Disciplina de Ortopedie și Traumatologie I PARTICULARITĂȚILE CHIRURGICALE ALE ARTROPLASTIEI ÎN ȘOLDUL DISPLAZIC Absolvent : Coșa Cătălin Coordonator… [610690]

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ, FARMACIE , ȘTIINȚE ȘI TEHNOLOGIE
DIN TÂ RGU MUREȘ
FACULTATEA DE MEDICINĂ
Departamentul M5 C linice Chirurgicale
Disciplina de Ortopedie și Traumatologie I

PARTICULARITĂȚILE CHIRURGICALE ALE ARTROPLASTIEI
ÎN ȘOLDUL DISPLAZIC

Absolvent: [anonimizat] :
Prof.dr. Pop Tudor Sorin

TÂRGU MUREȘ
2019

2
CUPRINS
I. PARTEA GENERALA
I.1. Introducere 1
I.2. Coxartroza secundară displaziei de dezvoltare a șoldului 2
I.2.1. Definiție 2
I.2.2. Incidență 2
I.2.3. Biomecanica articulației coxofemurale 2
I.2.4. Patogenie 3
I.2.5. Anatomie patologică 3
I.2.6. Simptomatologie 4
I.2.7. Diagnostic 4
I.2.8. Radiografia 5
I.2.9. Forme clinice 5
I.2.10. Diagnostic diferențial 5
I.2.10.1. Necroza avasculară de cap femural 6
I.2.10.2. Bursita trohanteriană 6
I.2.10.3. Coxite 6
I.2.10.4. Hernia de disc lombar 6
I.2.10.5. Tumori 6
I.2.11. Evoluț ie 6
I.2.12. Tratament 6
I.2.12.1. Osteotomii de corecție a viciilor arhitectonice 7
I.2.12.2. Osteotomia de bazin de tip Chiari 7

I.2.12.3. Osteotomia periacetabulară de tip Ganz 7
I.2.12.4. Osteotomii intertrohanteriene funcționale 7
I.2.12.5. Artroplastia 7
I.2.13. Complicații 8
I.2.13.1. Hematomul 9
I.2.13.2. Osificarea heterotopică postoperatorie 9
I.2.13.3. Leziuni nervoase 9
I.2.13.4. Leziuni vasculare 9
I.2.13.5. Trombembolismul 9
I.2.13.6. Dislocarea 9
I.2.13.7. Fracturile 10
I.2.13.8. Infecția 10
I.2.14. Recuperarea șoldului după artroplastie 10
II. PARTEA SPECIALĂ
II.1 Introducere 11
II.2 Materiale și metoda 14
II.2.1 Evaluarea clinică și radiologică 14
II.2.2 Tehnica operatorie 18
II.3 Rezultate 20
II.3.1 Sexul 20
II.3.2 Vârsta 21
II.3.3 Șoldul afectat 21
II.3.4 Scorul Harris 23
II.3.5 Modificări radiologice 23
II.3.6 Procedeul chirurgical 23
II.4 Discț ii 24
II.5 Concluzii 26

4
ANEXE 28
BIBLIOGRAFIE 29

1
I. PARTEA GENERALĂ
I.1. Introducere
Ortopedia este o specialitate chirurgicală cu ajutorul căreia se corectarea ză
diformitățile care pot fi congenitale sau dobândit e în timpul vieții dar și refacerea
structurii și funcției aparatului locomotor, cu scopul de a asigura locomoția cât mai
asemănătoare unui individ sănătos . Denumirea specialității de ortopedie format ă din
două cuvinte de origine grecească, orthos însemnând drept iar paidon însemnâ nd copil,
a fost oferit ă de profesorul Nicholas Andry , chirurg, decan al Facultății de fizică din
Paris, în anul 1741 , publicat î n lucrarea „L’Ortopedie ou l’art de prévenir et de coriger
dans les enfants, les deformites de corps, le tout par des moyens à la portée des Péres et
des Méres et de tout les Personnes qui des enfants a elever”. Totodată celebrul savant,
Nicholas Andry propune ș i simbolul ortop ediei, reprezentat de u n copac î ndoit, legat de
un supor t cu scopul de a -i asigura o creștere în linie dreaptă . [1,2,3]
Traumatologia este o ramură a ortopediei, deosebit de importantă , care își
propune prevenirea dar și tratarea numeroaselor traumatisme det erminate de o serie de
factori, care interesează aparatul locomotor. Denumirea traumatologiei este formată din
două cuvinte de origine grecească astfel trauma însemnând rană iar logos însemnând
știință . [1,2]
Între ortopedie și traumatologie există o relaț ie stâns unită atât din punct de
vedere al simptomato logiei, al modului de răspuns al aparatului locomotor cât și al
diferitelor modalități de tratament. Acestea f iind într-o continuă dezvoltare atâ t din
punct de vede re al metodelor de diagnostic cât ș i a metodelor de tratament. [1.3]
Aparatul locomotor este un sistem comp lex al corpului uman, fiind alcă tuit din
mai multe structuri anatomi ce, cum ar fi: 206 oase, 439 mușchi, 310 articulații,
numeroase tendoane, nervi ș i vase de sânge. Fiecare structură are un rol b ine stabilit, ca
acest sistem să funcționeze î n limitele normale. [2]

2
I.2. Coxartroza secundară displaziei de dezvoltare a ș oldului
I.2.1. Definiț ie
Displazia de dezvoltare a șoldului se defineș te ca o serie de modificări apă rute în
anatomia șoldului, datorate unei dezvoltă ri anormale sau oprirea dezvoltă rii, fie a
acetabulului, fie al extremităț ii proximale ale femurului . Aceste tulburări pot să își facă
apariția încă din via ța embrionară dar pot să continue până în copilărie deoarece șoldul
continuă să se dezvolte până la vâ rsta de aproximativ 15 ani. Această tulburare aparută
în structura ș oldului în lipsa tratamentului de spec ialitate poate conduce la apariț ia unei
boli osoase degenerative la o vâ rstă mai avansată . [4.5]
Coxartroza este definită printr -o artropatie cronică a șoldului produsă de
numeroș i factori, care vor determina a lterarea structurilor artriculației coxofemurale
producând pacienților durere, care în timp determină deformarea regiunii șoldului fiind
asociată cu leziunile proliferati ve ale țesutului osos. [6 ]

I.2.2. Incidenț a
Displazia de dezoltare a șoldului are o incidență care variază în funcț ie de zona
geografi că, fiind mai frecventă în ță rile nord ice, este des întalnită și în România, unde la
1000 de nou născuți 6 dintre aceștia sunt diagnosticați cu această displazie. Prezintă o
incidenț a crescută în râ ndul sexului feminin cu o afinitate pentru primu l nou născut.
Afectează cu precă dere șoldul stâng și este frecvent asociată ș i cu alte leziuni , cum ar fi:
piciorul plat, torticolisul, asimetria facială . [4,6]
Incidența coxartrozei crește odată cu înainta rea în vârstă, astfel la pacienții cu
vârsta sub 55 de ani întâ lnim o distribuț ie aproximat iv egală pe sexe iar peste 55 de ani
persoanele cele mai frecvent implicate sunt cele de sex feminin. Rasa caucaziană este
mai frecvent afectată decâ t rasa asiatică . Peste jumatate din cazurile diagnosticate cu
coxartoză secundară sunt dat orate displaziei, luxației sau subluxației șoldului. [ 6.7]

