CONTEXTUL INTERN ȘI INTERNAȚI ONAL AL INFAPTUIRII [610783]

CONTEXTUL INTERN ȘI INTERNAȚI ONAL AL INFAPTUIRII
MARII UNIRI
de ION AGRIGOROAIEI
Obiectivul fundamental ce stătea în fața societății românești în a doua
jumătate a secolului al XIX-lea și la începutu l secolului nostru era re­
zolvarea problemei naționale , a cuceririi independenței de stat și a unirii
tuturor românilor. Marea lecție a Revoluției de la 1848 a fost desprinsă
de cei care au trasat sarcinile evoluției viitoare, chemată să rezolve pro­
blemele esențiale interne și externe. Intr-o societate puternic stratificată
sub raport social și cu frămîntări ce au atins în 1907 un moment de vîrf,
unirea și independența, independența. și unirea au fost recunoscute ca
priorități de către întreaga națiune. Ințelepciunea și forța cu care s-1a.
manifestat acum ideea de unitate trebuie explicată prin raportarea la
intreaga noastră viață istorică, la particularitățile acesteia, care au im­
primat poporului român o psihologie proprie 1• Această poziție metodologică
ne permite o înțelegere mai profundă a drumului parcurs de societatea ro­
mânească, drum ce a condus, trebuia să conducă, la realizarea Marii Uniri
prin largi adunări cu caracter plebiscitar ; concomitent, problemele interne
cunoșteau o nouă etapă în direcția rezolvării lor în direcție burgheza­
democratică.
In discursul de recepție la Academia Română, rostit la scurt timp după
desăvîrșirea unității de stat, Octavian Goga aducea un minunat elogiu
poporului nostru, puterii sale de rezistență care l-a adus la faptul îm­
plinit "Unitatea națională de astăzi este încoronarea unei opere de stră­
duinți necurmate. Ea a venit ca o rezultantă a frămîntărilor de ieri, ca
o consecință logică a unui proces normal de evoluțiune, un ultim acord
într-o zbuciumată simfonie [ … ]. Granițele înfipte în încheieturile acestui
organism din copilărie au Q.urut ca niște piroane în carne și au fost mai
primejdioase ca orice boală vremelnică, fiindcă au stînjenit în perman ență
creșterea unui trup viguros. Am trăit perioade tulburi de apăsare, sub
ioviturile lor ar· fi putut ușor să intervină stingerea noastră. Totdeauna
însă, .cu rezistență îndîrjită a sănătății robuste, masele românești
de pretutind�ni au păstrat și în cele mai amărîte zile instinctul
sigur al unei înrudiri organice. Unitatea e de suflet ni s-a mentinut astfel
1 Gh. Platon, Social și național în istoria României moderne. Premise ale
unei discuți( in "Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol,.",
t. XXIV, 1907, Iași, p. 561·562.
http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro

124 iON AGRIGOROAiEi
fără știrbire de-a lungul vremii. Ca la un loc cu adincuri mari, viforele
au bătut valurile de la suprafață și au ·pătat adesea oglinda lor, în albia
de jos însă unda a rămas limpede și pură" 2.
·In cursul anului 1918, ca urmare a ridicării tuturor românilor ce
a atins în anii primului război mondia l o amploare fără precedent, s-a
desăvîrșit unificarea statului național prin largi adunări democratice, cu
caracter plebiscitar. Lupta de eliberare a românilor nu a fost un fepo­
men izolat ; realizarea unității făcea parte dintr-un proces general de
afirmare și definitivare a statelor din Europa centrală și de sud-est. In­
tr-un anumit sens, se poate spune că "secolul naționa lităților" se incheie
�cum cînd, prin lupta îndelungată și hotărîtă a popoarelor asuprite și în
contextul contradicțiilor din anii războiului, se trasează și se consfințesc
hotare noi, în conformitate cu drepturile istorice și etnice ale națiunilor.
*
Anii primului război mondial au marcat intrarea luptei popoarelor
asuprite din imperii multinațiomlle în faza hotărîtoare a realizării dezi­
deratului lor fundamental. S-a grăbit la maximum un proces istoric nece­
sar, ce se manifestase tot mai evident în perioada anterioară criza im­
periilor multinaționale, reacționare ..
