Procedee metodice pentru dezvoltarea forței in ciclul liceal [610686]

INTRODUCERE
Lucrarea repre zintă o îmbinare între noutățile din teoria și metodica educației fizice școlare și experiența în domeniul educației fizice școlare a doi „ practiceni”.
Caracterizat prin sistematizare și accesibilitate, conținutul se adresează tuturor profesorilor de educație fizică și sportivă din școli și licee, care doresc să-și
îmbunătățească demersul didactic și în mod special acelora care participă la examene și concursuri.

Autorii

CUPRINSUL CAPITOLELOR
Capitolul I
Componenetele principale ale procesului de învățământ………………………………………..
1.Cunoștințe teoretice de specialitate………………………………………………………………………….
2.Indicii morfologici și funcționali………………………………………………………………………………
3.Calități motrice…………………………………………………………………………………………………….
Viteza…………………………………………………………………………………………………………..
Capacitățile coordinative (îndemânarea)……………………………………………………………
Forța…………………………………………………………………………………………………………….
Rezistența……………………………………………………………………………………………………..
Suplețea…………………………………………………………………………………………………………
4.Deprinderi și priceperi motrice……………………………………………………………………………….
Deprinderile motrice……………………………………………………………………………………….
Priceperile motrice………………………………………………………………………………………….
Capitolul II
Principiile de instruire din educație fizică…………………………………………………………….
1.Principiul intuiției………………………………………………………………………………………………..
2.Principiul participării conștiente și active………………………………………………………………..
3.Principiul accesibilității cunoștințelor……………………………………………………………………..
4.Principiul sistematizării și continuității……………………………………………………………………
5.Principiul însușirii temeinice………………………………………………………………………………….
Capitolul III
Metodele de instruire în educație fizică………………………………………………………………….
1.Metode verbale……………………………………………………………………………………………………
2.Metode intuitive…………………………………………………………………………………………………..
3.Metoda exersării……………………………………………………………………………………………………
Capitolul IV
Motricitatea…………………………………………………………………………………………………………..
1.Motricitatea în perioada antepubertară ( 6 – 10 ani )
2.Motricitatea în etapa pubertară ( 10 – 14 ani)
3.Motricitatea în etapa adolescenței ( 14 – 18 ani)
Capitolul V
Proiectarea și planificarea………………………………………………………………………………………
1.Proiectarea didactică în educație fizică…………………………………………………………………………
2.Planificarea instruirii în educație fizică………………………………………………………………………..

Planul anual ( eșalonarea anuală a unităților de învățare,exemple)…………………………………………
Planul calendaristic semestrial(exemple)……………………………………………………………………………..
Proiectul unităților de învățare(exemple)……………………………………………………………………………..
Capitolul VI
Lecția de educație fizică……………………………………………………………………………………………
1.Tipologia lecției de ducație fizică………………………………………………………………………………..
2.Structura lecțieie de educație fizică…………………………………………………………………………….
3.Proiectarea didactică ( exemplu plan de lecție)……………………………………………………………
4.Organizarea clasei……………………………………………………………………………………………………
5.Conducerea clasei…………………………………………………………………………………………………….
6.Motivarea elevilor pentru participare la lecția de educație fizică……………………………………
7.Particularitățile lecției de educație fizică……………………………………………………………………..
1.Particularitățile lecției de educație fizică în învățământul primar………………………………
2.Particularitățile lecției de educație fizică în învățământul gimnazial……………………………
3.Particularitățile lecției de educație fizică în învățământul liceal………………………………….
4.Particularitățile lecției de educație fizică desfășurate în aer liber, pe timp friguros…………
5.Particularitățile lecției de educație fizică desfășurate în spații improvizate din interior, pe
timp friguros…………………………………………………………………………………………………………
8.Evaluarea în educație fizică………………………………………………………………………………………….
1.Criteriile de evaluare………………………………………………………………………………………………
2.Metodele de evaluare……………………………………………………………………………………………….
Capitolul VII
Jocurile de mișcare în lecția de educație fizică…………………………………………………………….
1.Considerații generale…………………………………………………………………………………………………..
2.Cerințele metodice generale…………………………………………………………………………………………
3.Locul, rolul și descrierea principalelor jocuri de mișcare în lecția de ducație fizică…………….
4.Jocuri folosite în veriga „ organizarea colectivului de elevi”……………………………………………
5.Jocuri folosite în veriga „ pregătirea organismului pentru efort”………………………………………
6.Jocuri pentru dezvoltarea vitezei………………………………………………………………………………..
7.Jocuri pentru dezvoltarea îndemânării…………………………………………………………………………
8.Jocuri pentru consolidarea și perfecționarea deprinderilor de bază……………………………………..
9.Jocuri pentru consolidarea și perfecționarea deprinderilor utilitar aplicative…………………………
10.Jocuri pentru dezvoltarea forței………………………………………………………………………………..
11.Jocuri pentru dezvoltarea rezistenței ………………………………………………………………………….
Capitolul VIII
Curriculum la decizia școlii în educația fizică școlară……………………………………………………
1.Învățământul primar și gimnazial…………………………………………………………………………………….
2.Învățământul liceal…………………………………………………………………………………………………………
3.Programa de opțional………………………………………………………………………………………………………
4.Măsuri pentru creșterea șanselor de acordare a orelor din CDS, la educație fizică………………….

Capitolul IX
Ansamblu sportiv și orele pentru pregătirea formațiilor reprezentative……………………………………………………………………………………………………………..
Capitolul X
Documente pentru comisia metodică………………………………………………………………………….
1.Dosar comisie metodică……………………………………………………………………………………….
2.Portofoliu profesor…………………………………………………………………………………………………………
Capitolul XI
Complexe de exerciții pentru dezvoltate fizică……………………………………………………………
1.Complex de exerciții libere……………………………………………………………….
2.Complex de exerciții la scara fixă…………………………………………………………………………………
3.Complex de exerciții cu partener…………………………………………………………………………………
4.Complex de exerciții cu bastoane………………………………………………………………………………..
5.Complex de exerciții la banca de gimnastică………………………………………………………………..
Capitolul XII
Metodica învățării principalelor elemente acrobatice din gimnastică………………………..
Capitolul XIII
Metodica învățării probelor din atletism…………………………………………………………………….
1.Probe de alergare………………………………………………………………………………………………………
2.Probe de sărituri……………………………………………………………………………………………………………
3.Probe de aruncări……………………………………………………………………………………………………….
Capitolul XIV
Metodica învățării principalelor procedee tehnice folosite în atac din jocurile sportive
1.Volei
2.Handbal
3.Baschet
4.Fotbal

GHID PENTRU PROFESORII DE EUCAȚIE FI ZICA SI SPORT
I.
COMPONENTELE PRINCIPALE ALE PROCESULUI DE INVATÂMANT
Componente principale ale procesului de învățământ la educație fizică:
-cunostințe teoretice de specialitate;
-indici morfologici și functionali;
-calități motrice;
-deprinderi și priceperi motrice;
-obișnuinte;
-atitudini consecutive practicării exercițiilor fizice și elemente din celelalte laturi ale educației;
1.CUNOȘTINȚE TEORETICE DE SPECIALITATE
Definiție: „ reflectarea in constiința celor ce practică exerciții fizice – sub forma unor percepții, reprezentari, reguli, principii – a fenomenelor proprii activitați de educație fizică
și sport, precum și a interdependenței acestora”. ( I.Șiclovan, 1972).
În educație fizică, alaturi de învățarea motrică, are loc un proces de invățare cognitivă, constând din dobândirea cunoștințelor teoretice din domeniul educației fizice.
Principalele categorii de cunoștințe teoretice care pot fi transmise in procesul practicării exercițiior fizice sunt ( Gh. Mitra, A. Mogoș, 1980, E. Firea, 1984, Gh. Cârstea, 1999, M.
Stanescu, 2002, S. Șerbănoiu, 2004):
-argumente privind importanța practicării exercițiilor fizice;
-denumirile principalelor segmente ale corpului uman, a grupelor musculare și articulațiilor;
-elemente privind pozițiile, planurile și posibilitățile de mișcare ale segmentelor corpului;
-elemente minimale privind efortul de natură psiho- fizică ( parametrii, doyare, etc.) și ecoul sau la nivel funcțional ( frecvență respiratorie, și frecvență cardiacă);
-regulamente de practicare a disciplinelor sportive;
-denumirea elementelor și procedeelor tehnice, a actiunilor tactice specifice anumitor discipline sportive;
-reguli privind conceperea, organizarea și desfășurarea, în condiții de eficiență, a activității de practicare a exercițiului fizic;
-reguli de igiena individuală și colectivă care trebuie respectate înainte, în timpul și după desfășurarea activității de eucație fizică;
-reguli de nutriție asociate efortului fizic;
-reguli de alcătuire a complexelor de influențare selectivă a aparetului locomotor;
-reguli privind mecanismele de executare și exersare a acțiunilor motrice specifice activității desfășurate;
-recorduri, performanțe, personalitați din lumea sportului;
-elemente de istoria și filozofia educatiei fizice și sportului ( olimpism, mișcare olimică, jocuri olimpice etc.);
-organizarea de întreceri, competiții sportive etc.
Metodologia formarii cunoștințelor de specialitate.
Aceste cunoștințe, se formează de regulă simultan cu procesul de exersare a exercițiilor fizice.
Metode: explicația, dialogul, convorbirea, expunerea.
În aplicarea acestor metode trebuie să se țină cont de :
– categoriile de cunoștinte transmise
– particularităților elevilor cu care se lucrează.
– temele și obiectivele lecției

Cerințe:
– atenție deosebită utilizării unei terminologii adecvate
– transmiterea unor indicații metodice, însoțite de argumente logice, care să ajute subiecții să înțeleagă utilitatea anumitor exerciții, a ordinii și dezvoltării lor
-valorificarea optimă a timpului alocat lecției pentru transmiterea acestor cunoștințe
Acesete cunoștințele de specialitate pot fi încușite și în afara lecției de educație fizică, :
-dirijat, prin temele pentru acasă pe care le formulează profesorul ( întocmirea de referate cu conținut sportiv) sau prin recomandări privind vizionarea sau participarea la
anumite competiții sportive.
-spontan; ca urmare a mediatizari fenomenului sportiv
2. INDICI MORFOLOGICI ȘI FUNCȚIONALI
Avănd legătură cu obiectivul prioritar referitor la dezvoltarea armonioasă a organismului uman, indicii morfologici și funcționali au o importanță deosebită. Obiectivul
principal este obținerea unor indici superiori armonioși, în corelație optimă cu vărsta subiecților.
Între indicii somatici -inalțime, greutate, perimetre, diametre și cei funcționali ai organismului -frecvență cariacă, frecvență respiratorie, capacitate vitală trebuie că existe un
raport optim
Profesorul de educație fizică trebuie sa cunoasca legile creșterii și dezvoltării(legea creșterii și dezvoltării asimetrice, legea ritmului diferit de creștere și dezvoltare, legea
proporțiilor,legea alternanței, legea maturației pubertare) și efectele practicării exercițiilor asupra organismului, pentru a putea alege un anumit conținut al instruirii eficient..
Metodica dezvoltării indicilor morfologici și funcționali.
Se realizează:
– în cadrul verigii privind influențarea selectivă a aparatului locomotor, intervenind și în directia prevenirii și corectarii unor atitudini fizice deficiente.
-pe parcursul lecției pot fi executete astfel de exerciții, cu caracter compensator sau pentru realizarea unei stari de încalzire optime a organismului pentru exercițiile ce urmează a
fi executate.
3. CALITĂȚI MOTRICE
Calitațile motrice reprezintă „ însușiri ale organismului, concretizate în capacitatea de efectuare a acțiunilor de mișcare cu anumiți indici de forță, viteză, îndemânare, rezistență
„. ( I.Șiclovan, 1972).
Calitățile motrice sunt de două feluri:
-calitați motrice de bază: viteză, rezistență, forță, capacitățile coordinative(îndemânarea), suplețea;
-calități motrice specifice anumitor ramuri sportive, reprezentate prin combinații ale calităților motrice de bază.
Orice act motric sau acțiune motrică implică în efectuarea lor toate calitățile motrice, dar cu pondere diferită.

3.1. VITEZA
Definiție – este „ capacitatea organismului uman de a executa acte sau acțiuni motrice, cu întregul corp sau numai cu anumite segmente ( parți) ale acestuia intr-un timp cât mai
scurt, cu rapiditate ( repeziciune, iuțeală) maximă, in funcție de condițiile existente”.
Forme de manifestare :
a)Viteza de reacție. Reacțiile motrice sunt de două feluri:
•Simple – constau in raspunsuri motrice la excitanți cunoscuți, dar care apar spontan, inopinant(startul la probele de alergare din atletism) .
•Complexe – implică elaborarea răspunsurilor motorii, in sensul alegerii, combinarii sau corectării acestora; acțiunea de răspuns nu a fost exersată în prealabil în
acceași relație cu semnalul; răspunsurile sunt în funcție de acțiunile partenerilor sau adversarilor, condiții de întrecere ( în jocuri sportive,sporturi ve contact).
Este dependentă de următoarele elemente:
– apariția excitației in receptor ;
– transmiterea pe cale aferentă;
– analiza semnalului ( care durează cel mai mult);
– transmiterea pe cale eferentă;
– excitația mușchilor;
b) Viteza de execuție. – capacitatea de a efectua un act sau o acțiune motrică, dar și mai multe asemenea acte sau acțiuni motrice „ singulare”, adică nerepetabile.
Se măsoară prin timpul care trece de la începerea și până la încheierea execuției .
Este determinată și de nivelul însușisii tehnicii de execuție a deprinderilor și priceperilor motrice.
c)Viteza de repetiție(frecvența mișcărilor) – capacitatea de a efectua aceeași mișcare într-o unitate de timp prestabilită; ea se referă la mișcarile ciclice(Gh.Cârstea,2000)
Este condiționată de:
– tempoul mișcării -densitatea mișcarii pe unitatea de timp;
– ritmul mișcării – periodicitatea repetarii mișcării.
d)Viteza de deplasare. – reprezintă capacitatea individului de a parcurge o distanță cât mai mare ,în timp cât mai scurt.
Gh.Cârstea o consideră o variantă a vitezei de repetiție
e) Viteza de accelerare – capacitatea de a atinge nivelul maxim de manifestare a vitezei ,în timp cât mai scurt .(I.Șiclovan,1972)
f)Viteza in regimul altor calități motrice :
-viteza in regim de forță, numită și detentă ;
-viteza in regim de îndemânare;
-viteza in regim de rezistență;
Factori ce condiționează viteza. Este determinată de următoarele categorii de factori: nervos, muscular, osos, psihic si motric. Ponderea lor este diferită în manifestarea
formelor vitezei.
Factorul nervos :
-rapiditatea cu care alternează procesele nervoase fundamentale pe scoarța cerebrală: excitația și inhibiția;
-coordonarea intramusculară – se referă la activitatea unitățolr motorii cu o frecvență care să permită accelerarea contracției și relaxării mușchilor implicați în mișcare;
-cooronarea intermusculară – realizată de centrii motori și reflectată în relația dintre mușchii agoniști și antagoniști implicați în realizarea unei mișcări;
Factorul muscular :
-tipul de fibre din structura mușchiului ( fibrele albe sunt fibre rapide)
-sursele de energie – substanțele fosfagene existente la nivel muscular ( ATP, CP);
-forța musculară;
-elasticitatea musculară.

Factor osos:
– lungimea segmentelor
– înălțime.
Factorul psihic :
-capacitatea de concentrare a atenției
– nivelul motivației.
Factorul motric:
-nivelul de manifestare a celorlalte calitați motrice( în special forța )
Procedee metodice de dezvoltare – educare( Gh Cârstea 2000)
1.Efectuarea actelor și acțiunilor motrice în tempouri maximale, în condiții normale de lucru. Acesta este procedeul metodic cel mai frecvent folosit pentru dezvoltarea vitezei.
-alergarea pe teren plat ;
-pase sau dribling cu mingea regulamentară pentru un joc sportiv etc.
2.Efectuarea actelor și acțiunilor motrice în tempouri supramaximale, folosindu-se condiții ușurate de lucru.
-alergare la „vale” pe o pantă ușor înclinată,
– alergare pe teren plat cu echipament mai ușor
– pase sau dribling cu minge mai usoară decăt cea regulamentară.
3.Efectuarea actelor și acțiunilor motrice în tempouri submaximale, în condiții ușor îngreuiate de lucru
alergare la „ deal” pe o pantă ușor înclinată, etc..
4.Efectuarea actelor și acțiunilor motrice în tempouri alternative ( „ maximale și submaximale”, „ maximale și supramaximale”, „supramaximale – submaximale”), tempouri
imprimate de factori externi.
Cerințe în instruire( A.Dragnea, 1993, V.Tudor, 1999):
-durata exercițiilor de viteză trebuie să fie circa 5 – 6 s până la maximum 40 – 43 s;
-pauzele dintre repetări trebuie să fie suficient de lungi pentru a permite revenirea funcțiilor vegetative, dar nu și reducerea stării de excitabilitate optimă la nivelul scoarței
cerebrale ca urmare a lucrului cu viteză maximă;
-subiecții trebuie să aiba structura exercițiilor bine însușită;
-exercițiile pentru dezvoltarea vitezei se vor planifica la începutul lecțiilor, în condițiile unui sistem nervos odihnit și ale unui organism cu nivel optim de încălzire.
3.2CAPACITĂȚILE COORDINATIVE(ÎNDEMĂNAREA)
Definiție: După A.Dragnea și A.Bota, termenul de îndemânare, utilizat de mulți autori în lucrările de specialitate, pare restrictiv în raport cu bogăția ( complexitatea)
manifestării acestor capacități. Aceeași autori definesc capacitățile coordinative „ un complex de calități preponderent psiho-motric, care presupune capacitatea de a învăța rapid
mișcări noi, adaptarea rapidă și efeicientă la condiții variate, specifice diferitelor tipuri de activități, prin restructurarea fondului motric existent”.
Forme de manifestare a capacitățiilor coordinative. Capacitățiile coordinative se prezintă se prezintă sub următoarele forme:
1.Capacitățile coordinative generale: necesare însușirii și efectuării tuturor actelor și acțiunilor
motrice.

2. Capacitătile coordinative specifice: evidențiate în practicarea diferitelor ramuri și probe sportive.
3. Capacitățile coorinative în regimul altor calități motrice: ( în regim de viteză, rezistență, forță)
Factorii de condiționare a capacităților coordinaative. Este determinată de următoarele categorii de factori( A.Dragnea, 1993):
1.biologici:
-mobilitatea proceselor nervoese fundamentale excitația și inhibiția;
-viteza de transmitere a impulsurilor nervoase pe căile aferente și eferente;
-calitatea analizatorilor implicați în recepționarea informațiilor;
-calitatea inervației musculare care determină contracția și relaxarea;
-valoarea surselor energetice existente în organism;
2.motrici:
-nivelul de dezvoltare a celorlalte calități motrice ( viteză, forță, rezistență, mobilitate și combinațiile dintre acestea);
-numărul și complexitatea deprinderilor motrice stăpânite .
3.psihologici:
-capacitatea de anticipare a desfășurării mișcării;
-anticiparea evoluției viitoare a condițiilor în care se execută mișcarea
-calitatea proceselor cognitive ( percepții, reprezentări);
-memoria ( de scurtă și lungă durată):
-gândirea rapidă cu toate procesele sale .
Procedee metodice de dezvoltare-educare.
1.Efectuarea actelor și acțiunilor motrice în condiții constante, evident într-un număr mare de repetări și într-un timp îndelungat;
2.Efectuarea actelor și acțiunilor motrice în conditii complexe, în sensul creșterii dificultăților de execuție comparativ cu condițiile normale
-introducerea de unor acte sau acțiuni motrice suplimentare,
-micșorarea suprafeței de lucru, etc.
3.Efectuarea actelor și acțiunilor motrice în condiții variabile, care să preântâmpine orice situație viitoare posibilă.
-exersare în săli de sport cu dimensiuni diferite
-exersare pe suprafețe diferite,etc
Metodica dezvoltării capacităților coordinative în cadrul educației fizice. Trebuie să se țină cont de stadiile creșterii și dezvoltării organismului ( J.Weineck, 1994; A.Dragnea,
1993; V.Tudor, 1999):
-între 3-6 ani se va insista asupra însușirii unui număr cât mai mare de deprinderi motrice simple;
-între 6 -10 ani, accentul se va pune pe ameliorarea capacității de coordonare segmentară,; precizia și orientarea spațio- temporală se vor vor aborda;
-perioada 10 – 14 ani se caracterizează prin ameliorarea capacității de învățare motrică, manifestată mai ales la nivelul indicilor de stocare a informației și de diferențiere
temporală; se vor aborda precizia și orientarea spațio- temporală;
-între 14 și 18 ani, ca urmare a modificărilor proporțiilor, creșterii extremităților, se înregistrează o scadere a capacității de coordonare segmentară, mai ales în cazul
mișcarilor complexe;
Cerințe de care trebuie să se țină seama în procesul de dezvoltare a capacităților coordinative :
1.abordarea capacităților coordinative se realizează la începutul lecției de educație fizică, ca și în cazul vitezei, pe fond de odihnă și încălzire corespunzătoere a
organismului;
2.nu se recomandă abordarea capacităților coordinative și vitezei în cadrul aceleiași lecții;

3.între exerciții trebuie programate intervale de odihnă optime ca durată, care să permită revenirea marilor funcții ale organismului la valori adecvate reluării efortului.
3.3 FORȚA
Definție: reprezintă „ capacitatea organismului uman de a realiza eforturi de învingere, menținere sau cedare în raport cu o rezistență externă sau internă, prin contracția uneia
sau mai multor grupe musculare”. ( A. Dragnea, 1993).
Formele de manifestare ale forței: Autorii care au abordat această calitate motrică, in funcție de formația profesională, prezintă o serie de criterii de clasificare, cum ar fi:
1.In funcție de masa musculară implicată:
-forță generală – cu participarea principalelor grupe musculare;
-forța locală – cu participarea a una sau câteva grupe de mușchi;
2.În funcție de activitatea prestată:
-forță generală – solicitată în general de activitatea cotidiană a individului;
-forță specifică – dezvoltată de actele motrice implicate într-un anumit tip e activitate.
3.În funcție de lucrul mecanic efectuat :
-forță dinamică(izotonică) – apare atunci când prin contracție musculară se efectuează lucrul mecanic; se subîmparte în:
– forță maximă ( cea mai mare forță care poate fi dezvoltata de sistemul neuromuscular,
în cadrul unei contractii musculare),
– forță– viteză ( capacitatea sistemului neuromuscular de a învinge o rezistență cu cea
mai mare viteză de contracție posibilă),
-rezistența – forța dinamică ( capacitatea musculară de a rezista la oboseală în efortul de
lungă durară);
-forță statică – apare în condițiile contracției izometrice, fără efectuarea de lucru mecanic, ci doar cu dezvoltare de tensiune internă;
-forță mixtă – pentru învingerea rezistenței alternează contracțiile musculare statice cu cele dinamice.
4.În funcție de modificările care apar la nivelul fibrelor musculare în timpul contracției se poate vorbi despre:
-forță izometrică ( statică) – mușchiul nu își modifică lungimea;
-forță pliometrică ( în regim de cedare) – cu creșterea lungimii fibrelor;
-forță miometrică ( în regim de învingere) – cu scurtarea lungimii totale a fibrelor musculare.
5.Raportată la greutatea corporală, se poate vorbi despre:
-forța absolută – când forța dezvoltată nu ia în considerare greutatea corporală;
-forța relativă – când forța dezvoltată este raportată la greutatea corporală .
6.În funcție de combinarea cu alte calități motrice :
-fortă în regim de viteză ( forță explozivă);
-forță în regim de rezistență;
-forță în regimul capacităților coordinative.
Factori ce condiționează forța. :

-factori centrali:
-capacitatea de concentrare a proceselor nervoase fundamentale;
– capacitatea de coordonare a mușchilor ( coordonare intramusculară, coordonare intermusculară); nivelul tonusului muscular;
-factori periferici:
-diametrul mușchiului implicat în contracție ( grosimea, secțiunea transversală a fibrei musculare este direct proporțională cu valoarea forței);
– lungimea mușchiului și unghiului dintre segmente;
-volumul mușchiului;
-structura mușchiului ( prezența fibrelor rapide fazice favorizează dezvoltarea forței)
– rezervele energetice ( cantitatea de ATP și CP);
-factori psihici:
– motivația,
– starile emoționale
-concentrarea atenției,
– voința
-factori metodici:
– intensitatea contracției musculare;
– durata sau amplitudinea contracției musculare;
-factori de mediu: radiațiile ultraviolete favorizează acțiunea glandelor suprarenale, care mobilizează hormonii sexuali masculini;
Procedee metodice de dezvoltare- educare.
Procedeul „ cu greutăți” ( inclusiv propriul corp):
a. 1. Creșterea continuă a încărcăturii, raportându-se totul la posibilitățile maxime pentru exercițiul respectiv. Dacă vrem să facem mai multe repetări în aceeași activitate,
atunci rate de creștere a încărcăturii va fi mai mică ( de exemplu 5%: 60% – 65% – 70% etc.). Dacă vrem să facem mai puține repetări în aceeași activitate, atunci rata de creștere
a încărcăturii va fi mai mare ( de exemplu 10%: 60% – 70% – 80% etc.).
a. 2. Creșterea și descreșterea continuă a încărcăturii. La această variantă. Rata de creștere și descreștere a încărcăturii trebuie să fie aceeași. Se folosesc cel puțin următoarele
doua modalități:
– aceeași mărime a ratei ( de creștere și descreștere) ca la varianta anterioară, dar se reduce la jumătate numărul repetărilor dintr-o lecție:
– valori procentuale mult mai mici ale ratei ( de creștere și descreștere) ca la varianta anterioară, dar cu un număr de repetăti mai mare.
a. 3. Varianta metodică in trepte., sunt necesare pentru formarea ei minimum două repetări cu aceeași încărcătură ( 60% – 60%; 65% – 65%; 70% – 70%; 80% – 80% etc. sau
60% – 60%; 70% – 70%; 80% – 80% etc
a. 4. Varianta metodică în val. Se bazează pe alternarea creșterii și a descreșterii încărcăturii de la o repetare la alta. Regula principală ca să se formeze „ valul” este ca
întodeauna rata de creștere să fie mai mare decăt rata de descreștere. În funcție de diferența dintre cele două rate de se obțin „ valuri mari” ( cănd cele două rate sunt apropiate
valoric: 60% – 70% – 62% – 72% – 64% – 74% etc.,unde, ca exemplu, rata de creștere este de 10%, iar cea de descreștere de 8%), „ valuri medii” ( când rata de descreștere este
jumătete – ca valoare – din rata de creștere ( 60% – 70% – 65% – 75% – 70% – 80% etc.) și „ valuri mici” ( când între cele două rate sunt mari diferențe valorice: 60% – 70% –
67% – 77% – 74% – 84% etc., unde, de exemplu, rata de creștere este de 10%, iar cea de descreștere este de 3%.
b) Procedeul în circuit
„ Circuitul” – ca procedeu metodic – a fost creat pentru dezvoltarea- educarea forței principalelor grupe musculare ale organismului uman de englezii Morgan și Adamson. Nu
se includ în circuit exerciții care se adresează îndemânării, vitezei, tehnicii, tacticii etc.
Se lucrează:
– frontal – toți elevii efectuează aceleași exerciții în aceeași ordine,
– pe grupe – care își schimbă locul în sensul „acelor de ceasornic”;

. Exercițiile trebuie să îndeplinească cel puțin patru condiții:
-să fie simple;
-să fie cunoscute de subiecți;
-să se cunoască posibilitățile maxime ale fiecărui subiect la exercițiile respective;
-să fie astfel dispuse, ca ordine de efectuare, încât să nu se angajeze succesiv musculatura aceluiași
segment corporal.
După numărul exercițiilor, circuitele pot fi:
– scurte, formate din 4 – 6 exerciții;
– medii, formate din 8 – 9 exerciții;
– lungi, formate din 10 – 12 exerciții.
Dozarea efortului fizic în cadrul „ circuitului”. Conform celor care l-au creat, ar fi funcțională doar următoarea formulă individualizată de dozare a efortului fizic: posibilitățile
maxime la exercițiul respectiv supra doi, plus rata de creștere.
Pentru a fi posibilă aplicarea unei asemenea formule, trebuie să se lucreze cu puțini subiecți și să se dispună de o bază materială foarte bună.
În lecția de educație fizică nu sunt posibile aceste condiții . S-a ajuns la efectuarea exercițiilor din circuit și a pauzelor dintre acestea „ contratimp”. De regulă, mai ales în
educația fizică, timpul de lucru este mai mic decât cel de pauză ( 20 secunde lucru și 30 secunde pauză; 30 secunde lucru și 45 secunde pauză etc.). Foarte rar se ajunge la
egalitate între timpul de lucru și cel de pauză ( 15 secunde lucru și 15 secunde pauză; 20 secunde lucru și 20 secunde pauză etc.).
c) Procedeul izometriei
Se folosește pentru dezvoltarea masei musculare , de regulă după 14 – 15 ani.
Rezistența de învins prin contracție musculară este imobilă, deci imposibil de a fi deplasată ( o bară fixă, un zid construit, o halteră foarte grea etc.).
Durata contracției musculare trebuie să fie de 10 – 12 secunde. Pauza maximă între contracțiile musculare este de 90 – 120 secunde și trebuie să fie numai activă. Într-o lecție
se recomandă să se efectueze șase – opt contreacții izometrice, care se pot repeta într -o săptămână doar de două trei ori.
d) Procedeul Power – Training
Se foloseste pentru dezvoltarea forței explozive, acționându -se prin trei grupe de exerciții:
-exerciții cu haltere;
-exerciții cu mingea umplută ( „ medicinală”);
-exerciții acrobatice
U n program de lucru, după întemeietorii procedeului, cuprinde 12 exerciții, adică câte patru din fiecare grupă. Deci sunt trei serii între care se face pauză de trei – cinci
minute. In fiecare serie se începe cu execuția fiecărui exercițiu de câte șase ori. Dacă viteza de execuție a exercițiilor este corespunzătoare, se trece în aceași activitate la câte 12
repetări pentru fiecare exercițiu. Când se constată că și cele 12 repetări se fac cu viteză corespunzătoare se crește încărcătura ( față de posibilitățile maxime individuale ) și se reia
lucrul cu șase și, apoi, cu 12 repetări. Nu se folosecte în lecția de educație fizică.
e) Procedeul contracțiilor musculare izotonice intense și rapide
Se mai numește și procedeul „ eforturilor dinamice” și se folosește tot pentru dezvoltarea- educarea forței explozive, adică a forței în regim de viteză. Exercițiile se execută cu
amplitudine maximă și într –o manieră cât mai apropiată sau chiar identică cu structura unor deprinderi sau priceperi motrice.
f) Procedeul eforturilor repetate până la refuz
Este folosit cu încărcături ale efortului fizic de 35 – 40 % pentru începători și 55 – 60 % pentru avansați. Are mare accesibilitate deoarece nu poate produce accidente asupra
organismului subiecților.
Eficiența lui este vizibilă doar la ultimele exerciții, deci după instalerea oboselii reale.

Metodica dezvoltării forței în cadrul educației fizice.
Cerințe care trebuie respectate în procesul de instruire:
-la vârsta preșcolară se va evita antrenementul de forță pură ( J.Weineck, 1992);
-între 6-7 și 10 ani, se vor folosi exerciții dinamice de dezvoltare a forței, evitându -se cele statice;
-până în jurul vârstei de 11 – 12 ani, atât la fete cât și la băieți, se înregistrează o evoluție asemănătoare a indicilor de forță; acest lucru rămâne valabil doar până la
această vârstă
-între 10 și 14-15 ani se pot utiliza exerciții în care încărcătura este propriul corp sau greutăți de circa 1 – 2 kg; pâna la vârsta de 14 ani, cuplul forță – viteză poate fi
dezvoltat fără restricții;
-între 11 și 13 ani, greutățile cu care se poate lucra sunt de maximum 30% din greutatea corpului; peste 14 ani, se pot folosi chiar exerciții cu încărcături ce depășesc
greutatea corporală a subiecților( L. Baroga, 1980);
3.3REZISTENȚA
Definiție: – capacitatea organismului uman de a depune eforturi cu o durată relativ lungă și o intensitate relativ mare,menținând indici constanți de eficacitate optimă; deci este
capacitatea umană de a depune eforturi fără apariția stării de oboseală sau prin învingerea acestui fenomen.(Gh.Cârstea,2000)
Forme de manifestare.
a)După ponderea participării în efort a grupelor musculare și a marilor funcții organice :
-Rezistența generală, – aproximativ 70% din grupele musculare și solicitându-se mai mult sistemele nervos central, cardio-vascular și respirator;
-Rezistența specifică, de două feluri:
-regională ( când în efort se angrenează între 1 /3 și 2/3 din grupele musculare )
– locală ( când în efort se angrenează mai puțin de 1/3 din musculatură).
b)După procesele metabolice care furnizează energia :
-rezistența anaerobă – alactacidă, pentru eforturile până în 10 secunde
lactacidă pentru eforturile cuprinse între 10 secunde și două minute,
– rezistența aerobă,, specifică pentru eforturile peste două minute
c)După durata efortului:
-Rezistență de scurtă durată între 2-10 minute
-Rezistență de durată medie între10-30 minute
-Rezistență de durată lungă peste 30 minute
d)După natura efortului:
-rezistență în efort cu intensitate constantă;
-rezistență în efort cu intensitate variabilă.
e)După modul de combinare cu alte calități motrice:
-rezistență in regim de viteză;
-rezistență în regim de îndemânare;

-rezistență în regim de forță ( numită și rezistență musculară locală).

Factorii de condiționare ai rezistenței. (, A.Dragnea și colaboratorii 2006)

Rezistența aerobă este condiționată de:
•factori morfologici:
-tipul de fibre musculare – fibrele lente ( roșii) sunt favorabile;
– cantitatea de mioglobină; –
-numărul de mitocondrii;
•factori fiziologici:
-capilarizarea și reglarea periferică;
– capacitatea cardiovasculară ( VO2 maxim, debit cardiac, debit sistolic) și pulmonară;
– coordonarea intra- și inter- musculară;
•factori metabolici
-rezervele energetice ( glicogen și lipide);
•factori psihici: voința, motivația.
Rezistența anaerobă este determinată de:
•tipul fibrelor musculare – fibrele albe ;
•rezervele energetice – ATP, CP, glicogenul muscular;
•rezistența la acidoză, respectiv la acidul lactic acumulat intracelular și în sânge.
În cazul ambelor tipuri de rezistență se adaugă stabilitatea proceselor nervoase fundamentale
( excitația și inhibiția) ,
Procedee metodice de dezvoltare- educare
a)Procedee metodice bazate pe variația volumului efortului fizic:
a.1. procedeeul eforturilor uniforme; intensitate constantă și crește volumul ( exprimat prin durată, distanță, număr de repetări etc.) în aceeasi activitate sau de la o lecție la
alta
a.2. procedeul eforturilor repetate; intensitetea constantă , dar crește numărul de repetări în aceeași unitate de efort ( fie în aceeași activitate, fie de la o activitate la alta;
b) Proceee metodice bazate pe variația intensității efortului fizic:
b.1. procedeul eforturilor variabile, unitate de efort constantă , dar se modifică intensitatea , în sens de creștere și descreștere:
b.2. procedeul eforturilor progresive, unitate de efort constantă , dar se modifică intensitatea , numai în sens de creștere ( fie pe parcursul unității de efort, fie de la o
unitate de efort la alta).
c) Procedeul metodic „cu intervale”, care se bazează atât pe variația volumului, cât și a intensității efortului fizic.
Variația volumului efortului fizic se realizeauă numai de la o activitate la alta; deci nu în aceeași activitate.
Variația intensității efortului, care este semnificativă pentru acest procedeu metodic, se realizează – dacă este necesar – numai în aceeași activitate, de la o repetare la alta a
unității de efort.
Metodica dezvoltării rezistenței.(J.Weineck,1992)
-copii și adolescenții au o capacitate de efort anaerob redusă, de aceea se vor folosi metode de instruire care să solicite capacitatea de efort aerob;
– între 7 și 10-11 ani, se va viza dezvoltarea rezistenței generale, prin eforturi de lungă durată, în tempouri uniforme;
-capacitatea aerobă crește progresiv pâna la 10 – 12 ani;
-se poate interveni asupra acestei calități motrice în primul stadiu al pubertății, ca urmare a existenței unor proporții optime între dimensiunea și greutatea inimii,
precum și cea a plămânilor;

– în timpul copilăriei și adolescenței, metoda eforturilor continue este cea mai adecvată; se va evita metoda eforturilor repetate care să includă distanțe care solicită
glicoliza anaerobă;
3.5SUPLEȚEA
Definiție: „ Capacitatea unui sportiv e a executa mișcări cu mare amplitudie, în una sau mai multe articulații prin el însăși sau sub acțiunea unor forțe extreme”. (J.
Weineck,1992). Unii autori folosesv și termenul de mobilitate.
Formele de manifestare ale supleței. Formele de manifestare ( R. Manno, 1972):
-suplețea generală – exprimată prin intermediul mobilității principalelor articulații ale corpului
( centura scapulară, coxo – femurală, coloana vertebrală);
-suplețea specifică – solicitată în cadrul anumitor ramuri și probe sportive – aruncarea suliței, înot etc.;
-suplețea activă – caracterizează amplitudinea maximă a unei mișcări executete prin contracția musculaturii agonistice:
-suplețea pasivă – caracterizează amplitudinea unei mișcări efectuate sub afectul unei fotre externe. Depinde de capacitatea de întindere și de relaxare a mușchilor
antagoniști ( D. Harre, 1979, citat de C. Bota, 1997);
– suplețea mixtă – manifestată în condițiile de alternare a supleței active cu cea pasivă.
Factori de condiționare ai supleței. Suplețea este determinată de un complex de factori morfo – funcționali din care fac parte(J.Weineck,1994):
Structura articulației – mobilitatea cea mai mare se manifestă la nivelul articulației coxo – femurală:
-masa musculară, tonusul muscular, capacitatea de întindere musculară, capacitate de întindere a tendoanelor și ligamentelor;
-vârsta – la copii, mobilitatea este cea mai mare comparativ cu adulții și vârstnicii;
-sexul – persoanele de sex feminin prezintă o mobilitate mai mare decât cele de sex masculin;
-temperatura mediului ambiant – mobilitatea articulară și elasticitatea musculară au valori optime într-un mediu cald;
-oboseala
-ritmul diurn – valori scăzute ale supleței se înregistrează dimineața comparativ cu amiaza.
Metodica dezvoltării supleței. În procesul de instruire destinat dezvoltării supleței se va avea în vedere următoarele aspecte ( J. Weineck, 1992):
-la vârsta preșcolară, ca urmare a particularităților aparatului musculo – articular, nu se impun exerciții speciale destinate dezvoltării ei;
-între 6 și 10 ani se recomandă creșterea numărului de exerciții destinate mobilității articulațiilor coxo- femurale și sacpulo- humerale;
-specialistii trebuie să aibă în vedere că între 10 și 14 ani mobilitatea se ameliorează doar în direcțiile în care se intervine asupra ei;
-în perioada pubertății, caracterizată printr-un puseu de creștere important, se recomandă să se intervină asupra mobilității generale, dar se vor exercițiile care să
suprasolicite aparatului locomotor;

4.DEPRINDERILE ȘI PRICEPERILE MOTRICE
4.1Deprinderile motrice
Definiție: deprinderile reprezintă „ abilități dobândite care permit obținerea unor rezultate optime, cu maximum de siguranță și minimum de cheltuială energetică”, B. Knapp
( 1963).
M. Epuran ( 1993 ) consideră că deprinderile reprezintă „ calități ale actelor motrice învățate, care prin exersare dobândesc indici superiori de execuție: coordonare, precizie,
viteză, ușurință, plasticitate, automatizare”.
Caracteristici:
-Deprinderile se însușesc în practica vieții, mai ales în copilărie, sau în procese de instruire special organizate ( educație fizică, antrenament sportiv etc.).
– Deprinderile motrice se însușesc prin repetări multiple, care au ca rezultat formarea legăturilor temporale, a stereotipurilor dinamice și – ca atare – a reflexelor condiționate, în
baza fenomenului fiziologic al conexiunii dintre anumiți centrii din scoarța cerebrală.
– Sunt condiționate de factori oboectivi și subiectivi:aptitudini motrice,motivația,nivelul instruirii
-Unele elemente sau părți ale deprinderilor motrice se pot automatiza, ,ceea ce permite economie de energie nervoasă și ăndreptarea atenției subiectului cătr rezultatele acțiunii
motrice
– Elementele componente ale unei deprinderi se înlănțuiesc logic, depind unele de altele, se combină rațional.
-Deprinderile motrice sunt unice si ireversibile, adică nici o execuție nu seamănă cu alta și elementele componente se înlănțuiesc într-un singur sens.
Etapele formării deprinderilor motrice și principalele lor obiective(Gh.Cârstea,2000)
a)Etapele inițierii în bazele tehnice de execuție a deprinderii motrice, în care sunt specifice următoarele principale obiective:
-formarea unei reprezentări clare asupra deprinderii respective, prin explicații și demonstrații în mod speciali ( acest obiectiv este identic cu așa – numita fază de
„ formare a imaginii mentale”:
-formarea ritmului general deexecuție cursivă a deprinderii motrice respective;
-descompunerea deprinderii motrice, dacă este necesar și posibil, în elemente componente și exersarea analitică a acestora;
-preântâmpinarea sau corectarea greșelilor tipice de execuție.
În această primă etapă predomină volumul efortului fizic.
b)Etapa consolidării deprinderii motrice, cu următoarele obiective principale:
-realizarea tehnicii de execuție a deprinderii în concordanță cu caracteristicile spațiale, temporale si dinamice optime;
-întărirea legăturilor temporale prin exersarea deprinderii în condiții relativ și predominant constante, standardizate, fiind create premisele și pentru executarea
acesteia în condiții variate;
-corectarea, cu prioritate, a greșelilor individuale de execuție a deprinderii motrice.
În această etapă crește rolul intensității efortului fizic și al controlului sau autocontrolului nivelului de execuție a deprinderii motrice respective.
c)Etapa perfecționării deprinderii motrice, cu următoarele principale obiective:

-sporirea variantelor de execuție a fiecărei deprinderi, prin desăvârțirea procedeelor tehnice specifice;
-exersarea deprinderii motricecu precădere în condiții cât mai variate ți apropiate de cele întâlnite în prectică, mai ales în cea competițional – sportivă;
-includerea deprinderii în înlănțuiri de alte deprinderi motrice și executarea acestor „ combinații” cu usurință, cursivitate și eficiență.
În această etapă intervine și complexitatea efortului fizic la realizarea obiectivelor propuse. Este etapa în care se face și trecerea de la deprinderi la priceperi motrice
complexe.
Tipurile sau categoriile de deprinderi motrice – se pot stabili după mai multe criterii:
a)După nivelul automatizării:
-deprinderi motrice elementare, care sunt complet automatizate,desfășurându-se stereotip ( mers, alergare ,săritură).
-deprinderi motrice complexe, care sunt parțial automatizate. ( jocurile sportive, gimnastică, sarituri, lupte, aruncări).
b)După finalitatea folosirii:
-Deprinderi motrice de bază si utilitar- aplicative. Ele sunt folosite, cu precădere, în viața cotidiană dar și în practicarea unor ramuri sau probe sportive ( mers,
alergare, saritură, aruncare- prindere, târâre, cățărare, escaladare, tracțiune – împingere, transport de greutăți- obiecte etc.).
-Deprinderi motrice specifice ramurilor și probelor sportive.
c)După nivelul participării sistemului nervos la formarea și valorificarea deprinderilor:
-Deprinderi motrice propriu – zise, care se formează prin repetări stereotipe, efectuate de foarte multe ori ( gimnastică, patinaj etc.).
-Deprinderi perceptiv- motrice, care sunt influențate, în formare și valorificare, de ambianță ( schi, oină, tir cu talere).
-Deprinderi inteligent motrice, care sunt influențate, în formare și valorificare, de partenerii și adversarii de întrecere ( box, lupte, judo, scrimă etc.)