I.2.3. Biomecanica articulaț iei coxofemurale
În articulația coxofemurală sunt implicate trei axe de mișcare fiind o articulație
de tip enartroză. În cadrul acestei articulaț ii se pot efectua mai multe tipuri de mișcă ri.
Mișcarea de t ip flexie -extensie se realizează în jurul axului transversal ș i se r ealizează
cu ajutorul mai multor mușchi. Astfel mușchii care intervin în mișc area de flexie sunt
puternici, lungi și sunt reprezentați de: mușchiul iliopsoas, muș chiul tensor al fasciei
late, mușchiul drept femural, mușchiul croitor, muș chii adduc tori, mușchiul vast medial

3
și partea anterioară a fesierului mijlociu. Mușchii care intervin în miș carea de extensie
sunt de asemenea puternici dar scurți și sunt reprezentați de: muș chiul biceps femu ral,
partea posterioară a fesierilor mijlociu și mic dar si mușchii semitendinos ș i
semimembranos. Un alt tip de mișcare care se poate efectu a este mișcarea de abducție si
adducție realizată în jurul axului sagital, abducția fiind asociată cu muș chii croit or,
tensor al f asciei late și fesierul mijlociu în timp ce adducția este asoci ată muș chiilor
fesier mic, iliopsoas, semiten dinos, semimembranos, pectineu și vast medial. Un alt tip
de mișcare desfașurată î n jurul un ui ax vertical este reprezentată de rotaț ia externă și
internă dar si miș carea de cir cumducț ie este posibi lă. [8]

I.2.4. Patogenie
Mulți factori contribuie la apariția displaziei de dezvoltare a șoldului însă cele
mai incrimin ate cauze ale acestei imaturități sunt cele genetice, hormonale ș i mecanice,
Înainte de naș tere, înca din viața intrauterină fătul trece printr -o perioadă cu risc mar e de
a dezvolta ulterior displaz ie, aceste per ioade sunt reprezentate de saptă manile 12 , 18,
36-40. Laxitatea capsulară și ligamentară a ș oldului este factorul definitor care
contribuie la apariția ș oldului displazic. De asemenea poziția în uter mai ales prezentația
pelvină ș i oligohidramniosul joacă un rol deosebit de important î n hipermob ilitatea
articulară , manifestată încă de la naștere cu instabilitatea ș oldului .[9,10]
Coxartroza secun dară poate fi determinată de mai mulț i factori: sinoviali,
biomecani ci și cartilaginoși, factori reprezentați de malformații osoase congenitale și
dobâ ndite, sinovite și coxite de diferite etiologi. Fară urme de îndoială, leziunea prin
care debutează coxartroza este cea cartilaginoasă. Î n patogenia coxartrozelor intră în
discuț ie mai multe teorii, cum ar fi teoria osoasă , vasculară ș i rolul sinovialei.
Deteriorarea cartilajului articular are la baza cauze mecanice cum ar fi fibrilarea
cartilajului articular, cauz e structurale precum artritele și nu în ultimul râ nd cauzele
traumatice care determină deteriorarea cartilajului. [6.7 ]

I.2.5. Anatomie patologică
Artroza curprinde to talitatea structurilor articulare: cartilajul articular, osul
subcondral, ligamentele, capsula articulară, membrana sinovială și musculatura
implicată . Macroscopic întalnim denudarea osoasă , consecinț a eroziunii cartilajului,
care î n afara acestor zone de e roziuni este re maniat osteofitic. Uneori sinoviala poate
avea un aspect normal i ar alteori poate deveni reactivă și hipertrofică . Microscopic

4
urmarea fi surilor cartilaginoase se pune în evidența prin fibrilaț ia cartilaj ului. De
asemenea se pot evidenția ș i leziuni osoase caracterizate prin apariț ia osteofitozei
marginale, osteosclerozei subco ndrale, osteoporozei epifizare ș i pseudoc histurile.
Leziunile capsulare și sinoviale sunt consecinț a distrugerii osteocartilaginoase.[ 6,7]

I.2.6. Simptomatologie
Adulții diagnosticați cu coxartroză secundară displaziei de dezvoltare a șoldului vor
prezenta :
 Durere a reprezintă simptomul primordial, este localizată frecvent crural care poate
să se amelioreze sau să dispară î n anumite momente .
 Șchiopatarea este un alt semn frecvent și se datorează creșterii în intensitate a
claudicației membrului inferior și apariț iei redorii articulare.
 Mișcă rile membrului inferior încep să se limiteze progresiv fiind afectată flexia,
adducția și rotația externă .
 Dificultatea de a se încalța fară ajutor.
 Atitudinea vicioasă apare tardiv î n decursul acestei boli. [6.7,11]

I.2.7. Diagnostic
Examenul clinic al nou născutului ne poate sugera informații importante încă de
la inspecț ie prin observarea pliurilor cutanate iar o asimetrie pronunțată a acestor pliuri
poate să ne ducă cu gâ ndul la posibilitatea unei diformități. De asemenea mă surarea
lungimii picioarelor poate fi o metodă ultilă în diagnostic astfel dacă vom mă sura
lungimea membrelor inferioare cu șoldul și genunchiul î ndoit la 90 de grade am putea
observa o scurtare a coapsei d e aceeaș i parte cu displazia. La nou nă scut, diagnosticul
displaziei congenitale de șold se realizează prin examinarea clinică cu ajutorul testului
Ortolani p rin care se poate verifica poziția capului f emural în cavitatea acetabulară. O
altă examinare similară acestui test este testul Barlow, o manevră utilă în diagnosticul
șoldului dislocat. [ 9,10]
La ad ultul diagnosticat cu coxartroză secundară displaziei de ș old se pot efectua
o serie de teste utile î n diagnostic, astfel semnul rulmentului descris de către Joyeux
pune în evidență o reducere a mișcă rilor de p artea ș oldului incrimitat. Semnul
pantof ului descris de Duverney evidențiază o limitare marcată a flexiei ceea ce
determină pacientului o dificulta te la încalțare, acest semn sugerează un stadiu de boală
avansat. Scorul descris de Harris prin intermediul c ăreia se apreciază mobilitatea,

5
stabilitatea articulației si durerea este indicat și aduce informații utile tuturor pacienților
diagnosticați cu coxartroză .[6]

