Riscul in Tranzactiile Internationale: Studiu de caz pe Romania Conducător stiințific, Lect. univ. dr. Ana-Maria DINU Absolvent, Mitroi Cosmin… [610721]

UNIVERSITATEA CRE Ș TINĂ “DIMITRIE CANTEMIR”
FACULTATEA DE RELA Ț II ECONOMICE INTERNA Ț IONALE

LUCRARE DE LICEN Ț Ă

Conducător stiințific,
Lect. univ. dr. Ana-Maria DINU

Absolvent: [anonimizat]
2017

UNIVERSITATEA CRE Ș TINĂ “DIMITRIE CANTEMIR”
FACULTATEA DE RELA Ț II ECONOMICE INTERNA Ț IONALE

Riscul in Tranzactiile Internationale:
Studiu de caz pe Romania

Conducător stiințific,
Lect. univ. dr. Ana-Maria DINU

Absolvent: [anonimizat]
2017

CUPRINS

INTRODUCERE ​ ………………………………………………………………..

CAPITOLUL I. ASPECTE GENERALE PRIVIND RISCUL IN TRANZACTIILE
INTERNATIONALE ​ …………………………………………………………………… 4

1.1 ​ Riscul in afacerile internationale……………………………………. …………….. 4
1.2 “Rolul” riscului in tranzactiile internationale….…………………………………….. 6
1.2 Tipuri de risc in afacerile internationale…………………………………………….. 7
1.2.1 Riscuri microeconomice………………………………………………………. 9
1.2.2 Riscuri macroeconomice…………………………………………………… 9
1.2.3 Riscurile interne ale intreprinderii…………………………………………. 10
1.2.4 Riscurile externe ale intreprinderii…………………………………………….. 10
1.2.5 Riscul de tara………………………………………………………………………. 12
CAPITOLUL II. RISCUL DE TARA………………………………………………….. ​ 13

ASPECTE GENERALE PRIVIND RISCUL IN TRANZACTIILE
INTERNATIONALE

1.1. Riscul in afacerile internationale
1
Mediul internațional de afaceri este influențat de evoluția contradictorie a economiei
mondiale și de fenomene de instabilitate care caracterizează majoritatea economiilor
naționale. Tranzactiile economice internationale se desfasoara in conditii de risc si
incertitudine din cauza mai multor factori si conditii.
În termeni uzuali, riscul exprimă posibilitatea de a ajunge într-o primejdie, de a avea
de înfruntat un necaz sau de suportat o pagubă . Riscul constituie așadar un pericol posibil la
care se expune un individ sau o organizație insa nesigur. Acesta poate avea mai multe
trasaturi precum:
● riscul este corelat cu producerea unui eveniment nedorit, care produce efecte negative
● nu este obligatoriu ca acest eveniment nedorit să se producă; manifestarea sa fiind
condiționată de diverse circumstanțe
Riscul este mereu legat de evenimente viitoare, insa acestea pot afecta rezultatele unei decizii
luate in prezent
Riscul se manifestă în toate activitățile umane. Pentru agenții economici riscul se
materializează întotdeauna în cele din urmă în pierderi bănești. Fie pierd toți partenerii, fie
pierderile unora se transformă în câștiguri pentru alții. Prin urmare, riscul în activitatea
economică poate fi definit ca: probabilitatea de a se produce un eveniment viitor, care ar
putea provoca pierderi într-o afacere economică.
Riscul este privit ca o probabilitate. Când se vorbește despre mărimea riscurilor legate
de o anumită afacere, se face referire practic la probabilitatea cu care se poate produce un
eveniment ne dorit, și nu la evenimentul în sine. De altfel, prin asocierea noțiunii de
1
http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/economie/tranzactii-economice-internationale-riscurile-in
-tranzactiile-comerciale-internationale-53783.html
Isaic-Maniu, Irina, Caracterizarea statistică a riscului :concepte, tehnici, aplicații, Editura
ASE, București 2006

probabilitate riscul poate fi deosebit de incertitudine.
Astfel, în condiții de risc se pot stabili probabilitățile de producere a fenomenelor ne
dorite, în timp ce în condiții de incertitudine acest lucru nu mai este posibil. Se poate totuși
delimita o ”zonă gri” între noțiunea de risc și cea de incertitudine, în funcție de acuratețea
probabilităților atribuite. Pentru unele evenimente este posibil să se determine exact
probabilitatea pruducerii lor, fiind vorba în acest caz de așa-numita ”probabilitate obiectivă”.
În acest caz este vorba despre evenimente a căror probabilitate de producere a putut fi
determinată pe baza științifice. Dar pentru alte evenimente se poate întâmpla ca probabilitatea
de producere să fie estimată pe baze ne științifice, iar în această situație este vorba despre
așa-numita ”probabilitate subiectivă”.
O abordare a riscului presupune luarea acestuia in calcul din doua perspective. Prima
se bazeaza asupra evenimentelor nedorite ce pot aduce prejudicii si pierderi, iar a doua se
refera la obtinerea informatiilor vitale pentru luarea unei decizii corecte.
Riscul poate fi impartit in doua elemente:
● Probabilitatea riscului
● Impactul riscului
Atunci cand riscul este privit din perspectiva probabilitatii aparitiei acestuia, riscul
creste odata cu probabilitatea. Daca riscul este privit din perspectica impactului pe care il
poate avea, acesta creste odata cu efectele nedorite pe care le genereaza.
Riscul economic poate fi definit ca o posibilitate de finalizare a unei afaceri
comerciale sau financiare. Acesta este cauzator de rezultate nefavorabile, care se pot
materializa in cheltuieli suplimentare, pierderi, dar incert.
Exista cazuri in care sursa riscului nu este cunoscuta si prin urmare nu poate fi
eliminata, dar si cazuri in care este luata la cunostinta prezenta riscului insa nu se iau masuri.
De exemplu o firma de IT decide sa isi asume un risc tehnologic privind utilizarea unei retele
de electricitate invechite. Aceste tipuri de riscuri sunt din ce in ce mai frecvente si sunt in
majoritea cazurilor luate cu scopul reducerii investitiilor.
Tranzitia catre o economie de piata concurentiala, este un proces de durata si
complex, daca am lua ca exemplu Romania.
Tranzitia necesita parcurgerea a doua etape esentiale:
1. Transformarea mecanismului econimic, din unul dirijat intr-unul condus de
mecanismul cerere-oferta;

2. Restructurarea firmelor, prin adaptarea la noile conditii a pietei de desfacere.
Prima etapa include un urmatorul set de masuri: privatizarea proprietatii de stat,
incurajarea formarii ¸si dezvolta-rii proprietatii private, descentralizarea deciziilor,
liberalizarea preturilor, convertibilitatea monedei nationale, reorganizarea sistemului de
acordare a creditelor, infiintarea unor organisme specifice economiei concurentiale.
Etapa de restructurare se refera la modernatizarea, retehnologizarea si reprofilarea
intreprinderilor. Din punct de vedere macroeconomic, aceasta perioada are rolul de
reprofilare economiei mondiale pentru racordarea mai buna a economiei statului la economia
mondiala.

1.2 “Rolul” riscului in tranzactiile internationale

Conform primelor abordări, riscul se limitează la situațiile în care se pot identifica 2
probabilități obiective pentru rezultatele posibilei . Aceleași abordări susțin că incertitudinea
descrie situațiile în care identificarea probabilităților obiective este imposibilă. Se recunoaște
imposibilitatea asocierii unor probabilități obiective la rezultatele posibile ale deciziilor
economice. Din această perspectivă, concluzia primelor abordări este că deciziile economice
sunt supuse incertitudinii, și nu riscului.
Problematica studierii riscului permite intelegerea mai buna a contextului
socio-economic insa pune acentul pe amenintarile la care organizatia trebuie sa fie pregatita
pentru a le face fata daca doreste sa isi pastreze locul pe piata.
Riscul implică dispersia rezultatelor posibile față de media acestora în sens atât
pozitiv (câștiguri relative), cât și negativ (pierderi relative). Din această perspectivă, riscul
poate fi definit ca posibilitatea unor rezultate favorabile sau nefavorabile. Aprecierea
rezultatelor posibile este relativă. Rezultatul favorabil depășește media anticipată. Rezultatul
nefavorabil este inferior mediei anticipate. Orice decizie economică presupune un anumit
grad de risc. Decidentul trebuie să învețe să-și asume riscul deciziilor și să-l administreze în
folosul său.
Cresterea complexitatii relatiilor structurale ale intregului sistem economico-social, la
care se adauga dezvoltarea stiintei si tehnologiei, au creat mutatii importante in modul de
2 ​ Dinu, Ana-Maria, Managementul intreprinderii in conditii de risc, Editura Pro Universitaria,
Bucuresti 2014

abordare a aspectelor teoretice si practice ale notiunilor de risc si incertitudine la nivel de
firma. Pe prim plan, s-au impus aspectele privind continutul si semnificatia practica a
conceptelor de risc si incertitudine in general, opiniile diferitilor specialisti in acest domeniu
fiind extrem de diverse.
Astfel, riscul poate fi privit ca reprezentand incapacitatea unei firme de a se adapta la
timp si cu cel mai mic cost la modificarile de mediu. Privit din acest punct de vedere, riscul
care afecteaza activitatea unei firme are ca principala sursa instabilitatea climatului de afaceri
(element exogen firmei) si incapacitatea agentului economic de a contracara la timp si fara
costuri ridicate efectele generate de aceasta evolutie continua a mediului in care actioneaza.
In acest sens, o activitate rentabila in prezent poate deveni nerentabila in viitor ca urmare a
modificarii nefavorabile a conditiilor de mediu. Rezulta, astfel, ca riscul este o caracteristica
permanenta a activitatii unei firme, aceasta trebuind sa implementeze mecanisme adecvate de
gestionare a riscului, care sa evidentieze rapid modificarile aparute si masurile de interventie.
Din punct de vedere probabilistic, riscul reprezinta variabilitatea profitului fata de
media profitabilitatii din ultimii ani. Aceasta acceptiune este foarte importanta in realizarea
previziunilor, in care "riscul se estimeaza ca variabilitate a profitului in raport cu speranta de
rentabilitate". In acest caz, drept criteriu de definire s-au ales oscilatiile profitului fata de o
medie, considerandu-se ca realizarea unor profituri viitoare mai mici decat nivelul mediu,
considerat ca nivel de referinta, poate sa conduca la aparitia unor situatii de criza si sa
afecteze negativ activitatea economica.