4.2Priceperile motrice
Definiție: priceperea poate fi definită „ ca posibilitatea de a folosi conștient cunoștințele și deprinderile motrice – experiența motrică însușită anterior – în corelații noi și ăn
condiții schimbătoare”. ( Gh. Mitra, A. Mogoș, 1980).
Reprezintă rezultate ale învățării motrice, care urmăresc valorificarea capacității intelectuale și motrice a subiectului, prin adaptarea acestora la sarcini motrice noi.
Tipuri de priceperi motrice. Priceperile motrice se împart în:
-Priceperi elementare („ modalități de acțiune, în cadrul cărora se organizează un răspuns motric pe baza cunoștințelor și a unor capacități motrice, în condițiile
inițiale ale învățării”),
-Priceperi superioare („ caracterizate printr-o mare complexitate structural- functională, înglobând cunoștințe teoretice, experiență personală, deprinderi diferite,
toate putând fi actualizate și mobilizate pentru rezolvarea unei situașii complexe și schimbătoare”.) M. Epuran, 1976).
Specific priceperilor, elementare sau superioare este conștientizarea situației și alegerea celor mai adecvate mijloace, adaptate situației. Priceperile superioare sunt caracterizate
printr-o mare complexitate funcțională, înglobând cunoștințe teoretice, experiență personală, deprinderi diferite

II
PRINCIPIILE DE INSTRUIRE ÎN EDUCAȚIE FIZICĂ
1. PRINCIPIUL INTUIȚIEI
Rolul intuiției :
Intuiția presupune o cunoaștere a realității cu ajutorul simțurilor, analizatorilor, receptorilor organismului uman.
În educație fizică și sport, principiul intuiției presupune stimularea a cât mai multor analizatori, pentru a se forma o imagine cât mai exectă despre ceea ce se învață. La subiecții
normali, cel mai solicitat analizator este cel viyual. La subiecții cu deficiențe vizuale este solicitatat analizatorul tactil. În procesul de învățare motrică este solicitat foarte mult și
analizatorul auditiv. În aceste cazuri se trece dincolo de treapta senzorială a cunoașterii umane, se trece la treapta logică, deoarece se folosește limbajul specific celui de al doilea
sistem de semnalizare.
Metodele intuitive:
•Demonstrația- demonstrarea celor ce urmează să fie însușite;
•Prezentarea unor materiale ( planșe, diapozitive, schițe, casete video etc.) care redau imaginea celor ce trebuie învățete;
•Observarea execuției altor subiecți, din același grup sau din alte grupuri; observarea dirijată tematic;
Cerințe pentru respectarea principiului:
•Urmărirea celor prezentate să fie posibilă, la nivel optimal, tuturor subiecților cu care se desfășoară activitatea;
•Să nu fie folosite abuziv modalitățile prin care se stimulează primul sistem de semnalizare, fiindcă în acest fel se împiedică abstractizarea și generalizarea – procese ale
gândirii foarte importante în educație fizică și sport.
2. PRINCIPIUL PARTICIPĂRII ACTIVE ȘI CONȘTIENTE

Laturile pe care le implică acest principiu:
•participarea conștientă;
•participarea activă.
Cerințe principale:
•Subiecții trebuie să fie conștienți în privința efectelor practicării sistematice a exercițiilor fizice asupra organismului propriu, dozării precise a efortului în funcție de
particularitățile individuale și de obiectivele urmărite. Trebuie formată la subiecți o motivație puternică și corectă pentru practicarea exercițiilor fizice conform unor norme
sau reguli ( pauzele dintre repetări; rolul condițiilor igienice; factori naturali de călire a organismului; refacerea după efort etc.).
•Înțelegerea clară și memorarea actelor și acțiunilor motrice, care se învață. Subiecții trebuie să înțeleagă mecanismul de bază al execuției actelor și acțiunilor motrice care
se însușesc, concomitent cu memorarea acestui mecanism.
•Manifestarea unei atitudini responsabile a subiecților pentru însușirea materialului predat;
•Formarea capacității subiecților de apreciere obiectivă a propriului randament. Este vorba de capacitatea de apreciere corectă a propriilor execuții și rezultate – capacitatea
de autoapreciere obiectivă.
3.PRINCIPIUL ACCESIBILITĂȚII
Generalități
Principiul accesibilității subliniază necesitatea desfăsurării activităților de practicare a exercițiilor fizice în funcție de particularitățile subiecților ( vârstă, sex, nivel de pregătire).
Acțiunile celui care conduce instruirea:
•selecționarea cu atenție a stimulilor, a exercițiilor fizice;
•stabilirea unei dozări corespunzătoare a efortului fizic;
•folosirea unor reglatori metodici pentru a accelera procesul de însușire a unor acte sau acțiuni motrice de către subiecți;
•adaptarea metodelor și procedeelor metodice de instruire și educație la nivelul de înțelegere și de dezvoltare psiho – motrică a subiecților;
•diferențierea eveluării randamentului subiecților.
Cerințe pentru respectarea acestui principiu:
•necesitatea cunoașterii permanente a subiecților cuprinși în procesul de practicare a exercițiilor fizice;
•stabilirea unui ritm adecvat de lucru, în funcție de reacția subiecților la stimuli;
•necesitatea cunoașterii și aplicării celor trei reguli clasice ale practicii didactice, care se regăsesc și în cazul altor principii de instruire:
-trecerea de la ușor la greu;
-trecerea de la simplu la complex, în care funcționează prioritar criteriul îndemânării necesare pentru efectuarea actelor și acțiunilor motrice;
-trecerea de la cunoscut la necunoscut, adică de la elemente deja însușite la altele noi, care să se bazeze pe cele deja însușite.

4.PRINCIPIUL SISTEMATIZĂRII ȘI CONTINUITĂȚII
Generalități
Este principiul cu cea mai mare importanță mai ales pentru elaborarea corectă și efeicientă a documentelor necesare de planificare- programare și de evidență ale activităților de
educație fizică și sport.
Sistematizarea și continuitatea reprezintă condițiile principale pentru asigurarea reușitei în programarea stimulilor, indiferent de particularitățile subiecților sau de alte variabile de
ordin material, spațial, temporal.
Cerințe pentru respectarea acestui principiu:
•Materialul de învățat trebuie să fie grupat, ordonat și programat în concordanță cu logica internă pe care o impune fiecare componentă sau subcomponentă a modelului de
educație fizică și sport;
•Materialul nou predat trebuie să se sprijine pe cel însușit de subiecți în activitățile anterioare și să pregătească pe cel ce va fi predat în activitatea care urmează;
•Conținutul procesului de instruire trebuie să fie programat- planificat încât să asigure o legătură logică între lecții, între etapele de pregătire ( semestre, sezoane), sau între
anii de pregătire, ciclurile de învățământ, în ordinea lor crescândă;
•Participarea ritmică a subiecților la procesul de instruire și educație ( absențele de la procesul de pregătire, produc perturbări în însușirea materialului predat, rămâneri în
urmă greu de recuperat.
3.5. PRINCIPIUL ÎNSUȘIRII TEMEINICE
Generalități
În literatura de de specialitate se mai numește și principiul „ însușirii durabile „. Respectarea acestui principiu este condiționată de modul ăn care sunt respectate toate celelalte
principii de instruire.
Cerințe pentru respectarea acestui principiu:
•Asigurarea unui număr suficient de repetări a actelor și acțiunilor motrice, atăt în fiecare activitate concretă, dar și în timp. Numai printr-un număr mare de repetări se pot
realiza obiectivele stabilite pe cele trei planuri principale în educație fizică și sport: dezvoltarea fizică- corporală, calitățile motrice și deprinderile și- sau priceperile motrice;
•Într-o perioadă scurtă de timp să nu se programeze și să se încerce însușirea unui volum prea mare de material de învățat;
•Trebuie ca în mod ritmic să se facă verificarea pregătirii subiecților prin probe de control, inclusiv concursuri sau competiții sportive, pentru cunoașterea permanentă a
nivelului de însușire a materialului predat.

III
METODELE DE INSTRUIRE ÎN EDUCAȚIA FIZICĂ ȘCOLARĂ
Ne vom referi la principalele metode folosite în educația fizică((Gh.Cărstea,2000):
-verbale
-intuitive
-metoda exersării
1. METODELE VERBALE
Expunerea verbală: se realizează prin limbaj, trebuie să fie accesibilă nivelului de înțelegere a colectivelor de subiecți. Această metodă „ există „ în realitate prin cel puțin
următoarele trei procedee metodice folosite în educație fizică și sport:
•Povestirea, cu eficiență mai ales la subiecții până la opt – nouă ani. Ea trebuie să fie „plastică”, sugestivă și să se bazeze pe elementele cunoscute de subiecți.
•Explicația, se folosește la toate categoriile de subiecți de peste zece ani. Pentru a fi eficientă, explicația trebuie să îndeplinească următoarele patru condiții:
-să fie clară;
-să fie logică;
-să fie concisă;
-să fie oportună.
1.explicația urmărește precizarea unor noțiuni ale elevilor și îmbogățirea cu altele noi;
2.caracterul emoțional al explicației dezvoltă inreresul elevilor, îi stimulează la activitate, le crează buna dispoziție, le dezvoltă încrederea în forțele proprii;
3.expresivitatea imprimă un caracter activ explicației și se realizează prin pronunțare corectă, intonație, logica frazelor;
4.corectitudinea și claritatea explicației formează la elevi reprezentări motrice adecvate, care asigură în procesul învățării legături între primul și cel de-al doilea sistem
de semnalizare;
5.concizia este o altă calitate a explicației, care duce la surprinderea esențialului activității în cuvinte puține, economisind astfel timp.
În relație cu demonstrația, explicația poate avea următoarele „plasamente”:
-să urmeze demonstrației;
-să preceadă demonstrația;
-să se realizeze concomitent cu demonstrația ( mai puțin recomandată).

1.Metoda explicației precede de obicei executarea exercițiilor fizice cu scopul de a forma reprezentarea mișcării, precizând în mod corect valoarea parametrilor mișcării
( muscular, temporal, spațial). Se îmbină cu matoda demonstrației în mod diferențiat, în funcție de tema lecției, vărsta și nivelul de pregătire al elevilor, condițiile
concrete de lucru.
2.Explicația prealabilă prezintă mișcarea în totalitatea ei și surprinde structura mișcării prin indicarea succesiunii elementelor componente, invocând legile anatomo-
fiziologice și biomecanice care acționează, precizând cerințe metodice care asigură corectitudinea execuției și procedeele de executare.
3.În explicația prealabilă se pot include noțiuni privind importanța exercițiului fizic care se execută în ansamblul exercițiilor din ramura de sport în care se încadrează,
legătura cu alte exerciții, noțiuni despre ramura respectivă de spor, performanțe, recorduri;
4.Atunci când explicația se face concomitent cu execuția, se referă la detaliile mișcării, la părțile componente ale exercițiului, analizând fiecare fază a exercițiului;
5.Acest procedeu urmează de regulă,explicațiile prealabile, deoarece elevul trebuie să-și formeze mai întâi o imagine globală asupra exercițiului de efectuat,pentru a
cunoaște exact modelul la care va ajunge el prin învățare;
6.Utilizarea metodei explicației are ca rezultat dezvoltarea spiritului de observație al elevilor, orientarea percepțiilor, formarea reprezentărilor ideomotorii, fornarea
noțiunilor de educație fizică;
7.O problemă foarte importantă în legătură cu folosirea metodei explicației este aceea a întinderii pe care o ocupă în desfășurarea lecției. Nu trebuie să uităm că în lecția
de educație fizică elevul învață cum să se miște și face aceasta mișcându-se. Explicașia orientează conștiința elevului în acțiunea motrică, pentru ca el să nu exerseze
mecanic, prin imitație, fără să înțeleagă. De aceea explicația nu trebuie să depășească 8 – 10 minute, dar pentru a fi eficace se impune o temeinică pregătire a
conținutului, condensarea cunoștințelor într-o formă concisă. Operativitata explicației depinde de raționațizarea conținutului ei: în cuvinte puține, explicația trebuie să-
i dea elevului mult ( esențialul)
•Prelegerea , se folosește cu precădere în învățământul superior. Ea poate fi întâlnită și la clasele cu profil de educație fizică și spor, unde trebuie predate, prin prelegeri,
cunoștințe teoretice de specialitate. La baza oricărei prelegeri ar trebui să stea o argumentare științifică a temelor abordate și folosirea unei terminologii corespunzătoare.
Conversația , se referă la dialogul permanent care trebuie să aibă loc între conducătorul procesului instructiv – educativ și subiecți. Metoda conversației este foarte utilă în forma
euristică; bazându-se pe cunoștințele însușite de elevi în lecțiile anterioare, profesorul îi conduce prin întrebări spre cunoștințe noi. Această metodă orientează gândirea elevului spre
activitatea analitico- sintetică, asigurând formarea si fixarea cunoștințelor.
Brain-stormingul , denumire preluată de la englezi ( brain = creier; storm = furtună, asalt), se deduce că această metodă verbală se folosește pentru stimularea participării active și
ceatoare a subiecților în dezbaterea unor probleme de instruire. In educația fizcă se folosește rar.
Studiul individual trebuie îndrumat de conducătorul procesului instructiv- educativ și se realizează pe baza celor mai semnificative surse bibliografice, despre problema sau
problemele specifice instruirii la educație fizică și sport.
2.METODELE INTUITIVE
Se adresează primului sistem de semnalizare și ajută la formarea unei reprezentări clare despre ceea ce urmează să se învețe. Aceste metode sunt reprezentate în activitatea
de ducație fizică de:
Demonstrația – este eficientă dacă se realizează la nivel de „ model”. Sunt două procedee prin care se concretizează această metodă:
•Demonstrașia realizată de conducătorul procesului instructiv- educativ, se mai numește și „ demonstrașie nemijlocită”;
•Demonstrația realizată de un subiect, cu experiență, al cărui nivel permite acest lucru. Se mai numește
„ demonstrație nemijlocită;
Folosirea unor materiale iconografice, precum imagini video, planșe, filme, kinograme. Se recomandă atunci când demonstrația nu poate fi realizată la nivel de „ model”,
sau se poate face apel la această variantă și cănd demonstrația se realizeazș la nivel de „ model” , ca o cale suplimentară de întărire a efectelor demonstrației.
Observarea execuției altor subiecți – este o acțiune care trebuie să fie orientată de conducătorul procesului instructiv- educativ. Se poate observa execuția unor colegi de
grup sau execuția altor subiecți ( în concursuri sau competiții sportive). Se pot observa atât aspectele pozitive din execuția actelor sau acțiunilor motrice, dar și aspecte negative.

3. METODA EXERSĂRII
Exersarea presupune o repetare conștientă și sistematică. Exersarea urmează, logic și legic, după folosirea metodelor verbale și intuitive de instruire și este o „ finalizare”a
acestora. Ea aparține în exclusivitate subiecților și se face sub îndrumarea și controlul specialistului în primele etape ale învățării motrice.
Exersarea pentru formarea deprinderilor și priceperilor motrice
Această variantă se desfășoară în modalitățile următoare:
•Exersarea unei singure deprinderi sau priceperi motrice, cunoscută și sub numele de exersare
„ independentă” a deprinderilor și priceperilor motrice;
•Exersarea mai multor deprinderi sau priceperi motrice. Se realizează prin „legarea” a două, trei sau mai multe deprinderi- priceperi motrice, în variante extrm de diferite,
care se pot întâlni în viață, activități competiționale sau profesionale.
Exersarea pentru optimizarea dezvoltării fizice- corporale
•Se realizează în veriga a III- a din lecțiile de educație fizică, dar și pe parcursul altor verigi;
•In veriga a III-a din lecție se exersează „ complexe” formate din șase, opt , zece exerciții libere sau cu obiecte folosite pentru pregătirea fizică generală: bastoane, mingii
medicinale, gantere, cablu elastic, extensoare, corzi esarfe; sau cu partener ( în perechi); Aceste exerciții se mai pot desfășura pe banca de gimnastică și la scara fixă.
•Aceste exerciții sunt în doi, patru sau opt timpi și se adresează tuturor segmentelor corpului. Se începe cu exerciții pentru cap și gât și se termină cu exerciții pentru
membrele inferioare. În ultimul timp ,speecialiști în gimnastică recomandă să nu se înceapă cu rotări de cap și gât.
Exersarea pentru dezvoltarea- educarea calităților motrice
Acest tip de exersare se regăsește tratat la capitolul „ calități motrice”.
Exersarea pentru formarea „capacității de organizare”- sarcinile exerciților:
•Asigură organizarea colectivului pe tot parcursul lecției, precum și manevrarea ordonată a acestuia;
•Asigură crearea unei omogenități a colectivului ăn mișcare, imprimând un ritm vioi execuției;
•Dezvoltă coordonarea, orientarea în spațiu și timp;
•Educa simțul ritmic și estetic, precum și ținuta corectă;
•Educă atenția, siguranța, prezența de spirit;
•Educă disciplina colectivului.
. Exersarea pentru formarea capacității de practicare autonomă a exercițiilor fizice
•Realizarea acestui tip de exersare începând cu clasele a VI-a și a VII-a;
•Condiția este ca elevii să însușeasca în clasele anterioare variante de „ incălzire”, variante de „ influențare selectivă”etc. și apoi să opteze pentru una din variante, în
prezența specialistului și sub supravegherea acestuia.
. Exesarea pentru formarea capacității de precticare independentă a exercițiilor fizice
•Se realizează în lecțiile de educație fizcă sau în alte forme de organizare a practicării exercițiilor fizice;

•Elementele de bază pentru practicarea independentă a exercițiilor fizice se însușesc în procesul instructiv- educativ;
•Procedeele de exersare sunt dependente de „ măiestria didactică a fiecărui profesor de educație fizică și sport;
•Tehnicile de autoorganizare, autoconducer, autoevaluare, trebuie să fie transferate în timpul liber.

MO MODELUL DE FAZE SENSIBILE ( MARTIN, 1983 )
Vârsta678910111213141516
anianianianianianianianianianianiCapacitatea de coordonare si functiile psihomotoriiCapacitatea de

invatare
motrica
Capacitatea de
diferentiere si

control
Capacitatea de
orientare
spatiala
Capacitatea
ritmica

Capacitatea de

echilibru
Capacitatea fizica

REZISTENTA

FORTA

IV.MOTRICITATEA
1.Motricitatea la vârsta școlară mică- perioada antepubertară (6-10/11 ani)
Masa musculară se dezvoltă relativ lent, tonusul muscular are valori mai reduse ceea ce favorizează efectuarea unor mișcări cu
amplitudine, forta musculară este realtiv redusă, iar menținerea echilibrului necesită un efort suplimentar . Activitățile cognitive favorizează o
dezvoltare intelectuală evidentă, ce conferă copilului o mare receptivitate. Predominanța exitației corticale face ca stimulii externi să producă
reacții motrice exagerate, insuficient coordonate, explicabile și printr-o slabă inhibiție de diferențiere. Motricitatea în această etapă este foarte
mare, capacitatea de învățare motrică-remarcabilă, dar posibilitățile de fixare a mișcărilor noi sunt reduse. În consecință, doar repetarea
sistematică integrează și stabilizează structura nouă, în repertoriul motric al copilului. Deprinderile motrice fundamentale se supun unui
proces de consolidare- perfectționare. La începutul perioadei 7 ani , are dificultăți de plasare în spațiu, în raport cu traiectoria mingii. La 9-
11 ani, deplasările la minge sunt mai sigure și se caracterizează prin menținerea stabilității posturale verticale. Etapa pubertară reprezintă un
interval optim pentru învățarea majorității deprinderilor motrice specifice ramurilor de sport, percum și pentru dezvoltarea calităților viteză,
rezistență, coordonare. Pe lângă perfecționarea deprinderilor motrice de bază, însușite în etape anterioare, inițierea în practicarea unor ramuri
și probe sportive prin însușirea elementelor tehnico-tactice specifice acestora reprezintă unul dintre obiectivele importante ale acestei etape.

2. Motricitatea în etapa pubertară (10 – 14 ani)

Caracteristici:
-ritm accentuat al dezvoltării somatice (în special între 12 și 14 ani)prin: dimorfism sexual, dezechilibre între diferitele segmente
-dezechilibre între sferele morfologică și vegetativă.
-musculatura scheletică se dezvoltă în special prin alungire,
-forța relativă nu înregistrează creșteri evidente.
-accelerarea creșterii rezultă în special din dezvoltarea în lungime membrelor față de trunchi
– mobilitatea articulară înregistrează valori relativ scăzute ,
– ameliorare a marilor funcții ale organismului,
– rezistența aerobă poate dezvoltată în această etapă.
Comportamentul motric:

-învățare motrică foarte bună,dar fixarea mișcărilor noi este redusă
-alergarea are aspect apropiat de cel nirmal
-prinderea mingii se face cu dificultate la 7 ani ,îmbunătățindu-se la 9-11ani
-aruncarea mingii la această cunoaște o fază pregătitoare
-favorabil achizizițonării de structuri motrice
Motricitatea în etapa adolescenței (14-18 ani)
U.Șchiopu, împarte această etapă în 3 subetape:
-preadolescența (14-16 ani) ,
– adolescența propriu – zisă (16-18 ani),
– adolescența prelungită (18-25 ani),
Caracteristici în plan somatic:
– reducerea creșterii în înălțime
– creșteri ale perimetrelor și diametrelor segementare
Caracteristici în plan funcțional
-maturizarea coordonării sistemului neuroendocrin
.creșterea capacitătii marilor funcții
Comportamentul motric:
-reacțiile motrice devin complexe
-dezvoltarea abilităților de a sesiza elemente semnificative pentru oconduită motrică eficientă
-calitățile motrice progresează .
– deprinderile și priceperile motrice consolidate în etapele anterioare trebuie perfecționate(în special însportul de performanță).

V.PROIECTAREA ȘI PLANIFICAREA
1.PROIECTAREA DIDACTICĂ
Definiție: „ proiectarea reprezintă activitatea de anticipare și pregătire a tuturor demersurilor pe care le inplică procesul instructiv și care are drept scop asigurarea
eficienței acestui proces”. ( M. Epuran, 1977).
Conceperea procesului didactic ăn persectiva raționalizării, prin desing, conferă acestuia eficiența, clarviziune, rigurozitate procedurală și vine în întâmpinarea
exigenței de planificare și deliberare a activității instructiv- educative.
Desingul instrucțional constă în (V.De Landsheer):
•Definirea obiectivelor, la una sau mai multe nivele;
•Formularea de teme de lecție care să asigure învățarea în sensul dorit;
•Stabilirea unor metode și mijloace;
•Propunerea unor instrumente de evaluare a predîrii și învățării;

•Formularea recomandărilor.
Autorii Jinga, Ioan și Negreț, Ion, 1982, în lucrarea „Predarea și învățarea eficientă”, localizează prioiectarea didactică numai la nivelul lecției, avansând ideea
existenței unui algoritm procedural, care corelează patru întrebări esențiale într-o ordine tipic algoritmică. Aceste întrebări esențiale sunt următoarele:
1.Ce vei face ?
2.Cu ce vei face ?
3.Cum vei face ?
4.Cum vei ști dacă ceea ce trebuie făcut a fost făcut ?
Specialiștii spun că întrebările sunt etape, iar soluțiile la răspunsuri sunt operații alefiecărei etape. Sunt în total 12 operații, iar ordinea executării lor este mereu
aceeași.
Etapa I:
Este considerată cea mai importantă etapă, deoarece de ea depinde celelalte etape.Aici fixăm ce vrem să realizăm. Operațiile specifice acestei etape vizează
identificarea și dimensionarea obiectivelor. Precizarea clară a obiectivelor este condiția fundamentală a proiectării didactice corecte.
Obiectivele trebuie să fie concrete, să fie măsurabile, să fie în concordanță cu programa de specialitate, să fie compatibile cu timpul avut la dispoziție pentru
realizarea lor. Pentru definirea unui obiectiv s-au stabilit următoarele norme:
•Obiectivele nu vizează activitatea specialistului, ci schimbarea care se așteaptă să se producă în urma instruirii elevilor;
•Obiectivul trebuie să fie formulat în termeni expliciți, prin folosirea unor verbe de acțiune, care să indice un comportament observabil al elevilor;
•Fiecare obiectiv trebuie să vizeze o operație singulară, pentru a ușura masurarea și eveluarea;
•Obiectivul trebuie să fie asociat construcției logice a conținutului informațional și situațiilor instructive.
Pentru lecție ,obiectivele sunt operaționale.
Etapa a II-a:
Această etapă constă în stabilirea resurselor umane și materiale de care se dispune pentru desfășurarea lecției. Această etapă se mai numește și de „ analiză a
resurselor”. Sunt trei resurse importante:
•Conținutul învățării ( informații, exerciții, probleme) – responsabil profesor;
•Capacitățile de învățare ( psihologia celor care învață, interes, aptitudini, motivație etc.), responsabil elev;
•Condițiile concrete ( de timp, spațiu, aparatură ), este resursa cea mai obiectivă;
Operațiile specifice acestei etape a II- a sunt:
-analiza calității materialului „ materialului” uman cu care se va lucra ( clasele de elevi );
-analiza condițiilor materiale concrete.
Etapa a III-a:
Această etapă vizează stabilirea strategiilor optime, adică a unor sisteme concrete de metode, materiale și mijloace ( „cei trei M” ) pe baza cărora să se atingă
obiectivele propuse pentru lecția respectivă:
-Repartizarea timpului pe verigi,
-stabilirea ordinii de abordare a temelor,
-selecționarea mijloacelor și metodelor,
-stabilirea dozării,
-stabilirea formațiilor de lucru și a procedeelor de organizare a exersării .

Etapa a IV- a:
Se mai numește și „ evaluarea eficienței activității curente”. Această etapă este centrată pe eleborarea unui sistem de metode și tehnici de evaluare, care să fie
în concordanță cu obiectivele operaționale și conținuturile fixate.
2.PLANIFICAREA ÎN EDUCAȚIA FIZICĂ ȘCOLARĂ
Planificarea este o activitate complexa ,ștințifică,care constă în stablilirea conținutului,desfășurării și finalizării unei acțiuni. La baza realizării ei stă proiectarea.
În educația fizică planificarea are o importanță foarte mare și are un grad mare de complexitate determinat de o serie de variabile (Gh.Cârstea, 2000):
1.perioada de timp pentru care se elaborează
2.concepția de tip sistemic
3.natura componentelor modelului de educație fizică
4.locul de desfășurare a ativității
5.componența claselor /grupului de elevi
– după criteriul sexului
-după criteriul nivelului de pregătire fizică și motrică
Cerințe generale necesare în planificarea la educația fizică școlară (Gh.Cârstea, 2000):
1.concordanța cu programa școlară în vigoare
2.concordanță cu particularitățile elevilor
3.concordanță cu baza materială și cu specificul zonei geografice
4.concordanță cu tradițiile din unitatea de învățământ în privința practicării unor ramuri sau probe de sport
5.concordanță cu opțiunile elevilor pentru practicarea unorforme de practicare a exercițiilor fizice
Rezultatele planificării sunt documentele de planificare.Există două categorii de docomente:
a.documente la nivelul catedrei de specialiști(catedră,comisie metodică)-planul anual de activitate
b.documente individuale de planificare ale fiecărui profesor:
1.eșalonarea anuală a unităților de învățare(planul anual)
2.planul calendaristic semestrial
3.proiectul unităților de învățare
4.planul de lecție(proiect didactic) – obligatoriu pâna la obținerea definitivatului și la toate inspecțiile curente sau speciale pentru obținerea gradelor didactic
2.1 Eșalonarea anuală a unităților de învățare (planul anual)

Se elaborează sub formă grafică ,pentru fiecare clasă și cuprinde:
•Indicatorii de recunoaștere: anul școlar,unitatea de învățământ,clasa,resurse materiale
•Tabelul în care se eșalonează unitățile de învățare cuprinde:
– numărul de săptămâni de școală și perioadele de vacanță(pe orizontală)
– componentele tematice ale modelului de educație fizică,adică unitățile de învățare pe care le va aborda în anul școlar respectiv(pe verticală)
– marcarea probelor de control
Etape și cerințe pentru realizarea eșalonării anuale a unităților de învățare :
1.Consultarea planului de învățămînt și a programelor școlare în vigoare
2. Stabilirea probelor de control pe semestre
3.Stabilirea modului de combinare a unităților de învățare .
La clasele de început de ciclu și la clasele nou preluate(dacă elevii nu au fișe individuale de evaluare)
este necesară efectuarea unor testări inițiale (predictive) care să ne ajute în eșalonarea unităților de
învățare.
Într-o lecție pot fi abordate între una și trei unități de învățare din care se abordează tot atâtea teme de lecție .Exemplu: unitatea de învățare este
viteza , iar teme pot fi „viteza de reacție „,”viteza de deplasare” ,viteza de reacție” etc
Lecțiile cu două teme sunt cele mai utilizate și după părerea noastră cele mai realiste
Temele pot fi combinate astfel:
– lecțiile cu două teme:
•o calitate motrică -viteză sau capacități coordinative(îndemânare) și o deprindere motrică – dintr-o ramură de sport , din deprinderi de bază(clasele I-IV) sau
utilitar aplicative(I-VIII)
•o deprindere motrică și o calitate motrică-forță sau rezistență
•două deprinderi motrice – din ramuri de sport diferite; din aceiași ramură de sport,dintr-o ramură de sport și din deprinderi motrice de bază sau utilitar
aplicative
•două calități motrice -viteză sau capacități coordinative(îndemânare) și forță sau rezistență
– lecțiile cu trei teme:
• o calitate motrică -viteză sau capacități coordinative(îndemânare) ; o deprindere motrică – dintr-o ramură de sport , din deprinderi de bază(clasele I-IV) sau
utilitar aplicative(I-VIII) și o calitate motrică-forță sau rezistență
•o calitate motrică -viteză sau capacități coordinative(îndemânare) și două deprinderi motrice
•două deprinderi motrice din ramuri de sport diferite; din aceiași ramură de sport,dintr-o ramură de sport și din deprinderi motrice de bază sau utilitar
aplicative și o calitate motrică-forță sau rezistență
În combinarea unităților de învățare și implicit a temelor de lecție trebuie să se țină cont de următoarele cerințe:
•Nu se abordeaza în aceeași lecție calitățile motrice viteză și capacități coordinative (îndemânare)
•Nu se abordeaza în aceeași lecție calitățile motrice forță sau rezistență
•Nu se abordeaza în aceeași lecție calitatea motrică viteză cu alergarea de viteză probă atletică
•Nu se abordeaza în aceeași lecție alergarea de rezistență probă atletică cu rezistența calitate motrică
•Se vor aborda teme care să se susțină reciproc în vederea facilitării transferului ,ca
mecanism de influențare pozitivă a procesului învățării(învățarea aruncării zvârlite cu o mînă,solicitată la aruncarea mingii de oină va favoriza
învățarea paselor și a aruncărilor la poartă ,din jocul de handbal )
•Se va evita programarea în aceeași lecție a două unități de învățare situate în stadiul de învățare

•Se va evita programarea unor unități de învățare care să fie înrerupte de vacanțele școlare (în special când unitatea de învățare este în faza de
învățare)
4.Stabilirea mărimii ciclurilor tematice:
În stabilirea mărimii ciclurilor tematice(succesiuni de teme din aceeași unitate de învățare) se va ține
seama de:
-dificultatea conținutului abordat,
-nivelul de pregătire al elevilor
– timpul alocat secvențele tematice (apoximativ 30-35 minute într-o lecție)
Mărimea diferitelor cicluri tematice:
-Calități motrice 6-8 lecții.Pot fi reluate pe parcursul unui an școlar.
-Deprinderi și priceperi motrice de bază 4-8 lecții
-Deprinderi și priceperi motrice utilitar aplicative 4-8 lecții
-Probe atletice 5- 8 lecții
-Jocuri sportive – 60-80% din totalul lecțiilor din anul școlar.Aceste cicluri tematice pot fi programate de – a lungul anului școlar de mai multe ori.
-Gimnastică acrobatică 10-14 lecții
-Sărituri cu sprijin la aparat 6-8 lecții
5.Timpul alocat verigilor tematice :
-tema secundară 10-15 minute ( calități motrice ,deprinderea motrică care nu e în stadiul de învățare)
– tema principală 20-25 minute (deprinderi și priceperi motrice)
6.Locul ciclurilor tematice în structura anului școlar
În stabilirea locului ciclurilor tematice se va ține cont de următoarele:
-calitățile motrice, să preceadă deprinderile care solicită aceste calități
– învățarea alergarii de rezistență ca temă din atletism ,se programează înaintea învățării alergării de viteză(pentru că pasul lannsat în tempo moderat se
învață înaintea pasului lansat de viteză
-gimnastica acrobatică și săriturile la aparate se programează în săli de sport
-vacanțele școlare nu trebuie să întrerupă ciclurile tematice (cu excepția gimnasticii și a jocurilor sportive)

2.2 MODELE DE EȘALONARE A UNITĂȚILOR DE ÎNVĂȚARE
EȘALONAREA ANUALĂ A UNITĂȚILOR DE ÎNVĂȚARE
CLAS A- I- A
UNITĂȚIDEÎNVĂȚARESĂPT.SEMESTRUL ISEPTEMBRIE OCTOMBRIE
V A C A N Ț ĂNOIEMBRIE DECEMBRIE
V A C A N Ț ĂIANUARIEFEBiIIIIIIVVVIVIIVIIIIXXXIXIIXIIIXIVXVXVIXVIINr. lecției12345678910111213141516171819202122232425262728293031323334
Capacitatea de organizare ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Dezvoltarea fizică armonioasă ~~~~~~~~~~~~~~~ ▲~~~~~~~~~~~Calități motrice Viteză
Îndemânare
Forță
Rezistență
Mobilitate și stabilitate articulară
Mers~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Deprinderi motrice
de bazăAlergare~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Săritură ▲
Aruncare – prindere
utilitar –aplicativeEchilibru
X
Târâre
XX
Cățărare X
Escaladare
XX
Tracțiune – împingere XX
Transport X
Ștafete și parcursuriaplicativeDeprinderi sportive elementare
AtletismAlergare de viteză
Alergare de rezistență ▲
Aruncarea mingii de oină
Gimnasticăacrobatică
ritmică – sportivă
aerobică
Joc sportivMinibaschet
LEGENDĂ:
PRINCIPALĂUNITATE DE ÎNVĂȚARE PRINCIPALĂ ~SE REALIZEAZĂ ÎN FIECARE LECȚIE, CA SITUAȚII DE INSTRUIRE STABILITE ÎN STRUCTURA LECȚIEI
-UNITATE DE ÎNVĂȚARE SECUNDARĂ XSE ABORDEAZĂ SIMULTAN, ÎN PARCURSURI APLICATIVE
▲PROBĂ DE EVALUARE

SEMESTRUL AL II-LEAFEBRUARIE MARTIE APRILIE MAI IUNIEIIIIIIIVVVIVIIVIIIIX
VACANȚĂXXIXIIXIIIXIVXVXVIXVII12345678910111213141516171819202122232425262728293031323334
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
▲
▲
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
▲
▲
▲
▲
▲

Unitatea Scolara…………..
Profesor……………………

ESALONAREA ANUALA A UNITATILOR DE INVATARE
AN SCOLAR 2008 – 2009
CLASA a IX-a CICLURI TEMATICE
UNITATI DE
INVATARESEMESTRUL I SEMESTRUL II
SE
POCTOMBRI
ENOIEMB
R.DECEMB
RIANUAR
IEFEBR.MARTIEAPRILIE
MAI IU
N
12345678910111 21 31 41 51 61 71 81234567891 01 11 21 31 41 51 61 7CALITATI MOTRICE Vitez ă
Îndemanare(cap.
coord.).
For aț
Rezisten ță
. Calit. motr.
combinateATLETISMAlergare viteza
Alergare de
rezisten ță
Saritura.în
lungime
Saritura în
înaltime
Aruncarea
greut ii ăț
Baschet
Volei
Handbal

PRICEPERI SI DEPRINDERI MOTRICE
JOC SPORTIVFotbal GIMNASTAcrobatica
Aerobica
Sarituri la
aparate
SUSTINEREA PROBELOR DE
EVALUAREAVA
GFSS
AG
ABA
R
2.2PLANUL CALENDARISTIC SEMESTRIAL
Elaborarea planului calendaristic anual se face pe baza eșalonării anuale a unităților de învățare(planul anual) și ecte un document ce asociază într-
un mod personalizat , elemente ale programei școlare(obiective de referință sau competențe specifice și conținuturi) cu alocarea de timp optimă pe
întregul an școlar.
Structura planului calendarictic:
•Indicatorii de recunoaștere
•Obiectivele de referință sau competențele specifice(la clasele IX-XII)
•Probele de evaluare
•Tabelul cu unitățile de învățare și conținuturile tematice repartizate pe parcursul semestrului

UNITATEA ȘCOLARĂ
AN ȘCOLAR: 2008 – 2009
PROFESOR:
PLAN CALENDARISTIC
SEMESTRUL I – CLASA a IX-a
UNITATEA
DE
ÎNVĂȚARECOMPETENȚE
SPECIFICE CONȚINUTURINR. ORE
ALOCATESAPTĂM
VITEZA1.3. Integrarea în activități
motrice variate a
deprinderilor și a calităților
motrice de bază dobândite- viteza de execuție
– viteza de repetiție
– viteza de deplasare 41 – 2
FORȚA1.3. Integrarea în activități
motrice variate a
deprinderilor și a calităților
motrice de bază dobândite- forța generală
– forța specifică
– forța statica
– forța dinamica1010 – 14

ÎNDEMÂNA-
RE1.3. Integrarea în activități
motrice variate a
deprinderilor și a calităților
motrice de bază dobândite- îndemânare generală
– îndemânare specifică815 – 18
ALERGAREA
DE VITEZĂ2.1. Aplicarea cunoștințelor
și a deprinderilor tehnico-
tactice însușite în întreceri și
concursuri specifice,
disciplinelor sportive,
respectând regulile de baza- startul de jos
– lansarea din start
– pasul lansat de viteza
– sosirea63 – 5
BASCHET2.1. Aplicarea cunoștințelor
și a deprinderilor tehnico-
tactice însușite în întreceri și
concursuri specifice,
disciplinelor sportive,
respectând regulile de bază1. Procedee tehnice – atac:
– pasare și prindere
– dribling alternativ cu înălțimi
și ritmuri variate
– aruncarea la coș de pe loc și
din deplasare
– oprirea
– pivotarea
2. Procedee tehnice- apărare
– scoaterea mingiei din dribling
– poziții și deplasari specifice
3. Acțiuni tactice folosite în
atac
– demarcajul
– depășirea162 – 9
HANDBAL2.1. Aplicarea cunoștințelor
și a deprinderilor tehnico-
tactice însușite în întreceri și
concursuri specifice,
disciplinelor sportive,
respectând regulile de bază1. Procedee tehnice folosite în
atac
– prinderea și pasarea m. de pe
loc și din deplasare
– driblingul simplu și multiplu,
cu variații de ritm și schimbări
de direcție
– aruncarea la poarta de pe loc
și din deplasare
2. Procedee tehnice folosite în 162 – 9

apărare
– pozițiile și deplasările
specifice pe semicerc
– blocarea m. aruncate de
adversar
– scoaterea m. din dribling
VOLEI2.1. Aplicarea cunoștințelor
și a deprinderilor tehnico-
tactice însușite în întreceri și
concursuri specifice,
disciplinelor sportive,
respectând regulile de bază1. Procedee tehnice folosite în
atac
– poziții și deplasări specifice
– pasarea m. înainte și peste cap
– ridicarea m. pentru atac
serviciul de jos și de sus, din
față
2.2. Procedee tehnice
folosite în aparare
3.- poziții și deplasări
specifice
4.- preluarea cu două mâini
de sus, cu 2 mâini de jos
– blocarea m.815 – 18
SĂRITURI
APARATE2.1. Aplicarea cunoștințelor
și a deprinderilor tehnico-
tactice însușite în întreceri și
concursuri specifice,
disciplinelor sportive,
respectând regulile de bază- săritura în sprijin depărtat la
capră
– săritura la lada de gimnastică
cu rostogolire pe lada aflată
longitudinal810 – 13
SĂRITURA
ÎN
LUNGIME2.1. Aplicarea cunoștințelor
și a deprinderilor tehnico-
tactice însușite în întreceri și
concursuri specifice,
disciplinelor sportive,
respectând regulile de bază- săritura în lungime cu un pas
și jumătate86 – 9
GIMNASTIC
Ă
ACROBATIC2.1. Aplicarea cunoștințelor
și a deprinderilor tehnico-
tactice însușite în întreceri și – elemente acrobatice statice
– elemente acrobatice dinamice
– variante de legări de elemente815 – 18

