Patologie animal ă [610700]

Patologie animal ă
Patologia mor ții tisulare
1PATOLOGIA MOR ȚII TISULARE

Moartea tisular ă este definit ă ca distrugerea și moartea unei por țiuni dintr-un
țesut sau organ, f ără ca acest lucru s ă antreneze obligatoriu moartea întregului
organism. Acest proces se manifest ă prin două categorii de leziuni:
9 necroza tisular ă;
9 gangrena.

Necroza tisular ă
Necroza tisular ă este reprezentat ă de teritorii distruse, neviabile, care pornesc
de la limita vizibilit ății cu ochiul liber pân ă la zone de dimensiuni mari. Morfologic,
se disting dou ă categorii de necroze:
– necroze uscate;
– necroze umede.
Necrozele uscate sunt specifice organelor cu un con ținut sărac în apă și bogate
în proteine coagulabile. În func ție de patogenez ă și organul implicat se cunosc mai
multe tipuri.
Necroza de coagulare se produce în urma degrad ării proteinelor și deshidrat ării
ulterioare a acestora. Miocardul, ficatul, rinichiul și splina sunt organele cele mai
afectate. De obicei, necrozele au caracter focal. Focarele de necroz ă pot avea
dimensiuni mici, la limita vizibilit ății (focare miliare) sau mari, cu diametre de la
câțiva milimetri la câtiva centimetri (focare mari). Necroza poate afecta în egal ă
măsură și suprafa ța pielii și a mucoaselor. Leziunile necrotice superficiale, de
suprafață poartă denumirea de eroziuni ; în situația în care procesul coboar ă profund se
instalează ulcerul .
Zonele de necroz ă au culoare g ălbuie-cenu șie, sunt uscate, lipsite de luciu. La
puțin timp dup ă instalarea necrozei, consisten ța teritoriului afectat nu difer ă de cea
normală, însă progresiv devine friabil ă. În jurul focarelor mari se formeaz ă o zonă de
reacție vitală, reprezentat ă de un brâu de culoare ro șie (hiperemie).
Necroza ceroas ă (de tip Zenker) este specific ă atât musculaturii striate, cât și
netede. Cauzele care conduc la instalarea ace stei leziuni sunt diverse, printre care
carența în vitamina E și seleniu (boala mu șchilor albi). Astfel, acest tip de necroz ă
este o continuare fireasc ă a distrofiei hialine musculare. Grupele musculare cele mai
afectate sunt mu șchii coapsei, ai centurii scapul are (trenul anterior), diafragmul și
miocardul. La galinacee este întâlnit ă necroza ceroas ă a musculaturii stomacului
triturant.
Macroscopic, mu șchii prezint ă striuri de culoare albe-g ălbui, lucioase, cu
aspect de cear ă. Consisten ța este flasc ă, rigiditatea postmortem fiind slab ă.
Steatonecroza este necroza țesutului adipos. Mecanismele de producere sunt
diverse:
– traumatismele țesutului adipos subcutanat, apar în decubitul prelungit, mai
ales în zona sternal ă (bovine);
– enzimele eliberate în urma necrozei pancreasului, a rupturii acestuia vor
interacționa cu țesutul adipos din cavitatea abdominal ă (epiploon și
mezenter); se formeaz ă focare de culoare alb ă, concentrice, mate, bine
delimitate de țesutul din jur.
Necroza de cazeificare este un tip particular de necroz ă de coagulare. Se
asociază cu bolile cronice provocate de microorganisme care se dezvolt ă intracelular
(Mycobacterium spp .). Se dezvolt ă în toate țesuturile și organele. Organele afectate