Pentru o țară mică ca România, cuprinsă între două mari imperii
aflate în conflictul ce izbucnise, neutralitatea era în 1914 singura poziție
corespunzătoare salvări i intereselor naționale. In același timp, ea nu a
constituit un scop în sine ci un pas hotărîtor în desprinderea ..de Puterile
Centrale. Cea mai mare parte a cercurilor politice și a opiniei publice
românești aveau în vedere intrarea în acțiune alături de Antantă, în ve­
derea eliberării Transilvaniei și Bucovinei ; pentru acestea posibilitatea
infrîngerii Austro-Ungariei era atunci mai evident ă decît a RUISiei ța­
riste, aliate Franței și a Angliei.
Ca urmare a eforturilor consecvente depuse de diplomația româ­
nească, de Ion 1. C. Brătianu în special, s-a ajuns la semnarea, simultană
și colectivă, a tratatului din 4/17 august 1916, prin care Rusia, Franța, An­
glia și lta�ia garantau integritatea teritorială a României și îi recunoșteau,
pentru przma dată într-o asemenea formă, teritorjile din Austro-Ungaria
locuite în majoritate de români, prevăzut e și delimitate într-un articol
special.
Participarea Ia primul război mondial, prin războiul popular și națio­
nal al românilor pentru întregirea țării, a constituit o parte importantă
n fazei finale din cadrul luptei pentru desăvîrșirea unității statale. Con­
comitent, s-a dezvoltat împotrivirea față de ocupanți, s-a organizat rezis­
tența în Moldova și s-a produs glorioasa epopee din vara anului 1917,'s-a
acționat pe plan politica-diplomatic în vederea menținerii ființei de stat
și pentru mai buna cunoașt ere a cauzei românești în străinăta�e, s-a in-
2 Discursuri de recepție la Academia Română, Editura Albatros, București,
1980, p. 142-143.
http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro

MAREA UNIRE 125
tensificat la maximum lupta de eliberare în teritoriile aflate sub stăpî­
nire străină.
După intrarea României în război, asuprirea națională a românilor
din Tran�ilvania a atins forme deosebit de accentuate. Astfel, pe lîngă
internările forțate în lagăre de concentrare a peste 10.000 de români, au
fost arestați și executați, chiar fără judecată, mii de români ; au fost în­
chise un mare număr de școli. Ca urmare a acestei situații, aproximativ
20.000 de români din Transilvania au trecut în vechea Românie. O ade­
vărată tragedie pentru românii. din Transilvania au reprezentat-o mobi­
lizarea și obligația de a lupta sub steagul imperial . Din rîndurile româ­
nilor din monarhie au fost trimiși pe front peste 400.0003. Se înțelege că
aceștia nu au luptat decît fiind for'țați s-o facă și s-au comportat ca atare.
O dovadă este și numărul mare de români căzuți prizonieri pe frontul
rusesc.
Incadrarea voluntarilor transilvăneni �i bucovineni în armata română
-și prin aceasta întărirea capacității de rezistență în fața cotropitorilor –
repfezintă încă un fapt în direcția sublinierii unității de luptă a românilor
de pe ambele versante ale Carpaților, a legăturilor permanente în acțiu­
nea de mare amploare , de refacere a vechii Românii și de clădire a Ro­
mâniei întregite 4.
Comunicatele referitoare la evoluția operațiilor militare de la Mă­
răști, Mărăș�ști și Oituz, articolele din presă publicate in acele zile fier­
binți veneau să remarce, în fața opiniei publice interne și internați onale,
vitejia ostașului român, hotărîrea poporului român de a rezista și de a-și
realiza idealul național . "Intr-un cadru mai restrins ca teritoriu -scria
ziarul "Mișcarea" din 26 iulie 1917 -viața noastră de stat a atins o
intensitate pe care n-a cunoscut-o niciodată, iar poporul român a dovedit
că posedă o rezervă de forțe inepuizabilă și veșnic tinerească. Dacă in
prima fază a războiului (compania din 1916 -n. ms., I. A.), România
a dovedit a ști să lupte in cele mai grele condiții și nu știe să tremure in
fața celor mai furtunoase primejdii, in cea de a doua fază a războiul�1i
ea a dovedit in fața lumii intregi că forța de viață a poporului roman
este nesecată și că această forță face minuni . Dușmanii noștri au simțit
acum citeva zile, in Valea Cașinului, ce poate face eroismul și puterea
de viață a poporului român". Implinirea unui an de la intrarea României
în război, atunci cînd armata română rezista cu indirjire, constituie un
prilej deosebit de a releva caracterul participării noastre și obiectivul ur­
mărit. Manifestul către țară sublinia "Și era limpede ; ori izbutim să
infigem steagul românimii dincolo de munte, ori s-ar stinge viața noastră
dincoace de munte [ … ]. Bătîndu-ne pentru dezrobirea moșiei strămoșești,
ne batem pentru triumful libertății și al dreptății in omenirea întreagă.
