Curs 2 Vânãtoarea În Europa [610759]

VÂNĂTOAREA ÎN EUROPA

Introducere
Vanatoarea s -a dezvoltat diferit in corelatie cu evolutia societatii in diverse zone ale
Europei, fiind influentata de organizarea sociala, gradul de dezvoltare economica si
densitatea populatiei. Daca in diferite etape is torice vanatoarea a avut caracter economic si
social astazi caracterul ecologic incepe sa fie din ce in ce mai dominant. Vanatorii au fost
responsabili in trecut de disparitia unor specii (chiar daca efectul major s -a datorat
modificarilor si transformaril or ecosistemelor si nu vanatorii directe), dar tot vanatoarea si
vanatorii sunt astazi responsabili de introducerea si reintroducerea unor specii, de
conservarea si salvarea unor ecosisteme si a unor specii periclitate, de educatia pro – natura
pentru noile generatii.
Vânătoarea în Europa
Vanatoarea este singurul tratament cu rezultate spectaculoase in tratarea alienarii
societatii urbane si disparitia „Sindromului Bamby”.
In Europa exista o mare diversitate a peisajelor, florei si faunei. De asemenea
exist a o multitudine de culturi si traditii, inclusiv practici legate de vanatoare, ceea ce
constituie o mare valoare. Intr -o Europa unde vanatoarea joaca un rol foarte
important putem distinge 4 mari modele de vanatoare si traditii: Nordul Europei,
Sudul Euro pei, Anglo -Saxonia si Centrul Europei. Exista foarte multe parti comune
ale acestor modele de vanatoare care sunt legate de interesul si respectul pe care
vanatorii il au pentru natura. Vanatorii depun o munca excelenta de voluntariat
pentru conservarea vi etii salbatice, managementul cinegetic, restaurarea habitatelor
etc. Vanatoarea este de asemenea foarte importanta pentru impactul social si
economic (120.000 de locuri de munca generate direct de vanatoare, cele mai multe
dintre ele in mediul rural). Cu a ceste caracteristici ale vanatorii este de inteles ca
exista principiul subsidiaritatii si de aceea nu este nevoie sa existe o politica de
vanatoare ca atare. Exista un numar de instrumente si politici legale care constituie
un cadru cu un impact considera bil pentru vanatoare asa cum se prezinta prin
Directiva Pasari si Directiva Habitate.

Incepand cu 2007, Uniunea Europeana include 27 de tari membre. Aceasta
largire a Uniunii Europene atrage dupa sine beneficii politice, economice si sociale
importante pen tru milioane de cetateni, dar de asemenea trebuie tratata cu seriozitate
aceasta schimbare datorita implicatiilor in relatiile dintre vanatoare, managementul
cinegetic si conservare.
Vietuind impreuna in „Casa Europa” implica faptul ca avem nevoie de regu li
standardizate care aiba la baza un sistem comun de valori. O implementare corecta a
asa numitului principiu al subsidiaritatii este general acceptata, Europa trebuie sa
reglementeze acele preocupari care sunt cel mai bine abordate la nivel international si
European. Oricare alte probleme si subiecte care sunt mai mult tratate la nivel
national, regional sau local ar trebui sa ramana in competenta autoritatilor
corespondente.

In 1977 Asociatiile Nationale de Vanatoare ale tarilor din Europa s -au reunit pentru
a infiinta FACE. In prezent, in FACE sunt inregistrate Asociatii Nationale de Vanatoare
din 36 de tari din U.E, dar mai sunt si membrii asociati. In asociatiile de vanatoare din
Uniunea Europeana afiliate la FACE (Federatia Asociatiilor de Vanatoar e din Europa) sunt
peste 7.000.000 de vanatori ce promoveaza vanatoarea in acord cu principiile utilizarii
durabile a resurselor naturale .
Incepand cu anul 1987 FACE este membra IUCN (World Conservation Union).

Astazi, in cadrul Parlamentului European s-a format un InterGrup care reuneste
parlamentari interesati de vanatoarea durabila, conservarea biodiversitatii , dezvoltarea
rurala si silvicultura. Acesta inregistreaza cel mai mare numar de membrii la nivel de
Parlament.
In ciuda diversitatii in ceea ce priveste practicile vanatorii, din Laponia pana in
Andaluzia si de la Oceanul Atlantic la Marea Neagra, se regasesc insa si parti comune. In FACE = Associations for Hunting and Conservation of the EU
IUCN = International Union for Conservation of Nature

toata Europa, vanatorii manifesta un interes deosebit fata de natura. Acestia incearca
intotdeauna sa invete mai multe despre speciile de interes cinegetic, cum sa le identifice,
care este comportamentul lor si de asemenea care sunt cerintele acestora. Si acest interes nu
se manifesta numai pentru speciile la care este permisa vanatoarea, ci si pentru speciile la
care aceasta este interzisa. Tocmai acesta combinatie a cunoasterii practicilor, al
manifestarii unui interes activ in managementul cinegetic, al pasiunii pentru activitatile in
natura ii separa de cei ce privesc mediul natural ca fiind o scena de teatru pen tru activitatile
pe care ei vor sa le intreprinda si care se preocupa in special de conservarea unei specii fara
ca sa priveasca complexitatea ecosistemului ca atare.
Vanatoarea incorporeaza o dimensiune sociala puternica prin aceea ca reuneste
oameni pas ionati, care sunt uniti de traditii si practici mostenite de -a lungul timpului si de
cele mai multe ori transmise pe cale parentala.
O alta practica comuna, indiferent de tara, o reprezinta legatura dintre vanatori si
partenerii lor patrupezi, cainii de va natoare. Pentru cei mai multi vanatori, indiferent de
originea acestora sau specificul intereselor vanatoresti, munca cainelui/cainilor lor
reprezinta un element esential pentru a avea satisfactie in activitatea de vanatoare.
Existenta unor Cluburi Chino logice Internationale si popularitatea acestora la nivel
international ilustreaza aceste legaturi intre vanatori depasind limitele nationale si sociale.
Trebuie de asemenea subliniat faptul ca vanatoarea este o activitate recreativa, care
aduce impreuna o ameni din diferite categorii sociale, culturi si religii. Cel mai bun
exemplu pentru a sustine cele afirmate a fost oferit de catre trei Asociatii ale Vanatorilor
din Bosnia -Hertegovina, o tara care recent a fost divizata de un oribil razboi international.
In ciuda faptului ca fiecare dintre aceste trei Asociatii reprezinta cate una dintre
comunitatile implicate in acest razboi ele s -au inteles sa devina membre FACE, acolo unde
vor vorbi la unison in spiritul cooperarii si intelegerii reciproce.
In final, dar nu in cele din urma trebuie sa privim munca voluntara depusa de catre
vanatori pentru conservarea vietii salbatice, imbunatatirea managementului cinegetic,
restaurarea habitatelor etc. Dedicarea pentru conservare implica adesea stabilirea unor
legaturi in zonele fondurilor cinegetice, in zonele rurale cu locuitorii acestora, dar si cu
fermieri, silvicultori si iubitori ai naturii.
Este totusi dificil de evaluat semnificatia acestei munci voluntare continue pentru
conservare datorita lipsei documetatiei . Este evidenta însă importanta acestui angajament al
vânătorilor privind gestionarea habitatelor și a biodiversității, la fel de valoros ca și cei 3
miliarde de euro cheltuiti de către vânători, în Europa pentru activitatea lor, sau mai mult

de 120.000 de locuri de muncă generate de activitatea de vânătoare, în special în zonele
rurale .

Politica europeana in ceea ce priveste activitatea de vanatoare
Importanta vanatorii pentru conservarea si dezvoltarea zonelor rurale reprezinta
laitmotivul FACE in act ivitatea de promovare a vanatorii la nivelul Institutiilor Europene.
Comisia Europeana, dar si Consiliul Europei au devenit din ce in ce mai sensibile cu privire
la importanta vanatorii dar si la existenta diversitatii socio -culturale in diferitele state ale
U.E. Tocmai acesta este motivul pentru care nu exista o politica europeana absoluta pentru
vanatoare, iar Institutiile Europene considera ca principiul subsidiaritatii este foarte potrivit
a fi aplicat. Din aceste considerente nu exista si nu o sa exis te o lege a vanatorii uniform
aplicabila pentru toata Europa. Exista un cadru ( Acquis communitaire ), alcatuit dintr -un
numar de politici si instrumente legale cu un impact considerabil in vanatoare, iar acesta
trebuie sa fie transpus si adaptat in fiecare tara membra a U.E. Toate statele membre ale
Uniunii Europene au intampinat dificultati in implementarea acestui cadru alcatuit dupa
regulile U.E.
De aceea se poate formula intrebarea: Care sunt cele mai importante legi europene care
privesc vanatoarea?
Directiva pasari („Birds” directive)

Aceasta directiva a conservarii speciilor de pasari salbatice dateaza inca din
1979 (79/409/CEE European Economic Community, 1979) si confera „protectie,
management si control” pentru toate speciile de pasari din Europa, dar „stabileste
norme privind exploatarea lor”. Toate speciile de pasari beneficiaza de un sistem
general de protectie cu exceptie pentru 81 de specii listate in Anexa II a Directivei care
pot fi vanate prin legislatie nationala specifica fiecarei tari. P rin aceasta Directiva
stabileste ca pasarile sa nu fie vanate in diferitele stagii ale reproducerii sau in timpul
revenirii catre locurile de cuibarit, interzice utilizarea mijloacele si metodele
neselective de vanatoare.
Este posibila aprobarea unor dero gari pentru vanatoarea unor specii de pasari si

pentru a putea utiliza unele metode traditionale, in afara sezonului de vanatoare cu
conditia ca acestea sa nu constituie amenintari asupra concentrarii populatiei si este
nevoie ca acestea sa se faca sub ate nta supraveghere a autoritatilor competente (Ex.
vanatoarea de primavara la cocosul de mesteacan, Tetrao tetrix, sau la cocosul de
munte, Tetrao urogallus, sau la sitar, Scolopax rusticola, vanatoarea cu soimi). Alte
derogari ale Directivei pot fi acordate pentru prevenirea daunelor in culturile agricole
(porumbelul salbatic, primavara) sau in piscicultura (cormoranul, Phalacrocorax
carbo , starcul, Ardea cinerea ) etc.
Pentru speciile listate in Anexa I, statele membre ale Uniunii Europene au
desemnat Arii S peciale de Protectie, pentru a conserva habitatele, marimea si
diversitatea acestora astfel asigurand conservarea pasarilor.

Directiva habitate („Habitats directive”)

Aspectele privind protectia habitatelor au fost exprimate foarte clar in Directiva
Habitate 92/42/CEE (European Economic Community, 1992). Aceste aspecte vizeaza
conservarea habitatelor naturale, florei si faunei, acoperind toate speciile salbatice, de
la plante la nevertebrate, pesti si mamifere. Este interesant faptul ca aceasta directiva
are o noua abordare in masura in care nu se propune protejarea tuturor speciilor sau a
tuturor tipurilor de habitate, ci doar a celor explicit mentionate in Anexe. De exemplu:
Lutra lutra, Lynx lynx si Ursus arctos beneficiaza de protectie stricta fiind c uprinse in
Anexa IV. Dar pentru cateva tari sau regiuni ale Uniunii Europene, lupul ( Canis lupus )
este cuprins in Anexa V si poate sa fie vanat in baza unui plan de management.
Aceasta directiva prevede de asemenea derogari pentru prevenirea pagubelor, pen tru
un bun management al populatiei sau un control strict al vanatorii. Aceasta abordare
pragmatica privind conservarea faunei salbatice este rezultatul interventiei FACE si a
prezentei unui lobby politic inca din stadiul incipient al propunerilor privind Directiva
Habitatelor, lucru care nu a fost posibil in cazul Directivei pasarilor pentru simplu fapt
ca FACE inca nu exista.
Unul dintre marile obiective ale Directivei Habitatelor este crearea unei Retele
Europene de Arii Protejate, cunoscuta sub denumir ea de NATURA 2000. In zilele
noastre aceste arii ocupa deja un teritoriu insemnat la nivelul Uniunii Europene
(aproximativ 21,633 situri, cu o acoperire mai mare de 15% din Europa). Comisia

Europeana a declarat ca vanatoarea nu este incompatibila cu statut ul unui sit
NATURA 2000, ba chiar aceasta este necesar sa fie parte integrata in management
acestuia.
FACE a condus si continua sa aiba un dialog intensiv cu Comisia Europeana si
alte organisme (IUCN) pe tema desfasurarii activitatii de vanatoare in ariile protejate
ca un instrument pentru conservarea si managementul acestor habitate.

Alte directive si regulamente

De mentionat sunt Directivele privind igiena alimentara si sanatatea publica, care
se aplica de asemenea si pentru carnea de vanat (Directiva 92/45/EEC).
O alta Directiva care prevede aspecte favorabile legate de vanatoare a luat nastere
prin interventia FACE, care a militat pentru introducerea conceptul de PERMIS
EUROPEAN PENTRU ARME creat sa faciliteze deplasarea vanatorilor cu armele de
vana toare dintr -o tara membra a UE in alta.
Tendinta actuala a Comisiei Europene este de a ingradi unele actiuni, de aceea este
de asteptat ca in viitor sa apara mai multe reguli si instrumente legale menite sa aiba
un impact restrictiv asupra vanatorii.

Declaratia politica a Uniunii Internationale pentru Conservarea Naturii (IUCN)

Utilizarea durabila a resurselor cinegetice constitue “un mod important de
conservare a speciilor” “ deoarece beneficiile sociale si economice derivate din
vânătoare furnizează stimulentele cele mai puternice pentru conservarea faunei si a
ecosistemelor acestora”.
Diversitatea Europeana

• diversitate de peisaj flora si fauna
In Europa gasim ecosisteme oceanice si marine, costiere si deltatice, stepice,
forestier e, alpine si nu numai. Fauna si flora sunt diverse si reflecta multitudinea
ecosistemelor. Din Pensinsula Iberica in cea Scandinavica si din Insulele Marii Britanii la
Urali, Europa are o diversitate data de diferenta de latitudine, de relief sau de poziti e in
interiorul continentului.

• diversitate a culturilor si tradițiilor de vanătoare
Aceasta diversitate socio – culturala este de o valoare in sine. Istoria diferita a
dezvoltarii societatii in Sud – Vestul Europei si Nord – Estul ei sau mai recent in Vestul si
Estul Europei a dus la crearea unei diversificari a cultur ilor si traditiilor de vanatoare. De
remarcat este ca nu exista nici o zona in Europa in care vanatoarea sa nu se fi dezvoltat sau
mai recent sa fi disparut sub presiunea conservationista.

Modele de vanatoare in Europa

In dezvoltarea sociala a Europei in Antichitate si in inceputurile feudalismului a
predominat vanatoarea libera. O data cu dezvoltarea feudalismului dreptul de vanatoare a
inceput sa fie legat de proprietate. Cresterea numerica a populatiei a pus din ce in ce mai
multa presiune pe resursele naturale si a transformat o buna parte din ecosisteme. Legarea
vanatorii de proprietate a transferat o parte din conflictele sociale si asupra acestei activitati
(caprioarele protejate pentru vanatoarea stapanului de terenuri produceau pagube si in
terenu rile cultivate a celor ce nu aveau dreptul sa vaneze). Transformarile sociale au
rasturnat regimul dar au schimbat si accesul prin vanatoare la resursele naturale in multe
parti ale Europei.
Din acest punct de vedere continentul prezinta o variabilitate f oarte mare de la Sud la
Nord si de la Est la Vest. In functie de dreptul de proprietate corelat cu dreptul de
vanatoare, de densitatea vanatorilor raportata la marimea populatiei si suprafata si de
modul in care este perceputa vanatoarea in Europa putem de fini 4 mari modele de
vanatoare: Nordul Europei, Sudul Europei, Anglo -Saxonia si Centrul Europei .
VÂNĂTOAREA ÎN EUROPA DE NORD

Introducere
In Europa de Nord, vanatoarea este o activitate naturala, populara si democratica
acceptata de toti membrii societatii si sprijinita de toate partidele politice, inclusiv de
Partidele Ecologiste
Vanatoarea este pr acticata in cea mai naturala forma. Chiar si astazi, vanatoarea este
destinata in primul rand sa genereze produse alimentare si nu trofee. Carnea provenita de la

vanatul mic si mare este considerata o resursa naturala similara cu fructele de padure,
ciuper cile sau pestele. Vanatoarea este populara si democratica, este sustinuta de catre toate
partidele politice inclusiv de Partidele Verzi.
Vânătorea în Europa de Nord

Atat metodele de vanatoare cat si selectia animalelor recoltate merg in directia
copierii mortalitatilor naturale. Se aplica principiul „apropiat de natura” astfel incat
mortalitatea sa fie compensatorie si se recolteaza exemplarul mai mic sau exemplarul mai
tanar atunci cand exista posibilitatea .
Au cea mai mare proporție a vânătorilor din Europa(1 vânător /20 locuitori / 5%, iar
in cazul Finlandei, 1 vânător /17 locuitori ) si de asemenea cel mai mare numar de femei
vanatorite (peste 10%). Taxele pentru practicarea vanatorii sunt sub infime raportate la
castigurile salariale (100 euro pe an), participarea vanatorilor la evaluarea populatiilor de
interes cinegetic, protectia vanatu lui, procurarea de hrana suplimentara, a menajare fondului de
vanatoare si actiunile de conservare reprezinta peste 90%. Acesti factori conduc catre un
management deosebit de eficient.
Calitatea de vanator se obtine in urma unui examen care se poate sustin e incepand cu
varsta de 14 ani in urma p romovarii unor probe teoretice si practice. Probele practice constau
in probe de tras cu arma, dresajul cainilor limieri si cainilor pontatori, managementul
habitatului, amplasarea capcanelor, cresterea in captivitat e a vanatului, etc. Educatia
vanatorilor este asigurata de Asociatiile Vanatorilor prin carti si filme video. Examenele
organizate de Ministerul de Resort sunt exigente si adaptate permanent la cerintele de
conservare a speciilor si utilizare durabila a ac estora. Nu exista paznici de vanatoare,
indrumarea si controlul facandu -se de catre inspectori teritoriali de vanatoare, angajati ai

Ministerului de Resort.
Vanatoarea are un rol important social, de multe ori problemele comunitatii fiind
rezolvate prin c onsens in pauzele dintre goane sau la ma sa festiva de dupa vanatoare si nu in
sedintele de Consiliu ale Primariei.
In tarile Nordice parlamentele sunt responsabile de partea legislativa, Departamentul
Silviculturii este responsabil administrativ, iar agen tiile de protectie a mediului sunt
respo nsabile pentru monitorizarea populatiilor. Exista un Consiliu Consultativ pentru
vanatoare cuprinzand reprezentanti ai Silviculturii, Agriculturii, Agentiilor de Vanatoare si
Agentiilor de Protectie a Mediului. Mare a majoritatea a vanatorilor sunt inscris i in Asociatii
iar toate zonele sunt divizate in fonduri de vanatoare. Banii din taxele de vanatoare se folosesc
pentru conservarea naturii si cercetarea in domeniu.
Vanatoarea cu pasari de prada, cu copoi sau cu arcul sunt interzise. Este interzisa
vanatoarea din autovehicole si barci cu motor daca nu a trecut cel putin un minut de cand s -a
oprit motorul barcii. Este permisa vanatoarea cu capcane. Dreptul de vanatoare apartine
proprietarului de teren dar practicar ea vanatorii se face contra unei taxe mo dice. Revistele de
specialitate sunt bine reprezentate si asociatiile de vanatoare furnizeaza date de incredere
pentru statistica si cercetare.

Vanatoarea in cateva dintre Tarile Nordice (conform FACE)

1. Danemarca

✓ Descriere generala

➢ Numar de vanat ori: 163.000.
➢ Procentul vanatorilor din populatie: 3.3% (1 vanator la 31 de locuitori).
➢ Profilul socio -economic al vanatorilor: muncitori, salariati, pensionari, studenti,
fermieri, afaceristi. Cea mai mare pondere o au muncitorii, iar cea mai mica fermier ii
si afaceristii.
➢ Varsta vanatorilor: cuprinse intre 21 de ani sau mai putin si 60 de a ni sau mai mult, cu
o mai mare pondere a clasei de varsta cuprinsa in intervalul 40 -59 de ani.

✓ Autoritati responsabile

➢ Autoritatile responsabile sunt: Ministerul Medi ului si Agentia pentru Padure si Natura.
➢ Asociatii vanatoresti: cea mai importanta este DANISH HUNTERS’ ASSOCIATION
(93.000 membrii care sunt organizati in 900 de cluburi de vanatoare distribuite in
intreaga tara).

✓ Legislatie cinegetica

➢ Legislatia cinege tica cuprinde aspecte legate de: sezoanele de vanatoare, metodele de
vanatoare, armele de vanatoare si munitie, ariile protejate etc.
➢ Sunt permise practicile normale de vanatoare (si vanatoarea cu arcul dupa sustinerea
unui test special), dar sunt interzis e: vanatoarea cu copoi, vanatoarea cu capcane (cu
cateva exceptii), vanatoarea cu soimi.
➢ Drepturile de vanatoare apartin proprietarilor dar pot fi inchiriate tertilor pe o perioada
de maximum 30 de ani.

✓ Examinarea vanatorilor si permisul de arma

➢ Se face in baza unui examen care cuprinde: recunoasterea speciilor, biologia vanatului,
armele de foc, reguli privind securitatea, regulile de vanatoare si un test de tragere cu
arma de vanatoare.
➢ Pentru obtinerea permisului este necesar: varsta m inima de 16 ani, promovarea
examenului, situatia cazierului eliberat de autoritatile politiei si asigurare de vanatoare.
➢ Taxa anuala este de 68 euro.
➢ Este permis strainilor sa vaneze, in concordanta cu drepturile obtinute in tara lor.
➢ Nu exista restrictii in ceea ce prives te tipul de arma de vanatoare pe care vanatorii
starini o pot aduce cu ei la partidele de vanatoare, totul se desfasoara in concordanta
cu EFP ( European Firearms Pass ).

✓ Principalele specii care se vaneaza:

Se vaneaza urmatoarele specii: cerb (red deer) , cerb lopatar (fallow deer), cerb de sika
(sika deer), caprior (roe deer), iepure (hare), vulpe (fox), potarniche (grey partridge), fazan

(pheasant), porumbel salbatic (wood pigeon) etc. Cel mai mare numar de exemplare extras
anual se inregistreaza pentru specia fazan (707.000), iar cel mai mic pentru specia cerb de sika
(300). Acestea se vaneaza in baza unor cote de recolta si a unor perioade de vanatoare stabilite
pentru fiecare specie in parte.

2. Norvegia

✓ Descriere generala

➢ Numar de vanatori: 191.000.
➢ Procentul vanatorilor din populatie: 4.75% (1 vanator la 21 de locuitori).

✓ Autoritati responsabile

➢ Asociatii vanatoresti: cea mai importanta este NJFF (Asociatia Vanatorilor si
Pescarilor) care are mai mult d e 100.000 de membrii organizati in 19 Asociati i
Regionale cu un total de 570 de cluburi de vanatoare si pescuit distribuite in intreaga
tara).

✓ Legislatie cinegetica

➢ Legislatia cinegetica cuprinde aspecte legate de: sezoanele de vanatoare, metodele de
vanatoare, armele de vanatoare si munitie, ariile protejate etc.
➢ Drepturile de vanatoare apartin proprietarilor, pe pamantul acestora si statului, pe
pamantul comun.

✓ Examinarea vanatorilor si permisul de arma

➢ Se face in baza unui examen de competenta care consta intr -un test de tras cu arma (30
de focu ri).
➢ Pentru obtinerea permisului este necesar: varsta minima de 14 ani si promovarea
examenului. La 16 ani poate sa vanez e vanat mic, iar la 18 ani, vanat mare.
➢ Taxa anuala este platita catre Wildlife Fund, dar este doar o premisa pentru vanatoare,
nu conf era dreptul la vanatoare intr -o anumita zona.

➢ Este permis strainilor sa vaneze, in concordanta cu drepturile obtinute in tara lor.
➢ Exista restrictii in ceea ce priveste tipul de arma de vanatoare pe care vanatorii straini
o pot aduce cu ei la partidele de vanatoare in functie de tipul de vanat: mare sau mic.
De asemenea este interzisa vanatoarea cu pistolul, cu armele semiau tomate si cu cele
automate.

✓ Principalele specii care se vaneaza:

Se vaneaza urmatoarele specii: elan (moose), porc mistret (wild boa r), ras (lynx),
vulpe (red fox), castor (beaver), cerb (red deer), caprior (roe deer), ren (wild reindeer), cerb
lopatar (fallow deer), muflon (muflon), cocos de munte (capercaillie) etc. Acestea se vaneaza
in baza unor cote de recolta si a unor perioade d e vanatoare stabilite pentru fiecare specie in
parte.

3. Suedia

✓ Descriere generala

➢ Numar de vanatori: 290.000.
➢ Procentul vanatorilor din populatie: 3.2% (1 vanator la 31 de locuitori).

✓ Autoritati responsabile

➢ Autoritatile responsabile sunt: Ministerul Ag riculturii si Agentia Suedeza pentru
Protectia Mediului
➢ Asociatii vanatoresti: cea mai impor tanta este SWEDISH ASSOCIATION FOR
HUNTING AND WILDLIFE MANAGEMENT (195.000 membrii care sunt
organizati in 24 de societati de vanatoare distribuite in intreaga tar a divizate in 379 de
cluburi de vanatoare si management).
➢ Incasarile rezultate din plata tax elor catre autoritatea Game Management Fund
inregistreaza cifre care depasesc valoarea de 7 milioane de euro pe an.

✓ Legislatie cinegetica

➢ Legislatia cinegetica cu prinde aspecte legate de: sezoanele de vanatoare, metodele de
vanatoare, armele de vanatoare si munitie, ariile protejate etc.
➢ Sunt permise practicile normale de vanatoare (si vanatoarea cu capcane care are o
lunga traditie), dar s unt interzise: vanatoare a cu copoi, vanatoarea cu arcul, vanatoarea
cu pasari de prada.
➢ Drepturile de vanatoare apartin proprietarilor dar pot fi inchiriate tertilor, iar o parte
din terenuri apartin statului care sunt administrate de catre Asociatiile de Vanatoare.

✓ Examinarea v anatorilor si permisul de arma

➢ Se face in baza unui examen care cuprinde: doua parti teoretice si trei parti practice.
➢ Taxa anuala este de 200 coroane suedeze.
➢ Este permis strainilor sa vaneze, in concordanta cu drepturile obtinute in tara lor si
respecta nd cerintele partidei de vanatoare in functie de tipul de vanat. La vanatoarea la
elan este necesara promovarea unui test de tras cu arma la tinta fixa si la tinta mobila
(obtinerea nivelului de bronz).
➢ Nu exista restrictii in ceea ce priveste tipul de arm a de vanatoare pe care vanatorii
straini o pot aduce cu ei la partidele de vanatoare, totul se desfasoara in concordanta
cu EFP ( European Firearms Pass ).

✓ Principalele specii care se vaneaza:

Se vaneaza urmatoarele specii: elan (moose), cerb (red deer) , cerb lopatar (fallow
deer), caprior (roe deer), porc mistret (wild boar), urs (brown bear), iepure (rabbit), vulpe (red
fox), cocos de munte (capercaillie) etc. Cel mai mare numar de exemplare e xtras anual se
inregistreaza pentru specia elan (103.000), i ar cel mai mic pentru specia urs (100). Acestea se
vaneaza in baza unor cote de recolta si a unor perioade de vanatoare stabilite pentru fiecare
specie in parte.

4. Finlanda

✓ Descriere generala

➢ Num ar de vanatori: 297.110

➢ Procentul vanatorilor din populatie: 5.7% (1 vanator la 17 locuitori).
➢ Profilul socio -economic al vanatorilor: agricultori, muncitori industriali, muncitori in
constructii, angajati in servicii, pensionari, neangajati, studenti, alt e categorii. Cea mai
mare pondere o au pensionarii, cei fara un loc de munca si studentii, iar cea mai mica
cei care lucreaza in cadrul serviciilor civile.

✓ Autoritati responsabile

➢ Autoritatile responsabil e sunt: Ministerul Agriculturii si padurii si Ministerul
Mediului.
➢ Asociatii vanatoresti: cea mai importanta e ste HUNTERS’ CENTRAL
ORGANISATION (cuprinde 297.000 de membrii care sunt organizati in 298 de
asociatii de vanatoare distribuite in intreaga tara) .
➢ Veniturile generate de activitatea de vanatoare sunt de 167 de milioane de euro.

✓ Legislatie cinegetica

➢ Legislatia cinegetica cuprinde aspecte legate de bazele vanatorii: sezoanele de
vanatoare, metodele de vanatoare, armele de vanatoare si munitie, ar iile protejate etc.
➢ Sunt permise practicile normale de vanatoare (si vanatoarea cu arcul pentru speciile de
vanat mici, vanatoarea cu capcane pentru sezoanele specificate), dar este interzisa
vanatoarea cu soimi.
➢ Drepturile de vanatoare apartin proprietari lor dar pot fi inchiriate tertilor. O parte din
terenuri apartin statului, iar acestea sunt administrate de As ociatiile de Vanatoare.

✓ Examinarea vanatorilor si permisul de arma

➢ Se face in baza unui examen care cuprinde aspecte privind: legislatia cineget ica,
administrarea fondurilor de vanatoare, biologia vanatului, managementul vanatului,
metode de vanatoare et c
➢ Pentru obtinerea permisului este necesar: promovarea examenului.
➢ Taxa anuala este de 24 de euro, are inclusa asigurarea si accesul la revistele publicate
in cadrul Asociatiilor de Vanatoare.
➢ Este permis strainilor sa vaneze, in concordanta cu drepturile obtinute in tara lor.

Pentru vanatul mare se cere un certificat prin care se atesta promovarea unui test de
tragere cu arma de vanatoare, sau daca nu se detine acest certificat se poate sustine un
test in cadrul Asociatiilor de Vanatoare.
➢ Exista restrictii in ceea ce priveste tipul de arma de vanatoare pe care vanatorii straini
o pot aduce cu ei la partidele de vanatoare in functie de tipul de vanat pentru care
urmeaza sa se desfasoare partida de vanatoare, totul se desfasoara in concordanta cu
EFP ( Europe an Firearms Pass ).
✓ Principalele specii care se vaneaza:

Se vaneaza urmatoarele specii: rate (ducks), elean (moose), cerb (red deer), cerb
lopatar (fallow deer), cerb de sika (sika deer), ren (forest reindeer), caprior (roe deer), vulpe
(fox), ras (lynx) , porc mistret (wil d boar) etc. Cel mai mare numar de mamifere mari extrase
anual se inregistreaza pentru elan (84.526), iar cel mai mic pentru specia porc mistret (2).
Acestea se vaneaza in baza unor cote de recolta si a unor perioade de vanatoare stabili te
pentru fiecare s pecie in parte.
Rezumat
Această unitate de învățare are rolul de a prezenta aspecte privind cadrul legislativ si
managerial al modelului Nord European, identificand aspectele pozitive, dar si aspectele
negative ale acestui model cinegeti c.
Astfel, studenți lor le sunt prezentate detaliat aspecte privind cadrul legislativ, socio –
cultural, aspecte legate de managementul cinegetic, dar si principalele specii de fauna
salbatica care se pot vana, si in ce conditii, in unele dintre tarile care u rmeaza acest model de
vanatoare.
Toate noțiunile introduse în această a doua unitate de învățare sunt utile atât în
înțelegerea următoarelor unități de învățare, dar mai ales la rezolvarea testelor de evaluare /
autoevaluare, respectiv a temelor de control .
VÂNĂTOAREA ÎN EUROPA DE SUD

Introducere
Vânătoarea în caracterizeaza printr -o diversitate a metodelor de vanatoare, de la

Monterier (vanatoare cu zeci de participanti si sute caini) pana la va natori individuale cu
atrape si chematori, vanatoare cu pasa ri de prada, dihori, caini ogari sau vanatoare cu arcul.

Vânătoarea în Eu ropa de Sud

Un aspect important il reprezinta o proportie mare a vanatorilor raportat la populatie
(1 vanator/ 40 locuitori / 2,5%) Italia, Franta, Spania detin cele mai mari comunitati de
vanatori (peste 1 milion de vanatori fiecare).
Vanatoarea este un eveniment social care imbina iesitul in natura cu placerea petrecerii
timpului in compania prietenilor. Vanatorii recolte aza ceea ce ofera natura, in primul rand
sunt recolta te foarte multe specii de pasari cu ocazia migratiilor. Managementul vizeaza in
primul rand habitatul, mai mult decat speciile chiar daca poate fi observata o tendinta a
evolutiei catre o abordare integr ata.
Un alt aspect vizeaza faptul ca, in principal v anatorii manifesta interes pentru vanatul
mic, insa in ultima perioada se observa o usoara evolutie catre noi preferinte, si anume vanatul
mare.
In general, dreptul de vanatoare nu este legat de dreptul de proprietate.

Vanatoarea in cateva dintre Tarile Sudice (conform FACE)

1. Italia

✓ Descriere generala

➢ Numar de vanatori: 750.000.
➢ Procentul vanatorilor din populatie: 1.25%.
➢ Profilul socio -economic al vanatorilor: muncitori, salariati, pensionari, studenti,

fermieri, afaceristi. Cea mai mare pondere o au s alariatii, iar cea mai mica studentii.
➢ Varsta vanatorilor: cuprinse intre 19 ani si 60 de ani sau mai mult, cu o mai mare
pondere a clasei de varsta cuprinsa in intervalul 30 -39 de ani.

✓ Autoritati responsabile

➢ Asociatii cinegetice: cea mai importanta est e Federatia de Vanatoare (400.000
membrii).

✓ Legislatie cinegetica

➢ Legislatia cinegetica cuprinde aspecte legate de: sezoanele de v anatoare, metodele de
vanatoare, armele de vanatoare si munitie, ariile protejate etc.
➢ Sunt permise practicile normale de va natoare.
➢ Drepturile de vanatoare apartin statului, dar si unor proprietari privati.

✓ Examinarea vanatorilor si permisul de arma

➢ Se face in baza unui examen care cuprinde: legislatie cinegetica, recunoasterea
speciilor, biologia vanatului, armele de foc si cunostin te despre conservarea naturii.
➢ Pentru obtinerea permisului este necesar: varsta minima de 18 ani, promovarea
examenului, situatia cazierului eliberat de autoritatile politiei si asigurare de vanatoare.
Permisul se reinnoieste la fiecare 6 ani.
➢ Taxa anuala este de 174 euro.
➢ Este permis strainilor sa vaneze, in concordanta cu drepturile obtinute in tara lor.
➢ Exista restrictii in ceea ce priveste tipul de arma de vanatoare pe care vanatorii straini
o pot aduce cu ei la partidele de vanatoare, acesta n u trebuie sa depaseasca calibrul 12,
iar munitia trebuie sa se incadreze intre numerele 0 -11.

✓ Principalele specii care se vaneaza:

Se vaneaza urmatoarele specii: Coturnix coturnix, Lepus europaeus, Lepus capensis,
Oryctolagus cuniculus, Pica pica, Vulp es vulpes, Phasianus colchicus, Tetrao tetrix,
Rupicapra rupicapra, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Sus scrofa, etc. Acestea se

vaneaza in baza unor cote de recolta si a unor perioade de vanatoare stabil ite pentru fiecare
specie in parte.

2. Malta

✓ Desc riere generala

➢ Numar de vanatori: 17.000.
➢ Procentul vanatorilor din populatie: 3.7% (1 vanator la 27 de locuitori).
➢ Se identifica 3 mari tipuri de vanatori: vanatori doar cu arma (13.000), vanatori cu
capcan e (2.000), vanatori cu arma si cu capcane (2.000 ).
➢ Profilul socio -economic al vanatorilor: vanatori din toate clasele sociale. Cea mai mare
pondere o au cei din clasa de mijloc, iar cea mai mica o au cei din clasa superioara.
➢ Varsta vanatorilor: cuprinse i ntre 15 ani si 55 de ani sau mai mult, cu o mai mare
pondere a clasei de varsta cuprinsa in intervalul 23 -55 de ani.

✓ Autoritati responsabile

➢ Asociatii cinegetice: cea mai importanta este FKNK (Federatia de pentru Vanatoare si
Conservare).

✓ Legislatie cinegetica

➢ Aspectele legate de vanatoare sunt regl ementate prin Regulamentul de protectie a
pasarilor si a iepurilor salbatici.
➢ Sunt permise practicile de vanatoare: cu arma de vanatoare si cu capcane. Este permisa
vanatoarea din barca la pasar ile migratoare.
➢ Drepturile de vanatoare apartin statului.

✓ Examinarea vanatorilor si permisul de arma

➢ Atat vanatorii cu arma de foc, cat si vanatori cu capcane trebuie sa aleaga sustinerea
unui examen pentru tipul de vanatoare care il intereseaza, dupa cu m urmeaza: tragere
cu arma pe uscat, licenta pentru arma, trag ere la iepure, tragere pe mare, licenta pentru

capcane.
➢ Pentru obtinerea permisului este necesar: varsta minima de 18 ani, promovarea
examenului pentru una dintre categoriile enumerate mai sus.
➢ Este permis strainilor sa vaneze, in concordanta cu drepturile obtinute in tara lor.
➢ Este interzisa vanatoarea cu arma dupa ora 13 Duminica si in zilele de Sarbatori
Publice, dar este permisa cea cu capcane fara restrictii.

✓ Principalele specii care se vaneaza:

Se vaneaza urmatoarele specii de pasari in functie de tipul de vanatoare practicat:
pasari care se impusca de pe uscat (ploierul auriu, ploierul gri, nagat, sitar), pasari care pot fi
prinse cu ajutorul capcanelor (canepar, pitigoi, turturea, prepelita, ploierul auriu), pasari care
pot fi impuscate din ambar catiunile de mare (rata salbatica). Acestea se vaneaza in baza uno r
cote de recolta si a unor perioade de vanatoare stabilite pentru fiecare specie in parte.
Rezumat
Această unitate de învățare are rolul de a prezenta aspecte privind cadrul legislativ si
managerial al modelului Sud European, identificand aspectele poziti ve, dar si aspectele
negative ale acestui model cinegetic.
Astfel, studenților le sunt prezentate de taliat aspecte privind cadrul legislativ, socio –
cultural, aspecte legate de managementul cinegetic, dar si principalele specii de fauna
salbatica care se po t vana, si in ce conditii, in unele dintre tarile care urmeaza acest model
de vanatoare.
Toate noțiu nile introd use în această a treia unitate de învățare sunt utile atât în
înțelegerea următoarelor unități de învățare, dar mai ales la rezolvarea testelor d e evaluare /
autoevaluare, respectiv a temelor de control.

VÂNĂTOAREA ANGLO – SAXONĂ

Introducere
Vânătoarea în caracterizeaza printr -o diversitate a metodelor de vanatoare, de la
Monterier (vanatoare cu zeci de participanti si sute caini) pana la vanatori individuale cu
atrape si chematori, vanatoare cu pasari de prada, dihori, caini ogari sau vanato are cu arcul.
Vânătoarea Anglo –Saxona

In scrierile despre trecutul si jocurile anglo -saxonilor, vânătoare nu a fost privita de
la inceput ca un sport, ea era vazuta ca fiind principala sursa pentru obtinerea hranei, dar in
acelasi timp era considerata ca fiind o activitate placuta si interesan ta, chiar daca era practicata
pentru asigura supravietuirea. In trecut, un număr imens de cerbi cutreierau pădurilor vaste și
mlaștinile din Marea Britanie, acestia au oferit o bună aprovizionare cu hrana, dar au asigurat
si distractia pentru cei capabili să-i urmaresca și sa -i doboare. Lupii au fost vânati pentru a
proteja turmele de oi, care reprezentau principala sursa de hrana si de care oamenii acelor
vremuri depindeau. Acesti pradatori inteligenti au avut apr oape aceeași soartă ca și ursul, fiind
vana ti pana la extinctie în secolul 10. Vânătoarea porcului mistret a reprezentat o provocare si
a facut multe victime: caini, cai, și bărbați au fost uciși în timp ce încercau să vâneze „bestia
asta rapida, feroce și inteligenta”.
Vanatoarea a devenit ulteri or un sport regal, regii si reginele fiind implicati in
vanatoarea propriu -zisa si in practicarea tirului. Exista un simt foarte dezvoltat pentru „fair
play” iar regulile de vanatoare sunt respectate cu strictete. De asemenea vanatoarea este direct
corelat a cu standarde inalte privind atat managementul vanatului cat si managementul
habitatelor. Pe de alta parte, se manifesta puternic si opinii impotriva vanatorii ca rezultat al
instrainarii omului de natura.
In An glia, prima vanatoare la vulpi cu copoi a f ost in anul 1534 si a aparut in urma
nevoii de combatere a vulpilor care erau considerate daunatoare. Traditia s -a continuat pana in

zilele noastre. Metoda anglo -saxona de vanatoare reprezinta o metoda traditional ista care s -a
transmis de -a lungul generati ilor, dar care are cea mai mare conotatie sportiva dintre toate
metodele de vanatoare.

Vanatoarea in Marea Britanie (conform FACE)

✓ Descriere generala

➢ Numar de vanatori: 625.000.
➢ Procentul vanatorilor din popul atie: 0.9% (1 vanator la 90 de locuitori).
➢ In anul 1996, o analiza statistica a practicarii diferitelor metode de vanatoare arata
astfel:
– 704.500 de persoane au practicat jocuri cu arma si au vanat pasari salbatice;
– 14.500 de persoane au practicat urmari rea cerbilor;
– 215.500 au practicat vanatoarea cu caini;
– 12.500 au practicat vanatoarea cu soimi;

✓ Autoritati responsabile

➢ Autoritatile responsabile sunt: Departamentul, Maediului, Alimentatiei si Afacerilor
Rurale, Agentia d e Mediu, Guvernul Scotiei, Depa rtamentul de Agricultura si
Dezvoltare Rurala din Irlanda de Nord etc.
➢ Asociatii vanatoresti: cuprind 19 Organizatii Nationale (ASSOCIATION OF
MASTERS OF HARRIERS & BEAGLES, BRITISH DEER SOCIETY etc.).

✓ Legislatie cinegetica

➢ Vanatoarea este reglementata de legi guvernamentale emise inca din 1831 si
modificate in timp. Regulamentele de functionare ale vanatoarii se regasesc in Actul
faunei salbatice si al zonelor rur ale emis in anul 1981
➢ Sunt permise mai multe metode de vanatoare

1. Vanatoarea la dibuit

Tragatorii din Marea Britanie sunt foarte renumiti pentru abilitatile lor de tragere,
datorate bineinteles unor antrenamente care se desfasoara intr -un mod continuu. M area
Britanie este renumita mai ales pentru vanatoarea la fazan, dar si pentru vanatoarea l a cerb.
Anual, la vanatoare participa peste 1 milion de persoane, generand venituri de aproximativ 1.6
miliarde de lire sterline care sustin existenta a peste 700.00 0 de locuri de munca in domeniile
vanatorii.
Nu exista restrictii in ceea ce priveste tip ul de arma de vanatoare pe care vanatorii
starini o pot aduce cu ei la partidele de vanatoare, totul se desfasoara in concordanta cu EFP
(European Firearms Pass ).
Drepturile de vanatoare apartin proprietarului, acesta poate inchiria fondul cinegetic
sau il poate administra singur. Cei mai multi properiatri prefera sa administreze singuri
fondurile cinegetice, vanatoarea desfasurandu -se in compania prietenilor si a f amiliei. Speciile
care se pot vana sunt: fazan, potarniche, sitar, caprior, cerb, cerb lopa tar, cerb de sika.

2. Vanatoarea cu caini

Este reglementata de Actul Vanatorii (2004) in Anglia si de Protectia Mamiferelor
Salbatice in Scotia (2002). Nu exista o reglementare pentru Nordul Irlandei.
Numarul de haite de caini:
– Caini de vulpi – 185 (10 in Scotia)
– Copoi, baset – 82
– Caini de cerbi – 3
– Caini de nurci – 19
Fiecare asociatie respecta propriile Reguli de Conduita pentru a determina locul unde
o sa se desfasoare vanatoarea cu caini si pentru a alege cainii potriviti pentru fiecare tip de
vanat.

3. Vanatoarea cu soimi

In primul rand este viza ta protectia pasarilor rapitoare (soimi) aflate in captivitate si
cu care urmeaza sa se desfasoare vanatoarea. Vanatoarea cu soimi este permisa in concordanta
cu sezonul de vanatoare cu arma, dar se pot face d erogari si in afara sezonului pentru evitarea
unor pagube. Se pot vana ciocirlii si mierle, de altfel este permis sa fie vanat doar in cadrul

acestei metode de vanatoare.

✓ Examinarea vanatorilor si permisul de arma

➢ Nu este necesara obtinerea unui permis d e arma, de aceea nu se organizeaza examen.
Rezumat
Această unitate de învățare are rolul de a prezenta aspecte privind cadrul legislativ si
managerial al modelului Anglo – Saxon, identificand aspectele pozitive, dar si aspectele
negative ale acestui model cinegetic.
Astfel, studenților le sunt prezentate d etaliat aspecte privind cadrul legislati v, socio –
cultural, aspecte legate de managementul cinegetic, dar si principalele specii de fauna
salbatica care se pot vana, si in ce conditii, in unele dintre tarile care urmeaza acest model
de vanatoare.
Toate noți unile intr oduse în această a patra unitate de învățare sunt utile atât în
înțelegerea următoarelor unități de învățare, dar mai ales la rezolvarea testelor de evalua re /
autoevaluare, respectiv a temelor de control.
VÂNĂTOAREA ÎN EUROPA CENTRALĂ

Introduce re
Vanatoarea in Europa Centrala este marcata de o traditie indelungata si de reguli stricte.
Vanatoarea in tarile din Europa Centrala este bine reglementata, sau chiar exagerat de
reglementata. Aceasta este mai presus de toate o gestionare a speciilor de vanat mare. Toate
acestea sunt reliefate de catre proportia redusa a vanatorilor, raportata la populatie
(1 vanator la 300 de locuitori).

Vânătorea în Eu ropa Centrala

Reglementarile privind vanatoarea in unele tari din Europa Ce ntrala specifica printre
altele:
– Vanatoarea este permisa la speciile de vanat in conditiile, locurile si perioadele si
cu mijloacele legale
– Excep tional, motivatia pentru mentinerea bidiversitatii faunei salbatice si pentru
pastrarea echilibrului ecologic, autoritatile pot stabili restrictia sau extinderea
perioadei de vanatoare la unele specii de vanat, precum si vanarea limitata a unor
specii de v anat
– Vanatoarea se exercita numai de catre vanatori, posesori de permise de vanatoare,
vizate anual si pe baza unor autorizatii eliberate de gestionarul fondului de
vanatoare, in limitele cotei de recolta si a reglementarilor tehnice privind
organizarea si practicarea vanatorii.
– Permisul de arma se va anula daca: vanatorul a savarsit o infractiune, vanatorul si –
a pierdut calitatea de membru al organizatiei gestionare de fonduri de vanatoare,
vanatorul refuza sa se legitimeze la cererea personalului cu atrib utii de control in
domeniul cinegetic.

Sunt prevazute interdictii privind vanatoarea. Este interzisa:
– Nerealizarea sau depasirea cotei de recolta aprobate fara motive justificative;
– Vanatoarea pe un alt fond de vanatoare fara aprobarea gestionarului fondu lui de
vanatoare respectiv;

– Urmarirea va natului renit pe un alt fond de vanatoare, fara acordul gestionarului
respectivului fond de vanatoare ori trecerea pe un asemenea fond cu arma de
vanatoare neinchisa in toc;
– Vanarea cu alte cartuse decat cele prevazu te in regulament in functie de specie;
– Vanarea cu alti caini decat cu cei din rasele admise la vanatoare;
– Folosirea la vanatoare a armelor semiautomate cu mai mult de 2 cartuse in
magazie, a armelor nepotrivite specieicare se vaneaza si a munitiei neautori zate;
– Utilizarea ca atrape a animalelor vii;
– Urmarirea vanatului si exercitarea vanatorii din autovehicole;
– Gazarea si afumarea vizuinilor fara aprobarea autoritatilor;
– Comercializarea de catre persoane fizice a vanatului;
– Vanatoarea cu strainii in parcuri le naturale, in rezervatiile cinegetice si in fondurile
de vanatoare destinate cercetarii stiintifice;

In scopul ocrotirii si gospodaririi rationale a vanatului se interzic:
– Popularea fondurilor de vanatoare cu vanat bolnav;
– Tulburarea in mod nejustifi cativ a linistii vanatului;
– Distrugerea instalatiilor vanatoresti;
– Tinerea in captivitate a faunei salbatice;
– Lasarea libera pe fondurile de vanatoare, a cainilor fara lesa;
– Deteriorarea cuiburilor pasarilor;
– Scoterea din tara a trefeelor de vanat medaliab ile, fara aprobarea autoritatilor
centrale;
– Producerea, procurarea sau detinerea curselor de orice fel destinate capturarii sau
uciderii vanatului fara aprobarea autoritatilor centrale care raspund de vanatoare;
Vanatoarea in unele tari din Europa Centrala

1. Germania

✓ Descriere generala

➢ Numar de vanatori: 338.580.
➢ Procentul vanatorilor din populatie: 0.4% (1 vanator la 240 de locuitori).
➢ Profilul socio -economic al vanatorilor: muncitori, salariati, pensionari, fermieri,
afaceristi. Cea mai mare pondere o au muncitorii si salariatii, iar cea mai mica
pensionarii si a lte categorii decat cele mentionate mai sus.
➢ Veniturile anuale generate de activitatea de vanatoare si toate celelalte activitati
aferente acesteia depasesc suma de 750 de milioane de euro.

✓ Autor itati responsabile

➢ Asociatii vanatoresti: cea mai importanta este DEUTSCHE JAGDSCHUTZ –
VERBAND e.V (DJV) (286.000 membrii care reprezinta 84% din vanatorii din
intreaga tara).

✓ Legislatie cinegetica

➢ Legislatia cinegetica cuprinde aspecte legate de: sezoan ele de vanatoare, me todele de
vanatoare, armele de vanatoare si munitie, ariile protejate etc. si sunt reglementate prin
Legea Federala a Vanatorii aparuta inca din 1976 si completata pana in prezent.
➢ Sunt permise practicile normale de vanatoare cu arma, d ar si vanatoarea cu capcane si
vanatoarea cu soimi.
➢ Drepturile de vanatoare apartin proprietarilor in sectorul privat (daca suprafata pe care
o administreaza depaseste 75 ha nedivizate) si statului in sectorul de stat, fondurile
cinegetice fiind administr ate de catre Asociat iile de Vanatoare
✓ Examinarea vanatorilor si permisul de arma

➢ Se face in baza unui examen care cuprinde: un examen scris si un examen oral care
cuprind printre alte: legile cinegetice germane, recunoasterea speciilor, cunoasterea
biolog iei acestora, manage mentul cinegetic, legile legate de armele de foc si munitie,
evaluarea carnii provenita de la vanat, sa determine conditiile pe care trebuie sa
indeplineasca carnea ce urmeaza sa fie data spre consum, legile de conservare a
naturii, pei sajelor si faunei sa lbatice si un test de tras cu arma de vanatoare.
➢ Taxa anuala este diferentiata pentru
– Vanatori tineri: de la 10 la 51 euro;

– Licenta anuala: pentru 1 an: de la 20 la 82 euro; pentru 3 ani: de la 60 la 199 euro;
– Licenta pentru 14 zile: d e la 10 la 77 euro;
– Licenta pentru vanatorii cu soimi: de la 10 la 77 euro;
– Licenta pentru vizitatori: pentru 14 zile: de la 10 la 154 euro; pentru 1 an: de la
25.5 la 205 euro;
➢ Este permis strainilor sa vaneze, insa unor vanatori din anumite tari li se ce re
sustinerea unor examene de tras cu arma in Germania si promovarea acestora inaintea
acordarii licentei de vanatoare.
➢ Nu exista restrictii in ceea ce priveste tipul de arma de vanatoare pe care vanatorii
starini o pot aduce cu ei la partidele de vanatoar e, totul se desfasoara in concordanta
cu EFP ( European Firearms Pass ).

✓ Principalele specii care se vaneaza:

Se vaneaza urmatoarele specii: cerb (red deer), cerb lopatar (fallow deer), caprior
(roe deer), vulpe (fox), capra neagra (chamois), fazan (ph easant), porc mistret (wild boar) etc.
Cel mai mare numar de exemplare extras anual se inregistreaza pentru speci a caprior
(1.060.272), iar cel mai mic pentru specia capra neagra (4.237). Acestea se vaneaza in baza
unor cote de recolta si a unor perioade d e vanatoare stabilite pentru fiecare specie in parte.

2. Polonia

✓ Descriere generala

➢ Numar de vanatori: 100.000.
➢ Procentul vanatorilor din populatie: 0.2% (1 vanator la 380 de locuitori).
➢ Profilul socio -economic al vanatorilor: muncitori, salariati, pens ionari, fermieri,
afaceristi. Cea mai mare pondere o au muncitorii si salariatii, iar cea mai mi ca
studentii.

✓ Autoritati responsabile

➢ Asociatii cinegetice: cea mai importanta este POLSKI ZWIAZEK LOWIECKI
(cuprinde vanatori si cluburi de vanatoare din int reaga tara).

✓ Legislatie cinegetica

➢ Legislatia cinegetica cuprinde aspecte legate de: sezoanele de vanatoare, metodele de
vanatoare, armele de vanatoare si munitie, ariile protejate etc. si sunt reglementate din
1959 si completate pana in prezent.
➢ Sunt pe rmise practicile normale de vanatoare cu arma.
➢ Drepturile de vanatoare nu apartin proprietarilor , acestea pot fi exercitate doar de
Asociatia Vanatorilor Polonezi.

✓ Examinarea vanatorilor si permisul de arma

➢ Se face in baza unui examen care cuprinde: 1 an de stagiu de pregatire impreuna cu cei
din clubul de vanatoare, absolvirea unui examen, cazier adecvat, nationalitate
poloneza.
➢ Este permis strainilor sa vaneze.
➢ Nu exista restrictii in ceea ce priveste tipul de arma de vanatoare pe care vanatorii
starini o pot aduce cu ei la pa rtidele de vanatoare, totul se desfasoara in concordanta
cu EFP ( European Firearms Pass ).
✓ Principalele specii care se vaneaza:

Se vaneaza urmatoarele specii: cerb (red deer), cerb lopatar (fallow deer), caprior
(roe deer), vulpe (red fox), fazan (pheas ant), porc mistret (wild boar) etc. Acestea se vaneaza
in baza unor cote de recolta si a unor perioade de vanatoare stabilite pentru fiecare specie in
parte.

3. Ungaria

✓ Descriere generala

➢ Numar de vanatori: 50.000.

➢ Procentul vanator ilor din populatie: 0.5% (1 vanator la 180 de locuitori).
➢ Profilul socio -economic al vanatorilor: muncitori, salariati, pensionari, studenti,
fermieri, afaceristi. Cea mai mare pondere o au muncitorii si fermierii, iar cea mai
mica pension arii.
➢ Varsta vana torilor: cuprinse intre 30 de ani sau mai putin si 70 de ani sau mai mult, cu
o mai mare pondere a clasei de varsta cuprinsa in intervalul 30 -50 de ani.

✓ Autoritati responsabile

➢ Autoritatile responsabile sunt: Ministerul Agriculturii si D ezvoltarii Region ale,
Ministerul Apei si Mediului
➢ Asociatii vanatoresti: cea mai importanta este ORSZÁGOS MAGYAR VADÁSZATI
VÉDEGYLET (715 cluburi de vanatoare distribuite in intreaga tara)

✓ Legislatie cinegetica

➢ Legislatia cinegetica cuprinde aspecte lega te de: sezoanele de vanatoare, metodele de
vanatoare, armele de vanatoare si munitie, ariile protejate etc.
➢ Sunt permise practicile normale de vanatoare (si vanatoarea cu arcul, dar si vanatoarea
cu soimi), dar sunt interzise: vanatoarea cu copoi si vanato area cu capcane.
➢ Drepturile de vanatoare apartin statului si sunt transferate Cluburilor de Vanatoare
(83% din fonduri sunt administrate de catre acestea), restul de 17% este administrat de
catre autoritati.

✓ Examinarea vanatorilor si permisul de arma

➢ Se face in baza unui examen care cuprinde: teorie (management cinegetic, metode li
legi de vanatoare, arme si munitii, etica si fauna salbatica) si practica (manuirea
armelor de foc, test de tragere, acordarea primului ajutor)
➢ Pentru obtinerea permisului e ste necesar: varsta minima de 18 ani, promovarea
examenului, situatia cazierului eliberat de autoritatile politiei si asigurare de vanatoare.
➢ Este permis strainilor sa vaneze, iar baza unei invitatii pot veni cu armele personale de
vanatoare in Ungaria, in concordanta cu drep turile obtinute in tara lor.
➢ Nu exista restrictii in ceea ce priveste tipul de arma de vanatoare pe care vanatorii

straini o pot aduce cu ei la partidele de vanatoare, totul se desfasoara in concordanta
cu EFP ( European Firearms Pass ). Se pot utiliza si a rme semiautomate cu exceptia
vanatorii la mistret unde acestea sunt interzise.

✓ Principalele specii care se vaneaza:

Se vaneaza urmatoarele specii: cerb (red deer), cerb lopatar (fallow deer), caprior (roe
deer),porc mistret (wild boa r), cerb de sika (si ka deer), iepure (rabbit), vulpe (red fox), fazan
(pheasant), porumbel salbatic (wood pigeon) etc. Acestea se vaneaza in baza unor cote de
recolta si a unor perioade de vanatoare stabilite pentru fiecare specie in parte.

4. Romania

✓ Descriere generala

➢ Numar de vanatori: 60.000.
➢ Procentul vanatorilor din populatie: 0.27% (1 vanator la 380 de locuitori).
➢ Profilul socio -economic al vanatorilor: muncitori, functionari publici, pensionari,
student, fermieri, afaceristi. Cea mai m are pondere o au oamenii de afaceri si
functionarii publici, iar cea mai mica studentii.
➢ Varsta vanatorilor: cuprinse intre 18 ani si 70 de ani sau mai mult, cu o mai mare
pondere a clasei de varsta cuprinsa in intervalul 30 -50 de ani.

✓ Autoritati responsa bile

➢ Autoritatile responsab ile sunt: Autoritatea de Stat pentru Silvicultura;
➢ Asociatii vanatoresti: cea mai importanta este ASOCIATIA GENERALA A
VANATORILOR SI PESCARILOR SPORTIVI DIN ROMANIA (250 de asociatii,

dintre care 85% terenuri administrate de a sociatiile de vanatoare priv ate si 15%
terenuri gestionate de stat prin Regia Nationala a Padurilor).

✓ Legislatie cinegetica

➢ Legislatia cinegetica cuprinde aspecte legate de: sezoanele de vanatoare, metodele de
vanatoare, armele de vanatoare si munitie, zonele de protectie din cadru l fondurilor de
vanatoare etc.
➢ Sunt permise practicile normale de vanatoare, dar sunt interzise: v anatoarea cu ogari,
vanatoarea cu chematori electronice, vanatoarea la far, vanatoarea la goana la cervide
si capra neagra.
➢ Drepturile de vanatoare apartin st atului, dar 85% din arenda merge catre proprietarii de
terenuri.

✓ Examinarea vanatorilor si permi sul de arma

➢ Se face in baza unui examen care cuprinde: practica timp de 1 an de zile cu
participarea la actiuni de conservare -hranire a vantului si trecerea unui test de tragere
in poligon si teorie (test grila cu notiuni despre vanatoare si ecologia van atului)
➢ Pentru obtinerea permisului este necesar: varsta minima de 18 ani, promovarea
examenului, situatia cazierului eliberat de autoritatile politiei, asig urare de vanatoare,
examen medical si aviz psihologic.
➢ Este permis strainilor sa vaneze, in concor danta cu legislatia din Romania pe baza
permisului temporar emis in concordanta cu drepturile obtinute in tara lor.
➢ Nu exista restrictii in ceea ce priveste t ipul de arma de vanatoare pe care vanatorii
straini o pot aduce cu ei la partidele de vanatoare, t otul se desfasoara in concordanta
cu EFP ( European Firearms Pass ).

✓ Principalele specii care se vaneaza:

Se vaneaza urmatoarele specii: cerb ( Cervus elaph us), caprior ( Capreolus capreolus ),
porc mistret ( Sus scrofa ), capra neagra ( Rupicapra rupicapra ), iepure ( Lepus europaeus ), urs
(Ursus arctos ), lup ( Canis lupus ), ras ( Lynx lynx ), vulpe ( Vulpes vulpes ), fazan ( Phasianus
colchicus ) etc. Acestea se vaneaza in baza unor cote de recolta si a unor perioade de vanatoare

stabilite pentru fiecare specie in parte.

Tradiție și cultură cinegetica (conform AGVPS)

Literatura cinegetică

Literatura de specialitate și în legătură cu specialitatea cinegetică a
constituit, din totdeauna, o sursă importantă de documentare și de inspirație pentru
mulți vânători și pentru n enumărate persoane cu preocupări tangențiale activității.
De la lucrări referitoare la întemeierea provinciilor r omânești și până în zilele
noastre, au rămas scrieri de inegalabilă valoare, atât pentru activitate cât și pentru
istoria și cultura poporului român.
Mai întâi, cronicarii vremii din sec. XV și XVI au exploatat legenda
întemeierii Moldovei, una din cele trei provincii românești, ca fiind ocazionată de o
partidă inedită de urmărire a unui bour, cu copoi.
Subiectul de mai sus beneficiază de un tr atament aparte în secolul al XVIII –
lea, î ntr-o lucrare c u valoare științifică și literară de excepție, intitulată "Descriptio
Moldaviae", a eruditului cărturar umanist Dimitrie Cantemir. Lucrarea a fost scrisă
la solicitarea Academiei de la Berlin și cupri nde capitole speciale dedicate
animalelor sălbatice și v ânătorilor domnești.
În secolul al XIX -lea, mai exact în anul 1874, a fost redactat "Manualul
Vânătorului" de Costache C. Cornescu, considerat a fi prima lucrare de pură
specialitate. A urmat, în ace lași an, eseul "Pseudo -Kynegheticos" al scriitorului
Alexandru Odobescu, apreciat ca monument de artă literară, cu semnificații
spirituale profunde despre vânătoare.
În penultimul an al aceluiași secol, Daniil G. Carussy a publicat "Călăuza
Vânătorului", iar în primul an al secolului XX, frații E. C. Gheorghiu și dr. S.C.
Gheorghiu au editat "Vânătoarea în România", carte de referință, cu caracter
enciclopedic în domeniul cinegetic. De la început de secol XX, au început să fie
editate și reviste în special itate, cum au fost: "Diana" (1903 -1914); "Vânătorul"
(1905 și 1909), "Vânătoarea în România" (1915 -1916) și alte periodice de mai mică
distribuție.
"Revista Vânătorilor" (1919 -1948), editată de Uniunea Generală a

Vânătorilor din România, și revista "Carpa ții" (1933 -1947), urmate de "Vânătorul"
(1948 -1953), "Vâ nătorul și Pescarul Sportiv" (1953 -1989), "Vânătorul și Pescarul
Român" (1991 -2001) și "Vânătorul Român" (2002 – 2006) și din nou "Vânătorul și
Pescarul Român" (2006 – ) sunt, de fapt, ipostaze ale ac eleiași publicații editate
continuu din 1919 încoace, de asociația națională a vânătorilor din România.
În perioada interbelică, România și -a consolidat prestigiul de care se bucura
deja în domeniu, prin contribuția esențială a lui Gheorghe Nedici, care a militat
pentru înfăptuirea Uniunii Generale a Vânătoril or (1919), a coordonat elaborarea
legii pentru protecția vânatului și reglementarea vânătoarei (1921), a colaborat la
înființarea Muzeului Național de Vânătoare (1931) și s -a distins ca publicist în
specialitate, cu mai multe lucrări printre care monumenta la "Istoria vânătoarei și a
dreptului de vânătoare" (1940).
Literatura de specialitate și literatura beletristică de inspirație cinegetică au
luat amploare extraordinară în această perioadă. Mulți sp ecialiști autentici sau
autodidacți și scriitori s -au co nsacrat ca autori ai unor celebre lucrări de referință
sau de artă literară. Numele acestora și al lucrărilor lor ar încărca inutil textul, ca de
altfel și încercarea de a selecționa, în continuare, l ucrările cu adevărat remarcabile
din multitudinea celor elaborate în această perioadă și mai ales după 1950. Toate
susțin însă posibilitățile nelimitate de documentare și de inspirație pentru cei
interesați, pe care le oferă cu generozitate atât literatura cinegetică, cât și practica
cinegetică în general.

Mitologie

Se cade să subliniem, concis, că în cetatea de piatră a Carpaților României
au viețuit strămoșii noștri daci, cei care se intitulau "asemenea lupilor". Ulterior,
sorgintea latină a românil or a fost consfințită prin simbolul lupoaicei capitoline .
Născut sub semnul lupului, poporul român a consacrat acestuia 35 de zile de
sărbătoare în decursul unui an calendaristic, ceea ce spune mult în privința legăturii
afective cu specia.
Descoperim în să similitudini tulburătoare și între mitologia română ș i
mitologiile franceză și italiană, în privința ursului, un alt mare giuvaer al codrilor

noștri. Ziua de 2 februarie "Stratenia" are aceeași semnificație cu "chandeleur" din
Franța ori "candelora" din Italia. Cerbul, regele încoronat al munților noștri, es te și
el prezent în cântecele și datinile străvechi, în heraldica și în mitologia românească,
asemenea multor altor și altor specii de vânat.
Depășind cu înțelepciune situațiile trecătoare, uneori co nflictuale, și
prejudecățile vremii, poporul român a ști ut să prețuiască și chiar să divinizeze
viețuitoarele, inclusiv pe cele aparent potrivnice intereselor sale de mult dispărute
din alte părți ale Europei. Relieful fragmentat, climatul general și solul fertil al
României au determinat, la rândul lor, existe nța unei extraordinare biodiversități
vegetale și animale, favorabile vieții sălbatice.
Pe fondul acestor binecuvântate condiții de mediu, legătura afectivă dintre
poporul român și sălbăticiunile Rom âniei, exemplificată din plin în istoria cultă și
cea po porană, ca de altfel și în mitologia autohtonă, și -a spus convingător cuvântul.
Consecvenți acestor convingeri ce vin din trecut, așadar unei concepții tradiționale
despre vânat și vânătoare, garantăm generațiilor viitoare moștenirea primită de la
înaintaș i. Acesta a fost și rămâne crezul generațiilor de manageri și vânători
contemporani.

Expozițiile de vânătoare

De fapt, expozițiile de trofee de vânat dobândite prin vânătoare au
reprezentat o alt ă modalitate de continuare a instruirii vânăt orilor în privința
calității acestor trofee, care reflectă relativ corect atât valoarea genetică și
vigurozitatea vânatului purtător, cât și evoluția acestora în timp .
Din 1930, de la Leipzig și până în prezent , România a participat la cele mai
importan te expoziții internaționale și mondiale de vânătoare, bucurându -se constant
de un loc fruntaș în privința numărului de medalii de aur dobândite și, mai ales, în
privinț a recordurilor mondiale omologate. Astfel:
• la Leipzig, în 1930, a dobândit trei recorduri: de cerb (K. Kosch), de căprior (E.
Witting) și de mistreț;
• la Berlin, în 1937, a dobândit două recorduri: de capră neagră (141,10 pct. C.I.C.
– A. Hesshaimer) și de blană de urs (G. Kornis);
• la Florenț a în 1964, a dobândit încă două recorduri mondiale: la mistreț (138,28
pct. C.I.C. – E. Fazecaș) și la blană de urs (414 pct. C.I.C. – I. Sima);

• la Novi Sad, în 1967, a dobândit inegalabilul record mondial la craniu de pisică
sălbatică (de 21,40 pct. C. I.C. – I. Anton), dar și noi recorduri: la ce rb comun
(243,17 pct. C.I.C. – I. Manelescu), la craniu de urs (64,10 pct. C.I.C. – V. Grigoriu)
și la craniu de lup (43,90 pct. C.I.C.);
• la Budapesta, în 1971, a dobândit trei noi recorduri mondiale: la craniu de urs
(65,75 pct. C.I.C. – I. Manelescu) și la craniu de lup (44,17 pct. C.I.C. – V.
Grigoriu);
• la Torino, în 1972 și în 1973, prezența României a fost elogiată pentru valoarea
trofeelor nou dobândite pr ezentate;
• la Ceske – Budejovice, în 1976, România a primit medalia onorifică, omologând
încă două noi recorduri mondiale: la craniu de urs (66,15 pct. C.I.C. – I. Grama) și
la blană de urs (465,28 pct. C.I.C. – N. Ceaușescu).
• la Marsilia, în 1977, Ro mânia a înregistrat doar rezultate remarcabile, fără a
omologa alte noi recorduri;
• la București, în 1978, a dobândit încă un record mondial, la blană de urs (598,53
pct. C.I.C. – N. Ceaușescu).
• la Nitra, în 1980, România a primit medalia "secera de a ur" cu diplomă,
omologând încă două noi recorduri ale expoziției: la colți de mistreț (144 pct. C.I.C.
– N. Ceaușescu) și la blană de lup (172,64 pct. C.I.C. – G. Grigorea);
• la Plovdiv, în 1981, România a ocupat locul 2 după țara gazdă, ca număr de
meda lii obținute, dar a dobândit și recordul mondial la cerb (261,25 pct. C.I.C. – N.
Ceaușescu);
• la Brno, în 1985, România a mai omologat alte patru recorduri mondiale: la blană
de urs (687,79 pct. C.I.C. – N. Ceaușescu), la craniu de urs (68,30 pct. C.I.C . – N.
Ceaușescu), la blană de lup (180,02 pct. C.I.C. – N. Goicea) și la craniu de lup
(44,68 pct. C.I.C. – G. Grigorea);
• la Nürenberg, în 1986, România a omologat un nou record: la craniu de lup
(45,30 pct. C.I.C. – N. Șelaru) dar numai național;
• la București, în 1997, România a omologat, alte două noi recorduri mondiale: la
craniu de urs (69,47 pct. C.I.C. – O.S.P. Bârgăului) și blană de lup (186,17 pct.
C.I.C. – N. Goicea).
Palmaresul menționat concis reliefează cât se poate de convingător locul
României în ierarhia mondială a valorii trofeelor de vânat, motiv de mândrie
națională și stimulare a interesului vânătorilor pentru vânat de calitate.

Muzeele de vânătoare

În și mai mare măsură decât expozițiile de vânătoare, care au fost organizate
periodic, muzeele de vânătoare, care sunt instituții cu caracter permanent, și -au
adus contribuția la educarea vânătorilor, dar și a altor persoane interesate și a
publicului larg, în domeniul cineget ic. Muzeele au avut și au menirea de a reliefa
atât istor ia vânătorii, cât și preocupările actuale ale managerilor și vânătorilor în
privința vânatului, a metodelor și a mijloacelor de vânătoare.
În România, un astfel de Muzeu de vânătoare, al doilea de acest gen din
Europa, a fost organizat în pavilioanele di n Parcul Carol I, în anul 1931. Din păcate,
în 1940 acest muzeu a fost distrus într -un incendiu de proporții, dispărând o dată cu
trofeele și alte exponate de valoare cinegetică inestimabilă. În 1996 , ca urmare a
insistențelor reprezentanților A.G.V.P.S. d in România, s -a organizat la Posada –
Sinaia un alt muzeu național de vânătoare, mai întâi sub patronajul Ministerului
Culturii, apoi cedat administrației Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva. Acest
muzeu, reunește într -un singur loc un număr impresionant de trofee de vânătoare
din Carpați, arme de panoplie, tablouri, sculpturi și alte obiecte de artă ale
patrimoniului cinegetic. De asemenea, muzeul abordează simbolic și alte tematici,
cum ar fi isto ria cinegeticii din România, precum și istoria metodelor și mijloacelor
de vânătoare etc.

Vânăt oarea în America de Nord
Sistemul de vanatoare din America de Nord reflecta reactia emigrantilor la
sistemul anglo-saxon de vanatoare. Daca sistemul englez restrangea dreptul de vanatoare,
rezervandu-l unor alesi c are in primul rand sunt detinatori de terenuri , cel Nord American
este mult mai democratic. Dreptul de a purta arma si dreptul de vanatoare il are practic
orice cetatean. Numai in Statele Unite sunt peste 15.000.000 de vanatori inregistrati in
Asociatii de Vanatoare. Pe terenurile ce apartin statului poate vana oricine, achitand o
taxa modica. Autorizatiile de vanatoare (si eventual crotaliile pentru vanat mare) se pot
cumpara de la statiile de benzina sau din magazine.
Metodele de vanatoare sunt cele traditionale . Vanatoarea cu arcul este din ce in ce

mai populara si foarte multi dintre vanatorii traditionali devin si vanatori cu arcul.
Vanatoarea in America de Nord, inclusiv Alaska inseamna salbaticie si aventura
pentru cei ce iubesc sa mearga in cau tarea vanatului. Vanatoarea semnifica in primul rand
experimentarea naturii, inspirarea aerului curat, observarea animalelor in habitatul lor si
testarea abilitatilor in aer liber. Aici v anatorii sunt obligati sa respecte natura, speciile de
fauna salbatic a si oamenii, cu respect si bunatate. Actiunile vanatorii ii afecteaza in mod
direct si pe cei care nu vaneaza, de aceea cei care o practica se obliga sa respecte
comunitatile locale si s a aiba un comportament etic. O parte din fondurile survenite din
activitatea de vanatoare (impunerea unor taxe pentru armele de vanatoare) sunt utilizate
pentru managementul si conservarea faunei salbatice, dar si pentru cercetari in acest
domeniu. Pentru fiecare dolar incasat pe licentele de vanatoare si care intra in buge tul
statului, in Alaska se platesc trei dolari pentru a asigura managementul faunei salbatice.
Modelul de vanatoare Nord American si modul in care se acorda finantare pentru a
asigura u n bun management al faunei salbatice reprezinta o asigurare a continu itatii si a
conservarii speciilor de interes cinegetic si nu numai de -a lungul timpului.
Conceptia Nord Americana legata de vanatoare: „Un bun management al faunei
salbatice implica cost uri foarte ridicate, dar cumparand licente de vanatoare contribui dir ect la
gestionarea durabila si eficienta a speciilor de interes cinegetic”.
Vanatorii straini sunt rugati sa respecte regulile si etica, dar sa trateze corespunzator
oamenii din comuni tatile locale, cu precadere referindu -se la cei din Alaska.

Principalele specii care se pot vana in America de Nord sunt:

➢ Familia C ervidae

“Cerbul cu coada alba” sau “Cerbul de Virginia” (Odocoileus
virginianus), de marimea unui lopatar, este cel mai popular vanat al Americii. Aflat
in pragul extinctiei la inceputul secolului XX, a ajuns acum, ca rezultat al eforturilor
de conservare facute de vanatori, sa inregistreze cea mai numeroasa populatie din
istoria existentei lui. Asemanator acestuia este “Cerbul catar” (Odocoileus hemionus).

Cerbul cu coada alba Cerbul catar
(Odocoileus virginianus) ( Odocoileus hemionus)

Cerbul american sau “Wapiti” (Cervus canadensis), specie de top pe listele
vanatorilor nord americani si nu numai, este ruda americana a cerbului de la noi. Cele
mai mari exemplare se gasesc in subspecia din Canada ( Cervus canadensis roosevelti )

Cervus canadensis Cervus canadensis roosevelti

Caribu (Rangifer spp) locuitor al nordului continentului unde se gasesc
aproximativ 12 subspecii, traieste in carduri ce pot atinge zeci de mii de exemplare

Rangifer tarandus
Elanul ( Alces alces), cel mai mare reprezentant al familiei cervidelor si mai mare
vanat al Americii de Nord poate atinge aproape 900 kg si 2,5 m inaltime.

Alces alces (stanga – mascul, dreapta – femela)

➢ Familia U rsidae
Ursul negru (Ursus americanus) din Alaska pana in Florida si Mexic ursul
negru se simte acasa . Mai mic decat ursul grizly s -a adaptat mai usor la prezenta umana si
creste numeric.

Ursus americanus
Ursul brun (Ursus arctos horribilis) sau ursul grizzly atinge in general greutati
de pana la 500 kg. Subspecia Ursus arctos middendorffi de pe Coasta de Vest si din insula
Kodiac poate atinge 900 Kg.

Ursus arctos horribilis Ursus arctos middendorffi
Ursul alb (Ursus maritimus), pradatorul de varf al regiunilor arctice este cel mai
mare reprezentant al Familiei Ursidae.

➢ Familia F elidae

Puma (Felis concolor) cel mai mare reprezentant al familiei este bine
reprezentata in partea de Vest a continentului si Florida. Alti reprezentanti ai familiei ocupa
nordul (Felis lynx) si sudul (Felis rufus) continentului.

Felis concolor

Bizonul (Bison bison) simbolul Americii de Vest si al preeriei a ajuns de la circa
60.000.000 la mai putin de 1.000 de exemplare in 1830. Dupa numeroase eforturi de
conservare efectivele din libertate au crescut la 30.000 de exemplare in SUA si Canada.

Bison bison
Boul moscat (Ovibos moschatus) ocupa nordul Canadei si regiuni din Alaska a
avut o evolutie similara bizonului ajungand sub 500 de exemplare. Acum inregistreaza mai
mult de 25.000.

Ovibos moschatus
Antilocapra (Antilocapra americana) este locuitorul de marime medie al zonelor
deschise ale continentului.

Antilocapra americana
Din Familia Caprinae : Ovis canadensis, Ovis dalli, Amotragus lervia si
Oreamnos americanus locuiesc muntii si dealurile din Sud pana in Nordul
continentului.

Ovis canad ensis Oreamnos americanus

Rezumat
Această unitate de învățare are rolul de a prezenta aspecte privind vanatoarea in
America de Nord, principalele specii de interes cinegetic care se vaneaza, precum si
caracteristicile biolo gice, etologice si cerintele ecologice ale acestora. De asemenea, sunt
analizate aspectele privind vanatoarea, principalele zon e si speciile de interes cinegetic care se
vaneaza in cadrul acestora.
Astfel, studenților le sunt prezentate detaliat aspecte p rivind modelul de desfasurare a
vanatorii, caracterizarea speciilor care se vaneaza si restrictiile care sunt impuse in cadrul
desfasurarii vanatorii.
Toate noțiunile introduse în această a sasea unitate de învățare sunt utile atât în
înțelegerea următoare lor unități de învățare, dar mai ales la rezolvarea testelor de evaluare /
autoevaluare, respectiv a temelor de control.
VANATOARE A IN AMERICA DE SUD

Introducere
Daca Africa este continentul „SAFARI -ului” si al „BIG FIVE ”, America de Sud este
vazuta ca un paradis al vanatorii la vanatul mic.
Sistemul de vanatoare in America de Sud se bazeaza pe concesionarea
fondurilor de vanatoare sau teritorii private.
Sturzi, prepelite, turturele, porumbei ca si rate, gaste si alte specii acvatice se
gasesc in numar impresionant in acest continent. Metodele de vanatoare sunt diverse dar
se prefera vanatoarea cu caini de aret si caini aportori.
Vanatoarea la vanat mare se bazeaza in special pe specii introduse: cerb (introdus
din Europa in 1910) si lopatar, axis (introdus din Asia la inceputul secolului XX),
mistret, bivol si antilope . Capra resalbaticita este o alta optiune. La acestea se adauga
cougarul ca specie autohtona.

Vânătoarea în America de Sud
Vanatoarea in America de Sud poate sa fie divizata in functie de tarile cele mai
renumite unde se organizeaza vanatori. Acestea sunt: Argentina, Bolivia, Paraguay si
Uruguay.
In ultimul secol vanatoarea la turturele a devenit o vanatoare foarte apreciata de cei ce o
practica. Exista doua tipuri de vanatori c are se practica in S.U.A, vanatoarea turturelelor
domesticite (America de Nord) si vanatoarea turturelelor aflate in salbaticie (America de Sud).

1. Argentina

Spre deosebire de America de Nord unde se impune ca vanatorul sa se limiteze la 30
de pasari pe z i, iar sezonul de vanatoare la turturele este foarte scurt, in Argentina nu exista
limita de vanatoare atat pentru numarul de pasari impuscate pe zi, cat nici pentr u sezonul de
vanatoare. Numai in Cordoba sunt estimate peste 50 de milioane de turturele.

Reprezinta paradisul iubitorilor vanatorii la pasari. Se organizeaza un adevarat Safari de la
Nord catre Sud, pe o distanta de 3000 de mile. Oamenii din comunitatile locale sunt foarte
implicati in organizarea acestor vanatori si sunt foarte bine prega titi. Oferta de vanatoare la
pasari cuprinde turturele, porumbei, potarnichi, rate si gaste. Speciile de rate care se pot regasi
sunt: Neta peposaca, Amazonetta brasiliensis, Anas flavirostris, Dendrocygna viduata,
Dendrocygna autumnalis, Dendrocygna bico lor, Anas bahamensis, Anas platalea,
Heteronetta atricapilla, Callonetta leucophrys .
Habitat ul in Argentina este perfect pentru speciile mentionate si nu exista presiune
din partea vanatorilor locali, numarul acestora este foarte redus. Cordoba, reprezint a cel mai
bun loc din lume unde se poate vana Zenaida auriculata pe tot parcursul anului. Se

organizeaza Trek Safari, reprezentand pachete de cate 4 zile de vanatoare si beneficiind de
ghizi foarte bine pregatiti.
In Argentina se regasesc de asemenea cele mai bune locuri de vanatoare la rate si
gaste. Vanatoarea se desfasoara dimineata si seara, pe parcursul a 4 zile.
Se organizeaza si vanatori la specii de vanat mare in diferite provincii ale tarii:
Buenos Aires, La Pampa, Muntii Patagoniei si in Nordul tarii. Speciile care se vaneaza sunt:
cerbul rosu, cerbul axis, cerbul lopatar, mistretul ru s, puma, capra resalbaticita, bivolul de apa
etc.

2. Bolivia

De asemenea acesta tara este renumita pentru incredibilul numar al turturelelor si
porumbeilor. Se organizeaza vanatori la aceaste specii, dar si la rate. Insa aici exista sezoane
de vanatoare stabilite pentru fiecare specie. Numarul porumbeilor care migreaza din Brazilia
in luna Mai atinge numarul de aproximativ 20 de milioane. Acestia se opresc in Bol ivia pentru
a se hrani. Cea mai renumita regiune pentru vanatoare este Gran Chaco, acolo unde dimineata
si seara se pot vedea sute de mii de pasari intr -un singur loc.

3. Paraguay si Uruguay

Si aici se prezinta un numar ridicat al porumbeilor si al turtu relelor, de asemenea sunt
organizate vanatori pe parcursul a 4 zile, dimineata si seara. Vanatorii se afla sub indrumarea
unor oameni foarte bine pregatiti, care ii insotesc pe tot pa rcursul celor 4 zile de vanatoare.

Perioada de vanatoare este limitata, d e obicei din aprilie pana in august.

Rezumat
Această unitate de învățare are rolul de a prezenta aspecte pri vind vanatoarea in
America de Sud, principalele specii de interes cinegetic care se vaneaza, precum si
caracteristicile biologice, etologice si cerintele ecologice ale acestora. De asemenea, sunt
analizate aspectele privind vanatoarea, principalele zone si speciile de interes cinegetic care se
vaneaza in cadrul acestora.
Astfel, studenților le sunt prezentate detaliat aspecte privind modelul de d esfasurare a
vanatorii, caracterizarea speciilor care se vaneaza si restrictiile care sunt impuse in cadrul
desfasurarii vanatorii.
Toate noțiunile introduse în această a sasea unitate de învățare sunt utile atât în
înțelegerea următoarelor unități de învă țare, dar mai ales la rezolvarea testelor de evaluare /
autoevaluare, respectiv a temelor de control.
VÂNĂTOARE A ÎN AFRICA

Introducere
Africa este continentul celor mai multe povesti de vanatoare. C u o fauna deosebit
de bogata, in special de mamifere mari descrisa de cei mai importanti descoperitori si
vanatori ai continentului, a inspirat dorinta de senzational a vanatorilor de pretutindeni .

Spatiu colonial al puterilor europene a imprumutat de la acestea sisteme de vanatoare care au
fost adaptate faunei locale si care s -au mentinut pana astazi.
Cel mai mare continent din lume, Asia, adaposteste si forme diferite de
organizare a vanatorii. In nordul continentului se mai intalnesc firme de vanatori
profesionisti derivate din fostele cooperative ale imperiului sovietic. Rusia are o
singura agentie de vanatoare care se ocupa de vanatoarea cu vanatori straini pe intregul
teritoriul tarii.
Australia si Noua Zeelanda sunt cele mai cunoscute zone de vanatoare din
aceasta parte a lumii. Aici vanatoarea se desfasoara pe terenuri concesionate sau
proprietate privata. Cu exceptia catorva specii de cangur care au profitat si au crecut
numeric ca urmare a apa ritiei unor culturi agricole, celelalte specii de marsupiale sunt
protejate.

Vânătoarea în Africa
Africa este astazi celebra pentru “SAFAR I” si “Cei 5 Mari”. Se platesc sume
fabuloase pentru aceste tipuri de vanatori in Africa, insa vanatorii sunt nelipsiti in tot decursul
desfasurarii sezonului de vanatoare.

„Cei 5 Mari” (Big Five)

Tarile unde se pot gasi toate animalele din grupa Big Five sunt: Namibia, Africa de
Sud, Kenia, Tanzania, Bot swana, Republica Democrata Congo.

1. Leul (Panthera leo ) eng. lion

Mascul leu Femela leu

Greutate: Masculi: 190 – 225 kg.
Femele: 110- 135 kg.
Inaltimea la sold: 1 – 1.2 m
Lungimea: 1,6 -2,0 m; coada: 70 – 100 cm.
Gestația: 3 si 1/2 luni.
Număr de pui: 2-4 (6).
Durata de viata: Masculi: 12 ani.
Femele: 15 – 20 ani.
Identificare: Femelele sunt mai mici decât masculii si nu au coama. La masc uli coama
începe sa fie sesizabila după un an si jumătate si ajunge la o dezvoltare completa la cinci
sase ani. Sunt zone in care masculii adulți nu au coama (ex. Parcul Național Tsavo – Kenia).
Voce: Leii folosesc vocea pentru delimitarea teritoriului si pentru contactul cu
ceilalți membri ai grupului. Vocea este foarte put ernica si se aude pana la 5 km si chiar mai
mult.
Habitat: divers dar prefera savana si zonele slab împădurite
Etologie: Acolo unde nu e deranjat vânează atât ziua cat si noaptea cu vârfuri de
activitate dimineața devreme si seara târziu. Are un comportament social pronunțat,
grupurile fiind formate din femele înrudite (2 – 6, pana la 12), puii lor si unul sau
mai mulți masculi (1 -3 pana la 6) care nu sunt inruditi cu femelele. In timp ce tinerele
femelele raman de obicei in teritoriul grup ului toata viata, masculii tineri sunt sunt obligați
sa paraseasca teritoriul la 2 – 3 ani si sa duca o viata nomada pana când sunt destul de
puternici incat sa învingă conducătorul (conducătorii) altui grup sa fie acceptați de
femele si sa ia conducerea acestuia.
Teritoriile grupurilor sunt cuprinse de obicei intre 20 si 400 km2 in funcție de
mărimea grupului si densitatea prăzii. Femelele devin nomade numai când grup ul devine
prea mare si se divide sau câteva femele tinere stabilesc un nou teritoriu in vecinătatea c
elui vechi. Marcarea teritoriului se face cu urina, cu secreția glandelor anale si interdigitale
si prin răgete . Când conducerea grupului este cucerita de noii masculi, puii sunt omorați
pentru a provoca intrarea in călduri a femel elor si promovarea propriilor gene. Leii se
odihnesc 16 – 20 ore pe zi in special in timpul zilei pentru a evita căldurile amiezei . De
obicei evita confruntarea cu omul dar apropierea pe jos de leoaicele cu pui poate fi
foarte periculoasa. Leii vânează la pânda sau se furiseaza in apropierea prăzii sub 20 de

metrii înainte de a declanșa atacul. Ei ating o viteza de 50 – 60 km /ora dar urmăririle
mai lungi de 200 – 300 de metrii sunt rare. Femelele vânează mai mult decât masculii dar
aceștia se hrănesc primii. Masculii sunt mai toleranți la hrănire cu puii decât cu femelele in
special când sunt prazi mai mici. De regula masculii asigura integritatea teritoriului in
timp ce femelele asigura hrana.
Mortalitatea in rândul puilor este mare (50 – 60 % in primul an) si se datorează in
special foametei si infanticidului masculilor nomazi.
Repr oducerea: femelele au primul rând de pui la trei, patru ani. Daca puii nu mor femelele
intra din nou in călduri din doi in doi ani. Daca puii mor ele pot intra iar in călduri la patru
saptamani . Puii au 1-2 kg. la naștere si deschid ochii la doua saptamani. Mananca
prima data carne la sase saptamani si devin adevarati vanatori la doi ani. Creșterea
continua pana la 4-5 ani când ating maturitatea.
Hrana: Selectarea prăzii depinde de speciile disponibile, habitat si anotimp. Leii
ucid de regula prăzile mari prin strangulare si sufocare. Pot consuma cantitati impresionante
de hrana pe stomacul gol (40 kg carne un masc ul si 27kg carne o femela). De patru ori mai
mult decât necesarul zilnic. Este o adaptare a prădătorilor care nu pot fi nici o data siguri ca
vor avea o prada si ziua următoare. O astfel de masa este urmata de o perioada lunga de
repaus.
Prădarea: In afara leilor omorați de lei, cei bătrâni sau bolnavi pot fi omorați si
mancati de hiene. Puii pot fi omorați când sunt singuri de hiene, leoparzi sau șacali. Si
turma de bivoli poate omora puii mici.

2. Leopardul (Pantera pardus)eng. leopard

Leopard
Greutate: Masculi: 50 – 80 kg.
Femele: 35 – 55 kg.
Inaltimea la sold: 60 – 70 cm.
Lungimea: 1,2 -1,8 m; coada: 70 – 100 cm.
Gestația: 3 si 1/2 luni.
Număr de pui: 2-4.
Durata de viata: 12 -15 ani.
Identificare: Leopardul are un colier de pete si dungi la baza gatului. Restul corpului
este acoperit de pete pe fond alb gălbui. Are coada lunga, aproximativ 2/3 din lungimea
corpului si alba pe partea din jos. Apar si leoparzi mela nistici (pantere negre) datorita unor
gene recesive.
Vocea: Este folosita ca semnal de avertizare in delimitarea teritoriului, in tinerea la distanta
a altor prădători sau de femele pentru chemarea puilor.
Habitat: Sunt animale oportuniste ce folosesc o mare varietate de habitate si altitudini.
Etologie: Activi in special noaptea pot vana si in timpul zilei in zonele liniștite. Atât
masculii cat si femelele sunt animale soli tare si teritoriale. Teritoriile masculilor sunt de
regula mai mari si pot sa se suprapună peste teritoriile mai multor femele. Animalele
adulte se evita cu excepția perioadei de împerechere. Marcarea teritoriului se face
cu urina, cu secreția glandelor anale si interdigitale si prin răgete. Leoparzii imprastie
urina pe tufele, pietrele sau arborii folosiți pentru marcaj, isi ascut ghearele pe scoarța si

isi anunța sonor prezenta când pleacă la vanatoare sau termina vanatoarea. Nu sunt
specializați in vanatoare; se furiseaza aproape de prada (5-10 m.) după care ataca cu o
viteza ce poate atinge 60 de km /ora. Urmăririle prăzii nu sunt lungi cu excepția cazurilor
in care sunt aproape siguri ca vor dobora prada. Când animalul vânat este mai mare si nu
poate fi consumat in întregime pe loc, leopardul va încerca sa -l urce intr-un copac pentru a
prevenii pierderea lui in favoarea hienelor sau leilor.
Reproducerea: poate avea loc in ori ce perioada a anului când femela intra in călduri.
Atunci ea marchează teritoriu si da informația de „apta pentru reproducere”. Împerecherea
se face de obicei cu masculul dominant al teritoriului. Puii consuma prima data carne la
sase saptamani , vânează animale mici la 10 luni si sunt vanatori independenți la un an si
jumătate . La aceasta vârsta masculii parasesc teritoriul.
Hrana: vânează si iepurele african sau guineafowl(o pasare de dimensiunile unei
potârnichi) dar si multe din speciile de antilope, porci sălbatici, maimuțe si animale
domestice .
Prădarea: adulții sunt uneori omorați de lei iar puii sunt vulnerabili si pot fi omorați de lei,
hiene si șacali. In anii 60 si 70 se vânau peste 60.000. de leoparzi pentru blana

3. Elefantul (Loxodonta africana) eng. – Elephant, swahili – Tembo

Elefant african
Greutate: Masculi:4000 – 5000 kg.
Femele: 2500 – 3500 kg.
Inaltimea: 2,7 – 3.2 m.
Gestația: 22 luni.
Număr de pui: 1 rar 2.
Durata de viata: 60 ani
Identificare: cel mai mare mamifer terestru, cu masculii mult mai mari decat femelele .
Fildesii devin vizibili la 2 -3 ani si cresc intreaga viata. Recordul de lungime pentru fildesi
este de 3,5 m iar pentru greutate de 106 kg.
Vocea: este diferita in functie de ceea ce vrea sa comunice. Poate comunica si pe
frecvente joase si foarte joase dar si pe frecvente ce pot fi auzite de om.
Habitat: variat, de la savana la padurile montane.
Etologie: Atat diurn cat si nocturn elefantul traieste in grupuri familiale de 10 – 15
indivizi, constituite din fe mele inrudite si pui si tineret, conduse de o femela batrana.
Uneori mai multe grupuri familiare se une sc si formeaza grupuri mari de pana la 200 de
exemplare. Ei petrec pana la 16 ore pe zi hranindu-se, vizitand locurile de adapat si scaldat,

stropindu- se cu praf si frecandu-se de arbori pentru curatirea pielii de paraziti. In general
elefantii dorm in picioare numai cei mici dorm culcati. Cand densitatile sunt mari pe
suprafete relativ restranse, pot provoca distrugeri considerabile vegetatiei si implicit celorlalte
specii de animale. In unele zone sunt necesare recoltari pentru tinerea sub control a
populatiei si mentinerea biodiversitatii.
Repr oducerea: Masculii parasesc cardul natal la 12 – 15 ani si formeaza carduri separate. Ei
incep sa concureze pentru reproducere in jurul varstei de 25 de ani in timp ce femelele intra
prima data in calduri la 10 – 11 ani. Puii cantaresc cca. 100 kg la nastere.
Hrana: consuma ca adult 135 – 180 kg. de hrana pe zi si 135 – 270 litrii de apa.
Pradatori: leii, hienele si crocodilii pot omori elefanti dar numai daca sunt bolnavi sau pui.

4. R inocerul alb (Ceratotherium simum) eng. – White rinoceros; swahili –
Kifaru

Rinocerul alb

Greutate: Masculi: 2000 – 2300 kg.
Femele: 1500 kg.
Inaltimea: 1,65 – 1.8 m.
Lungime: 3,4 – 3,8 m; coada de 1,0 m.
Gestația: 16 luni.
Număr de pui: 1.

Durata de viata: 30 – 40 ani.
Descriere: Mult mai mare decat rinocerul negru si chiar mai mare decat hipopotamul are
silueta mai supla. Are primul corn in medie de 60 cm la maturitate. Cel de-al doilea corn
este mult mai mic, sub 30 cm. (cca. 6.000.ex)
Habitat: animal tipic de savana.
Etologie: Masculii adulti sunt in general solitari si teritoriali. Ei isi suprapun teritoriile
peste teritoriile mai multor femele. De si pare un animal greoi el poate atinge aproape 30 de
km./h la trap si 40 de km/h la galop. Spre deosebire de de rinocerul negru, pui ul rinocerului
alb fuge in fata mamei pentru a fi mai bine aparat de aceasta.
Repr oducere: are loc tot timpul anului. La fatare puiul are 70 – 80 de kg.
El suge circa un an desi incepe sa manance iarba la doua luni. Inainte de nasterea noului pui
cel varsnic se separa de mama si se ataseaza la o femela fara pui sau cu altii pui de varsta
apropiata.
Hrana: paste in special iarba verde.
Pradatori: leii si hienele ataca puii care sunt aparati de mama.

5. Bivolul african (Syncerus caffer) eng. – Buffalo, swahili – Nyati sau Mbogo

Bivolul african

Greutate: Masculi – 600 – 800 kg.

Femele – 500 kg.
Inaltimea: 1,4 – 1.6 m.
Lungime: 1,8 – 2,5 m; coada de 60-70 cm.
Gestația: 11,5 luni.
Număr de pui: 1.
Durata de viata: 15 – 20 ani.
Descriere: forma tipica de bovina, de culoare maro inchisa spre negru, cu coarne foarte
puternice.
Habitat: de la savana la padurile montane in apropierea apei.
Etologie: Activ atat ziua cat si noaptea bivolul este un animal gregar ce ocupa un teritoriu
larg in care se gaseste apa in care se sca lda si se adapa zilnic. Masculii batrani se grupeaza in
carduri mici sau raman solitari. Exista doua ierarhi separate pentru masculi si femele in card
. Femelele cresc in ierarhie o data cu fatarea viteilor. Masculii parasesc grupul natal la varsta
de trei ani dar pot ramane in cardul mare. Ei devin dominanti la
7-8 ani cand incep sa participe la reproducere. Cardurile de bivoli sunt insotite de starcul de
cireada care aduna insectele de pe piele.
Repr oducerea: exista un varf al fatarilor in sezonul ploios cand iarba proaspata ofera
suficienta hrana incat cresterea viteilor sa fie mai usoara. Vacile au primul vitel la 5 ani si apoi
din doi in doi ani.
Hrana: iarba si tufele de arbusti. Beau 30 – 40 de litrii de apa pe zi.
Pradatori: leii sunt principalii pradatori ai bivolilor. Ori cum apararea oferita de card este
formidabila si numai cand pot izola un individ sunt sanse de izbanda. Chiar si izolat un
mascul este un adversar de temut pentru un grup de lei. Hienele si crocodilii ataca uneori
femele si vitei s au animale bolnave.

SAFARI
Safari (din arabă : safar , însemnând călătorie ) este o expediție de vânătoare , care se
desfășoară în general în Africa orientală, în scopul prinderii unor mamifere mari ( elefanți , lei
etc.).

Safari, ca ramură distinctă a vănătorii, a fost promovat ă de autorul american Ernest
Hemingway și președintele Theodore Roosevelt . Aceasta se referea la o călătorie de câteva zile
sau chiar săptămâni prin junglă, în încercarea de a vâna o pradă mare. În prezent, termenul este
folosit cu referire la diverse tururi prin Parcurile Național e Africane, în care pot fi urmărite sau
vânate animalele sălabatice.
Vânătorii sunt de obicei turiști, însoțiți de ghizi localnici profesioniști. Un tip special de
safari este solo -safari, pentru care vânătorul trebuie să -și însușească de unul singur toate
permisele , pregătirile și echipamentul. Printre vânătorii de trofee, cei care au întreprins expediții
de acest tip primesc cea mai mare admirație.
Safari -ul fotografic , expediția de fotografiere a naturii sălbatice, este la ora actuală din
ce în ce mai popular. Termenul sinonim de "vănătoare fără sânge" pentru acest tip de expediție a
fost folosit pentru prima dată de fotograful polonez Włodzimierz Puchalski .

Vânătoare a în Asia

Ovinele si caprinele fac faimosi muntii si podisurile Asiei. Marco Polo, Oaia albastra
si Oaia de zapada, Ibexul, Tur si Urial sunt printre cele mai apreciate specii pentru vanatori.
Ursul brun si ursul negru asiatic, lupul si rasul fac parte din carnivorele ce se pot vana in
Asia. Tigrul insa este complet protejat.
Cervidele sunt reprezentate de: elan, cerb, maral, axis, caprior siberian etc.
Mai putin cunoscuti dar la fel de periculosi ca bivolul african sunt speciile de bivol din
Asia: gaur, banteng si bivolul de apa.
Vanatoarea de mistreti este de asemenea foarte populara pentru vanatorii straini,
deoarece m ulte tari sunt musulmane si nu mananca carne de porc, populatia locala
nefiind interesata sa vaneze aceasta specie.
Vanatoarea de pasari se bazeaza pe numeroase specii de gaste si rate, cocos de
munte si de mesteacan, sitari si becatine, fazani, potarnichii si prepelite
Comertul cu specii salbatice, in special cu cele folosite in medicina traditionala
chinezeasca, pune mari probleme in ceea ce priveste conservarea faunei salbatice.
Principalele zone in care se vaneaza sunt: Mongolia, Iran, Rusia, Kazakhstan, Nepal,
Tajikistan si Pakistan.

1. Mongolia

Speciile: argali de Altai, argali de Hangai si argali de Gobi;
Perioada: Iulie – Noiembrie;

Numarul anual de autorizatii de vanatoare este limitat la 40, autorizatia se cumpara cu
2-3 ani in avans pentru argali de Altai. Vanatoarea este dificila, presupu ne o buna conditie fizica
si psihica a vanatorului daca doreste sa obtina un trofeu valoros.

Specia: Capra ibex;
Perioada: Iulie – Octombrie;

Aceasta specie se regaseste in lantul Muntilor Altai. Este nevoie de o foarte buna
pregatire psihica si fizica, deoarece conditiile din teren sunt foarte dificile, iar vanatoarea este
uneori istovitoare. Chiar daca sezonul de vanatoare se deschide in luna Februarie, este
recomandat ca vanatoarea sa se desfasoare incepand cu luna Iulie pentru a evita accidentele
datorate intemperiilor.

Specia: Capriorul siberian;
Perioada: August – Octombrie;
Sunt organizate vanatori pentru acesta specie in Nordul Mongoliei, acolo unde padurile
alterneaza cu zonele deschise si cu zonele cultivate. Metoda de vanatoare practicata este la
dibuit. Pe perioada zilei se poate vana cocosul de mesteacan si potarnichea.

2. Iran

Specia: Persian Ibex, 2 specii de Gazelle, cerbul lopatar de Mesopotamia, maral, urs, lup,
leopard, ghepard, porc mistret;
Perioada: Octombrie – Martie;
Vanatoarea in Iran a fost inchisa pentru mai bine de 20 de ani. Acum ea reprezinta un
adevarat rai al vanatorilor.
Ibexul de Persia are cel mai frumos trofeu din lume, cu peste 130 de cm lungime a
coarnelor. De precizat ca porcii mistreti se vaneaza din masina.

3. Rusia

Speciile: Urs, Elan, Oaia de zapada;
Perioada: 10 – 20 Mai (urs); Septembrie – Octombrie (urs, oaie de zapada si elan);

Vanatoarea se desfasoara in zona Kamchatka, iar vanatorul are posibilitatea sa impuste

de la 3 la 10 ursi zilnic pentru a avea astfel de unde sa aleaga un trofeu valoros. Fiecare urs
impuscat este platit. Incepand cu la al doilea urs impuscat se acorda reduceri de pret.
Exemplarele de elan sunt foarte mari, iar vanatoarea la aceasta specie este considerata a fi cea
mai frumoasa din Rusia . De asemenea regiunea este renumita pentru oaia de zapada.

Speciile: Cocos de mesteacan, Cocos de munte;
Perioada: 20 Aprilie – 5 Mai;

Aceas ta vanatoare este organizata la 200 de km departare de Moscova, in regiunea Rjazaj.
Vanatoarea are loc sub stricta supraveghere a specialistilor locali. Arma de vanatoare se
imprumuta de la vanatorii locali, iar distanta de tragere este stabilita la 20 -30 m.

Speciile: Tur, Capra neagra;

Perioada: Septembrie – Decembrie;

Zona unde se desfasoara vanatoarea este situata in Muntii Caucaz. Vanatoarea se face
sub supravegherea ghizilor locali si a unor vanatori. Vanatorul trebu ie sa fie bine pregatit fizic si
psihic deoarece efortul depus este foarte ridicat. In aceasta zona se pot vana si capre negre.

Tur Capra neagra
Specia: Maral;
Perioada: Septembrie – Decembrie;

Vanatoarea se desfasoara la granita cu Nordul Mongoliei in cea mai salbatica zona a
Siberiei. Zona unde are loc vanatoarea este de aproxim ativ 15000 de ha si are o concentratie
extraordinara de exemplare. Coarnele acestor exemplare sunt utilizate de catre chinezi in
medicina traditionala. In zona Moscova si in zona Baikal acesta este vanat din Septembrie pana
in Ianuarie.

Maral

4. Kazakhstan

Speciile: Maral, Capra Ibex;
Perioada: Septembrie – Decembrie;
In zonele Dzungarskie Alatua,Tokhty, Zaisan si Taldy Khurgan (Dzungaria) se
presunpune ca exista cele mai mari trofee de maral din lume . Recordul mondial de 18 kg a fost
vanat in Kazakhstan. In mod normal in aceste regiuni sunt vanate exemplare cu trofee de 13 -14
kg. Capra Ibex poate de asemenea sa fie vanata in aceste zone.

Maral

5. Nepal

Speciile: Thar de Himalaya, Oaia albastra;
Perioada: Octombrie – Noiembrie; Martie;

Vanatoarea in acesta tara si la aceste specii presupune deplasarea in Muntii Himalaya la
altitudini care variaza intre 4500 – 5000 m. Vanatorii trebuie sa fie foarte bin e pregatiti, de cele
mai multe ori li se iveste doar o sansa de a trage, dupa eforturi fizice foarte mari depuse pentru a
ajunge in acea zona de tragere.

6. Tajikistan

Speciile: Marc o Polo, Urialul Afghan, Ibex;
Perioada: Octombrie – Martie;

Se vaneaza la altitudini cuprinse intre 2000 si 5500 m, se poate vana si calare. Vanatorii
au nevoie de aclimatizare si de antrenamente inainte de vanatoarea propriu -zisa. Exista ghizi
experimen tati care se ocupa de pregatirea lor. Acestia, de asemenea se ocupa si de indentificarea
locurilor unde este situat vanatul si stabileste metoda de vanatoare in functie de conditia psihica a
vanatorului si de starea lui de oboseala fizica.

7. Pakistan

Speciile: Markhor, Urial, Sind si Ibexul de Himalaya;
Perioada: Noiembrie – Martie;

Vanatoarea se desfasoara la altitudini variate. Este nevoie de pregatire fizica. Se
poate vana si calare. Preturile pentru vanatoare sunt destul de ridicate.

Rezumat
Această unitate de învățare are rolul de a prezenta aspecte privind vanatoarea in Asia, cu
principalele zone unde se poate vana si speciile de interes cinegetic care se vaneaza in cadrul
acestora.
Astfel, studenților le sunt prezentate detaliat aspecte privind modelul de desfasurare a
vanatorii, speciile care se vaneaza si modul de desfasurare a vanatorii, precum si sezonul de
vanatoare in care aceasta este permisa.

VÂNĂTOAREA ÎN AUSTRALIA

Vanatoarea se face in special asupra speciilor introduse, salbatice sau salbaticite,
care provoaca pagube culturilor agricole si pun in pericol speciile autohtone provocand si
distrugeri ale habitatului. Speciile introduse au avut o dezvoltare exploziva intr-un mediu
fara pradatori si tind sa modifice sau sa distruga ecosistemele in care se dezvolta
necontrolat. Singurii pradatori sunt crocodilii , acestia traiesc in zonele tropicale si sunt de
asemenea protejati.
Speciile care se vaneaza in Australia sunt: banteng, 2 specii de bivoli ,
diferite specii de cervide, vulpi, iepuri si iepuri de vizuina ca specii salbatice introduse.
Dintre speciile resalbaticite se vaneaza: camile si vaci, cai, magari, porci, caini si
pisici. Pentru aceste specii nu exista limita de recolta.
In parcurile nationale din Australia se organizeaza vanatori in perioadele in care sunt
inchise pentru public.
In Noua Zeelanda sunt populare vanatorile de capra neagra (cea mai mare populatie de
capre negre din lume se afla aici), tahr, cerb si cerb lopatar.
Fermele si complexele de vanatoare sunt bine reprezentate si obtin rezultate
impresionante. Australia este renumita pentru cele mai multe specii de serpi veninosi din lume,
dar si cei mai letali, de aceea vanatorii sunt expusi unui pericol permanent.
Legile australiene pentru armele de foc sunt foarte stricte, de aceea nu sunt permise
armele se miautomate.
In Australia se organizeaza Safari de cate 4 -14 zile de vanatoare la speciile: gasca, rata,
porc si bivol. Acest Safari cuprinde vanatori alternate pe zile la toate speciile mentionate. Aceste
vanatori sunt organizate in Nordul Australiei sub indrumarea unor oameni foarte bine pregatiti.

In ceea ce priveste bivolii, in Australia se pot regasi 2 tipuri: bivolul de rau cu coarne
curbate si bivolul de mlastina cu coarnele lasate pe spate. Acestia pot fi vanati dimineata.
Numarul porcilor salbat ici este in crestere, de aceea nu exista limita pentru numarul de
exemplare ce urmeaza sa fie vanate. Fiind o specie considerata prolifica si din cauza lipsei
pradatorilor naturali, pentru acestia s -a stabilit un sezon de vanatoare de 7 luni.
Ratele si ga stele se regasesc de asemenea in Nordul Australiei si se vaneaza dimineata.

Rezumat
Această unitate de învățare are rolul de a prezenta aspecte privind vanatoarea in
Australia, speciile de interes cinegetic care se vaneaza in aceasta tara sunt preze ntate sumar.
Astfel, studenților le sunt prezentate detaliat aspecte privind modelul de desfasurare a
vanatorii, speciile care se vaneaza si modul de desfasurare a vanatorii, precum si sezonul de
vanatoare in care aceasta este permisa.
Toate noțiunile int roduse în această a saptea unitate de învățare sunt utile atât în
înțelegerea următoarelor unități de învățare, dar mai ales la rezolvarea testelor de evaluare /
autoevaluare, respectiv a temelor de control.