIII-10.IX 131-148 41,23 87,5

Figura 6.3. Fertilitatea la cele trei soiuri studiate 67,45
38,47 41,23
6,52
2,21 87,5
0102030405060708090100
Fertilitatea naturală %
Autofertilitatea %
Generos Florina Pionier

La cele trei soiuri studiate începutul înfloritului a fost în perioada 4 aprilie – 3 mai cu o
durată de 4 zile exeptând soiul Florina cu o durată de 6 zile. Recoltarea merelor a înce put în
perioada 5 septembrie ܈i sfâr܈it pe 26 septembrie la soiurile Generos ܈i Florina cu o durată de
148-155 de zile de la sfâr܈itul înfloritului până la recoltare, la soiul Pionier recoltare facându-se
mai devreme, în perioada 29 august – 10 cu o perioadă de 131 -148 de zile de la sfâr܈itul
înfloritului până la recoltare.
Din tabelul de mai sus reiese ca soiul Gener os are fertilitatea naturală cea mai de 67,45%,
cu autofertilitate de 6,52%, soiul Florina cu fertilitatea naturală de 38,47% cea mai mică, precum
܈i autofertilitarea de 2,21%, cel mai autofertil fiind soiul Pionier cu 87,5% ܈i fertilitatea naturală
de 41,23%.

6.4 . Produc܊ia de fructe ob܊inută la unele soiuri de măr
Tabelul 6.6.
Produc܊ia de fructe la trei soiuri de măr cu rezisten܊ă la rapăn ܈i făinare, anii 5 -6 de la
plantare (1000 pom/hectar)
Soiul Produc܊ia (kg/pom) Produc܊ia medie anii
V-VI Diferen܊a fa܊ă de medie kg/pom
2015 2016 Kg/pom t/ha
Generos 7,5 7,9 7,7 7,7 0,65
Florina 6,1 4,7 5,4 5,4 -1,43
Pionier 4,4 12,6 8,5 8,5 1,23
Media- Mt 6 8,4 7,2 7,2 0,0

Dintre cele trei soiuri studiate produc܊ia cea mai ridicată o are soiul Pionier cu o produc܊ie
medie de 8,5 kg/pom, urmat de soiul Generos cu 7,7 kg/pom ܈i cu cea mai mică produ܊ie soiul
Florina cu 5,4 în ani 5-6 de la plantare.

Figura 6.3 Producția de fructe (1000 pom/hectar)

6.5 . Însu܈irile fizico -chimice ale fructelor unor soiuri de măr
Din studiul realizat se observă că greutatea fructelor, dar ܈ i culoarea sunt caracteristice
ale soiului, ele depinzând ܈i de agotehnica folosită în livadă, negativ sau pozitiv. Greutatea medie
a fructelor fiind cuprinsă între 1 40-190 g/fruct, soiul Generos având 185 g/fruct urmat de soiul
Florina 160 g/fruct ܈i 139 g/fruct. Aciditatea titrată a acidului malic a soiurilor studiate este
cuprinsă între 0,43 -0,78%, vitamina C 6,3- 8,6 mg/100g, zahăr total 10,4 -12,1% ܈i fermitatea
pulpei 4,95-6,27 kgf/cm2.
Tabelul 6.7.
Calitatea fructelor la soiurile de măr studiate
Soiul Greutatea
medie a unui
fruct g. Substan܊ă
uscată Zahăr total
% Aciditatea
titrată mg. ac.
malic % Vitamina
C
mg/100g Fermitatea
pulpei
kgf/cm2
Generos 185 9-11 11,3 0,58 7,6 6,27
Florina 160 8-13 12,1 0,78 8,6 6,23
Pionier 139 9-11 10,4 0,43 6,3 4,95