Ăconcursuri specifice,
disciplinelor sportive,
respectând regulile de bază
UNITATEA ȘCOLARĂ
AN ȘCOLAR: 2008 – 2009
PROFESOR:
PLAN CALENDARISTIC
SEMESTRUL al II-lea – CLASA a IX-a
UNITATEA
DE
ÎNVĂȚARECOMPETENȚE
SPECIFICE CONȚINUTURINR. ORE
ALOCATESAPTĂM
VITEZĂ1.3. Integrarea în activități
motrice variate a
deprinderilor și a calităților
motrice de bază dobândite- viteza de execuție
– viteza de repetiție
– viteza de deplasare 88 – 11
CALITĂȚI
MOTRICE
COMBINATE1.3. Integrarea în activități
motrice variate a
deprinderilor și a calităților
motrice de bază dobândite- viteză în regim de îndemânare
– forță în regim de rezistență84 – 7

REZISTENȚ
Ă1.3. Integrarea în activități
motrice variate a
deprinderilor și a calităților
motrice de bază dobândite- rezistența generală
– rezistență specifică612 – 14
ALERGARE
DE
REZISTENȚ
Ă2.1. Aplicarea cunoștințelor
și a deprinderilor tehnico-
tactice însușite în întreceri și
concursuri specifice,
disciplinelor sportive,
respectând regulile de bază- startul de sus
– pasul lansat în tempo moderat
– alergarea în pluton
– alergarea de stafetă6
15 – 17
BASCHET2.1. Aplicarea cunoștințelor
și a deprinderilor tehnico-
tactice însușite în întreceri și
concursuri specifice,
disciplinelor sportive,
respectând regulile de bază1. Actiuni tactice folosite în
aparare
– marcajul adversarului cu și
fară minge
– pasare, prindere, dribling
– aruncare la coș de pe loc și
din deplasare
– oprirea și pivotarea
– depășirea
– contraatacul
2. Regulile jocului
– pași, dublu dribling, fault
– informații din baschet88 – 14
FOTBAL2.1. Aplicarea cunoștințelor
și a deprinderilor tehnico-
tactice însușite în întreceri și
concursuri specifice,
disciplinelor sportive,
respectând regulile de bază1. Procedee tehnice folosite în
atac
– lovirea m. cu laba piciorului și
cu capul de pe loc și din
deplasare
– preluarea m. cu piciorul și pe
piept
– conducerea m. liber și în
prezența adversarului
2. Procedee tehnice folosite în
apărare
– deposedarea din față și din
lateral810 – 17

– demarcajul
– depășirea
VOLEI2.1. Aplicarea cunoștințelor
și a deprinderilor tehnico-
tactice însușite în întreceri și
concursuri specifice,
disciplinelor sportive,
respectând regulile de bazăAcțiuni tactice folosite în atac
– așezarea pe teren pentru
primirea m. la serviciu
– combinații în atac cu 2-3
loviri ale m. din doua zone
apropiate
Actiuni tactice folosite în
apărare
– sistemul de aparare cu
jucatorul din zona 6 avansat
– blocaj individual
Regulile jocului
– atingerea fileului, călcarea
liniei de centru și la serviciu,
dublă sau condusă61 – 3
GIMNASTIC
A
AEROBICA2.1. Aplicarea cunoștințelor
și a deprinderilor tehnico-
tactice însușite în întreceri și
concursuri specifice,
disciplinelor sportive,
respectând regulile de bază- pași de legatură
– pași de bază:
– GRAFE FINE
– LUNGE
– KNE
– STEP TOUCH
– legări de pași bază și legatură84 – 7
GIMNASTIC
Ă
ACROBATIC
Ă2.1. Aplicarea cunoștințelor
și a deprinderilor tehnico-
tactice însușite în întreceri și
concursuri specifice,
disciplinelor sportive,
respectând regulile de bază- elemente acrobatice statice
– elemente acrobatice dinamice
– variante de legări de elemente61 – 3

2.3 PROIECTUL UNITĂȚILOR DE ÎNVĂȚARE
Proiectarea unităților de învățare se realizează conform particularităților de dezvoltare, învățare,consolidare și perfecționare a conținuturilor
din programa școlară,alese de profesor pentru a fi transmise elevilor( conform planului calendaristic).
Structura unităților de învățare:
•Indicatorii de recunoaștere(clasa,anul de instruire,numărul de lecții alocate,perioada de realizare,durata de exersare în lecție,conținuturile
supuse instruirii
•Tabelul care cuprinde:
-numărul lecției
-obiectivele de referința sau competențele specifice
-detalieri de conținut
-activități de învățare
-resurse
-evaluare

PROIECTAREA UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE: ATLETISM – SARITURA ÎN LUNGIME CU 1½ PAȘI ÎN AER
CLASA a IX –a NR.DE LECȚII: 6
ANUL DE INSTRUIRE I PERIOADA : OCTOMBRIE
Nr.
lecțiiComp.
Spec.Detalieri de
conținut
(teme de lecții) Obiective
operaționale
motriceSTRATEGII DIDACTICE RESURSE
Evaluare Proc.
Metodice de
exersareMijloace de instruire Modalităti de
organiz. a
colectivului ți
exersăriiMaterialeTempora
le
12.1Bataia unilaterală-
învățareSă execute bataie și
desprindere pe
acelasi piciorExersare
analitică- Pas săltat succesiv;
– Pas sărit succesiv;
– Batăi și desprinderi
repetate, precedate de 3,apoi
de 5 pași de alergare.(
Desprinderea mai lungă
decât înaltă iar aterizara se
face pe piciorul de avântare).Linie pe 2 -3
rânduriTeren plat10 min.Executarea
batăii pe
același picior
22.1Aterizarea- învatare Să marcheze
aterizarea pe piciorul
de avântare;
Sa marcheze
aterizarea pe ambele
picioareExersare
analitică- Cu élan de 5-7 pași, sărituri
pe diferite obiecte( de
preferat lada de gimnastică),
cu aterizare pe piciorul de
avântare.( Se insistă pe
ridicarea aproape de
orizontală a coapsei
piciorului de atac și
extinderea completa a
piciorului de impulsie.
Coborârea de pe obstacol pe
piciorul de bătaie, cu
continuarea a câțiva pași de
alergare.
– Cu élan de 5-7 pași, 9-11,
13-15pasi, sărituri peste
diferite obiecte( se prefera
stacheta), aterizare pe
ambele picioare, pe saltele
sau în groapa de nisip.
( înaltimea obstacolului 40-
60 cm.)Coloană câte
unuGroapa de
nisip10 minEvidențierea
fazei de
aterizare

32.1Zborul cu 1 ½ pasi
în aer – învățareSă marcheze pasul
sărit în timpul
zboruluiExersare
analitică
Exersare
globală- Elan de 7-9 pași, bătaia pe
lada de gimnastica,
desprindere în pas sărit,
aterizare pe ambele picioare.
– Cu élan de 9-11 pași, 13-15
pași, desprindere în “pas
sărit”, coborârea piciorului
de avântare, concomitant cu
pendularea înainte a
piciorului de bătaie, aterizare
în fandat, cu piciorul de
bătaie în față.Coloană câte
unulGroapa de
nisip10 min.Măsurarea
pasului sărit în
timpul
zborului
42.1Săritura în lungime
cu 1 ½ pați în aer – Să mențină pasul sărit
în timpul zboruluiExersare
globala- Elan de 7-9 pași, bătaie
liberă, atingerea cu mâna în
timpul zborului a unui reper
suspendat.
– élan de 9-11,13-15 pași,
bataie liberă și desprindere
în “pas sarit”, cu tendința
realizării unui zbor cât mai
lung, aterizare făra graba, pe
piciorul de avântare.Coloană cate
unuGroapa de
nisip10 min.Evidențierea
zborului
52.1Săritura în lungime
cu 1 ½ pași în aer – Să execute bataia în
zona delimitatăExersare
globală- Saritura în lungime cu élan
de 9-10 pași , bătaia în zone
delimitate (50cm)Coloană câte
unuGroapa de
nisip10 min.Realizarea
bătăii în zona
delimitată
62.1Săritura în lungime
cu 1 ½ pași în aer – Să execute bătaia în
zona delimitatăExersare
globala- Săritura în lungime cu élan
de 9-10 pași, bătaia în zone
delimitate (50cm).
– Sărituri integrale, cu élan
etalonat de 13-15 pași, cu
efort mare și maxim.
– Săritura în lungime, în
condiții de întrecere cu
bătaie în zone delimitate.Coloană câte
unuGroapa de
nisipRealizarea
săriturii
integrale, în
condiții de
concurs

VI. LECȚIA DE EDUCAȚIE FIZICĂ
1. TIPOLOGIE
Există mai multe criterii de stabilire a tipurilor de lecții în educație fizică și sport. Am sistematizat în felul
următor criteriile și tipologiile respective.
a.După componenta tematică abordată:
a. 1. lecții cu teme din deprinderile și /sau priceperile motrice;
a. 2. lecții cu teme din calitățile motrice;
a. 3. lecții mixte, cu teme atât din deprinderile si sau priceperile motrice, cât și din calitățile motrice;
b.După felul deprinderilor si /sau priceperilor motrice abordate tematic:
b.1. lecții monosport;
b.2. lecții bisport;
b.3. lecții polisport;

c. După etapele învățării deprinderilor și sau priceperilor motrice abordate tematic:
c.1. lecții de însușire învățare;
c.2. lecții de consolidare;
c.3. lecții de perfecționare;
c.4. lecții de verificare;
c.5. lecții mixte combinate care rezultă din combinarea celor patru etape ale învățării, luate cel puțin câte două consolidare cu perfecționare,
consolidare cu verificare etc.
d. După plasamentul în structura anului de învățământ:
d.1. lecții de organizare( la început de an și semestre, în care se susțin de către elevi și unele probe de control, constituindu-se pe baza rezultatelor,
grupele de nivel valorific);
d.2. lecții curente;
d.3. lecții bilanț (de regulă, ultimele din fiecare semestru, un tip special de lecție bilanț pote fi considerată și cea „demonstrativă” sau „deschisă”,
desfășurată în scop metodic pentru a prezenta colegilor de specialitate nivelul care poate fi atins cu un colectiv de subiecți, dacă se lucrează conform unei planificări
realiste.)
e. După locul și condițiile de desfășurare:
e.1. lecții în aer liber, condiții atmosferice și climaterice normale;
e.2. lecții în are liber pe timp friguros;
e.3. lecții în interior, condiții normale sală de educație;
e.4. lecții în intrerior pe spații improvizate (culoar, coridor, hol, sală de clasă cu bănci etc.)și pe timp friguros.
f. După numărul de teme abordate:
f.1. lecții cu o temă;
f.2. lecții cu două teme;
f.3. lecții cu trei teme;

2. STRUCTURĂ
Structura lecției de educație fizică și sport este dată de succesiunea unor verigi, etape, părți.
În evoluția sa, lecția de educație fizică și sport a avut mai multe structuri
a.lecția pe patru părți : organizare, pregătire, fundamentală și de încheiere;
b.lecția pe trei părți : pregătitoare fundamentală și de încheiere;
c.lecția pe verigi specifică etapei actuale;
Verigile, obiectivele și conținutul elementelor de structură ale lecției de educație fizică
1.Organizarea colectivului de elevi
Obiective:
-asigurarea unui început organizat al lecției;

-cunoașterea situației privind componența și starea de sănătate a colectivului de elevi;
-informarea elevilor privind conținutul lecției;
-captarea atenției;
Conținut:
-salutul raportul la unele clase;
-verificarea echipamentului și a stării de sănătate;
-anunțarea obiectivelor lecției și sarcinilor motrice specifice acestora;
-mijloace de captare a atenției;
2. Pregătirea organismului pentru efort
Obiective:
-stimularea treptată a marilor funcțiuni ale organismului și asigurarea unui nivel optim de excitabilitate corticală pentru activitatea ce urmează;
-educarea percepțiilor spațio- temporale.
Conținut:
-variante de mers și alergare, pași de dans etc.;
-exerceții din deplasare.;
3. Influențarea selectivă a aparatului locomotor „Optimizarea dezvoltării fizice”
Obiective:
-educarea atitudinii corporale corecte;
-stimularea tonicității și troficității musculare;
-dezvoltarea armonioasă a tuturor segmentelor corporale;
-dezvoltarea mobilității articulare și elasticității musculare;
-educarea actului respirator;
Conținut:
-complexe de exerciții de dezvoltare fizică inspirate din gimnastica de bază, care se pot executa liber, cu obiecte, cu partener, pe fond muzical (tip
gimnastrică aerobică), stretching;
-exercitii pentru educarea actului respirator.
4.Dezvoltarea calităților motrice viteza sau îndemânarea
Obiective:
-educarea calităților motrice viteza sau îndemînare
– abordarea aspectelor de afectivitate,cogniție,voință,etc
Conținut
– mijloace specifice pentru educarea calităților motrice viteza sau îndemînare
– modalități de evaluare a nivelului de dezvoltare a acestor calități
5.Însușirea,consolidarea,perfecționarea sau verificarea deprinderilor și-sau priceperilor motrice
Obiective:
– formarea deprinderilor și /sau priceperilor motrice de bază și utilitar aplicative sau a celor specifice anumitor ramuri și probe sportive;

-formarea deprinderilor de expresieși comunicare specifice activității;
– formarea capacității de autoorganizarea, autoconducere, autoevaluare;
-Conținut
-mijloace specifice alese în funcție de caracteristicile bio-psiho-motrice, subordonate obiectivelor operaționale alese;
– modalități de evaluare a nivelului de învățare a celor predate în lecție
6.Dezvoltarea calităților motrice forța sau rezistența
-Obiective:
–educarea calităților motrice forța sau rezistență
– dezvoltarea trăcăturilor de personalitate.
-Conținut
-mijloace specifice pentru educarea calităților motrice viteza sau îndemînare
– modalități de evaluare a nivelului de dezvoltare a acestor calități
7. Revenirea organismului după efort
Obiective:
-scăderea indicilor marilor funcțiuni ale organismului la valori cât mai apropiate de cele inițiale și relaxarea musculară.
Conținut:
-deplasare în alergare ușoară sau mers;
-exerciții de relaxare musculară și de respirație;
8.Încheierea organizată a lecției, „Aprecieri și recomandări ”
Obiective:
-conștientizarea nivelului de execuție și participare din timpul lecției;
-stimularea activității independente;
Conținut:
-aprecieri cu privire la modul de desfășurare a lecției și al participării subiecților;
-recomandări pentru activitatea independentă a subiecților;
-salutul;
3.PROIECTAREA DIDACTICĂ
1. Prima etapa a proiectarii didactice este precizarea temelor și obiectivelor lectiei, și constituie răspunsul la întrebarea „Ce vreau să realizez?”
a.Tema de lecție exprimă conținutul pe care profesorul urmează să-l transmită elevilor in procesul de instruire.
Regulile principale de formare a temelor de lecție sunt:
– pentru calitați motrice , temele se formuleaza prin enunțarea formei de

manifestare pe care vrem sa o abordam. De exemplu:
”Viteza de executie”,
“Viteza de deplasare”,
”Ambidextria”,
“Forța in regim de viteză”,
”Rezistența in regim aerob” etc..
– pentru deprinderi motrice, tema va menționa:
– procedeul tehnic sau structura tehnică ce urmează a fi predate:
”Aruncarea la cos cu doua maini de la piept”,
”Aruncarea la poarta din alergare”’,
”Dribling- pasa din alergare cu doua maini de la piept- alergare- prindere si oprire intr-un timp – aruncare la cos din saritura”etc
– actiune tactica :
“Marcajul –demarcajul”,
“Dă si du-te” etc.
– elemente de gimnastica acrobatica sau o succesiune de elemente :
“Rostogolire înainte din ghemuit în ghemuit”,
“Stând pe omoplați”,
„stând pe mâini – cădere în pod”
„ stând pe omoplați – rostogolire înapoi – cumpănă pe un genunchi”;
„ cumpănă pe un picior – stând pe mâini”;
”Rostogolire inainte din ghemuit in ghemuit – rostogolire inapoi din ghemuit in departat” etc.
– săritura la aparate:
“Săritura în sprijin ghemuit pe lada așezată transversal și săritură cu extensie”
„ săritura cu rostogolire la ladă”; etc.
– in cazul temelor din atletism :
– daca deprinderile sunt în stadiul de învațare, se pot formula ca teme fazele deprinderilor respective. De exemplu, la alergarea de rezistență putem avea ca temă :
“ Pasul lansat în tempo moderat “
“ Startul de sus”
– dacă deprinderile sunt în faza de consolidare, tema de lecție va fi chiar proba respectivă
” Alergarea de rezistență”
“Alergarea de viteză” etc.
Combinarea temelor de lecție
Într-o lecție pot fi abordate între una și trei ,cele mai frecvente fiind lecțiile cu două teme.
Temele pot fi combinate astfel:
– lecțiile cu două teme:
• o calitate motrică -viteză sau capacități coordinative(îndemânare) și o deprindere motrică – dintr-o ramură de sport , din deprinderi de bază(clasele I-IV) sau
utilitar aplicative(I-VIII)
•o deprindere motrică și o calitate motrică-forță sau rezistență

• două deprinderi motrice – din ramuri de sport diferite; din aceiași ramură de sport,dintr-o ramură de sport și din deprinderi motrice de bază sau utilitar
aplicative
• două calități motrice -viteză sau capacități coordinative(îndemânare) și forță sau rezistență
– lecțiile cu trei teme:
• o calitate motrică -viteză sau capacități coordinative(îndemânare) ; o deprindere motrică – dintr-o ramură de sport , din deprinderi de bază(clasele I-IV)
sau utilitar aplicative(I-VIII) și o calitate motrică-forță sau rezistență
•o calitate motrică -viteză sau capacități coordinative(îndemânare) și două deprinderi motrice
• două deprinderi motrice din ramuri de sport diferite; din aceiași ramură de sport,dintr-o ramură de sport și din deprinderi motrice de bază sau utilitar
aplicative și o calitate motrică-forță sau rezistență
În combinarea temelor de lecție trebuie să se țină cont de următoarele cerințe:
•Nu se abordeaza în aceeași lecție calitățile motrice viteză și capacități coordinative (îndemânare)
•Nu se abordeaza în aceeași lecție calitățile motrice forță sau rezistență
•Nu se abordeaza în aceeași lecție calitatea motrică viteză cu alergarea de viteză probă atletică
•Nu se abordeaza în aceeași lecție alergarea de rezistență probă atletică cu rezistența calitatea motrică
•Se vor aborda teme care să se susțină reciproc în vederea facilitării transferului ,ca
mecanism de influențare pozitivă a procesului învățării(învățarea aruncării zvârlite cu o mînă,solicitată la aruncarea mingii de oină va favoriza
învățarea paselor și a aruncărilor la poartă ,din jocul de handbal
b. Obiectivele operaționale reprezintă schimbările de natură motrică, cognitivă, afectivă,ce urmează sa se produca in comportamentul elevilor ca urmare a
participarii acestora la diferitele situații de instruire in cadrul unei lecții.
-Obiectivele de natura motrică (psihomotrică ) se formuleaza astfel:
– pentru temele din calitati motrice, obiectivele operaționale vor preciza comportamentul motric observabil pe care trebuie să-l manifeste
elevul(1), condițiile în care se manifestă acest comportament(2) și pragul minim de reusită pe care trebuie să-l atingă elevul la sfârșitul temei (3).
De exemplu, la sfarsitul lectiei, elevul va fi capabil:
– să parcurgă (1) distanța de 25 m(2) în timp cât mai scurt(3)
– să execute plecări (1) din diferite poziții(2) rapid (3)
– să conducă mingea de baschet în dribling (1) cu mana indemanatica și cu cea neândemânatică, din alergare (2) fară să o piardă de sub control(3)
– să execute (1) un număr de 10 repetări (3) la fiecare stație a circuitului (2)
– să alerge (1) făra oprire (2) timp de 3 min.(3)
-pentru temele din deprinderi și priceperi motrice:
-pentru faza de învațare, obiectivele operaționale vor menționa comportamentul motric observabil pe care trebuie să-l manifeste elevul(1),
conditiile in care se manifesta acest comportament(2) si pragul minim de reusita(3)
.
De exemplu, la sfârsitul lecției ,elevul va fi capabil:

-să arunce la coș(1) din săritură (2) cu desprindere pe verticală (3)
-să arunce la poarta (1) din săritură(2) cu braț și picior opus (3)
-să execute bătaie (1) pe trambulină (2) cu amandouă picioarele (3)
-pentru faza de consolidare, obiectivele operaționale vor preciza comportamentul motric observabil pe care trebuie să-l manifeste elevul(1),
condițiile în care se manifestă acest comportament(2) și pragul minim de reusită , exprimat în termeni de eficiență(3)
De exemplu, la sfarsitul lectiei elevul va fi capabil:
-sa inscrie(1) 5 din 10 cosuri(3) folosind aruncarea la cos din saritura
-sa mentina standul pe cap (1) 3 sec.(3) fara ajutor (2)
– Obiectivele operaționale de natură motrică se reiau pe parcursul mai multor lectii, în cazul în care anumite efecte ale exersării solicită cicluri tematice de 8-10
lectii( calitati motrice). Se pot identifica și in cazul acestora anumite modificări motrice ce se pot raporta .De exemplu pentru tema “Forta musculaturii bratelor “ne
putem propune ca la sfarsitul lectiei elevul să execute(1) cu două repetări mai mult(3) decât lecția anterioara(2)
-Obiectivele de natură cognitivă reprezintă acumulările de natură teoretică și modificările ce se produc .la nivelul proceselor pshice .
De exemplu, la sfarăitul lecției ,elevul va fi capabil:
-să identifice rapid culori și forme geometrice din spațiul de lucru
-să enunțe două reguli de baza ale jocului de handbal
-să enunte doua procedee de pasare a mingii în jocul de baschet
-să descrie conform terminologiei un exercițiu la sol
– Obiective de natura social-afectiva se referă la modificările de natură emoțională și relațională.
De exemplu ,elevii vor deveni capabili :
-să-și felicite adversarul în caz de înfrângere
-să coopereze cu colegii de echipa etc.
2. A doua etapa a proiectarii didactice constituie raspunsul la intrebarea « Cu ce vom realiza cele propuse ? »Profesorul va completa indicatorii de recunoaștere ai
planului de lectie :
a) resurse umane-clasa,efectivul clasei(fete ,baieți)
b)școala,locul de desfasurare(dimensiuni),materiale necesare
c) resurse temporale-data
Indicatorii de recunoaștere sunt absolut necesari ,aceștia justificând elementele de dozare si organizare a colectivului de elevi ce vor fi consemnate în planul de
lecție.
3. Etapa a treia răspunde la întrebarea “ Cum vom realiza cele propuse ? “ Se stabilesc strategiile didactice,metodele si mijloacele de instruire.
Profesorul va consemna in planul de lec ție urmatoarele ;
-durata verigilor
-metodele si procedeele metodice utilizate
-mijloacele de instruire(actiunile motrice )

-dozarea mijloacelor-se va realiza prin mentionarea volumului (distante de parcurs, numar de repetări,timp de lucru),intensitătii(tempou de lucru,durata și
natura pauzei ;
-formații de lucru
1.4. Ultima etapă a realizării planului de lecție răspunde la întrebarea “ Cum vom ști dacă am realizat ce ne-am propus ? “ . Se stabilesc metodele și criteriile de
evaluare a nivelului de realizare a obiectivelor propuse. Evaluarea se va prezenta in rubrica special destinată.

PLAN DE LECTIE (PROIECT DIDACTIC)
Sc. nr. …….
Clasa a VI a
Data :11.10 2006
Efectiv:24 elevi(14 fete ,14 baieti)
Loc de desfasurare:sala de sport (9m/18m)
Materiale :6 mingi baschet,6jaloane,6 panouri,4 bete de stafeta
TEME :
1.Viteza de reactie
2.Dribling ,oprire intr-un timp,aruncare la cos cu o mana .
Obiective operationale :La sfirsitul lectiei elevii vor fi capabili :

Obiective motrice :
O1.Sa execute plecari rapide din
diferite pozitii.
O2.Sa inscrie 5 din 10 cosuri,
folosind aruncarea la cos cu o
mina precedata de oprirea intr-un
timp :
Obiective cognitive :
O3.Sa enumere procedeele tehnice din
structura .
O4.Sa enunte doua reguli de baza ale
jocului de baschet.
Obiective afective:
O5.Să iși incurajeze colegii
O6.Să iși felicite adversarii in
condiții de infringere
5.Stand departat cu mainile pe
solduri
1-4 rotari de trunchi spre stanga
5-8 rotari de trunchi spre dreapta
6.Stand
1-2 fandare spre dreapta cu
dicarea bratelor lateral
3-4 revenire
5-8 aceeasi miscare spre stanga
7.Stand
1-2 saritura cu departarea
picioarelor si bataia palmelor sus
3.4saritura cu apropierea
picioarelor si bataia palmelor pe
coapse
5-8 idem
8.Stand
1-4 ridicare pe varfuri cu ridicarea
bratelor sus,cu inspiratii
5-8 revenire cu expiratie4 X 8
4 X 8
4 X 8
5 X 8Verigi si
durataContinut DozareFormatii de
lucru si
indicatii
metodiceMetode
de
evaluareObservatii
1.Organizarea
colectivului de
elevi
(3 min)-Adunarea.alinierea
-Verificarea echipamentului și
stării de sănătate
-Anunțarea temelor lecției1’Linie pe un rănd
2.Pregatirea
organimului
pentru efort
(8 min)-Mers pe vărfuri cu brațele sus
-Mers pe calcăie cu măinile la
spate
-Alergare ușoara
-Mers
-Alergare cu joc de gle zne
– Mers
-Alergare cu genunchii sus
– Mers
-Alergare cu pendularea
gambelor inapoi
– Alergare cu pendularea
gambelor inainte
-Mers
-Din alergare ușoară joc de
atenție: la un fluier- sarituri ca
mingea ,la doua-ghemuit,la trei –
asezat
-Mers cu miscari de respiratie
-Alergare cu pas saltat
-Mers
-Alergare accelerata
-Mers cu miscari de respiratie
-Mers in cadenta (intrare in
coloana de gimnastica)1l+1L
1L
3 ture
1l
1L
1l
1D
1l
1D
1D
1L
2’
1L
1D
1l
2D
1L
1l+1LColoana cate doi
Dupa diagonala se
schimba sensul
3.Influentarea 1.Stand departat
1 ridicarea bratelor prin inainte
sus
2.coborarea bratelor prin inainte
jos
3.ridicarea bratelor prin lateral
sus
4.coborarea bratelor prin lateral
jos
2.Stand departat,cu mainile pe
solduri
1-2 rasucirea trunchiului spre
stanga , arcuire
3-4 rasucirea trunchiului spre 4 X
4 X 8Coloana de
gimnastica cate 4

4.Viteza de
reactie
(10 minute)-ridicari din diferite pozitii la
semnal sonor :
din ghemuit cu fata
din ghemuit cu spatele
din pozitie de flotare
din asezat
-plecari pe distante scurte la semnal
sonor:
din ghemuit cu fata
din ghemuit cu spatele
din pozitie de flotare
din asezat
-stafeta pe distanta scurta din
ghemuit
2 X
2 X
2 X
2 X
2 X 5m
2 X 5mColoana de
gimnastica cate 4
4siruri
4 siruri
Primul elev de la
fiecare sir va avea
un bat de stafeta.Se
ocoleste jalonul se da sirul
castigator
se da sirul
castigator.
Echipele de
pe locurile
3-4 vor da
mana cu
cele de pe
locul 1-2.
5.Dribling,
oprire intr-un
timp, aruncare
la cos cu o mana
de sus
(15 min)-dribling cu mana indemanatica,
oprire intr-un timp, pasa cu 2
maini de la piept .
-aruncare la cos de pe loc cu o
mana de sus
-dribling, oprire intr-un timp,
aruncare la cos cu o mana de sus
-joc de baschet cu aplicarea
structurii de mai sus 4 X
2’
4’
7’4 siruri fata in fata
la distanta de 12 m
6 grupe la 6 panouri

6 grupe la 6 panouri
Cate 2 echipe la un
panouSe
urmareste
corectitu-
dinea
exercitiului
castiga
echipa care
inscrie mai
multe
cosuri
castiga
echipa care
inscrie mai
multe
cosuri

6. Revenirea
organismului
dupa efort
(3 min)-alergare usoara
-mers cu miscari de respiratie
-mers in cadenta1 tura
1 tura
½ turaColoana cate unul
7. Concluzii,
aprecieri
(2 min)-evidentierea elevilor care au lucrat
bine ,recomandari pentru
activitatea viitoare 2’ linie pe un rand
PLAN DE LECTIE (PROIECT DIDACTIC)
PROFESOR: ……..
SCOALA:……………………….
CLASA a IX – a
EFECTIV: 29elevi ( 16 fete, 13 băieți)
LOC DE DESFĂȘURARE: sala de sport ( 18m-15m)
MATERIALE: bastoane gimnastică 24; mingii 4; jaloane 4; bănci gimnastică 4
TEME:
1.Capacitate coordinativă generală;
2.Aruncarea la coș din dribling ;
OBIECTIVE OPERAȚIONALE : La sfârșitul lecției elevii vor fi capabili:
Obiective motrice:
O1. Să parcurgă traseul de 10m, în timp cât mai scurt;
O2. Să înscrie 6 din 10 coșuri, folosind aruncarea la coș din dribling;
Obiective cognitive:

O3. Să descrie parcurgerea traseului;
O4. Să identifice traiectoria mingii după aruncare;
Obiective afective:
O5. Să coopereze cu colegii în rezolvarea sarcinilor motrice;
O6. Să acorde ajutor în diferite situații de instruire
Nr.
crtVERIGI
DURATĂCONȚINUT Doza
reFormații de
lucru și
indicații
metodiceMetode
evaluareOb
s.
1.Organizarea
colectivului de
elevi
3 min- adunarea;
– verificarea echipamentului și a stării de
sănătate;
– anunțarea temelor lecției;1min
1min
1minLinie pe un
rând
„ – „
2.Pregătirea
organismului
pentru efort
10 min- mers normal cu apucarea bastonului cu
mâna dreaptă;
– mers pe călcâie, bastonul apucat de
ambele capete la spate jos;
– alergare cu genunchii la piept, bastonul
ținut la spate sub axile;
– mers pe vârfuri brațele oblic sus,
bastonul ținut de ambele capete;
– alergare cu pendularea gambei la spate,
bastonul ținut de ambele capete la spate
jos;
– alergare cu joc de glezne, bastonul ținut
la spate la nivelul omoplaților, de ambele
capete;
– pas fandat, bastonul ținut de ambele
capete la spate jos;
– alergare cu pas adăugat, cu ducerea
bastonului la fiecare timp, prin înainte
sus, prin înainte jos;
– mers normal, bastonul ținut în mâna
dreaptă apucat la mijloc, formarea
coloanei de gimnastică 1l
1D
1l
1D
1l
1D
1l
1D
1lIn coloană
câte 1
„ – „
„ – „
„ – „
„ – „
„ – „
„ – „
„ – „
din coloană
câte unu,

formarea
coloanei de
gimnastică
3.Influențarea
aparatului
locomotor
8 min1. Stând, bastonul în față jos, apucat de
ambele capete:
T1 – pas înainte cu Pc. dr. cu ducerea Br.
prin înainte sus;
T2 – revenire T1;
T3,4 – idem T1,2;
T5,8 – idem T1,4;
2.Stând, bastonul în față jos,
apucat de ambele capete:
T1 – pas lateral cu Pc. dr., ducerea Br.
prin înainte sus;
T2,3 – îndoire cu arcuire dr.;
T4 – revenire T1;
T5 – idem T1;
T6,7 – idem T2,3
T8 – Po;
3. Stând depărtat, brațele întinse înainte,
bastonul apucat la mijoc cu ambele mâini:
T1,2 – răsucire cu arcuire dr.;
T3,4 – răsucire cu arcuire stg.;
T5,8 – idem T1,4;
4. Stând depărtat, brațele jos, bastonul
apucat de ambele capete:
T1,2 – aplecare cu arcuire, Br. ini.
T3,4 – îndoire cu arcuire, Br. inai.jos;
T5,6 – idem T1,2;
T7,8 – extensie cu arcuire, Br. sus;
5. Stând, brațele înainte jos, bastonul ținut
de ambele capete:
T1 – ghemuire, brațele înainte jos;
T2 – întinderea picioarelor, Tr. aplecat,
brațele înainte jos:
T3 – pas lateral cu piciorul drept,
ridicarea Br. și Tr. prin înainte oblic sus;
T4 – idem T1;4 x 8
4 x 8
4 x 8
4 x 8
4 x 8

T5,8 – idem T1,4 ( T7, cu piciorul stg.;
6. Culcat dorsal cu brațele sus, bastonul
de ambele capete apucat:
T1 – ridicare în așezat;
T2,3 – îndoirea Tr. înainte, bastonul peste
vârful picioarelor și arcuire;
T4 – revenire;
T5,8 – idem T1,4;
7. Culcat facial cu brațele la spate jos,
bastonul de ambele capete apucat:
T1 – extensia Tr.
T2 – revenire;
T3 – extensia picioarelor;
T4 – revenire;
T5,8 – idem T1,4,
8. Stând cu bastonul în fața vârfurilor
picioarelor, așezat pe sol:
T1 – săritură peste baston înainte;
T2 – revenire;
T3,4 – idem T1,2;
9. Stând depărtat cu brațele jos, bastonul
de ambele capete apucat:
T1,4 – ridicare pe vârfuri cu ridicarea
brațelor prin înainte și inspirație;
T5,8 – revenire cu expirație4 x 8
4 x 8
4 x 8
4 x 8
4.Capacitate
coordinativă
generală
10minTraseu:
1. alergare pe banca de gimnastică;
2. rostogolire înainte din ghemiut în
ghemuit;
3. dribling printre jaloane cu mâna
îndemânatică ( 5 jaloane );
4. sărituri la coardă (5);
5. dribling printre jaloane cu mâna
neândemânatică;6×4 grupe x 6
elevi
5. Aruncarea la
coș din dribling
10 min1. Aruncarea mingii în sus și înainte –
prindere – oprire – dribling – aruncare la
coș din dribling;
2. Dribling – oprire – pivotare – pasa – 6x
6×4 grupe x 6
elevi

reprimirea mingii -dribling cu schimbare
de direcție – aruncare la cos din dribling;
3. Ieșire la minge – prindere – oprire –
fentă de aruncare – fentă de depășire –
dribling – aruncare la coș din dribling;
4. Joc bilateral cu temă – toate aruncările
la coș se vor executa din dribling6x
4 min
6.Revenirea
organismului
după efort
5 min- alergare ușoară;
– mers cu mișcări de respirație;
– strecing:
1. stând depărtat: brațul drept întins,
palma sprijinită pe umărul stâng, mâna
stângă apasă pe cotuldrept (8”), relaxare
( 8”); se repetă și cu cealaltă mână;
2. din stând depărtat: îndoirea trunchiului
spre stânga, brațul drept întins în
prelungirea trunchiului 8”x 8”;
3. din stând: aplecarea trunchiului înainte,
brațele întinse la spate jos 8” x 8”;1 tur
1 tur
2x10s
2x
2xColoană
câte 1
semircerc
7. Concluzii,
aprecieri
2 min- evidențierea elevilor care au lucrat
corect;
– recomandîri pentru activitatea viitoare1 min
1 minLinie pe un
rând

4.ORGANIZAREA CLASEI
Lecția de educație fizică școlară impune din partea profesorului o atenție deosebita privind modul de organizare a colectivului de elevi.
Datorita continuturilor,locului de desfasurare, a activitatilor motrice dinamice, pe care le desfasoara elevii in timpul lectiei, profesorul de educatie fizica
trebuie sa utilizeze permanent cele mai eficiente formatii de lucru.Acestea se vor alege in functie de :
-sarcinile motrice care trebuie executate ;
-spatiul pe care il are la dispozitie;
-materialele de care dispune;
Formatiile de lucru trebuie alese astfel incat:
-sa asigure realizarea unei densitati motrice si functionale corespunzatoare tipului de lectie;
-sa permita executarea sarcinilor motrice de catre elevi fara riscul accidentarii ;
-sa fie plasate la o distanta optima fata de alte materiale, peretii sau gardurile terenului;
-elevii sa poata avea posibilitatea urmaririi demonstratiilor care se realizeaza in lectie.
Un alt aspect al organizarii colectivului de elevi se refera la alcatuirea grupelor necesare diferitelor exercitii trebuie sa se tina seama de urmatoarele criterii:
-nivelul de pregatire in domeniul temei respective(grupe de nivel biomotric in cadrul tratarii diferentiate a elevilor);
-prin numaratoare;
-prin valorificarea coloanei de gimnastica.
Pentru crearea unei atmosfere de lucru placuta ,stimulativa pentru elevi,se va evita repartizarea elevilor in grupuri de care sunt respinsi.
5. CONDUCEREA CLASEI
Fiecare profesor dispune de metode și mijloace de conducere a grupului de elevi, dar succesul său e asigurat de o serie de rutine(consemne) pe care le
stabilește cu elevii.
La intrarea și ieșirea din sala de sport (sau pe teren),elevii trebuie sa fie însoțiți de profesor;
Comenzile pentru începerea și încetarea acțiunilor motrice pot fi transmise verbal și nonverbal.
Comunicarea verbală este dependentă în mare măsură de modul concret în care se folosește
limbajul, de caracteristicile acestuia (paraverbalul) ,ce se regăsește în educație fizică în diverse
ipostaze:
−volumul vocii, de preferat să varieze pe parcursul unei lecții în funcție de situațiile create;
−ritmul vorbirii, subordonat de asemenea ambianței, trebuie să evite monotonia și să susțină demonstrația profesorului sau exersarea elevului; poate
scădea în cazul explicațiilor, recomandărilor, intenției de a induce calmul și relaxarea etc.

−tonalitatea vocii variază în funcție de situație, de la cea fermă cerută de comandă, la cea puternică din timpul conducerii, sau scăzută impusă de
momentele de explicații, recomandări etc.
−articularea cuvintelor (dicția), importantă pentru claritatea mesajului.
In interior, se prefera comunicarea verbală care trebuie să fie fermă,
Comunicarea nonverbală se face prin: gesturi, demonstrație, gestuale sau sonore cu ajutorul fluierului.In aer liber se impune utilizarea fluierului datorita
distanțelor ce pot apare între profesori si elevi. Cu ajutorul fluierului se stabileste un limbaj comun, de exemplu :un fluierat scurt pentru inceperea actiunii motrice
urmat de alt semnal similar pentru oprire ; fluierat scurt succesiv pentru încetarea acțiunilor motrice
În ce priveste utilizarea materialelor, se vor avea in vedere urmatoarele aspecte :
-intrarea in posesia materialelor se va face numai la comanda profesorului ( exemplu : „primul elev din șir ia cate o minge”,” al doilea elev ia câte trei jaloane”.)
– înainte de inceperea lectiilor se verifică starea materialelor , astfel încât să nu fie deteriorate și să nu prezinte pericol de accidente.
Profesorul trebuie sa dea dovada de consecventa si fermitate in aplicarea regulilor si sa nu ridice tonul sau sa ameninte elevii care le incalca.
.PLASAMENTUL PROFESORULUI
Plasamentul profesorului reprezinta un element important al algoritmului de conducere al lectiei.Un bun plasament se caracterizeaza prin urmatoarele
aspecte:
-să poată observa și supraveghea toti elevii;
– să permită elevilor cea mai buna vizibilitate în timpul demonstrațiilor si corectărilor.
Plasamentul profesorului fața de formațiile de lucru in cadrul demonstrării se va face pe latura cea mai mare a acesteia.
În predarea jocurilor, profesorul trebuie să poată să circule în interiorul suprafeței ca să poata urmări toți elevii care participă la activitate. Elevii
trebuie sa fie organizați să il poata vedea pe cel care demonstrează.
REZOLVAREA SITUAȚIILOR DE INDISCIPLINĂ
Prin atitudinea profesorului , conținutul lecției și manierea de predare a acestui conținut trebuie evitate problemele de indisciplină în timpul lecției.
Profesorul trebuie :
-să prevină cazurile de indisciplina- prin plasamentul său.Observând toți elevii , înseamna a depista orice atitudine negativă în faza incipientă și a evita participarea
mai multor elevi.
-să intervină în cazul apariției unor astfel de cazuri. Intervenția va consta în : deplasare în direcția elevului observat, privire insistentă asupra lui sau deplasare în
direcția elevului și observație verbal.Observația verbală nu trebuie să se facă în fața tuturor elevilor, deoarece cei care doresc să iasă in evidența prin actele lor de
bravură, obțin de fapt ceea ce își doresc.Observațiile se fac pe un ton calm, persuasiv si nicidecum nervos ,se vor referi la comportamentul indizerabil și vor conține
regulile pe care elevul nu le-a respectat.
6.MOTIVAREA ELEVILOR PENTRU PARTICIPAREA LA LECȚII
Exista mai multe modalitați de asigurare a unui nivel optim de motivare
1.Desfășurarea unor lecții interesante, agreabile, lipsite de monotonie; maniera de
anuntare si continutul temelor de lectii
2. Crearea unui climat afectiv în colectivul școlar și utilizarea unor tehnici de

ridicare a tensiunii emoționale la elevi, condiție favorizantă pentru
manifestarea activă a tendințelor emulative;
3. Utilizarea în cadrul lecțiilor a întrecerilor care să stimuleze spiritul
competitiv al elevilor;
4. Organizarea unor întreceri intergrupuri;
5. Prezentarea unor modele de identificare pentru elevi (profesori, sportivi,
fruntași;
6. Prezentarea unor materiale audio-vizuale pe teme sportive (filme
documentare, diapozitive etc).
7.Afisarea planificarii calendaristice.Copiii vor sti ce conținuturi urmeaza a fi însușite
8.Afișarea sistemului de evaluare-probele de control si baremurile care stau la baza verificării,aprecierii si
notării elevilor;
7. PARTICULARITĂȚI ALE LECȚIEI DE EDUCAȚIE FIZICA
1.Particularități alelecției de educație fizică în învățământul primar:
Tipologie,
– lecții de învățare a deprinderilor motrice de bază
– lecții de consolidare a deprinderilor motrice de bază,
– lecțiile mixte combinate, cu teme atât din deprinderi cât și din calități motrice .
Structura lecției este asemănătoare cu cea de la celelalte cicluri de învățământ.
Durata verigilor lecției este variabilă de la o clasă la alta și pe parcursul aceluiași an școlar.,
Organizarea colectivului de elevi : 5 minute, ajungând chiar la 8-10 minute La clasa aIa. și la început de semestru Se anunță temele lecției. La clasele
I și a II-a, acestea se vor anunța și în momentul în care se trece la realizarea lor.
Pregătirea organismului pentru efort : predomină exercițiile din școala mersului și alergării, jocurile de mișcare și o parte din exercițiile de front și
formații.
Influențarea selectivă a aparatului locomotor , se recomandă exerciții individuale libere, localizate la nivelul segmentelor corpului. Nu sunt
recomandate exercițiile în perechi. Pot fi executate și complexe de dezvoltare fizică de gimnastică aerobică.
Vergile tematice: temele de lecție se constituie din calități motrice, deprinderi și priceperi motrice, componente ale capacității de organizare
(întoarcerile de pe loc, formațiile de deplasare), elemente din școala alergării, săriturii.
Jocul este principala metodă de instruire pentru dezvoltarea calităților motrice și consolidarea deprinderilor motrice. Jocurile și întrecerile
devin și mijloace eficiente de rezolvare a altor teme și obiective de instruire ,după învățarea regulilor de desfășurare și a sarcinilor motrice specifice.
Procedele de organizare a exersării:
– frontal( este cel mai eficient);
– pe grupe ( preponderent la clasele a IIIa și aIVa)

2.Particularitățile lecției de educație fizică în învățământul gimnazial:
Tipologie:
– lecții de învățare a deprinderilor și priceperilor motrice specifice ramurilor de sport.
– lecții mixte ( atunci când unele teme sunt din calitățile motrice de bază și altele sunt din deprinderile motrice).
– lecții de pregătire fizică generală, cu teme numai din calități motrice de bază(în sezonul rece ,în absența condițiilor materiale specifice.
Structura lecției.
Organizarea colectivului de elevi 2-5 minute(durata este mai mare la început de an și la clasele aVa și VIa )
Pregătirea organismului pentru efort ; se recomandă conceperea unor programe pentru o anumită perioadă ținăndu-se cont și de temele de lecție ce
urmează a fi abordate; se pot concepe programe de încalzire speciale, care să poată fi condusă de un elev.
Influențarea selectivă a aparatului locomotor; se recomandă :
– alcătuirea unor complexe de exerciții de de dezvoltare fizică sub conducerea profesorului, cu sau fără fond muzical
– complex de exerciții sub comanda unui elev;-
-complex de exerciții pentru fete și separat pentru băieți;
-complex de gimnastică aerobică,
– complex de exerciții cu caracter corectiv.
Verigile tematice;
Calitățile motrice ;se pot dezvolta foarte bine toate calitățile motrice. Deosebit de eficiente pentru dezvoltarea calităților motrice la acest ciclu
de învățământ rămân jocurile de mișcare, ștafetele și parcursurile aplicative.
Deprinderile și priceperile motrice sportive ; se recomandă ca de la exersarea lor separată să se treacă la exersarea în cadrul structurilor
tehnice, apropiate de joc, apoi la exersare în condiții de joc ;
În cazul deprinderilor atletice, la clasele VII- VIII, se va pune accent pe exersarea în condiți de concurs (masurarea performanțelor obținute)
Temele pentru acasă crește pot fi date atât pe parcursul lecției, cât și în ultima verigă a acesteia.
3.Particularitățile lecției de educație fizică în învățământul liceal:
Tipologie:
-lecții de învățare(mai puține )
-lecții de tip consolidare (predominante)
-perfecționare
Pregătirea organismului pentru efort ; se pot concepe programe de încalzire speciale,adecvate temelor de lecție care să poată fi condusă de
elevi.

Se pune accent pe autoconduvere și autoorganizare
Influențarea selectivă a aparatului locomotor ; nu se mai insistă asupra optimizării dezvoltării fizice .Uneori această verigă nu mai este
abordată sau se realizează împreună cu pregătirea organismului pentru efort
Verigile tematice;
– Calitățile motrice se pot aborda ca teme de lecție separat sau combinat.(detentă)
– Se pot aborda mai multor ramuri de sport, simultan, în funcție de oferta educațională și
opțiunile elevilor;
– Se exersează pe grupe diferențiate;
– Mijloacelor de instruire pot fi diferite chiar pentru același conținut tematic;
-Întrecerea, sub formă de concursuri regulamentare, capătă pondere mult sporită .
-Se lucrează pe grupe de nivel valoric biomotric cu caracter deschis.
-Tratarea diferențiată în funcție de sex este o necesitate
-Crește participarea elevilor la organizarea , conducerea și evaluarea propriilor execuții sau a execuțiilor colegilor de grup.
Temele pentru acasă se dau atât pe parcursul lecției cât și în ultima verigă.
4.Particularitățile ale lecției desfășurate în aer liber pe timp friguros( sezon rece).
Lecțiile de educație fizică și sport desfășurate în aer liber afară, au efecte mai benefice asupa elevilor față de cele desfășurate în interior, indiferent de
sezon.
lecțiile de educație fizică și sport se pot desfășura în aer liber afară numai dacă sunt îndeplinite urmaătoarele condiții:
– temperatura aerului să nu fie mai mare de minus 10 grade
– să nu fie precipitații puternice ploaie sau- mai ales- ninsoare;
– viteza vântului să fie doar până la 5m/s
– umiditatea aerului să fie cuprinsă între 35-65%;
– să nu existe nebulozitate și poluare a aerului ;
Pentru desfășurarea acestor lecții, trebuie neapărat să fierealizată o pregătire treptată elevilor în asemenea condiții și să dispună de un echipament
adecvat.
Tipologie
Dezvoltarea calităților motrice(nu verificare)

.Consolidarea deprinderilor și/sau priceperile motrice(inclusiv din schi, patinaj pe gheată, sanie dacă sunt conditii concrete prielnice),. Temele și
obiectivele operaționale corespunzătoare nu trebuie să solicite, aproape deloc, folosirea metodelor și procedeelor metodice verbale și intuitive de
predare instruire.
Organizarea colectivului de elevi , trebuie să fie sub 30 de secunde sau să se efectueze în spațiul din interior unde se echipeaz subiecții (clasă
sau chiar culoar ).
Pregătirea organismului pentru efort , va avea o durată de aproximativ 7-8 minute , având în vedere temperatura mediului ambiant.
-Influențarea selectivă a apartului locomotor , nu se mai constituie în verigă de sine stătătoare. Unele obiective specifice acestei verigi se
realizează parțial, pe parcursul verigii pregătirea organismului pentru efort.
-Aprecierile și recomandările” trebuie să fie foarte scurte sau să se realizeze succint, în interior .
5.Particularitățile ale lecției desfășurată în spații improvizate din interior, pe timp friguros( sezon rece)
Spațiile pot fi:
– culoare, coridoare sau holuri;
– săli de clase cu bănci sau săli de festivități.
Cerințe pentru desfășurarea lecției în spații improvizate :
– să nu aibă legătură cu alte spații sau săli în care se desfășoară alte activități didactice, cu alți elevi.
– să fie situate la parter sau la subsol, în cazul clădirilor cu etaje, pentru a nu deranja celelalte activități.
– să aibă totuși dimensiuni rezonabile pentru practicarea exercițiilor fizice.
– măsuri de ordin igienic , aerisirea spațiului respectiv aranjarea și ștergerea de praf a
„mobilierului” ,echipament corespunzător al elevilor.
– nu se recomandă folosirea mobilierului din spațiile alese, mai ales din sălile de clasă, pentru practicarea exercițiilor fizice.
Se pot aborda teme din:
– calitățile motrice (mai puțin viteza de deplasarea și rezistența de tip aerobă)
– din unele deprinderi și/sau priceperi motrice( mai ales utilitar aplicative, din gimnastica acrobatică și ritmică, din unele sărituri cu sprijin specifice tot
gimnasticii sau chiar din jocurile sportive- cum ar fi pasele sau chiar driblingul etc.)

8.EVALUAREA ÎN LECȚIA DE EDUCAȚIE FIZICĂ
1.Criteriile de evaluare
a.Performanța motrică, adică rezultatul la probele de control măsurabile.
b.Progresul realizat de subiect. Este o formula de calcul al acestui progres, dar cel mai important este sa stim sa-l interpretam si sa-l
respectam.Dificultatea consta in aceea ca progresul este intoteauna mai mare la cei cu nivel initial mai mic la cei cu nivel initial mai mare. Deci, nu
ne putem ghida exclusiv dupa marimea cifrica sau calitativa a ratei de progres.
c.Cantitatea si, mai ales, calitatea elementelor insusite in raport cu prevederile programei de specialitate ( pentru subsistemele educatiei fizice si
sportului care au o asemenea programa).
d.Capacitatea subiectului de a aplica in practica elementele insusite, adica »capacitatea de generalizare ».
e.Capacitatea de practicare independenta a exercitiilor fizice de catre subiect.
f.Capacitatea subiectului de restructurare , asamblare etc., a elementelor insusite.
g.Nivelul cunostintelor teoretice, insusite de subiect, privind practicarea exrecitiilor fizice.
h.Atitudinea subiectului fata de educatie fizica si sport , concretizata prin frecventa la lectii, participarea la actiunile competitional- sportive,
modul de indeplinire a unor sarcini organizatorice etc.
i.Nivelul de dezvoltare fizica a subiectului.
Care este cel mai important criteriu ? Raspunsul nu poate fi decat unul singur : toate sunt importante in unitatea si interdependenta lor. Nu exista
criteriu fara importanta si nici unul cel mai important.

2.Metodele de evaluare
a.Metode de verificare :
a.1. Trecerea probelor motrice prevazute in « Sistemul National Scolar de Evaluare la disciplina Educatie Fizica si Sport” , aplicat incepand cu
anul de invatamant 1999-2000, in functie si de optiunile profesorului si elevilor privind probele prevazute.
a.2. Trecerea unor probe de motrocitate, stabilite de fiecare profesor pentru orele de educatie fizica din Curricum-ul la decizia scolii si pentru orele
extracurriculare, conform principiului autonomiei.
a.3. Trecerea unor probe de cunostinta teoretice de specialitate (prezenta in etapa actuala, doar la clasele cu profil de educatie fizica si sport, dar
necesara si pentru restul educatiei fizice si sportive scolare).
a.4. Masurarea (care, in acest caz si numai in acesta inlocuieste verificarea sau- mai corect- se suprapune verificarii) unor indici de dezvoltare
fizica( atunci cand nu se face control medical autentic si se respecta criteriul dezvoltarii fizice in evaluarea randamentului elevilor la educatia fizica
si sportiva scolara !)
a.5. Executarea de catre elevi a unor deprinderi si priceperi motrice in conditii analoage (asemanatoare) probei, ramurei sau activitatii respective.
a.6. Executarea de catre elevi a unor deprinderi si priceperi motrice in conditii concrete de concurs ( desfasurat conform regulamentului oficial).
a.7. Indeplinirea de catre elevi a unor sarcini speciale de natura organizatorica sau metodico- didactica : conducerea unor verigi din lectie ;
arbitrarea unor intreceri, inclusiv a unor jocuri sportive bilaterale ; conducerea gimnasticii zilnice ; conducerea recreatiei organizate pentru elevii
din clasele I-IV ; responsabil(a) cu prezentarea in scris a colegilor absenti de la lectii sau alte activitati specifice ; responsabil(a) cu aducerea unor
materiale din vestiar sau magazie ; lider, atunci cand se imparte clasa pe grupe de lucru etc.
a.8. Observarea curenta a elevilor si inregistrarea datelor observatiei(reactia la efort, atitudini comportamentale pe ansamblu si in situatii deosebite
etc.)
b. Metode de apreciare si notare sau acordare de calificative ;
b.1. Metoda aprecierii verbale, atunci cand aprecierea este insotita- permanent- de acordarea unor calificative. Cine face apreciere, dar nu exprima-
prin cuvinte- valoarea aprecierii respective nu procedeaza bine din punct de vedere metodic, dar si din punct de vedere educativ. Nu se produce
feed-back-ul. Elevul, in majoritatea cazurilor, nu cunoaste nivelul executiei sale, nu stie daca a executat bine, foarte bine, satisfacator, insuficient
etc.
b.2. Metode de apreciere si notare sau acordare de calificative non-verbale, mai precis scrise, cand se acorda si note sau calificative, care se trec in
catalog :
b.2.1. Metoda aprecierii, notarii sau acordarii de califictive pe baza unor norme sau baremuri cuprinse in anumite tabele valabile pe plan
national, zonal sau chiar local. Aceasta metoda, numita si absoluta, se poate aplica in cazul efectuarii de catre elevi a unor probe pentru calitatile
motrice.

b.2.2. Metoda aprecierii, notarii sau acordarii de calificative prin comparatia rezultatelor obtinute doar la nivelul unei clase de elevi, metoda
numita si relativa. Ea este foarte buna pentru scolile in care nu exista decat cate o clasa de elevi la acelasi nivel de varsta de pregatire.Profesorul
« aseaza » in ordine rezultatele elevilor din clasa respectiva si face scalarea acestora pe intervale corespunzatoare notelor.
b.2.3. Metoda de apreciere, notare sau acordarede calificative pe baza progresului individual . Deci, este luat in calcul doar indicile de
progres, calculat in functie de valoarea performantiala initiala si finala.
b.2.4. Metoda de apreciere, notare sau acordare de calificative pe baza nivelului de executie tehnica sai tactica a unor deprinderi si priceperi
motrice in conditii de exersare partiala sau globala( inclusiv joc sportiv bilateral). Este metoda care depinde aproape exclusiv de competenta
profesionala a cadrului didactic evaluator.
b.2.5. Metoda de apreciere, notare sau acordare de calificative in functie de modul in care elevii indeplinesc unele sarcini speciale de natura
organizatorica sau metodico- didactica.
VII. JOCURILE DE MIȘCARE ÎN LECȚIA DE EDUCAȚIE FIZICĂ
1. CONSIDERAȚII GENERALE
În cadrul literaturii de specialitate consacrată problemei activității umane, jocului ca factor primordial de socializare, i se atribuie o
importanță deosebită. Acesta este o acțiune specifică încărcată de sensuri și
tensiuni, întotdeauna desfășurată după reguli acceptate de bunăvoie și în afara sferei utilității sau necesității materiale, însoțită de simțăminte de înălțare și încordare,
de voioșie și destindere
Jocurile ,sunt activități de tip ludic, cu implicații deosebite asupra dezvoltării personalității.Folosite foarte mult și în formele de organizare ale timpului liber ele
sunt activități totale, atractive,naturale cu mari valențe recreative și compensatorii.
Ideea de a folosi jocul în scopuri educative a venit încă din antichitate
exprimată de Platon iar mai târziu, în vremea Renașterii, de Vittorino da Feltre, apoi de Bacon, iar în epoca modernă de Froebel, Montessori, Decroly, Cerghit ș.a.
Cu toate acestea, de-abia în epoca noastră s-a făcut din joc un
adevărat instrument educativ didactic în care se menționează rolul preponderent și deosebit al jocurilor de mișcare pentru formarea la elevi a anumitor capacități
psiho-fizice, a priceperilor și deprinderilor motrice, dar și pentru orientarea și selecția inițială în unele ramuri sportive.
În acest context, o importanță majoră în educația fizică a elevilor și
îndeosebi a elevilor din clasele primare, aparține jocurilor de mișcare
care posedă potențialul formării la aceștia a capacităților socio-psihomotrice și a atitudinilor de autoafirmare, autoevaluare și a orientării valorice a
personalității..
În concluzie putem spune că jocul este o activitate complexă, predominant motrică și emoțională, desfășurată spontan după reguli prestabilite, în scop recreativ,
sportiv și totodată de adaptare la realitatea socială;
2. CERINȚE METODICE GENERALE :

În alegerea și organizarea jocurilor de mișcare trebuie respectate unele cerințe metodice care condiționază în mare măsură atingerea obiectivelor urmărite.
– Pregătirea materialelor pentru jocuri ca și rearanjarea lor , se recomandă a aparține elevilor
– Conținutul jocului trebuie să corespundă particularităților somato- funcționale și psihice ale elevilor. Dacă jocul e prea simplu interesul elevilor va fi scăzut, ei
participând din obligație. Dacă jocul e prea
complicat ca structură și efort, depășind posibilitățile de înțelegere și execuție, reacția elevilor va fi identică.
Regulile trebuie să fie înțelese și reținute de elevi, elementele care-l compun să fie cunoscute, durata efortului și solicitarea organismului corespunzătoare vârstei
și nivelului de pregătire.
– La alegerea jocului se va ține seama de:
scopul instructiv-educativ urmărit unde din numărul mare de jocuri se va alege cel care contribuie cu cea mai mare eficiență la realizarea obiectivelo de instruie
prevăzute;
condițiile materiale și climaterice în care urmează să se defășoare activitatea;
– Regulile jocului vor fi astfel stabilite, încât să-l oblige pe elev să execute acțiunile care pot contribui la realizarea obiectivelor instructiv-educative propuse;
– Formarea echipelor sau grupelor se face astfel încât să fie aproximativ egale ca valoare,pentru a fi competitive; în cadrul acțiunilor de formare a echipelor
trebuie rezolvată și problema alegerii căpitanilor de echipă, aceștia pot fi numiți de către profesor, sarcina încredințându-se prin rotație, mai multor elevi;
– Explicarea și demonstrarea jocului cere ca acestea să fie scurte, dar
complete, prezentând conținutul jocului, scopul urmărit, calitățile solicitate
de joc, regulile de desfășurare etc.
Jocul poate fi demonstrat integral sau numai prin unele momente importante, când pretinde respectarea unui număr mare de reguli se poate recurge la
executarea ,,încetinită “ a jocului cu întregul colectiv, după care se va executa în ritm normal;
– Dozarea efortului în jocurile de mișcare trebuie să fie în concordanță cu veriga lecției în care se folosesc și cu obiectivele operaționale psihomotrice pe care le
îndeplinesc ; dozarea efortului este dependentă si de următoarele variabile :
*volumul,intensitatea și complexetitatea efortului fizic implicat:
*numărul participanților,dimensiunile terenului de joc ,volumul și calitatea materialelor folosite
*formațiile de lucru și modalitățile concrete de exersare.
3 LOCUL, ROLUL ȘI DESCRIEREA PRINCIPALELOR JOCURILOR DE
MIȘCARE ÎN LECȚIA DE EDUCAȚIE
În funcție de obiectivul urmărit, jocul de mișcare poate fi folosit cu succes în aproape toate momentele lecției, excepție făcând verigile destinate influențării
selective a aparatului locomotor și cea a aprecierilor și recomandărilor.
Jocurile folosite trebuie să-și propună atingerea obiectivelor operaționale de natură psiho-motrică, cognitive și socio-afective.

3.1. Jocuri folosite în veriga „Organizarea colectivului de elevi”.
În veriga I a lecției se recomandă atunci când e cazul , utilizarea unor jocuri pentru captarea și educarea atenției.
Jocuri folosite:
„Colțurile colorate”
„Reacția inversă comenzii”
Sus, jos
Alb negru
Buchețelele
Colțurile colorate
Condiții:
-Sală sau teren
-Număr nelimitat de jucători
Descriere
Fiecare colț al sălii sau terenului va primi denumirea unei culori.Elevii trebuie să țină minte și la anunțarea unei culori de către profesor, să alerge la colțul
respectiv.Cei care greșesc sau ezită, vor fi penalizați.
Indicații metodice:
Pentru a creea surpriza, pot fi strigate și alte culori în afara celor atribuie colțulurilor.
Pentru clasele I-IV, colțurile pot primi denumiri de animale sau păsări.
Reacție inversă comenzii

Condiții:
-Sală sau teren
-Număr nelimitat de jucători
Descriere
Jucătorii pot fi în deplasare sau pe loc și li se adresează diferite comenzi, iar ei trebuie sa execute mișcarea inversă celei comandate.
De exemplu: se comandă ridicarea brațului drept, și toți copiii ridică brațul stâng, sau se comandă pas alergător și elevii executa mers.
Sus jos (execuție inversă comenzii)
Condiții:
-Sală sau teren
-Număr nelimitat de jucători
Descriere
Elevii care se deplasează în mers sau la alergare, vor executa mers ghemuit la comanda „sus” și mers pe vârfuri la comanda „jos”.
Reguli:
Elevii care greșesc sunt penalizați cu un punct.
Indicații metodice:
Comenzile pot să se succeadă și consecutiv pentru a creea surpriza.
Alb- negru
Condiții:
-Sală sau teren
-Număr nelimitat de jucători
Descriere
Elevii se deplasează într-o formație de marș, iar profesorul începe o povestire în care introduce foarte frecvent cuvintele alb, negru, la auzul cărora elevii trebuie să
execute anumite variante de mers, alergare, sau sărituri ca mingea, stabilite în prealabil.
De exemplu: la cuvântul alb elevii vor sări într-un picior, la negru vor reveni la mersul obișnuit.

Reguli:
Fiecare întârziere se penalizează, ca și greșelile ,cu un punct.Câștigă elevul cu cele mai puține penalizări.
Indicații metodice:
Povestirea trebuie astfel improvizată astfel încât elevii să nu poată bănui momentul când se vor pronunța cele două cuvinte.
3.2. Jocuri folosite în veriga „Pregătirea organismului pentru efort”.
În veriga a II-a a lecției se folosesc de regulă jocuri de mișcare cunoscute , atractive și care să angreneze frontal în exersare toți elevii.
Jocuri folosite:
„Buchețelele”,
„Leapșa”(în diverse variante),
Șoarecele și pisica
Batista
„Șarpele își prinde coada”
„Pescarul și plasa”
„Schimbă liniile”.
Buchețelele
Condiții:
-Sală sau teren
-Număr nelimitat de jucători
Descriere
Jucătorii se deplasează prin flanc câte unul sau câte doi și primesc din mers, diferite comenzi pentru mers rapid sau încet, mers pe vârfuri sau pe călcâie etc., sau
pentru executarea anumitor mișcări din mers sau alergare.
La un moment dat, conducătorul jocului strigă un număr, de exemplu „patru”.La auzul numărului strigat, jucătorii se grăbesc să formeze grupe egale de jucători,
așezați în cerculeț apucați de mâini pe la spate.
Reguli:
Jucătorii care au rămas în afara grupelor formate din patru jucători, vor fi penalizați cu un punct sau vor primi pedepse mici, hazlii.

Indicații metodice:
La început jocului, precum și la clasele mici (I-II) se vor striga numere mici pentru a ușura gruparea elevilor.
Numerele strigate trebuie să ducă la rămânerea unui jucător sau a doi jucători în afara grupelor (nu mai mult).
Leapșa cu ghemuire
Condiții:
-Sală mare, teren
-Număr nelimitat de jucători
Descriere
Dintre jucători se alege un urmăritor.Jucătorii aleargă liber pe spațiul fixat pentru joc, evitând să fie prinși prin ghemuire.
Urmăritorul nu are voie să prindă jucătorul ghemuit.Jucătorul atins, devine urmăritor.
Reguli:
Jucătorii nu au voie sa rămână ghemuiți mai mult 1"- 2”( secunde).
Indicații metodice:
Profesorul va urmări ca elevii să nu staționeze prea mult.
Se pot stabili mai mulți prinzători dacă numărul de jucători este mare.
Variante:
“Cu cocoțare” :
Leapșa cu panglică, fiecare jucător are o panglică pe care urmăritorul caută să o ia.
“De-a prinselea cu ajutor”, pentru a scăpa de urmăritor, jucătorii se prind câte doi.
Șoarecele și pisica
Condiții:
– se joacă de obicei pe teren sau în sală

– număr nelimitat de jucători.
Descriere
Jucătorii formează un cerc cu fața spre interior și se apucă de mâini.În cerc se află un jucător care este șoarecele iar în afară altul pisica.
Pisica încearcă să prinda șoarecele. Jucătorii din cerc ușurează fuga șoarecelui, permițându-i intrarea sau ieșirea din cerc prin ridicarea brațelor.Pisica este însă
împiedicată să treacă în acst fel, ea putând folosi numai cele două porți existente.
Reguli
Dacă pisica a prins șoarecele, altă pereche începe jocul.
Indicații metodice:
Jocul se recomandă pentru copiii până la 10 ani.
Dacă un timp de 1-2 minute pisica nu reușește să prindă șoarecele, conducătorul jocului poate schimba rolurile celor care se urmăresc sau poate numi o altă
pereche.
Batista
Condiții:
-Sală, teren
-O batistă
-Număr nelimitat de jucători.
Descriere
Colectivul clasei formează un cerc cu fața la centru. Un elev rămâne în afara cercului cum batista pe care o lasă țn spatele unui elev din cerc și își continuă
alergarea. Dacă elevul căruia i-a lăsat batista nu sesizeză până ajunge din nou la el schimbă locul si rolurile cu acesta.Dacă elevul a observat batista, pornește în
alergare după cel ce i-a lăsat-o, dacă îl atinge schimbă sensul alergării și revine la locul său –celălalt continuă jocul- dacă nu-l atinge continuă el jocul.
Reguli:
Elevii nu au voie să se uite la spate înainte de a fi depăsiți de jucătorul din afară cercului
nu au voie să facă semne pentru a atrage atenția celui căruia i s-a lăsat batista.
Indicații metodice:
Dacă sunt mai mulți elevi în clasă se vor face două sau trei cercuri
Jocul se va repeta pentru ca toți elevii să participe efectiv la joc.
Șarpele își prinde coada

Condiții:
-Pe teren sau sală mare
-Grupe de 8-10 jucători
Descriere
Jucătorii în flanc câte unul se prind cu mâinile de mijloc. Primul jucător este capul iar ultimul este coada șarpelui format. Capul va încerca să prindă coada șarpelui
schimbând continuu direcția alergării.
Reguli:
Dacă este prinsă coada, jucătorii de la cap și coadă se schimbă.
Jucătorii trebuie să se țină strâns de mijloc fără să dea mâinilor .
Indicații metodice:
Deplasarea se va face în alergare
În cazul în care spațiul este suficient și clasa numeroasă se vor forma mai multe șiruri.
Pescarul și plasa
Condiții:
-Sală sau teren
Descriere
Dintre jucători se alege un pescar ,careu aleargă încercând să atingă elevii.Jucătorii aleargă liber pe spațiul fixat pentru joc, evitând să fie atinși.Elevii atinși se
prind de mână cu pescarul, formând o plasă și aleargă astfel după ceilalți elevi.
Jucătorul care rămâne ultimul e declarat câștigător și devine pescar în jocul următor
Reguli:
Elevii care depășesc spațiul de joc intră în plasă.
În momentul atingerii plasa nu trebuie să fie ruptă(elevii să fie prinși de mână
Indicații metodice:
Dimensiunea spațiului de joc se alege în funcție de numărul de elevi .
3.3. Jocuri folosite în „Dezvoltarea/ educarea calităților motrice viteza sau îndemânarea”.
IV.3.1 Jocuri pentru dezvoltarea vitezei:

„Cursa pe numere”
„Crabii și creveții”
„Al treilea fuge”
„Leapșa”(în diverse variante)
Lupul
Ștafete pe diferite distanțe
„Buchețelele”
Cursa pe numere
Jucătorii împărțiți în echipe egale ca număr se află în șezând încrucișat.
Componenții ambelor echipe primesc număr de ordine pe care trebuie să-l rețină.
La comandă, copiii care își aud numărul ocolesc în alergare o dată echipa și revin la locurile lor în poziția inițială câștigă un punct pentru echipa sa.
Jocul se termină după ce toți copiii au alergat.
Echipa care totalizeză mai multe puncte este declarată câștigătoare.

Crabii și creveții
Condiții:
-Teren sau sală mare
-Număr nelimitat de jucători
Descriere
Elevii, împărțiți în două echipe egale ca număr, se află față în față la 1-2 pași unul față de celălalt. O echipă se numește „crabii” iar cealaltă „creveții”.Profesorul
numește una din echipe, care atunci când își aude numele se întoarce și fuge în linie dreaptă în viteza cea mai mare. Elevii din echipa cealaltă aleargă după ei
încercând să-i atingă, primind astfel un punct.
Câștigă echipa care totalizează mai multe puncte.
Reguli:
Elevii vor încerca să alerge în linie dreaptă pentru a nu provoca accidente.
Indicații metodice:
Distanța de alergare se stabilește în funcție de obiectivele operaționale psiho-motrice propuse.

Alungă-l pe al treilea („Al treilea fuge”)
Condiții:
-Teren sau sală
-Număr nelimitat de jucători-perechi
Scopul:
Dezvoltă spiritul de orientare în spațiu, atenției
Descrierea
Jucătorii se așează în cerc pe perechi unul în fața celuilalt, ambii având fața la centru cerc dublu.
Doi dintre jucători nu intră,în formație, unul prinde pe celălalt care se poate salva așezându-se în fața unei perechi. Ultimul adică cel din exteriorul cercului, devenit
acum al treilea fuge în aceeasi direcție.
Reguli:
Dacă un jucător este prins sau atins rolurile schimbă, schimbând și direcția de alergare.
Dacă al treilea nu fuge la timp, devine prinzător.
Indicații metodice:
Cercul trebuie păstrat prin deplasrea cu un pas înapoi a perechii de la care a fugit al treilea.
Variante:
Dacă efectivul clasei este mic se va juca folosind aceleași reguli Al doilea fuge.
Leapșa în trei

Condiții:
-Sală sau teren
-Toți elevii
Descriere

Dintre elevii participanți la joc sânt aleși 2-3 care joacă rolul urmaritorilor. Jucătorii urmăriți pot scăpa de atingerea următritorilor dacă se grupează câte trei. În
acest fel cei trei devin intagibili. Atunci când un elev urmărit nu reușește să-și găsească alți doi parteneri cu care să se grupeze și este atins de urmăritor iese din joc.
Reguli:
Jucătorii nu au voie sa rămână grupați mai mult
Lupul
Condiții:
-Sală sau teren
-Număr nelimitat de jucători.
Descriere
Jucătorii se așează pe echipe egale ca număr în șiruri în formație de stea (pe razele unui cerc). Primul jucător dinspre centru este șeful. La semnalul profesorului,
ultimul jucător de la una din echipe (fixat dinainte), lovește ușor pe umăr jucătorul din fața lui, semnalul acesta este transmis până la primul jucător (la șef) care
strigă: “lupul" și face 1-2 fente în chip de plecare, apoi o ia la fugă prin afara cercului spre stânga sau dreapta cercului, urmat de toți ju cătorii echipei respective,
fiecare căutând să-i depașească pe cei din față în scopul de a ajunge primul și de a deveni șef. Ceilalți jucători se vor așeza în șir în ordinea sosirii. Jucătorul
sosit ultimul, continuă jocul cu altă echipă.
Reguli:
Elevii nu au voie să se lovească.
Ștafeta simplă
Condiții:
-Sală sau teren

Descriere
Jucătorii se așează pe echipe ca pentru ștafetă. La distanță de l0-20 pași de la linia de plecare se fixează punctul de întoarcere.
La semnal primul jucător pleacă, ajunge la linia de oprire sau jalon și aleargă înapoi până la linia de plecare,predând ștafeta următorului. Câștigă echipa care
termină prima
Reguli:
Nu e voie să se arunce ștafetă
Indicații metodice:
Distanța de alergare se stabilește în funcție de numărul de elevi și de obiectivele operaționale propuse
IV.3.2 Jocuri pentru dezvoltarea îndemânării:
“Rostogolește mingea”;
“Semănatul și culesul cartofilor”
Lupul și oaia
Cine este mai îndemânatic
Cursa în saci
Mingea în presă
Îmbracă și dezbracă cercul
Ștafete cu trasee aplicative
Rostogolește mingea
Condiții:
-Sală, teren
-Număr nelimitat de jucători
-Mingi medicinale sau de baschet, corespunzător numărului de echipe
Descriere
Jucătorii se așează pe echipe ca pentru ștafetă. La distanță de l0-20 pași de la linia de plecare se fixează punctul de întoarcere.
La semnal, primul jucător de la fiecare echipă , pornește rostogolind pe sol prin atingere cu mâna la fiecare pas, o minge medicinală , până la punctul de întoarcere
pe care ocolește și revenind la echipă în același procedeu, o dă celui care urmează și trece apoi la coada șirului. Jocul continuă, cu fiecare jucător, până când ultimul
a venit la locul lui. Câștigă echipa care termină prima.

Reguli:
Mingea trebuie împinsă la fiecare pas (controlată) nu se împinge departe.
Indicații metodice:
Se poate stabili să fie împinsă alternative cu o mână și cealaltă dus și întors.
Variante:
1.Se pot rostogoli în același timp două mingi; de volei, baschet etc.
2.Se poate rostogoli mingea cu capul, fără ajutorul mâinilor (numai în sală sau pe iarbă)
3.Aceeași organizare cu diferența că rostogolirea mingii se face cu mâna, pe banca de gimnastică.
Lupul și oaia
Condiții:
-În aer liber, sală de sport
-2-3 echipe a căte 10-12 copii
Scop:
Dezvoltarea îndemânării, coordonării mișcarilor.
Descriere
Jucătorii sunt în coloană câte unul, fiecare ținându-l pe cel din față de mijloc sau de umeri
Cel din capul șirului este ciobanul, cel din coada șirului este oaia, iar un alt jucător, care nu face parte din șir, este’’lupul.’’
„Oaia’’ trebuie să nu se lase prinsă de „lup” folosind deplasări constante, fără ca ea și nici vreun alt jucător din șir să se deprindă.

„Ciobanul’’ va împiedica „lupul’’ și pentru aceasta el ține brațele desfăcute, urmărindu-l permanent. Acesta poate evita „ciobanul’’ dar nu-l poate atinge. Dacă
„oaia” este atinsă, toți intrând în mijlocul șirului vor fi înlocuiți de alți trei copii și jocul va continua.
Reguli:
De la un semnal la altul elevii se vor deplasa fără să se desprindă.
Dacă „oaia” este prinsă se vor schimba toți trei: oaia, ciobanul si lupul.
Indicații metodice:
În condițiile în care clasa este numeroasă se vor face mai multe șiruri, cu condiția să fie spațiu suficient.
Cine este mai îndemanatic
Condiții:
-Sală, teren
-Număr nelimitat de jucători
-Treninguri (corespunzător numărului de echipe)
Descriere
Formația de joc este pe șiruri ca pentru ștafetă. În fața fiecărei echipe la distanță de 10-15 m de linia de plecare ,se fixează câte un scaun sau o bancă de
gimnastică pe care se așează. câte un trening.
La semnal, primul jucător de la fiecare echipă, aleargă până la trening, îl îmbracă și apoi aleargă înapoi la echipă și înapoia liniei de plecare, dezbracă și dă
treningul următorului jucător după care îl îmbracă și apoi aleargă la scaun unde se dezbracă și îl așează pentru următorul jucător după care se întoarce și transmite
ștafeta mai departe.
Câștigă echipa al cărui jucător trece primul linia de plecare.
Reguli:
Treningul se îmbracă în ordine; întâi pantalonul și apoi bluza (obligatoriu)
-schimbarea treningului între parteneri se face obligatoriu înapoia liniei de plecare;
-jucătorii nu au voie să fie ajutați la îmbrăcat sau dezbrăcat.
Indicații metodice:
La grupele de fete se poate adăuga la echipament și o basma ce va trebui înodată sub bărbie;
-treningul va fi de măsură mijlocie pentru a putea fi îmbrăcat de toți elevii (să nu fie nou ci uzat, pentru a nu se strica);
-treningul va fi lăsat în stare normală pentru a fi ușor de îmbrăcat.

Variantă:
Același joc se poate organiza cu descălțatul și încălțatul pantofilor și chiar cu punerea și legarea șireturilor.
Cursa în saci
Condiții:
-Sală sau teren
-Număr nelimitat de jucători
-Saci corespunzător numărului de echipe.
Descriere
Organizarea echipelor ca pentru ștafetă, pe șiruri (cu număr egal) în spatele unei linii de plecare și la distanța de 10-20 pași de linia de întoarcere.În fața fiecărei
echipe se gasește un sac pe care la semnal, primul jucător îl trage până la brâu, intrând cu picioarele în el, după care se deplasează până la punctul de întoarcere și
revine la echipă, lasă sacul jos și trece la coada șirului.
Jocul este repetat de toți elevii și se termină când ultimul jucător a revenit la loc.
Câștigă echipa care termină prima.
Reguli:
Jucătorul căzut se ridică și continuă cursa fără a fi ajutat.
Indicații metodice:
Distanța dus și întors să nu depașească 15- 20 m.
Mingea în presă
Condiții:
-Sală sau teren
-Număr nelimitat de jucători
-Mingi (baschet,volei,handbal sau medicinale),
Descriere
Formația de lucru pe echipe cu număr egal de jucători așezați prin flanc câte doi înapoia unei linii de plecare. Fiecare echipă are câte o minge.La semnal, prima
pereche de la fiecare echipă ridică mingea și o așează între capetele lor, presând-o, apoi se prind de brațe și pornesc în alergare spre punctul de întoarcere, îl
ocolesc, și revin la echipă, transmit mingea perechei următoare, după care se duc la coada șirului.

Câștigă echipa care termină prima.
Reguli:
Dacă o pereche scapa mingea,este obligată să o ridice și să continue de unde au întrerupt cursa.
Jucătorii nu au voie să se ajute cu mâinile pentru menținerea mingii între capete.
Predarea mingii se face numai dincolo de linia de plecare (în spatele acesteia).
Indicații metodice :
Greutatea mingiilor este în funcție de vârsta jucătorilor.
Se va recomanda jucătorilor să meargă sau să alerge în același pas.
Pentru vârsta școlară mare, 14-17 ani, se recomandă îngreuirea jocului, nepermițându-le stingerea mingii cu mâna în tot timpul întrecerii.Pentru aceasta, fiecare
pereche își va lua mingea de pe sol, îngenunchind și apucând-o între capete, iar perechea care termină cursa, o va depune în același mod de pe sol.
La repeterea jocului, jucătorii își vor schimba locurile în perechi pentru a lucra alternativ pe stânga și dreapta.
Îmbracă și dezbracă cercul
Condiții:
-Sală, teren
-Număr nelimitat de jucători
-Cercuri, corespunzător numărului de echipe.
Descriere

Jucătorii se împart în echipe egale ca număr și se așează pe șiruri în spatele unei linii de plecare.
În fața fiecărei echipe ae așează la distanța de l0-15 m un cerc. La semnal, primul jucător de la fiecare echipă, aleargă până la cerc, îl "îmbracă", trecând prin el întâi
piciorul stâng apoi trunchiul și capul, după care îl " dezbracă" scoțând din cerc piciorul drept. Așează cercul pe sol și revine la echipă, predă ștafeta după care trece la
coada șirului.
Jocul se continuă până participă toți jucătorii.
Câștigă echipa care termină prima.
Reguli:
Cercul va fi îmbrăcat și dezbrăcat la fel de toată echipa.
Indicații metodice:
Procedeul de îmbrăcare și dezbrăcare a cercului va fi demonstrat inainte de începerea jocului.
Variante:
Jocul se poate realiza și din formație de cerc pen tru fiecare echipă.
Dupa îmbrăcarea și dezbrăcarea cercului de către primul jucător, acesta este trecut din mână în mână pentru aceeași acțiune de fiecare jucător. Când cercul revine la
cel care a început, jocul se termină (Distanța între jucători pe cerc este o lungime de braț).Câștigă echipa care termină prima.

IV.4. Jocuri folosite în veriga „Învățarea consolidarea și sau perfecționarea deprinderilor și sau priceperilor motrice.
jocuri sportive
gimnastică acrobatică
sărituri la aparat
atletism
IV.4.1 – Jocuri folosite pentru consolidarea și perfecționarea deprinderilor de bază :
1. Alergare
„De-a prinselea”
„Șoarecele și pisica”,
Alungă-l pe al treilea
Ștafeta în zig zag
Batista
Condiții:
-Sală, teren
-O batistă
-Număr nelimitat de jucători.
Scopul:
Dezvoltarea spiritului de observație, cinstei, atenției.
Descriere
Colectivul clasei formează un cerc cu fața la centru. Un elev rămâne în afara cercului cum batista pe care o lasă țn spatele unui elev din cerc și își continuă
alergarea. Dacă elevul căruia i-a lăsat batista nu sesizeză până ajunge din nou la el schimbă locul si rolurile cu acesta.Dacă elevul a observat batista, pornește în
alergare după cel ce i-a lăsat-o, dacă îl atinge schimbă sensul alergării și revine la locul său –celălalt continuă jocul- dacă nu-l atinge continuă el jocul.
Reguli:
Elevii nu au voie să se uite la spate înainte de a fi depășiți de jucătorul din afară cercului.
Nu au voie să facă semne pentru a atrage atenția celui căruia i s-a lăsat batista.

Indicații metodice:
Dacă sunt mai mulți elevi în clasă se vor face două sau trei cercuri
Jocul se va repeta pentru ca toți elevii să participe efectiv la joc.
Ultima pereche fuge
Condiții:
-Sală sau teren
-30-40 jucători
Scopul:
Dezvoltă spiritul de orientare în spațiu, viteza de deplasare.
Descriere
Jucătorii se așează pe perechiîn coloană. În fața coloaneistă’’prinzătorul’’ cu spatele spre jucători ăi strigă’’ultima pereche fuge’’.La acest semnal jucătorii ultimei
perechi se despart și aleargă spre celălalt capăt al coloanei, unul al coloanei, unul prin stângă, altul prin dreapta pentru a se întâlni din nou în față.Dacă unul este
prins devine’’prinzător’’, iar celălalt formează pereche cu prinzătorul și se așează în fața coloanei.
Elevii vor purta pe șiruri dr.1 și 2 .Câștigă echipa care a avut cel mai mic număr de „prinși’’.
Reguli:
Elevii ferindu-se de prinzător nu vor alerga prea departe de coloană ;
Prinzătorul se deplasează numai în lateral, stânga, dreapta și înainte.
Indicații metodice:
Dacă numărul jucătorilor este mare se vor organiza două coloane.
Este necesar să se acorde puncte câștigătorilor care vor fi totalizate în finalul repetărilor jocului, pentru a stimula echipele.
Ștafeta în zig- zag
Condiții:
-Teren sau sală mare
-20-30 jucatori
-2- 4 ștafete
Descriere
Jucătorii se împart în două sau patru echipe egale ca număr; așezați pe două linii față în față la distanță de 10 metri.
Se va face numărarea în continuare așa încât pe o linie să avem numerele cu soț , iar pe cealaltă, numerele fără soț.