Biruința este sigură. Nimic și nhneni nu o poate impiedica [ … ]. ln locul
României de ieri, vom dobîndi România de miine, așa cum au mingiiat-o
3 Augustin Deac, Ion Toacă, Lupta poporului romdn împotriva cotropitorilor
1916-11}18, Editura Militară, București, 1978. possium.
4 Iași 1600-1859 -1918. Aspecte ale luptei pentru unitate națională, Editura
Junimea, Iași, 1983, p. 248-251. '
http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro

126 ION AGRIGOROAIEI
în visurile lor părinții noștri , așa cum o vom lăsa moștenire urmașilor
noștri. Eroismul uimitor al oștenilor, admirat de toată lumea, a fost sus­
ținut de bărbăția noastră, a celor de acasă [ … ] .. Prin suferințele noastre
vom cîștiga dreptul la viață românilor de pretutindeni, singura viață care
are preț pentru noi toți. Sus inimile și strîns uniți împrejurul steagului
acoperit de glorie prin vitejia oștenilor, să nu iasă din piepturile noastre
decit un singur strigăt" Inainte pentru România Mare !" 5
Victoriile de la Mărăști, Mărășești și Oituz au avut o importanț ă ca­
pitală, făcînd să eșueze planurile de împărțire a României . S-a asigurat
continui tatea statală, obiectiv major, permanent, al înaintașilor noștri de-a
lungul secolelor și prin aceasta s-a menținut nucleul în jurul căruia au
gravitat toate forțele de eliberare națională românești ii.
In condițiile internaționale, oolitice și militare, de la sfîrșitul anului
1917 și începutul anului 1918, �omânia a fost izolată, fără posibilit atea
de a primi vreun ajutor din afară și de a se retrage în· caz de înfrîngere.
O rezistență militară ar fi însemnat o catastrofă, putîndu�se solda cu șter­
gerea, fie și v'remelnică, a României de pe harta Europei. România a fost
nevoită să încheie mai întîi armistițiu! de la Focșani și apoi "pacea" de
la București (în fond un dictat) pentru a-și menține -de data aceasta pe
cale diplomatică -ființa. de stat și pentru a nu-și sacrifica inutil poten­
tialul uman, ce trebuia folosit, la momentul oportun, alături de Aliați.
Poporul român a primit noua situație ca un provizorat, iar legăturile cu
Occidentul au rămas practic nedesfăcute. Mihaii Sadoveanu sublinia și în
aceste condiții scopul de eliberare al intrării României în război și carac­
teriza pacea cu Puterile Centrale ca .,o pace tristă", ce impune o situație
provizorie, "o stare de t.ranziție, căci neamul e întreg și viază [ … ]. Puterile
aspirațiilor noastre nu pot fi oprite de trecătoarele clipe care cad în vîr­
tejul veșniciei. Ele cuprind de pe acum în ele înflorirea viitoare, cai o
lege organică" 7 ..
In primăvara anului 1918, Unirea cea Mare trecea dincoace de orizont.