I.2.8. Radiografia
Interpretarea radiografiei urmăreș te vizualizarea acesteia în mai multe incidenț e
(antero -posterioare sau axiale) fiind importantă examinarea anatomiei comp lete a
membrelor inferioara și pelvisului cu scopul identifică rii gradului de perturbare a
articulaț iei coxofemurale. Radiografia pelvisul ui permite evaluarea structurală
acetabula ră și este utilă în estimarea mă rimii implantului. [12,13 ]
Radiografic putem observa pensarea spațiului articular, semn precoce în artroza
șoldului, consecința contracț iei musculaturii peria triculare. Osteofitoza marginală
situată atâ t la nivelul capului fem ural cât ș i la nivel acetabular , osteoscleroza ș i
pseudochisturile sunt elemente vizualizate radiografic. Tot prin inter mediul radiografiei
putem pune în evidență modifică ri ale morfologiei capului femural cum ar fi coxa plana
sau coxa m agna, transformă ri la nivelul acetabulului precum protuzia sau aplatizarea
acestuia. Coxometria radiologică urmarește unghiul de înclinație a colului femural ,
unghiul de oblicitate a acetabulului descris de Hilgenreiner, unghiul de acoperire descris
de Wiberg, unghiul de acoperire a capului femural măsurat în incidența de profil, arcul
cervico -obturator descris de Menard Shenton, un ghiul de anteversie cu impora nță în
coxartroza secundară displaziei de dezvoltare a ș oldului. [6,7]

I.2.9. Forme clinice
Din punct de vedere al etiologiei coxartrozele pot fi prima re și secundare. Cele
din urmă sunt consecința unor malformații congenitale sau dobâ ndite, sinovite sau
coxitele atât de cauză infecțioasă cât și reumatismală . Cele mai întalnite forme de
coxartoză secundară sunt dator ate displaziei de dezvoltare a ș oldului, necrozei
avasculare de cap femural, protuziei acetabulare, osteocondroza de tip Legg – Calves –
Perthes , osteo condrodistrofia de tip Morquio și secundar traumatismelor. Din punct de
vedere al evoluț iei coxartozele pot fi forme incipiente, distruc tive precum ș i studiul
preartrozic. [7 ]

I.2.10. Diagnosticul diferential
Cu toate că diagnos ticul pozitiv poate fi bine susținut trebuiesc luate în discuție
și diagnosticele diferenț iale, astfel:

6
I.2.10.1. Osteonecroza de cap femural, necroza aseptică de cap femural poate fi
interpretată ca o artoză în stadiul preartrozic însă o putem exclude prin lipsa semnelor
specifice artrozei vizualizate la nivel radiografic.
I.2.10.2. Bursita trohanteriană în care radiografia este deseori normală însă
sensibilitatea regiunii șoldului este crescută .
I.2.10.3. Coxita de etiologie reumatisma lă afectează mai frecvent persoanele tinere și
este deosebită de artroză prin afectarea mai multor articulații ș i probe de antigeni
pozitive .
I.2.10.4. Hernie de disc lombară caracterizată prin durere la nivel fesier și schimbă ri
motorii sau senz oriale la nivel distal dar fară a restr icționa mișcarea ș oldului.
I.2.10.5. Tumori localizate la nivelul membrelor inferioare sau la nivel pelvian excluse
prin investigații imagistice. [7,14 ]

I.2.11. Evoluț ie
Debutul co xartrozei secundare displaziei ș oldului este unul insidios, cu o
evoluție lentă de aceea î n lipsa tratame ntului chirurgical, mai precis în lipsa artroplastiei
totale a șoldului este nefavorabilă deoa rece aceste leziuni se agravează treptat și
ireversibil până la pierderea funcț iei articulare. [6,7 ]

I.2.12. Tratament
Tratamentul nechirurgical trebuie să aibe în vedere educarea pacienț ilor,
modificarea stilului de viață și a activităț ilor zilnice , scăderea în greutate ș i utilizarea
medicamentelor antialgice sau antiinflamat oarelor nesteroidiene cu precauție î n durere.
Tratame ntul cortizonic administrat local sau sistemic este contraindicat datorită acț iunii
distructive a cartilajului articular. Fiziokinetoterapia în ciuda efectului de a îmbunătății
mișcarea este adesea nepotrivită î n formele avansat e de boală deoarece poate accentua
durerea. Totuși î nnotul poate duce la îmbunătățirea forței musculare. Boala artrozică
este progresiv ă iar î n lipsa tratamentului oportun fiecă rui pacient , durerile se vor
accentua iar pacienții vor fi nevoiți să utilizeze bastonul ca adjuvant în miș care. [ 7,14]
Tratamentul chirur gical este baza terapiei pacientului cu boala artrozică . În
terapia chirurgicală a ș oldului artrozic se pot efectua urmatoarele tipuri de intervenț ii:

7
I.2.12.1. Osteotomii de corecț ie a vicilor arhitectonice sunt indicate în deficiențele de
dezvoltare a ș oldului congenitale și dobâ ndite utile în stadiul preartrozic sau artroza
incipientă .[7]
I.2.12.2. Osteotomia de bazin de tip Chiari este recomandată atunci câ nd capul femural
nu poate fi redus concentric în cavitatea acetabulară și în situația în care șoldul subluxat
este dureros și prezintă semne ușoare de osteoartrită . De asemenea se poa te efectua
pentru toate subluxațiile congenitale atât î n cazur ile infantile cât și adulte; în ș oldul
displaz ic cu osteoartrită ; în dislocaț ile paralitice datorate spasticității sau hipotoniei
musculare; în coxa magna apărută după necroza avasc ulara a capului femural sau după
boala Legg -Clves -Perthes; dislocaț ii congenitale netratate la pacienții vâ rstnici. Este
contraindicată în osteoartrită severă de șold în care este întalnită degenerarea marcată a
cartila jului articular cu pierderea mișcă rii articula re. E ste o artroplastie capsulară
deoarece capsula articulară este interpusă între capul femural și tavanul ace tabular nou
format. Această tehnică nu este lipsită de complicaț ii postoperatorii iar cele mai des
întalnite s unt paralizia de nerv sciatic și rigiditatea șoldului. Postoperator atât la adulți
cât și la copii , materia lele folosite pot fi sc oase după 6-8 săptămâni de la intervenție iar
după această etapă pacienții pot începe exerciții de mobilizare active ș i pasive.[10,15 ]
I.2.12.3. Osteotomia periacetabulară de tip Ganz contribuie la reașezarea acetabulului
utilizând tripla osteotomie apropiată de acetabul fiind impo rtantă păstrarea
vascularizaț iei capului femural. Este indicată î n displaz iile diagnosticate la adolescenți
sau adulț ilor tineri. Se poate complica cu parali zie de nerv femural sau fractură
intraarticulară .[7,16,17 ]
I.2.12.4. Osteotomii intertrohanteriene funcț ionale sunt indicate la pacienții cu
coxartroză incipientă sau în fome medii la pacienți cu varsta cuprinsă între 40 ș i 55 de
ani cu flexia de minim 60 de grade. Pe radiografi a postoperatorie se poate pune în
evidență o ameliorare a spaț iului articul ar ce se poate menține circa 10 ani după care se
aduce în discuție artroplastia totală a ș oldului. [7 ]
I.2.12.5. Artoplastia este o intervenție chirurgicală c are definită printr -un procedeu de
refacere al structurilor implicate , cu scopul de a reduce durerea atâ t pe term en scurt cât
și lung ș i a reda pacientului mobilitatea. Reprezintă trata mentul de elecție î n coxartroza
secundară displaziei de dezvoltare a șo ldului, influențâ nd favor abil prognosticul acestei
boli și contribuind la creș terea calității vieț ii pacienț ilor. [6,7]
Artroplastia totală a șoldului constă în schimbarea artriculației afectate cu o proteză,
adică înlocuirea extremității proximale ale femurului, înlă turarea cartilajului acetabular

