VETERINARĂ ION IONESCU DE LA BRAD DIN IAȘI [610817]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

PROIECT DE DIPLOMĂ

Coordonator științific:
Conf.univ.dr. Elena COSTĂCHESCU

Absolvent: [anonimizat]
2017 Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE
SPECIALIZAREA DE ZOOTEHNIE

“CERCETĂRI PRIVIND CREȘTEREA
IEPURILOR PENTRU PRODUCȚIA DE
CARNE ÎN SISTEM EXTENSIV ”

Coordonator științific:
Conf.univ.dr. Elena COSTĂCHESCU

Absolvent: [anonimizat],
2017 Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

Declaratie
(scrisa de mînă

Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

CUPRINS

INTRODUCERE 6
CAPITOLUL 1 SISTEME DE CREȘTERE FOLOSITE ÎN CREȘTEREA
IEPURILOR
9
1.1 Probleme speciale în creștere a iepurilor 17
CAPITOLUL II FENOMENUL DE HETEROZISUL FOLOSIT ÎN
OBȚINEREA CĂRNII DE IEPURE
20
2.1 Hoțiunea de heterozis 20
2.2 Cauzele genetice ale fenomenului de heterozis 20
2.3 Metode utilizate pentru demonstrarea fenomenului de heterozis 21
2.4 Rezultate din literatura de specialitate 22
2.5. Posibilități de obținere a hibrizilor valoroși pentru carne la iepuri 25
2.6 Alegerea populațiilor și a schemei de încrucișare 26
CAPITOLUL III CREȘTEREA IEPURILOR ÎN JUDEȚUL
VASLUI, COMUNA MUNTENII DE JOS
27
3.1 Cazarea iepurilor 27
3.2 Alimentația iepurilor 28
3.3 Reproducția iepurilor 30
CAPITOLUL IV SCOP, MATERIAL ȘI METODE DE LUCRU 33
4.1 Scopul lucrării 33
4.2 Materialul biologic 34
4.3 Metode de lucru 35
CAPITOLUL V REZULTATE OB’INUTE ȘI DISCUTAREA LOR 38
5.1 Performanțele de reproducție ale iepuroaicelor studiate 38
5.2 Parametrii reproductivi ai iepuroaicelor studiate 38
5.3 Productivitatea reproductivă a iepuroaicelor 39
5.4 Performanțele de creștere ale tineretului cunicul 40
5.5 Evloluția sporului mediu zilnic pe perioada de creștere 41
5.6 Rezultate privind consumul de furaje 41
5.7 Date privind indicele de consum 42
5.8 Date privind creșterea tineretului pe sezoane 43
CONCLUZII 48
RECOMANDARI 50
BIBLIOGRAFIE 51

Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

LISTA FIGURILOR

Figura 1.1 Bateria "Flat Deck 14
Figura 1.2 Cuști de tineret 16
Figura 2.1 Schema hibridului supercuni 25
Figura 3.1 Aspectul interior al spatiului de cazare al iepurilor 27
Figura 3.2 Aspectul custiilor din maternitate 28
Figura 3.3 Aspectul cuștilor din sectorul de creștere 28
Figura 3.4 Schema aparatului digestive la iepure 29
Figura 3.5 Furaj combinat pentru iepuri 30
Figura 3.6 Aparatul genital mascul 30
Figura 3.7 Schema aparatului genital femel 31
Figura 4.1 iepuroaice adulte folosite în experiență 34

LISTA TABELELOR

Tabelul 1.1. Caracteristicile sistemului de creștere în aer liber 10
Tabelul 1.2. Variația consumului de furaje și apă funcție de temperatură (după
Rebreanu L., 2002)
17
Tabelul 1.3. Parametrii de confort din adăposturile pentru creșterea iepurilor 19
Tabelul 2.1 Valoarea heterozisului înregistrat la unele caractere măsurate pe diverși iepuri
hibrizi %
24
Tabelul 5.1 Performanțele de reproducție realizate de iepuroaicele studiate 38
Tabelul 5.2 Parametrii reproductivi realizați de iepuroaicele studiate 39
Tabelul 5.3 Productivitatea reproductivă a oepuroaicelor studiate 40
Tabelul 5.4 Evoluția greutății corporale a iepurașilor funcție de vârstă 40
Tabelul 5.5 Evoluția sporului mediu zilnic funcție de vârstă 41
Tabelul 5.6 Evoluția consumului mediu zilnic de juraje funcție de vârstă 42
Tabelul 5.7 Evoluția indicelui de consum a tineretului cunicul funcție de vârstă 42
Tabelul 5.8 Evoluția greutății corporale a tineretului cunicul funcție de anotimp 43
Tabelul 5.9 Efectul sezonului asupra sporului mediu zilnic realizat de tineretul cunicul 44
Tabelul 5.10 Efectul sezonului asupra consumului zilnic de furaje la tineretul cunicul 45
Tabelul 5.11 Evoluția indicelui de consum a tineretului cunicul funcție de sezon 45
Tabelul 5.12 Evoluția mortalităților la tineretul cunicul pe sezoane 46
Tabelul 5.13 Randamentul la sacrificare și caracteristicile carcasei de iepure 46
Tabelul 5.14 Randamentul la sacrificare și caracteristicile carcasei de iepure funcție de
sezon
47
Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

6

INTRODUCERE

Iepurele poate juca un rol important în ameliorarea regimului alimentar a unui numar mare
de familii, ce trăiec în mediul rural și sunt lipsite de surse diversificate de hrană.
Chiar daca producția de alimente a înregistrat progrese în ultimul timp, există peste 800
milioane de persoane care suferă de malnutriție. Acest aspect se datorează unei distribuții inadecvate
a resurselor alimentare, dar si a unei populații ce trăiește în zone defavorizate și nu are posibilitatea
de a achiziționa alimentele esențiale necesare existenței zilnice (F.A.O. 2003).
Creșterea animalelor reprezintă o componentă importantă a economiei unei țări în dezvoltare.
Contribuția sectorului zootehnic nu se limitează numai la producțiile animalelor propriu -zise, da r
include si producția secundară a sectorului: pielea, fibrele, îngrăsămintele, combustibilul ș.a. În plus,
exploatațiile agricole, fie mari sau mici sunt legate de un mediu sociocultural în care milioane de
agricultori reprezintă elementul de durabilitate și stabilitate economică.
Creșterea speciilor mici de animale, poate reprezenta o oportunitate pentru micii fermieri și
pentru exploatațiile care nu au teren agricol. Creșterea acestor animale permite antrenarea în această
activitate a femeilor, a persoanelor cu handicap, a copiilor ce sunt încadrate în categoria persoanelor
defavorizate.
Creșterea iepurilor este de mult timp un sistem de producție bine adaptat în țări situate în zone
climatice diferite, în care cuniculicultura se dezvoltă cu succe s. Acest avantaj este legat strict de
comportamentul alimentar și reproductiv al iepurilor, precum și de însușirile biologice ale acestuia.
Succesul creșterii iepurelor depinde de următoarele caracteristici:
 iepurii ca animale monogastrice, folosesc în hr ana lor o gamă variată de furaje fibroase;
 creșterea acestei specii este facilă mai ales în exploatații familiale rurale și suburbane;
 carnea de iepure are valoare nutrițională ridicată, evidențiindu -se prin conținutul scăzut în
grăsimi;
 animalele destina te abatorizării se transportă și se comercializează ușor;
 costul cu forța de muncă este scăzut, deoarece sunt antrenate femei, copii și persoane cu
handicap. pentru aceștia ocupația este atractivă și bine platită.
 investițiile, infrastructura și echipament ul necesar creșterii acestei specii este usor de efectuat
chiar de crescător. Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

7
Cunilicultura, înspecial cea tradițională, răspunde perfect criteriilor de durabilitate impuse de
toate proiectele de dezvoltare, guvernamentale și nonguvernamentale pe care F. A.O. le susține în
marea lor majoritate în țările în curs de dezvoltare.
În creșterea iepurilor au fost identificate și cateva limite care pot restricționa dezvoltarea
creșterii acestei specie și anume:
 existența unor factori socio -economici și culturali ce nu acceptă consumul cărnii de iepure;
 disponibilitatea restrânsă a resurselor locale și utilizarea acestora pentru alte sectoare
economice, în scopul echilibrării zonei;
 imposibilitatea iepuroaicelor gestante pentru exprimarea diferitelor tipuri compo rtamen -tale
determinând cunoștințe limitate în acest domeniu;
 bolile iepurilor au ca manifestare un tablou simptomatic multifactorial fără o patologie
specifică ce îngreunează intervenția sanitar -veterinară;
 caracteristicile comportamentale diferite ale s peciei impun cunoștințe teoretice și practice
pentru reușita creșterii.
Creșterea populației umane la peste 7,2 miliarde, iar până în anul 2025 la 9 miliarde de
locuitori, determină o presiune asupra resurselor planetei și schimbari importante în populații le de
animale. Toate acestea vor impune noi sisteme de utilizare a resurselor alimentare planetare.
Pentru a hrăni o populație umană în creștere este necesar să se disponibilizeze suprafețe de
teren mai mari pentru culturi necesare consumului zilnic uman în detrimentul resurselor pentru
animale. În același timp subprodusele obținute din valorificarea cerealelor, produsele agroindustriale
pretabile alimentației animalelor trebuie utilizate pentru a crește un număr tot mai mare de animale
necesare consumulu i.
Este clar că pentru a diversifica sortimentele furajere concomitent cu creșterea numărului de
animale este necesară creșterea eficienței utilizării resurselor și de exploatare a speciei ce nu intră în
concurență cu omul la capitolul alimentar.

Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

8

PARTEA I
CONSIDERAȚII GENERALE

Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

9

CAPITOLUL I
SISTEME DE CREȘTERE FOLOSITE ÎN CREȘTEREA IEPURILOR

Iepurii de casă pot fi crescuți în diferite sisteme care se clasifică în funcție de o serie de
criteria,dintre care amintim: scopul producției (producția de carne, blănițe, păr, divertisment), ritmul
reproducției (sezonier, permanent), densitatea pe unitatea de suprafață, gradul de intensivizare a
producției (extensiv, semiintensiv și intensiv).
În funcție de aceste criterii, sistemele tradiționa le de creștere sunt: extensiv, semiintensiv și
intensiv.
Sistemul extensiv reprezintă cel mai vechi sistem de creștere a iepurilor, cunoascut din vremea
romanilor, timp în care creșterea iepurilor se făcea în libertate, în rezervații numite "leporarii" sau
garene. Aceste sisteme au evoluat spre diferite variante de creștere mai perfecționate.
O variantă îmbunătățită de creștere a iepurilor în sistem extensiv o reprezintă creșterea în
voliere sau țarcuri. Astfel se limitează o suprafață de 50 -60 m2 cu gard din plasă de sârmă în care se
crește o femelă cu produșii săi, sau puii înțărcați. Din aceste țarcuri iepurii au acces liber în padocuri
și șoproane.
Hrana este asigurată parțial din vegetația din țarcuri și prin administrarea suplimentară cu
masă verde, grosiere și concentrate. Apa se administrează în adăpători simple. Monta se realizează
dirijat prin introducerea femelelor în țarcul masculului. Această variantă de creștere prezintă
dezavantajul că se pot transmite unele boli infecțioase și este ncesară o suprafață mare de teren.
Avantajul este că cest sistem poate utiliza terenurile nerentabile , fiind posibil sa fie crescuți și în
construcțiile vechi lăsate în conservare.
O altă variantă a acestui sistem este creșterea iepurilor la sol în grajduri sau șo proane
dezafectate. Se formează grupuri de câte 5 -6 femele și un mascul. În pardoseala de pământ a
adăposturilor ieproaicele își sapă cuiburi unde își amenajează locuri de fătare și cresc puii în
perioada de alăptare.
Hrănirea animalelor în această variant ă se realizează cu masă verde, grosiere, suculente și
concentrate administrate în jgheaburi simple. Adăparea se face cu adăpători semiautomate sau în
diferite vase cu înălțime mică. Această variantă de creștere asigură o bună supraveghere a Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

10
animalelor, eli mină spațiul suplimentar neutilizat (pentru o femelă cu pui este necesară o suprafață
de 15 -20 m2). Acest sistem este recmandat pentru crescătoriile de tip familial
În ultimii 5 -6 ani a fost emisă ideea amplasării fermelor de iepuri în "aer liber", deoarec e se
reduc cheltuielile cu investițiile, iar condițiile de creștere sunt apropiate de condițiile ecologice în
care s -a format și dezvoltat această specie.
S-a recomandat specializarea crescătoriilor astfel încât să se realizeze o creșter e pe cicluri de
producție și anume: reproducție, îngrășare, animale de agrement și de laborator.
Sistemele de creștere sub șoproane și în aer liber sau în cuști climatizate sunt recomandate
sectorului de îngrășare și prezintă caracteristicile prezentate în tabelul 1.1.
Tabel ul 1.1.
Caracteristicile sistemului de creștere în aer liber
Sistem Caracteristici esențiale Avantaje Dezavantaje
Aer liber sub
sopron Cuști de tablă, sticlă sau
lemn cu acoperiș cu
material izolat
Furajare automată cu
instalație pe cărucior
Evacuarea mecanică a
dejecțiilor Costuri reduse al
investiției
Concentrație mică de
gaze
Exploatare eficientă
a spațiului
Reducerea tipului de
lucru Vaccinări obligatorii
Imposibilitatea
controlului consumului
individual
Consum ridicat de
energie
În aer liber Cuști de tablă, sticlă sau
lemn închise pentru a limita
curenții de aer
Acoperiș cu sitem
izolator specific.
Cuștile sunt așezate pe o
suprafață betonată.
Se utilizează diferite
moduri de umbrire. Aceleași avantaje ca
mai sus, cu posibilitatea
controlului factorilor de
macro și microclimat. Aceleași ca mai sus,
cu o ușoară creștere a
costului investiției
inițiale.