Fiecare număr 1 va avea o ștafetă pe carela semnalul profesorului o va transmite numărului 2 și va trece în stângaliniei respective.Numărul 2 va duce ștafeta la 3
ș.a.m.d. Când ultimul jucător a primit ștafeta ,aleargă și o dă numărului 1 .
Câștigă echipa care aduce prima ștafetă la numărul 1.
Reguli:
Jucătorii nu pleacă înainte de a primi ștafeta.
Indicații metodice:
Profesorul trebuie să urmărească atent plecarea jucătorilor și să penalizeze echipa ai căror jucători nu respectă regula de joc
Cursa în spate
Condiții:
-Sală sau teren
-20-40 de jucători
Descriere
Jucătorii pe perechi, spate în spate, înapoia unei linii trasate pe sol.Unul din elevi va fi cu fața pe direcția de deplasare, altul cu spatele .La distanța de 15-20 m se
tasează linia de sosire.
La semanlul învtătorului pereche aleargă, ținându-se de braț la nivelul coatelor îndoite, până la linia de sosire și de acolo înapoi schimbând rolurile.
Reguli:
Nu este permisă alergarea laterală
Se consideră perechea sosită când ambii jucători au trecut linia de sosire
Indicații metodice:
În funcție de vârstă se pot ține perechile de mâini la spate
Perechile se vor forma cu jucători de aceeași talie și greutate
În funcție de vârstă se poate mări sau micșora distanța de deplasare.

Alergare în cerc
Condiții:
-Sală mare sau teren;
-20-30elevi.
Descriere
Se formează o echipă de 4-6 jucători și se așeaza înapoia unei linii de plecare,în formație de cerc cu lanț de brațe, cu fața spre direcția de alergare .
La o distanță de 10-15 m de la linia de plecare se marchează cea de întrecere.
La semnal echipa aleargă pănă la linia din față și înapoi.
Reguli:
În alergare să nu se desfacă lanțul de brațe;
Linia de întoarcere trebuie depășită ca și linia de plecare la înapoiere;
Indicații metodice:
La cercuri să fie așezați cei mai buni elevi în față.
Drum lung
Descriere
Jucătorii se află în spatele liniei de plecare
În fața jucătorilor se așează țăruși sau popice în zig-zag l adistanța de 1-2 m unul de altul
La semnal primul jucător pornește ocolind în zig-zag obstacolele fără oprire la capăt, întorcându-se în același fel .
Reguli:
Jucătorii trebuie să ocolească țărușii în zig-zag
Nu au voie să dărâme sau să atingă țărușii, dar dacă au făcut-o trebuie să-i așeze la loc și să continue jocul.

2.S ritură ă
Cursa în cercuri
Alergarea în trei picioare
Undi a(cercul zbur tor)ț ă
Podul
Sare b ul ăț
Lupta cocoșilor
G sește pantofulă
Cursa în trei picioare
Condiții:
-Teren, sală;
-Batiste sfoară în număr egal cu jumătate din numărul total de jucători;
-Număr nelimitat de jucători.
Descriere
Jucătorii se împart pe perechi, își leagă piciorul din interior de al perechii.
La 10-20 m în fața liniei de plecare se trasează o linie de întoarcere.
La semnal, jucătorii aleargă pănă la linia de sosire, desfac legătura de la picioare și
se întorc atingănd perechea următoare.
Reguli:
Perechea care urmează nu pleacă pănă ce nu a fost atinsă de ambii jucători din perechea
anterioară.
Jucătorii care au ajuns la linia de întoarcere se întorc unul prin stănga și celălalt prin dreapta șirului.
Indicații metodice:
Jocul se poate complica mărind distanța sau păstrănd picioarele legale și la întoarcere.

Undița („Cercul zburător”)
Condiții:
– Teren, sală mare
– O sfoară, un săculeț cu nisip sau minge de handbal legate de un capăt al sforii.
– 10-14 jucători
Descriere
Elevii stau în cerc cu fața spre centru la distanța de 1 metru între ei.În centrul cercului este un elev care ține sfoara cu un săculeț sau cu mingea.El se învârtește pe
loc ,trecând sfoara pe sub picioarele elevilor din cerc,la aproximativ 20-30 cm deasupra solulului.Jucătorii trebuie să sară cât mai sus
Reguli:
Cine atinge sfoara trece la centrul cercului .
Indicații metodice:
La început, sfoara va fi învârtită pe sol mai încet și la o înălțime mai mică, mărindu-se treptat viteza și înălțimea.
Jucătorul din mijloc va fi schimbat după trei patru învârtiri împrejur chiar dacă nu a atins pe nimeni.
Cursa într-un picior
Condiții:
-Sală sau teren;
-Număr nelimitat de jucători.
Descriere:
Ștafetă- parcurgerea distanței prin sărituri pe un picior pănă la un punct fix, întoarcerea prin
Săritură pe celălalt picior, sau prin alergare.
Reguli:
Să nu pună piciorul jos.
Indicații metodice:
Distanța și varianta în funcție de colectiv.
Atenție asupra modului de a executa săriturile.

Ștafeta cu săritul din cerc în cerc
Condiții:
-Sală sau teren;
-Număr nelimitat de jucători.
Descriere:
În fața echipei se trasează în zig-zag 6 cercuri.Diametrul fiecărui cerc va fi aproximativ două-trei
Lungimi de talpă. Distanța dintre cercuri și între primul cerc și linia de start va fi de 1-2 m .
La semnal, primul jucător din echipă începe să sară dintr-nu cerc în altul aterizănd pe unul
sau pe două picioare. După ultimul cerc, jucătorii se întorc ocolind, evitănd cercurile, predau ștafeta următorului din echipă atingănd palma și trec apoi la spatele
șirului.
Reguli:
Un jucător nu poate porni în cursă pănă nu a primit ștafeta .
Indicații metodice:
Distanța dintre cercuri și diametrul acestora se stabilește în funcție de vărstă și gradul de pregătire al participanților.
Săritura pe două picioare în cerc
Condiții:
-Teren sală;
-Număr nelimitat de jucători.
Descriere:
În fața echipei se desenează 3-5 cercuri cu diametrul de 70cm.Distanța între ele este în funcție de posibilitățile jucătorilor.
Reguli:
Să nu fie călcată linia cercului;
Întoarcerea prin alergare pe lăngă cercuri prin dreapta.
Indicații metodice:
Distanța și numărul cercurilor se mărește potrivit cu vărsta jucătorilor.

Variante:
Parcurgerea distanței se face : prin săritură cu picioarele apropiate în cerc și depărtate în afară sau prin săritură cu ambele picioare din cerc în cerc.
Ștafeta cu coarda
Condiții:
-Curbe, teren;
-Număr nelimitat de jucători;
-2-5 corzi de sărit;
-2-5 stegulețe sau pietre.
Descriere
La o distanță de 20-30 m în fața echipei se marchează cu stegulețe sau pietre punctul de
Întoarcere.
La semnal primul jucător din echipă, care are coardă în mănă pornește sărind coarda, ocolește punctul propriu, se întoarce, predă următorului coarda și trece la
coada șirului.
Reguli:
Distanța stabilită se parcurge, atăt la dus căt și la întors cu sărituri la coardă;
Dacă un jucător se va-mpiedica în coardă, se va opri, o va descurca și apoi va pleca mai departe sărind coarda.
Indicații mtodice:
Distanța de alergare se va stabili în funcție de clasă.
Se mai poate complica prin alte procedee de săritură la coardă, pe un picior, pe două picioare sau combinat..
Podul
Condiții:
-Sală, teren;
-Număr nelimitat de jucători.

Descriere:
Jucătorii împărțiți în echipe, stau perechi în flanc căte doi ținăndu-se de mănă, la distanță de 2 pași între ei. Distanța între perechi este 4-5 pași.
La semnal jucătorii se așează în ghemuit ultima pereche ținăndu-se de mănă sare peste brațele colegilor pănă ajunge în fața unde se așează ghemuit- pornește
perechea următoare, și tot așa pănă se termină tot șirul.
Reguli:
Perechea care sare nu-și va da drumul la măini.
Indicații metodice:
Învățătorul va stabili felul în care se va face săritura.
Înălțimea la care se țin brațele va fi în funcție de vărsta jucătorilor.
Terenul săltăreț
Condiții:
-Sală sau teren;
-Număr nelimitat de jucători.
Descriere
Se împarte colectivul pe echipe egale ca număr 8-10-12 în șir căte unul înapoia liniei de plecare.
Fiecare jucător ridică un picior prin alternanță primul dreptul, al doilea stăngul ș.a . m. d . și prinde
cu brațul opus piciorului glezna din spate, iar brațul liber îl așează pe umărul celui din față.
Deplasarea se face prin sărituri succesive, la semnal pănă la linia de sosire.
Reguli:
Jucătorii nu au voie să rupă șirul în timpul deplasării sau să pună piciorul jos.
Indicații metodice:
Distanța se stabilește în funcție de vărsta jucătorilor;
Jocul se poate executa și continua în sensul invers primei deplasări.

Lupta cocoșilor
Condiții:
-Sală sau teren;
-Număr nelimitat de jucători perechi.
Descriere
Jucătorii se împart în două echipe egale ca număr. Pe sol se trasează două linii paralele la distanța de 4 m una de alta. În spatele fiecăreia se aliniază căte o echipă.
Fiecare jucător are în față un adversar.Poziția de’’luptă’’ este stând într-un picior cu brațele încrucișate la piept.
La semnal, cele două echipe se deplasează înainte în spațiul celor 4m prin sărituri pe un picior, fiecare jucător luptă cu adversarul său prin împingeri energice cu
pieptul sau umărul, ori prin fente, se caută dezechilibrarea adversarului obligăndu-l să pună al doilea picior jos.
Jucătorul care a pus al doilea picior jos este luat prizonier și de asemenea jucătorul care a fost împins înapoia liniei de atac proprii.
La al doilea semnal lupta încetează, jucătorii se retrag în spațiul lor. Se repetă încă două reprize și jucătorii care nu mai au adversar pot să ajute coechipierii luptănd
doi contra unu. Dacă este luat prizonier un jucător care la răndul său a luat prizonieri, aceștia devin lideri și participă la reprizele următoare.
După trei reprize se numără prizonierii și se continuă jocul pănă ce au rămas mai puțini
jucători.
Reguli:
De la un semnal la altul deplasarea se face numai într-un picior. Nu au voie să schimbe piciorul în timpul unei reprize.
Un jucător nu poate fi atacat decăt din față.
Indicații metodice:
Numărul reprizelor și durata se stabilește în funcție de vârsta copiilor.

Găsește pantoful
Condiții:
-Teren, sală

-Număr nelimitat de jucători.
Descriere
Jucătorii se împart pe echipe egale ca număr, așezați în șir câte unul , în spatele unei linii de plecare. La 10-15 metri se marchează a doua linie după care sunt
așezați în fața fiecărei echipe pantofii jucătorilor. Fiecare jucător rămâne într-un pantof , celălalt fiind dat la grămadă.
La semnal, primul jucător de la fiecare echipă pornește sărind într-un picior, până la linie, își caută pantoful, îl pune în picior și se întoarce la echipa sa, apoi pleacă
următorul.
Reguli:
Jucătorii, la dus, trebuie să sară într-un picior, iar la înapoiere să alerge.
Fiecare jucător trebuie să ia pantoful său.
Nu are voie să alerge neîncălțat.
Indicații metodice:
Distanța va fi stabilită în funcție de posibilitățile colectivului.
3.Aruncare
Mingea la c pitan ă
Cine arunc mai departe ă
Ra ele și vân toriiț ă
Cursa cu ochire
Atacul cet ii ăț
Cine aruncă mai departe
Condiții:
-Teren
-Număr nelimitat de jucatori.
-Mingi (corespunzător numărului de echipe)
Descriere
Pe șiruri, fiecare echipă are în față un culegător de mingi, se trasează linia de aruncare și la 8-20m, alta.
Fiecare jucător are dreptul să arunce doua mingi de oină spre linia de ochire.
Pentru fiecare minge ce depășește această linie se acordă un punct.
(Punctajul se poate mări, în funcție de numărul de metri cu care se depășește linia).

Câștigă echipa cu cel mai mare număr de puncte.
Indicații metodice:
Se vor forma echipe cu posibilități apropiate ca valoare.
Rațele și vânătorii
Condiții:
-Sală mare sau teren
-Număr nelimitat de jucatori
-O minge
Descriere
Pe teren se marchează doua cercuri concentrice, unul cu raza de 3-4m, iar celălalt de 6-7m.
Jucătorii împărțiți în două echipe egale oechipă stă în cercul mic și reprezintă ,,rațele iar
cealaltă echipă ,,vănătorii stă în afara cercului mare.
Echipa vănătorilor are mingea pe care o aruncă de la unul la celălalt, iar cănd socotește
Momentul prielnic aruncă în ,,rațe . ,,Rațele se apără prin deplasări repezi sau prin
Sărituri în interiorul cercului.
O ,,rață lovită se socotește un punct pentru echipa ,,vănătorilor. După căteva minute se
schimbă rolurile echipelor-se notează: punctele marcate și jocul continuă. Învinge echipa
care are cel mai mare număr de puncte.
Reguli:
,,Vănătorii nu au voie să depășească limitele cercului. O minge ricoșată din pămănt sau de la
un alt elev, nu se socotește punct.
Indicații metodice:
Reprizele de joc trebuie să aibă aceeași durată.
Cursa cu ochire
Condiții:
-Sală, curte
-Număr nelimitat de jucători

-Saculețe cu nisip sau mingi mici.
Descriere
Jucătorii se împart în 3-4 echipe egale ca număr care se aliniează pe șiruri în spatele unei linii.
În fața fiecărei echipe la distanță de 8-l0 pași se desenează pe pământ câte o țintă (două cercuri concentrice, cercul mare cu diametrul de 1 m , iar cercul mic cu
diametrul de 0,50 m). Primul jucător din fiecare echipă, aruncă săculețul cu nisip sau mingea în ținta din fața echipei sale. Dacă săculețul cade în cercul mic sau pe
linie, se câștigă 2 puncte, 1 punct pe sau în cercul mare. Fiecare jucător aleargă și aduce înapoi săculețul și îl dă următorului.
Echipa care termină prima câștigă 3 puncte de fiecare jucător din echipa adversă, care nu a apucat să arunce, la care se adaugă si punctele câștigate prin aruncare.
Câștigă echipa care are cel mai mare număr de puncte
Reguli
Aruncarea se face din spatele liniei.
Indicații metodice
Distanța până la țintă este în funcție de vârstă dar și de posibilitățile medii ale coechipierului.
Eliberează prizonierii
Condiții:
-Sală sau teren de sport
-Participă tot efectivul clasei
-O minge mare și o minge mică pentru fiecare elev
Scopul:
Dezvoltă spiritul de de orientare, atenția, îndemânarea.
Descriere:
Jucătorii sunt împărțiți în două echipe egale ca număr, fiecare avănd căte o minge în mănă.
Sealiniază față în față la distanță de 50-60 pași.
În fața fiecărei echipe se trasează căte o linie
Mijlocul terenului se marchează printr-un cerc, iar diametrul cercului se trasează cu o
linie cu celelalte două. În centrul cercului se așează mingea mare. La semnal, fiecare jucător
aruncă mingea în cea din centrul cercului căutănd să o deplaseze sub ploaia de mingi în terenul advers. După aruncare jucătorii își reiau mingile . Echipa care
reușește să împingă mingea în terenul advers căștigă un punct.
Reguli:
Jucătorii cănd aruncă mingea nu au voie să depășeașcă linia ;

Dacă mingea din centru a fost mișcată se repetă atacul;
Pentru fiecare minge deplasată în terenul advers, echipa căștigă un punct.
Indicații metodice:
Jocul se va repeta pentru a da satisfacție ambelor echipe.
Variantă:
Se poate juca cu bulgări de zăpadă fără a limita numărul de bulgări pe care îi aruncă un
elev și se oprește jocul la semnalul cadrului didactic.
Atacul cetății
Condiții:
-Teren sau sală mare
-Număr nelimitat de jucători
-O minge mare și câte o minge mică pentru fiecare elev, sau bulgări de zăpadă.
Descriere
Jucătorii împărțiți în două echipe egale ca număr, fie care având câte o minge în mână, se aliniază față în față, la distanță de 50- 60 pași. În fața fiecărei echipe, se
trasează câte o linie. Mijlocul terenului se marchează printr-un cerc, iar diametrul cercului se trasează cu o linie paralelă cu celelalte două. În centrul cercului se
așează mingea mare. La semnal, fiecare jucător aruncă cu mingea mi că în cea din centrul cercului cautând să o deplaseze sub "ploaia de mingi" în terenul advers.
După aruncare jucătorii își reiau mingiile.
Echipa care reușește câștigă un punct.
Reguli:
Jucătorii, când aruncă mingea, nu au voie să depășească linia.
Dacă mingea din centru nu a fost mișcată, se repetă atacul.
Pentru fiecare minge deplasată în terenul advers, echipa câștigă un punct.
Indicații metodice:
Jocul se va continua pentru a da satisfacție ambelor echipe.

IV.4.2 – Jocuri folosite pentru consolidarea și perfecționarea deprinderilor utilitar aplicative:
1.C rareăță
C rarea în diferite varianteăță
2.Târâre
Trecerea prin tunel
Ștafeta pe sub pod
Cursa târâș
Cursa târâș
Condiții:
-Sală, pajiște
-Număr nelimitat de jucători
-Bețe în funcție de numărul de jucători
Descriere
Jucătorii împărțiți în echipe egale de 6-8 elevi sunt aliniați pe șiruri în spatele unei linii de plecare. Intervalul între echipe este de 4 -5 pași. În fața fiecărei echipe,
la o distanță de 5-6m, se așează un obiect ce va trebui ocolit de jucători.
Primii elevi de la fiecare echipă pleacă târâș pe genunchi și coate, ocolește obiectul, se întoarce la echipă tot târâș, dă ștafeta următorului și trece la coada șirului
său.
Câștigă echipa care a terminat prima.
Reguli:
Jucătorii nu au voie sa plece înainte de a primi ștafeta.
Nu au voie să chimbe procedeul de târâre pe parcursul deplasării.
Indicatii metodice:
Procedeul de târâre va fi stabilit de professor.Distanța parcursă este în funcție de vârsta și pregătirea elevului.
Variante:
1) alunecare pe sol din poziția pe genunchi și sprijin pe mâini;
-în grup, deplasare înainte din poziția pe genunchi cu mâinile pe gleznele celui din fața sa;
2) deplasare înainte cu braț și picior opus din poziția sprijin ghemuit;

3) deplasare înainte din poziția pe genunchi și sprijin pe mâini pe sub aparate sau pe sub picioarele depărtate ale colegilor așezați în coloană câte unul;
4) deplasare pe coate și pe genunchi, ocolind anumite obiecte fixate pe parcurs;
-deplasare pe antebrațe și genunchi (înapoi și lateral);
5) deplasare pe genunchi și sprijin pe mâini până la un punct fix (6 m) după care ridicare și alergare înapoi- trece la coada șirului;
6) aceeași cu ocolirea obstacolelor – mingii, cercuri, popice;
7) deplasarea în grup- până, la un punct fix (5m), câștigă echipa care a ajuns prima; revenirea se face în același mod- în direcția opusă;
8) deplasare înainte prin poziția 4 labe(pe genunchi), braț și picior opus;
9) târâre liberă- trasee variate cu trecere prin alunecare peste bancă, cu târâre pe bancă,cu târâre înainte, lateral și înapoi;
10) deplasare pe antebrațe și pe vârfurile picioarelor, înainte, înapoi, lateral.
3.Escaladare
Ștafete cu obstacole
Parcursuri cu obstacole
Parcursuri cu obstacole
Condiții:
-Sală
-Număr nelimitat de jucători
-Bănci, bârne, saltele, ladă

Descriere "Sub formă de torent" , refăcând formația pe “loc schimbat", se
execută pe mai multe echipe: alergare, săritură cu atingerea unui reper înalt și trecere, prin cățărare orizontală, de la un aparat la altul.
" 4 echipe simultan, cu depașire pe parcurs" se execută la un careu cu obstacole: rostogolire înainte înghemuit pe saltea, escaladare peste lada în lățime, deplasare in
echilibru pe bârnă și mers în sprijin ghemuit de-a lungul băncii de gimnastică.
Reguli:
Elevii nu au voie să se stingherească reciproc.
Indicații metodice:
Se pot realiza numai cu elevii cls. V-VIII.
Parcursuri cu obstacole
Condiții:
-Sală, teren
-Număr nelimitat de jucători
-Aparate și obiecte.
Descriere
Urcare pe un plan incl nat cu obiecte in mina, ( borire prin saritura. in i dincime, sarituri intr-ui picior, aruncare, rostogc lire cu obiecte in bra*e esealadore.
Variantă:

Deplasare pe banca de gimnastică, fixată cu un pat la scara fixă, având mingi in brațe, deplasare laterală, la 3-4 șipci, pe scări apropiate și saritură în adâncime
( de la 50- 60 cm ) sărituri într-un picior pe distanța și rostogolire înainte în ghemuit pe salteaua în lungime (având mingiile în brațe) de la o distanță de 4m se
aruncă mingiile succesiv partenerului din echipă, care efectuează același traseu.
Reguli:
Jucătorii nu au voie să plece înainte de a primi mingiile.
Indicații metodice:
Se pot combina mai simplu, sau pot fi folosite obstacolele în alt mod.
Numărul jucătorilor în echipa sa nu va fi mai mare de 6-8 jucători.
Ștafeta cu obstacole
Condiții:
-Teren, sală
-Număr nelimitat de jucători
Descriere

Traseul – alergare 5 m, săritură peste un sanț marcat pe sol (1,5 m lățime), schimbarea direcției prin deplasare cu spatele ( întoarcere 180°) și revenire prin sărituri
pe un picior.
Reguli: În săritura sa nu se atingă liniile ce demarcă solul.
Indicații metodice:
-Să se urmărească corectitudinea execuției.
-Se vor forma câteva echipe cu numar egal de jucători,
– Se poate complica traseul și cu obstacole ce vor fi escaladate cu sprijin pe un picior.
IV.4.3 – Jocuri folosite pentru învățarea și consolidarea deprinderilor și priceperilor motrice din jocurile sportive.
Jocuri folosite pentru „ Obișnuirea cu mingea :
„Rostogolește mingea”;
„Fuga dup minge” ă
„Culegerea mingilor”;
„Lovirea popicelor”
„Mingea roat ” ă
„Mingea peste pod“
„Mingea prin tunel“
„Mingea prin lateral“, combin ri ale celor trei jocuri de mai sus; ă
„Sem natul și culesul cartofilor”, ă
jocuri cu rostogolirea mingii în suveic , ă
jocuri cu rostogolirea mingii și ocoliri de obstacole
jocuri cu transportarea mingii, a dou mingi, a mai multor mingi de diferite m rimi, ă ă
jocuri cu transportarea și rostogolirea mingii.
Aruncă mingea căpitanului și așează-te
Condiții:
-Număr nelimitat de jucători;
-Sală sau teren;

-Mingi în funcție de numărul echipelor.
Descriere:
În fața echipei se plasează un copil ,,căpitanul”, cu fața spre jucători.
La comanda de începere a jocului, căpitanul, care deține mingea, aruncă mingea primului jucător din șir, acesta o prinde, o aruncă înapoi la ,,căpitan, iar după aceea
se așează jos încrucișat.
,,Căpitanul aruncă mingea următorului și jocul continuă. După ce o primeste de la ultimul, căpitanul aruncă mingea în sus, iar copiii se ridică în picioare.
Reguli:
Dacă unul dintre copii scapă mingea, este obligat să se ducă după ea, apoi să continue jocul.
La reluarea jocului, căpitanul este schimbat cu ultimul din șir, iar fostul căpitan trece în
capătul formației.
Mingea prin tunel
Condiții:
-Sală sau teren;
-Număr nelimitat de jucători;
-Minge în funcție de numărul de echipe.
Descriere:
Efectivul este împărțit în patru echipe egale ca număr, așezate pe șiruri, în stând depărtat,
înapoia liniei de plecare.
Primul din fiecare echipă este conducătorul jocului și are în mână o minge.
La semnalul de începere a jocului primii rostogolesc mingea prin tunel spre ultimul din echipă . Acesta prinde mingea , aleargă prin dreapta șirului și se așează în
fața, cu picioarele depărtate se apleacă înainte și rostogolește mingea prin tunel.Jocul continuă astfel pănă cănd, primul copil din fiecare echipă revine în capul
șirului.
Reguli:
Dacă mingea iese afară din tunel, jucătorul pe lăngă care a ieșit aleargă după ea,se întoarce la locul său și o transmite mai departe.
Indicații metodice:
Nu se admit bruscări;
Cu cât elevii sunt mai mari, distanța dintre jucători este mai mare.

Suveica cu mingea
Condiții:
-Sală de sport sau teren;
-Număr nelimitat de jucători;
-Minge în funcție de număril echipelor.
Descriere
Efectivul clasei este împărțit în echipe egale ca număr.Fiecare echipă se așează față în față
pe două șiruri.Primii jucători din șir dețin mingea. La comanda de începere, cei care dețin
mingea o pasează primului din grupa din față, apoi fuge la coada grupei care a primit mingea.
Cel care a primit mingea o aruncă primului din șirul din față și fuge la coada șirului care
a primit mingea.
În felul acesta toți jucătorii din fiecare grupă își schimbă locurile.
Reguli:
Jucătorul care a scăpat mingea fuge după ea și continuă jocul;
Distanța între șiruri va fi de 3-4 m;
Nu se admit bruscări.
Indicații metodice:
Distanța dintre șiruri poate fi mărită sau micșorată.
Cursa pe numere, cu mingi
Condiții:
-Sală,teren
-Număr nelimitat de jucători
-Mingi de baschet corespunzător numărului de echipe
Descriere
Jucătorii se împart în echipe de 4-6 elevi așezați în șir câte unul înapoia liniei de plecare și la o distanță de o lungime de braț intre ei.Fiecare echipă se numerotează
în continuare de la primul la ultimul jucător.Jucătorii pot sta în picioare sau șezând.În fața fiecărei echipe, la 1m de linia de plecare, se marchează pe sol un cerc cu
diametrul de 50cm,în care se așează câte p minge, iar la 10-15 m mai departe, se așează un jalon.Profesorul strigă un număr, jucătorul cu numărul respectiv de la
fiecare echipă pornește în alergare prin dreapta echipei, culege mingea cu care care pornește în dribling, ocolește jalonul, se întoarce spre linia de plecare în același

mod, așează mingea în cerc și revine la locul său în formație.Jucătorul care a ajuns primul câștigă un punct pentru echipa sa.Jocul continuă, profesorul strigând „pe
sărite” toate numerele.Câștigă echipa care la sfârșitul jocului totalizează cele mai multe puncte.
Reguli:
Se aleargă numai pe partea stabilită inițial, întoarcerea făcându-se pe partea cealaltă.
Mingea trebuie așezată în cerc și nu trebuie să se rostogolească în afara acestuia.
Indicații metodice:
Vor fi strigate toate numerele.Se pot striga de două ori aceleași numere.
Se va lucra și cu mâna dreaptă și cu cea stângă.
Variantă:
Se poate fixa un traseu șerpuit printre jaloane.

– Jocuri folosite pentru Prinderea, inerea și Pasarea mingii: Ț
„Smulge mingea”
„Mingea prin porti ”, ță
„Ochește bara por ii de handbal”, ț
„Mingea în cerc”
„Cursa celor dou mingi”, ă
„Pase în cerc cu schimb de locuri”
„În linie cu c pitan”, ă
„Triunghiul alerg tor” ă
„Concurs de pase”
„Suveic cu schimb de locuri” ă
„Cursa în perechi”
„Campionii”
„Cercul campionilor”
„Mingea în stea”
„Mingea în zig-zag”
„De-a prinselea cu mingea de handbal,baschet, volei etc,”
„Prinde-l pe cel cu mingea”
„Leapșa –mingea salveaz ” ă
„Ferește capul“
„Ra ele și vân torii“ ț ă
„Mingea la c pitan“ ă
„Ap rarea cet ii“ “Leapșa cu pase“ ă ăț

„Leapșa în perechi cu pase“
„Mingea la c pitan cu ghemuire“ ă
„Cine execut mai multe pase“. ă
Mingea la căpitan
Condiții:
– Sală, teren
– Număr nelimitat de jucători
Descriere
a) pe șiruri, cu căpitani în față, se folosește mingea de oină.Căpitanul aruncă o dată, sau de două ori, fiecărui coechipier care îi trimite înapoi și după aceea trece la
coada șirului.
Câștigă echipa care termină prima.
Variantă:
Din aceeași formație,iucătorii se așează ghemuit sau șezând după ce au primit și trimis mingea.
Mingea în zig-zag
Condiții:
-Teren, sală mare
-Număr nelimitat de jucători
-Mingi (corespunzător numărului de echipe).
Descriere
Jucătorii se vor așeza pe două linii față în față la distanță de 3-4 m una de alta, având între jucătorii aceleiași linii distanță de 1m.Se trece apoi la număratoarea
jucătorilor “câte doi” din flancul drept și se continuă cu cealaltă linie.În felul acesta, jucătorii cu numărul 1 vor avea în față jucătorii cu numărul 2.Jucătorii cu același
număr formează o echipă.Jucătorii dintr-o extremă primesc câte o minge, pe care la semnal o pasează în zig-zag jucătorilor cu același număr.Când mingea ajunge la
ultimii jucători, este pasată invers pâna când ajunge la jucătorul de la care a plecat.Câștigă echipa care a terminat prima.
Reguli:
Jucătorii vor lovi mingea numai cu piciorul și în modul stabilit inițial de profesori.

Indicații metodice:
Distanța dintre jucători este variabilă în funcție de vârstă și posibilitățile copiilor.
Joc de pase în doi cu întrecere
Condiții:
-Sală sau teren
-Număr nelimitat de jucători
-Mingi de handbal (corespunzător numărului de echipe sau egal cu jumătate din efectivul de joc).
Descriere
Jucătorii se împart în două, aliniați pe două linii față în față, perechi.Distanța între cele două linii este de 3-4m.
Jucătorii de pe o linie au câte o minge pe care la semnal o pasează jucătorului pereche.Se vor realiza un număr de pase între doi jucători (5-10 pase) ,iar perechea
care termină prima câștigă.
Reguli:
Se vor efectua pase cu un singur procedeu în cadrul aceleiași întreceri.
Dacă un jucător scapă mingea, o va ridica și va continua numărătoarea.
Indicații metodice:
Acest joc se poate realiza în cadrul instruirii și pentru baschet, volei și fotbal.
Distanța între cele două linii, deci între pereți va ține cont de vârsta elevilor și pregătirea acestora.
Jocul se poate desfășura contra-timp; câștigă echipa care realizează cel mai mare număr de pase.
– Jocuri folosite pentru dribling:
“Cine execut de mai multe ori dribling pe loc și în deplasare“ “P s rile c l toare“ ă ă ă ă ă
“Suveic simpl cu dribling“; ă ă
“Ștafet cu dribling printre jaloane“ ă
“Cursa pe numere cu dribling“;
Ștafeta cu dribling în cerc
Condiții:

-Sală sau teren
-4-6 jucători la o echipă
-Mingi de baschet pentru fiecare echipă
Descriere
Jucătorii se împart în echipe egale și se așează în formații de cerc.În centrul cercului se așează un jucător.Raza cercului este de cel puțin 3-5m. La fiecare cerc se
găsește o minge la unul dintre jucători.Când se dă semnalul de începere al jocului, fiecare jucător cu mingea pornește în dribling spre centru, dă mingea jucătorului
din centru, căruia îi ia locul.Acesta pleacă în dribling spre locul de pe cerc de unde a plecat primul jucător. După ce ajunge, pasează mingea jucătorului din stânga
lui și jocul continuă până ce toți jucătorii au revenit la locurile lor, iar primul jucător are din nou mingea.
Indicații metodice:
Locul ocupat de fiecare jucător va fi marcat.

Mingea alergătoare
Condiții:
-Sală,teren
-Număr nelimitat de jucători
-Mingi pentru fiecare echipă
Descriere
Jucătorii se împart pe echipe egale ca număr, așezate înapoia unei linii de plecare.În fața fiecărei echipe se fixează la 10-15m un punct de întoarcere marcat cu un
jalon.La semnal, primul jucător de la fiecare echipă ia mingea care se găsește pe linia de plecare și pornește cu ea în dribling, ocolește jalonul, se întoarce și așează
mingea pe linia de plecare.Jocul se repetă până când toți jucătorii au executat traseul.Câștigă echipa care a terminat prima.
Reguli:
Mingea se va așeza obligatoriu pe linia de plecare.
Indicații metodice:
Distanța se stabilește în funcție de vârstă.
Se va lucra alternativ cu ambele mâini (picioare).
Dribling

La joc participă 2-3 echipe) fete sau băieți) formate din 8-10 jucători.Fiecare echipă primește câte o minge de fotbal )pentru băieți) sau handbal )pentru fete)
.Echipele sunt aranjate în coloană câte unul la un interval de 3-4 m distanță între participanți.Spațiul de joc este delimitat prin două linii paralele înaintea și la
sfârșitul coloanei.La semna, primul jucător aflat în capătul șirului coloanei.La semnal, primul jucător aflat în capătul șirului pornește în dribling printre coechipierii
aflați în spatele său băieții conducând mingea cu piciorul, iar fetele cu mâna, ocolește pe ultimul coechipier, se întoarce spre capătul șirului și predă mingea
următorului.Acesta la rândul său pornește în dribling șerpuit printre coechipieri.Câștigă echipa a cărei ultim jucător sau jucătoare străbate traseul și predă mingea
primului coechipier.
Dribling șerpuit
Condiții:
-Teren, sală mare
-4-6 elevi la o grupă
Descriere
Jucătorii se împart pe echipe și se așează în șir câte unul ca pentru ștafetă.În fața fiecărei echipe se așează pe distanță de 15-20m jaloane, la 3m unul de altul.La
semnal, primul elev de la fiecare echipă ,pornește conducând o minge pe sol în alergare ,printre obstacolele așezate pe teren ,iar după ce îl ocolește pe ultimul, se
întoarce în același mod și transmite mingea următorului.Jocul continuă până ce fiecare jucător a parcurs traseul.Câștigă echipa care a terminat prima.
Reguli:
Elevii vor conduce mingea alternativ cu ambele picioare.
Indicații metodice:
Distanța de parcurs va fi stabilită în funcție de vârsta copiilor
-Jocuri folosite pentru arunc ri ă la handbal
„Ochește bara por ii de handbal” ț
„Ochește cifrele”
„Ochește printre picioarele scaunului”
„Ochește mingea de handbal”
„Ochește col ul por ii” ț ț
„Ochește mingea medicinal ” ă
„Ștafet cu dribling și aruncare” ă
„Ochitorul dibaci”
„Ochitorii”

„Ochește inta” ț
„Cloșca își ap r puii” ă ă
„ inta vie”Ț
„Cine marcheaz mai multe goluri“, „Partizanii”, „Huștiuluc”, „Cine câștig teren” ă ă
„Cine doboar mai multe mingi”; „Minge stai”; „Cloșca își ap r puii”; „Între patru focuri”; „Fereștete de minge”; „ inta vie”; ă ă ă Ț
„Cine marcheaz mai ă
multe goluri, coșuri”; „Între dou focuri”; „Cine arunc ă ă
mai departe”; „Handbal la int ”; „Oblig -i s înscrie”; „F r greșeal ”; „Cel mai bun din zece încerc ri”; ț ă ă ă ă ă ă ă
Handbal la int ț ă
Condi ii: ț
-Sal , terenă
-Num r nelimitat de juc tori ă ă
-Mingi de handbal (4)
Descriere
Juc torii se împart în patru echipe egale ca num r, fiecare având câte o minge de handbal.Pe un perete al s lii (sau al s lii dac seă ă ă ă ă
joac în aer liber) se marcheaz o poart de handbal de dimensiuni normale.Prin patru linii verticale se împarte spa iul por ii înă ă ă ț ț
cinci compartimente,din care patru sunt egale ca l ime iar cel din mijloc e dublu.Compartimentul din mijloc se marchea ăț ză cu cifra 1,
iar cele laterale cu 2,3. Echipele sunt așezate la semicercul de nou metri, de unde vor arunca la poart alternativ.Fiecare juc tor va ă ă ă
aduce echipei puncte câte reprezint compartimentul por ii lovit cu mingea. Câștig echipa care totalizeaz cele mai multe puncte. ă ț ă ă
Reguli:
Nu este permis dep șirea liniei de nou metri. ă ă ă
Dac mingea lovește mingile desp r itoare ale compartimentelor, se acord echipei num rul de puncte corespunz toră ă ț ă ă ă
compartimentului dinspre centrul por ii. ț
Mingea nu are voie s ating p mântul înainte de a lovi peretele. ă ă ă
Indica ii metodice: ț
Jocul se poate folosi pentru perfec ionarea arunc rilor la poart . ț ă ă
Pentru avansa i, poarta poate fi împ r it în compartimente mai mici. ț ă ț ă
Huștiuluc

Condi ii: ț
-Sal , terenă
-Num r nelimitat de juc tori ă ă
-O minge de handbal
Descriere
Juc torii se împart în dou echipe egale.Mingea se așeaz la centru, iar juc torii se așeaz înapoia liniei de fund.La semnal,ă ă ă ă ă
juc torii ambelor echipe alearg spre minge. Cel care ia mingea o paseaz colegilor și încearc prin pase s ajung la linia de fundă ă ă ă ă ă
advers pentru a așeza mingea dincolo de aceasta.Adversarii se ap r și caut s intre în posesia mingii.Dac mingea este așezat ă ă ă ă ă ă ă
pe sol, se marcheaz punct și jocul se reia de la centru. ă
Reguli:
Mingea se așeaz , nu se arunc . ă ă
Indica ii metodice: ț
Dac clasa are mul i elevi și terenul este mic, se vor face patru echipe care vor juca alternativ.ă ț
Jocuri folosite pentru baschet
Aruncă la perete
Condiții:
-Sală sau teren
-Număr nelimitat de jucători
-Mingi de baschet (corespunzător numărului de echipe)
Descriere
Jucătorii se împart pe echipe egale ca număr care se așează în șiruri (câte unul) la o distanță de 3-4 m , de un perete, înapoia unei linii
marcate pe sol.Pe pe rete se desenează în fața fiecărei echipe, la înălțime de 2,40-2,60 m, un cerc cu diametrul de 1 m.
Primul jucător de la fie care echipă are o minge. La semnal, mingea trebuie aruncată în cercul de pe perete. Pentru fiecare aruncare reușită,
echipa câștigă un punct.Învinge echipa care totalizează mai repede un număr de puncte egal cu numărul jucatorilor.

Reguli:
Aruncarea se va face numai cu două mâini de la piept.
Variante:
Se poate exersa și aruncarea la coș în același mod.
Ștafeta baschetbalistului
Condiții:
-Sală cu teren de baschet (sau teren de baschet în aer liber)
-Număr nelimitat de jucători
-2 mingi de baschet.
Descriere
Jucătorii sunt împărțiți în două echipe egale și sunt așezați pe șiruri în colțurile opuse ale terenului de baschet înapoia unei linii.
Primul jucător de la fiecare echipă are o minge. La semnal, jucătorii cu mingea pornesc fiecare spre te renul din fața lui în dribling ,
ajungând în apropierea coșului, trag la coș, culeg mingea, se întorc în dribling până la linia de centru de unde pasează jucătorului
următor din echipa sa, care continuă jocul, iar el trece la coada șirului.
Câștigă echipa a cărui ultim jucător ajunge primul la locul său.

Reguli:
Nu se permite alergarea cu mingea în mână.
Indicații metodice:
Se poate marca o linie în apropierea coșului de unde să fie obligatorie aruncarea la coș
Jocuri folosite pentru fotbal
Pasa în cerc
Condi ii: ț
-Teren, sală mare
-Număr nelimit at de jucători
-Mingi (corespunzător numărului de echipe.
Descriere
Jucătorii se împart în mod egal în echipe care se așează în cercuri, având în centru un căpitan. Fiecare cerc constituie o echipă . Căpitanii au câte o minge pe care la
semnal o pasează cu piciorul drept (stâng) fiecărui jucător de pe linia cercului. Câștigă echipa ca re termină prima pasarea mingii de către toți jucătorii. Când
mingea revine de la ultimul jucător de pe cercc la căpitan, acesta ridică mingea în sus.

Reguli:
Se va urmari ca toți jucătorii să primească mingea.
Indicații metodice:
La repetarea jocului, se va schimba piciorul de execuție.
Jocuri folosite pentru volei.
Mingea deasupra cercului
Condiții:
-Teren sau sală
-Număr nelimitat de jucători
-Mingi de volei.
Descriere
Jucătorii se împart pe echipe egale ca număr și se așează în flanc câte unul înapoia unei linii de plecare. Pe sol, la distanță de 3 m se marchează câte un cerc cu
diametrul de 50 cm în care se așează primul jucător de la fiecare echipă.
La semnal, jucătorii din cerc care au câte o minge de volei, o pasează înalt deasupra capului și apoi pleacă la “coada” șirului. Jucătorul următor aleargă în cerc (în
timp ce mingea zboară) și efectuează aceeași pasă deasupra capului; jocul continuă astfel până când toți jucătorii au fost în cerc și revin la locul lor iar mingea ajunge
din nou în posesia primului jucător din cerc.
Câștigă echipa care termină prima.
Reguli:
Pentru fiecare minge cazută sau prinsă se penalizează cu 1 punct.

Indicații metodice:
La început se va da “joc câștigător” echipei care nu are penalizări sau are mai puține.
Jocul se organizează cu colective mai avansate.
Ștafeta cu elemente de volei
Condiții:
-Sală,teren
-Mingi de volei
Descriere
Jucătorii se împart pe echipe egale ca număr.Fiecare echipă are două șiruri.În fața fiecărei echipe,la 10-15m distanță se pune un jalon.La semnal, primii doi jucători
de la fiecare echipă pornesc efectuând pase și revin în același mod la echipă, pasând mingea perechii următoare.Câștigă echipa care termină prima.
Reguli:
Pentru fiecare minge căzută sau prinsă, echipa este penalizată cu un punct.
Indicații metodice:
Jocul se poate face cu elevii care au însușită deprinderea de pasare corectă a mingii.
3.4.4 – Jocuri folosite pentru învățarea și consolidarea deprinderilor și priceperilor motrice din gimnastică acrobatică și sărituri
“Armonica”
Pe echipe se execută trecerea cât mai rapidă din stand, în sprijin ghemuit cu aruncarea palmelor pe sol și invers din sprijin ghemuit revenire în stand cu bătaia
palmelor sus.
“Leagănul”
Pe echipe, se execută rulare înapoi pe spate din sprijin ghemuit în culcat cu genunchii îndoiți și revenire.
“Roaba în doi”
Pe perechi, un executant în sprijin culcat se deplasează numai în mâini, fiind transportat de partener care îl susține de coapse.

“Barza într-un picior”
Mai mulți executanți stând într-un picior cu ducerea celuilalt genunchi la piept și apucare de gleznă, încearcă să mențină această poziție cât mai mult timp, fără
deplasarea piciorului de susținere.
“Morișca”
Doi jucători față în față, la capetele saltelei (în lungime).Simultan se execută, la un capăt rostogolire înainte în ghemuit, iar la capătul opus săritură înaltă peste
partener cu picioarele depărtate.Apoi , prin întoarcere rapida la 180’, din nou față în față se repetă execițiul precedent, cu rolurile schimbate și tot așa în continuare,
sub formă de concurs , pentru coordonarea acțiunilor cu partenerul de joc față de alte perechi de execuție.
„Atinge-mă”
Jucătorii, numerotați în ordine, stau în cerc în jurul lăzii de gimnastică (sau calului).
Conducătorul jocului indică pe unul din participanți, care nu se urcă în picioare pe aparat.
Acesta are dreptul ca prin coborâre cu săritură în adâncime, în partea opusă față de locul unde apare alt jucător strigă pentru a-l atinge, să revină neatins în cerc
printre ceilalți jucători.Dacă reușește, următorul îi ia locul pe aparat.Dacă din contră este atins, cel de pe aparat continuă să rămână în acest rol.
„Săritură laterală”
La aparatul de sărit, cal sau ladă așezat în lățime, se execută în torent săritură prin sprijin lateral și aterizare cu spatele spre aparat, refăcându-se formația în partea
opusă.
„Torente de sărituri”
Două echipe stau alăturate cu fața spre o ladă sau cal, având executanții în coloană. Se execută sub formă de torent, săritură în sprijin ghemuit și coborâre directă în
partea opusă, refăcându-se formația cât mai repede.
3.5. În veriga a șasea a lecției„Dezvoltarea educarea calităților motrice forța sau rezistența”
3.5.1 Jocuri pentru dezvoltarea for ei; ț

„Cursa într-un picior”
„Cal și c l re ” ă ă ț
„Mingea la c pitan” cu minge medicinal ă ă
Împinge-l(trage-l) din cerc
Roaba
Cursa într-un picior
Condiții:
-Sală sau teren;

-Număr nelimitat de jucători.
Descriere
Ștafetă- parcurgerea distanței prin sărituri pe un picior pănă la un punct fix, întoarcerea prin
săritură pe celălalt picior, sau prin alergare.
Reguli:
Să nu pună piciorul jos.
Indicații metodice:
Distanța și varianta în funcție de colectiv.
Atenție asupra modului de a executa săriturile.
Lupta cocoșilor
Condiții:
-Sală sau teren;
-Număr nelimitat de jucători perechi.
Descriere:
Jucătorii se împart în două echipe egale ca număr. Pe sol se trasează două linii paralele la distanța de 4 m una de alta. În spatele fiecăreia se aliniază căte o echipă.
Fiecare jucător are în față un adversar. Poziția de’’luptă’’ este stând într-un picior cu brațele încrucișate la piept.
La semnal, cele două echipe se deplasează înainte în spațiul celor 4m prin sărituri pe un picior, fiecare jucător luptă cu adversarul său prin împingeri energice cu
pieptul sau umărul, ori prin fente, se caută dezechilibrarea adversarului obligăndu-l să pună al doilea picior jos.
Jucătorul care a pus al doilea picior jos este luat prizonier și de asemenea jucătorul care a fost împins înapoia liniei de atac proprii.
La al doilea semnal lupta încetează, jucătorii se retrag în spațiul lor. Se repetă încă două reprize și jucătorii care nu mai au adversar pot să ajute coechipierii luptănd
doi contra unu. Dacă este luat prizonier un jucător care la răndul său a luat prizonieri, aceștia devin lideri și participă la reprizele următoare.
După trei reprize se numără prizonierii și se continuă jocul pănă ce au rămas mai puțini
jucători.
Reguli:
De la un semnal la altul deplasarea se face numai într-un picior. Nu au voie să schimbe piciorul în timpul unei reprize.
Un jucător nu poate fi atacat decăt din față.

Indicații metodice:
Numărul reprizelor și durata se stabilește în funcție de vărsta copiilor.
Joc de întrecere cu pasarea mingii medicinale
Condiții:
-Sală sau teren
-Număr nelimitat de jucători
-Mingi medicinale (corespunzător numărului de echipe)
Descriere
Formația de lucru: pe șiruri înapoia unei linii de plecare, ca pentru ștafetă.
În fața fiecărei echipe, la distanță de 2 m, se așează un jucător "căpitan" care primește o minge medicinală. La semnal, "căpitanii" aruncă mingea primului jucător
din echipele respective care o prind și apoi o aruncă la "căpitani", după care trec la coada șirului.Jocul continuă până când toți jucătorii au primit și pasat
mingea.Câștigă echipa care termină prima.
Reguli:
Jocul se încheie când ultimul jucător a trecut “la coada șirului”.
Indicații metodice:
Distanța de aruncare și prindere este ca și greutatea mingii în funcție de vârsta copiilor.
Împinge-l din cerc
Condiții:
-Sală sau teren
-Număr nelimitat de jucători
Descriere

Jucătorii se împart în două echipe egale ca număr ,care se aliniază fiecare pe o linie la o distanță de 5-6m una de alta.Jucătorii fiind așezați în această formație, se
numără câte trei, formând în cadrul fiecărei echipe grupe de câte trei jucători.
În interiorul culoarului dintre echipe, se delimitează pentru fiecare grupă de trei, cîte un cerc cu diametrul de 0,5m.
Jocul se desfășoară sub forma unei lupte de tracțiune împingere între perechi, pe grupe.Lupa începe cu jucătorii care poartă numărul „1” din toate grupele, care
înaintează spre cercul din fața lor și se apucă de mâini rămânând cu picioarele în afara cercului.La comandă,fiecare jucător caută să-și tragă adversarul în cerc.În caz
de nereușită a unui jucător, acesta aduce un punct echipei care
Câștigă echipa care realizează mai multe puncte.
Reguli:
Jucătorul care a pășit în cerc chiar cu un singur picior,este învins.
În timpul luptei se pot executa deplasări în jurul cercului, fără a da drumul mâinilor.Se poate lupta și numai cu o mână.
Indicații metodice:
Forțele jucătorilor trebuie să fie aproximativ egale .
Diametrul cercului poate fi modificat, ținându-se seama de înălțimea jucătorilor.
Joc de întrecere cu transportul colegului
în trei și în patru
Condiții:
-Sală sau teren
-Număr nelimitat de jucători.
Descriere
Jucătorii se împart în echipe care se așează în flanc câte trei în spatele unei linii de plecare. L a semnal, câte doi jucători de la fiecare echip ă formează prinzându-se
de mâini un scăunel pe care se așează al treilea jucător și pornesc în alergare până la punctul de întoarcere situate la 10-15m în fața fiecărei echipe,după care se întorc
la loc și jocul continuă cu alt grup de trei jucători.Câștigă echipa care termină prima.
Reguli:
Jucătorii nu au voie să plece în cursă înainte ca ceilalți să treacă linia de plecare.
Indicații metodice:
Scaunul se poate forma prin apucarea ambelor mâini sau numai câte una.

Tracțiunea cu frânghia
Condiții:
-Sală sau teren
-Număr nelimitat de jucători
-O frânghie lunga de 10-12 m
Descriere
Jucătorii, împărțiti pe două echipe de câte 6-10 jucători, se așează prin flanc câte unul, față în față.
Pe sol se trasează o linie care va despărți cele două echipe. Fiecare echipă va prinde un capăt al frânghiei, jucătorii fiind așezați în zig-zag (deoparte și de alta a
frânghiei) apucă fiecare de frânghie, la semnalul de începere al jocului. La jumătatea frânghiei se leagă o eșarfă și de la aceasta, într-o parte și alta a frânghiei se
stabilește un alt semn la distanță de 1-1,5 m de la care se așează primul jucător al echipei.
La comanda "pregatiți" fiecare jucător apucă frânghia cu ambele mâini, o ridică la înălțimea șoldului și o ține întinsă, cât pentru tracțiune. La semna lul „trageți",
jucătorii caută să tragă echipa adversă dincolo de linia de centru.
Reguli:
Se vor respecta cei doi timpi de comandă; ulti mul jucător nu are voie să-și înfășoare capătul frânghiei în jurul trunchiului sau să-1 fixeze cu picioarele.
Indicații metodice:
Vor fi așezați în față jucătorii cei mai puternici; numărul jucătorilor în echipe este în funcție de lungimea frânghiei .
Când numărul jucătorilor nu permite angajarea lor integrală, în joc se vor forma serii și se va face o întrecere finală.
3.5.2 Jocuri pentru dezvoltarea rezisten ei; ț
“Huștiuluc”,

Huștiuluc
Condiții:
-Sală,teren
-Număr nelimitat de jucători
-O minge de handbal
Descriere
Participanții la joc sunt dispuși pe liniile de fund ale unui teren de joc dreptunghiular cu laturile de 3×10 m.În centru terenului de joc se află o minge de volei, fotbal
sau handbal. La semnal, jucătorii ambelor echipe pornesc în alergare spre centrul terenului de joc, încercând să intre în posesia mingii.Jucătorii echipei care intră în
posesia mingii încep să o paseze de la unul la altul și să se deplaseze spre linia de fund al echipei adverse, încearcă s-o depună cu mâna pe linie sau în spatele liniei.
Reușita aduce un punct echipei sale.Câștigă echipa care totalizează cel mai mare număr de puncte.
Reguli:
Mingea se așează,nu se aruncă.
Nu se vor admite brutalități.
Indicații metodice:
Mingea poate fi pasată cu capul, cu piciorul, cu mâinile sau pieptul; cei care înaintează cu mingea pot fi opriți prin „ placaj’’, pot fi luați în brațe, agățați cu mâini;
sunt interzise piedica și loviturile.

VIII.CURRICULUM LA DECIZIA ȘCOLII ÎN EDUCAȚIA FIZICĂ ȘCOLARĂ
8.1 Învățământul primar și gimnazial
1.Curriculum aprofundat
– se aplică numai la disciplinele care, în planul – cadru de învățământ în vigoare, au prevazută plaja orară ( număr minim și număr maxim de ore pe
săptămână);
– se realizează în limita numărului maxim de ore prevăzut în plaja orară a disciplinei vizate, numai în locuri de recuperare, pentru clasele/ grupele de elevi
care nu reușesc să atingă nivelul minimal al obiectivelor prevăzute de programa în anii anteriori;
– urmărește aprofundarea obiectivelor de referintă ale disiplinelor din trunchiul comun, prin diversificarea activităților de învățare, în limita numărului
maxim de ore prevăzut în plaja orară a unei discipline.
Caracteristici ale programei Regim orarNotare în catalog
Programa pentru trunchiul comun, în limita numărului maxim de ore din
plaja orară prevăzuta în planul -cadruSe alocă din
plaja orară a
discilpineiAceeași rubrică din
catalog cu
disciplina sursă
2.Curriculum extins
– se aplică numai la disciplinele care, în planul- cadru de învățământ în vigoare, au prevazută plaja orară ( număr minim și maxim de ore pe săptămână);
-se realizează în limita numărului maxim de ore prevăzut în plaja ora a disciplinei vizate;
-urmărește extinderea obiectivelor cadru si a conținuturilor din programa de trunchi comun, prin obiectivele de referintă și unitățile de conținut marcate cu
asterisc ( *) în programa scolară în vigoare;
-presupune parcurgerea programei în întregime(inclusiv a elementelor marcate cu asterisc).
Caracteristici ale programei Regim orarNotare în catalog
Obiectivele de referintă și conținuturile notate cu asterisc, (*)din
programa școlară a disciplinei vizate, în limita numărului maxim de ore
din plaja orară prevăzută în planul- cadruSe alocă din
plaja orară a
discilpineiAceeași rubrică din
catalog cu
disciplina sursă

3.Opțional la nivelul disciplinei
-constă fie din activități/ module/ proiecte care nu sunt incluse in programa școlară națională, fie dintr-o disciplină care nu este prevazută ca atare în planul-
cadru sau care nu apare la o anumită clasă/ ciclu curricular.
Caracteristici ale programei Regim orarNotare în catalog
Noi obiective de referintă și noi conținuturi, altele decat cele din
programa de trunchi comun a discilplinei.Se alocă de la
Discipline
optionaleRubrică nouă în
catalog
4.Opțional la nivelul ariei curriculare
– presupune alegerea unei teme care implica cel putin doua discipline din aceeasi arie curriculară; în acest caz, pornind de la obiectivele- cadru ale
disciplinelor, vor fi formulate noi obiective de referintă, din perspectiva temei pentru care s-a optat.
Caracteristici ale programei Regim orarNotare în catalog
Noi obiective de referintă și noi conținuturi complexe(noutatea este
definite față de programele disciplinelor de trunchi comun implicate în
integrare}.Se aloca de la
Discipline
opționaleRubrică noua în
catalog
5. Opțional la nivelul mai multor arii curriculare
Presupune alegerea unei teme care implică cel putin două discipline aparținând unor arii curriculare diferite; în acest caz, informațiile cu care elevii vor opera
au un caracter complex și, ca atare, permit dobândirea de achiziții cognitive de tipul generalizării, al transferului etc.
Caracteristici ale programei Regim orarNotare în catalog
Noi obiective de referintă și noi conținuturi complexe(noutatea este
definită față de programele disciplinelor de trunchi comun implicate în
integrare}.Se alocaăde
la Discipline
opționaleRubrică nouă în
catalog
8.2 Învătământul liceal
1.Curriculum aprofundat
– este derivat din oricare din disciplinele studiate în trunchiul comun și/ sau în curriculumul diferențiat, urmărind aprofundarea competențelor specifice ale
disciplinei vizate, prin noi unități de conținut.

Caracteristici ale programei Regim orarNotare în catalog
Aceleași competențe specifice- ca și în programa scolară în vigoare.
Noi conținuturi- cele notate cu asterisc(*) în programa școlară în sau
altele.Se alocă din
CDS.Aceeași rubrica din
catalog cu
disciplina sursă.
2.Curriculum extins
– este derivat din oricare dintre disciplinele studiate în trunchiul comun și/ sau în curriculumul diferentiat, urmarind extinderea competențelor generale ale
disciplinei, prin noi competențe specifice corelate cu noi conținuturi.
Caracteristici ale programei Regim orarNotare în catalog
Noi competențe specifice și noi conținuturi, corelate cu acelea ale
programei de trunchi comun și / sau ale celei de curriculum diferențiatSe alocă din
CDS.Rubrică nouă în
catalog
3. Opțional ca disciplină nouă
– introduce un obiect de studiu , în afara celor prevăzute în trunchiul comun și/ sau în curriculumul diferențiat pentru un anumit profil/ pentru o anumită
specializare.
Caracteristici ale programei Regim orarNotare în catalog
Noi competențe specifice și noi conținuturi, altele decât cele ale
programelor pentru diciplinele prevăzute în planul- cadruSe alocă din
CDS.Rubrică nouă în
catalog
4. Opțional integrat
– introduce , ca obiect de studiu, o nouă disciplină, structurată în jurul unei teme integratoare pentru o anumită arie curriculară sau pentru mai multe arii
curriculare.
Caracteristici ale programei Regim orarNotare in catalog
Noi competențe specifice- complexe, integrative.
Noi conținuturi- interdisciplinare.Se alocă din
CDSRubrică nouă în
catalog
8.3 Programa de opțional
Programa de opțional va fi realizată după modelul programelor de trunchi comun și va cuprinde:

-Argumentul va conține maxim o pagina în care se motivează cursul propus: nevoia elevilor, ale comunitatii locale, formarea unor competente de transfer
etc.
-Obiectivele de referinta/competențe specifice vor fi redactate după modelul celor din programa natională a materiilor de trunchi comun), dar nu vor fi
reluari ale acestora.
Obiectivele de referintă sunt corect formulate dacă enunțurile sale răspund la întrebarea
„ ce poate sa facă elevul?”. O programă de opțional va conține 5-6 obiective de referință.
-Activități de învățare care sunt exemple pentru evidențierea modului în care se anticipeează rezolcarea obiectivelor
-Conținuturile cuprind informațiile pe care opționalul le propune ca bază de operare pentru formarea capacităților vizate de obiective. Informațiile din lista
opționalului vor fi considerate ca un mijloc pentru formarea intelectuală.
-Modalități de evaluare – vor fi prezentate tipurile de probe de control care se potrivesc opționalului propus.La educație fizică acestea pot fi practice și
teoretice (noțiuni de regulament,terminologie,etc).
-Bibliografie programa de opțional trebuie să conțină și bibliografie.
Opționalul prevăzut pentru un nivel de școlaritate sau un ciclu curricular, este necesar să aibă definite și obiectivele cadru din care se deduc obiectivele de referintă
pentru fiecare an de studiu. În aceactă situație se redactează câte o programă pentru fiecare an de studiu
Programa de opțional este avizată obligatoriu de inspectorul de specialitate pentru educație fizică și sport, după aprobarea ei în Consiliul de administrație al unității
școlare.
Avizarea programei se face păna la o dată stabilită de inspectoratul școlarjudețean/alMunicipiului București ,dar nu mai tărziu de începutul anului școlar pentru care
este propus opționalu
8.4 Măsuri pentru creșterea șanselor de acordare a orelor din C.D.S.. la educație fizică
Orele din curriculum la decizia școliii sunt din păcate atribuite, neținandu-se cont de opțiunea individuală a elevului, ele fiind dirijate în scopul întregirii
diferitelor norme didactice.
Având în vedere numarul limitat de ore opționale prevăzute în planul de învățământ, numarul de ore maxim afectat unei clase și concurența cu celelate
discipline de învățământ care solicită atribuirea acestor ore, obținerea lor de către profesorul de educație fizica este determinată de:
Calitatea procesului didactic realizat în orele de trunchi comun;
Promovarea unei relații profesor- elev bazată pe colaborare și respect reciproc;
Dotarea materială corespunzătoare, a bazei sportive;
Asigurarea unui sistem competițional intern de durată;
Lărgirea ariei de specializare a profesorilor pentru a respecta opțiunile reale ale elevilor;
Popularizarea în rândul elevilor și părinților a ofertei educaționale a catedrei;
Programarea stabilă a orelor în așa fel încât să nu se suprapună cu alte activitați pe același spațiu al bazei sportive;

Participarea la cat mai multe competiții.
IX.ANSAMBLUL SPORTIV ȘI ORELE PENTRU PREGATIREA
FORMAȚIILOR REPREZENTATIVE
Ansamblul sportiv- formă de activitate extracurriculară care se regăsește în planurile de învătământ atât la nivelul invătământului gimnazial, cât și
la cel liceal , exprimată sub mai mai multe formulări.
La învățământul gimnazial , orele de ansamblu sportiv sunt reglementate prin Ordinul 3638/2001 cu privire la aplicarea planului – cadru de
învățământ, Art.6(2) “În învățământul general se pot organiza activități de ansamblu coral și de ansamblu sportiv în afara orarului zilnic si în zilele de sâmbătă.
Aceste activități pot fi incluse în norma profesorului, cu câte o oră pe săptămână, pentru fiecare grupă.”
Ora de ansamblu sportiv nu intră în schema orară a clasei/ claselor , fiind o activitate destinată practicării sportului la care pot participa elevii din
mai multe clase, acceptați pe baza unor criterii stabilite pentru fiecare disciplină sportivă la nivelul catedrei. De regulă sunt acordate 4 ore de ansamblu sportiv,
având ca element de orientare opțiunile majore ale elevilor , tradiția școlii și intențiile catedrei de a participa la anumite ramuri de sport în campionatele interșcolare.
Profesorul va prezenta la secretariatul școlii un tabel cuprinzând compoziția nominală a elevilor care participă la ora de ansamblu sportiv ca
document doveditor, pentru normarea profesorului cu asemenea ore.
Conținutul procesului de instruire este axat realizarea la dimensiuni restrânse a principalilor factori ai antrenamentului sportiv la nivel de începători.
Ora de ansamblu sportiv participă și se înscrie în orarul școlii și în condică, imediat după încheierea orarului zilnic al elevilor.
La învățământul liceal, prin Ordinul M.EdC nr. 5718/ 22.12.2005 cu privire la aprobarea planurilor cadru de învățământ pentru ciclul superior al
liceului, se prevăd reglementări clare cu privire la posibilatatea de acordare a orelor de ansamblu sportive și a orelor pentru constituirea și pregătirea formațiilor
sportive reprezentative, formulate dupa cum urmează:
Art.2(1).”La solicitarea scrisă a elevilor, din învățământul liceal, la filiera teoretică tehnologică și vocațională, exceptând specializările din
cadrul profilului sportiv, se pot organiza ansambluri sportive. Ansamblurile sportive se desfășoară pe grupe cu câte o oră pe săptămână, în afara orarului
zilnic. Aceste activități sunt incluse în norma didactică a profesorului si se consemnează în condică.”
(2)”Fiecare grupă prevăzută în alin. (1) va fi alcătuită din minimum 15 și maximum 30 de elevi proveniți din una sau mai multe clase.”
Art.22(1). “ Pentru constituirea și pregătirea formațiilor sportive reprezentative ale școlilor participante la competițiile interșcolare se poate
aloca, în afara orarului zilnic, în funcție de resursele materiale și umane ale unității de învățământ, un număr de două ore pe sămptămână pentru formația
sportivă pe școală. Aceste ore intră în norma didactică a profesorului și se înregistrează în condică.”
(2)”Organizarea și pregătirea formațiilor sportive se realizează după cum urmează:
(a) toți elevii participanți la formațiile sportive reprezentative ale liceului vor fi selecționați pe baza unor probe de aptitudini, elaborate de către
catedrele de specialitate;

(b) numărul formațiilor sportive ale liceului și constituirea acestora se aprobă de către Consiliul de administrație al unității de învățământ, la
propunerea cadrelor didactice de educție fizică și sport;
(c) pregătirea formațiilor sportive ale liceului se desfășoară în afara orarului zilnic, câte două ore pe săptămână.”
Art.23.”Pentru activitățile sportive prevăzute la Art.21și 22 se pot aloca în norma didactică a profesorului cel mult patru ore/ săptămână .”
La ora de ansamblu sportiv , elevii pot practica discipline sportive de care sunt interesați (și pentru care există condiții de practicare în liceu), cât și alte
tipuri de activități orientate către îmbunătățirea condiției fizice sau a esteticii corporale, cum ar fi de exemplu realizarea unor programe de gimnastică aerobică,
programe de fitness, programe tip culturism etc.. Acceptarea elevilor care participă la aceste tipuri de activități se face în principiu după criterii opționale (sportive)
stabilite la nivelul catedrei. Obiectivele acestor activități nu sunt orientate spre obținerea de performanțe sportive , în acest scop având la dispoziție alte forme
de organizare în liceu, ca de exemplu orele pentru pregătirea formațiilor reprezentative.
Activitatea de planificare se realizează prin elaborarea de programe specifice activității activităților pentru care au optat elevii /grupele de elevi.
Pe parcursul activității, elevii vor fi inițiați pentru verificarea adaptării organismului la efort, aplicând metoda pulsometriei, urmată de formularea ,
după caz, a unor recomandări de menținere/ modificare a încărcăturii sau a duratei de lucru. Evaluarea nivelului de realizare a progreselor obținute se realizează prin
instrumente de evaluare recomandate de profesor, dar care nu se finalizează cu notare. Ora de ansamblu sportiv se înscrie în orarul școlii și în condică, imediat după
încheierea orarului zilnic al elevilor.
Un tabel cu elevii participanți se înaintează la secretariatul liceului pentru fiecare grupă constituită, ca formă de justificare a normării cadrului
didactic.
Ora de ansamblu sportiv se înscrie în condica de prezență, iar frecvența elevilor care participă la orele de ansamblu sportiv se înregistrează în caietul
profesorului.

Orele pentru pregătirea formațiilor reprezentative .
Aceste ore sunt acordate în regim de C.D.Ș. de către Consiliul de administrație al liceului. Pentru acordarea acestor ore ,Scarlat(2006),prezintă
următoarele etape :
-dezbaterea în catedră și stabilirea strategiei de participare la sistemele competiționale interșcolare, repartizând pentru fiecare profesor 1-2
discipline sportive pentru care are disponibilități profesionale și pe care le va pregăti și prezenta în competiții. Pentru această activitate se vor
aloca 2 ore săptămânal, pentru o formație;
-înaintarea unei solicitări scrise către Consiliul de administrație, cuprinzând propunerile argumentate ale catedrei;
-elaborarea criteriilor de selecție specifice pentru fiecare disciplină sportivă;
-popularizarea inițiativei catedrei în rândul elevilor și organizarea la începutul fiecărui an școlar a unui campionat interclase (sistem
eliminatoriu)ca o formă suplimentară de selecție;
-programarea stabilă pe baza sportivă a școlii a două poziții de antrenament săptămânal, după orele de curs și cuprinderea lor în orarul școlii și
condica profesorilor;
-stabilirea de către fiecare profesor (de exemplu la jocuri sportive) a modelului de joc și de instruire și elaborarea unei planificări adecvate;
-asigurarea cu materiale sportive care să permită realizarea unei instruiri intensive;
-realizarea unui proces de antrenament similar ce cel pentru grupele de avansați din cluburile sportive școlare;

X. DOSARULUI COMISIEI METODICE
Conform art.35 din noul Regulament de organizare și funcționare a unităților de invățământ preuniversitar ( R.O.F.), cadrele/ comisiile metodice se
constituie din minimum 4 membri, pe discipline de studiu, pe discipline inrudite sau pe arii curriculare.

Șeful de catedră/ comisiei metodice coordoneaza activitățile acesteia ( așa cum reies din R.O.F) și răspunde în fața directorului și a inspectorului de specialitate
de activitatea profesională a membrilor catedrei. Ca urmare, după director și director adjunct, șeful de catedră/ comisie metodică are un rol decisiv în realizarea unei
activități didactice de calitate.
De aceea, pentru a asigura o coordonare optima la cest nivel managerial, consideram necesare si utile:
•Elaborarea de catre director a fișei postului pentru șeful de catedră/ comisie metodică;
•Existența unui portofoliu minimal al acestuia;
•Instrumente de lucru care să organizeze și să simplifice activitatea managerială la acest nivel
1. PORTOFOLIUL SEFULUI DE CATEDRĂ/ COMISIE METODICĂ/
DOCUMENTE MANAGERIALE LA NIVELUL CATEDREI/ COMISIEI METODICE

Propunem structura portofoiului sefului de catedră/ comisie metodică pe urmatoarele secțiuni:
A.REGISTRUL CATEDREI:
a)DOCUMENTE ADMINISTRATIVE:
•Tabel nominal cu componența catedrei de specialitate/ comisiei metodice ( date personale, studii, vechime, grad didactic, ultimul curs de
perfecționare – nr. ore, nr. credite ;
•Orarul membrilor catedrei

•Incadrarea membrilor catedrei
•Repartizarea sarcinilor pe fiecare membru al catedrei
•Temetica sedințelor de catedră
•Responsabilitatile membrilor catedrei
•Fișa postului șefului de catedră
b)DOCUMENTE MANAGERIALE:
•Analiza SWOT la nivelul catedrei
•Planul managerial la nivelul catedrei
•Raport de analiza a activitatii ( semestrial si anual)
•Planuri de imbunătățire a activității
c)COMPONENTA OPERAȚIONALĂ:
•Planificarea calendaristică
•Proiecte didactice – schița lecției
•
d) COMPONENTA EXTRACURRICULAR : Ă
•Calendarul sportive competi țional ONSS
•Programul de pregătire pentru echipele reprezentatieve
•Evidența participării la competiții
•Catalogul grupei
•Sesiuni de referate și comunicări
•Participări ale membrilor catedrei la programe și proiecte
e)PERFECȚIONARE / FORMARE CONTINUĂ:
•Oferta de formare la nivel local sau regional
•Tematici de perfecționare la nivelul catedrei sau ariei curriculare
•Table nominal cu personalul didactic care urmează cursuri de dezvoltare profesională și / sau formare continuă
B.REGISTRUL DE PROCESE VERBALE al catedrei/ comisiei metodice ( se încheie un proces verbal în timpul fiecărei sedințe, înregistrându-se cât mai
fidel desfășurarea activității);
C.DOSARUL CU ANEXE:
•Evidența normelor și probelor de control
•Situatii statistice privind rezultatele competiționale
•Materiale prezentate de profesori la sesiuni de comunicări și referate

SCOALA…………………………
ADRESA…………………………
TELEFON……………………….
COMPONENȚA CATEDREI DE EDUCAȚIE FIZICĂ
AN SCOLAR 2008-2009
Nr.
crtNumele si prenumele
(titular/ suplinitor)Facult.
Absolvită
( anul)Vechime
în învăț.Gr.
Didactic
( anul
obț.)Cursuri
Perfecționare
(anul/ cursul/
nr. Credite)Cursuri
formare
(anul/
cursul)ÎNCADRARE Telefon
Scoala/
acasaResponsabilități
în cadrul comisiei
metodice la nivel de
sectorTr. comunAns.
sporti
vCDS
I-
IVV
VIIIIX
XII
ÎNSCRIERI COMPETIȚII
Nr.crt NUMELE SI PRENUMELE COMPETȚIA SPORTIVĂ CATEGORIA DE VARSTĂ
SI SEX
UNITATEA ȘCOLARĂ…………………….
AN SCOLAR 2008-2009

REPARTIZAREA SARCINILOR PE MEMBRII COMISIEI METODICE
1.GHEORGHE V. :
-proiectarea didactică clasele IX – XII; SAM I,II, AN III completare:
-evidența caietului comisiei metodice;
-participă in ONSS, cu : volei fete; handbal băieți ; sport aerobic.
2.POPESCU M. :
-întocmește dosarul cu competiții interne; ONSS; terțe.
-înrocmeste regulamentele de desfasurare a campionatelor intene pe ramuri de sport;
-participă în ONSS, cu: baschet fete; handbal fete; tenis de masa;
3.ANTON F. :
-întocmește dosarul cu normative;
-participă în ONSS, cu: volei baieți; baschet baieți; fotbal;
-rapunde de pregatirea și organizarea “ Balului bobocilor”
NOTA: TOȚI MEMBRII COMISIEI, RASPUND DE MODUL ÎN CARE SE DESFASOARĂ CAMPIONATUL INTERN( LA CEL PUȚIN TREI RAMURI DE
SPORT) ȘI DE COMPETIȚIILE LA NIVEL DE SECTOR SI MUNICIPIU LA CARE PARTICIPĂ
MEMBRII CATEDREI:
GHEORGHE V.
POPESCU M.
ANTON F

SECTOR …………………
UNITATEA ȘCOLARĂ…………………….
AN SCOLAR 2008/2009
ASOCIAȚIA SPORTIVĂ ȘCOLARĂ
Numele
Asociației
Sportive
școlareSediul/
adresaTelefon/
faxActul de
constituire/
Numar și
dataDaca are
personalitate
juridică:
DA/NU Cotizație
sportivă:
DA/NUCont;
DA/NUPreședintele ASS
-nume;
-prenume;
-profesor;
elev;
directorNr.
Membrii
ASS

Șef catedră,
UNITATEA ȘCOLARĂ…………………….
VIZA DIRECTOR:
AN SCOLAR 2008/2009
TEMATICA ȘEDINȚELOR DE CATEDRĂ
SEMESTRUL I
1. REORGANIZAREA CATEDREI:
– încadrare,
– alegerea șefului de catedră;
– responsabilități pe fiecare membru al catedrei;
– stabilirea comisiilor de la nivelul unității ( comisia de organizare a competițiilor; comisia de contestații și disciplină; comisia pe discipline sportive).
– întocmirea dosarului comisiei metodice;
– întocmirea planificărilor
– stabilirea normelor de protecție a muncii
DATA : SEPT. 2008
2- Alcatuirea calendarului competițional intern ONSS
– Definitivarea regulamentului de desfasurare a competițiilor interne ONSS;
– Înscrierea în competițiile organizate în ONSS ;
– Raport asupra participării la competitțile ocazionale
– Referat: “ Perspective moderne asupra proiectării didactice la disciplina educație fizică și sport”.

DATA : OCT. 2008
3 – Procesarea datelor evaluărilor predictive și analiza acestora;
– Analiza participării și a rezultatelor obținute la competițiile din cadrul ONSS;
– Probleme curente;
– Referat: profesor Vasilescu Loredana “Locul și rolul gimnasticii in educația fizică școlară, ca factor de bază în dezvoltarea fizică generală a tineretului”.
DATA : NOV. 2008

4– Lecție deschisă:
TEMA: “Procedee metodice pentru dezvoltarea forței in ciclul liceal”
PROFESOR: B. A. DATA: 9 DECEMBRIE;
LOC DE DESFASURARE: LIC……………………………..
– Masuri pentru încheierea în bune condiții a situatței școlare la educație fizică și sport, pe semestrul I
MEMBRII COMISIEI: B.A.; V.L.; G.S.; E.I.; P.D.

Catedra………………………..
Responsabil comisie……………………
An școlar…………………………………
RAPORT DE ACTIVITATE
DOMENIUL OBIECTIVE ACTIVITĂȚI PROPUSE STADIUL DE
REALIZARENEÂMPLINIRI-
DIFICULTĂȚI
COMENTARIIPROPUNERI DE
REMEDIERE-
RECOMANDĂRI
MANAGEMENT
CURRICULUM
RESURSE UMANE
RESURSE MATERIALE
PROGRAME-
PARTENERIATE
IMAGINEA
CATEDRELOR
ALTE ASPECTE
NOTĂ: Raportul va fi însoțit de anexe

Responsabil comisie matodică
Catedra……………………….
Responsabil……………………..
An școlar………………………
ANALIZA S.W.O.T
PUNCTE TARI PUNCTE SLABE
OPORTUNITĂȚI AMENINȚĂRI
UNITATEA ȘCOLARĂ………………………
Prof. ………………………….. PLAN MANAGERIAL
ARIA CURRICULARĂ EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
AN ȘCOLAR 2008 – 2009DOMENIUL
ACTIVITĂȚI TERMENERESPON-
SABILIRESURSE
NECESAREGRUPUL
ȚINTĂINDICATORI
DE PER-
FORMANȚĂ
C1. Întocmirea Raportului de analiză pentru anul școlar 2007
– 2008, a raportului privind examenul de BAC01.10.2008S. I.rezultatele
elevilorabsolvenții
2008note între 8,50
– 10
2. Întocmirea Planului Managerial al catedrei / ariei
curriculare01.10.2008S. I.Planul mana-
gerial al școliiACmanagement
foarte bun

U
R
R
I
C
U
L
U
M
C
U
R
R
I
C
U
L
U
M3. Întocmirea planificărilor calendaristice pentru anul școlar
2008 – 2009 15.09.2008Membrii
ACProgramele
școlareprofesorii
ACrezultatele
elevilor
4. Elaborarea Planului Operativ al catedrei de educație fizică
/ AC si al Graficului lunar de activitate01.10.2008S. I.Plan mana-
gerialelevii cl.
IX-XIIrezultatele
elevilor
5. Elaborarea testelor predictive pentru toate clasele 15.09.2008membrii
catedreiProgramele
școlaremembrii
ariei85% peste nota
7,00
6. Corelarea activităților de la nivelul colegiului cu cele
stabilite în cadrul catedrei, în funcție de fișa postului, pentru
trecerea în dosarul catedreipermanent S. I.Fișa
individuală a
postuluimembrii
arieiimplicare 100%
7. Elaborarea programului de selecție și pregatire a elevilor
ce vor reprezenta Colegiul la ONSS / activități culturale.01.10.2008
01.10.2008membrii
catedrei
S.I.testări
specifice
Calendarul
competiționalsportivii
echip. repr
elevii
echipele
reprezent.calificări în
fazele supe-
rioare
clasele
IX-XII B+F8.Întocmirea Calendarului competițional pentru faza pe
scoală a ONSS – an școlar 2008 – 2009
9.Participarea la reactualizarea Regulamentului de
funcționare a bazei sportive si a Normelor de protecti a
muncii specifice activităților sportive.
15.09.2008S. I.RC – ROIeleviirespectarea
celor două
regulamente
10. Elaborarea proiectului activităților în catedră, în cadrul
acțiunilor Ariei curriculare15.09.2008 S.I.Planul manag.
ACmembrii
ACprograme cult.-
sportive
11. Discuții în vederea reactualizării Fișei individuale de
autoevaluare; Acordarea calificative finale / 2007-200815.09.2008S. I.Fișa de auto-
evaluaremembrii
ACevaluare
corecta
12. Asigurarea pentru fiecare membru al catedrei / AC a
tuturor documentelor privind activitatea catedrei de ed.
fizică / AC ( programe școlare, fișa postului, Ordine MEdCT permanentS.I.documente
catedrămembrii
ACperfecționare

si ISMB )
13. Realizarea unei baze de date la nivelul catedrei
cuprinzând documentele ariei curriculare.permanentS.I.documente
arieresp. ariebuna organi-
zare a activ.
14. Organizarea unei sesiuni de referate și comunicări pe
tema practicării sporturilor alternative și a oportunității
introducerii lor în cadrul orelor de educație fizică.Sem. IIS.I.regulamente
sporturi alter-
nativeelevidiversificarea
lecțiilor
15. Participarea la toate acțiunile organizare de ISMB
(concursuri școlare, acțiuni de perfecționare a cadrelor
didactice, etc.) și asigurarea prezenței la toate activitățile
catedrei / ariei curriculare.permanentS.I.logistica,
materiale
auxiliaremembrii
ACperfecționare
16. Propuneri pentru stabilirea ofertei educaționale CDS
pentru anul școlar 2009-2010martie 2009membrii ACopțiunile
eleviloreleviadaptarea
programei
C
U
R
R
I
C
U
L
U17. Monitorizarea și valorificarea rezultatelor obținute de
elevi la testele predictive, evaluări la nivelul catedrei,
examen (admitere la facultate, ONSS, competiții )Conform
graficuluimembrii
catedreirezultate,
statisticeelevicreșterea
performan.
18. Susținerea de lecții demonstrative martie 2009 B.I.logistica prof. deb
Perfecționare
19. Urmărirea modului în care se realizează atribuțiile
manageriale la nivelul ariei curriculare în cazul fiecărui
cadru didactic în parte:
– controlul parcurgerii ritmice a programei;
– analiza obiectivă a nivelului de pregatire a elevilor, cu
măsuri concrete de ameliorare a situațiilor necorespunza-
toare;
– controlul evaluării continue și corecte a elevilor;
– desfășurarea orelor de ansamblu sportivpermanentS.I.Programa
școlară, pro-
iecte didactic-
ce, planificări
calendaristice
statisticimembrii
ACCresterea
calității pro-
cesului de
învățământ

M
20. Realizarea de sondaje în rândul elevilor în ceea ce
priveste CDSsem. Imembrii ACchestionare elevicresterea nr.
orelor CDS
21. Asigurarea unui climat de muncă eficient în cadrul ariei
curriculare, în folosul elevilor.permanentmembrii ACinterrelațiieleviicadru educa-
țional bun
M
A
N
A
G
E
M
E
N
T
M
A
N
A
G
E
M1. Organizarea și proiectarea activității de asistență la ore
urmărind urmatoarele aspecte :
– nivelul de pregătire al elevilor dela clasele asistate ;
– se va solicita și prezența unui membru al conducerii ;
– se va asigura planificarea calendaristică pentru momentul
asistenței ;
Se vor efectua asistențe la ore în mod special la profesorii
suplinitori și cei care vor susține grade didactice și se va
stabili încă de la începutul anului școlar graficul acestora.conform
graficuluiDir. Adjunct
S. Iplanificari
calendaristicemembrii
ACîndrumare și
perfecționare
2. Planificarea și efectuarea de asistențe va urmari:
– cunoasterea cât mai obiectivă a nivelului resurselor umane
ale ariei curriculare pentru asigurarea corectitudinii în
acordarea calificativului fiecarui profesor ;
– discuții cu membrii ariei curriculare și cu elevii în vederea
culegerii de informații referitoare la obiective noi ce pot fi
incluse in Planul managerial pentru anul școlar viitor ;
– se va urmări creșterea interesului elevilor și al profesorilor
în lansarea de proiecte de parteneriat cu elevii din licee
similare din UE.permanent
permanent
permanentDir. Adjunct
S. I
membrii AC
membrii ACdocumente
asistențe
Planul mana-
gerial, fișa
postului
proiecte par-
teneriatecadrele
didactice
membrii
AC
membrii
AC, eleviievaluare
corectă
performanțe
educaționale
Integrare
Europeană
3. Se vor stabili concret responsabilitățile ce revin fiecărui
profesor pentru a finaliza toate obiectivele propuse în Planul
managerial 01.10.2008S. I.fișa postuluimembrii
ACperformanțe
manageriale

E
N
T4. Se va asigura elaborarea proiectului de încadrare pe clase
pentru anul școlar 2009-2010, ținând seama de opțiunile
membrilor catedrei, într-o ședintă de catedră.mai 2009S. I.Programe
școlaremembrii
catedreicontinuitate în
predare
5. Asigurarea parcurgerii ritmice și integrare a programei
școlare pentru fiecare clasă, prin :
– respectarea planificărilor ;
– respectarea perioadelor de testare ;
– asistențe la ore ;
– sondaje în randul elevilor.permanentS. I.planificări
calendaristicemembrii
catedreiînvățământ de
calitate
6. Îndeplinirea obligației fiecărui profesor de a depune la
dosarul Ariei curriculare documentele solicitate de șeful
ariei ( planificări, procese verbale de protecție, etc.)permanentS.I.logistica eleviiorganizare
managerială

7. Monitorizarea participării cadrelor didactice membre ale
ariei curriculare la activități de perfecționare.conform
graficuluidupă cazcursuri
acreditatecadrele
didacticeperfecționare

8. Implicarea membrilor catedrei de educație fizică în
participarea și organizarea competițiilor sportive cuprinse în
Calendarul Competițional .
conform
graficuluimembrii
catedreiCalendarul
competiționaleleviiperformanțe
sportive
9. Fluidizarea transmiterii tuturor actelor normative ale permanentS. I.documente cadre pregatire

M
A
N
A
G
E
M
E
N
TMECT si ISMB către toți membrii ariei curriculare normativedidacticeprofesională
10. Realizarea unei ședinte de arie curriculara pentru o
analiză de tip SWOT pentru anul școlar 2007-2008.
01.10.2008S. I.Raport de
activitatecadre
didacticeorganizarea
activ. eficient
11. Stimularea membrilor ariei curriculare ce se remarcă
printr-o activitate profesională și educațională deosebită prin
recomandarea acestora pentru obținerea salariului de merit
sau a gradației de merit./ premiu 2%permanent S. I.documente
justificativecadre
didacticeperformanțe
profesionale
12. Sprijinirea cadrelor didactice care se pregătesc pentru
susținerea gradelor didactice
permanentS. I.experiența
profesionalăcadre
didacticeperfecționare
13. Argumentarea și negocierea calificativelor acordate
membrilor ariei curriculare pentru fiecare aspect în parte.mai
septembrieS. I.documente
justificativemembrii
ACstandarde
profesionale
14. Promovarea colaborării interdisciplinare în general și în
mod particular în cadrul Ariei curriculare Ed. Fizică și Sport
si inițierea de programe comune.permanentmembrii
catedrelorprograme,
proiecteeleviirelații inter-
disciplinare
1. Proiectarea unor acțiuni la nivelul ariei curriculare pe
diverse tematici, care să contribuie la formarea tinerilor
profesori, componenți ai ariei curriculare, ținând seama de
modificările din Programele școlare și de experiența
profesorilor componenți ai ariei curriculare.conform
garaficuluiS. I.referate,
invitați din
domeniucadre
didacticeperfecționare

R
E
S
U
R
S
E
U
M
A
N
E
2. Organizarea punctului de documentare al Filialei COR
sector cu toate aparițiile editoriale din domeniu în vederea
formării ăi perfecționării în specialitate.
septembrie
2008S. I.documente în
specialitatecadre
didacticeperfecționare
3. Se va întocmi o planificare a consultațiilor cu părinții în
care fiecare profesor va fixa o zi de întâlnire cu aceștia în
vederea stabilirii unei relații cât mai strânse și eficiente
(relația scoală – familie)săptămânal membrii ACprograme
educaționaleparinții și
eleviicunoașterea
elevului prin
părinte
4. Recomandarea în cadrul Comisiei de resurse umane a
cadrelor didactice care trebuie să urmeze cursuri de
perfecționare în cadrul acțiunilor ISMB, CCD, etc.Conform
graficului de
perf. S. I.cursuri
acreditatemembrii
ACperfecționare
profesională
5. Stabilirea unor întalniri planificate cu conducerea
colegiului pentru realizarea unei informări corecte asupra
activității catedrelor și a eventualelor neajunsuri în vederea
reglemantării acestorabisemestrial S. I.rezultate
activitățimembrii
ACmanagement
de calitate
6. Se va stimula activitatea cadrelor didactice ale ariei
curriculare astfel încat aceștia sa fie implicați cât mai mult
posibil în mișcarea cultural – sportivă a colegiului.
permanentS. I.program de
activități elevii activități
extracurricu-
lare
7. Consilierea și orientarea profesorilor înscriși la grade sau
debutanți pentru obținerea acestora.permanentS. I.curs perf.membrii
ACperfecționare
1. La inceput de an școlar, sfârșit și început de semestru, se
vor organiza ședinte de arie curriculară pentru aplicarea unor
sondaje de opinie și chestionare în vederea stabilirii
priorităților activității catedrelor, astfel încat toți membrii lor conform
graficuluiS.I.Plan manag.
Plan operativmembrii
ACmanagement
de calitate

P
A
R
T
E
N
E
R
I
P
R
O
G
R
A
M
Esa fie implicați in elaborarea Planului operativ al Ariei
curriculare.