8
împreuna cu osul subcondral, cu o proteză metalică fixată putenic d e os care poate să fie
cimentată sau poate fi realizată prin modele necimentate. Displazia de dezvoltare a
șoldului este cea mai frecventă cau ză care determină coxartroză secundară și reprezintă
una din cele mai dificile situaț ii de reconst rucție ale artropla stiei șoldului. [18 .19]
Protezarea totală a șoldului este indicată pacienț ilor: cu boli degenerative osoase( atât
primare cât și secundare) , artrite (reumatoide ș i juvenile), spondilita anchilozantă ,
osteonecroză (post fractură, Boala Gaucher, iatrogenă indusă de cortizon), osteomielite
sau artritele piogenice, boli tumor ale, tuberculoza sau reconstrucții eș uate.[13 ]
Este recomandată pacienților cu forme avansate î n care mobilitatea este intens afectată
iar durerea atinge o inten sitate mare. Este contraindicată când pacientul prezintă infecții
acute, cartilaj de creș tere deschis, obezitate sau oricare alte patologii grave preexistente .
Iar ca o contraindicație relativă putem aminti vâ rsta f oarte tânără .[16,20,21]
Pentru realizarea acestei proce duri chirurgicale se pot aduce în discuție mai multe tipuri
de abordări, dupa cum urmează: anterioară Hucter, anterolaterală Watson -Jones,
transtrohanteriană Charnley, laterală Hardinge și posterioară Kocher – Langenbeck. [12 ]
Artroplastia cu proteză totală cimentă are ca substrat proteza de tip Charnley. Această
intervenție este indicată pacienților cu vâ rsta peste 60 -65 de an i, celor diagnostica ți cu
osteoporoză sau în condiția î n care nu se poate realiza artroplastia cu un i mplant
necimentat. [7,20 ]
Artroplastia cu proteză totală necimentată este utilă pacienților cu vâ rsta sub 60 de ani
asoci ind o rată de infecț ii mai scazută iar durata de utilizare a implantului necimentat
este mai mare față de cele cimentate. Avantajul privind fixarea implantului prin metode
necimentate este repre zentat de o pierdere mai scazută de substanță osoasă spre
deosebire de implantul cimentat un de întalnim mai frecvent această pierdere ca o
consecință a osteolizei pute rnice.[7, 22 ]

I.2.13. Complicaț ii
Ca și în cazul oricărei intervenț ii chirurgicale prevenirea complicaților joacă un
rol deosebit de important. Complicațile asociate artroplastiei pot fi legate direct de
intervenția chirurgicală sau postoperatorii precoce ș i tardive. O supraveghere adecvată a
pacientului și tratamentul precoce și eficient al posibilelor complicaț ii este absolut
necesar pentru starea pacientului și influențâ nd eficiența intervenției și rezultatului. Rata
de mortalitate după artroplastia totală a șoldului a fost raportată la aproximativ 1% fiind

9
afectați în special sexul masculin, pacienț ii cu var sta peste 70 de ani sau pacienți i cu
boli cardiovasculare preexis tente. [13]
I.2.13.1. Hematomul : factorul chirurgical major în prevenirea acestuia , este staza
minuțioasă. Sursele de sângerare pot avea origine în ramurile vaselor obturatorii ș i
femurale iar arteriografia este necesară pentru a identific a sursa de sânger are. În cazul
apariției necrozei marginală , a infecției acestuia sau sindrom ul de compartiment este
necesară reintervenț ia chirurgicala. [13 ]
I.2.13.2. Osificarea heretopică postoperatorie identificată radiografic, prezintă ca
factori de risc boal a Paget, spondilita anchilozantă , timpul chirurgical prelungit sau
hiperostoza scheletică id iopatică . [13.23 ]
I.2.13.3. Trombembolismul . Este o complicație relativ frecventă, gravă, apărută post
artroplastie iar lipsa pr ofilaxiei acestei boli determină o rata m ai mare de apariție a
emboliei pulmonare cu impact fatal. Aproximativ 90% din trombozele apă rute pot fi
identifi cate la membrul operat . Din punct de vedere clinic pacientul diagnosticat cu
tromboză venoasă profundă prezintă durere, s ensibilita te, semnul Homan pozitiv, edem
și eritem unilateral . Diagnosticu l de embolie pulmonară se remarcă prin prezenț a durerii
torac ice, pe baza modifică rilor electrocardiografice specifice, radiografie toracică sau
deter minarea gazometriei arteriale. Î n momentul actual metoda u tilizata pentru
prevenirea bolii trombembolic e este utilizarea heparinelor. Imobilizarea prelungită este
un fac tor favorizant, de aceea pacienț ii trebuiesc mobili zati cat mai devreme iar
exerciț iile active al e membrelor inferioare determină reducerea staze i venoase și
împiedică formarea trombilor. Alț i factori de risc pot fi fracturile femurale, paralizia,
obezitatea, infarctul cerebral sau a ccidentul vascular cerebral. [13 ]
I.2.13.4. Leziunile nervoase femurale, sciatice, obturatorii, gluteale sunt î ntalni te cu o
incidență de până la 3% ș i se pot produce prin trauma chirurgicală directă iar ca factori
de risc putem aminti variaț iile anatomice, sexul feminin, ș oldul displazic, complexitatea
reconstrucț iei ca re pot fi responsabile de apariț ia paraliziei nervului sciatic.[13.23 ]
I.2.13.5. Leziunile vasculare sunt destul de rar î ntalnite spre deosebire de cele nervoase
însa pot fi o ameninț are pentru pacient. Cel mai des , aceste leziuni pot apare prin
migr area unor componente utilizate î n artrop lastie sau prin diverse traume. [13,23 ]
I.2.13.6. Dislocarea postartropla stie poat e fi consecinț a antecedentelor u nor intervenții
anteterioare a șoldului, poziționarea nepotrivită a componentelor sau mușchii abductori
slabiți ori ineficienți. Berry și colaboratorii consideră că pacienții diagnosticați cu
fractură femurală proximală, artrită inflamatorie sau osteonecroză preoperatorie prezintă