7,5
6,1
4,4 7,9
4,7 12,6
02468101214
Generos Florina Pionier
2015
2016

CONCLUZII

Rezultatele ob܊inute sunt interpetrate în cadrul acestei cercetării, din care se trag
următoarele concluzii:
1. Cadrul natural în care sau efectuat studiile din zona Băl܊a܊i, este eviden܊iat faptul că
ecoclimatul este unul favorabil pentru desfa܈urarea fazele de cre܈tere ܈i fructificare a culturii
mărului.
2. În cadrul studiilor efectuate sa observat că declan܈area ܈i parcurgerea fenofazelor
vegetative ܈i fructificarea la soiurilor de măr analizate, se observă că mărul î܈i evoluează
procesele biologice diferit ca intensitate, adaptat la un ritm specifi c condi܊iilor de mediu periodic ,
iar rezultatul ac܊iun ii cumulate a factoriilor meteriologici , fiziologici ܈i genetici declan܈ează
epoca înfloritului.
3. S- a înregistrat că cea mai mare înăltimea medie din cele trei soiuri studiate , din anii
2015-2016 a fost la soiul Pionier cu 3,05 m, iar cu cea mai mică înăl܊ime medie la soiul Florina
cu 2,88 m, respectiv soiul Generos cu 2,9 m.
4. Soiul Pionier a înregistrat o valoare mai redusă în ceea ce prive܈te supafa܊a sec܊iuni
trunchiului, în ani lua܊i în studiu cu 13.3cm3 scopul anul de cre܈tere, -2,5 cm2 diferen܊ă fa܊ă de
medie, iar soiul Generos o valoare mai mare cu 2,9 cm3 fa܊ă de diferen܊a medie. Scopul anual de
cre܈tere având o medie de 10 ,4 cm3 în anii lua܊i în studiu la cele trei soiuri.
5. În urma studiului efectuat sa costatat ca soiul Generos prezintă volumul coroanei cel
mai mare cu 1,96 m3/pom, fa܊ă de soiurile luate în studiu. Forma܊iunile de rod predominante sunt
܊epu܈ele, la soiurile Generos ܈i Pionier, la soiul Florina fiind nuielu܈ele, forma܊iunile de rod
predominante.
6. Sub aspectul produc܊iei medii de fructe sa constatat ca soiul Pionier are cea mare
valoare sub acest aspect cu 8,5 tone la hectar de fructe în anii lua܊i în studiu, cel mai pu܊in
valoros fiind soiul Florina cu 5,4 tone la hectar de fructe, dar câ܈tigând la capitolul calitate.
7. Comportarea soiurilor luate în studiu la atacul de rapăn ܈i făinare a fost ridicată, în
special atacul de rapăn nu a fost prezent, la atacul de făinare prezentându -se mai mult pe soiul
Pionier, mai pu܊in la soiul Florina.
8. Soiurile de măr studiate se recomandă a fi cultivate în ecosistemul zonei Băl܊a܊i.

BIBLIOGRAFIE

1.Beceanu D. Dumitru, Benea E., 2001 – Ghid profesional pentru valorificarea în stare
proaspătă a fructelor și legumelor, Editura Autograph, Iași.
2.Botez M., Bădescu G., Botar A., 1984 – Cultura pomilor și arbuștilor fructiferi,
Editura Ceres, București.
3.Cireașa V., Drobota Gh., Drobota M ari-Ann, 1990 – Pomicultura generală, În
drumator de lucrări practice, Lito, UAI.
4.Constantinescu, Negrila A., Ghena N., 1967 – Pomicultura, editura AgroSilvică,
București.
5.Georgescu T., Tălmaciu M., 1944 – Protecția plantelor viticole și pomicole, Curs de
Entomologie, Uz intern, USAMV Iași.
7.Ghena N., 1977 – Pomicultura generală și specială, Editura Didactică și Pedologica,
București
8.Galman Gh., 1996 – Economia producției pomicole, Editura Artprint, București.
9.Gradinariu G., Istrate M., Dascălu M. , 1998 – Pomicultura, Editura Moldova
10.Mihăilescu G., 1977 –Pomicultura specială, Editura Ceres, București.
11.Militiu I, 1969 – Horticultura vol I și ÎI, Editura Didactică și Pedagogică, București.
12.Popescu M. Și colab., 1982 – Pomicultura generală și specială, Editura Didactică și
Pedagogică, București.
13. http://faostat.fao.org/site/567/default.aspx#ancor (Accesat în data de 14.05.2017)
14.www.insse.ro (accesat la data de 23.05.2017 )