2. Planificarea activităților membrilor ariei curriculare în
concordanță cu activitățile cuprinse în Planul managerial al
colegiuluiconform
graficuluiS. I.Plan manag.
al colegiuluimembrii
AC / eleviimanagement
de calitate
3. Cunoasterea nevoii de practicare a exercițiului fizic a
membrilor comunității locale, prin intermediul elevilor și al
parinților și organizarea unor proiecte pe linie cultural –
sportivă în parteneriat – Catedra de ed. fizică – sindicat –
comunitate, în folosul ambelor parti.decembrieS. I.Proiect de
parteneriatcomunitate
localăintegrare
4. Coordonarea și sprijinirea elevilor în derularea proiectelor
școlare pe linie de sport prin Asociația Sportivă și COR –
filiala sector și evaluarea acestora prin rezultatele
competiționale.conform
graficuluPresedinte
AScalendar
competiționaleleviimaginea
colegiului
5. Implicarea în organizarea de activități sportive în vederea
atragerii de sponsori pentru dezvoltarea bazei materiale.ocazionalmembrii
catedreiprograme,
proiecteelevi,
parințibaza
materială
6. Implicarea profesorilor ariei curriculare în activitățile
extracurriculare înscrise în Calendarul cultural – sportiv al
colegiului pentru anul scolar 2008-2009.ocazionalmembrii ACCalendarul
cultural-
sportivcadre
didactice /
elevigrija pentru
sănatate

M
A
N
A
G
E
M
E
N
T7. Membrii catedrei de educație fizică vor organiza
împreuna cu SI a treia ediție a Campionatului cadrelor
didactice din sector.decembrie
2008S.I
Sind. Inv.baza sportivĂ
a colegiuluicadre
didacticeintegrare
8. Profesorii ariei curriculare se vor implica În acțiunile
colegiului organizate cu ocazia « Târgului de ofertă
educationale » si a « Zilei Colegiului »Conform
graficuluimembrii AC plan
managerialparinți /
eleviimaginea
colegiului
9. Colaborarea cu CSS pe probleme de performanță,
arbitraj, întâlniri bilaterale la baschet băietipermanentS. ICalendar
competiționalechipa re-
prezentat.performanța
sportivă
10. Organizarea de programe sportive speciale pentru
profesorii de alte specialități din școală ( gimnastică
aerobică, tenis de masă, fotbal- tenis, etc.)săptamânal S.Iprogramecadre
didacticegrija pentru
sănătate
R
E
S
U
R
S
E
M
A
T
E
R
I
A1. Asigurarea funcționalitătii sălii de fitness ca parte
integrantă a saălii de sportpermanentS. Ibaza materială elevi /
profesorisporturi
alternative
2. Efectuarea la sfârăitul fiecărui semestru a unei analize
privind necesarul dotării corespunzatoare a bazei sportiveuntima sapt.
din semestruS. Ibaza materială eleviiînvățământ de
calitate
3. Elaborarea unui plan de necesități și înaintarea lui
organelor abilitate în rezolvarea problemelor privind baza
materială a școlii ( baza sportivă în aer liber )01.10. 2008 S. Ifonduri
Primărie S4eleviiînvățământ de
calitate
4. Colectarea fondurilor de la Asociația Sportivă în vederea
achiziționării de echipamente pentru echipele representativeanual membrii
catedreifonduri ASechipe
represent.imaginea
colegiului

L
E
R
E
S
U
R
S
E
M
A
T
E
R
I
A
L
E5. Achiziționarea de aparate de fitness din fondurile
Asociației Sportive necesare pregătirii fizice a elevilor atât
în cadrul orelor de curs cât și la antrenamente și repararea
celor existente.sem. Ipreședinte
ASfonduri ASeleviidiversificare
conținut
programă
6. Organizarea de activități cultural – sportive, la nivelul
ariei curriculare, în vederea obîinerii de fonduri de premiere
pentru sportivii cu rezultate deosebite în activitatea de înaltă
performanță.sem. IIpreăedinte
ASactivități
educativesportivii de
perform.stimularea
activității
sportive
7. Inițierea unor cursuri de arbitrii elevi care să asigure
arbitrajul la competițiile cuprinse în calendarul
competițional intern.sem. Imembrii
catedreiregulamente
oficialeelevi /
profesorimanagement
de calitate
I
M
A
G
I
N
E
A
C
A1. Promovarea acțiunilor ariei curriculare în cadrul
colegiului și în ședințele cu parinții, având ca scop realizarea
unei imagini cât mai favorabile pentru catedre.permanentmembrii ACdocumenteprofesorii
de specialitimaginea
catedrelor
2. Reactualizarea Gazetei Sport și a Vitrinei Sportive,
urmărind prin aceasta mediatizarea la nivel de Colegiu și nu
numai, a rezultatelor deosebite obținute de echipele
reprezentative la competițiile sportive la care participă.permanentS.I.rezultate,
diplomeelevi /
profesoriînalta per-
formanță
3. Prezentarea rezultatelor sportive și culturale la Târgul de
ofertă educațională , contribuind la imaginea școliicf. planific.membrii ACdiplome, cupe eleviiimaginea
colegiului

T
E
D
R
E
I
4. Prezentarea în competițiile sportive cu echipe bine
pregătite, ocupând locuri bune în clasamentul oficial.permanentmembrii
catedreiclasamenteechipe
reprezent. imaginea
colegiului
5. Amenajarea sediului Filialei COR sect. și dotarea cu
materiale informative de ultimă oră.sem. IS.I.documente,
statisticielevi,
profesoriimaginea
colegiului
A.COORDONATELE ELABORAR RII PLANULUI MANAGERIAL Ă
1.ARGUMENT
2.VIZIUNE
3.MISIUNE
4.ANALIZA S.W.O.T.
a)PUNCTE TARI
b)PUNCTE SLABE
c)OPORTUNIT I ĂȚ
d)AMENIN RI ȚĂ
2.PLAN MANAGERIAL
NR. OBIECTIVUL GENERAL OBIECTIVE ACTIVIT I/ ĂȚ PERSOANE/ TERMENE DE REZULTATE M SURI/Ă

CRT
.SPECIFICE AC IUNIȚ
PLANIFICATEINSTITU II Ț
RESPONSABI
LEREALIZARE ANTICIPATE AC IUNI DEȚ
REGLARE
01.
02.
Portofoliu profesor:
Curriculum vitae
Fișa de atribuții /fișa postului
Fișa de evaluare anuală
Planificarea anuală a materiei
Planificările semestriale
Proiectarea unităților de învățare
Programa scolară
Programa pentru opționale
Scheme orare
Proiecte didactice zilnice pentru profesorii fără definitivat și profesorii cu calificativul satisfăcător și nesatisfăcător.
Teste predictive, concluzii
Analiza testelor, măsuri stabilite în cadrul catedrei și individual

Analiza rezultatelor pentru anul școlar precedent
Evidența progresului școlar în anul școlar curent și pe parcursul școlarizării
Lista materialului didactic și starea lui
Adrese internet
Procesele verbale de protecția muncii
Adeverințele medicale ale elevilor
Scutirile medicale
Criterii de notare standardizate
Componența echipelor reprezentative
Diplome ale elevilor obținute la concursuri
Adeverințe, diploma de participare la activtăți de formare și perfectionare
Graficul pregătirilor suplimentare
Evidența activităților extrașcolare
Evidența elevilor sportivi
Referate susținute în cadrul comisiilor metodice, cercuri, proiecte de colaborare, parteneriate
XI. COMPLEXE DE EXERCIȚII PENTRU DEZVOLTARE FIZICĂ
1.COMPLEX DE EXERCITII LIBERE
Coloană de gimnastica cate 4
1.Stând: 4T X 8X
1-ridicarea brațelor prin înainte sus
2-revenire
3-îndoirea genunchilor cu ridicarea brațelor
4-revenire

2.Stând: 2T X 8X
1-2- fandare spre stânga cu ridicarea brațelor lateral
3-4 – revenire
5-8- aceeași mișcare spre dreapta
3.Stând depărtat: : 4T X 8X
1-ridicarea brațelor prin înainte,sus
2-îndoirea trunchiului înainte,palmele pe sol
3-extensia trunchiului cu mainile pe sold
4-revenire
4.Pe genunchi pe călcâie așezat: 4T X 8X
1-răsucirea trunchiului spre stânga,cu ridicarea brațelor lateral
2-revenire
3-4 – aceeasi miscare spre dreapta
5.Culcat facial cu mâinile sub bărbie: 4T X 8X
1-2 – extensia trunchiului cu întinderea brațelor lateral
3-4- revenire
6.Culcat dorsal cu sprijin pe antebrațe: 4T X 8X
1-îndoirea genunchilor la piept
2-întinderea picioarelor în echer
3-îndoirea genunchilor
4-revenire
7.Stând: 2T X 8X
1-săritura în depărtat cu ridicarea brațelor lateral
2-revenire
8.Stând depărtat: 4T X 8X
1-2- ridicare pe vârfuri cu ridicarea brațelor prin lateral cu inspirație
3-4- revenire cu expirație

2. COMPLEX DE EXERCITII LA SCARA FIX Ă
CÂTE DOI ELEVI LA SCARA FIXĂ
1.Stând depărtat cu fața spre scara fixă: 4T X 8X
1-înclinarea trunchiului îninte,cu îndoirea brațelor,măinile pe șipcă la nivelul pieptului
2-3- doua arcuiri
4- revenire
2.Stând cu umărul drept spre scară, mâna dreaptă pe șipcă: 4T X 8X
1.2-fandarea spre stânga cu îndoirea trunchiului spre dreapta și ridicarea brațului stâng prin lateral sus
3-4 – revenire;se repeta si cu umarul stang spre scara
3.Stând depărtat cu fața spre scara fixă, apucat cu ambele mâini la nivelul taliei:
1-aplecarea tunchiului înainte ,cu extensia umărului 4T X 8X
2-3- doua arcuiri
3- revenire
4.Stând cu fața la scara fixă , la un pas departare, ambele mâini pe o șipcă, în dreptul pieptului:
4T X 8X
1-balansarea piciorului drept inapoi
2-revenire
3-4- aceeasi miscare cu piciorul stang. Se va repeta cu balansarea picioarelor lateral si inainte.
5.Așezat cu spatele la scara fixă,genunchii îndoiti brațele întinse sus, mâinile apucă șipca:
4T X 8X
1-2- intinderea genunchilor cu ridicare in pod
3-4 revenire
6.Atârnat: 2T X 8X
1-îndoirea genunchilor la piept
2-revenire

7.Stând cu fața la scara fixă, mâinile pe șipcă în dreptul pieptului: 2T X 8X
1-saritura cu asezarea piciorului pe sipca a doua de jos
2-saritura cu schimbarea piciorului
8.Stând cu umărul drept spre scara fixă: 2T X 8X
1-4- pas inainte cu piciorul drept și ridicarea brațului stâng prin înainte sus, cu inspirație
5-8- revenire cu expirație
3.COMPLEX DE EXERCI ȚII CU PARTENER

ÎN LINIE PE DOUĂ RÂNDURI
1.Stând față în față, de mâini apucat: 4T X 8X
1-fandare spre dreapta(stg) brațele lateral
2-revenire
3-4- aceeasi mișcare spre stânga(dr)
2.Stând umăr lângă umăr, brațul din interior jos, cel din exterior sus, de mâini apucat:
4T X 8X
1-fandare spre exterior cu îndoirea tunchiului spre interior
2-3- doua arcuiri
4- revenire
3.Stând fatâ in față, cu brațele înainte: 4T X 8X
1-rotarea bratelor în plan sagital începand de jos
2-3- aplecarea trunchiului inainte cu mainile pe umarul partenerului si arcuire
4- revenire
4.Stând față in față cu mâinile pe umarul partenerului: 4T X 8X
1-îndoirea genunchilor
2-revenire cu balansarea piciorului drept înapoi
3-4- aceeași mișcare cu piciorul stang

5.Stând depărtat, spate în spate, cu brațele sus, de mâini apucat: 4T X 8X
1-2- aplecarea tunchiului înainte simultan cu extensia trunchiului
3-4- revenire
5-8- aceeasi mișcare inversând rolurile
6.Așezat depărtat față în față , tălpă în talpă , de mâini apucat: 2T X 8X
1-trecere în culcat dorsal simultan cu îndoirea trunchiului înainte
2-3-doua arcuiri
4-revenire
5-8-aceeași mișcare în sens invers
7.Așezat față în față,pe antebrate sprijinit,talpa in talpa,genunchii indoiti: 4T X8X
1-2 intinderea genunchilor si ridicare picioarelor in echer
3-4-revenire
8.Culcat facial cu brațele sus, de mâini apucat: 2T X 8X
1-ridicarea picioarelor in extensie
2-revenire
4.COMPLEX DE EXERCIȚII CU BASTOANE
COLOANĂ DE GIMNASTICĂ CATE 6
1.Stând depărtat cu bastonul jos de ambele capete apucat: 4T X 8X
1-ridicarea brațelor prin înainte sus și extensie
2-3-două arcuiri
4-revenire
2.Stând cu brațele înainte, bastonul de ambele capete apucat: 4T X8X
1-ghemuit cu așezarea bastonului pe sol
2-ridicare în stând cu balansarea picioarului drept înapoi și ridicarea brațelor prin înainte sus

3-4-aceeasi mișcare cu piciorul stâng
3.Stând cu brațele jos, bastonul de ambele capete apucat: 2T X 8X
1- pas spre dreapta cu ridicarea brațelor prin înainte sus
2-3- îndoirea trunchiului spre dreapta cu arcuire
4-revenire
5-8-aceeasi mișcare spre stânga
4.Stând cu bastonul vertical , sprijinit pe sol, ținut cu o mână de celălalt capăt:
1-2-ridicarea piciorului drept și trecerea lui peste baston, spre interior 2T X 8X
3-4-aceeasi mișcare în sens invers
5-8-aceeași mișcare cu piciorul stâng
5.Culcat dorsal cu brațele sus,bastonul de ambele capete apucat: 4T X 4X
1-ridicare în asezat
2-3-îndoirea trunchiului înainte ,bastonul peste vârful picioarelor și arcuire
4-revenire
6.Culcat facial cu brațele jos, bastonul de ambele capete apucat: 4T X 8X
1-extensia trunchiului și a capului
2-revenire
3-extensia picioarelor
4-revenire
7.Stând așezat pe sol ,cu bastonul în fața vârfurilor: 2T X 8X
1-săritura peste baston
2-revenire
8.Stând depărtat cu brațele jos,bastonul de ambele capete apucat: 4T X 8X
1-4- ridicare pe vârfuri cu ridicarea brațelor prin înainte și inspirație
5-8-revenire cu expiratie
5.COMPLEX DE EXERCITII LA BANCA DE GIMNASTICA
Câte patru elevi la banca de gimnastică

1.Așezat transversal călare pe banca de gimnastică: 4T X8X
1-îndoirea brațelor cu mâinile la piept și extensie
2-întinderea brațelor lateral cu palmele sus și extensie
3-arcuire
4-revenire
2.Stând cu fața la bancă: 4T X 8X
1-îndoirea piciorului drept și așezarea lui pe bancă
2-ridicare în stând pe bancă prin întinderea piciorului drept și apropierea piciorului stâng
3-pașire înapoi,jos cu piciorul drept
4-revenire
3.Stând cu umărul drept spre bancă, piciorul drept intins sprijinit pe bancă,brațele lateral :
8TX 8X
1-îndoirea trunchiului lateral cu brațul drept jos și stângul sus
2-3- două arcuiri
4- revenire
5-8- aceeași mișcare spre exterior.
4.Stând cu umărul stâng spre bancă, piciorul stâng întins sprijinit pe bancă, brațele lateral:
2T X 8X
1-răsucirea trunchiului spre bancă, palmele în sus
2-3-doua arcuiri
4-revenire
5-8-aceeasi mișcare pe partea dreaptă.
5.Stând cu fața la bancă, sprijin culc at facial cu palmele pe banca: 2T X 8X
1-2-rotunjirea spatelui cu barbia in piept
3-4-revenire
5-6-extensia trunchiului si a capului
7-8-revenire
6.Așezat longitudinal cu picioarele întinse pe sol , mâinele de marginea îndepărtată apucat:
4T X8X
1-2 îndoirea genunchilor la piept
3-4-revenire
7.Stând cu umărul stâng spre bancă: 2T X8X

1-săritură peste bancă cu îndoirea genunchilor
2-revenire prin săritură
8.Așezat transversal pe bancă, picioarele departate : 2T X 8X
1-4-ridicarea bratelor lateral cu inspiratie
5-8-revenire
XII. METODICA ÎNVĂȚĂRII PRINCIPALELOR ELEMENTE ȘI PROCEDEE TEHNICE DIN GIMNASTICĂ
Bazele metodice ale învațării sariturilor cu sprijn
Saritura în întregime se va învața numai după ce au fost însușite fazele separat, incepând cu cele mai simple sarituri la aparate și înalțime potrivita.
Succesiunea învățării fazelor săriturii: aterizare, elanul, pasul sărit și bătaia, primul zbor și sprijinul mâinilor pe aparat, zborul al doilea.
Modele operaționale pentru învățarea aterizarii:
1.Stând, îndoirea genunchilor cu ducerea brațelor lateral – menținut și revenire; 1’; în linie pe două rănduri.
2.Același exercițiu din săritura de pe ambele picioare, ateri zare. 1’; în linie pe două rânduri.
3.Sărituri în adâncime de pe banca de gimnastică. 1’ ; grupe de patru elevi .
4.Săritura în adăncime din atărnat cu spatele la scara fixă. 1’; grupe de 4 – 6 elevi;
5.De pe două trei cutii de ladă, săritură dreaptă, aterizare cu picioarele ghemuite; 1’; în coloană câte unu.
6.Alergare, bătaie pe trambulină si aterizare pe saltea; 2’; în coloană câte unu;
7.Același exercițiu ridicănd treptat înalțimea aparatului; 2’; coloana căte unu;
Modele operaționale pentru învățarea elanului:
Pe loc:
1.Mișcari de brațe ca la alergare, executate cât mai degajat. 1’; în linie pe două rănduri.
2.Stând cu fața la scara fixa, cu spijinul mâinilor pe scară: alergare pe loc cu ridicarea coapselor; 1’; grupe de 4 – 6 elevi;
3.Același exercițiu fără sprijinul mâinilor; 1’; grupe de 4 – 6 elevi;
Din alergare:
1.Alergare cu ridicarea înaltă a genunchilor; 1’; coloana câte unu;
2.Alegarepe 10 -15 m, cu accelerare treptata; 1’; coloana câte unu;
3.Alergare în pantă sau pe scări în sensul urcușului; 1’; coloana câte unu;
Modele operaționale pentru învățarea pasului sărit și a bătăii:
1.Sărituri simple de pe două picioare; sărituri de pe un picior pe două picioare; 2’; în coloană câte trei;
2.Sărituri drepte cu picioarele apropiate, cu accent pe înalțarea corpului; 2’ ; în coloană câte trei;
3.Același exercițiu pe trambulina semielastică, cu sprijinul măinilor pe aparat; 2’; în coloană câte unu;
4.Trei pași alergați și trecerea prin săritură de pe un picior pe ambele picioare și aterizarea pe saltea; 2’; în coloană câte unu;
5.Același exercițiu cu mărirea elanului și corectarea greșelilor; 2’; în coloană câte unu;
6.Sarituri in tempo pe ambele picioare cu deplasare inainte; 1’; in linie pe trei randuri;

7.Sarituri peste un sir de banci sau mingii medicinale asezate la un metru una de alta; 2’; in coloana cate doi;
8.Cu elan progresiv, bataie pe trambulina si desprindere cu aterizare pe doua picioare ( cu trecere in rostogolire pe o stiva de saltele; 3’; in coloana cate unu;
Modele operationale pentru invatarea primei faze de zbor si sprijinului
1.Rostogolire lunga pe saltea; 2’; 4 saltele; in coloana cate patru;
2.Rostogolire lunga peste sfoara, cu bataie pe trambulina semielestica sau elestica; 2’; in coloana cate unu;
3.Stand cu fata la perete, la distanta de un metru, cadere spre perete cu bratele ininte sus, impingere energica si rapida cu bratele intinse, cu palma si cu
degetele; 2’; grupe de cate 8 elevi;
4.Sprijin culcat: impingere energica si bataia palmelor, revenire in sprijin culcat ; 30’ lucru; 15’ pauza; 4x; in linie pe doua randuri;
5.Sartituri succesive pe trambulina cu impingerea mainilor pe capra si departarea picioarelor, cu aterizare tot pe trambulina; 3’; in coloana cate unu;
INDICATII METODICE GENERALE
-profesorul va selectiona exercitiile corespunzatoare invatarii si perfectionarii fazelor izolate ale satiturilor cu sprijin;
-în pregatirea generala se va pune accent pe dezvoltarea forței, vitezei, coordonarii, curajului, încrederii in fortele proprii;
-pentru preântampinarea reflexului de aparare ( frica ), mai ales la eleve, se vor lua o serie de masuri: executarea săriturilor pe aparate mai joase la început,
sau peste aparate peste care s-a așezat o saltea; sărituri peste saltele suprapuse;
-trambulina se va așeza întodeauna pe direcția aparatului de sărit;
-nu se va modifica structura săriturii în timpul efectuării săriturilor pregătitoare și nu se va insista prea mult la acestea, pentru a nu se forma deprinderi
greșite;
-trambulina se va folosi numai după însușirea săriturilor de bază și tehnica de bază a săriturilor cu sprijin;
1.SĂRITURA ÎN SPRIJIN DEPĂRTAT PESTE CAPRĂ
Descrierea tehnică: după bătaie, brațele se întind spre capră, corpul se înclină înainte aproximativ la 45 grade față de sol; în momentul așezării mâinilor pe
capră picioarele se depărtează, bazinul se ridică ușor înapoi, realizândz-se o îndoire din articulațiile coxo-femurale. Urmează împingerea energică și scurtă cu
mâinile, urmată de ridicarea umerilor și presarea bazinului înainte. După împingere, bratele se duc lateral sus și copul se extinde, iar picioarele se apropie înainte
de aterizare.
Ajutorul: profesorul stă în fața caprei pe saltea și apucă săritorul de brațe, aproape de umeri și-l trage peste aparat.
Metodica învățării:
1.Stând, îndoirea genunchilor cu ducerea brațelor lateral – menținut și revenire;
1’; în linie pe două rănduri.
2. Sărituri în adâncime de pe banca de gimnastică. 1’ ; grupe de patru elevi .
3. Alergare, bătaie pe trambulină si aterizare pe saltea; 2’; în coloană câte unu;
4. Trei pași alergați și trecerea prin săritură de pe un picior pe ambele picioare și aterizarea pe saltea;
2’; în coloană câte unu;
5. Cu sprijinul mâinilor pe capră, bătăi succesive pe trambulină cu depărtarea picioarelor;
3 minute; în coloană câte unu;
6. Săritură depărtată peste un partener care stă cu trunchiul îndoit înainte ( capră vie);
2 minute; 6 grupe x 5 elevi;
7. Săritură dreaptă peste capra în lățime sau în lungime, cu înălțime redusă; 2 minute; 6 grupe x 5 elevi;
8. Aceleași sărituri, ridicând treptat înălțimea aparatului; 2 minute; 6 grupe x 5 elevi;

2. SĂRITURĂ CU ROSTOGOLIRE ÎNAINTE PESTE LADA ÎN LUNGIME.
Descrierea tehnică: bătaia pe trambulină este urmată de balansul înapoi și în sus al picioarelor și ridicarea bazinului. În timpul primului zbor, săritorul se înalță
deasupra aparatului, cu corpul ușor îndoit din articulațiile coxo-femurale. În momentul cănd bazinul se apropie de verticala umerilor, mâinile se sprijină pe mijlocul
lăzii. Capul se apleacă înainte cu bărbia în piept, spatele se rotunjeșta. Prin îndoirea brațelor executantul se rostogolește pe ladă, menținând corpul îndoit. Cănd
ajunge cu bazinulpe marginea lăzii, săritorul se desprinde și prin ușoară întindere a corpului aterizează. În timpul sariturii, picioarele pot fi îndoite sau întinse.
Ajutorul: se dă din lateral, cu o mână la ceafă, presând bărbia în piept, iar cu cealaltă sub coapse, pentru a-i ușura rotația.
Metodica învățării:
1. Săritura în adâncime din atârnat cu spatele la scara fixă. 1’; grupe de 4 – 6 elevi;
2.De pe două, trei cutii de ladă, săritură dreaptă, aterizare cu picioarele ghemuite; 1’; în coloană câte unu.
3.Alergare, bătaie pe trambulină si aterizare pe saltea; 2’; în coloană câte unu;
4.Rostogolire lunga pe saltea; 2’; 4 saltele; in coloana cate patru;
5.Rostogolire lunga peste sfoara, cu bataie pe trambulina semielestica sau elestica; 2’; in coloana cate unu;
6. Săritură lungă cu rostogolire pe mai multe saltele așezate una peste alta; 2 minute; in coloană câte trei;
7. Săritură cu rostogolire peste lada mai joasă; 2 minute; 2 lazi gimnastică; 2 coloane x 15 elevi;
8. Săritură cu rostogolire înainte peste lada în lungime; 2 minute; 2 lazi gimnastică; 2 coloane x 15 elevi;

GIMNASTICĂ ACROBATICĂ
1.Elemene statice cu caracter de mare mobilitate:
a)Podul de jos ( din culcat dorsal )
Descriere tehnică: din culcat dorsal se îndoaie picioarele din genunchi și se depărtează usor, sprijinindu – se pe sol, cu toată talpa; în același timp, mâinile iau
contact cu solul, în dreptul capului, cu fața palmară, Din această poyiție se întind brațele și picioarele, bazinul se proiectează în sus, în așa fel încât proiecția
umerilor să cadă deasupra palmelor. Capul se duce mult înapoi, iar genunchii se întind.
Metodica învățării: exercițiile pregătitoare sunt grupate în două categorii: prima categorie vizează o pregătire mai generală și o încalzire specială a articulațiilor
și grupelor musculare ce intră în mișcare, iar a doua categorie, vizează execuția tehnică prevăzută. Ex:
1.extensii cu arcuiri la nivelul umărului cu ajutorul unui partener; 1min.; 15 grupe x 2 elevi;
2.rulari pe piept din culcat facial, cu gleznele apucate cu mâinile, corpul în extensie mare; 1 min.; individual;
3.pe genunchi, pe călcâie șezând, extensia mare a trunchiului atingând solul cu mâinile;1 min.; individual;

4.stând cu spatele la scara fixă, la distanță de un pas, cu brațele îndoite și mâinile apucate de șipcă la nivelul capului, cu și fără arcuiri; 2 min.; 3 grupe x 10
elevi;
5.culcat dorsal; ridicăre în pod cu ajutor; 2 min.; 15 grupe x 2 elevi;
6.culcat dorsal cu picioarele lipite de scara fixă; podul de jos; 3 grupe x 10 elevi;
7.culcat dorsal: podul cu picioarele pe a treia șipcă a scării fixe, cu întinderea și îndoirea picioarelor, cu extensie puternică din articulațiile scapulo –
humerale; 2 min.; 3 grupe x 10 elevi;
8.culcat dorsal: pod executat lent ( în patru timpi) și rapid ( intr-un timp), la semnal; 3 min.;
3 grupe x 10 elevi;
Ajutorul: se acordă din lateral la nivelul articulației scapulo- humerale, ajutând la ridicare și întinderea brațelor.
Greșeli de execuție: brațele îndoite din coate și picioarele din genunchi, lipsa de arcuire a coloanei vertebrale; capul se aduce înainte cu bărbia în piept;
proiecția umerilor nu este deasupra palmelor, linia umeilor făcând unghi ascuțit cu solul; mobilitate prea mare în regiunea lombară și prea mică în restul
coloanei vertebrale.
b)Podul de sus, din stând depărtat
Descriere tehnică: stând depărtat cu brațele sus: accentuarea extensiei corpului prin proiectarea bazinului inainte și umerii înapoi. Brațele întinse se duc înapoi,
contactul cu solul se ia cu palmele, cât mai aproape de picioare. Revenirea se realizează prin împingerea mâinilor în sol și proiectarea bazinului înainte – sus, cu
picioarele întinse sau ușor îndoite, brațele rămân sus, capul înapoi până la revenirea în poziția stând.
Metodica învățării:
1.culcat dorsal: podul de jos; 4 – 5 repetări legate; 3 grupe x 10 elevi; lucru individual;
2.stând depărtat: extensii accentuate cu partener; 2 minute; 15 grupe x 2 elevi la grupă;
3.stând depărtat unul în spatele celuilalt: primul execută extensie simulând podul, iar partenerul îl apucă de brațe și încearcă să-i apropie palmele de sol; 3
minute; 15 grupe x 2 elevi la grupă;
4.stând depărtat: pod cu ajutor, așezând palmele pe câteva saltele suprapuse, pe o șipcă a scării fixe; 3 min.; 3 grupe x 10 elevi, lucru individual.
5.stând depărtat cu spatele la scara fixă, apucat de o șipcă în dreptul capului: trecere în pod coborând mâinile pe fiecare șipcă și revenire; 3 min.; 3 grupe x
10 elevi, lucru individual.
6.stând depărtat, brațele sus: podul de sus cu așezarea palmeor pe un plan mai înalt;
3 min.; 5 grupe x 6 elevi; lucru individual;
7.stănd depărtat: podul de sus cu ajutor și fără; 3 min.; 15 grupe x 2 elevi la grupă;
8.legarea elementului cu alte elemente cunoscute; 2 min.; 3 grupe x 10 elevi, lucru individual
Ajutorul se acordă din lateral, cu o mână la brațul apropiat și cu a doua la omoplați. Este contraindicat ajutorul, pentru ridicare, la nivelul regiunii lombare.
Greșeli de execuție: arcuire insuficientă la nivelul coloanei vertebrale și deschidere insuficientă la nivelul articulațiilor scapulo – humerale; începerea execuției
cu poziția greșită a brețelor ( nu sus); lipsa extensiei capului, executantul neurmărind cu privirea așezarea corectă a palmelor pe sol.
c)Podul din stând pe mâini
Descriere tehnică: din stând pe mâini, dupâ ce se accentuează extensia capului și deschiderea unghiului dintre trunchi și brațe, corpul se extinde, iar umerii se
trag ușor înapoi. Picioarele coboară pe sol și se revine în poziția stând.
Metodica învățării: înainte de a se trece la acest element se învață stândul pe mâini.
1. stând pe mâini la scara fixă: extensia corpului prin depărtarea bazinului de scara fixă; 2 min; 3 grupex 10 elevi, lucru individual;
2. aceeași poziție: coborârea succesivă a picioarelor din șipcă în șipcă, odată cu pășirea înapoi cu brațele; 2 min.; 3 grupe x 10 elevi, lucru individual;

3. același exercițiu, cu coborârea simultană a picioarelor din șipcă în șipcă; 2 min.; 3 grupe x 10 elevi, lucru individual;
4. stând pe mâini: trecere în pod cu așezarea tălpilor pe saltele suprapuse ( plan mai ridicat); 3 min.;
5 grupe x 6 elevi; lucru individual;
5. stănd pe mâini: trecere în pod cu ajutor și fără; 3 min.; 3 grupe x 10 elevi, lucru individual;
6. introducerea elementului în combinații simple; 3 min.; 3 grupe x 10 elevi, lucru individual;
Ajutorul se acordă din lateral și se intervine cu o mână pentru a prinde brațul executantului, cu cealaltă sprijinindu –i la spate.
Greșeli de execuție: nu se execută corect poziția de stând pe măini; căderea bruscă a picioarelor și lipsa amortizării; lipsa extensiei capului, executantu cade pe
spate; extensie exagerată în regiunea lombară.
Podul din stând pe mâini este un element executat mai mult de către fete și poate fi considerat ca un exercițiu pregătitor pentru răsturnările lente înainte.
d) Sfoara înainte
Sfoara este o poziție în care picioarele, mult depărtate, formează o linie continuă. Este un element tehnic de mare mobilitate, care solicită articulațiile coxo-
femurale, dar și elasticitatea musculaturii membrelor inferioare.
Descrierea tehnică: din stând, un picior alunecă înainte și celălalt înapoi, până ce piciorul din față atinge solul cu partea posterioară, iar cel din spate, cu partea
anterioară, pe toată lungimea lor. Vârfurile sunt întinse; trunchiul și brațele pot avea diferite poziții. În timpul învățării se va insista la menținerea poziției verticale a
trunchiului, cu umerii trași înapoi.
În metodica instruirii, se va insista la executarea sforii cu ambele picioare înainte. După executarea corectă, sfoara înainte se poate executa și din alte poziții
inițiale din șezând – prin ducerea unui picior înapoi; – din sprijin culcat înainte – sprijin plutitor cu ducerea rapidă a unui picior înainte printre brațe.
Metodica învățării:
1.stând costal lângă scara fixă, apucat de o șipcă: balansarea piciorului înainte și înapoi cu amplitudine; se schimbă piciorul; 2 min.; 3 grupe x 10 elevi;
2.stând dorsal la scara fixă: ridicarea cât mai sus a unui picior și întinderea musculaturii, cu ajutorul unui partener; 3 min.; 15 grupe x 2 elevi;
3.fandări înainte și înapoi cu arcuiri; 2 min.; 3 grupe x 10 elevi;
4.sfoară înainte, progresiv, cu apăsare de către partener; 3 min.; 15 grupe x 2 elevi;
5.sfoară cu menținerea poziției ( 20” – 1min ); 3 min.; 3 grupe x 10 elevi;
6.sfoară cu mărirea unghiului peste 180 grade, prin întinderea pasivă cu piciorul din față sprijinit pe o bancă de gimnastică sau scară fixă ( șipca a II- a sau a
III-a); 3 min.; 3 grupe x 10 elevi;
7.introducerea elementului în combinații simple; 4 min.; 5 grupe x 6 elevi;
Greșeli de execuție: orientarea greșită a picioarelor, nerespectarea planului; răsucirea trunchiului spre piciorul din față; orientare greșită a vârfului piciorului din
spate.
Variante mai ușoare: semisfoara, în care piciorul din față este pe genunchi, așezat pe călcâi, iar cel din spate este întins. Trunchiul și brațele în diferite poziții.
Semisfoara se poate executa și din stând pe cap, stând pe omoplați, stând pe mâini.
e) Sfoara laterală
Este un element mult mai dificil care cere o mobilitate mult mai mare.
Descriere tehnică: din poziția stând, picioarele se depărtează în plan frontal și iau contactul cu solul cu partea internă, pe toată lungimea ei, bazinul este împins puțin
înainte, trunchiul este drept. Trunchiul și brațele pot avea și alte poziții.
Metodica învățării:
1.fandări laterale stânga – dreapta, cu arcuiri; 1 min.; 3 grupe x 10 elevi;
2.stând cu fața, cu spatele sau cu un umăr la scara fixă: balansarea laterală a unui picior și a celuilalt;

3 min.; 3 grupe x 10 elevi;
3. stând cu spatele sau cu un umăr la scara fixă: ridicarea pasivă a piciorului lateral, cu partener; 3 min.;
15 grupe x 2 elevi;
4. sfoara laterală cu sprijinul mâinilor înainte, cu arcuiri; 2 min.; 3 grupe x 10 elevi;
5. același exercițiu fără sprijinul mâinilor; 3 grupe x 10 elevi;
6. sfoara cu întindere pasivă, cu apăsarea progresivă pe umeri de către partener; 2 min.; 15 grupe x 2 elevi;
7. sfoară laterală cu sprijinul unui picior lateral pe o bancă sau pe a doua sau a treia șipcă a scării fixe; 3 min.;
3 grupe x 10 elevi;
8. introducerea elementului în combinație; 4 min.; 5 grupe x 6 elevi;
Greșeli de execuție: picioarele îndoite din genunchi; sprijin pe bazin din cauza lipsei de mobilitate; picioarele și bazinul nu sunt pe aceeași linie; orientarea greșită a
vârfurilor picioarelor; poziția incorectă a trunchiului ( spate rotunjit extensia accentuată a coloanei lombare etc.).
3.Elemente acrobatice statice, cu caracter de echilibru
a) Cumpăna înainte.
Descriere tehnică: este o poziție cu caracter de echilibru, în care executantul se găsește în sprijin pe un picior, cu trunchiul la orizontală ( sau mai sus) în plan
sagital, cu brațele în diferite poziții. Mișcarea începe prin ridicarea unui picior înapoi, întins din toate articulațiile, concomitent cu extensia spatelui și ridicarea
brațelor lateral ( sau alte poziții), capul în extensie. În momentul în care piciorul se ridică, trunchiul coboară înainte, păstrând extensia, oprindu-se deasupra
orizontalei. Piciorul dinapoi, trebuie să treacă peste orizontală. Se menține poziția aproximativ 3”,în care linia șodurilor și umerilor rămâne paralelă cu solul, piciorul
de bază rămâne pe toată talpa.
Metodica învățării:
1.1. stând: încordare musculaturii pentru a realiza extensia generală și ridicarea piciorului înapoi – sus; 1 min.;3 grupe x 10 elevi; lucru individual;
2.stând cu fața la scară fixă, cu trunchiul aplecat la nivelul șoldului: balansări alternative de picioare, cu corpul extins; 1 min.; 5 grupe x 6 elevi;
3.aceeași poziție: balansări alternative cu oprirea piciorului sus; 1 min.; 5 grupe x 6 elevi;
4.cumpănă cu sprijinirea piciorului la scara fixă, desprinderea piciorului de pe scară, menținere și revenire; 2min.;5 grupe x 6 elevi;
5.cumpănă cu întindere pasivă, cu ajutorul partenerului; 2 min.; 15 grupe x 2 elevi;
6.cumpănă cu ajutor; 2 min.; 15 grupe x 2 elevi;
7.cumpănă pe piciorul mai puțin îndemânatic; 2 min.; 15 grupe x 2 elevi;
8.introducerea elementului în combinații simple; 3 min.; 5 grupe x 6 elevi;
b)Cumpăna înapoi
Descrierea tehnică: din stând – ducerea unui picior ușor înainte, odată cu ridicarea brețelor lateral sus; urmează extensia corpului și coborârea acestuia
înapoi,concomitent cu ridicarea unui picior înainte, deasupra orizontalei. Corpul completează extensia trunchiului; genunchii se mențin întinși, brațele pot avea
diferite poziții.
Metodica învățării:
1.culcat facial cu brațele lateral: extensia trunchiului și a capuli; 1 min.; 5 linii x 6 elevi;
2.stând cu spatele la scara fixă. Mâinile apucă scara la nivelul șoldurilor: ridicarea unui picior înainte și menținerea lui deasupra orizontalei 2- 3secunde; 10x; 5
grupe x 6 elevi;
3.același exercițiu cu extensie mare; 10x; 5 grupe x 6 elevi;
4.stând cu spatele la un pas de scara fixă: cumpănă înapoi cu apucarea scării cu mâinile, 2- 3secunde; 10x; 5 grupe x 6 elevi;

5.cumpănă înapoi cu ajutor; 1 min; 15 grupe x 2 elevi;
6.stând: cumpănă înapoi cu menținerea poziției 4-5 secunde; 8x; 5 grupe x 6 elevi;
7.introducerea cumpenei în combinații simple; 3 min.; 6 grupe x 5 elevi.
4.Elemente statice cu caracter de echilibru și forță
Caracteristic pentru aceste elemente este faptul că majoritatea se execută cu corpul răsturnat, iar greutatea este repartizată numai pe mâini, sau pe mâini și alte
părți ale corpului. Au caracter de forță, solicitând dezvoltarea musculaturii brațelor, spatelui și centurii abdominale. Se pot executa din forță sau din elen, realizat
prin balansarea, împingerea și întinderea picioarelor
a)Stând pe omoplați . Pozițiile cele mai folosite pentru executarea acestui element sunt: stând, așezat, culcat.
Descrierea tehnică: din poziția șezând se execută o rulare înapoi cu gruparea corpului, urmată de așezarea mâinilor pe bazin, brațele cu partea posterioară sunt
sprijinite pe sol. Urmează întinderea picioarelor și a corpului la verticală, în așa fel încât, călcâiele, șezuta și umerii să se găsească pe aceeași linie verticală.
După însușirea corectă a elementului, se va executa cu picioarele întinse, apoi din poziția stând prin rulare pe spate, cu și făra sprijinul mâinilor pe bazin,
brațele rămân întinse pe sol. In stând pe omoplați picioarele pot fi întinse; un picior îndoit și celălalt întins; în sfoară etc.
Metodica învățării:
1.șezând: rulare înapoi cu corpul grupat sau întins și revenire; 1 min.; 3 linii x 10 elevi;
2.sprijin ghemuit: rulare înapoi cu păstrarea grupării și revenire; 1 min.; 3 linii x 10 elevi;
3.culcat dorsal cu mâinile apucate de a doua șipcă: îndoirea picioarelor cu apropierea genunchilor de piept, menținerea poziției și revenire; 2 min.; 3
grupe x 10 elevi;
4.aceeasi poziție: îndoirea picioarelor, rulare pe spate cu întinderea picioarelor spre verticală atingând scara cât mai sus și revenire; 2 min.; 3 grupe x
10 elevi;
5.șezând: rulare înapoi cu corpul grupat și în momentul sprijinului pe omoplați și ceafă, întinderea brațelor și așezarea lor pe saltea; 2 min.; 3 grupe x
10 elevi;
6.stând pe omoplați cu și fără ajutor; 2 min; 2 grupe x 15 elevi,
7.stând pe omoplați din poziția așezat și stând, prin rulare înapoi; 2 min.; 3 grupe x 10 elevi;
8.introducerea elementului în combinații simple; 4 min.; 6 grupe x 5 elevi.
Ajutorul se acordă din lateral față de executant, apucându- l de glezne, iar cu un genunchi sprijinit pe bazinul acestuia, se fixează poziția verticală.
Greșeli de execuție: elen prea mare la ridicarea picioarelor și corpul se răstoarnă; ridicarea insuficientă pe umeri; căderea corpului peste cap; îndoire din
articulațiile coxo – femurale; nerealizarea poziției verticale.
b)Stând pe cap
La executarea acestui element, baza de susținere este formată din mâinile așezate pe sol la înălțimea umerilor și pe cap ( pe partea superioară a frunții).
Capul și mâinile formează un triunghi echilateral. Corpul este întins, ușor cambrat. Verticala coboară din centrul de greutate, trebuie să cadă în centrul
poligonului de susținere.
La învățare, secțiunile principale sunt orientate în primul rând spre aducerea corpului în poziția răsturnată și în al doilea rând spre menținerea echilibrului.
Ridicarea corpului se realizează din elen sau din forță.