10
un risc crescut d e a dezvolta dislocare postoperator. De asemenea sexul feminin,
pacienț ii cu vârsta înaintată , epilepsia, demenț a, Boala Parkinson s au alcoolismul pot fi
considerați factori de risc în apariția dislocării ș oldului. [13,18 ]
I.2.13.7. Fracturile femura le sau acetabulare pot apare atât în timpul intervenției cât ș i
postoperator. Fracturile periprotetic e intrao peratorii pot apare fie după înlă turarea unui
implant existent, fie în timpul pregă tirii oaselor pentru artroplastie, sau în timpul
realiză rii implantului. Pent ru diagnosticul de certitudine î n cazul fracturilor periproteti ce
postoperatorii este n ecesară evaluarea radiologică . Fractur ile femurale sunt cele mai des
întâlnite iar cele acetabulare nu sunt atâ t de evidente clinic. Clasificarea postoperatorie a
fracturilor peripr otetice femurale a fost descrisă de Vancouver. Fractura de tip A situată
în regiun ea trohanterică poate fi tratată atât ortopedic cât ș i chirurgical prin erclaj. Tipul
B situat î n jurul imp lantului sau distal de acesta se poate diviza î n: B1 și implică
reducerea pe focar deschis și fixarea cu ajutorul unei plăci sau grefe. Î n tipul B2 B3 este
recomandată revizia de proteză și grefă osoasă. Î n tipul C localizarea este distală și se
poate realiza osteosinteză pe focar deschis și fixarea cu ajutorul plă cii. [13,18 .24,25]
I.2.13.8. Infecț ia este o complicaț ie postoperatorie dificilă cu impact asupra pacientului.
Infecția bacteriană frecvent implicați streptococul aureu s și stafilococul epidermidis
poate apar ea fie prin contaminarea directă a plăgii în timpul intervenț iei chirurgicale, fie
prin răspândirea pe cale hematogenă a unor bacterii situate la distanță de focar, fie prin
reactivarea u nui focar anterior din articulația afectată . Din punct de vedere paraclinic
întâlnim numă rul cre scut de leucocite cu predominanța polimorfonuclearelor ș i
creștere a proteinei C re active . În infecț ia cronică se recomandă înlă turarea implantului,
antibioterapie administrat ă pe cale sistemică pentru aproximativ 6 săptămâ ni.[5,13,18 ]

I.2.14. Recuperarea șoldului după artroplastie
După intervenția chirurgicală pacientul este așezat î n decubit dorsal cu membrul
inferior afectat mai ridicat față de planul cor pului, cu scopul de a facilita î ntoarcerea
venoasă. Î n tot acest timp profilaxia bolii trombembolice este absolut necesară . După
aproximativ 48 de ore de la intervenție se pot suprima tuburile de dr en iar pacientul
începe mobilizarea cu sprijin parțial în cazul artroplastiilor sau fără spijin în cazul
osteotomiilor. După două săptămâ ni de la intervenție se poate indica sprijinul total dacă
artroplastia s -a realizat cu proteză cimentată în timp c e spr ijinul total pentru pacienții cu
osteot omie sau artroplastie cu proteză necimentată se poate indica dupa aproximativ 90
de zile de la interv enția chirurgicală . [7]

11
II. PARTEA SPECIALĂ
II.1 Introducere

Scopul acestui studiu retrospectiv de tip analitic este studiul pacienților cu șold
displazic, tratați în Clinica de Ortopedie și Traumatologie a Spitalului Clinic Județean
din Târgu Mure ș, având scop observarea tratamentului și particularitățile chirurgic ale
ale artroplastiei, utilizată pentru acești pacienți.
Artroplastia totală a șoldului utilizată în cadrul coxartrozei secundare displaziei
de dezvoltare a șoldului, este o tehnică chirurgicală folosită în cazurile avansate de
boală, când durerea resimțită de pacient este foarte puternică iar mobilitate a fiind foarte
limitată. Prin această tehnică înțelegem înlocuirea articulației afectate fie cu una
metalică fie metal acrilică. Datele clinice obținute de la pacienți , în momentul
preoperator , examenul clini c obiectiv și local, examenul radiologic sunt importante
pentru stabilirea tipului de implant ce urmează să fie folosit. Tipul de implant este ales
în funcție de vârsta pacientului dar și în funcție de intervenții anterioare artoplastiei.
[20]
Artroplastia totala a șoldului reprezintă tratamentul de elecț ie, necesar în stadiul
final al pacienților cu ș oldul displazic atunci când celelalte modalităț i de tra tament nu
dau randament. Această tehnică este una laborioasă , lucru datorat modificărilor
anatomice acetabulare și a părț ii proximale ale femu rului. Spre deosebire de pacienții
care suferă de osteoartrită , cei cu displazie de d ezvoltare a șoldului necesită protezarea
șoldului la o vârstă mai tânără .[26]
În artroplastia totală a șoldului displazi c reconstrucția acetabulului joacă un rol
deosebit de important iar componenta protetică acetabulară se va monta în porțiunea
corespunzătoare acetabulului adevărat, unde se consideră că stocul osos este unul bun.
Una dintre cele mai importante etape este o bținerea unei acoperiri acetabulare
mulțumitoare. Acest lucru pentru o parte din pacienți necesită utilizarea unei
componente acetabulare a că rui diametru este mic si poate fi acoperit fie cu porozitate
fie cu ciment. Ca și alternative putem propune medal izarea acetabulului sau utilizarea
grefelor osoase sau de ciment. [27]

12
În situația în care se observă o reducere medie a stocului osos al acetabulului se
poate utiliza o m ică componentă acetabulară iar î n această situație este important să ne
asigurăm ca vărful acetabular să fie superior față de cel lateral iar prin această poziție
putem determina o scădere a riscului de rupere laterale a cavității, ce poate fi obținut
prin mișcarea mediană a cupei. Este necesar să avem în vedere evit area suprasolicitării
pentru că poate apare fracturi ale acetabulului, migrarea cupei sau pierderea poziției
aceteia. Se poate accepta folosirea unei componente acetabulare mai mici pentru a
asigura o grosi me satisfăcătoare . [27]
Dacă peretele medial al acetabulului este intact , se constată o reducere a ratei de
slăbire a componetelor a cetabulare cimentate. McQueary și Johnston au menț inut
peretele medial al acetabulului ș i au umplut defectul supe ro-lateral cu cimentul oaselor
însă î n ciuda rezultatelor bune și rapide , această te hnică nu a asociat și rezultate
mulțumitoare pe termen lung. Ca și alternativă Okamoto împreuna cu colaboratorii au
folosit tehnici moderne de cimentare pentru tratam entul displaziei acetabulare ușoare
obținând rezultate mulțumit oare pe termen lung. [27]
Stocul osos poate fi mărit prin grefarea osoasă . Utilizarea grefei osoase din capul
femural cu scopul d e a oferi o acoperire superioară componentei acetabulare atunci
când sunt î nalnite defecte , a fost o tehnică propusa de Harris ș i colaboratorii acestuia
însă datorita ratei ridicate de revizuire s -a renunțat la această tehnică .[27]
Se consideră că suportul structural , folosind o grefă de cap femural autogen în
situaț ia unui acetabul disp lazic împreună cu cimentarea componentei acetabulare , oferă
rezultate mulțumitoare pe termen scurt. Pe termen lung sunt stud ii care au demonstrat
rate de eșec mari. Î n literatura de specialitate mulți dintre autori , recomandă folosirea
unei grefe osoase cu scopul de a acoperi componenta acetabulară, însă nu mai mult de
30% din suprafața acestuia. În mod normal grefa osoasă trebuie să asigure o acoperire
atât superioară cât și posterioară și mai ales sa fie sprijinită de partea cea mai laterală a
acetabulului. [27]
Utilizarea unei cupe mici împreună cu mișcarea medială a șold ului pentru
susținerea protezei de catre os astfel încât distribuția greutății asupra grefei să fie redusă
la minim. [27]
Odată cu revasc ularizarea apare remodelarea poțiunii de grefe care suportă
greutat ea. Un rezultat bun se poate obț ine pri n utilizarea cupelor inserate fără ciment ș i
fixate cu ajutorul grefei osoase. [27]