Pentru gospodăriile populației se recomandă amenajarea crescătoriei lângă locuință, într -un
spațiu semideschis cu cazare în cuști din diferite materiale, utilizând diferite sisteme de umbrire.
La noi, creșterea în aer liber se realizează în sistemul semiintensiv. Sistemul semiintensiv este
cunoscut și sub denumirea de sistem gospodăresc, este cel mai răspândit în crescătoriile de tip
familial, n ecesitând o serie de amenajări în funcție de numărul de iepuri crescuți. În acest sistem se
pot crește iepuri pentru producția de carne, l ână și blănițe. Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

11
Iepurii se înmulțesc în aceste condiții în spațiul unei cuști. Creșterea se poate face în cuști
indivi duale sau colective. Creșterea în cuști individuale este cea mai răspândită pentru iepurii de
lână, iar pentru carne se recomandă cuștile colective.
Femela este cazată într -o cușcă prevăzută cu hrănitoare, adăpătoare și cuib de fătare. Se
folosește un mas cul pentru 8 -12 femele , mascule cazat într -o cușcă asemănătoare, lipsind cuibul de
fătare. Pentru împerechere , femel a este adusă în cușca masculului.
Podeaua cuștii este cea mai importantă componentă a cuștii . Aceasta trebuie să fie astfel
construită încâ t să poate igieniza ușor, permițănd tot odata bunastarea animalului în ceea ce privește
odihna si m ișcarea animalului, evitând lezarea membrelor. Se recomand ă ca atunci c ând se
construiește cușca, suprafața acesteia, sa fie în funcție de talia animalului, țiandu -se cont că trebuie
930 cm2/kg greutate vie.
Podeaua poate fi de diferite tipuri: compactă din lemn, sistem grătar din șipci, mixtă cu partea
anterioară compactă și cu partea posterioară tip grătar și din plasă de sârmă.
Fațada cuștii este confecți onată dintr -o ramă de lemn pe care se fixează o plasă de sârmă cu
ochiurile de 3 x 3 cm. Pereții laterali sunt confecționați din rame de lemn, tablă sau plasă de sârmă.
Spatele cuștii se confecționează din material compact pentru a proteja iepurii de intem perii.
Plafonul cuștii se confecționează din material compact.
Pentru întreținerea unui efectiv mai mare de iepuri cuștile se vor suprapune pe 2 -3 nivele
dispuse câte 3 sau mai multe pe fiecare nivel formând un corp comun alcătuind o baterie. Acoperișul
bateriei este într -o singură pantă în partea anterioară având streașină pentru eliminarea apei rezultate
din precipitații. Bateriile confecționate în întregime din metal sau din plasă de sârmă se amplasează
în încăperi sau sub umbrare.
Cuștile folosite pentru întreținerea iepurilor trebuie să aibă hrănitori separate pentru fibroase și
concentrate care se fixează pe fațada cuștii sau pe pereții laterali. Hrănitorile pentru concentrate pot
fi simple, semiautomate sau automate. Hrănitorile pentru fibroase (iesle sau jgheab) sunt
confecționate din plasă de sârmă sau vergele de metal sunt fixate pe pereții laterali ai cuștii.
Adăpătorile pot fi simple confecționate din tablă semiautomate sau automate.
Cuibul de fătare se amplasează în cuștile iepuroaicelor de prăsilă și este confecționat din lemn
sau material plastic și va avea dimensiunile următoare: lungimea 50 cm pentru rasele mici și mijlocii
și 70 cm pentru rasele mari; înălțimea și lățimea de 35 cm pentru rasele mici și mijlocii și de 45 cm
pentru rasele mari, iar orificiul de acces va avea un diametru de 18 -22 cm.
Spre interior acest orificiu este prevăzut cu un prag pentru a reține așternutul în cuib și
eventualii puișori prinși de mamela femelei. Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

12
Sistemul intensiv de creștere a iepur ilor de casă este un complex tehnologic unitar cu o reglare
și coordonare perfectă între necesitățile fiziologice ale iepurilor și adăposturi, utilaje, microclimat,
reproducție, flux tehnologic, probleme sanitar veterinare. Aceste aspecte se concretizează în
producții mari de carne respectiv un număr mare de produși pe femelă pe m2 de hală sau cușcă.
Cele mai utilizate sisteme de creștere industrială a iepurilor sunt:
– Creșterea în baterii supraetajate ;
– Creșterea în baterii orizontale – în cuști tip "Fla t-Deck" .
În creșterea industrială se folosesc baterii din metal și plasă metalică care sunt amplasate în
hale cu microclimat (ventilație, temperatură) dirijat.
Caracteristic pentru aceste baterii este amplasarea cuștilor pe unul sau mai multe etaje , în
cazul la amplasar ii pe mai multe etaje se recomandă ca înălțimea pardoselei cuștii superioare să nu
fie mai mare de 150 -160 cm, pentru a ușura munca și îngrijirea efectivelor de animale de către un
îngrijitor de talie mijlocie.
Cuștile sunt de diverse, iar între nivele de cuști se așează tăvi pentru colectarea dejecțiilor sau
planuri inclinate prin care se dirijează dejecțiile către canale colectoare așezate în spatele cuștilor.
Tipul de baterie pe mai multe etaje este folosit în unele țări, dar se consideră o restrângere a
utilizării lor, datorită faptului acestea sunt mai greu de igienizat, iluminatul este uniform, se menține
un microclimat necorespunzător ca urmare a suprafețelor mari de evaporare a dejecțiilor.
Cu toate că spațiul din hală este mai bine fo losit, cu bateriile etajate, se obțin frecvent,
producții mai mici raportate la m2 de pardoseală și cu eficiență economică mai mică, decât în cazul
utilizării bateriilor de cuști amplasate pe un singur nivel.
Dintre bateriile pe mai multe etaje, cele mai c unoscute sunt:
Bateriile de tip danez , la care principalele dimensiuni sunt următoarele: lungime 128 cm,
adâncime 80 cm, înălțime 60 cm pentru fiecare nivel (în această dimensiune se include și înălțimea
tăvii de colectare a dejecțiilor care este de 15 cm ).
Cuștile sunt dispuse pe trei niveluri, fieare nivel fiind alcătuit din două cuști amplasate spate în
spate separate între ele printr -un perete confecționat din tablă. Peretele posterior este compact,
pereții laterali și cel frontal sunt confecționați d in bare metalice ce sunt demontabili .
Pardoseala este confecționată din plasă de sârmă cu ochiurile de 15×15 mm. Dejecțiile sunt
colectate într -o tavă ce se găsește sub fiecare cușcă. La mijlocul peretelui frontal, la fiecare nivel, se
găsește câte un buncăr în care se administrează nutrețurile combinate granulate, iar pe pereții laterali
sunt fixate jgheaburi pentru administrarea nutrețurilor verzi, suculente sau grosiere. Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

13
Bateriile de tip californian (piramidele) au cuști dispuse pe două niveluri și a u formă
piramidală, dejecțiile cad direct pe pardoseala adăpostului. O astfel de baterie este formată din 8
cuști, câte 4 pe fiecare nivel. Cuștile sunt confecționate din plasă de sârmă. Pe peretele frontal se
găsește ușița care se deschide î n afară și car e are sudate pe partea internă 2 bare mici din metal care
permit fixarea cu ibului de fătare; în acest fel există posibilitatea de a se obține o suprafț a mai mare a
cuștii în timpul perioadei de alăptare. Tot pe acest perete se găsește buncărul pentru hrană și
adăpătorul fixat printr -un inel metalic.
Pentru creșterea tineretului se folosește bateria de tineret de tip danez care are lungimea de 3
m, lățimea de 2 m și înălțimea de 0,7 m, care cuprinde 2 comportatimente separate prin hrănitorul
pentru nutrețuri grosiere.
Bateria confecționată din plasă de sârmă cu ochiurile de 15×15 mm este fixată pe schelet de
fier cornier. Pardoseala este de asemenea din plasă de sârmă, dejecțiile cad pe o tavă fixată sub
pardoseală cuștii. Pentru administrarea nutrețurilor concentrate se folosește un hrănitor semiautomat,
iar adăpătorile sunt simple.
Bateriile pentru creșterea iepurilor la care cuștile sunt așezate pe un singur nivel se numesc
baterii orizontale pe un rând sau "F lat Deck". Cuștile care alcătuiesc aceste bate rii pot fi așezate pe
un singur șir sau pe două șiruri în acest caz modul lor de așezare este spate în spate.
În decursul timpului aceste baterii au cunoscut diferite îmbunătățiri, ceea ce a permis existența
unui număr mare de tipuri de cuști care sunt uti lizate în creșterea industrială a iepurilor de casă,
modul de diferențiere constând în felul în care sunt montate cuștile în compunerea bateriei. Din
acest punct de vedere se pot întâlni următoarele tipuri de baterii:
Bateria "Fl at Deck" simplă se compune din cuști confecționate în întregime din plasă de
sârmă sudată prin puncte și protejată împotri va coroziunii prin zincare (fig .1.1) Forma și
dimensiunile cuștilor sunt diverse în funcție de rasă sau preferințele crescătorului, dar toate se
bazează pe fapt ul că trebuie să asigure confort pentru animale, să fie ieftine, durabile, ușor de
dezinfectat și să ușureze activitatea crescătorului. Aceste baterii se amplasează în adăposturi cu
microclimat dirijat .
Printre avantajele pe care le prezintă acest tip de baterie se poate enumera: posibilitatea
supravegherii mai bine a iepurilor din pun ct de vedere zootehnic și sanitar, dezinfecția cuștilor se
face mai ușor, prin ventilația forțată și controlul temperaturii; s -a îmbunătățit mult microclimatul din
hală, rep roducția este dirijat, hrănirea se face cu nutreț combinat, iar pentru adăpare se folosesc
adăpători automate.
Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

14

Figura 1.1 Bateria "Fl at Deck (http://www.scrigroup.com/diverse/animale/DATE –
BIBLIOGRAFICE -PRIVIND -CRE11397.php )
Condițiile de microclimat create în aceste hale permit folosirea unui material biologic
ameliorat, mai sensibil, dar cu însușiri productive superioare, folosindu -se în acest scop hibrizii
industriali.
Acest tip de baterie prezintă și unele dezavantaje cum ar fi: dejec țiile trebuie evacuat e mai rar,
ceea ce duce viciiarea microclimatul ui și favoriz area bolilor respiratorii.
Bateria orizontală pe un rând cu culoar pentru masculi. Caracteristic pentru această baterie este
faptul că un grup de 8 -12 cuști pentru femele, dispuse pe unul sau două rânduri, au o deschidere
liberă spre un culoar larg de 20 -25 cm. în care culoar se așează masculul care are acces în cuștile
femelelor.
Feme lele nu pot ieși din cușcă, datorită faptului că la gât li se aplică o zgardă sau un colier.
Masculul poate circula în toate cuștile și ca urmare se efectuează monta liber, în momentul cel mai
potrivit când femela acceptă masculul.
Perioadic se face diagn osticul gestației iar femelele gestante se transferă în altă cușcă sau
rămân în cușca respectivă , dar se blochează deschiderea de legătură spre culoarul masculului.
Sistemele de hrănire și adăpare, sunt asemănătoare celor descrise la celelalte tipuri de cu ști.
Acest tip de cuști prezintă avantajul că ușurează procesul de reproducție, dar se consideră că are și
unele dezavantaje între care cel mai important const ă în faptul că femela poate fi deranjată de
mascul după montă, p ână la diagnosticarea gestației.
Bateriile din perete în perete sau "F lat Deck" – "wall to wall", sunt baterii orizontale pe un
rând care ocupă prin cuști întreaga suprafață a halei din perete în perete. Aleele de deservire sunt
suspendate deasupra cuștilor, ca urmare spațiul din interval ul halelor este mai bine folosit, prin
mărirea densității cuștilor. Gunoiul se evacuează la intervale mari prin uși care sunt plasate sub
nivelul cuștilor. Ventilația se face de sus în jos, aerul curat pătrunde liber prin partea superioară a
halei, tr ece p este cuști și este evacuat prin zona inferioară.
Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