Românii d� pretutindeni îi inlesneau apropierea prin acțiunț de mare am�
ploare. Evenimentele erau în. curs iar poruncile istoriei se înfăptuiati prin
noi eforturi și sacrificii. In acele luni, lupta popoarelor asuprite intra .,în
linie. dreaptă ". La 9-12 aprilie 1918 avea loc la Roma Congresul națio­
nalităților asuprite din Austro-Ungaria, la lucrările �ăruia ·a partjcipat și",
-o .delegație a românilor. Congresul a proclamat dreptul fiecărui_-popor·
de a-și c_onstitui unitatea _sa națională și a .subliniaț, neceșțhitea. lup�i
comune a acestor popoare în vedElree� a�igurării f!e;ZVolț ării lor �ib�re .Și·
independ�n,te. lnsă rec:unoi}șt erea hec;e_sițății destrămării ·lm_pe_r:iUll,li -�.iW.r9-
ung�r ___, Cl,l toate. a�țiunile .întreprinse . de națio:riațitățile . asuprit. e și.-cu.
5 .,Mișcarea", 15 august 1917. .
6 Ion Agrigor oaiei, Conte:rt ul inte-rnațional și sem-nificația istorică · a glorioa­
selor lupte din vara anului 1917 pentru apărarea independenței și ființei-statului
român, in ;,Carpica'\ .Bacău, 1977, p. 147 și urnr. ; idem, Importanța irtorică ··.a· vic­
toriilor din vara anului 1917 în conte:rt internați�nal, in Românii în istoria uni�
versală, val. II, Iași, 1987, p. 137-148.
7 .,România", 27 februarie 1918.
http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro

MAREA UNIRE 127
toate declarațiile de simpatie ale unor oameni politici și cercuri din sta­
tele Antantei -își făcea cu greu loc la Washington, Londra, Paris și
chiar la Roma. Către mijlocul anului 1918 se produc o serie de modificări
in orientarea Aliaților, modificări determinate de iminenta descompu­
nere a Imperiului dualist ca urmare a loviturilor date din interior, de
popoarele subjugate, și a infringerilor suferite in război.
La sfîrșitul lunii mai, Clemenceau aproba rezoluția Congresului na­
tionalităților de la Romfil ; la începutul lui iunie, Consiliul Superior de
război de la Versailles proclama necesitatea proclamării statului polonez
și își exprima simpatia pentru aspirațiile naționale ale celorlalte popoare
asuprite din Austro-Ungari a. La 30 iunie Franța recunoștea oficial drep­
tul la independență a Cehoslovac iei. În urma unei documentări mai se­
rioase privind noile realități din Imperiul austro-ungar, la 10 mai 1918
secretarul de stat al S.U.A., Robert Lansing, adresa o scrisoare președint e­
lui Wilson, în care își exprima părerea că S.U.A. trebuie să sprijine lupta
popoarelor asuprite din acest stat multinațional. Wilson a aprobat ime­
diat noua atitudine, mai ales că între timp se convinsese că desprinderea
Austro-Ungariei de Germania era irealizabilă. La 29 mai Lansing a pro­
clamat oficial și a comunicat misiunilor sale diplomatice noua poziție a
guvernului american, chiar dacă ea nu era formulată cu toată claritatea.
Lansing a mers mai departe și a redactat, la 24 iunie 1918, un Memoran­
dum asupra politicii Statelor Unite față de naționalitățile din cadrul Im­
periului austro-un gar, aprobat de președin tele Wilson la 27 iulie 8. ln
sfîrșit, era recunoscută deschis necesitatea desființârii Imperiului și a
constituirii statelor naționale.
Consiliul Național al Pnității Române creat -așa cum se știe -la
Paris, la începutul lunii septembrie 1918, este recunoscut drept repre­
zentant al intereselor poporului român : la 12 octombrie de gt1vernul
francez,la 5 noiembrie de guvernul S.U.A., la 11 noiembrie de cel en­
�lez și, la 22 noiembrie, de cel ttalian.