13
O altă tehnică alternativă cu rezultate foarte bune î n termen scurt a fost propusă
de Dunn ș i Hess care au recomandat fractura cu ajutorul unui osteotom al peretelui
displazic medial al acetabulului. [27]
Ulterior Hartofilakidis î mpreuna cu colaboratorii au efectuat perforarea
peretelui medial al acetabulului cu ajutorul unor instrumente pentru foraj în scopul
realiză rii unei fracturi cominutive al cortexului pelvian intern. Acel defect realizat va fi
întărit ulterior c u ajutorul unei grefe autogene și o cupa mică care este inserată cu
ciment. Această tehnică oferă rezultate promiță toare pe termen lung. [27]
Dorr împreună cu Wan au remarcat că în revizia șoldului în care s -a folosit o
componentă acetabulară necimentată , fixarea și acoperirea osoasă s -au obț inut dincolo
de linia lui Kohler ș i nivelul osului cortical iar mai t ârziu cu ajutorul acestei tehnici s-
au obț inut rezultate foarte bune în artroplastia primaă necimentată, la paci enții care
prezintă ș olduri le displazice .[27]
În concluzie indicația pentru acești pacienți , diagnosticați cu coxartroză
secundară displaziei de dezvoltare a ș oldului , este tratamentul chirurgical, adică
artroplastia totală de șold folosind un implant nec imentat deoarece este singurul
tratament care poate îmbunatății calitatea vieții și poate produce vindecarea funcțională
a pacientului. Obiectivele acestui tratament sunt în primul rând eradicarea durerii,
creșterea mobilității artriculare și nu în ultimul rând corectarea unor diformități dacă
sunt descoperite intraoperator.
În studiul nos tru vom prezenta rezultatele obțiune atât pe termen scurt câ t și
mediu al duratei de supravieț uire ale componentelor acetabul are necimentate la
pacienții cu ș old displazic folosind tehnica protuziei mediale.

14
II.2 Materiale și metode

Într-o perioadă de doi ani ( începând cu Ianuarie 2017 până în Decembrie 2018)
am studiat un lot de 39 de cazuri, pacienți diagnosticați cu coxartroză secundară
displaziei de dezvoltare a șoldului, tratați în Clinica de Ortopedie și Traumatologie din
cadrul Spitalului Clinic Județean din Târgu Mureș.
Parametrii urmăriți în acest studiu au fost :
 Sexul pacientului
 Vârsta
 Șoldul afectat
 Scorul Harris
 Evaluarea clinică și radiolo gică
 Proced ura chirurgical ă
Pentru a realiza acest studiu am colectat aceste date din foile de observație clinică
ale pacienților , într-un tabel cu ajutor ul programului Microsoft Excel unde am prelucrat
datele amintite anterior și am realizat grafice și diagrame cu rezultatele ob ținute .

II.2.1 Evaluarea clinica si radiologica
Evaluarea clinică a acestor pacienți este realizată cu ajutorul scorului Harris măsurat
înaintea intervenției chirurgicale, după 3-6 luni postoperator iar ulterior anual.
Evaluarea radiologică implică analiza urmă torilor parametrii:
a) Triunghiul d escris de că tre Ranawat se determină prin trasarea a două linii
orizontale paralel e peste nivelul crestei iliace și tuberozităț ii ischiale cu o linie
perpendiculară trasată la 5 mm lateral de intersecția liniei Kohler și Shenton.
Acesta trebuie determinat pe radiograf ii atâ t preoperator cât ș i postoperator cu
scopul de a determina poziția și înălț imea adevaratului acetabul dar și relația
acestuia cu cupa inserată . Marginea acetabulului est e ipotenuza acestui triunghi,

15
înălțimea acetabulului adevarat este o cincime din înălțimea pelvisului iar
lațimea fiind egala cu înălț imea.
b) Gradul de displazie se analizează în funcț ie de cele patru criter ii propuse de
Cowe dupa cum urmează: în timpul I î ntâlnim migrarea capului femural spre
proximal și lateral în mai puț in de 50%; î n tipul II mi grarea este cuprinsă între
50-75% în timp ce în tipul III migrarea este între 75 -100 % iar în Crowe IV
întalnim dislocarea completă .

Figura 2.2.1 Clasificarea descrisă de Cowe [28]

c) Protruzia componentei acetabulare este masurată începând de la linia Kohler
până la marginea cea mai medială a cupei.
d) Medializarea centrului de rotație al ș oldului este determinată prin măsurarea
diferenței a două distanțe î ntre cen trul capului femural, capul protet ic și linia
Kohler.
e) Unghiul de abducț ie este mă surat de la orizontala care leagă tuberozități ile
ischiale și linia situată la nivelul deschiderii laterale a cupei.
f) Stabilitatea componentei acetabulare ;[27]

16

Figura 2.2.2 Metoda descrisă de Ranawat pentru determinarea centrului de
rotație; [29]

Figura 2.2.3 Parametrii măsurați radiografic la un șold displazic; A – înălțimea
pelvisului; B -înălțimea acetabulului; C -Triunghiul Ranawat; D -Grosimea
peret elui medial; E -unghi ul de abducție al cupei; F -joncț iunea medială a colului
femural; G -Poziția medială a cupei la li nia Kohler; H -procentul suprafeț ei
neacoperite a cupei; [27]

17
Cu ajutorul criteri lor propus e de Hodgkinson putem evalua slă birea componentei
aceta bulare. Astfe l tipul 0 este fă ră delimitare iar în tipul IV întâ lnim migrarea cupei.

Figura 2.2.4 Radiografia în incidență antero -posterioară a unui ș old normal [30]

18

Figura 2.2.5 Radiografie în incidență antero -posterioară a unei paciente cu ș old
displazic. [31]

II.2.2 Tehnica operatorie
În lotul d e pacienți studiaț i s-a utilizat urmatoarea tehnică chirurgicală :
 Se efectuează un abord lateral al ș oldului
 Se secționează mușchii maximus ș i gluteul mediu

19
 Se luxează iar mai apoi se rezecă capul femural pentru expunerea cavității
acetabulare. Se folose ște un osteotom curbat p entru îndepărtarea peretelui
medial acetabular de la nivelul crestei co tiloide spre peretele superior;
 Ulteori or cavitatea acetabulară este pr elucrată cu ajutorul dive rselor dispozitive
până când se obț ine adâncimea pe care o dorim și ne oferă fixarea necesară
componentei acetabulare.
 Peretele anterior necesită o protejare în timpul preparării osului deoarece el este
hipoplastic în timp c e peretele superior va trebui s ă devină o emisferă.
 În cadrul acestei tehnici chirurgicale apare o frecare între peretele anterior și
posterior.
 Dacă apare un defect medial acesta nu trebuie să depășească 20% din suprafața
acetabulului.
 Dacă se vor subția pereții cavității poate aparea fractura și instabilitatea
reconstrucției .
 Este indicat ca deficitul de acoperire supero -lateral să nu depășească valoarea de
20%.
 Una dintre cele mai frecvente cauze de durere cronică este datorată contactului
abraziv dintre tendon și peretele anterior a l cupei acetabulare.
 Se uti lizează o componentă acetabulară din titan cu un diametru cuprins între
40-52 mm iar implantul se fixează fară ajutorul cimentului. [27]

20
II.3 Rezultate

II.3.1 Sexul
În ceea ce privește sexul, din lotul de 39 pacienți studiați , 1 s-a dovedit a fi de sex
masculin și 38 de sex feminin.