15
Dezavantajul pe care îl prezintă acest tip de baterii este poziția de lucru a îngrijitorului, iar
supravegherea zooveterinară este mai dificilă.
Bateriile "Flat -Deck" montate pe fose profunde reprezintă încu nunarea eforturilor pentru
perfecționarea continuă a creșterii iepurilor de casă, în sistem intensiv -industrial. Acest tip de baterii
prezintă importanță deosebită în primul rând din punct de vedere economic, apreciindu -se a fi cea
mai perfecționată formă de creștere a iepurilor de casă.
Adăposturile folosite sunt construcții speciale (hale din beton, cărămidă sau panouri de
aluminiu și poliuretan) care necesită investiții mari; halele sunt fără ferestre și dispun de un sistem
propriu de încălzire și ventil ație. Unitatea funcțională a acestor hale o reprezintă un grup de două
compartimente (celule) unul pentru maternitate și altul pentru tineret, separate între ele printr -o
cameră de legătură (tampon) numită "sas".
Dimensiunile halelor tip pentru iepuri au următoarele: lungimea 101 m, lățimea 12 m (celula);
în interiorul halei se separă cele două compartimente, lungimea fiecărui compartiment fiind de 48 m,
iar lățimea de 11,7 m; camera de legătură are lungimea de 5 m și lățimea de 11,7 m.
În interiorul fiecăr ui compartiment se construiesc câte 5 fose pe c are sunt montate baterii tip
"Flat-Deck".
Fosa profundă servește atât la colectarea și depozitarea pe o perioadă mai lungă de timp (1 -3
ani) a dejecțiilor și ca suport pentru fixarea cuștilor cât și pentru ventilație.
Fosa este formată din 2 pereți laterali cu o parte profundă și una elevată și două canale
paralele, alipite pereților fosei.
Fosa este de 50 -65 cm pentru a permite amplasarea cuștilor la o înălțime convențională de
lucru, partea profundă, are a dâncimea variabilă de la 1 la 1,5 m, considerând că în fiecare an
grosimea stratului de dejecții colectate este de 0,40 -0,50 m.
Canalele de ventilație sunt delimitate de placa aleei de circulație și partea profundă a pereților
fosei, ele sunt dotate cu ven tilatoare care evauează parțial aerul viciat
În cadrul acestui sistem se practică ventilația prin depresiune – aerul circulă de sus în jos,
pătrunde prin prizele de aer – peste cuști și se elimină sub nivelul cuștilor prin orificiile de pe pereții
laterali ai părții profunde a fosei în culoarul de ventilație (de sub aleea de acces), de unde este
eliminat în exterior cu ventilatoare.
Pe fose se fixează suportul cuștilor prin introducerea sa într -o șină suport care este fixat pe
pereții laterali ai fosei. Cu știle folosite sunt de două tipuri: maternitate și respectiv de tineret fiind
confecționate din panouri plasă de sârmă sudată prin puncte și protejată împotriva coroziunii, prin
zincare. Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

16
Părțile componente ale cuștilor se asamblează cu ajutorul unor cleme de tablă. Părțile laterale
ale cuștilor se fixează la șinele de suport care au rolul de a sprijini cușca pe suportul propriu -zis.
Cușca de maternitate, are forma unui paralelipiped cu următoarele dimensiuni: înălțimea 31
cm, lățimea 49 cm, adâncimea 56 cm, în plafonul cuștii este un orificiu în care se introduce
hrănitorul din tablă zincată și de formă de paralelipiped ică deschis în partea de sus, pentru a permite
introducerea hranei, iar fundul este concav pentru a permite alunecarea furajului.
Pe peretele frontal al cuștii de maternitate se atașează cuibul de fătare, care are de asemenea
forma unui paralelipiped cu lățimea de 49 cm, înălțimea 31 cm și adâncimea de 25 cm. în peretele
din spate a cuibului există o decupare de 15×15 cm, care comunică cu peret ele frontal al cuștii și
permite accesul iepurilor în cuib.
Adăparea se asigură prin adăpători automate care se compun din bazin de apă, conducta de
distribuire (care străbate întreaga baterie de cuști de la un capăt la altul), în adăpătoarea automată
care poate fi cu pipă sau cu ponton.
Cușca de tineret, este folosită pentru întreținerea tineretului de la înțărcare pană la sacrificare
sau pentru întreținerea unui iepure adult (fig. 1.2). Dimensiunile acestei cuști sunt următoarele:
înălțimea 31 cm, lățimea 49 cm, adâncimea 65 cm. Hrănitorul este confecționat din tablă zincată și
are formă dreptunghiulară cu partea inferioară inclinată pentru a permite alunecarea furajului.
Adăparea se face ca și la cuștile d in maternitate. Unul din cele două compartimente ale halei
este destinat pentru maternitate respectiv pentru întreținerea reproducătorilor adulți masculi și
femele și a tineretului p ână la vârsta de înțărcare, iar celălalt "de tineret" este folosit pentru creșterea
tineretului de la înțărcare p ână la liv rare.

Figura 1.2 C uști de tineret ( http://hopperhomebunnyblog.blogspot.ro/2011_05_01_archive.html )
Camera de legătură – sasul – care leagă cele două compartimente are I un rol multiplu:
– împiedica pătrunderea curenților de aer reci direct în celule, a înțărcare evită scoaterea puilor
afară când aceștia se mută din compartimentul de maternitate în c el pentru creșterea tineretului;
– servește ca depozit de furaje pentru câteva zile, evitând golurile în aprovizionarea cu furaj;
reprezintă și un filtru sanitar -veterinar al halei.
Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

17
1.1 Probleme speciale în creștere a iepurilor
Se știe că iepurele este un animal fricos. Această particulari tate are drept consecință o
suprasolicitare a glandelor suprarenale provocând o secreție de adrenalină care poate duce la
tulburări circulatorii, respiratorii și digestive. Se poate opri chiar și cecotrofia din cauza unui stres
puternic.
Zgomotele obișnui te, cum ar fi cele produse de aparatele de ventilație, personalul de deservire,
manipularea utilajelor, distribuirea furajelor, care se repetă zilnic nu provoacă stres. În schimb,
variațiile de temperatură, umiditate, ventilație, zgomotele bruște și neobiș nuite duc la puternice
tulburări.
Temperatura reprezintă factorul ce exercită o acțiune directă asupra:
– stării de sănătate (frigul este cauza bolilor respiratorii, iar căldura reprezintă factorul cauzal
al indigestiilor și afecțiunilor respiratorii);
– a reproducției, care e nesatisfăcătoare în perioadele calde din cauza numărului mare de
monte infecunde și a diminuar ii spermatogenezei și a dorinței de acuplare;
– a indicelui de consum și a apetitului, ca efect al energiei cheltuite, pentru reglarea
tempe raturii corpului.
Iepurele își corectează comportamentul alimentar funcție de natura furajului și temperatura
mediului ambiant. Consumul de furaje crește la temperaturi scăzute și ridicate. Prud'hon a demonstat
acest lucru obținând următoarele date prezentate în tabelul 1.2.
Iepurele își menține constantă temperatura corpului prin:
– oxidar ea nutrețurilor consumate sau a rezervelor din organism (pentru a -și produce căldura
corpului);
– elimin ă căldura, la nivelul întregii suprafețe corporale și sub formă de vapori eliminați mai
ales pe cale repiratorie (căldură latentă).
Tabelul 1.2.
Variația consumului de furaje și apă funcție de temperatură (după Rebreanu L., 2002)
Temperature anuală 100C 200C 300C
Frecvența meselor/zi
Furaj 34,4±4,9 32,5±4,7 27,0±5,0
Apă 32,1±7,8 26,2±8,7 19,2±5,9
Cantitate consumată (g/zi)
Furaj 208±4,9 182±21 118±23
Apă 359±152 339±178 298±102
Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

18
Echilibrul termic se realizează prin mărirea sau micșorarea suprafeței corpului în contact cu
mediul , prin ritmul respirator și mai ales prin urechi ce joacă un rol important în reglarea
temperaturii corpului prin vasoconstricție sau vasodilatare.
Temperaturile minime și maxime influențează mult indicele de consum, mai ales la tineret .
În perioada călduri lor mari este necesar să se mențină temperaturi mai scăzute, pentru a evita
scăderea peformanțelor și reducerea mo rtalităților legate de excesul de căldură. Aceasta se menține
prin ventilație și stropire cu apă a aleilor de acces între rândurile de cuști.
Umiditatea – nu ridică probleme deosebite pentru iepuri. Observațiile au arătat că iepurii sunt
sensibili la o umiditate scăzută (sub 55%) și sunt rezistenți la umiditate ridicată (aspect explicat prin
faptul că iepurii sălbatici stau pe pământ în condiții de umiditate de peste 90%).
Limitele confortului pentru umiditate sunt de 65 -80% nivel atins fară instalați speciale.
Umiditatea devine un factor agresiv în condițiile când temperatura depășește limitele confortului.
La o temperatură corporală ridicată ș i la o umiditate scăzută, căldura latentă sub formă de
vapori nu mai poate fi evacuată ducând la instalarea stării de prostrație a animalelor. La tempersturi
scăzute și umiditate ridicată frigul devine accentuat, pierderile de căldură din organism se
accen tuează ducând la afecțini respiratorii și digestive.
Ventilația – la această specie joacă un rol deosebit. Cu ajutorul ventilației se îndepărtează aerul
viciat din adăpost se evacuează gazele nocive, scade temperatura și excesul de umiditate.
Procentul de reînnoire a aerului din adăpost trebuie să asigure repartiția uniformă a aerului nou
introdus în adăpost, iar viteza aerului să se situeze intre limitele de confort. Între factorii de
microclimat există o serie de relații cum ar fi:
– între te mperatură și umiditate , cei doi parametrii diferind când se depășește valorile optime ;
– viteza aerului și temperatura viteze mai mari de 0,03 -0,40 m/s sunt suportabile mai bine la
temperaturi mai ridicate);
– viteza aerului și reînnoirea acestuia pentru un volum stabil și o suprafață de evacuare dată,
viteza aerului condiționează reînnoir ea aerului ;
– volumul adăpostului și reînnoirea aerului pentru un volum mai mare, re înnoirea și viteza
aerului scad .
În concluzie, viteza aeru lui la nivelul cuștilor de 0,30 -0,40 m/s sunt acceptabile pentru iepuri
în sezoanele calde, iar iarna valorile se reduc între 0,10 -0,20 m/s. Normele de ventilație acceptate la
ora actuală variază de la 1 – 3 m3/h/kg greutate vie funcție de temperatura ambia ntă.
Cercetările efectuate în creșterea iepurilor, au dus la determinarea următoarelor limite ale
parametrilor de confort, valori ce trebuie asigurate în adăposturile de creștere. Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

19
Temperatura, umiditatea, viteza curenților de aer și concentrația în amonia c nu pot fi
modificați decât prin nivelul ventilației, iar dificultatea constă în asigurarea vitezei aerului , ce
reprezintă un factor limitativ (tab 1.3) .

Tabelul 1.3.
Parametrii de confort din adăposturile pentru creșterea iepurilor
Specificare Maternitate Adăpost tineret
Temperatura optimă
Optimă 17-180C 20-220C între 4 -6 săpt
18-180C între 6 -11 săpt
Temperatura critică
Minimă 50C 50C
Maximă 300C 300C
Umiditate optimă 66-68% 65-80%
Umiditate critică
Minimă 55% 55%
Maximă 85% 85%
Ventilația
Volumul vital 2,5-3m3/cușcă 0,2m3/kg greutate vie
Debitul util de ventilație 0,5-5m3/h/kg 0,5-3m3/h/g greutate
Viteza curenților de aer 0,30m/s max 0,3m/s max la 6 -11 sapt
0,1m/s max la 4 -6 sapt
Nr de schimbări de aer/h 0,8-8 2,5-15
NH 3 5/ppm 5ppm
CO 2 0,1% max 0,1% max

Lumina este cea care influențează reproducția, iar cercetările effectuate pană acum au
evidențiat cerințe diferite funcție de rasă, sex sau destinație.
În sistemul intensiv se aplică același program de lumină pentru masculi și femele și anume 16
ore/zi. În compartimentele de creștere pentru tineret pentru carne se recomandă (iepurele este
nocturn) 2 -3 ore lumină/zi și o Intensitate de 0,5 -1 W/m2 (iepurele având un comportament nocturn).

Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

20

CAPITOLUL II
FENOMENUL DE HETEROZISUL FOLOSIT ÎN
OBȚINEREA CĂRNII DE IEPURE

2.1 Hoțiunea de heterozis
Prin efect heterozis , se înțelege în mod obișnuit superioritate organismelor în prima generație
față de formele parentale, exprimat e prin caractere le și însușiri le de: vigurozitate, adaptabilitate,
capacitate de producție, rezistență la boli. Termenul de heterozis a fost creat în 1914 de Shull pentru
a defini acest fenomen. Numeroși geneticieni au căutat să pre cizeze noțiunea de heterozis printre
care amintim : Whsle y (1944), Shull (1948), Fisher (1949), Ilaldane (1954), etc., majoritatea
autorilor vorbind de heterosis ca de un efect favorabil asupra valorii selective (fitness).
Valoarea hibridă nu este totdeauna comparată cu un avantaj selectiv. Dodzanschi, face
deosebirea între heterozisul adevărat, care prin diversitatea mecanismelor contribuie la o mai bună
adaptare a unei populației supusă selecției naturale și la pseudoheterosis (luxuriance) care se
manifestă nemodificînd cu nimic valoarea selectivă a acestei pop ulații.
Brueger, definește heterozisul ca un simplu fenomen de interacțiune genetic ă între
genotipurile heterozigote, când putem, vorbi de heterozis negativ.

2.2 Cauzele genetice ale fenomenului de heterozis
Cauzele fenomenului de heterozis trebuie core late cu realizarea stării de heterozigoție la
descendenți. Părinții având origin i diferite întrucît provin din rase sau linii diferite poartă gene
diferite chiar dacă fiecare luat în parte este homozigot.
Din punct de vedere genetic explicația fenomenului admite ipoteza dominanței,
supradominanței și în ultimul timp acțiunea epistatică a genel or. Punctul de plecare potrivit căruia
genele dominante au un efect favorabil este logic din punct de vedere evolutiv, pentru că selecția
naturală tinde în general să elimine mutațiile nefavorabile.
Ipoteza dominanței susține că părinții pot fi homozigoți în unii loci și homozigoți recesivi în
alți loci. Unul din părinți de exemplu poate avea genotipul AAbb CCdd, iar celălalt aaBB ccDD,
fiecare cu gene dominante în loci diferiți, descendenții vor avea genotipul AaBb CcDd avînd gene
dominante în patru loci. Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

21
A doua teorie genetică a fost introdus ă în 1908 de Shull și East și arată rolul stimulent al
heterozisului prin el însuși (teoria supradominanței). East spune că gena A1 poate muta prin mai
multe etape succesive într -o serie de alele A 2, A 3, A 4 care diferă din ce în ce mai mult de A1 în
privin ța funcția lor, continuând să aibă un efect favorabil asupra vigorii hribide.
Ideea interacțiunii între alelele mutante dominante este denumită supra dominanță . Calculele
efectuate de Haldane și Crow arată că supradominanța unui număr relativ mic de loci poate explica
nivelul heterosisului observat experimental.
Alternativele propuse de aceste explicații logice ale heterozisului pot fi formulate astfel:
– una are în cauză interacțiunea dintre gene -alele în caz de loci individuali și alta;
– invocă interacțiunea dintre gene nealele dar legate strâns între ele.
Câțiva autori consideră că heterozisul pentru caracterele cantitative sunt exclusiv o proprietate
de fenotip și nu au cauză nici o interacțiune genică. Alții văd heterozisul ca un rezultat al
interacțiunii multiplicat e între componentele caracterelor în a nsamblu la nivel fenotipic și fiecare
dintre aceste componente în parte controlate de un sistem poligenic, a căror unitate genetică
independentă este strict aditivă.
Considerând numărul mare de gene implicat în fenomenul de heterosis și complexitatea
interacțiunii genice este bine să ne gândim că nu există o explicație simplă a fenomenului așa cu m
am arătat pînă acum. Aceste teorii ne dau o vedere de ansamblu asupra determinismului genetic al
heterozitului. Importanța mecanismelor propuse depinde de specie de caracterele studiate, de gradul
de finețe al analizei rezultatelor.
Jones arată că ereditatea citoplasmatică și interacțiunea genă -citoplasm ă mai ales în primele
stadii de dezvoltare ale orga nismului pot să aducă elemente interesante în studiul heterozisului. Lints
crede că în câteva cazuri heterozisul are ca și punct de plecare modificările echilibrului nucleu –
citoplasna provocat de hibridare,

2.3 Metode utilizate pentru demonstrarea fenomen ului de heterozis
Principalele metode aplicate sunt:
– hibridarea (împerecherea indivizilor de specii diferite);
– încrucișarea (înperecherea între rase diferite), aceasta putând fi:
 industrială și simplă
 alternant – rotativă.
– combinarea liniilor moderat consangvine (c oeficientul de consagvinitate =15-20%); Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

22
– hibridarea liniilor consangvinizate din aceeași rasă (incross) sau din rase diferite (in cross
breeding);
– topcroas – o linie consangvină x una neconsangvină.
Esența tuturor metodelor constă în aceea că realizează la produși un grad de heterozigoție mai
mare decât poate realiza sistemul clasic de ameliorare. Indivizii rezultați din asemenea încrucișări
pot fi: superiori, egali sau inferiori părinților. În practică aprecierea heterozisului poate să răspund ă
la două feluri de comparații.
1. Comparația se face între produși și o singură populație parentală, în general cele cu un plus de
vigoare. Acest lucru nu se justifică teoretic (Schmek – 1962), se utilizează dacă se consideră un
singur caracter sau un ind ex global de productivitate.
Când urmărim mai multe caractere e logic să facem comparația cu media părinților.
2. Se compară performanțele animanelor cu media performanțelor animalelor din rasele sau
liniile parentale presupuse egal cu 100.
Trebuie să subliniem în continuare că pentru obținerea fenomenului de heteroz is nu s e numai
simpla încrucișare între ras e urmând diferitele metode menționate, ci trebuie ca materialul cu care
lucrăm să fie în prealabil ameliorat prin selecție. Cu cât acest lucru se r ealizează într -un grad mai
ridicat pentru ambii parteneri împerecheați, cu atât produșii obținuți manifestă mai puternic
fenomenul respectiv.
În al doilea rând, gradul de manifestare a heterozisului este influențat de heritabilitatea fiecărei
însușiri. Se cunoaște că performanțele de producți e la iepuri a u un h2 scăzut de 0,15 și puternic
influențate de efectul heterozis încât încrucișarea în scopul ul obținerii generașiei F1 ca iepuroaice
mame s -a dovedit eficientă și cu efect imediat.
Încruciș area pentru ritmul de creștere și valorificarea hranei au un grad de heritabilitate 0,29
încât exprimarea heterozisului la metiși este și ea moderată . Însușirile privind calitatea carcasei
având un h2 ridicat (0,31 -0,58), heterozisul nu se manifestă la produșii de înc rucișare cu grad
asemănător de ameliorare.

2.4 Rezultate din literatur a de specialitate
În funcție de rasele de animale folosite se poate conta pe un anumit fenonan heterozis la
următoarele caractere:
 numărul de pui fătați;
 greutatea la înțărcare a iepurilorj;
 sporul mediu zilnic (g); Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

23
 valorificarea hranei (kg/kg greutate vie) .
W.I.Carol și J, L.Krider, au arătat în experiențele efectuate că metișii F 1 au depășit cu 4 -6%
părinții pentru numărul de iepurași fătați și înțărcați.
La iepuri au fost efect uate numeroase experiențe care susțin cu rezultate creșterea
spectaculoasă a producției și îmbunătățirea parametrilor de reproducție. Au fost efectuate numeroase
experimente ale mai multor cercetări care sunt sintetizate în tabelul 2.1 .
Trebuie menționat însă, c ă în cele prezentate, în marea majoritate a investigațiilor, heterozisul
hibrizilor simpli din generația Fl obținută din populațiile parentale A și B s -a estimat cu ajutorul
relației:

O subliniere deosebită cu privire la hterozisul propriu, care se manifestă la caracterele de
producție ale hibrizilor exploatați se adaugă un heterozis matern, eventual și unul patern, manifestat
la caracterele de reproducție ale părinților, când hibrizii exploatați provin din părinți hibrizi.
Trebuie remarcat faptul că oricare dintre aceste componente de heterozis global poate fi la
rândul său rezultatul unei cumulări dacă este vorba de un caracter complex, care poate fi detaliat în
altele mai simple, fiecare cu heterozisul său.
Heterozisul la caracterele de reproducție obținut din încrucișarea simplă se poate însuma însă
cu heterozisul propriu manifestat la caracterele de producție ale hibrizilor obținuți din încrucișarea
dublă, pentru alt caracter complex.
Un asemenea caracter este greutatea totală a lotului de de iepurași la 77 de zile pe feme lă de
reproducție anual. La iepuri s -au efectuat numeroas e experi ențe care susțin cu rezultate afirmațiile
anterioare.
Astfel, în legătură cu diferențele induse de heritabilitatea caracterului, Rocharub eau (1983)
acceptă un heterozis în jur de zero la calitatea carcasei, în timp ce la prolificitate consideră posibil
chiar un plus 25 %.
Rezultate adaptate ale mai multor cercetări sunt sintetizate în tabelul nr. 2, fiind înso țit de
autorii cercetării și pop ulațiile care au stat la baza combinațiilor ale căror heterozis mediu este citat.
Alte cercetări efectuate la INRA (1970) au găsit un heterozis de 4 -6% pentru sporul zilnic
între 28 și 77 de zile, la hibrizii obținuți din diferite combinații la care au par ticipat rasele A argintiu
de Champagne, Neo -Zeelandez, C alifornia și Fauve de Burgogne. Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

24
Pe baza datelor din tabelul prezentat se poate face și un comentariu cu privire la cumularea
heterozisului pentru caracterele complexe și pentru trecerea de la încruciș area simplă (numai
heterozis propriu), la încrucișare a triplă (heterozis matern și heterozis propriu al hibrizilor
exploatați).
În ceea ce privește complexitatea caracterului, în expe riența organizată de INRA (1970 ) se
observă că numărul de iepurași înțărcați pe fătare este un caracter complex, care se constituie din
numărul de pui fătați vii și din vialilitatea lor până la înțărcare.
Heterozisul de 15% pentru numărul de înțărcați este aproximativ rezultatul însumării
heterozisului de 1,6%, pentru numărul de fătați și 3% Pentru viabilitatea p ână l a înțărcare.
Tabelul 2.1
Valoarea heterozisului înregistrat la unele caractere măsurate pe diverși iepuri hibrizi %

Popula ții parentale Caracterul
Fătați
morți Nr
fătați Viabilitat
e până la
înțărcare Nr pui
înțărcați Greutate
la
înțărcare Greut
la 8
săpt Greut
la 90
zile Consua
2-3
săpt Lăț.
crupei
Californian, Neo -Zeel.
Micul rusesc (Rouvier) 1 8,3 8,1 5,7 – – – – –
Calif., Neeo -Zeel., Polonez,
Niedzuiadek, 1967 – 4,4 – – 11,6 5,2 – – –
Uriaș Alb roșiatic, Uriaș
belgian Chinchilla (Morari
1976)
–
–
–
–
–
–
–
–
–
Californian danez (Mach
1979) – – – – – – 17,2 – –
Femele Chinchilla – 6 3,6 9,6 10,4 – – – –
Uriaș sovietic, Uriaș belgian – – – – – – – – –
Albastru vienez ar gintiu
(Sareukov, 1967) – – – – – 3,2 17,1 5 –

Aceleași calcule pot fi făcute și pentru încrucișarea dublă. Heterozisul înregistrat la numărul
de înțărcați în ur ma încrucișării simple devine heterozis matern.
Lui i se adaugă 9,8% ca heterozis propriu al femelelor obținute din încrucișarea dublă , ceea ce
ar ridica heterozisul spre 25% câștigul total la numărul de înțărcați. Din păcate, heterozisul propriu
al femelelor obținute din încrucișarea dublă ră mâne nefolosit întrucât aceste femeie nu mai sunt
folos ite la reproducție,
Heterozisul propriu la caracterele de reproducție ale femelelor obținute din încrucișarea simplă
(heterozis matern) se poate însuma insă cu heterozisul propriu manifestat la caracterele de producție
al hibrizilor obținuți din încrucișa rea dublă . Un asemenea caracter este greutatea totală a lotului la
77 de zil e pe femela de reproducție și pe an .
Vrillon, a făcut un expe riment folosind ca populație pat ernă Neo-Zeeland alb California și
Micul ru sesc. El a obținut un heterozis de 11,6% î n urma încrucișării simple . Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

25
Femele le rezultate din încrucișări le simple au fost iaperecheate cu masculi Fauve de
Bourgogne și s -a obținut un heterozis de 16% față de încrușisările simple și 30% față de populațiile
parentale .
De remarcat că cel mai bun h ibrid dub lu a înregistrat valoarea 43 față de media populațiilor
parentale, adică un spor de producție care nu poate fi neglijat. Maximizarea heterozisului se poate
face deci în concluzie prin alegerea populațiilor participante la încrucișare, astfel încât să se ajungă
la frecvențe ale genelor care să permită maximi zar e lui.