1.3. Tipuri de risc in afacerile internationale.

In activitatea economica este prezenta o gama larga de riscuri. Insa acestea pot fi clasificate
dupa mai multe critetii.
Dupa nivelul la care actioneaza putem distinge:
● riscuri la scara mondiala
● riscuri la scara regionala
● riscuri la scara nationala
● riscuri la nivel de intreprindere

● riscuri la nivel de proiect 3
Un tip aparte de risc este riscul de sistem. Acesta poate fi de orice fel de dimensiune iar
pericolul consta in prabusirea unui intreg sistem. Aceasta presupune ca toti agentii economici
implicati in acel sistem sunt afectati. Riscul de sistem poate fi cel mai bine evidentiat la
nivelul pietelor financiare internationale.
Dupa continutul lor riscurile pot fi impartite in umatoarele categorii:
● Riscuri cu continut economic
Acestea sunt cele mai numeroase și pot, la rândul lor, fi împărțite în mai multe clase,
în funcție de natura factorilor care le determină. Pot fi identificate astfel riscuri în agricultură,
industrie, comerț, finanțe, turism, dacă se iau în considerare elementele specifice ramurii în
care se desfășoară activitatea economică. Sau, dacă se iau în considerare tipurile de riscuri cu
care se poate confrunta orice agent economic, indiferent de domeniul în care își desfășoară
activitatea, se pot distinge: riscuri contractuale, decurgând din ne executarea obligațiilor
contractuale, riscul de preț, decurgând din instabilitatea prețurilor, riscuri financiar-monetare,
decurgând din fluctuațiile cursurilor de schimb și din nesiguranța valorificării capitalului în
contextul afacerilor internaționale.
● Riscuri cu continut politic
Acestea sunt determinate de aparitia unor perioade de instabilitate si de schimbari ale
orientari politicii comerciale.
● Riscuri cu continut social
Acestea sunt determinate de evenimente sociale precum conflictele sociale si pot avea
un impact puternic asupra activitatii economice, putand a duce la interzierea obligatiilor
contractuale.
● Riscuri naturale
Acestea sunt determinate de fenomene precum: cutremure, uragane, inundatii, furtuni
care pot afecta la randul lor activitatea economica.
Sursele riscului pot provenii atat din interiorul cat si din exteriorul unei intreprinderi. Astfel
provenienta riscului se poate impartii dupa doua surse: surse externe si surse interne.
3 ​ http://www.creeaza.com/afaceri/economie/Tranzactii-internationale-scur267.php

Sursele externe reprezinta sursele de risc rezultate din evenimente petrecute in afara
organizatiei. Aceste riscuri sunt mai usor de controlat deoarece ele nu origineaza din
activitatea interna a organizatiei.
O surna externa de risc o poate reprezenta o firma competitoare ce intra pe sectiunea de piata
a organizatiei. Chit ca organizatia este afectata, sursa nu este generata de ea.

R ​ iscuri microeconomice

Riscurile microeconomice sunt mai dominante in raport cu cele macroeconomice din
cauza numarului si diversitatii acestora. Putem vedea mai multe exemple precum: riscul in
organizare, riscul de munca, riscul in investitii, riscul tehnologic, riscul de fabricatie, riscul
valutar, riscul de credit etc. Nu exista etape de desfasurare a unei operatiuni economice in
care sa nu existe riscuri. Daca urmarim derularea unei tranzactii international, putem
identifica riscuri specifie.

Riscuri macroeconomice

La momentul actual, România se află în plin proces de integrare economică
europeană, ceea ce impune acceptarea acestei coordonate ca fiind prioritară pentru
proiectarea și implementarea programelor macroeconomice. În același timp, însă, economia
României este un receptor al fenomenelor riscante având ca sursă criza economică mondială,
principalele canale de transmitere fiind: relațiile financiare; relațiile comerciale; și relațiile
din domeniul energetic. Această situație este, de fapt, proprie tuturor statelor lumii, diferența
fiind aceea de intensitate a resimțirii efectelor crizei economice mondiale –, intensitate care
are următoarele coordonate principale: – agravante: gradul de implicare în relațiile economice
internaționale și care este direct proporțional cu nivelul de dezvoltare al sistemului
macroeconomic național; – atenuante: nivelul de dezvoltare, continuitatea programelor și
gradul de flexibilitate al mecanismelor de management ale sistemului macroeconomic
național, în relație de directă proporționalitate cu nivelul de dezvoltare al sistemului
macroeconomic național.

Esența problemei este aceea că, în condițiile crizei economice actuale (sau, în
general, în condiții de criză), sisteme macroeconomice cu posibilități diferite de receptare și
răspuns și aflate pe poziții economice substanțial diferite sunt, practic, obligate să accepte o
aceeași prioritizare a problematicilor macroeconomice generale, rezultatul fiind prelungirea
termenului de existență a unor diferențe substanțiale ale nivelelor de dezvoltare
macroeconomică națională, ceea ce ar putea conduce la îngreunarea realizării unui echilibru
macroeconomic regiona

Riscuri interne ale intreprinderii

Aici intalnim urmatoarele riscuri: riscul in organizare, riscul tehnologic, riscul de fabricatie,
riscul de gestiune financiara a intreprinderii, riscul in ramura resurselor umane si riscul de
depozitare.
Riscul in organizare si conducere se refera la structura ierarhica a intreprinderi si la
structura organizatorica a acesteia in raport cu obiectivele economice a acesteia. O
intreprindere ce actioneaza la nivel international prezinte riscuri aditionale din cauza
diferentelor culturale, a concurentei, a particularitatiilor pietelor straine si la structura
organizatorica pe care intreprinderea trebuie sa o adopte.
Riscul tehnologic se refera la posibilitatea ca un agent economic sa foloseasca
echipamente invechite, uzate si sa nu finalizeze la timp activitate a produsa sau sa realizeze 4
productia la costuri mai mari decat cele propuse.
Riscul de fabricatie se refera la posibilitatea aparitiei unor neregularitati in procesul de
fabricatie sau la intarzierea acestuia. Cauzele principale ale riscului in fabricatie sunt:
folosirea de utilaje inadecvate si mana de lucru insuficient calificata.
Riscul de gestiune financiara se refera la posibilitatea adoptarii unei politici financiare
defectuase.

4 ​ http://silvic.usv.ro/cursuri/managementul_riscului.pdf

R ​ iscurile externe ale intreprinderii

Aici pot fi incluse: riscul de aprovizionare, riscul contractual, riscul de dobanda, riscul
de pret, riscul valutar, riscul de transport si riscul cooperatii economice internationale.
Riscul de aprovizionarea se refera la efectele nedorite pe care le poate produce o
aprovizionare dfectuasa. Nerespectarea termenilor de catre furnizori si livrarea materiilor
prime nerecorespunzatoare sunt printre cauzele care pot determina manifestarea acestui risc.
Riscul contractual se referă la posibilitatea nerespectarii obligațiilor contractuale de
catre partenerii economic. Evenimentul care produce efecte negative poate fi declansat atat de
cumpărător, cât și vânzător.
In cazul in care cumparatorul nu mai doreste a ridica marfa contractuala, riscul ii
apartine vanzatorului, acesta fiind nevoie sa reintre in posesia marfii si sa gaseasca un alt
cumparator.
Aceasta conduce la apariția unor cheltuieli suplimentare de depozitare si de căutare a
unui nou partener de afaceri.
Tot cumpărătorul poate nu isi respecte obligația de plată a mărfii. În acest caz
este vorba fie de un risc de insolvabilitate, fie de un risc de credit.
Vânzătorul se poate găsi și el în imposibilitatea respectarii obligatiilor contractuale:
livrarea mărfii. Marfa poate fi livrată cu întârziere sau nu mai este livrată deloc. In aceasta
situatie riscul ii apartine cumparatorului. Situația devine foarte gravă in cazul in care
cumpărătorul s-a angajat să revândă marfa respectivă.
Riscul de credit se referă la posibilitatea ca beneficiarul creditului să nu
ramburseze datoria. In acest caz riscul este suportat de creditor.
Riscul de preț se referă la posibilitatea apariției unei schimbari între prețul prevăzut în
contract și prețul marfii pe piata mondiala. Dacă prețul mondial crește în raport cu prețul
contractual, este dezavantajat vânzătorul, care ar fi putut să vândă marfa la un preț mai
convenabil. In cazul in care prețul mondial scade sub prețul prevăzut de contract, este
dezavantajat cumpărătorul, care este nevoit astfel să plătească un preț mai mare pentru marfa.
Riscul valutar constă în posibilitatea înregistrării unor pierderi financiare ca urmare a
fluctuațiilor cursului valutar.