Patologie animal ă
Patologia mor ții tisulare
2prezintă acumulări nodulare sau difuze de mase cu aspect grunjos, uscate, unsuroase,
de culoare alb-cenu șie sau gălbuie, asem ănătoare cu brânza de vaci.
Necroza umed ă (de colicva ție sau de ramoli ție) se produce în situa ția în care
distrugerea tisular ă se realizeaz ă rapid, producându-se o topire a țesuturilor afectate.
Acest tip de necroz ă afectează structurile tisulare care re țin apa și sunt sărace în
proteine coagulabile. Sistemul nervos ce ntral este cel mai des afectat, leziunea
macroscopic ă fiind denumit ă cu termenul de ramolisment, iar cea microscopic ă
malacie .
Ramolismentul ro șu apare consecutiv traumatismelor produse în urma
contuziilor (lovituri) sau prin migra ția unor larve de parazi ți și în infarctul cerebral.
Zona de necroz ă va reține o cantitate mare de sânge, având culoare ro șie-negricioas ă.
Ramolismentul cenu șiu este consecin ța unor factori care ac ționează lent asupra
substanței nervoase. Zona implicat ă are consisten ță gelatinoas ă și culoare cenu șie.
Evoluția și consecin țele necrozei depind de m ărimea teritoriului necrozat și de
organul afectat. De obicei, în jurul focarelor de necroz ă migrează numeroase celule cu
funcție de fagocitoz ă pentru a îndep ărta detritusul ( țesutul necrozat). Dup ă această
etapă, în cazul focarelor mici, zona se reface aproape complet sau se va forma o
cicatrice. Focarele de necroz ă mari nu pot fi îndep ărtate în totalitate, teritoriul
necrozat fiind înconjurat de țesut conjunctiv, formându-se astfel un sechestru .
Gangrena
Eeste un tip particular de moarte tisular ă în care țesutul necrozat sufer ă
modificări secundare produse de bacteriile ce apar țin florei locale sau din mediul
înconjurător.
În funcție de cauzele care duc la instalarea gangrenei se cunosc:
– gangrenă primară (gangrena gazoas ă);
– gangrenă secundar ă (gangren ă uscată și gangrenă umedă).
Gangrena gazoas ă se produce prin interve ția unor bacterii anaerobe mai ales
cele din genul Clostridium care sunt inoculate sub piele sau în musculatur ă sau se
dezvoltă în plăgile mari, complicate și netratate. Leziunile sunt vizibile mai ales în
mușchi, zona fiind tumefiat ă, crepitant ă la palpație, de culoare ro șie-negricioas ă și cu
un miros particular de unt rânced.
Gangrena uscat ă se localizeaz ă în piele și sunt vizate zonele slab irigate.
Cauzele care duc la instalarea gangrenei uscate sunt diverse: mecanice (decubitul
prelungit, mu șcături repetate, frigul), toxice (toxinele unor mice ți), bacteriene.
Teritoriile cutanate cele mai afectate sunt: urechile, coada, creasta și bărbițele,
extremitățile membrelor. Pielea cu gangren ă uscată este net delimitat ă de cea
sănătoasă, de culoare brun-negricioas ă, lipsită de elasticitate și sensibilitate. Datorit ă
deshidratării progresive, ea cap ătă aspect pergamentos, t ăbăcit. În timp, por țiunea
cutanată se elimin ă sub form ă de sfacel .
Gangrena umed ă se produce în organele cu o vasculariza ție foarte bogat ă,
afectând pulmonul, uterul și intestinul. În pulmon apare consecutiv inhal ării unor
substanțe sau corpuri str ăine, a degluti ției defectuoase sau a administr ării incorecte de
substanțe medicamentoase lichide, producând pneumoniile prin aspira ție (pneumonie
ab ingestis ). Gangrena uterin ă se instaleaz ă consecutiv unor f ătări laborioase, cu
intervenții traumatizante asupra uterului. În intestin gangrena este consecin ța
modificărilor topografice. Ini țial se produce staz ă, urmată de infarct venos datorit ă
blocării circula ției de întoarcere. Segmentul afectat este negricios sau verzui, puternic
destins de gaze și conținut, peretele friabil cu aspect de cârp ă putredă, mirosul ihoros.

Patologie animal ă
Patologia mor ții tisulare
3Indiferent de localizare, teritoriul gangrenat este net delimitat de cel s ănătos
printr-o zon ă de hiperemie, este friabil, crepitant la palpa ție (datorit ă producerii de
hidrogen sulfurat, amoniac, bioxid de carbon, metan), cu miros dezagreabil (ihoros).
Gangrena uscat ă a pielii prezint ă consecin țe de ordin estetic, animalul r ămâne
mutilat dup ă eliminarea sfacelului. Gangrena umed ă și gazoasă pun în pericol via ța
animalului, datorit ă pătrunderii în circula ție a produ șilor ce rezult ă din
descompunerea țesuturilor – sapremie .