2.5. Posibilități de obținere a hibrizilor valoroși pentru ca rne la iepuri
Realizarea anuală a unei mari producții de carne pe femela de reproducție depinde de un
număr mare de caractere (de reproducție și de producție). O populație de iepuri care să posede toate
aceste caractere nu este posibilă, iar producerea ei prin selecție este un lucru foarte dificil dacă nu
chiar imposibil ă, O soluție simplă și eficientă (economic și genetic) este să se producă populații
specializate în câteva direcții (reproducție , creșterea în greutate cu consum mic, calitatea carcasei,
etc.). Calitățile lor , apoi să fie cumulate pe un produs obținut prin încrucișarea într -un anume fel a
acestor populații specializate.
Se exploatează astfel complementaritatea caracterelor pe hibrid. La hibridul obținut se observă
la unele caractere și o deviație a performanțelor, fața de media performanțelor populațiilor p arentale.
Această deviație se numește heterozis și valoarea ei este diferită de la un caracter la altul, dar
și de la o schemă de încrucișare la alta. Sche ma de încrucișare a hibridului rom ânesc de came
“Supercuni” este următoarea:

Figura 2.1 Schema hibridului supercuni

Heterozisul este cauzat de interacțiunile de neaditivitate dintre gene și ca urinare este prezent
cu valori mari la caracterele cu heritabilitate mică. În funcție de frecvența genelor și deviația
Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

26
datorată interacțiunilor de dominanță, se exprimă ca abatere procentuală a mediei hibrizilor față de
media populațiilor parentale.
Trebuie subliniat faptul că la heterozisul propriu care se manifestă la caracterele de producție
ale hibrizilor exploatați se adaugă un heterozis matern eventual ș i unul patern, manifestat la
caracterele de reproducție ale părinților când hibrizii exploatați provin din părinți hibrizi și ei.
De asemenea trebuie remarcat că oricare dintre acestea componente ale heterozisului global
poate fi la rândul său rezultatul unei comulări în cazul unui caracter complex, care poate fi împărțit
în altele mai simple, fiecare cu heterozisul său.
Astfel, heterozisul înregistrat la hibrizii de exploatare poate cauza o creștere spectaculoasă de
producție de unde și folosirea pe scară largă a încrucișărilor, la iepuri pentru creșterea producției de
carne.

2.6 Alegerea populațiilor și a schemei de încrucișare
Pentru realizarea încrucișărilor dintre rase au fost înlocuite cu linii ale lor, deoarece pe de o
parte rasele de iepuri, î n general mai au incă standardele de expoziție care nu corespund cu
importanța economică a caracterelor, iar de pe altă parte se supraveghează mai ușor populația ca
întreg, când este vorba despre o linie comparativ cu rasa, și ca urmare se pot realiza dife rențe de
frecvență ale genelor mai mari între linii așteptându -se în acest caz un heterozis mai mare, o anumită
schernă de încrucișare aduce ca avantaje complementaritatea caracterelor și obținerea unui mai mare
heterozisul.
În cazul unei încrucișări simpl e este suficient un test dialel pentru a alege cea mal bună
combinație de populații parentale. Trecerea la o încrucișare dubla se poate face într -una din următoarele
situații:
– încrucișarea de întoarcere;
– încrucișare triplă;
– încrucișarea cuadruplă.
Alegerea populațiilor parentale pentru o încrucișare dublă se poate face și fără montarea experimentală
a unui test trialel sau tetralel (ceea ce ar mări cheltuielile selecției intre populații), performanța hibrizilor
obținuți prin încrucișare dublă urmân d a fi prognozată pe baza performanței hibrizilor simpli în urma testului
dialel.
Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

27

CAPITOLUL III
CREȘTEREA IEPURILOR ÎN JUDEȚUL VASLUI ,
COMUNA MUNTENII DE JOS

Iepurii, prin particularitățile lor biologice oferă crescătorilor satisfacții materiale în cazul în
care condițiile de creștere oferite satisfac cerințele acestora. Aceștia se cresc în gospodăriile
particulare pentru a asigura o cantitate de carne necesară familiei, mai ales că nu necesită o îngrijire
deosebită, iar furajarea se poa te face și cu produse din gospodăria proprie.
Cazarea se poate face în spații amenajate în grajduri, anexe gospodărești nefolosite, sau chiar
în grădină în perioadele calde. Este cunoscut faptul că, iepurele are cerințe mai mari față de
temperatură și cure nții de aer, decat față de umiditate.
Având în vedere considerentele amintite a fost amenajată o mică crescătorie de iepuri de tip
extensiv, în comuna Muntenii de Jos, județul Vaslui.

3.1 Cazarea iepurilor
Iepurii au fost cazați într -o anexă a gospodăr iei, amenajată pentru a -i crește de la achiziție și
până la sacrificare. Construcția este din carămidă și a fost amenajată pentru a satisface cerințele
iepurilor.
Adăpostul are o suprafață de 54,9 m2 (13,4m lung /4,1m laț. / 3,4m înălț.). și asigură cazare a
iepurilor, depozitarea furajelor și a diferitelor materiale. Spațiul interior a fost compartimentat în 2
sectoare, unul fiind maternitatea și cel de -al doilea creșterea lor (fig 3.1).

Figura 3.1 Aspectul interior al spatiului de cazare al iepurilor
Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

28
Cuștile din maternitate sunt individuale, confecționate din lemn cu podea de sârma, cu
colectarea dejecțiilor într -o tav ă confec ționată din tablă, amplasată sub cușcă. Fiecare cușc ă este
echipată cu o un hrănitor pentru furaje, vas pentru apă și cuib de fă tare.
Dimensiunea cuștii din maternitate a fost de 65x50x30. (fig 3.2)

Figura 3.2 Aspectul custi lor din maternitate

Iepurii adulti au fost cazați în cuști individuale din același material, ca și cele din maternitate,
având dimensiunile de 60x50x30 cm.
Pentru iepurașii destinați creșterii s -au cumpărat 12 baterii, pe trei nivele. (fig 3.3). Iluminatul
a fost asigurat de lumina natural ă atât în maternitate, cât și sectorul de creștere. Variațiile de
umiditate și temperatură au fost urmărite cu un te rmohigrometru.
Înainte de achiziționarea iepurilor s -a efectat dezinfecția și deratizarea adăpostului.

Figura 3.3 Aspectul cuștilor din sectorul de creștere

3.2 Alimentația iepurilor
Un iepure adult cu o greuta te în jur de 2,5 -3kg are o lungime a tubului digestive de 4,5 -5m.
Din cavitatea bucală, furajele trec într -un esofag scurt ce se continuă cu un stomac simplu cu o
capacitate de 90 -100g si un conținut vâscos. Urmează intestin ul subțire ce măsoare 3m lungime și
Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

29
are un diametru de 0,1 -1cm și un conținut lichid. Aparatul digestive al iepurelui prezintă un al
doilea rezervor cu o capacitate de 100 -120g, o lungime de 40 -45 cm, un diametru de 3 -4 cm numit
cecum cu rol în digestia celulozei. Acesta la extremitatea sa formează un apendice cecal format din
țesut limfoid. După cecum urmează colon ul, boselat pe o suprafață de 50 cm (colonel proximal) și
drept în portiunea sa terminal ă (colonel distal) (fig . 3.4).

Figura 3.4 Schema aparatului digestive la iepure

Ceea ce reprezintă o caracteristică a digestiei iepurilor este fenomenul de cecotrofie ce c onstă
în elimenarea a două categorii de crotine: cele mai sunt consum ate din nou , înainte de a fi
elimninate din rect, iar cele dure sunt eliminate. Acest mod alimenta r impune administrarea unei
cantități mari de lest, sub formă de celuloză greu digestibilă pentru a hrăni populația de
microorganism e din cecum. Din acest punct de vedere iepurii sunt numiți “rumegători “ de tip
special.
Iepurii adulți au fost hrăniți cu furaje verzi din gospodărie, în principal lucerna la care s -a
adăugat câte 100g de granule pentru iepuri cumpărate din comerț (fig 3.5). Femelele gestante au
primit 200g de granule pe zi.
După înțărcare iepurașii au fost hrăniți la discreție cu furaj gran ulat pentru creștere și cu fân
de lucernă și de pajiște, morcovi sau varză.
Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

30

Figura 3.5 Furaj combinat pentru iepuri

3.3 Reproducția iepurilor
Din punct de vedere anatomic, aparatul genital mascul are următoarele caracteristici:
 testiculele sunt de form ă ovoidă, plasați în sacii scotali, unde coboară în jur de 2 luni;
 masculii sunt alternativ enorhizi și exorhizi funcție de situație, având posibilitatea în caz de
frică sau bătaie cu alți masculi s ă-și redice testiculele în cavitatea abdominal ă.
Schema aparatului genital mascul este prezentată în figura 3.6

Figura 3.6 Aparatul genital mascul
Aparatul genital femel prezintă și acesta câteva particularități, și anume:
 Ovarele sunt de formă ovoidă și au o greutate de 1 -1,5g nu sunt acoperite de pavilionul
trompei;
 Coarnele uterine se unesc posterior, în două utere independente de 7 cm, continuate de 2
canale cervicale ce se deschid în vagin
 La nivelul vestibulului vaginal se disting glandele Berthlin și glandele prepuțiale.
Schema apratului genital femel este prezentată în figura 3.7
Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

31

Figura 3.7 Schema aparatului genital femel

Ovulația este indusă de stimuli determinați de împerechere și are loc la 10 -12 ore de la montă.
Gestația durează în medie 30 de zile, iar iepuroaic a suportă simultaneitatea stării de gestației și
alăpt area cu recomandarea ca furajarea sa fie echilibat ă. Acest aspect conduce la utilizarea
diferitelor ritmuri de reproducție funcție de condițiile fiecărei crescătorii și de scopul urmărit.
Sistemul de reproducție folosit a fost cel semi -intensiv cu a doua montă la 10 -12 zile după
fătare. S -a incercat gruparea femelelor pe stări fiziologice pentru a grupa înțărcările.
Pentru a organiza c ât mai co rect reproducția, au fost rezervate 2 zile pentru montă pe
săptămâna pentru toate iepuroaicele ce urmau a se monta. S-a folosit monta naturală cu un raport
intre sexe de 1 mascul la 4 femele. Monta a avut loc în cușca masculului. În cazul în care femela a
acceptat monta, la 10 -12 zile de la acestea a fost efectua t diagnosticul de gestației prin palpare
abdominal ă. Femelele negestante au repetat monta cu un alt mascul, după 2 zile de la prima montă.
Cu 3 -4 zile înainte de fătare, s -a introdus cuibul de fătare cu paie pentru ca femela s ă-l
pregătească corespunzător pentru parturiție. După fătare puișorii au fost numărați și înregistrați atât
cei morți cât și cei viabili.
Înțărcarea s -a efectuat la 32 ± 2 zile prin separarea puilor de mamă și transferul lor pe sexe în
cuștile etajate din sectorul respectiv. Iepuroai cele au primit un număr ce a fost trecut pe o fișă de
carton în care au fost evidențiate fătările, iepurașii înțărcați, mortalitățile și greutățile la înțărcare.
Pentru tineretul cunicul înțărcat au fost folosite cuștile etajate unde au fost crescuți timp de 9
săptămâni. Hrănirea s -a făcut cu furaje granulate administrate într -un hranitor cu capacitatea de
500g, ce a fost alimentat de 3 ori/săptămână, putând să urmărim con sumul de furaje pe perioad a de
creștere.

Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

32

PARTEA A II -A
CERERCET ĂRI PROPRII

Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

33

CAPITOLUL IV
SCOP, MATERIAL ȘI METODE DE LUCRU

4.1 Scopul lucrării
Specie recunoscută prin prolificitate mare, iepurele este în egală măsură apreciat ca și un
ierbivor ce valorifică bine furajele vegetale, și mai ales pe cele cu un conținut ridicat de celuloză.
Producția de carne are ca principal scop transformarea proteinei vegetale, mai puțin consumată
de către om în protein ă animal cu o mare valoare biologică.
Cercetările actuale arată că iepurele fixează 20% din protein a vegetală sub formă de carne
comestibilă. Comparând acest lucru cu rumegătoarele se constată că iepurele valorifică 8 -12% din
furajele consumate în carne mai bine decât bovinele .
Sub aspect energetic, rumegătoarele au o cotă nefavorabilă pentru producția de carne,
comparativ cu iepurii. Explicația e simplă, femelele folosesc această energie pentru procreere, si este
evident că iepuroaica este avantajată deoarece produce într -un an 25 -40 de produși față de o bovină
ce ar e o prolificitate de 0,8 -1,4 produși pe an.
Cota de energie din proteină ce se se dirijează către o producție mixtă lapte carne este mai
mică în cazul bovinelor decât al iepurilor. Deci din punct de vedere economic și energetic producția
de carne de iepur e este mai avantajoasă decât cea de bovine. Carnea de iepure este important ă
fiindcă furnizează o protein ă de calitate cu un randament mare.
Pentru țările în care nu există excedent de cereal e, carnea de iepure prezintă un interes
deosebit. Această specie se pretează, pentru exploatare atât în regiunile, localitățile și gospodăriile
cu posibilități limitate în resurse cerealiere.
Scopul acestui studiu a fost :
 evaluarea performanțelor zootehnice a unei populații locale de iepuri crescute într -o
exploatație familial ă, acest sistem este întâlnit în multe gospodării din mediul rural;
 evaluarea performanțelor de creștere a iepurașilor ;
 evaluarea performantelor de reproducție ale femelelor din populația locală studiată în
condițiile unui sistem de reproducție s emi-intensiv ;
 stabilirea rezultatelor la sacrificare a tineretului cunicul crescut în acest sistem. Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

34
Cercetările efectuate pot să conțină pentru crescătorii particulari o informație important ă și să
creeze o o pțiune pentru creșterea acestei specii cu însușiri biologice deosebite, pretabilă pentru spații
restrânse și resurse furajere relativ reduse.

4.2 Materialul biologic
Pentru rezolvarea scopului propus au fost folosite 20 de femele și 5 masculi ce aparțin unei
populații locale de iepuri, reprezentând o diversitate fenotipică (negri , gri, maron, bălțați albi cu
negru și gri).
Femelele au fost primipare și au avut o vârstă în jur de 4 luni. Masculii au aparținut tot
populației locale de iepuri din zona Munte nii de Jos, având vârsta de 5 luni.
Iepurii au beneficiat de o lună de acomodare deoarece au fost cumpărați de la diverși
crescători particulati. După această perioadă de acomodare au fost reținute numai 16 femele și toți
cei 5 masculi.
Reproducția a în cepu t în luna martie a anului 2015, experiența desfășurându -se până în luna
februarie 2016. Populația de iepuri utilizată este în mare parte formată din indivizi din rasa
Chinchila, Fluture și Neozeelandez. Fenotipic au fost bălțați cei mai mulți dintre ei, de culoare
chinchilla, albi cu bălțături de diferite culori și negri.

Figura 4.1 Iepuroaice adulte folosite în experiență
Greutatea corporală a iepurilor a avut limite între 2 -2,3kg, ceea ce arată că din punct de vedere
al greutății se încadrează în grupa raselor mijlocii.
Animalele de rasă curată, în general nu sunt crescute în efective mici și exploatații de tip
extensiv. Majoritatea iepurilor utilizați pentru producția de carne aparțin populațiilor de animale care
pot să semene cu rasele pure, dar să nu corespundă criterilor de origine și de standard pentru aceste
rase.
Este vorba de iepuri comuni, proveniți din încrucișări întâmplatoare, care se cre sc în
gospodăriile rurale pentru a acoperi și diversifica hrana locuitorilor.
Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

35
Pe perioada cercetăril or a fost reformată o iepuroaică din cauza unei fracturii și încă 3 femele
pentru infecunditate. Lotul propriu -zis, experimental a fost format din 12 femele și 5 masculi.

4.3 Metode de lucru
Cercetările au urmărit mai multe obiective, dar în principal au fost cele ce au interesat
creșterea și îngră șarea tineretului cunicul pentru a fi valorificat pentru carne.
Pentru a evalua performanțele întregului efectiv, s -a urmărit și calitatea reproducției
iepuroaicelor, înregistrându -se:
 greutatea femelelor la mo ntă și după fătare;
 prolificitatea acestora ;
 numărul puilor morți în perioada de alăptare;
 numărul puișorilor înțărcați;
 pierderile după înțărcare până la valorificare;
 procentul de fertilitate al iepuroaicelor.
Perioada de creștere a tineretului, a fost u rmărită în diferite sezoane ale anului, înregistrandu –
se:
 greutatea corporal ă la vârstediferite;
 sporul mediu zilnic;
 consumul specific;
 randamentul la sacrificare
Greutatea iepurilor s -a determinat la diferite v ârste, iar datele au fost prelucrate statist ic prin
metodele prezentate în literature de specialitate.
Prolificitatea reprezintă numărul de iepurași fătați vii și morți pe fiecare iepuroaică.
Procentul de fertilitate reprezintă numărul de femele care au fătat raportate la cele montate,
exprimate pr ocentual.
Productivitatea numerică a femelelor exprimă numărul de iepurași înțărcați de fiecare
femelă într -un an.
Iepurasii aflați în perioada de creștere au fost aleși rand omizat și cântări ți în aceași zi a
săpămânii, respectiv joi și la ace leași ore din zi: 9-10 dimineața.
Sporul în greutate s -a calculat la începutul și sfârșitul fiecărei perioade de creștere folosind
formula:
GS= G f – Gi (g) în care:
GS = spor pe o perioadă stabilită Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

36
Gf = greutatea de la sfârșitul perioadei
Gi = greutatea de la începutul perioadei
Pentru a calcula SMZ pe o anumită perioad ă de timp s -a utilizat urm ătoarea formul ă de calcul
(Bran, 2000)
SMZ =
(g) în care:
Gf = greutatea de la sfârrșitul perioadei
Gi = greutatea de la începutul perioadei
n = numarul de zile din perioadă
Calculul consumului de nutreț s -a facut dupa cântărirea acestuia și utilizând formula
NS = N i – Nf în care:
Ns = consum de furaj pe o perioadă stabilă
Ni = cantitatea de furaj cântăr ită la sfărșitul perioadei stabilite pentru a fi consumată
Nf = cantitatea de furaj rămasă la sfârșitul perioadei.
Pentru a afla indicele de consum, au fost utiliz aze rezultatele obținute la cântărirea puilor și a
nutrețului consumat, folosindu -se formul a
IC =
(kg n. c/kg spor ) în care:
IC = indice consum
N = cantitate de nutreț consumată
G = spor in greutate
Spor total lot pe perioadă = Greutate lot la sfârșitul perioadei scăzând greutate a lotului
la începutul perioadei

Spor individual pe perioadă = Spor total lot pe perioadă / efectiv mediu pe perioadă

Spor mediu zilnic = Spor total lot pe perioadă/nr. zile din perioadă

Consum mediu individual pe perioadă = Consum total pe lot pe perioad ă / efectiv
mediu pe perioadă

Indicele de conversie a hranei = consum total pe perioadă / spor total pe perioadă
Datele obținute din determinări au fost prelucrate statistic folosind următoarele formule.

în care
∑x= media valorilor individuale
N = nr indivizi din prob ă Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

37
Varianța s2 =

Deviatia standard s=
Eroarea standard a mediei

Coeficientul de variabilitate V% = s x 100/ X

Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

38

CAPITOLUL V
REZULTATE OB ȚINUTE ȘI DISCUTAREA LOR

Pentru a caracteriza materialul biologic studiat s -a urmărit în primul rând valoarea z ootehnică
a iepuroaicelor folosite în studiu , înregistrând performanțele de reproducție ale acetora la fătare și
înțărcare precum și productivitatea lor reproductivă.

5.1 Performanțele de reproducție ale iepuroaicelor studiate
Au fost monitorizate 12 femele care au avut o greutate medie la fătare de 2689,2g, iar după
fătare aceasta a scăzut la 2613,8g.
În privința ritmului de reproducție acesta a fost semiintensiv, astfel într -un an fiecare
iepuroaica a realizat 5 fătări, obținându -se la fătare în medie 7,4 pui (tab 5.1).
Tabelul 5.1
Performanțele de reproducție realizate de iepuroaicele studiate
Nr crt Specificare Nr V%
1 Durata gestației 12 31,1±1,37 4,3
2 Greutatea femelei la montă (g) 12 2689,2±42,2 15,9
3 Greutatea femelei după fătare (g) 12 2613,8±32,8 12,5
4 Iepurași fătați vii / ♀ (nr) (g) 75 6,6±2,2 33,7
5 Prolificitatea (nr) 60 7,4±1,6 22,7
6 Greutatea la fătare (g) 375 49,7±11,8 23,7
7 Mortalități fătare – înțărcare (nr) 29 3,3±2,9 8,8
8 Nr iepurași înțărcați 278 5,4±2,8 31,8
9 Greutatea la înțărcare (g) 58 556,7±17,7 34,2

Greutatea medie la fătare a fost de 49,7g, iar la înțărcare a înregistrat 556,7g. Numărul
iepurașilor înțărcați a fost de 5,4 iepurași arătând un potențial genetic limitat al populației studiate.
Coeficientul de va riabilitate a fost la majoritatea însușirilor mare, de peste 15% arătând o
accentuată heterogenitate a materialului biologic.

5.2 Parametrii reproductivi ai iepuroaicelor studiate
Însușirile care arată calitatea de bun reproducător pentru iepuroaicele din lotul experimental
sunt prezentate în tabelul 5.2.
Analizând datele prezentate în tabelul menționat mai sus, facem următoarele menționări: Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

39
Tabelul 5.2
Parametrii reproductivi realizați de iepuroaicele studiate
Nr crt Parametrii de reproducție %
1 Procent receptivitate femele 63,07
2 Fertilitate 68,11
3 Procent de fătări 42,61
4 Mortalități / fătați total 10,88
5 Mortalități / fătați vii 12,22
6 Mortalități alăptare / fătați total 20,42
7 Mortalități alăptare / fătați vii 25,66

 Receptivitatea iepuroaicelor studiate a fost de 63,07%, mult mai mică decât a altor
iepuroaice din rasele pure cum ar fi: 77% la rasa Chinchilla și 89,4% la rasa Neozeelandeză (Moula
2006).
Acestă situație poate fi explicată prin condițiile de mediu ce a u fost oferite materialului bilogic
studiat, respectiv diferențe mari de temperatură între iarnă și vară. Temperaturi peste 200C dar și
cele de 5 -60C influențează apetitul sexual al celor două sexe.
 Procentul de fertilitate este de 68,18%, mic comparativ c u datele din literatura de
specialitate, ce indică limite între 73,5 -86,9% (Moula 2006).
Situația poate fi explicată prin prisma sistemului de creștere folosit ce a expus materialul
biologic la diferențe de temperatură mari pe parcursul experienței. Starea fiziologică diferită a
femelelor nu a permis acestora să se adapteze acestor diferențe și de aceea performanțele obținute
sunt mai mici decât a altor populații de iepuri.
 Mortalitățile au fost mari atat la fătare, cât și pe perioada de alăptare. Printre cauzele
posibile ale acestor pierderi amintim:
– simultaneitatea celor două stări fiziologice (alăptarea și gestația). Starea de gestație
diminuează viabilitatea fetușilor în timpul celei de a doua jumăt ăți a gestației (Fortun -Lamothe et all
1993);
– comporta mentul deficitar al unei femele primipare la primafătare manifestat prin refuz al
alăptării, cuib nepregătit corespunzător , canibalism;
– condițiile de creștere și iluminat necorespunzăto are.