Exportatorul (creditorul) înregistrează pierderi când la data încasării creanței valuta în
care se realizează plata are o putere de cumpărare mai mică decât la data încheierii
contractului.
Importatorul (debitorul) înregistrează pierderi atunci când moneda în care urmează să
efectueze plata are o putere de cumpărare mai mare la momentul efectuării plății în raport cu
momentul încheierii contractului.
Între riscul de preț și riscul valutar există o strânsă legătură. Pe de o parte
cursul valutar exprimă și el un preț, acela al unei monede străine, iar pe de altă parte evoluția
cursului valutar determină automat o creștere sau o scădere a prețului, în funcție de aprecierea
sau de deprecierea monedei în care se face plata.
Riscul informațional provine din circulația defectuoasă a informațiilor între partenerii
de afaceri. Este foarte vizibil de pildă în cazul unui export prin intermediul unei case de
comerț, care nu oferă la timp sau deloc informații producătorului în legătură cu schimbările
produse pe piață.
Riscul de transport este vizibil mai ales la nivelul contractelor între parteneri străini,
când distanțele care trebuie acoperite sunt mai mari. Mărfurile aflate în timpul transportului
sunt supuse unei serii de riscuri care pot împiedica sosirea acestora la destinație sau care pot
determina degradarea lor calitativă sau cantitaviva. În transportul maritim mai intervin și
riscuri specifice, mai precis riscurile mării. Acestea sunt cel mai des întâlnite dintre toate
riscurile care se manifestă în transportul maritim și constau în: avarii sau naufragii, colizuini
determinate de ceață sau vânturi puternice, necesitatea aruncării în mare a unor mărfuri
pentru a salva nava și echipajul.
Riscul de publicitate decurge din lipsa de publicitate sau din publicitatea superficială,
necalificată. În ambele situații publicul este fie neinformat, fie greșit informat. Astfel,
publicitatea realizată greșit poate produce efecte nedorite, iar situația devine cu atât mai gravă
cu cât este vorba de lansarea unui produs nou pe piață.
Riscul decurgând din cooperarea economică internă și internațională se referă la
posibilitatea ca unul dintre partenerii implicați în acțiunea de cooperare să fie afectat de
actiunile celuilalt partener. Acest risc poate fi obervat la doua nivele..
La nivel național, exportatorul (care este în același timp și un furnizor general) poate
fi afectat de nerespectarea obligațiilor contractuale de către subfurnizorii din țară. Oferta de

export a acestui agent economic poate fi în consecință mai redusă din punct de vedere
calitativ sau livrarea mărfii poate fi întârziată sau neconcordantă cu cerințele cantitative.
La nivel inernațional, riscul de cooperare se manifestă sub forma neconcordanței de
ordin tehnico-calitativ sau a nerespectării termenelor de livrare de către subfurnizori fiind
afectată și de această dată activitatea furnizorului general.

Riscul de tara

Riscul de tara este componenta esentiala a riscului general al tranzactiilor internationale.
Riscul de tara este generat de interactiunea unei multitudini de factori politici,
economici si sociali care afecteaza orice investitie, afacere straina localizata in acel spatiu
national.
Riscul de tara reprezinta expunerea la pierderi ce pot aparea intr-o afacere cu un
partener strain, cauzat de evenimente specifice care sunt cel putin partial sub controlul
guvernului tarii partenerului.
Deoarece materializarea riscului de tara este determinata de evenimente ce nu pot fi
controlate de firma investitoare, cauza ce sta la baza producerii acestor evenimente nu poate
fi eliminata. Firma va putea doar sa prevada eventualitatea producerii acestor evenimente, iar
pentru a evita riscul fie nu va investi, fie va opta pentru o forma de internationalizare adaptata
la nivelul de risc din tara gazda.
Pozitionarea riscului de tara in raport cu riscul de piata este o problema delicata. Daca
riscul de piata este rezultatul evolutiei nefavorabile a unei piete specifice sau a unui sector al
pietei nationale, este vorba de un microrisc, iar relatia cu riscul de tara este similara cu cea
prezentata mai sus; daca insa privim piata ca piata nationala a carei caracterizare se realizeaza
prin intermediul indicatorilor macroeconomici agregati si a carei evolutie reflecta situatia
generala a unei tari, este vorba de un macrorisc. In acest ultim caz, daca factorii care
determina evolutia pietei nationale sunt controlabili sau sunt rezultatul politicii promovate de
guvern se poate vorbi de risc de tara, daca factorii respectivi sunt independenti de vointa si
controlul guvernului, atunci se poate vorbi de macrorisc sau risc de mediu neinclus in riscul
de tara.

CAPITOLUL II. RISCUL DE TARA

Componenta importanta si deosebit de dinamica a fluxurilor economice internationale,
investitiile straine directe au avut, in special in ultimele trei decenii, un impact puternic
asupra cresterii economice, a comertului exterior si a structurilor productive din, practic, toate
tarile lumii. Internationalizarea firmei prin investitii directe in strainatate este o operatiune ce
implica o larga varietate de riscuri inerente. Investitia intr-o tara se va realiza numai daca
exista un stimulent suficient de puternic, in masura sa motiveze firma sa-si asume riscurile
implicate de desfasurarea activitatii intr-un mediu caracterizat printr-un grad ridicat de
instabilitate si incertitudine.
In aceste conditii, se poate spune ca analiza riscului de tara este un instrument de
previziune si evaluare cu rol fundamental in cadrul procesului de internationalizare prin ISD
a firmelor transnationale.
Exista o perceptie generala gresita despre analiza riscului de tara, conform careia
evaluarea riscului este strict legata de adoptarea unei decizii de tipul „go–no–go” (a investi
sau a nu investi). Adevarata valoare a analizei consta in aceea ca permite factorilor de decizie
o mai corecta si completa evaluare a relatiei dintre risc si castigul potential al afacerii. O
afacere este cu atat mai profitabila cu cat cel ce o initiaza stie sa-si asume riscurile pe care
aceasta le implica. In aceste conditii este esential ca valoarea strategica sau financiara a
proiectului de investitii sa justifice riscurile astfel asumate. Cu cat dimensiunea si rezultatele
estimate ale investitiei sunt mai mari, cu atat riscurile sunt mai complexe, fiind necesare
masuri mai sofisticate de gestionare a lor. Realizarea unor proiecte cu niveluri scazute de
profitabilitate se justifica numai in cazul unor medii relativ putin riscante. Oferind o imagine
corecta asupra relatiei risc-castiguri potentiale, analiza riscului de tara mareste calitatea
evaluarii proiectului de investitii.
Evolutia conceptului de risc de tara
Riscul de tara este o componenta esentiala a riscului general al operatiunilor
derulate in mediul international.
Cristalizarea notiunii de risc de tara s-a realizat in timp, dupa cel de-al doilea razboi
mondial. Aceasta este perioada in care in banci se acumuleaza cantitati insemnate de resurse

valutare, in special dolari. Aceste excedente au fost folosite pentru acordarea de credite unor
firme si/sau guverne straine. Bancile, in calitate de creditori, s-au confruntat cu un nou
tip de risc: rambursarea imprumutului acordat firmei straine putea fi blocata de guvernul
tarii debitorului care impunea o serie de restrictii de ordin valutar. Astfel a aparut notiunea de
risc de transfer, care in acceptiunea initiala a mai fost cunoscut si ca risc de tara. Riscul de
transfer afecteaza insa numai subiecti de drept privat si nu este similar cu incapacitatea de
plata a debitorului. Acest tip de risc este determinat nu de insolvabilitatea debitorului care
este in masura si doreste sa-si indeplineasca obligatiile, ci de localizarea sa intr-uni anumit
stat al carui guvern restrictioneaza iesirile de devize in afara granitelor nationale,
impiedicand astfel rambursarea creditului.
Dupa prabusirea imperiului colonial, pe piata financiara internationala isi face aparitia
o noua categorie de participanti: guvernele noilor state independente in calitate de solicitanti
de imprumuturi. Riscurile legate de incapacitatea sau din dorinta guvernelor respective de a
nu rambursa creditele primite a fost denumit risc suveran. Acest tip de risc are o natura
specifica care provine din statutul de entitati suverane carora nu li se putea aplica executia
silita. De asemenea, investitiile facute de companiile private in alte tari decat cele din care
provin erau adeseori afectate de evolutia climatului politic al statului gazda. Altfel spus,
investitiile straine directe se confruntau cu un alt tip de risc – riscul politic. Toate aceste
notiuni au fost utilizate separat sau simultan pentru a descrie o categorie particulara de risc
determinat de o anumita localizare a investitiei sau a imprumutului, dar s-au dovedit
insuficiente pentru acest deziderat. In aceste conditii a aparut conceptul de risc de tara la
inceputul deceniului opt. In literatura de specialitate se face de regula distinctia intre
riscul de tara aferent imprumuturilor externe (ratingul de tara pentru imprumuturi) si
riscul de tara aferent ISD.
Riscul de tara este generat de interactiunea unei multitudini de factori politici,
economici si sociali si se manifesta ca o realitate complexa specifica unei tari, care afecteaza
orice investitie, afacere straina localizata in acel spatiu national.
Riscul de tara reprezinta expunerea la pierderi ce pot aparea intr-o afacere cu un
partener strain, cauzat de evenimente specifice care sunt cel putin partial sub controlul
guvernului tarii partenerului.
Deoarece materializarea riscului de tara este determinata de evenimente ce nu pot fi
controlate de firma investitoare, cauza ce sta la baza producerii acestor evenimente nu poate

fi eliminata. Firma va putea doar sa prevada eventualitatea producerii acestor evenimente, iar
pentru a evita riscul fie nu va investi, fie va opta pentru o forma de internationalizare adaptata
la nivelul de risc din tara gazda.
Aspecte ale evaluarii riscului de tara
Nivelul riscului de tara este determinat in principal de evolutia mediului economic si a
celui politic din tara gazda. In aceste conditii, elaborarea metodologiei de evaluare a riscului
de tara se va baza pe analiza, cu ajutorul unui sistem complex de indicatori, a celor doua
componente ale sale: cea economica si cea politica. Evaluarea riscului de tara in cazul
investitiilor straine presupune parcurgerea urmatoarelor etape:
• o buna informare asupra situatiei politice si economice actuale din tara gazda;
• analizarea factorilor de risc si elaborarea sistemului de indicatori;
• construirea matricei de tara prin modelarea matematica a sistemului de indicatori;
• calculul indicelui de risc de tara;
• formularea pe baza indicelui de risc de tara a unor alternative strategice care sa
includa si elemente de managementul riscului.
Calitatea analizei riscului de tara este determinata in mare masura de sursele de
informatii aflate la indemana investitorilor. Pentru a asigura o buna cunoastere a mediului
politic sau economic, firmele trebuie sa aiba acces la informatii pertinente si reale despre tara
gazda. Informatii cat mai numeroase si mai detaliate sunt absolut necesare in analiza riscului
de tara. Cantitatea de informatii necesara este mai mare decat in cazul extinderii activitatii pe
plan intern. Exista o diferenta evidenta intre informatiile de care o firma are nevoie si
informatiile disponibile pe care le poate culege si utiliza. Problemele care pot aparea in
legatura cu informatiile la care firmele au acces sunt: gradul de detaliere diferit dintr-o tara in
alta, subiectivism ridicat, dificultati in realizarea unor studii comparative sau grad de
actualitate diferit.
O alta problema apare datorita deselor schimbari in plan politic sau economic. Aceste
schimbari pot provoca modificari repetate si la intervale scurte de timp ale nivelului de risc al
unei tari. Deoarece investitia in sine presupune derularea de operatiuni pe termen lung, iar
previziunile privind schimbarile de mediu vizeaza o perioada limitata de timp, pentru
investitor nu este suficienta o determinare anuala a nivelului riscului de tara. Evaluarea
riscului de tara trebuie facuta ori de cate ori apare un eveniment capabil sa impinga tara intr-o
clasa de risc inferioara.Firma trebuie sa mentina contactul cu tara gazda si sa monitorizeze in