Masculin Feminin
1 38
Tabel 3.1.1 Numărul pacienților în funcț ie de sex

Figura 3.1.1 Distribuția pacienților în funcț ie de sex
0510152025303540
Bărbați
Femei138

21

Figura 3.1.2 Distribuția procentuală a pacienților în funcț ie de sex

II.3.2 Vâ rsta
În ceea ce privește vâ rsta am constatat că pacienț ii studiaț i prezintă o vârstă
medie de 48 ani.
II.3.3 Ș oldul afectat
Din totalul de 39 de pacienți studiaț i am putut observa:

Afectarea șoldului stâ ng Afectarea ș oldului drept
18 cazuri 21 cazuri
Tabel 3.3.1 Numărul pacienților în funcție de șoldul afectat

Masculin , 5.56%
Feminin , 97.44%

22
Figura 3 .3.1 Distribuția pacienților în funcție de șoldul afectat

Figura 3.3.2 Distribuția procentuală a pacienților în funcție de șoldul afectat.

16.51717.51818.51919.52020.521
Stâng Drept1821Șoldul afectat
53.85%46.15%
Șoldul drept
Șoldul stâng

23
II.3.4 Scorul Harris
Acest scor a fost efectuat pacienților incluș i în studiu atât preoperator cât ș i
postoperator . Pre operator toți pacienți i au prezentat un scor sub 70 de puncte iar
postoperator s -a observat îmbunătățirea acetuia la toți pacienț ii fiind peste 70 de puncte.

II.3.5 Modifică ri radiologice
La toți pacienț ii preoperator am identificat urmatoarele modifică ri vizualizate
radiografic :
 Pensarea spațiului articular
 Osteofitoză acetabulară
 Osteofitoză polar inferioară la nivelul capului femural
 Osteoscleroză subcondrală

II.3.6 Procedeul chirurgical
 Componenta acetabulară a fost plasată medial de linia lui Kohler cu o medie de
5 mm.
 Medi a medaliză rii centrului de rotație a ș oldului a fost 15 mm.
 Unghiul de abducție mediu măsoară 42 de grade.
 În medie deficitul de acoperire a componentei acetabulare a fost de 10 % .

24

II.4 Discuț ii

În studiul nostru efectuat pe un eșantion de 39 cazuri cu șold displazic ,
aparținând Clinicii de Ortopedie și Trauamatologie din Târgu Mureș , desfășurat pe o
perioadă de doi ani 2017 -2018 , am urmărit o serie de parametrii: sex ul, vârstă , șoldul
afectat, scorul Harris, modificările radiologice și procedeul chirurgical.
Rezultatele studiului nostru arată o predilecție crescută pentru sexul feminin,
acesta fiind a fectat într -un procent semnificativ mai mare față de sexul masculin 97,44%
față de 2,56% .
După cum am putut observa la capitolul destinat rezultatelor, vârsta medie a
pacienților incluși în studiu este de 48 de ani.
Tot prin intermediul acestui studiu s-a demonstrat o afectare mai mare a
șoldului drept, acesta fiind apărut la 21 dintre pacienți (53,85%) spre deosebire de 18
pacienți (46,15%) care au afectat șoldul stâng.
Totodată prin acest studiu am observat că pacienții prezintă alterarea scorului
Harris preoperator iar după tratamentul chirurgical, mai exact după artroplastia totală a
șoldului cu implant necimentat putem observa îmbunătățirea spectaculoasă a acestui
scor.
Principiile de fixare a componentei acetabulare necimentate necesare în șoldul
displazic diferă de fixarea componentei acetabulare cimentate. Chiar dacă inițial
componetele acetabulare au fost cimentate, s -a demonstrat în momentul actual că
utilizarea unei componente acetabulare necimentate ne oferă rezultate asemănătoare la
pacienții cu o vârstă ma i avansată însă utlizarea acestei componente la pacienții tineri ne
aduce rezultate mult superioare.
În situația în care este descoperit mai mult de 30% din c upă trebuie să avem în
vedere folosirea unei grefe osoase autogene din capul femural. [27]

25

Mod ificările apărute în centrul de rotație a șoldului pot schimba biomecanica
articulației șoldului dar mai mult de atât pot influența durata de viață a reconstruncției
șoldului. [ 27]
Pentru determinarea poziției optime acetabulare Johnston a înfințat o metod ă
matematică. Forțele prin șold sunt mai mici în situația în care centrul șoldului era pe cât
posibil medial și oarecum anterior și inferior. Totodată cele mai mari forțe au fost
descoperite când centrul șoldului era superior, lateral și posterior. [27]
O prevalență mai scăzută a eșecului a fo st descrisă de către Johnstone ș i
McQueary atunci când centrul de rotație a șoldului a fost medializat cu peste 25 mm.
Acest procedeu este recomandat dacă peretele medial al acetabului poate fi menținut
intact. [27]
Comparativ cu procedeul descris anterior, Dorr consideră că medalizarea
trebuie utilizată în toate cazurile, chiar și în cazul în care peretele medial al acetabulului
nu poate fi menținut intact. [27]
Reconstrucția acetabulară a șoldului displazic în momentu l actual generează
controverse deși momentan se consideră ca un numitor comun introducerea unei mici
componente acetabulare la locul de origine al adevăratului acetabul. [27]
Comparativ cu studiul de față, domnul profesor dr. Pop Tudor Sorin împreună cu
Dr.Istvan Gergely, Dr Octav Russu și Dr. Ors Nagy publică articolul „Medalization of
uncemented acetabular component in primary total replecement of the dysplatic hip –
Short and middle term results ”, în anul 2007 în revista „Magyar Traumatologia
Ortopedia Kezsebeszet Plasztikai Sebeszet ”, un studiu realizat pe 5 ani (2001 -2005)
efectuat pe 31 de pacienți obține rezultate excelente in 95% din cazuri și satisfăcătoare
în 5 % din cazuri.
În ambele studii , au fost studiați pacienții cu șoldul displazic din Cli nica de
Ortopedie și Traumatologie din Târgu Mureș , utilizând același principiu și tehnic ă
chirurgicală .