Cerc1,1rile conducătoare de la Viena încercau, fără succes, să ajungă
la negocieri de pace; la 16 octombrie Carol 1 de Habsburg dădea manifes­
tul Către popoare le mele credincioase, în care se pronunța pentru ,.fede­
ralizarea" Imperiului. Acesta urma să cuprindă mai multe state "inde­
oendente'� -austriac, maghiar, iugoslav. polonez și ucrainean -dar
Tr<msilvania să rămînă in continuare la Ungaria . Era o nouă încercare;
sortită eșecului, de a salva existența Austro-Ungariei. Drept răspuns,
Comitetul Național al Românilor emjgrați din Austro-Ungaria a publicat
Declarația in care respingeau deschis noua manevră și cereau unirea i­
mediată a tuturor românilor. Dată la Iași, la 6/19 octombrie, DeClarația
preciza "Românii ardeleni și bucovineni aflători pe teritoriul Regatului
român, in numele nostru și al fraților subjugați de acasă, a căror conștiin­
ță e siluită și deci in imposibilitate de a se manifesta liberi, declarăm
cele ce urmează 1. Cerem să fim eliberați de sub jugul monarhiei austro-
8 Ion Agrigoroaiei, Poziția marilor puteri față de România 1914-1918, In
Românii în istoria universală, voi. I, Iași, 1986, p. 448-480.
http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro

128 ION AGRI GOROAIEI
ungare și sîntem hotărîți să luptăm prin toate mijloacele și pe toate căile
ca intreg neamul românesc să fie constituit într-un singur stat național
și liber ( … ). 2. Nu recunoaștem monarhiei dreptul de a �e ocupa de soarta
românilor din Ardeal și Bucovina, deoarece veacuri de-a rîndul ne-a ținut
in cea mai rusinoasă robie. Toate încercările de federalizare ale Casei
de Habsburg �jnt gesturi disperate ale unei împărății osîndite să se des.,.
compună și să dispară ( … ). 3. Cerem ca întregul teritoriu din monarhia
habsburgică revendicat de statul român, recunoscut și garantat prin tra­
tatul de alianță încheiat de România cu puterile Ințelegeri i, să fie lib�­
nit și unit cu patria-mamă" 9.
Se știe că manifestul împăratul ui Carol I venea într-un moment
dnd Imperiul era deia cuprins de mari mișcări revoluționare, iar Bul­
qaria semnase armistițiu! Ia 28 septembri e. ,.De acum -scria I. G. Duca,
realizînd o densă sinteză -evenimentele înaintau cu o iuțeală extraor­
dinară, spre deznodămîntul fatal armistițiu} turcesc (30 octombrie –
I.A.), ieșirea din luptă a Austro-Ungariei (3 nioembrie -I.A.), sforță­
rile disperate ale sărmanului împărat Carol de a-și salva monarhia, is­
torica monarhie a Habsburgilor, concesiunile de ultimă oră către popoa­
rele lui, refuzul lui Wilson de a trata cu Germania imperială a Hohen­
zollernilor, înlocuirea la Berlin a principelui Max de Baden printr-un
guvern sorial-democrat, revoluția din Austro- Ungaria, abdicarea împăra­
tului la Schonbri.inn. în sfîrșit. armistițiu! de la Comoiegne (11 noiembrie
-I.A.), fu�a lui Wilhelm al II-lea în Olanda și prăbușirea tuturor mo­
narhiilor din Germania".
Convocarea, la 14 27 octombrie, a Adunării reprezentative cu caracter
de constituantă care a instituit Consiliul National Rotnân din Bucovi.na
si constituirea la 18/31 octombrie, la Arad, a Consiliului Național Român
Central , formarea con�iliilor naționale locale și a gărzilor naționale marcau
declanșarea revolutiei pooulare, cu predominant caracter național în
Bucovina si Transilvania tn. După esuarea tratativelor româno-ma .ghiare
ăe la Arad. C.N.R.C. a alcătuit regulamentul pentru alegerea deputaților
Adunării Naționare și a trecut la pre�ătirea Marii Adunări de la Alba
Iulia. In manifestul Către popoarele lumi i, Consiliul demasca cu putere
scopul mărturi sit al politicii de guvernămînt în statul maghiar (care) a
·fost desființarea noastră națională". Națiunea română se abtine de Ia apli-
care,a unor mijloace barbare in reglementarea raporturilor dintre popoare,
dar _ptotestează înaintea lumii întregi împotriva fărădelegii guvernului
maghiar, care. și acum încearcă a supune națiunea română dominațiunei
străine și o împiedică de la constituirea sa în stat liber și independent". Su­
blhi.iind că națiunea română nu dorește să stăpînea scă alte neamuri și că
"organiz area sa în stat liber și independent o va intocmi pe temeiurile
9 Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. _Acte și documente, Bucprești, 1943,
p, 22-23.