permanenta nivelul riscului de tara al acesteia pentru a putea reactiona operativ la orice
schimbare nefavorabila de mediu. In aceste conditii, investitorul va putea adopta in timp util
o serie de strategii menite sa reduca la maxim posibilele pierderi ce ar putea sa apara.
S-a observat ca nu intotdeauna orice inrautatire a situatiei economice sau politice in
tara gazda se reflecta imediat asupra riscului de tara. Trecerea unei tari intr-o clasa de risc
inferioara se face la un moment ulterior producerii perturbatiilor in mediul economic
sau politic, atunci cand se dovedeste ca aceste perturbatii actioneaza pe termen lung si
economia tarii gazda nu este capabila sa le faca fata. Un exemplu in acest sens il constituie
Suedia, care pe la jumatatea deceniului VIII a intrat intr-o perioada de criza. Majoritatea
indicatorilor aratau o deteriorare reala a economiei suedeze (rata inflatiei in crestere,
deteriorarea balantei de plati, deficit comercial ridicat). In aceste conditii, pentru a acoperi
deficitele create, se impunea o devalorizare rapida a coroanei suedeze. Totodata, pentru
acoperirea necesarului de fonduri interne, s-au realizat imprumuturi masive din strainatate.
Au avut loc, de asemenea, o serie de framantari in plan politic finalizate cu schimbarea
guvernului cu unul mai slab. Cu toate acestea, s-a considerat ca economia Suediei este
capabila de redresare, ea ramanand cotata ca facand parte din aceeasi clasa de risc. Cu cat
economia unei tari este mai solida in ansamblul ei, cu atat ea va rezista mai mult in fata unor
socuri puternice, fiind mai stabila din punct de vedere al riscului de tara.
In aceste conditii, evaluarea si pozitionarea cat mai corecta a riscului de tara este foarte
importanta pentru sistemul decizional al unei firme. Cunoasterea nivelului de risc al unei tari
si a premiselor care stau la baza modificarii sale in timp ofera operatorilor economici o mai
mare siguranta si posibilitatea adoptarii unor masuri adecvate de reducere a gradului de
expunere la risc al operatiunilor lor internationale.
Importanta analizei riscului de tara
Pierderile inregistrate ca urmare a materializarii riscului de tara sunt percepute ca
diferenta intre veniturile preconizate a fi realizate si veniturile efectiv realizate in urma
derularii afacerilor supuse riscului de tara. Aceste pierderi, in cazul investitiilor in strainatate,
pot fi:
• pierderi de oportunitati: generate de blocarea profiturilor rezultate de pe urma
investitiei realizate;
• costuri suplimentare: ocazionate de adoptarea unor strategii de diminuare sau de
evitare a efectelor negative generate de materializarea riscurilor;

• pierderi reale: reprezentate de capitalul investit ce nu mai poate fi recuperat din tara
gazda.
Cunoscand nivelul de risc al unei tari si pierderile potentiale la care se expun, firmele
transnationale vor decide daca este oportun sa patrunda pe acea piata sau nu. Totodata, in
functie de nivelul riscului, firma va putea opta pentru crearea de structuri proprii in tara gazda
(realizate exclusiv prin eforturile investitorului sau prin asociere cu un partener local) sau va
participa la structuri preexistente. Gradul de implicare pe o anumita piata creste direct
proportional cu nivelul de risc al acesteia. In aceste conditii, analiza riscului de tara este
importanta nu numai la luarea deciziei de implantare in strainatate, ci si in elaborarea unor
strategii de implantare, in alegerea tipului de operatiuni care sa fie desfasurate pe o anumita
piata sau in procesul de planificare strategica a firmei.
Analiza riscului de tara presupune o evaluare a premiselor care stau la baza
modificarilor din mediul intern sau extern. Fara o cunoastere deplina a situatiei economice si
politice din tara gazda nu se poate anticipa care va fi reactia economiei acestei tari la
schimbarile bruste intervenite la nivel mondial. Totodata, investitorul trebuie sa aiba in
vedere vulnerabilitatile cheie ale economiei tarii gazda, chiar daca, pe moment, acestea nu se
reflecta in situatia economica actuala. Nivelul de risc al tarii este amplificat de dependenta de
importuri de materii prime, dependenta energetica de alte state (importuri de petrol, gaze
naturale sau carbuni), dependenta de ajutoare din strainatate, dependenta de veniturile celor
care lucreaza in strainatate, de existenta unor tensiuni regionale latente sau de dependenta de
exportul unui numar limitat de marfuri (exemplul fostelor colonii axate pe monoproductia
unor bunuri indigene). Analiza riscului de tara trebuie sa aiba in vedere aceste vulnerabilitati
care nu fac altceva decat sa amplifice efectul evolutiei nefavorabile ale conjuncturii mondiale
asupra economiei tarii gazda.
Orice analiza de risc de tara permite identificarea tuturor riscurilor majore cu care o sa
se confrunte investitorul. In mod evident, aceste riscuri nu pot fi in totalitate identificate de
firma straina. Cu cat riscurile ramase neidentificate sunt mai putine, cu atat gradul de
incertitudine al analizei este mai mic. Trebuie avut, de asemenea, in vedere faptul ca nivelul
de risc al unei tari poate depinde si de situatia tarilor din jur. Izbucnirea unui razboi civil
(exemplul Iugoslaviei), a unor conflicte religioase sau a unor revolte cauzate de diferende
etnice, prabusirea economiei sunt fenomene negative care pot genera o serie de probleme si
pentru tara receptoare a investitiei aflata in vecinatatea unor astfel de focare. Nu putine sunt

cazurile in care razboaiele civile dintr-o tara au provocat exodul populatiei catre tari vecine
sau au blocat legaturile comerciale ale acestora cu restul lumii, siguranta afacerilor fiind
astfel afectata in intreaga zona.
Cunoasterea si intelegerea riscului de tara este importanta si sub un alt aspect: riscul de
tara este un concept multidimensional care nu poate fi exprimat sub forma unei cifre. Riscul
de tara reprezinta o notiune agregata care ofera o imagine sintetica asupra gradului de risc la
care este expusa o afacere, o investitie localizata in spatiul geografic al unei tari; nivelul
riscului nu este acelasi pentru fiecare din componentele sale, ci desi riscul de tara, ca notiune
agregata, se situeaza la un nivel acceptabil, una sau mai multe din componentele sale pot avea
un nivel extrem de ridicat, in masura sa pericliteze realizarea obiectivelor firmei. In ecuatia
riscului trebuie astfel introdus un nou termen: descompunerea sa pe componente (pana la
nivelul unor componente ireductibile) si estimarea gradului de expunere a investitiei la riscul
de tara si la diferitele componente ale sale.
Natura specifica a riscului de tara aferent investitiilor straine directe
Firmele transnationale, ce actioneaza simultan pe mai multe piete, se confrunta cu
niveluri diferite de risc de la o tara la alta. Sub actiunea unor factori interni sau externi, riscul
de tara suporta totodata modificari in timp. Prin cunoasterea nivelului de risc al unei tari,
precum si prin intelegerea cauzelor care stau la baza modificarii sale in timp, firmele
transnationale vor putea derula operatiuni in mediul international in conditii de siguranta
maxima. Managerii vor putea astfel sa decida daca este necesar sau nu sa se asigure impotriva
posibilelor pagube generate de materializarea riscurilor.
Riscul de tara aferent investitiilor straine directe reprezinta expunerea la pierdere a unei
afaceri sau a unor bunuri (active) care pot sa apara in cazul investitiilor directe intr-o tara
straina. Aceste pierderi sunt cauzate de evenimente specifice ce se afla, cel putin partial, sub
controlul guvernului din tara gazda sau sunt controlabile de acesta si care nu pot fi influentate
decat intr-o mica masura de proprietarul bunurilor sau de managerii (administratorii) afacerii
respective.
Pornind de la aceasta definitie, se pot deduce doua caracteristici esentiale ale riscului
de tara:
• factorii care il determina sunt rezultatul evolutiei specifice climatului general de
afaceri al tarii gazda;

• evenimentele care conduc la aparitia riscului de tara sunt controlate sau controlabile
de catre guvernul tarii receptoare a investitiei.
Riscul de tara este determinat in principal de producerea unor evenimente interne dintre
care cele mai importante sunt framantarile politice (schimbarile de guvern, politica
guvernului, preluarea puterii de partide nationaliste, instaurarea dictaturii, etc.). Aceste
schimbari pot fi anticipate cu greu pe o perioada mai mare de 5-10 ani. In plus, nivelul
riscului de tara este influentat si de conjunctura economica si politica mondiala. In ultimele
decenii, o serie de evenimente nefavorabile (cele doua socuri petroliere din 1973 si 1989,
socul dobanzilor inalte, socul aprecierii si al deprecierii succesive a dolarului de-a lungul
celui de-al optulea deceniu, crizele economice ciclice din 1975, 1981 sau 1990, crizele
politice internationale) au imprimat economiei mondiale o evolutie fluctuanta. Din aceste
motive, perceptia notiunii riscului de tara s-a modificat si ea continuu. Altfel spus, riscul de
tara este determinat nu numai de evenimente interne, ci si de factori externi, mai corect spus,
nivelul riscului de tara este influentat si de impactul si efectele diverselor conjuncturi
economice si politice in spatiul national al tarii receptoare. Problema care apare este cea a
controlului guvernului asupra acestor evenimente externe in masura sa creasca nivelul de risc.
Daca in cazul evenimentelor interne controlul guvernului este evident, in cazul evenimentelor
externe, fie guvernul respectiv controleaza direct sau indirect acei factori (spre ex. in cazul
unui conflict in care tara respectiva este implicata direct), fie, desi nu poate exercita nici un
control asupra factorului generator de risc, guvernul poate controla, „administra” efectele
materializarii acestuia in tara gazda; masurile prin care gestioneaza impactul acestor
evenimente pot fi restrictive sau chiar discriminatorii uneori, fapt de natura sa
influenteze nivelul de risc.
Pozitionarea riscului de tara in raport cu alte categorii de risc international
O mare parte din succesul activitatii internationale a unei firme se datoreaza modului in
care managementul acesteia este capabil sa „controleze” influenta factorilor externi –
conditiile mediului de afaceri in care va opera – respectiv sa „speculeze” oportunitatile si sa
minimizeze riscurile induse de permanenta modificare a acestor factori.
Macrorisc – risc de tara – microrisc
Riscul de tara este rezultatul evolutiei intr-un anumit sens al conditiilor economice si
politice globale din tara respectiva. Se poate aprecia deci ca riscul de tara este o rezultanta a
unui macromediu national. In aceasta acceptiune este justificata incadrarea riscului de tara ca

risc de mediu. Riscul de tara este un risc de mediu, dar nu orice risc de mediu este risc de
tara. Riscul de tara este o componenta a riscului de mediu, deoarece este rezultatul actiunii
unui complex de factori care de la un anumit nivel in sus se afla, cel putin, partial, sub
controlul guvernului. Riscul de mediu este determinat si de factori care nu sunt sau nu pot fi
controlabili de guvern; pe aceste coordonate de analiza sfera de cuprindere a riscului de
mediu este mai mare decat cea a riscului de tara.
Deoarece este rezultanta evolutiei climatului de afaceri al unui stat, riscul de tara face
parte din categoria macroriscurilor. Diversele componente ale riscului de tara – politica,
economica, sociala, institutionala – sunt determinate la randul lor de evolutia la nivel macro a
unor conditii specifice si ca atare sunt incadrate in aceiasi categorie.
Totodata, trebuie facuta distinctia intre riscul de tara si microriscuri, in speta riscul
comercial, riscul de proiect si riscul specific de firma. Riscul de proiect este privit in
literatura de specialitate ca implicatiile existentei unui grad ridicat de incertitudine cu privire
la performantele ce pot fi realizate de proiectul respectiv. Riscul de firma este rezultatul unei
incompatibilitati intre caracteristicile proprii unei firme si cerintele de organizare,
coordonare, control implicate de derularea unor afaceri in afara granitelor nationale ale tarii
de origine. Riscul comercial provine din insuficienta informatiilor despre o piata nationala
care determina incorecta adaptare a tehnicilor de comercializare la caracteristicile acesteia.
Microriscurile sunt rezultatul materializarii unor evolutii nefavorabile care se manifesta la
nivelul unor sectoare si activitati individuale si nu caracterizeaza evolutia climatului de
afaceri la nivel macro. Distinctia intre riscul de tara si microriscuri se face pe doua axe:
amploarea fenomenului, pe de o parte, si nivelul de localizare al controlului, pe de alta parte.
Microriscurile sunt riscuri care deriva din natura specifica a fiecarei activitati si firme, in timp
ce riscul de tara deriva din caracteristicile specifice ale unui mediu national. In marea lor
majoritate aceste riscuri sunt microriscuri produse de evenimente si factori care deriva din
incompleta cunoastere a efectelor viitoare ale unei decizii adoptate inprezent in conditiile
evolutiei continue a mediului. Acest risc se afla in mare masura sub controlul managerilor sau
proprietarilor afacerii / activitatii respective, spre deosebire de riscul de tara ai carui factori se
afla sub control guvernamental.
Relatia dintre riscul de tara, macroriscuri si microriscuri este mult mai complexa. Daca
materializarea anumitor factori ai riscului de tara se manifesta la nivel macro si sunt afectate
toate firmele care actioneaza in interiorul unei economii nationale (indiferent de natura

activitatii si de sectorul in care actioneaza sau de gradul de implicare pe piata), atunci riscul
de tara materializat este catalogat drept macrorisc; daca insa materializarea factorilor de risc
afecteaza numai anumite categorii de firme sau sectoare specifice, in timp ce alte activitati nu
sunt afectate, forma sub care s-a materializat riscul de tara este inclusa in categoria
microriscurilor. Spre ex. daca au loc confiscari ale activelor tuturor firmelor straine localizate
intr-un spatiu national, riscul de tara materializat este catalogat drept macrorisc; daca insa
sunt afectate numai firmele straine care actioneaza intr-un anumit sector, cum ar fi sectorul
constructiilor de masini, materializarea riscului de tara imbraca forma unui microrisc.
Riscul de tara si relatia sa cu alte riscuri
Pozitionarea riscului de tara in raport cu riscul de piata este o problema delicata. Daca
riscul de piata este rezultatul evolutiei nefavorabile a unei piete specifice (ex. piata bunurilor,
piata capitalului) sau a unui sector al pietei nationale, este vorba de un microrisc, iar relatia cu
riscul de tara este similara cu cea prezentata mai sus; daca insa privim piata ca piata nationala
a carei caracterizare se realizeaza prin intermediul indicatorilor macroeconomici agregati si a
carei evolutie reflecta situatia generala a unei tari, este vorba de un macrorisc. In acest ultim
caz, daca factorii care determina evolutia pietei nationale sunt controlabili sau sunt rezultatul
politicii promovate de guvern se poate vorbi de risc de tara, daca factorii respectivi sunt
independenti de vointa si controlul guvernului, atunci se poate vorbi de macrorisc sau risc de
mediu neinclus in riscul de tara.
De foarte multe ori riscul tara este confundat in mod eronat cu riscul politic. Confuzia
are la baza un fapt binecunoscut: succesul actiunilor unei firme straine depinde in mare
masura de politica si stabilitatea guvernului din tara unde se desfasoara afacerea, dar, in
acelasi timp, trebuie avut in vedere ca mediul politic nu este decat o componenta a climatului
national. Riscul politic este totodata o forma de macrorisc.
Desi riscul de tara este considerat un risc sistematic (nediversificabil), sfera de
cuprindere a celui din urma este mult mai larga. Riscul sistematic se datoreaza impactului pe
care il au fenomenele globale asupra economiilor nationale si afecteaza toate tarile indiferent
de caracteristici sau dimensiuni. Daca spre ex. recesiunea este un fenomen care se manifesta
la nivel mondial si guvernul unei tari adopta si aplica toate masurile necesare pentru iesirea
din criza, atunci riscul sistematic nu este catalogat drept risc de tara. Daca insa guvernul
respectiv nu adopta o politica corecta pentru depasirea efectelor negative ale recesiunii ale
carei efecte vor fi din acest motiv mai accentuate decat in alte tari, atunci acest risc sistematic

este considerat risc de tara. Materializarea unui risc sistematic depinde, ca si in cazul riscului
de tara, de factori generali care determina o anumita conjunctura economica si/sau politica a
tarii gazda si care nu pot fi influentati de firma straina. Riscul de tara este un risc
preponderent sistematic deoarece este rezultatul unor evolutii la nivel national, nu poate fi
eliminat prin diversificarea activitatii unei firme (nu este controlabil la nivelul
managementului firmei) si afecteaza toate ISD localizate in tara respectiva. Totusi, riscul de
tara are si o componenta nesistematica (diversificabila) determinata de anumiti factori a caror
materializare afecteaza anumite activitati sau sectoare individuale si efectele negative pot fi
reduse, chiar eliminate, prin diversificarea activitatii firmei. Data fiind posibilitatea de
eliminare a riscului nesistematic, importanta sa in analiza riscului de tara este minora. In
aceste conditii, in analiza riscului de tara se insista pe componenta sistematica.
Riscul suveran este un macrorisc care afecteaza in special creditele externe acordate
unui stat (riscul de tara afecteaza nu numai conditiile de acordare si rambursare ale unui
credit extern, ci si afacerile internationale localizate intr-un anumit spatiu national) si poate fi
considerat ca risc de tara in masura in care nerambursarea imprumuturilor internationale
primite se datoreaza masurilor neadecvate de politica economica adoptate de guvern, care
limiteaza capacitatea tarii respective de a face fata serviciului datoriei externe si/sau in
conditiile in care guvernul respectiv nu doreste acest lucru si interzice iesirile de capital in
afara granitelor.
De multe ori riscul de tara este asimilat riscului de transfer. Riscul de transfer apare
atunci cand firma multinationala intampina dificultati a repatria profiturile obtinute in tara
gazda, in tara de origine a operatorului economic (sau o alta tara). In masura in care aceste
dificultati sunt determinate de masurile de limitare a iesirilor de capital adoptate de guvern si
afecteaza toate firmele care au investitii localizate in acel spatiu, riscul de transfer devine o
componenta a riscului de tara. In caz contrar, este vorba de microrisc care determina o
crestere a riscului total asociat investitiei si nu o crestere a riscului de tara.
Daca privim investitiile directe pe care o firma le realizeaza in tari diferite ca active,
compania respectiva va detine la un moment dat un portofoliu diversificat de active
financiare si reale care ii ofera rentabilitati diferite in functie si de localizarea geografica.
Impactul localizarii unui activ pe piata nationala a unui stat receptor este dat de nivelul
riscului de tara. Fiecarui astfel de activ ii este asociat un anumit risc de tara care influenteaza
riscul total al portofoliului unui investitor. Cu cat un activ din portofoliu este expus unui risc

de tara mai mare cu atat profitul adus de acestea trebuie sa fie mai mare (cel putin egal cu
profitul acceptabil plus o prima de risc proportionala cu riscul de tara asumat).
Riscul de tara trebuie privit si in relatie cu experienta firmei in realizarea unui produs si
experienta in a actiona pe pietele internationale. In figura 2.1. se sintetizeaza cel mai bine
relatia care exista intre risc si nivelul de experienta al firmei:

Cu cat o firma transnationala are mai multa experienta de piata si experienta in
realizarea produselor sale cu atat ea are posibilitati mai mari de reducere a riscului de tara. In
general, aceasta experienta se acumuleaza in timp si un rol determinant in acest sens il are
experienta individualǎ a factorilor de decizie.
Pozitionarea riscului de tara in raport cu alte categorii de risc international permite
evidentierea naturii specifice a riscului de tara aferent ISD, ofera o imagine generala asupra
cadrului general in care se deruleaza o ISD si asupra alternativelor de actiune de care dispun
firmele cu activitati rezidente intr-un spatiu national caracterizat printr-un anumit nivel al
riscului de tara.
Relatia risc de tara in cazul ISD – risc de tara pentru credite externe (rating pentru
imprumuturi)
Notiunea de risc de tara a aparut si s-a dezvoltat in sfera activitatii financiar-bancare
internationale – riscul de tara aferent imprumuturilor externe (ratingul de tara pentru
imprumuturi).
Riscul de tara in cazul creditelor externe este definit ca pierderi financiare potentiale
(ale unui creditor extern) datorate problemelor macroeconomice si/sau politice survenite
intr-o tara, factorii de risc fiind controlati sau controlabili, de la un anumit nivel in sus, de
catre guvernul tarii debitoare. Practic, acest concept se refera la riscul ca la un anumit
moment dat guvernul debitor sa nu doreasca sau sa se afle in imposibilitatea de a rambursa
imprumutul respectiv In unele lucrari, se apreciaza ca riscul de tara pentru imprumuturile
acordate unor debitori privati sau publici straini este un risc de nerambursare a unui credit
extern generat de o insolvabilitate determinata de localizarea geografica a debitorului si nu de
deteriorarea situatiei sale financiare. Altfel spus, localizarea debitorului intr-o anumita tara
determina un risc de nerambursare care poate fi catalogat drept risc de tara in masura in care
factorii care determina materializarea sa sunt intr-o anumita masura sub control
guvernamental si nu sub controlul debitorului.

Relatia intre riscul de tara in cazul afacerilor internationale si riscul de tara aferent
imprumuturilor externe poate fi urmarita pe urmatoarele coordonate principale:
• sfera de cuprindere;
• semnificatia conceptelor;
• orizontul maxim de timp pentru care se face analiza riscului de tara;
• efectele diferite pe care le poate produce materializarea acestor riscuri;
• pierderile probabile care pot sa apara;
• reactia fata de riscurile identificate;
• necesitatea elaborarii unei metodologii de evaluare;
• factorii de risc.
Sfera de cuprindere
Atat in cazul imprumuturilor externe, cat si in cazul investitiilor straine directe, riscul
actioneaza atat asupra activelor, cat si asupra veniturilor obtinute prin exploatarea acestor
active. Riscul de tara aferent imprumuturilor externe actioneaza asupra activului reprezentat
de creanta externa si asupra venitului obtinut din exploatarea acestui activ – dobanda
financiara. Riscul de tara aferent ISD actioneaza asupra activelor create in tara gazda (linii de
productie, de prelucrare, de prestari servicii etc.), cat si asupra veniturilor obtinute din
exploatarea investitiei ca urmare a comercializarii bunurilor produse. In aceste conditii, riscul
este generat de incapacitatea debitorului de a rambursa datoria si dobanda aferenta, respectiv
de incapacitatea subsidiarei de a produce sau de a comercializa bunurile realizate. Riscul de
tara poate avea astfel ca efect pierderea unor sume de bani (in cazul imprumuturilor externe
acordate) sau pierderea unor active si a unor sume de bani (in cazul investitiilor straine).
Semnificatia conceptelor
In cazul creditelor externe ratingul de tara se refera la increderea pe care creditorii
externi (bancile) o au in capacitatea economica si financiara a tarii debitoare de a rambursa
datoria externa. Ratingul de tara pentru investitiile straine reflecta increderea pe care oamenii
de afaceri straini o au in conditiile oferite de tara gazda pentru desfasurarea unor tranzactii
profitabile. Distinctia intre aceste doua concepte nu trebuie privita exhaustiv, intre ele exista
anumite intercorelatii. Spre ex. daca tara respectiva are o capacitate redusa de rambursare a
datoriei externe (ratingul sau este scazut) – rezultatul existentei unei situatii economice
precare sau al unei instabilitati politice accentuate –, este putin probabil ca oportunitatile de
afaceri pe care le ofera sa fie atractive pentru oamenii de afaceri, investitiile straine se reduc.

In realizarea acestor corelatii trebuie sa se tina cont si de perspectiva temporala pentru care se
face analiza si de caracterul temporar sau permanent al situatiei respective. Daca este vorba
de o incapacitate temporara a tarii respective de a face fata serviciului scadent al datoriei
externe, atunci acest fapt nu va avea efecte negative decat pentru afacerile derulate pe termen
scurt, profitabilitatea pe termen lung va fi putin afectata. Daca situatia precara
(economic, politic si social) tinde sa se permanentizeze, atunci riscul de tara se va deteriora,
tara respectiva devenind atractiva pe termen lung nici pentru creditori, nici pentru investitori;
pe termen scurt se vor intensifica actiunile speculative.
Orizontul de timp
Imprumuturile externe pot fi facute pe o perioada care variaza de la cateva zile la
maximum 10-12 ani. Analiza riscului de tara are in vedere acest lucru astfel ca, in cazul
imprumuturilor externe, orizontul de timp pentru care se face analiza este de maxim 12 ani.
Investitiile straine presupun derularea de operatiuni complexe in tara gazda pe o perioada de
timp mult mai indelungata. Perioada pentru care este facuta o investitie straina este de regula
de 3-5 ani. Acesta este de fapt si orizontul minim de timp pe care trebuie sa-1 aiba in vedere
analiza riscului de tara in cazul ISD. Previziunile pot sa mearga pana la un orizont maxim de
timp de 30 de ani pentru operatiuni cum ar fi extractia si prelucrarea petrolului sau minerit.
Efectele generate de materializarea riscurilor
Este evident faptul ca producerea unor evenimente care sa conduca la materializarea
riscului de tara ar avea efecte dezastruoase atat asupra celui care imprumuta, cat si asupra
celui care investeste intr-o tara straina. Razboaie civile, revolutii, invazie straina, calamitati
naturale, convulsii sociale, greve ar putea distruge activele debitorului si el ar fi nevoit sa-si
inceteze activitatea de productie, aflandu-se astfel in imposibilitatea de a-si rambursa datoria,
dupa cum ar putea, de asemenea, distruge activele subsidiarei intrerupand activitatea acesteia.
Imprumuturile externe cu titlu privat negarantate sunt expuse unui astfel de risc. Cele cu titlu
public, sunt de regula garantate de stat fiind incluse in datoria externa a tarii, astfel ca sunt
expuse intr-o masura mai mica la un astfel de risc. Firmele care investesc sunt si ele
vulnerabile in mare masura la acest risc care ar putea atrage dupa sine pierderi financiare,
distrugerea unor active sau chiar falimentul.
Exproprierea sau indigenizarea afecteaza in mare masura doar investitiile straine sau
creditele externe private negarantate. Ea poate produce substantiale pierderi de capital firmei
investitoare, pierderi de oportunitati, precum si pierderea unor castiguri potentiale avute in

vedere la realizarea investitiei. Pentru creditele acordate guvernelor straine acest risc este mai
redus.
Imposibilitatea de transfer al ratei creditului, dobanzii aferente sau al castigurilor
obtinute din exploatarea investitiei priveaza creditorul sau investitorul de niste fonduri pe
care le-ar putea plasa in alte afaceri. Blocarea fondurilor o face guvernul tarii gazda printr-o
serie de masuri administrative privind schimburile valutare. In multe din cazuri blocarea
acestor fonduri este facuta in scopul determinarii investitorului sau creditorului sa le
reinvesteasca in economia tarii gazda. Efectele sunt insa contrare, firmele gasind intotdeauna
cai de recuperare a acestor fonduri. In plus, aceasta masura are ca rezultat o indepartare a
potentialilor investitori. Afectate de acest risc sunt in principal firmele investitoare si
creditorii ce au acordat imprumuturi negarantate unor firme straine.
Deteriorarea balantei de plati a tarii gazda, generata de actiunea concertata a unui
numar mare de factori politici, economici sau sociali, afecteaza in mare masura
imprumuturile acordate de diverse institutii financiare unor guverne straine. In ceea ce
priveste investitiile straine sau imprumuturile private negarantate, ele sunt afectate decat in
masura in care acest dezechilibru economic va conduce la blocarea fondurilor transferate in
strainatate. Diminuarea profiturilor sau falimentul (cauzate de proasta politica economica a
guvernului, de restrangerea creditelor in economie, de scaderea produsului intern brut, de
greve, de o majorare intr-o perioada scurta de timp a costurilor de productie) afecteaza in
principal imprumuturile cu titlu privat negarantate. Investitiile straine sunt afectate numai in
cazul in care productia este destinata exclusiv pietei tarii gazda.
​ Pierderile probabile ce pot sa apara
In cazul imprumuturilor private externe, riscul de tara poate genera atat pierderi de
capital, cat si pierderea unor castiguri potentiale. Probabilitatea pierderilor de capital in cazul
imprumuturilor publice externe este insa redusa. Investitorul strain poate inregistra de
asemenea atat pierderi de capital, cat si pierderi de oportunitati datorate pierderii unor
castiguri potentiale.
​ Reactia fata de riscurile identificate
O data ce riscul de tara a fost identificat, inainte de a acorda imprumutul sau de a
investi, atat investitorul, cat si creditorul pot opta pentru diferite variante de actiune in functie
de nivelul acestui risc. Creditorul fie isi va asuma riscul si va acorda imprumutul, fie refuza
cererea debitorului datorita riscului prea mare pe care-1 prezinta operatiunea. Investitorul

strain poate si el sa investeasca asumandu-si riscul sau poate renunta la proiectul de investitii.
In plus, investitorul mai are la indemana o optiune suplimentara, aceea de a-si modifica
proiectul de investitii in vederea minimizarii posibilelor pierderi care ar putea sa apara. Dupa
ce creditul a fost acordat sau dupa ce investitia a fost facuta, creditorul nu va mai putea
intreprinde nimic pentru a reduce posibilele pierderi. Investitorul insa poate adopta o serie de
strategii de actiune capabile sa minimizeze efectele materializarii riscului.
Necesitatea elaborarii unei metodologii de evaluare
In ceea ce priveste necesitatea elaborarii unei metodologii de evaluare a riscului de
tara, in cazul imprumuturilor externe exista o piata financiara internationala in cadrul careia
se confrunta cererea cu oferta de capital de imprumut. Pentru creditele acordate, exista o
metodologie unanim acceptata de calcul si evaluare a riscului de tara. O banca poate evolua
pe piata financiara la un nivel apropiat de media pietei fara a utiliza analiza riscului de tara,
doar urmand piata. Analiza riscului de tara este necesara numai daca creditorul (o banca de
regula) doreste sa evolueze peste media de piata.
In cazul investitiilor straine nu exista o piata internationala a investitiilor si nici o
metoda unanim acceptata de evaluare a riscului de tara. In aceste conditii, investitorul trebuie
sa realizeze propria sa analiza care sa aiba la baza o metodologie elaborata de specialistii sai.
Ceea ce diferentiaza firmele transnationale intre ele este capacitatea lor de a identifica cat mai
bine riscurile cu care se confrunta pe o anumita piata. Aceasta capacitate este determinata, in
ultima instanta, de experienta profesionala a specialistilor din compartimentul de analiza al
firmei, precum si de sursele de informatii la care aceasta are acces. Elaborarea unui proiect de
investitii in strainatate fara o evaluare a riscului de tara il va face vulnerabil in fata tuturor
riscurilor majore care actioneaza in mediul international si deci lipsit de sanse de reusita.
Oferind o imagine de ansamblu asupra tarii gazda, analiza riscului de tara se dovedeste a fi,
pentru firmele care investesc in strainatate, un bun instrument de identificare a posibilelor
riscuri care actioneaza intr-un anumit mediu, reducand astfel incertitudinea operatiunii
investitionale. Totodata, utilizarea acestui instrument va creste eficienta investitiei, prin
diminuarea pierderilor sau costurilor suplimentare generate de materializarea riscurilor.
Factorii de risc
Riscul de tara aferent creditelor externe este un risc cu pronuntat caracter financiar, ce
are in vedere capacitatea debitorului de a rambursa creditul contractat la termenul si conditiile
prestabilite. Analiza acestui tip de risc de tara (rating financiar) este facut de institutii

specializate, iar indicatorii pe care este construit modelul de evaluare pun accent mai mult pe
aspecte financiare, cum ar fi: gradul de indatorare externa, gradul de lichiditate, sursele de
lichiditati, etc. O investitie straina este vulnerabila la un numar mai mare de factori de risc.
Acest lucru face ca sistemul de indicatori sa fie mai complex si sa aiba in vedere mult mai
multe aspecte: avantaje comparative, avantaje competitive, accesibilitatea infrastructurii,
mediul social, dimensiunea pietei interne, concurenta, etc. In conditiile actuale, rating-ul
financiar se dovedeste a fi insuficient pentru evaluarea riscului de tara aferent unui proiect de
investitii, el avand doar o valoare orientativa (arata increderea cercurilor financiar-bancare
internationale in economia unei tari).
Dupa cum se poate observa, desi metodologia de evaluare este apropriata, riscul de tara
aferent ISD prezinta caracteristici diferite de riscul de tara aferent imprumuturilor externe,
mai ales in ceea ce priveste sistemul de indicatori. Totusi, sub aspectul riscului mai mare pe
care-1 implica, investitiile straine se apropie intrucatva de creditele externe negarantate,
acordate unor firme din strainatate (imprumuturi private). Cele doua operatiuni sunt
vulnerabile aproape la aceleasi evenimente, cu diferenta ca pierderile inregistrate in cazul
investitiilor pot fi mult mai mari.
Intre cele doua categorii de risc de tara exista uneori o puternica legatura mai ales
atunci cand investitia are valoare mare si necesita finantare directa din partea unor banci sau
consortii bancare. In acest caz, investitorul face propria sa evaluare a riscului de tara pentru a
determina riscul total al proiectului de investitii si ia deciziile in acest sens. Banca, la randul
sau, face o evaluare a proiectului, iar conditiile in care acorda creditul (spread-ul la dobanda,
termene, perioade de gratie, etc.) le stabileste in functie de riscul proiectului in contrapartida
cu riscul de tara (evaluat de banca). Tot o legatura directa intre cele doua tipuri de riscuri
apare si in cazul conversiei datoriei externe ale unei tari in active, inovatie financiara
practicata cu succes pe piata secundara a creantelor: o banca decide sa vanda creante pe piata
secundara unui investitor care le cumpara beneficiind de o „decotare” stabilita in
contrapartida cu riscul de tara (evaluat de banca); Banca Centrala a tarii debitoare rascumpara
creantele in moneda locala, investitorul folosind suma obtinuta la finantarea proiectului de
investitii.
Nivelul riscului de tara influenteaza nu numai conditiile de realizare a unei ISD de
catre o firma multinationala, ci si conditiile si accesul unei tari la diferite surse internationale
de finantare. In functie de ratingul calculat de diverse institutii pentru o anumita tara, state

diferite beneficiaza de acces si conditii de creditare diferite. O tara cu un risc de tara ridicat
nu va putea obtine un imprumut de la o banca sau institutie financiara internationala, sau daca
il va obtine conditiile in care a fost acordat vor fi extrem de oneroase si restrictive. Pozitia in
care se situeaza o tara din punct de vedere al riscului de tara este foarte bine evidentiata pe
piata internationala de capital. Diferenta dintre pretul cerut si pretul oferit pentru emisiunile
obligatori ale unui stat se realizeaza o buna aproximare a cotei de risc aferent tarii emitente,
asa cum este el perceput de investitori. Problema care apare in acest caz este aceea a unui
grad mai ridicat de subiectivism; de asemenea, o cota de risc ridicata poate fi in mare parte
datorata nu doar deteriorarii atractivitatii conditiilor din tara respectiva, ci mai ales
comportamentului colectiv indus de piata. Daca un numar mare de participanti sunt retinuti in
a-si plasa disponibilitatile in obligatiunile emise de un stat, atunci se poate produce o reactie
in lant, cererea se va reduce semnificativ (singurii interesati vor fi speculatorii sau !iubitorii
de risc! – risk takers – ) si deteriorarea ratingului apreciat pe aceasta piata va fi mai puternica
decat in realitate (apreciata in mod obiectiv).
Riscul de tara vazut din perspectiva investitorilor este o problema interesanta, cu atat
mai mult cu cat in prezent evaluarea sa constituie o etapa fundamentala in adoptarea deciziei
de internationalizare.
Tipologia riscurilor in economia concurentiala
Desfasurarea activitatii oricarei in ​ treprinderi intr-un mediu concurential, indiferent de
pozitia acesteia pe piata, este expusa riscurilor. Pentru manageri, dar nu numai pentru ei, este
foarte impor ​ tant de cunoscut limitele de la care intreprinderea respectiva isi desfasoara
activitatea sub amenintarea riscului.
In general, ​ riscul ​ reprezinta un eveniment viitor care ar putea provoca anumite
pierderi. El poate fi previzibil, atunci cand factorii care genereaza pier ​ deri pot fi prevazuti cu
anticipatie si neprevizibil, determinat de situatii fic ​ tive. In economie sunt unele activitati, care
prin specificul lor, comporta riscuri mai mari. De regula, acestea sunt activi ​ tatile asupra unor
factori incerti cu o in ​ fluenta mai mare, iar elementele de pro ​ babilitate au o pondere mai
ridicata. Pen ​ tru prevenirea si acoperirea pagubelor provocate de risc, se folosesc diverse
forme de asigurare.
Riscurile pot fi generate de factori diversi, printre care:
● conjunctura economica;
● specificul activitatii intreprinderii respective;

● calitatea actului managerial pe toate treptele ierarhice ale structurii or ​ ganizatorice
si functionale ale intreprin ​ derii ;
● relatiile cu clientii, furnizorii si potentiali importatori etc.
In functie de geneza riscurilor, acestea se impart in trei categorii si anume: riscul de
exploatare (productie), riscul financiar si riscul de faliment.
Riscul de exploatare este riscul legat de incertitudinea randamentului activi ​ tatii de
productie a intreprinderii si de ​ pinde de evolutia raportului dintre cheltu ​ ielile fixe si
cheltuielile variabile. ​ Riscul financiar al unei intreprinderi decurge din modul de indatorare a
acesteia. Ris ​ cul financiar caracterizeaza variabilitatea indicatorilor de rezultate sub incidenta
structurii financiare a firmei. Abordarea ​ riscului de faliment (de insolvabilitate) necesita
mentiunea ca solvabilitatea reprezinta capacitatea intreprinderii de a face fata obligatiilor
scadente care rezulta, fie din angajamente anterioare contractate, fie din operatii curente a
caror realizare conditioneaza continuarea activitatii, fie prin prelevari obligatorii, in analiza
financiar-patrimoniala, analiza solvabilitatii intreprinderii, a modului in care ea
(intreprinderea) poate invinge ris ​ cul de faliment, ocupa un loc insemnat.
In functie de natura lor, riscurile pot fi grupate in: riscuri comerciale, riscuri provocate
de calamitati naturale sau alte cauze de forta majora, riscuri politice si riscuri valutare.
Riscuri comerciale (risc de neplata). Cunoasterea existentei acestui tip de risc este
foarte importanta, fapt care decurge tocmai din continutul sau si anume ca el este definit ca o
deteriorare a situatiei fi ​ nanciare a cumparatorului privat, care are ca efect neplata la scadenta
a sumelor da ​ torate fata de furnizor, care poate fi gre ​ vata de factori cu actiune pe termen lung
ori de cauze accidentale sau reversibile, precum si cauze de neplata a sumelor datorate,
determinate nu de insolvabilitate, ci de rea credinta a cumparatorului.
In cazul cumparatorului extern care este fie o persoana fizica sau juridica privata,
acesta prezinta riscul de neplata. Impotriva lui se poate actiona in justitie, pentru a-1 putea
obliga sa-si respecte an ​ gajamentul asumat prin contract. In schimb, impotriva
cumparatorului public, nu exista cale de atac in justitie. Din acesta cauza, riscul de neplata
din partea cumparatorului privat poate fi considerat risc comercial, in timp ce acelasi risc
provenit din partea unui cumparator public este considerat risc politic.
Riscurile catastrofale ​ . Dupa cum le spune si numele, riscurile catastrofale se
manifesta sub forma producerii unor ca ​ lamitati naturale, ori a altor cauze de forta majora (de
exemplu, inundatii, cutremure etc.) care pun cumparatorul in situatia de neplata.

Riscul politic ​ , in acesta categorie de riscuri sunt cuprinse evenimente ca: razboi,
revolutie, greva etc., deci eveni ​ mente independente de vointa si solvabilitatea cumparatorului,
care totusi il impiedica sa-si onoreze obligatiile fata de furnizorul extern. De asemenea, aici
mai sunt cuprinse si masurile cu caracter politic luate de tari terte ori de organisme
internationale impotriva tarii importato ​ rului, punandu-1 pe acesta din urma in imposibilitatea
respectarii obligatiilor pe care le are fata de furnizor, masurile luate de autoritatile publice
(guvern, banca etc.), avand ca efect restrangerea impor ​ turilor, limitarea transferului valutar
etc., neplata la termen a sumelor datorate de importatori (debitori) publici.
Riscurile valutare cuprind: riscul de schimb valutar, riscul cresterii costurilor de
fabricatie ale produsului care fac obiectul exportului si riscul fluctuarii ratei dobanzii.
a) Riscul de schimb valutar: tine de fluctuatia cursului monedelor diferitelor tarii, atat
de la o tara la alta, cat si in ca ​ drul acelorasi tari, de la o perioada la al ​ ta. Deci, el apare atunci
cand moneda ta ​ rii exportatorului si moneda tarii impor ​ tatorului nu sunt legate intre ele
printr-un raport de schimb fix. Influenta acestui fapt poate avea urmari pozitive sau negative.
b) Riscul cresterii costurilor de fa ​ bricatie ale produsului care face obiectul exportului se
datoreaza fenomenelor in ​ flationiste ce se manifesta pe piata expor ​ tului, probabilitatea
aparitiei sale fiind cu atat mai mare cu cat ciclul de fabricatie este mai lung. Si in acest caz,
exportatorul poate solicita o asigurare impotriva riscurilor comerciale, unui asigurator de
credite.
c) Riscul fluctuarii ratei dobanzii percepute la creditul furnizor, ca si la creditul
cumparator. Cand se fixeaza rata dobanzii pe care importatorul o va plati exportatorului sau
bancii creditoare pen ​ tru creditul furnizor contractat, furnizorul (banca) trebuie sa tina cont de
nivelul dobanzii la care acesta (aceasta) va putea sa-si procure banii necesari pentru
refinantare, deoarece dobanda pietei fluctu ​ eaza, existand riscul ca dobanda pietei sa fie
superioara celei fixe prevazute in contract.
Tipologia riscului de tara
Complexitatea si diversitatea riscurilor cu care se confrunta firmele transnationale au
dat nastere la numeroase confuzii, mai ales in randul nespecialistilor. O parte din confuziile
aparute in jurul notiunii de risc de tara sunt legate de diferitele criterii de clasificare a
riscurilor. Riscul de tara aferent investitiilor straine poate fi clasificat in functie de
urmatoarele criterii:
A. criteriul geografic;

B. natura evenimentelor care stau la baza materializarii lor;
C. natura investitiei;
D. nivelul de risc;
E. componenta patrimoniala;
F. tipul activelor expuse la aceste riscuri.
A. Criteriul geografic
In functie de criteriul geografic riscul este asimilat unei tari, astfel ca putem vorbi
despre riscul de tara al Romaniei sau riscul de tara al Frantei. Investitiile straine presupun
infuzie de capital strain (provenit de la una sau mai multe firme transnationale) in economia
unei tari. In aceste conditii apare o intrebare legata de localizarea riscului de tara: capitalul
strain la riscul carei tari este expus? Analiza riscului trebuie sa aiba in vedere aceasta
localizare a riscului pentru a putea stabili limitele de expunere la risc. Daca riscul de tara
aferent capitalului strain investit este localizat intotdeauna in tara receptoare a investitiei, in
privinta riscului de tara aferent capitalului imprumutat lucrurile stau putin altfel. In cazul unor
imprumuturi garantate de o institutie financiara din alta tara sau chiar de un guvern strain, sau
in cazul unor credite acordate unor firme fantoma care au sediul legal plasat intr-un paradis
fiscal, in timp activele reale ale firmei sunt imprastiate in diverse tari riscul de tara nu se mai
afla localizat numai pe teritoriul unde se afla sediul celui care imprumuta.
B. Natura evenimentelor
In ceea ce priveste natura evenimentelor care stau la baza materializarii riscului de tara,
riscurile pot fi riscuri politice (indigenizarea, nationalizarea, exproprierea sau confiscarea),
riscuri economice (controlul schimburilor valutare, restrictii de import sau export, restrictii
fiscale) sau riscuri sociale (convulsii sociale, greve, divizari religioase).
C. Natura investitiei
Investitia poate fi facuta fie integral cu participare straina, poate fi facuta in colaborare
cu o firma privata din tara gazda, sau chiar in colaborare cu guvernul tarii gazda sau cu o
firma / institutie de stat. In functie de natura investitiei, putem avea un risc individual, un risc
al corporatiilor, un risc al sectorului privat sau chiar risc suveran (atunci cand statul ramane
majoritar intr-un proiect de investitii la care participa si capital strain).
D. Nivelul de risc
Nivelul de risc difera de la o tara la alta si el se modifica permanent in timp sub
actiunea concertata a unor factori de natura politica, economica sau sociala. Exista astfel tari

cu un nivel scazut al riscului (tari puternic dezvoltate ca SUA sau tarile Europei Occidentale),
tari cu un nivel mediu de risc (tari in curs de dezvoltare ca Brazilia, Argentina, Coreea) si tari
cu un nivel ridicat de risc (cazul tarilor sarace ale lumii a treia). Romania si majoritatea tarilor
din zona sunt considerate cu o usoara diferentiere ca avand un risc de tara mediu.
E. Componenta patrimoniala
Starea patrimoniala a firmei este reprezentata de bilant cu ajutorul celor doua elemente
fundamentale: ACTIV si PASIV. Exista astfel riscuri care afecteaza activele
firmei-imobilizarile, stocurile, disponibilitatile banesti sau creantele (nationalizarile,
indigenizarile sau confiscarile) sau riscuri care afecteaza pasivele firmei – capitalurile proprii
sau datoriile (riscul de dobanda, riscul de finantare).
F. Tipul activelor expuse la risc
Atunci cand este vorba de riscurile care afecteaza activele firmei transnationale, se face
distinctie intre riscul de tara aferent investitiilor straine si cel aferent imprumuturilor externe.
Dupa cum s-a putut vedea mai sus, cele doua tipuri de risc prezinta o serie de caracteristici
diferite si ele sunt tratate in literatura de specialitate ca notiuni distincte.
Importanta analizei riscului de tara nu trebuie subestimata. Analiza riscului de tara
trebuie sa fie etapa cu greutatea specifica cea mai mare in fundamentarea unui proiect de
investitii. Cunoasterea tipologiei si a componentelor care formeaza riscul de tara permite
investitorilor fundamentarea corecta a proiectului propriu-zis, determinarea gradului de
expunere la risc a ISD si adoptarea masurilor necesare pentru limitarea efectelor negative ale
materializarii factorilor de risc.
Riscul de tara este un indicator agregat, o variabila sintetica corelata in mod direct cu
castigul potential si real al unei investitii in strainatate. Pentru ca o firma care investeste in
strainatate sa aiba succes in realizarea obiectivului de rentabilitate propus este important sa
evalueze probabilitatea materializarii factorilor de risc si sa adopte masuri adecvate pentru
diminuarea posibilelor efecte negative.

Bibliografie:
1. http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/economie/tranzactii-economice-internationale-ris
curile-in-tranzactiile-comerciale-internationale-53783.html
2. Isaic-Maniu, Irina, Caracterizarea statistică a riscului :concepte, tehnici, aplicații,
Editura ASE, București 2006
3. http://silvic.usv.ro/cursuri/managementul_riscului.pdf
4. http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap1
5. http://www.creeaza.com/afaceri/economie/Tranzactii-internationale-scur267.php
6. http://www.math.uaic.ro/~cefair/files/analiza_riscului_decizional.pdf
7. Dinu, Ana-Maria, Managementul intreprinderii in conditii de risc, Editura Pro
Universitaria, Bucuresti 2014
8. http://www.scritub.com/management/Analiza-si-managementul-riscul53199.php