26
II.5 Concluzii

În urma studiului analitic retrospectiv, realizat în perioadă ianuarie 2017 –
decembrie 2018 am constatat următoarele aspecte :
 Displazia de dezvoltare a șoldului este o malformație complexă care afectează
cu precădere sexul feminin.
 Șoldul displazic este una din cele mai frecvente cauze de coxartroză secundară .
 Când gradul displaziei de șold este înalt, singurul tratament eficient este
artroplastia totală a șoldului .
 Artroplastia totală a șoldului din cadrul displaziei de șold este o tehnică
laborioasă.
 Reconstucția acetabulară este partea cea mai importantă a artroplastiei totale a
șoldului.
 Putem observa că sexul feminin este semnificativ mai afecta t și este implicat în
38 de cazuri spre deosebire de sexul masculin implicat într -un singur caz .
 Vârsta medie a pacienților urmăriți este 48 de ani, după cum putem observa sunt
afectate persoane relativ tinere.
 În 53,85% adică 21 cazuri întâlnim afectarea șoldului drept spre deosebire de
46,15% când șoldul afectat este cel stâng.
 Simptomul principal al acestor pacienți este durerea cu localizare crurală și
limitarea marcată a miscării articulației coxofemurale.
 După cum am putut observa scorul Harris preoperator a fost sub 70 de puncte iar
postoperator acesta s -a îmbunătățit semnificativ.
 Toți pacienți au prezentat modificări radiologice.
 La pacienții urmăriți s -a efectuat tehnica medializării prin utilizarea unei
componente acetabulare n ecimentate.
 Durata de viață a componentei necimentate este superioară celei fixate cu
ciment.
 Postoperator durerea a scăzut din intensitate iar ulterior a dispărut.
 Din punct de vedere clinic rezultatele obținute prin intermediul acestui studiu
sunt consid erate satisfăcătoare.

27
 Tehnica protuziei mediale este o metodă relativ simplă care contribuie la
reducerea timpului operator facilitând și reabilitarea .
 Tot prin intermendiul acestei tehnici putem observa o fixare stabilă a
componentei acetabulare.
 Atât pe termen scurt cât și mediu al duratei de supraviețuire ale componentelor
acetabulare necimentate la pacienții cu șold displazic folosind tehnica protuziei
mediale este mulț umitoare .

28
ANEXE

Anexa 1 – Copia rezumatului lucrării “MEDALISATION IN TOTAL
ARTHROPLASTY OF THE DYSPLATIC HIP ” din volumul de rezumate Asklepios
2019, pagina 156 .
Anexa 2 – Copia diplomei de participare la congresul Asklepios 2019
Anexa 3 – Copia diplomei de participare ca autor al lucrarii „MEDALISATION IN
TOTAL ARTHROPLASTY OF THE DYSPLATIC HIP” Asklepios 2019

29
BIBLIOGRAFIE

1. Antonescu D, Barbu D, Niculescu L – Elemente de ortopedie ș i traumatologie ,
Publi star, Bucureș ti 1999; p 3-4
2. Gornea F , – Ortopedie ș i traumatologie , Centrul Edi torial -Poligrafic Medicina,
Chișinau 2010; p 11-13
3. Dinu M. Antonescu – Patologia aparatului locomotor volumul I, Editura
Medicală 2006; p 3-4
4. Vasilescu D, Cosma D, Negreanu I , – Ortopedie pediatrică , Editura medicală
universitară „ Iuliu Haț ieganu: Cluj -Napoca 2003 , p 17-28
5. John M. Flynn, Orthopaedic Knowledge Update , American Acade my of
Orthopaedic Surgeons 2011, p 417,426 -427
6. Tudor Sorin Pop – Elemente de ortopedie Ed. UMF Tîrgu Mureș 2013; p 138-
149
7. Dinu M . Antonescu – Patologia aparatului locomotor volumul II , Editura
Medicală 2010; p 525-543
8. Enciulescu C, Br ânzaniuc K , Butilca F. – Generalități membre Ediț ia II –
Revizuită , Litografia UMF Tg. Mureș 2015 ; p 131-132
9. Hefti F, Brunner R, Freuler F, Hasler C, Jundt G , -Pediatric Orthopedics in
Practice, Springer – Verlag Berlin Heidelberg 2007; p 178-179
10. Tachdjian M ,Mihran O. – Pediatric orthopedics volume 1 , W. B. Saunders
Company 1990; p 298-314; 506
11. Bățaga T, Opriș R ,Solyom A , Ortopedia – Traumatologie vol II, University
Press Târgu Mureș 2012, p 53
12. Bentley G , European surgical orthopaedics and traumatology , Springer
Reference 2014; p 2109,2442
13. Terry Canale S., James B , Campbell’s Operative Orthopaedics , Edition 11; p
335-336,338; 392 -415
14. Walter B. Greene, Netter’s Orthopaedics , Elsevier Inc 2006; p 570
15. S. Terry Canale, James H , Operative pediatric orthopaedics , Mosby Year book
1991; p 163-164
16. J. Richard Bowen, Anastacio K., Developmental dysplasia of the hip , Data Trace
Publishing Company 2006; p 268,283

30
17. Sursa de inspira ție a acestui paragraf provine de pe site -ul următor
http://www.wheelessonline.com/ortho/ganz_osteotomy_for_ddh
18. Andrew H. Glassman, Paul F. Lachiewicz, Orthopaedic Knowledge Update ,
American Academy of Orthopaedic Surgeon 2011; p 233,343 -352
19. Jorje S. Siopack, Jergesen H., Total Hip Arthoplasty , West J Med 1995, p 243-
246
20. Mareș E. , Artroplastia totală de șold în sechelele displaziei coxofemurale.
Posibilități tehnice de ameliorare , Teză de doctorat, Universitatea de Medicină
și Farmacie Craiova, 2011
21. Timothy Briggs, Jonathan M, Operative orthopaedics – The Stanmore Guide ,
Edward Arnold, 2010 , p 145
22. Abdulkarim Ali, Prasad E., Cemented versus uncemented fixation in tota l hip
replacement: a systematic review and meta -analysis of randomized controlled
trials , 2013, p 39-40
23. Martin I. Boyer, AAOS Comprehensive Orthopaedic Review , American
Academy of Orthopaedic Surgeons 2014, p 1243 -1244
24. Sursa de inspirație a acestui paragraf provine de pe site -ul următor
http://www.lectiadeortopedie.ro/fracturile -periprotetice/
25. Brent B. Wiesel, Wudbhav N, Orthopedic surgery: Principles of Diagnosis and
Tratment , Lippinco tt Williams& Wilkins 2011, p 694
26. Özgür Korkmaz, Melih Malkoç, Total Hip Replacement in Developmental
Dysplasia of the Hip: Pitfalls and Challenges , 2017, p 91 -92
27. Tudor Sorin Pop, I. Gergely, O. Russu, O Nagy, Medalization of uncemented
acetabular component in primary total replacement of the displatic hip , Magyar
traumatologia ortopedia 2007, p117 -125
28. Radiografie preluata de pe site -ul https://slideplayer.com/slide/3441686/
29. Serban Costin, C. Micu, C. M ustata, L. Trifan, Selection of methods for
determining the rotation center of the hip articulation for the design of a custom
acetabular prosthesis, p 295
30. Radiografie preluata de pe site -ul https://radiopaedia.org/cases/normal -pelvis –
and-both-hips-1?lang=us
31. Radiografie preluata de pe site -ul https://radiopaedia.org/cases/hip –
dysplasia?lang=us

31

Anexa 1

32
Anexa 2

33
Anexa 3