·
10 Ștefan Pascu, Făurirea statului național unitar român, voi. II. Editura Aca­
demiei R. S. Român ia, București, 1983 ; Gh. Platon, Istoria modernă a României,
Editura Djdactică și Pedagogică, București, 1985 ; România în anii primului răz­
boi mondial, voi. 2, Editura Militară, București, 1987 ș.a.
http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro

MAREA UNIRE 129
democraț iei, care va asigura tuturor indivizilor aflători pe teritoriul său
egalitatea condițiunilor de viață, unicul mijloc al desăvîrșirii omenești",
manifestul anunța popoarelor lumii hotărîrea de "a pieri mai bine decît
a suferi mai departe sclavia și atîrnarea".
La Iași s-au intensificat contactele cu reprezentanții, delegații româ­
nilor din Transilvania și Bucovina, cu reprezentanții diplomatici ai Alia­
ților, mai ales după formarea cabinetului prezidat de generalul C. Coandă
(24 octombrie f 6 noiembrie 1918). Referindu_;se la aceste acțiuni și con­
vorbiri, Al. Lepădatu notează în ale sa�e Amintiri: "Capitala Moldovei
deveni din nou pămîntul sfînt al speranțelor și credințelor sale. Consfă­
tuirile și întrunirile fură reluate iar Comit etul Național al românilor
din Austro-Ungaria reactivat ( … ). Toți erau trimiși la Iași să ducă vești
despre situația de acasă și să aducă de aci instrucțiuni de cele ce aveau
să facă" 11• În cursul discuțiilor s-a insistat -fapt ce trebuie relevat –
asupra necesității convocării adunărilor populare si a proclamării unirii
pe cale democratică. ' ' ·
Cu citeva zile înainte de unirea Transilvaniei , se avansa caracterul
reprezentativ al viitoarei adunări și se exprima convingerea că nimic
nu mai poate opri realizarea dezideratului național. Articolul La Alba
Iulia, Adunare Național ă a românilor din Transilvania (�Mișcarea", 15
noiembrie 1918) ne oferă rînduri remarcabile : "Adunarea Națională de
la Alba Iulia va fi o expresie adevărată a voinței poporului româlll",
iar cuvîntul ei "va fi vrednic să rămînă pe vecie înscris în cartea neamuri­
lor, fiindcă va fi rostit cu toată greutatea cuvenită și cu toată energia
morală a unui neam conștient. Ideea unității naționale numără prea mulți
martir� dincolo, prea mulți au rostit-o în momente supreme și s-au îml)ă:·
tat de visul ei dezrobitor ; prea mul\i au lăcrimat sub steagul lui Horea
și în preajma mormîntului lui Avram Iancu; în prea multe temnițe au
fost înscrise nume de români pentru ca astăzi această idee să aibă nevoie
de apărare pentru a birui. De aceea, nu se așteaptă cuvîntul hotărîtor de
la Alba Iulia cu nerăbdare în ochi, ci cu seninătatea înfăptuirilor istorice,
c&re nu pot nici șovăi, nici întîrzia. El va suna dezrobitor, cum a mai ră­
sunat acum trei veacuri (sub Mihai Viteazul -n. ns.)". c
Intreaga națiune nomână, acționînd în deplină concordanță cu le­
gile istoriei, s-a ridicat la luptă pentru realizarea dezideratului său fun­
damental : unitatea național-statală. Această amplă ridicare a însumat
diferite forme, în raport cu situația internă și internațională a statului
român, cu situația din provinciile aflate sub dominație străină. Nici un
factor nu trebuie absolutizat, după cum nici unul nu trebuie minimalizat
sau negli jat. Toți împreună, într-o strînsă și dinamică intercondiționare,
au acționat spre realizarea faptului împlinit Marea Bnire.
11 Alexandru Lepădatu, Scrieri ale11e. Articole, cuvîntăr i, amintiri, Prefață,
ediție îngrijită, note și comentarii de Ioan Opriș, Editura Dacia, Cluj-N apoca, 1985,
p. 324c325.
http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro