Relatii Ec onom ie Internationale Grupa: ​ 3 Profesor Coordanato r: ​ Cristureanu Cri stiana Cuprins Capitolul 1. Tranzactii le internationale in… [610723]

Lucrare Licenta

Student:
​
Mitroi Cosm in Alexandru

Facultatea:
​
Relatii Ec onom ie Internationale

Grupa:
​
3

Profesor Coordanato r:
​
Cristureanu Cri stiana

Cuprins

Capitolul 1. Tranzactii le internationale in contextul internationalizarii si

globalizarii economie i

1.1 Aspecte teoretice

Tranzactiile comerciale in contextul internationalizarii si globalizarii economiei

Importanta afacerilot inernationale a inceput sa fie remarcata incepand din anii 30 cand

decretul Smoot-Hawly, elaborat in speranta intaririi fortei economice internationale a SUA, a

crescut indatoririle importatorilor scazand volumul de bunuri aduse pe teritorul acesteia.

Comertul s-a derulat la nivel international si in secolele trecute insa nu a avut acelasi

impact asupra natiunilor cum s-a intamplat in ultimii 20 de ani. In decursul acestei perioade

volumul comertului international crescand de la 200 miliarde la 6 triloane USD, investitiile

straine directe crescand de la 211 miliarde la peste 1,8 trilioane USD in 2002.

Afacerile internationale formeaza o retea de legaturi economice globale pe intreg

globul, legand intre ele toate tarile, institutiile si persoanele. Tendinta de trecere de la

internationalizare la globalizarea economiei a luat nastere in a doua jumatatate a secolului al

XX-lea, aceasta avand impact asupra tranzactiilor comerciale si a investitiilor in strainatate.

Tranzactiile internationale au cunoscut o expansiune puternica si neintrerupta in

ultimele decenii, datorata crestetii productiei industriale cat si a PIB pe plan global.

Acestea pot fi considerate ca fiind o activitate necesara dar si atractiva, imbinand

numeroase discipline precum: economia, antropologia, geografia, instoria, limbile straine,

statistica si demografia.

Afacerile internationale prezinta oportunitati mai mari de expansiune si crestere a

veniturilor decat afacerile nationale deoarece ofera consumatorilor noi oportunitati prin

largirea varietatii gamelor de produse atat calitativ cat si cantitativ prin preturi redue de

concurenta internationala.

Importul si exportul sunt doi termini cere definesc aceeasi operatie: o tranzactie

internationala. Din punct de vedere al cumparatorului avem de aface cu un import, iar din

punct de vedere al vanzatorului avem de aface cu un export. Fiind un act comercial complex,

tranzactia internationala implica mai multi participanti la realizarea sa:

●
In cadrul intreprinderii participa:

– Comercialistul care se ocupa de gasirea, oferirea acelor solutii de desfacere a

produsului care sa raspunda cel mai bine clientilor;

– Juristul, este cel care verifica daca s-au incheiat contracte adecvate intre parti;

– Finantistul este preocupat de a asigura echilibrul intreprinderii, atat in timpul duratei

de realizare a contractului cat si in tmpul perioadei de credit;

– Logisticianul are ca sarcina sa organizeze fluxurile fizice si de informatii

●
In exteriorul intreprinderii participa la tranzactiile internationale:

bancheri,transportatori, tranzitori, intermediari si asiguratori.

Inainte de toate, produsul este un raspuns la asteptarile unei pietii.

Dupa natura lor produsele pot fi:

●
bunuri industriale

●
bunuri de consum

●
servicii

●
transfer de tehnologie

Practic tranzactiile comerciale internationale demonstreaza ca oferta intreprinderii nu

este universala, ea adresanduse unui piete numita segment tinta. Demersul ce conduce la

solicitarea acestuia cuprinde trei elemente:

●
segmentarea

●
alegerea tinta

●
pozitionarea

Segmentarea consta in a analiza si imparti piata in subcategorii distincte, alegerea

tintei consta in strategia de dezvoltare internationala ce determina segmentele vizate ale pietii

iar pozitionarea consta in oferta pe care intreprinderea se hotaraste a o oferii clientilor.

Tranzactiile
international
s-au
derulat
inca
de
la
formarea
granitelor
nationale
si
au

jucat
un
rol
major
in
modelarea
istoriei
mondiale.
Schimburile
mondiale
au
crescut
de
la
200

mld.$
la
peste
7
trilioane
$,
in
2002,
in
timp
ce
investitiile
directe
internationale
au
crescut
de

la 211 milioane $ la 1,8 trilioane $.

Cunoasterea
afacerile
internationale
este
deci
importanta
pentru
toata
lumea,
chiar

daca
este
folosita
pentru
a
concura
cu
firmele
straine
sau
pur
si
simplu
pentru
a
intelege

lumea din jurul nostru.

Internationalizarea si globalizarea afacerilor

Tranzactiile economie internationale pot fi impartite in urmatoarele 2 categorii:

●
Tranzactii comerciale internationale

●
Tranzactii financiare internationale

Dezvoltarea afacerilor internationale tinde sa devina o necesitate in existenta firmelor,

indiferent de marimea sau domeniul acestora.

Internationalizarea este un fenomen nou in economia mondiala, insa aceasta capata un

dinamism marit in perioada postbelica datorita mai multor factori precum: reconstructia

postbelica, institutionalizarea relatiilor economie internationale, diminuarea barierilor

culturare, evolutia tehnica a modalitatilor de transport etc.

Globalizarea economica poate fi definita ca un proces de dezvoltare al legaturilor si

interdependentelor statelor globului, ca urmare a extinderii sferei vietii economico-financiare.

Internationalizarea firmei

Aceasta poate fi definita ca un proces de implicare a firmei in operatiunile economice

internationale.

Procesul internationalizarii este unul evolutiv, in cadrul caruia firma parcurge treptat mai

multestadii carora le corespund strategii si respectiv structuri organizatorice diferite.

Un model al dezvoltarii internationale in stadii succesive este urmatorul:

1.
Exportul indirect
​
este exportul bazat pe utilizarea intermediarilor locali.

Aceasta etapa presupune mai mult o implicare experimentala in scopul

studierii reactiei pietii externe.

2.
Exportul direct
​
este stadiul unde firma renunța treptat la intermediari si

incepe exportul prin propriile mijloace, in urma unei evolutii ascendete ale

exporturilor.

3.
Crearea de sucursale sau filiale pe piata externa

Daca concurenta aduse pe aceste pietii este simtita si daca acestea sunt favorabile produselor,

intreprinderea va tinde sa exercite un control mai mare asuprea conditiilor de comercializare

pe piata externa. In aceasta situatie firma va dorii sa treaca la dezvoltarea propriilor facilitati

in scopul vanzarii produselor in strainatate.

4.
Asamblarea in strainatate
​
are avantajul unui cost redus al fortei de munca si

facilitati fiscale si vamale oferite de tarile gazda, produsul putand fi

comercializat pe piata locala sau exportat in alte tari. Aceasta este decizia ce

pregatesti productia in strainatate avand la baza ratiunii reducerea costurilor.

5.
Productia in strainatate
​
reprezinta decizia pe termen lung ce se poate realiza

in mai multe moduri precum: licentiere, subcontractare, franciza sau investitii

directe de capital. Trecerea de la productia pentru export la productia intr-o

tara straina depinde de o serie de factori precum: costul productiei, marimea

pietei, barierele de intrare pe piata, condictii actractive oferite de tara gazda

etc.

6.
Integrarea activitatiilor
​
consta in disperea la nivel mondial intr-un sistem

multinational al intreprinderii , caz in care orice filiala poate indeplinii partial

sau integral o anumita functie in corporatie.

Strategia internationalizarii

Abordarea
pietei
externe
de
catre
o
intreprindere
se
poate
face
fie
pe
baza
unui
comportament

pasiv
fie
pe
baza
unei
strategii
a
internationalizarii.
Etapele
elaborarii
unei
strategii
fiind

urmatoarele:

1.
Analiza contextului economic mondial

2.
Determinarea obiectivelor internationalizarii

3.
Algerea modalitatilor de internationalizare

4.
Elaborarea si realizarea planului de internationalizare

1.
Analiza contextului economic mondial presupune identificarea riscurile si

oportunităților de dezvoltarii a afacerilor internationale. Indentificarea oportunitatilor

incepe plecand de la analiza cererii pe o anumita piata, a concurenti existente, a

restrictiilor privind accesul pe piata, a mediului cultural si tehnologic etc.

2.
Obiectivele internationalizarii decurg pe de o parte din optiunile de baza ale firmei,

exprimatede politica sa generala si la alegerea intre dezvoltarea autonoma-parteneriat

iar pe de alta parte sunt exprimate in termeni de rentabilitate a capitalului, nivelul

profitului, cota de piata de atins etc.

3.
Modalitatile de internationalizare pot fi impartite in 3 categorii si anume:

a.
operatiuni comerciale

b.
aliante si cooperari

c.
modalitati de implantare

a)
Din caregoria operatiunilor comerciale face parte importul/exportul de bunuri si

servicii si operatiuni comerciale combinate. Exportul si importul este dominant ca pondere si

se caracterizeaza prin orizontul de timp scurt al operatiunii chiar daca relatia de parteneriat

este de lunga durata.

Operatiunile comerciale combinate imbina operatiunile de import, export, prestari de servicii,

intr-un mecanism unic. Ele includ contrapartida, operatiuni de reexport si operatiunile de

switch.

Contrapartida
​

​
presupune eliminarea completa sau partiala a instrumentelor de plata

traditionale in comertul exterior si inlocuirea lor cu schimburi reciproce de marfuri si servicii.

Comertul in contrapartida se intemeianduse sub forma de “troc”, caracterizat de schimbul de

marfa contra marfa.Contrapartida comerciala include 2 tipuri de tranzactii si anume:

compensatiile si operatiunile paralele care presupun oconditionare a unui import de un export

sau invers.

Reexportul
​
consta in importul de bunuri si apoi revinzaria acestora in strainatate in scopul

crearii profitului. Marfa ce face obiectul reexporturilor poate fi exportata in starea in care a

fost preluata, transformata sau intregrata intr-un produs finit.

Operatiunile de
​
switch
​
imbina tranzactiile in contrapartida cu diverse operatii

financiar-valutare, in scopul transformarii unor disponibilitati de clearing in devize

libere sau a schimbarii unor disponibilitati de valuta in rezerve de clearing.

b)
Aliantele si cooperarile
​
se pot prezenta in mai multe nume si forme:

●
cooperari pe baze contractuale

●
cooperarea institut ionalizata

●
aliantele strategice sub forma consortiilor pentru construirea de obiective in comun

Find considerate modalități rapide și flexibile de a câștiga resurse, alianțele

strategice se numără printre cele mai populare strategii dedezvoltare a noilor produse și de

extindere pe noi piețe. Termenul de alianta strategica (parteneriat strategic) este folosit pentru

a descriemultitudinea formelor de intelegeri intre firme, universitati si institute prin care

acestea, incalitate de parteneri, isi impart raspunderea de a atinge un obiectiv (rezultat)

comun prinformarea si utilizarea unui fond comun de resurse si prin coordonarea activitatilor.

c)
Implantarea in strainatate
​
se realizeaza prin investitii directe, ceea ce presupune o

optiune pe un termen relativ lung din parea firmei investitoare.

Principalele caracteristici ale implantarii in strainatate, ca forma de internationalizare, sunt:

●
se
creeaza
noi
entitati,
care
fie
apartin
firmei
initiatoare
,
fie
sunt
persoane
juridice

autonome;

●
procesul
internationalizarii
are
o
baza
institutionala
si
implica
activitati
pe
termen

nelimitat, desigur, in raport cu oportunitatile de profit din tara gazda;

●
structurile
implantate
in
strainatate
pot
desfasura
activitati
de
comert
exterior,
dar
se

pot implica in egala masura in operatiuni in afara productiei.