5.3 Productivitatea reproductivă a iepuroaicelor
Calitatea de bun reproducător a femelelor folosite în experiență sunt prezentate în tab . 5.3 Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

40
Tabelul 5.3
Productivitatea reproductivă a oepuroaicelor studiate
Nr
crt
Criterii de productivitate Date
exp. Date literatură
Minim Maxim
1 Nr de femele 12 – –
2 Nr de fătări / ♀ / an (nr) 5 6,5 11
3 Prolificitate (nr) 7,40 8,3 8,9
4 Iepurași fătați vii/ fătare 6,60 – –
5 Pierderi mortalitate alăptare % 16,66 10 20
6 Iepuri înțărcați / fătare 5,34 6 8
7 Mr iepuri înțărcați/ ♀ / an 27,08 40 55

Analizând datele tabelului prezentat facem următoarele prezentări:
 numărul de fătări pe an a fost de 5, ce este mic dac ă comp ărăm cu 11 fătări cât realizează
Neozeelandezul , sau alte populații din Franța.
 Prolificitatea este mică de 7,4 pui ceea ce arată un potențial lim itat al acestei populații
studiate.
 Procentul de mortalitate este de 16,66% , aproape de limita maximă a acestui parametru
prezentat de literatura de specialitate.
 Numărul de iepurași înțărcați pe an este de 27,08 o caracteristică a sitemului de creștere
semi -intensiv .
Populația este neselecționată, heterogenă și de aceea rezultatele obținute sub aspectul
performanțelor reproductive sunt modeste.

5.4 Performanțele de creștere ale tineretului cunicul
Creșterea ponderală a iepurașilor studiați a fost liniară în sensul că greutatea lor de la înțărcare,
de 534,94g a crescut în fiecare săptămân ă ajungând în săptămâna a 14 -a la 1675,66g (tab 5.4)
Tabelul 5.4
Evoluția greutății corporale a iepurașilor funcție de vârstă
Nr crt Saptîmâna Greutate vie (g) V%
1 S6 534,94 35,55
2 S7 657,76 30,71
3 S8 848,32 27,71
4 S9 1009,2 26,14
5 S10 1168,63 24,14
6 S11 1346,7 23,88
7 S12 1481,98 23,88
8 S13 1637,39 21,74
9 S14 1675,66 21,34 Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

41
În primele două săptămâni creșterea masei corporale a tineretului înregistrează valori mai
mici deoarece aceștia au făcut efort pentru a se adapta la noile condiții de creștere. După această
perioadă, creșterea este mai accentuată, realizându -se la sfărșitul perioadei de analiză o greutate ce
reprezintă 55,8% din greuta tea vie a adultului.

5.5 Evloluția sporului mediu zilnic pe perioada de creștere
Datele privind sporul realizat de iepurași pe perioada de creștere sunt prezentate în tab. 5.5:

Tabelul 5.5
Evoluția sporului mediu zilnic funcție de vârstă
Nr crt Saptîmâna Spor mediu zilnic (g/zi) V%
1 S7 21,98 41,59
2 S8 25,80 40,78
3 S9 22,24 38,84
4 S10 24,24 47,52
5 S11 25,84 44,23
6 S12 25,33 49,44
7 S13 26,47 43,9
8 S 14 23,15 48,91
Total 24,38 44,4

Analiza tabelului arată următoarele aspecte:
 Iepurașii înregistrează o viteză de creștere neomogenă pe întreaga perioadă de creștere.
 Cel mai mare spor de creștere a fost de 26,47 g/zi realizat în a 13 -a saptămână.
 Cel mai mic spor s -a realizat în săptămâna a 7 -a, după înțărcare c ând iepurașii au suferit din
cauza separării de mamă și ca urmare a schimbării condițiilor de cazare.
 Sporul realizat în săptămâna a 14 -a de 23,15g la sfărșitul perioadei de creștere este legat
probabil de calitatea furajului granulat care nu a permis iepurilor s ă-și exteriorizeze în totalitate
potențialul genetic.

5.6 Rezultate privind consumul de furaje
Pe perioada cercetărilor ne -a interesat și cum a evoluat și consumul de furaje funcție de vârsta
iepurilor. Datele sunt prezentate în tabelul 5.6
Analizând datele prezentate se constată că pe întreaga perioadă, consumul de furaje a fost în
medie de 77,61g furaje / zi / cap animal.
Consumul de furaje a crescut de la 50,86g/zi în a 7 -a săptămână la 100,06g în săptămâna a
13-a pentru ca apoi sa scadă la 92,39g/zi . Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

42
Analizat în di namică putem spune că , consumul de furaje a crescut progresiv din săptămâna
a7-a până în săptămâna a 14 -a atingând un maxim a șa cum am remarcat în săptămâna a 13 -a.
Trebuie s ă subliniem și faptul că furajele consumate sunt legate și de apetența acestora, de aceea și
consumul acestora diferă.
Tabelul 5.6
Evoluția consumului mediu zilnic de juraje funcție de vârstă
Nr crt Saptîmâna Consum zilnic/zi V%
1 S7 50,86 41,73
2 S8 58,71 40,79
3 S9 62,72 44,01
4 S10 68,9 45,28
5 S11 88,03 46,25
6 S12 99,21 37,14
7 S13 100,06 33,43
8 S14 92,36 33,32
Media 77,61 40,24

Comparând datele obținute de noi cu cele din literatura se constată că din punct de vedere al
tendinței de consum curba consumului de furaje este comparabilă cu cea din literatură , ceea ce a fost
diferit este consumul pe zi si pe individ , așa cum ilustrează tabelul prezentat .
Iepurii ameliorați au limite pentru consumul de furaje după cum urmează: cea minimă este de
130g/zi , iar maxima de 170g/zi (L uounaouci et col 2009).

5.7 Date privind consum ul de furaje
Pentru a exprima eficiența valorificării furajelor s -a calculat indicele de consum ce exprimă
cantitatea de furaje necesară pentru a obține un kg de carne. Datele obținute sunt prezentate în
tabelul 5.7 :
Tabelul 5.7
Evoluția ind icelui de consum pentru tineretu cunicul în funcție de vârstă
Nr crt Saptămâna Consum zilnic g/zi V%
1 S7 2,54 42,66
2 S8 2,5 54,60
3 S9 3,01 47,12
4 S10 3,21 51,89
5 S11 3,72 45,00
6 S12 4,46 45,28
7 S13 4,47 57,37
8 S14 4,71 33,74
Media 3,58 48,46
Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

43
Din analiza tabelului se constată că pe întreaga perioadă, consumul mediu de furaje a avut o
valoare de 3,58 g/zi , fiind apreciat corespunzător în concordanță, cu sistemul de creștere folosit.
Valorile consumului de furaje situate în săptămânile 11 -13 sunt situate la un nivel
corespunzător, consumul deteriorându -se în săptămâna a 14 -a.
În privința coeficientului de variabilitate acesta a fost foarte mare ca urmare a numărului
relativ mic de iep urași monitorizați.

5.8 Date privind creșterea tineretului pe sezoane
Pe parcursul experienței derulate într -un an, au fost obținuți 375 de iepurași, din care 57 pui în
sezonul de primavar ă, 68 iepurași în perioada de vara, 46 indivizi toamna și 104 pui iarna.
Pe parcursul celor 4 sezoane s -a urmărit influența pe care o exercită acestea asupra greutății
corporale a tineretului cunicul (tab 5.8)
Tabelul 5.8
Evoluția greutății corporale a tineretului cunicul funcție de anotimp
Nr crt Saptîmâna Greutatea corporală Semnifi –
cație Primăvara Vara Toamna Iarna
1 S6 394,3±13,3 388,1±51,2 713,0±19,5 616,7±14,9 *
2 S7 509,8±18,0 492,9±82,4 751,4±12,7 814,6±14,1 *
3 S8 639,7±20,3 671,1±70,4 1167,2±18,3 996,6±40,6 *
4 S9 751,1±20,9 819,4±82,5 1248,9±24,9 1173,7±22,3 *
5 S10 861,6±22,7 966,2±11,4 1403,9±68,8 1349,5±52,8 *
6 S11 1128,8±22,6 1104,8±12,2 1583,6±92,7 1558,1±95,2 *
7 S12 1151,1±22,9 1244,3±12,7 1739,4±84,5 1735,7±27,4 *
8 S13 1269,2±25,3 1454,4±35,6 1921,3±33,1 1842,5±66,9 *
9 S14 1457,3±33,1 1610,8±24,2 2097,4±37,6 2111,1±43,3 *
* = semnificativ

Greutatea medie la înțărcare a oscilat între 388,1g, obținută în var ă fiind limita minim ă, iar
maxima a fost de 713g, valoare ob ținuta în toamn ă.
La sf ârșitul perioadei de control, greutățile medii au fost diferite înregistr ându-se valori
minime și maxime după cum urmeaz ă 1457,3g este greutatea realizată primavara și 2111.1 g s-a
obtinut ă în anotimpul de iarnă.
Comparând greutățile medii realizate între cele 4 sezoane putem spune ca sezoanele cu
temperaturi mai scăzute au determinat un consum de furaje mai mare, respectiv și greutăți mai mari
comparativ cu greutățile realizate în sezoanele cu temperaturi mai ridicate. Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

44
La vârsta de 14 săptămâni, iepurașii crescuți iarna au realizat 70, 4% din greutatea iepurelui
adult, cei fătați toamna de 68,8%, cei din var ă de 53,7%, iar cei din primavara de 48,6%, toate
valorile sunt raportate la greutatea de adult. Ca mod de comportament iepurașii din experien ța
noastră s -au manifestat diferit față de iepurele sălbatic. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că
domesticirea și conditiile oferite de om au modificat atât consumul de hran ă cât și performantele de
creștere.
Viteza de creștere înregistrată pe parcusul experiențelor este prezentată în t abelul 5.9
Analizând tabelul menționat mai sus, se constat ă că, în toate cele patru sezoane, sporurile au
fost diferițe, cu diferențe și între perioadele de control.
Cele mai bune sporuri au fost obținute iarna de 28,6g/zi și toamna de 25,7g/zi și cele ma i mici
primăvara de 18,8g. Acest aspect a determinat ca și vârsta de sacrificare să crească până la atingerea
greutății de 1700g.
Analizâd datele obținute pe săptămâni de creștere, costatăm că sunt f luctuații de la 18,5g/ zi la
30g/zi, aspecte c e se pot justifica pe baza diferențelor de temperatur ă dintre cele 4 sezoane.
Mențion ăm faptul că nu a existat nici o sursă de încălțire in nici o perioadă de creștere a tineretului.

Tabelul 5.9
Efectul sezonului asupra sporului mediu zilnic realizat de tineretul cunicul
Nr
crt Saptîmâna Sporul mediu zilnic g/zi
Primăvara Vara Toamna Iarna
1 S7 16,5±6,0 16,6±8,3 25,2±5,9 27,3±8,5
2 S8 17,4±5,0 25,7±9,5 20,9±6,9 32,1±8,7
3 S9 15,9±2,3 17,9±3,8 29,85±8,5 25,2±9,5
4 S10 15,9±3,5 24,1±6,0 24,8±6,5 26,2±9,8
5 S11 19,8±4,0 19,2±5,9 25,6±9,4 33,9±7,4
6 S12 23,1±5,7 19,5±8,5 27,9±3,6 31,8±9,8
7 S13 21,2±5,8 30,1±5,6 26,3±9,3 27,2±9,3
8 S14 21,3±11,3 23,6±8,9 25,2±8,2 25,3±10,1
Media 18,8±6,1 21,9±7,6 25,7±8,1 28,6±9,7

Se poate face o remarcă interesantă în sensul că perioada de înțărcare cea mai convenabilă , ce
asigură o creștere performantă ulterior este în sezonul de iarnă. Se pare că temperaturile mai scăzute
sunt mai bine tolerate de către iepurii studiați decât temperaturile mai ridicate din sezo anele calde.
Analiza efectului sezonului asupra consumului de furaje se prezintă în tabelul 5.10
Analiza tabelului arată că sezonul a influențat consumul de furaje și că odată cu creșterea în
vârstă crește și consumul de furaje. Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

45
Cel mai mic consum în pri ma per ioadă de creștere s -a înregistrat vara de 34,7g/zi, iar cel mai
mare a fost de 65,6g/zi.
Pe întreaga perioadă de creștere consumul a oscilat între 54,3g/cap/zi , în sezonul de primăvară
și de 105,6g/ cap/zi în sezonul de iarnă. Și în acest caz te mperatura a influențat consumul de hrană.

Tabelul 5.10
Efectul sezonului asupra consumului zilnic de furaje la tineretul cunicul
Nr
crt Saptîmâna Sporul mediu zilnic g/zi
Primăvara Vara Toamna Iarna
1 S7 36,1±9,1 34,7±6,8 61,1±12,9 65,6±19,7
2 S8 41,9±10,2 46,9±9,4 33,7±9,9 83,3±14,5
3 S9 42,8±5,8 39,7±10,9 68,5±9,6 88,5±18,3
4 S10 49,4±6,3 41,1±11,3 98,3±14,7 86,5±19,7
5 S11 57,4±5,7 63,6±10,5 107,3±17,4 112,6±17,3
6 S12 69,5±5,7 73,6±10,3 119,6±13,5 135,5±22,1
7 S13 67,3±10,9 82,9±11,1 111,3±11,5 138,2±28,1
8 S14 69,7±9,9 86,2±7,8 88,5±11,9 134,5±20,1
Media 54,3±10,6 58,5±10,6 86,1±13,2 105,6±26,2

În ziua în care temperatura a depășit 200C (iulie -august) iepurii și -au redus mult consumul de
furaje, iar la 250C s-a sistat consumul de hrană și s -a consumat apă.
În privința indicelui de consum, datele sunt prezentate în tabelul 5 .11
Tabelul 5.11
Evoluția indicelui de consum a tineretului cunicul funcție de sezon
Nr
crt Săptămâna Kg furaj/kg greutate
Primăvara Vara Toamna Iarna
1 S7 2,19±0,44 2,74±1,69 2,41±0,55 2,60±1,07
2 S8 2,77±1,84 2,02±0,74 1,48±17,30 2,93±1,35
3 S9 2,75±0,55 2,25±0,70 2,37±1,070 4,08±1,74
4 S10 3,22±0,69 1,84±0,84 4,04±0,83 3,62±2,37
5 S11 2,94±0,71 3,40±1,07 4,57±1,49 3,88±2,20
6 S12 3,69±2,15 4,61±2,01 4,29±0,69 4,99±2,37
7 S13 3,33±0,35 2,83±0,64 5,13±2,19 6,71±3,47
8 S14 3,80±1,44 4,84±2,60 4,71±1,10 5,88±1,68
Media 3,10±1,07 3,07±1,30 6,62±1,07 4,34±1,43

Analizând datele prezentate în tabelul de mai sus, se constată c ă sunt diferențe atât între
sezoane cât și perioada săptămânilor de control. Pe sezoane cel mai mic indice de consum s -a
înregistrat vara de 3,07 kg furaj/kg greutate, iar cel mai mare a fost toamna de 6,62 kg furaj/kg Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

46
greutate. Consum ul din toamnă se dato rează necesității animalelor de a-si asigura rezerve pentru
sezonul rece ce urmează.
Evoluția pierderilor pe perioada de creștere sunt prezentate în tabelul 5.12
Tabelul 5.12
Evoluția mortalităților la tineretul cunicul pe sezoane
Nr
crt Specificare Sezonul
Primăvara Vara Toamna Iarna
1 Efectiv total 53 64 45 72
2 Iepuri morți 4 4 1 32
3 % de mortalitate 7,02 5,88 2,17 20,83

Analizând tabelul prezentat constatăm că procentul de pierdere a fost diferit pe cele patru
sezoane analizate, iar cele mai mari pierderi, de 20,83% au fost înregistrat e iarna, iar cele mai mici
în sezonul de toamna de 2,17%.
Pierderile mari de iepurași înregistrați iarna au avut drept cauze principale mixomatoza și
tulburări le digestive de origine diferit ă (parazitare și alimentare).

5.9 Date privind performanțele tineretului cunicul la sacrificare
Observațiile privind randamentul la sacrificarea, precum și diferite părți anatomice ale
carcasei au fost efectuate pe probe în număr de 10 și de15 iepuri aleși randomizat după fiecare
perioadă de creștere. Datele sunt prezentate în tab elul 5. 13 .
Tabelul 5.13
Randamentul la sacrificare și caracteristicile carcasei de iepure
Nr crt Specificare Nr % Nr %
1 Efectiv sacrificat 10 100 15 100
2 Greutatea vie (g) 1850,5±67,14 – 1719,9±74,4 –
3 Greutatea sângelui (g) – – 45,45±20,9 2,6
4 Greutatea pieptului (g) 253,2±68,8 13,68 237,2±55,8 13,79
5 Greutatea tubului digestiv (g) 307,7±46,3 16,63 293,4±46,7 17,05
6 Greutarea carcasei la cald (g) 1477,5±91,2 – 1441,8 ±61,3 –
7 Greutatea carcasei dupa 24 ore 1224,6±84,6 – 1099,1±81,5 –
8 Greutatea capului (g) 105,85±22,1 – 108,8±13,3 –
9 Randamentul la cald 81,11 – 66,77 –
10 Randamentul la rece 65,80 – 63,90 –

Analiza datelor arată că sunt diferențe ale greutății vii la sacrificare, ce determină valori
diferite ale randamentului.
Cantitatea de sâ nge după sângerare a fost de 2,64% din greutatea vie.
Greutatea viscerelor a fost între 237,2g și 253,2g, reprezentand 13,7% din greutatea vie. Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

47
Randamentul la cald a fost între 66,7 -81,1% , iar după 24 de ore după sacrificare a oscilat
între 63,9 -65,8%. Aceste rezultate obținute se explică prin existența indivizilor cu genotipuri
diferite care au fost crescuți în condiții diferite și care în mod categoric au influ ențat și rezultatele
sacrificării.
Pentru a susține ideea legată de influența condițiilor de creșt ere asupra greutăților la
sacrificare, a componentelor carcasei și a randamentului la sacrificare, prezentăm tabelul 5.14 care
arată influența sezonului asupra performanțelor obținute la valori ficare.
Tabelul 5.14
Randamentul la sacrificare și caracteris ticile carcasei de iepure funcție de sezon
Nr
crt Specificare Primăvara Vara Toamna
% % %
1 Nr iepuri sacrificați 10 100 10 100 15 100
2 Greutatea vie la sacrificare (g) 1550±27,6 100 1698,1±31,7 100 2105,9±24 100
3 Greutatea pielii (g) 190±40,7 12,3 220,7±53,1 13 328±40,8 15,5
4 Greutatea tubului digestiv (g) 288,6±37,4 18,6 298,7±43,6 17,6 326,4±51,1 15,4
5 Greutatea carcasei calde (g) 1207,3±33,4 – 1400,2±21,4 – 1756,1±19,1 –
6 Greutatea carcasei reci (g) 1005,2±26,6 – 1088,7±19,4 – 1414±17,1 –
7 Greutatea grăsimii interne (g) 16,6±10,6 – 18,2±11,8 – 48,5±20,2 –
8 Greutatea capului (g) 106,3±22 6,8 98,1±10,1 5,7 96,1±20,4 4,5
9 Randamentul la cald % 76,97 – 83,02 – 83,47 –
10 Randamentul la rece % 64,33 – 64,25 – 67,13 –

Tabelul prezentat mai sus arată diferențele ce au existat în privința greutății la sacrificare în
sezoanele analizate, și anume:
 Toamna greutatea vie la sacrificare a fost de 2105,9g influențând în mod pozitiv toate
celelalte componente ale carcasei și ra ndamentul ce fost de 67,13%.
 Greutatea tubului digestiv se corelează cu greutatea vie și a înregistrat valori între 288,6g și
326,4g.
 Greutatea pielii a fost între 190 și 328g funcție de greutatea vie a iepurelui.
 Cantitatea de grăsime internă, de 48,5 g s-a înregistrat la iepurii sacrificați toamna, indicând
rezervele pe care iepurii le fac pentru a rezista pe perioada iernii.
Datele obținute în cadrul experiențelor efectuate au arătat existența unor diferențe între
indivizii analizați și între peri oadele de control.
Aceste diferențe se datorează bazei genetice diferite și neconsolidate sistemului de creștere și
influenței sezoanelor ce au determinat performanțe modeste comparativ cu datele din literatură.
Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

48

CONCLUZII

1. În urma cercetărilor efectuate au fost evidențiate concluzii ce permit crescătorilor particulari
să opteze pentru creșterea iepurilor hibrizi pentru carne sau pentru populații locale de iepurii mai
modeste ca performanțe.
2. Performanțele de producție ale iepurilor din populația locală studiată au fost mai mici față de
rasele mijlociipure cu care au fost comparate.
3. Parametrii de reproducție au fost mai mici comparativ cu a raselor pure. Procentul de
pierdere a fost mai mare comparativ cu alte sisteme de cre ștere din cauza comportamentului
iepuroaicelor la prima fătare și a simultaneității celor două stări fiziologice: alăptare și gestație.
4. Numărul de iepurași înțărcați pe an și pe femelă de 27,08 pui este caracteristic sistemului de
creștere semiintensiv.
5. Creșterea tineretului cunicul a fost liniată, greutatea la înțărcare a fost de 534,94g, iar la 14
săptămâni a fost de 1675,66g, cu un spor total de peste 1100g.
6. Sporul mediu zilnic a avut o limită minimă de 21,98g/zi în săptămâna a șaptea și un maxim
în a tr eisprezecea săptămână de 26,47g.
7. Consumul de furaje a fost diferit funcție de vârsta iepurilor, având aceleași limite ca cele din
cazul sporului din creștere.
8. Consumul de furaje a fost de 2,50g/zi în săptămâna a opta și de 4,71g/zi în a 13 -a săptămână,
cu o medie pe perioadă de 3,58g/zi.
9. Sezonul a influențat performanțele de creștere, ale tineretului cunicul. Cele mai bune
rezultate s -au obținut în sezoanele toamnă și primăvară față de sezoanele cu temperaturi extreme
iarnă și vară.
10. Procentul de pierderi a fost diferit pe anotimpuri, obținându -se un procent de 20,83% de
iepuri morți iarna, față de 2,17% toamna. Cauzele pierderilor a fost mixomatoza și tulburări
digestive.
11. Randamentul la sacrificare a fost influențat de greutatea vie, oscilând între 63,9% și 65,8%
considerat mic pentru această specie.
12. Greutatea celorlalte componente ale carcasei a fost diferită fiind influențată de greutatea
iepurilor înainte de sacrificare. Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

49
13. Rezultatele la sacrificare au fost influențate de sezoanele în care au fost valori ficați. Cele mai
bune rezultate au fost obținute la sacrificările din toamnă și cele mai slabe vara.

Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

50

RECOMANDĂRI

1. Populațiile locale de iepuri pot să ofere avantaje crescătorilor particulari în condițiile în care
se armonizează condițiile de cazare și de furajare și pretențiile materialului biologic.
2. Iepurii pot constitui o sursă de carne pentru familiile din mediul rural, în cazul creșterii
acestora în spații ce au avut alte destinații și când există subproduse din alte activități agricole.
3. Iepurii domestici pot deveni pe piața producției de carne o specie de perspectivă ca urmare a
însușirilor biologice valoroase a spațiului restrâns de cazare a economiei la energie hrana
valorificăcu superioare a furajelor celulozei.

Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com

51

BIBLIOGRAFIE

1. Bud I 1999 – „Tehnologia creșterii iepurilor, animalelor de blană și vânat ”, Curs tipo
Agronomie, Cluj Napoca
2. Elena Cosăchescu, E. Ciudin 2000 – „Iepurii creștere,valorificare și patologie ” Ed
Moldogrup, Iași
3. Elena Costăchescu 2001 – „Iepuri, animale de blană și vânat ”, Ed SATYA, Iași
4. Frățila N și col 1985 – „Creșterea industrială a iepurilor ”, Ed didactică și pedagogic
București
5. Horia Grosu și colab 2005 – „Programe de ameliorare genetică în zootehnie ”, Ed Ceres,
București
6. http://agricultura -sustenabila.blogspot.ro/2011_11_01_archive.html
7. http://hopperhomebunnyblog.blogspot.ro/2011_05_01_archive.html
8. Ioan Mircea Pop 2006 – “Nutritia si alimenta tia animalelor 1+2+3” Ed Tipo Moldova
9. Mihaela Ivancia 2007 – „Ameliorarea animalelor ”, Edit Alfa, Iași
10. Petru Halga 2000 – „Nutri’ie animală ”, Edit Dosoftei, Iași
11. Popescu Micloșanu E 1999 – „Iepuri, animale de blană și vânat ”, Ed Tehnică, București
12. Rebreanu St. L 1989 – „Tehnologia creșterii iepurilor de casă ” Ed Facla, Timișoara
13. Sandu G, 1986 – „Genetica și ameliorarea iepurilor ”, Ed Ceres București
14. www.scrigroup.com/diverse/animale/DATE -BIBLIOGRAFICE -PRIVIND -CRE11397.php Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version – http://www.simpopdf.com