Stând pe cap din ghemuit
Descrierea tehnică: stând – trecerea în sprijin ghemuit, cu mâinile depărtate la lățimea umerilor, urmatî de așezarea capului cu fruntea pe sol, formând u
palmele un triunghi echilateral. Printr-o ușoară împingere cu picioarele, corpul se răstoarnă, trecând în sprijin pe mâini și pe cap, cu bazinul deasupra
poligonului de susținere. Urmează întinderea lentă a picioarelor spre verticală, fixând poziția corpului, cu greutatea egel repartizată pe mâini și pe cap.
Revenirea se poate efectua prin coborârea picioarelor ândoite sau întinse, urmată de revenirea în stând, sau prin rostogolire înainte, care se realizează prin
tragerea bărbiei ăn piept, concomitent cu gruparea corpului și rularea pe spate ăn ghemuit.
Metodica învâțării
1.sprijin ghemuit: așezarea măinilor și capului pe sol și revenire; 2 min.; 6 grupe x 5 elevi;
2.sprijin ghemuit: așezarea mâinilor și capului pe sol și prin ușoară săltare, desprinderea picioarelor de pe sol, cu menținerea echilibrului, cu picioarele
îndoite; revenire ( la început cu ajutor); 2 min.; 5 grupe x 6 elevi;
3.același exercițiu, dar cu întinderea alternativă a picioarelor spre verticală și revenire; 2 min.; 5 grupe x 6 elevi;
4.sprijin ghemuit cu spatele la scara fixă sau perete: urcarea alternativă a picioarelor, până ce corpul ajunge la verticală; 2 min.; 6 grupe x 5 elevi;
5.sprijin ghemuit: stând pe cap cu sprijinirea spatelui și a picioarelor la scarafixă sau perete; ; 2 min.; 6 grupe x 5 elevi;
6.stănd pe cap cu ajutor și fără; 3 min.; 5 grupe x 6 elevi;
7.introducerea elementului în combinații simple; 3 min.; 5 grupe x 6 elevi;
Ajutorul se acordă din lateral, cu o mănă la nivelul bazinului, iar cealaltă la gleznă. Se ajută la ridicarea picioarelor și fixarea poziției corpului la verticală.
Greșeli de execuție: mâinile prea apropiate sau depărtate sau nerealizarea triunghiului de susținere; așezarea capului pe creștet; bărbia în piept; repartizarea inegală
a greutății corpului pe mâini și pe cap; corpul rămâne îndoit din articulațiile coxo – femurale; elen prea mic sau prea mare, ceea ce face dificilă stabilirea echilibrului.

Stând pe cap din sprijin ghemuit pe un picior, cu elan
Se execută prin impulsul piciorului de bază, combinat cu balansarea piciorului liber: Este un procedeu mai greu, deoarece dozarea balansului pentru oprirea la
verticală prezintă unele dificultăși pentru începători. Revenirea se efectuează prin coborârea picioarelor ăn ordine inversă urcării sau prin rostogolire.
După însușirea celor două variante de elan, cu elvii mai îndemânatici și cu o pregătire fizică corespunzătoare, se poate trece la învățarea elementului stând pe cap
din forță.
Stând pe cap din sprijin depărtat, din forță
Descrierea tehnică: din stând depărtat cu brațele lateral, corpul se îndoaie, iar mâinile se așează cât mai aproape de linia imaginară ce unește tălpile. In
continuare, brațele se îndoaie progresiv, preluând o parte din greutatea corpului. După această fază. Urmează așezarea capului pe sol, ridicarea pe vârfuri, odată cu
deplasarea bazinului pe verticală. In momentul când centrul de greutate general a ajuns deasupra poligonului de susținere, picioarele se ridică prin lateral și se
apropie în momentul verticalei. Revenirea la poziția inițială se realizează prin depărtarea picioarelor și coborârea lor pe sol, sau prin rostogolire înainte.
Metodica învățării
1.stând pe cap cu elen din pozițiile învățate; 2 min.; 5 grupe x 6 elevi; lucru individual;
2.atârnat răsturnat îndoit la scara fixă. Cu picioarele depărtate; trecere ăn atărnat răsturnat, cu picioarele apropiate; 3 min.; 5 grupe x 6 elevi;
3.sprijin depărtat lângă scara fixă ( perete) : stând pe cap cu ajutor, cu sprijinirea spatelui și picioarelor pe scară; 2 min.; 5 grupe x 6 elevi;
4.sprijin depărtat: trecere în stând pe cap; 3 min.; 5 grupe x 6 elevi;
5.aceeași poziție: stănd pe cap din forță cu și fără ajutor; 3 min.; 5 grupe x 6 elevi;
6.introducerea elementului în combinații simple; 5 min.; 5 grupe x 6 elevi;

Greșeli de execuție: apropierea prea devreme a picioarelor, înainte ca bazinul să ajungă la verticală; lipsa ridicării pe vârfuri și a deplasării triunghiului deasupra
poligonului de susținere; apropierea picioarelor nu se face pe plan frontal, din lateral.
Ajutorul – se acordă din față, prinzând executantul de coapse, ajutând le deplasarea trunchiului spre verticală și apropierea picioarelor, fixând corpul în poziție
verticală. Pozițiile din care se poateefectua acest element sunt: sprijin ghemuit; sprijin pe genunchi, sau pe un genunchi, stând depărtat sau stând cu corpul ândoit,
înainte sprijin culcat, stând pe mâini.
În metodica învățării se folosește următoarea succesiune:
-stănd pe cap din sprijin ghemuit; din elen;
-stănd pe cap din sprijin ghemuit pe un picior sau din sprijin pe un genunchi, cu celălat picior îndoit sau întins înapoi;
-stănd pe cap din sprijin depărtat cu elen;
-stănd pe cap din sprijin depărtat din forță;
-stănd pe cap din sprijin cu picioarele întinse și corpul îndoit, din forță;
-stând pe cap din forță, din sprijin înainte culcat, prin alunecarea picioarelor;
C)Stând pe mâini
Este un element specific de echilibru și forță, fiind unul dintre elementele cheie ăn gimnastica acrobatică și sportivă. Însușirea corectă a acestui element de
bază, necesită o bună dezvoltare a forței musculaturii spatelui și a celei abdominale, o bună mobilitate la nivelul articulațiilor scapulo –humerale și coxo –
femurale, o bună elasticitate a musculaturii posterioare a picioarelor.

Stând pe mâini cu elan, din poziția stând
Descrierea tehnică: din stând: ridicarea brațelor prin înainte sus, odată cu ridicarea unui picior înainte, urmată de pățire cu piciorul puțin îndoit și îndoirea
corpului din articulațiile coxo – femurale; în continuare, se așează mâinile pe sol, depărtate la lățimea umerilor. Unghiul dintre brațe și trunchi se va menține
constant la aproximativ 180 grade. Urmează balansarea piciorului din spate înapoi – sus, urmat de cel de pe sol, care se ridică spre verticală, oprindu- se lângă
primul; corpul trece în poziție răsturnată, cu musculatura bine încordată, caun tot unitar, iar sub aspect estetic – drept. Capul este ridicat, cu privirea înainte
Metodica învățării
1.sprijin culcat înainte: îndoiri și întinderi de brațe; 1 min.; 3 grupe x 10 elevi; lucru individual;
2.mers pe mâini cu picioarele susținute de un partener ( roaba); 2 min.; 15 grupe x 2 elevi;
3.sprijin culcat înainte cu picioarele pe scara fixă, pe a treia șipcă: ridicare din șipcă în șipcă spre stând pe mâini și revenire; 2 min.; 5 grupe x 6 elevi;
4.sprijin ghemuit pe un picior: balansarea picioarelor înapoi și sus, cu forfecarea lor pe verticală; 2 min.;
5 grupe x 6 elevi;
5.sprijin ghemui pe un picior: balansarea picioarelor înapoi sus, în stând pe mâini, cu sprijinul picioarelor la perete sau scara fixă, cu ajutor; 3 min.; 5 grupe x 6
elevi;
6.același xercițiu din stând, cu și fărăr ajutor; 2 min.; 5 grupe x 6 elevi;
7.stând pe mâini cu ajutor, din sprijin ghemuit sau cu elan; 2 min.; 15 grupe x 2 elevi;
8.introducerea elementului în combinații; 3 min.; 3 grupe x 10 elevi
Ajutorul se acordă din lateral, la nivelul gleznelor, oprind executantul în stând pe mâini și fixînd corect poziția.
Greșeli de execuție : musculatura nu este suficient contractată; elan insuficient și neajungerea la verticală; elan prea mare cu căderea în partea opusă; brațele
îndoite; unghiul între brațe și trunchi sub 180 grade; capul cu bărbia în piept

Stând pe mâini din forță cu plecare din sprijin depărtat
Descrierea tehnică: din stând depărtat cu brațele sus, corpul se ândoaie înainte, iar palmele se așează pe sol cât mai aproape de picioare, depărtate la lățimea
umerilor. Se continuă acțiunea, trecându- se progresiv greutatea corpului pe brațe, concomitent cu proiectarea umerilor înainte și ridicarea pe vârfuri. Efortul cel mai
mare revine acum musculaturii centurii scapulo – humerale, care acționează în scopul deschiderii unghiului dintre brațe și trunchi. Urmează ridicarea trunchiului la
verticală, cu picioarele depărtate. Din acest moment, picioarele încep să se apropie și se ridică la verticală, umerii se retrag și corpul se îndreaptă în stând pe mâini.
Metodica învățării
1.exerciții speciale pentru dezvoltarea și întărirea centurii scapulo- humerale; 2 min; 5 linii x 6 elevi;
2.sprijin culcat facial cu picioarele depărtate, susținute de un partener: ducerea umerilor înainte odată cu închiderea trunchiului, cu ridicarea bazinului și
revenire; 2 min.; 15 grupe x 2 elevi;
3.același exercițiu cu ridicarea bazinului la verticală; 2 min.; 15 grupe x 2 elevi;
4.sprijin stând depărtat: ridicarea pe vârfuri cu trecerea greutății corpului pe brațe, cu umerii aduși ușor înainte și revenire; 3 min; 6 linii x 5 elevi;
5.cu fața la scara fixă sau perete: ducerea ușoară a umerilor înainte, până ce ating scara fixă, trecerea greutății corpului pe brațe, spatele și bazinul ating scara
fixă – menținerea poziției 3 secunde; 3 min; 6 linii x 5 elevi;
6.același exercițiu cu ridicarea și apropierea picioarelor la scara fixă, în stând pe mâini cu ajutor; 3 min;6 linii x 5 elevi;
7. stând pe mâini cu brațele întinse și cu picioarele depărtate, cu și fără ajutor;
3 min; 6 linii x 5 elevi;
8. introducerea elementului în combinații; 4 min; 6 linii x 5 elevi;
2.Elemente acrobatice dinamice
Definiție: aceste elemente se caracterizează prin mișcări de rotație complete sau incomplete ale corpului, în jurul axei longitudinale sau transversale. Rotarea
corpului se poate face prin intermediul unui sprijin( rostogoliri, îndreptări, răsturnări) sau fără spijin ( salturile)
Elementele dinamice fiind foarte numeroase, au fost grupate după anumite caracteristici, în mai multe grupe: rulări, rostogoliri, răsturnări, îndreptări, salturi.
Rulările și rostogolirile sunt considerate elemente simple, care se folosesc în cadrul unor exerciții ca elemente ajutătoare sau de legătură.
Îndreptările, răsturnările din saritură și salturile sunt considerate elemente mai dificile.
RULĂRILE

Sunt rostogoliri incomplete, în care diferite părți ale corpului vin în mod succesivîn contact cu solul. Se execută pe spate, pe abdomen și pe părțile laterale ale
corpului, constituind părți sau faze de elan sau legătură pentru executarea altor elemente.
Gruparea – constă într-o îndoire la maximum din toate articulațiile, cu spatele rotunjit, bărbia în piept, brațele cuprind gambele. Se execută din pozițiile: culcat,
așezat, stând.
a) Rulare înainte și înapoi ( pe spate). Se execută o grupare, pri dezechilibrare succesiv pe bazin, spate, ceafă și invers. La rularea înapoi, în momentul
dezechilibrării, este important ca spatele să fie rotunjit, iar genunchii presați cât mai mult spre umeri. În timpul rulării înainte, călcâiele se lipesc de coapse, iar capul
și umerii se duc energic înainte. Acestea sunt fazele de rtecere pentru: rostogolire ( înainte sau înapoi), stând pe omoplați, cilindru, stând pe mâini.
Ajutorul se acordă din lateral, menținând gruparea corpului.
c)Rulare laterală ( stânga, dreapta). Se execută din pozițiile: culcat, sprijin ghemuit, pe genunchi, pe călcâie șezând cu spijin pe palme.
d)Rulare pe abdomen. Se folosește ca fază de elan pentru trecerea în alte poziții și mișcări sau constituie părți din element ( partea a doua a cilindrului); rularea
poate deriva și din alte poziții și mișcări ca: stând pe mâini sau stând pe cap și rulare pe abdomen, cilindru înapoi.
Însușirea corectă a grupărilor și rulărilor reprezintă baza de plecare în învățarea rostogolirilor
ROSTOGOLIRI. Sunt elemente acrobatice cu caracter de rotare completă, ăn care greutatea corpului trece de pe picioare pe brațe și invers, prin rularea corpului
înainte, înapoi sau lateral
Se pot executa:
-înainte, înapoi sau lateral;
– cu picioarele îndoite sau întinse;
-cu picioarele apropiate sau depărtate;
-cu corpul grupat sau întins;
-de pe loc și cu elan.
a) Rostogolire înainte cu corpul grupat ( din ghemuit în ghemuit )
Descriere tehnică: din stând cu brațele sus, corpul trece în sprijin ghemuit, cu palmele depărtate la lățimea umerilor, capul aplecat înainte, cu fruntea aproape de
genunghi. Imediat după grupare, picioarele efectuează o impulsie pentru ridicarea bazinului și trecerea unei părți din greutatea corpului pe brațe. Urmează
desprinderea de pe sol și așezarea cefei pe saltea, brațele se ăndoaie, spatele este rotunjit. După ce tălpile au părasit solul, vârfurile se întind. În momentul când
executantul simte că sprijinul palmelor nu mai este necesar, apucă rapid gambele, sub genunchi; după trecerea centrului de greutate în interiorul poligonului de
susținere și se ajunge ăn sprijin ghemuit, picioarele se întind și executantul se ridică în stând cu brațele sus
Metodica învățării
1.șezând: trecerea rapidă și lentă în grupat; 2 min; 6 linii x 5 elevi
2.șezând cu corpul grupat: rulări înainte și înapoi; 2 min; 6 linii x 5 elevi
3.culcat dorsal; grupare cu apucarea gambelor și menținere 1 – 2 secunde; 3 min; 6 linii x 5 elevi
4.sprijin ghemuit: rulare înapoi și revenire în poziția inițială; 2 min; 6 linii x 5 elevi
5.sprijin ghemuit: ridicarea bazinului cu rotunjirea spatelui și ducerea bărbiei în piept; 2 min; 6 linii x 5 elevi
6.rostogolire înainte din ghemuit în ghemuit pe un plan înclinat ( trambulină acoperită cu o saltea); 3 min; 6 linii x 5 elevi;
7.sprijin ghemuit pe capătul unei bănci: rostogolire înainte din ghemuit pe o saltea așezată la capătul băncii; rostogolire cu ajutor; 3 min; 5 bănci de
gimnastică; 6 elevi la fiecare bancă.
Ajutorul se acordă din lateral, cu o mână la ceafă și cu cealaltă la bazin, conducând executantul prin mișcare, pentru menținerea grupării și mărirea vitezei de
execuție.

Greșeli de execuție: deschiderea grupării; insuficientă împingere în sol cu mâinile și picioarele; insuficientă rotunjire a spatelui, atingerea solului cu capul; lipsa
grupării în partea a doua a rostogolirii; împingerea incompletă cu brațele și tendința de cădere înapoi.
b)Rostogolire înainte din săritură. Se execută asemănător cu rostogolirea înainte, cu corpul grupat, dar înainte de sprijinul mâinilor pe sol se execută o
înpingrere energică din picioare, urmată de o săritură și rostogolire înainte.
Metodica învățării
1.stând în poziția de start ca la înot: balansarea brațelor, împingerea picioarelor și săritură în lungime de pe loc; 2 min.; 3 linii x 10 elevi;
2.aceeași peste un obstacol; 2 min.; 5 linii x 6 elevi;
3.stând, cădere înainte pe mâini, cu îndoirea brațelor, pe două trei saltele suprapuse; 2 min.; 5 linii x 6 elevi;
4.culcat facial: menținerea corpului în extansie cu brațele lateral sus 3 – 5 secunde, pentru obișnuirea cu poziția corpului în faza de zbor; 2 min.; 5 linii x
6 elevi;
5.rostogolire înainte cu desprinderea energică de pe sol; 2 min.; 5 linii x 6 elevi;
6.stând pe lada de gimnastică: săritură cu rostogolire înainte pe un plan înclinat, cu ajutor la nivelul coapselor și pieptului; 2 min.; în coloană câte unul;
7.alergare 3 – 5 pași, bătaie pe ambele picioare și rostogolire din săritură peste un obstacol ( viu, cerc, sfoară); 2 min.; în coloană câte unul;
8.săritura peștelui la trambulina semielastică; 2 min.; în coloană câte unul;
Ajutorul se acordă, la o fază mai avansată, din lateral, cu o mână la nivelul coapselor și cu cealaltă la nivelul pieptului pentru înalțarea și extensia corpului.
Greșeli de execuție: lipsa de înalțime în faza de zbor; nesincronizarea între bătaie și ducerea energică a brațelor înainte; aterizare dură, pe brațele întinse; lipsa
grupării după ce palmele iau contactul cu solul și cădere pe spate.
Folosirea acestui element se recomandă începând cu clasa a VII – a băieți.
c)Rostogolire înapoi cu corpul grupat(din ghemuit în ghemuit)
Descierea tehnică: din poziția stând, se trece în sprijin ghemuit, cu spatele rotunjit și capul plecat înainte; urmează o dezechilibrare înapoi cu împingere din
brațe și picioare în aceeași direcție și rulare înapoi. Brațele sunt îndoite din coate, la nivelul cefei și se așează pe sol cu fața palmară. În continuare, se
efectuează o împingere cu mâinile pe sol, pentru a putea ridica capul și se trece peste cap în sprijin ghemuit, pe toată talpa; prin întinderea brațelor, picioarelor
și corpului se ajunge în poziția stând cu brațele sus.
Metodica învătării:
1.sprijin culcat cu picioarele pe un plan mai ridicat: flotări; 2 min.; 5 linii x 6 elevi;
2.sprijin ghemuit: rulare înapoi cu așezarea palmelor pe sol în dreptul capului; 2 min; 3 linii x 10 elevi;
3. rostogolire înapoi pe un plan înclinat; 2 min.; în coloană câte unul;
4.rostogolire înapoi cu și fără ajutor; 2 min.; 3 linii x 10 elevi;
5.legarea a trei rostogoliri înapoi în ritm convenabil; 4 min.; 3 linii x 10 elevi;
Ajutorul se acordă din lateral, apucând executantul de mijloc sau de bazin, ridicându-l ușor în sus și înapoi, pentru ușurarea lucrului brațelor și ridicării
capului.
Greșeli de execuție: nepăstrarea grupării; așezarea defectuoasă și cu întârziere a mâinilor pe sol; lipsa împingerii cu brațele și picioarele pe sol în prima
fază, pentru a mări viteza de rulare; viteză dr rotare neuniformă; lipsa împingerii brațelor în partea a doua, greutatea corpului rămânând pe ceafă și pe cap, cu
tendința de cădere înapoi; spatele drept în timpul rulării.

d)Rostogolire înapoi cu picioarele depărtate
Poziții inițiale folosite: așezat; așezat depărtat; culcat; stând depărtat; stând
Descrierea tehnică: din stând depărtat cu brețele lateral sus: îndoirea trunchiului înainte cu ducerea brațelor înapoi, printre picioare, până la nivelul
coatelor, pentru amortizare. Palmele iau primele contect cu solul, după care începe rularea ănapoi pe bazin, spate, umeri, odată cu ducerea brațelor prin înainte
sus și așezarea palmelor pe sol, lângă cap; urmează împingerea cu brațele prin întinderea lor și trecerea bazinului peste cap, cu așezarea picioarelor depărtate și
întinse pe sol, odată cu ridicarea capului. Corpul se îndreaptă și se trece în poziția stând depărtat cu brațele lateral sus.
Metodica învățării
1.asezat depărtat: apropierea și depărtarea picioarelor cu îndoirea trunchiului înainte; 2 min.; 3 linii x 10 elevi;
2.culcat dorsal: ridicarea picioarelor peste cap cu atingerea solului cu vârfurile, concomitent cu așezarea palmelor pe lângă corp; 2 min.; 3 linii x 10 elevi;
3.stând depărtat cu brațele sus: îndoirea trunchiului înainte, concomitent cu coborârea brațelor înainte în jos, înapoi și trecerea în așezat depărtat; 2 min.;
3 linii x 10 elevi;
4.așezat depărtat pe un plan înclinat cu brațele îndoite: rostogolire înapoi cu picioarele depărtate și întinse, cu întinderea energică a brațelor în finalul
mișcării; 3 min.; 3 linii x 10 elevi;
5.stând depărtat: rostogoire înapoi din depărtat în depărtat cu și fără ajutor; 2 min.; 3 linii x 10 elevi;
6.legări de două trei – rostogoliri; 2 min.; 3 linii x 10 elevi;
7.introducerea elementului în combinații simple; 3 min.; 3 linii x 10 elevi;
Ajutorul se acordă din lateral și puțin înapoia executantului, prinzându-l de mijloc și ridicânu –l ăn sus și înapoi.
Greșeli de execuție: cădere greoaie pe bazin; insuficientă îndoire a trunchiului înainteaaaaaaaaaaaa, așezarea mâinilor prea mult ănaintea bazinului;
cădere înapoi cu picioarele îndoite; așezarea picioarelor înapoi prea depărtate pe linia brațelor după rostogolire; lipsa împingerii și întinderii brațelor; ridicarea
înceată sau târzie a capului.

e)Rostogolire înapoi cu picioarele apropiate.
Descrierea tehnică: stând: îndoirea trunchiului înainte cu ducerea brațelor înapoi pe lângă coapse, cădere înapoi cu așezarea mâinilor pe sol pentru
amortizare; rulare înapoi pe bazin, spate, umeri, urmată de așezarea mâinilor cu palma pe sol, lângă cap și ducerea picioarelor peste cap, pe sol, cât mai aprope
de cap, urmează împingerea și întinderea brațelor și ridicarea capului; revenire în stând cu brațele sus.
Metodiva învățării:
1.exerciții de mobilitate, îndoiri cu ducerea pieptului cât mai aproape de coapse, cu arcuire, din poziția așezat și stând; 2 min.; 3 linii x 10 elevi;
2.stând: îndoirea trunchiului cu deplasarea lui cât mai înainte, concomitent cu deplasarea bazinului înapoi și apropierea de saltea, brațele frânează șocul la
cădere; 3 min.; 3 linii x 10 elevi;
3.culcat dorsal: ridicarea picioarelor peste cap, cu atingerea solului cu vârfurile, concomitent cu așezarea palmelor pe lângă corp; 3 min.; 3 linii x 10 elevi;
4.sprijin culcat facial: deplasarea alternativă a palmelor înapoi spre picioare, concomitent cu închiderea corpului, din articulațiile coxo – femurale ( genunchii
rămân întinși); aceeași mișcare cu deplasarea palmelor înapoi și împingere; 2 min.; 3 linii x 10 elevi;
5.stând facial pe lungimea băncii de gimnastică: îndoirea corpului din articulațiile coxo – femurale și așezarea palmelor cu coatele îndoite pe bancă,
împingere în brațe și revenire în stând; 3 min; 6 bănci de gimnastică, se lucrează câte doi la bancă; fiecare elev repetă de două ori;
6.rostogolire înapoi cu și fărăr ajutor; 3 min ; 3 linii x 10 elevi;
7.combinații simple cu rostogolirea învățată; 3 min .; 3 linii x 10 elevi;
Ajutorul se acordă din lateral, apucând cu o mână la nivelul umărului și cu cealaltă la nivelul bazinului, menținând închiderea corpului și ușurând împingerea
brațelor.

Greșeli de execuție: îndoirea genunchilor; cădere pe bazin, fără așezarea mâinilor; împingere lentă sau întârziată cu brațele; așezarea picioarelor prea departe de
mâini după trecerea bazinului peste cap.
f)Rostogolire înainte cu picioarele depărtate
Descrierea tehnică: din poziția stând depărtat, trunchiul se îndoaie înainte, mâinile se așează pe sol între picioare, depărtate la lățimea umerilor, cu degetele
înainte. Urmează o împingere din picioare, trecerea șezutei peste cap, rulare pe omoplați, spate și bazin; în continuare picioarele coboară întinse și depărtate
spre sol, brațele se duc rapid înainte și se așează printre picioare ( cât se poate sub bazin) și efectuează împingerea energică în sol; pieptul și capul se
proiectează înainte. Concomitent, trunchiul se avântă înainte ți se execută o îndreptare a acestuia, finalizată în poziția stând depărtat.
Metodica învățării:
1.așezat depărtat: rulare pe spate și revenire înainte cu picioarele depărtate și întinse; 4x; 3 linii x 10 elevi;
2.așezat depărtat: rulare înapoi și revenire în șezând cu picioarele depărtate și așezarea mâinilor între picioare, cu ușoară ridicare a bazinului de pe sol; 2 min.;
3 linii x 10 elevi;
3.șezând depărtat pe banca de gimnastică, cu mâinile sprijinite pe bancă între picioare: îndoirea trunchiului înainte, împingere din brațe și ridicarea corpului
în stând depărtat; 4 x; câte doi elevi așezați pe bancă, fiecare la câte un capăt al băncii; 10 bănci x 2 elevi pe bancă;
4.stând pe omoplați: rulare înainte cu depărtatrea picioarelor și împingere în mâini, cu ridicare în stând depărtat; 6x; 3 linii x 10 elevi;
5.așezat depărtat cu fața la capătul de sus al unui plan înclinat: rostogolire înainte cu picioarele depărtate;
4x; 3 linii x 10 elevi;
6.stând depărtat: rostogolire înainte în stând depărtat cu și fără ajutor; 8x; 3 linii x 10 elevi;
7.combinații simple cu rostogolirea învățată; 3 min .; 3 linii x 10 elevi;
Ajutorul se acordă din față, prinzând executantul cu mâinile la nivelul umerilor, ajutând la ridicarea corpului; se mai poate ajuta din spatele executantului, ,
ridicându-l de la bazin pentru a-i ușura lucrul brațelor.
Greșeli de execuție: îndoirea genunchilor; întârzierea mâinilor pe sol ți lipsa împingerii; lipsa de acțiune a capului și trunchiului; ridicarea trunchiului spre
verticală, în loc să se ducă înainte, pentru a evita căderea înapoi.
g)Rostogoliri înapoi peste umăr ( cilindrul)
Se execută în plan sagital ( antero – posterior), realizându-se un joc de unchiuri în articulațiile coxo-femurale și ale coloanei vertebrale, necesitând o bună
orientare în spațiu.
Descrierea tehnică: stând: îndoirea trunchiului înainte, așezarea mâinilor și a bazinului pe sol, urmată de o rulare pe spate, până când centrul de greutate
ajunge deasupra omoplaților. În acest moment, se realizează o întindere a corpului spre verticală cu ducerea brațelor lateral și a capului pe umărul opus trecerii
picioarelor. Se trece peste umăr și în continuare se execută o rulare pe piept ( facială), abdomen, coapse, cu corpul în extensie mare; oprirea este în sprijin
înainte culcat.
Metodica învățării:
1.culcat facial: ridicarea corpului în extensie; 2 min.; 3 linii x 10 elevi;
2.culcat facial: partenerul îl ridică în extensie la 45 grade, cu indicația să mențină extensia și să contracte musculatura posterioară, după care îl lasă liber; 4x;
15 grupe x 2 elevi; fiecare elev din grupă execută de 4x;
3.șezând culcat sau stând: rulare înapoi, cu ridicarea corpului întins la verticală, cu ducerea brețelor lateral și a capului spre umărul opus trecerii picioarelor; 2
min.; 3 linii x 10 elevi;
4.culcat dorsal: cilindru înapoi cu ajutor, cu menținerea picioarelor la verticală, frânare și rulare încetinită;
4x; 15 grupe x 2 elevi; fiecare elev din grupă execută de 4x;

5.stând: cilindru cu ajutor în partea a doua; 6x; 15 grupe x 2 elevi;
6.stând cu brațele sus: cilindru cu și fără ajutor; 6x; 15 grupe x 2 elevi;
7.combinații cu cilindru; 4 min.; 3 linii x 10 elevi.
Ajutorul se acordă din lateral, apucând executantul de glezne, trecându-l prin fazele elementului, la început mai lent, pentru orientare.
Greșeli de execuție: lipsa amortizării cu brațele cu brațele la rulare înapoi; întinderea insuficientă a corpului la verticală; lipsa extensiei în timpul și după
trecerea de verticală; îndoire în articulațiile coxo-femurale; așezarea incorectă a capului; lipsa controlului și orientării în spațiu.
RĂSTURNĂRI

Caracterizare: răsturnările sunt elemente acrobatice cu caracter de rorare, în care greutatea corpului trece de pe picioare pe brațe și de pe brațe din nou pe picioare,
fără ca ală parte a corpului să mai ia contact cu solul.
Roata laterală
Este un element de bază în gimnastica acrobatică. Se poate executa din poziția stând, cu un umăr sau cu fața la direcția de deplasare; din stând pe un genunchi, cu
celălalt picior îndoit înainte etc.
Descrierea tehnică: stând cu umărul stâng spre direcția de deplasare: ridicarea piciorului stâng și a brațelor lateral sus, cu ușoară înclinare a corpului spre dreapta,
privirea după brațul stâng, pe direcția deplasării; urmează așezarea piciorului stâng pe sol, cât mai departe de piciorul de bază, ușor fandat; urmează o avântare a
piciorului drept în sus- înapoi, în timp ce brațil drept se duce sus, pe lângă cap. Se așează palmele succesiv pe sol ( stâng- drept9 depărtate la lățimea umărului, cu
trecere prin stând pe mâini cu picioarele depărtate. Partea a doua a mișcării este constituita din așezarea succesivă a tălpilor pe sol ( drept – stâng) și ridicarea
trunchiului ( ăn plan frontal), în stând depărtat cu brațele sus.
Metodica învățării:
1.culcat dorsal cu brațele sus: depărtarea picioarelor și încordarea musculaturii întregului corp în această poziție; 4x; pauză 10 secunde; 3 linii x 10 elevi;
2.culcat facial cu brațele sus: depărtarea picioarelor și menținerea poziției 3 secunde, cu mușchii fesieri încordați; 6x; 3 linii x 10 elevi;
3.stând pe mâini, sprijinit de scara fixă: depărtarea și apropierea picioarelor; 4x; 5 linii x 6 elevi;
4.escaladarea băncii, prin simularea răsturnării laterale, ridicând treptat picioarele cât mai sus; 3 min.; 5 linii x 6 elevi; escaladarea se face cu deplasare de la
un capăt la altul al băncii; după ce execută prima linie, se întorc la coada șirului din care fac parte.
5.roata laterală cu așezarea mâinilor peste o minge medicinală, cu ajutor; 8x; 3 linii x 10 elevi;
6.roata laterală cu așezarea mâinilor pe un culoar hașurat sau pe semne marcate pe sol; 8x; 3 linii x 10 elevi;
7.includerea roții în combinații simple; 5 min.; 3 linii x 10 elevi.
Ajutorul se acordă din spatele executantului, apucându-l pe acesta de mijloc ( talie) cu mâna care corespunde direcției de deplasare – deasupra.
Greșeli de execuție: răsucirea umerilor; îndoirea corpului; deviere din planul mișcării; așezarea mâinilor înapoia liniei picioarelor; apropierea sau forfecarea
picioarelor în momentul trecerii prin stând pe mâini; îndoirea picioarelor sau a brațelor; lipsa împingerii în brațe în partea a doua a mițcării, pentru redresarea
rapidă a trunchiului; așezarea pe genunchii îndoiți sau cădere pe bazin.

XIII.METODICA ÎNVĂȚĂRII PRINCIPALELOR ELEMENTE ȘI PROCEDEE TEHNICE ATLETISM
1.BAZELE METODICE ALE ÎNVĂȚĂRII ALERGĂRILOR PE TEREN PLAT
a) Pasul alergător, lansat în tempo moderat ( pasul alergător de semifond și fond)
Metodica învățării:
1.mers obișnuit și mers cu pasul întins, din ce în ce mai rapid, urmat de trecere în alergare ușoară: alternări de mers obișnuit și mers cu pasul întins, alergare
ușoară și odihnă activă; 100m; 3x; în coloană câte doi;
2.alergare pe linia marcată a culoarului, cu atenția îndreptată asupra asupra puneri tălpilor paralel cu axa alergării; 4x; 100m; în coloanî câte unul;

3.alergări cu aterizări diferite: pe călcâi; pe toată talpa; pe pingea; 50 m; 5 linii x 6 elevi;
4.alergări cu avântarea exagerată a gambelor înainte și înapoi, apoi a coapselor; 3 min; 5 linii x 6 elevi;
5.alergări pe distanțe de 80, 100, 150 m, cu executarea unui număr minim de pași ( se va evita alergarea sărită); 3 min; 6 grupe x 5 elevi; grupele pleacă una
după alta la interval de 5 secunde;
•în paralel cu lucrul pentru învățarea tehnicii alergării pe plat și atunci când distanțele de lucru depășesc 200m, se va tree la învățarea ritmului
respirator .
6.inspirație și expirație de durată egală, efectuate pe 2, 4, 6, 8 pași de mers, apoi de alergare ( un pas inspirație, un pas expirație; doi pași inspirație, doi pași
expirație etc.).
7.inspirație și expirație pe durate inegale ( expirația va fi todeauna mai lungă): un pas inspirație și doi expirație, sau un pas inspirație și trei pași expirație etc.,
până la aflarea celui mai convenabil ritm respirator
Startul din picioare și lansarea de la start
-se face direct pe baza demonstrației și a repetărilor integrale, puse în legătură directă cu comenile starterului.
1.stând depărtat cu piciorul drept înainte: pornire în alergare, prin aplecarea și pierderea echilibrului ; 10 – 15 execuții; 5 linii x 6 elevi;
2.din aceeași poziție: pornire în alergare la semnal; 10 – 15 execuții; 5 linii x 6 elevi;
3.start din picioare de la linia de plecare, pe grupe de 4 – 6 alergători, în linie dreaptă la comandă; 4x; 15 m;
4.același exercițiu efectuat în turnantă, câte unul și câte doi, apoi în grup; 3x; 80m.
Exerciții de alergare în grup:
1.câte 2, apoi câte 3 sau 4 alergători, deplasare „ pas în pas”; elevii sunt așezați prin flanc câte unul; 80m; 4x;
2.alergare în pluton strâns, pe linie dreaptă; 6 – 10 alergători; 60 m; 3x;
3.același exercițiu, dar în turnantă ( 5 – 6 alergători), încercănd să alerge cât mai aproepe de bordura interioară a pistei; 150m; 2x;
4.start la intrarea în turnanta și alergare în turnantă în vederea ocupării unui loc cât mai favorabil pe turnnantă ( 4 – 6 alergători); 150m; 3x;
5.alergare în grup, pe linie dreaptă, cu încercări de evadare din pluton; cel care „ evadează” este desemnat si, ca atare este cunoscut dinainte; 4 – 6 în grup;
100m; 4 – 6x;
6.alergare în grup, ( 6 – 9 alergători), cu evadare din pluton la intrarea în turnantă, pe turnantă și la ieșirea din turnantă; startul se va da în linie dreaptă, cu
circa 50 m înainte de intrarea în turnantă; 400m; 2x;
7.alergare în pluton; un alergător rămâne în urmă la 10 – 12m, apoi încearcă să reintre în pluton, prin accelerarea treptată a alergării; grupe 6 – 8 alergători;
300m; 2x;
2.Pasul alergător de accelerare
În cursul activității de învățare și perfecționare a acestui element, atenția alergătorilor va fi îndreptată asupra creșterii trptate a vitezei, până la atingerea
vitezei normale a acesteia. La început se va evita atingerea vitezei maxime, până când alergarea nu mai prezintă greșeli. Exercițiile se caracterizează prin
mărirea și micșorarea vitezei efectuate, mai lin sau mai brusc.
Metodica învățării:

1.alergare accelerată, în linie dreaptă, la început pe 20 – 30 m, apoi pe 40 – 60 m. Viteza nu depășește la început 80 – 90 % din posibilitățile maxime;
mai târziu se poate ajunge la 95 – 100 % ; se execută individual dar și pe perechi, ori 4 – 6 elevi așezați în linie; creșterea vitezei se face lent; 4x;
2.alergare accelerată în turnantă; distanțele de lucru 40 – 60 m, individual apoi în perechi; se indică aplecarea trunchiului spre interiorul turnantei și
acțiunea mai ampla a brațului exterior; 2x;
3.alergare în tempo variat; distanța de alergare 100 – 150m; se mărește și semicșorează viteza în tempouri și pe distanțe prestabilite; astfel, se execută
5 – 6 schimbări de viteză, ajungându-se și la 90 – 95 % din posibilitățile maxime ale executanților; grupe de 6 – 8 elevi; 3x;
4.starturi din picioare, în linie dreaptă, pornindu-se la început cu viteză maximă; se lucrează pe 20 – 30 m; oprirea din alergare se face pe distanță mai
mare, lucrându-se individual, dar și pe grupe de 4 – 5 executanți, așezați în linie; 4x;
5.același exercițiu, ca mai sus, dar în turnantă, pe culoare; 4 – 5 executanți; 30 m; 2x;
6.trecere în alergare accelerată din joc de glezne; frecvența în jocul de glezne crește treptat, până la maximum, apoi se trece în alergare accelerată, cu
pasul din ce în ce mai lung; grupe de 6 – 8 alergători; 30 – 40 m; 2x;
7.accelerări bruște, efectuate din poziții înalte, de pe loc, prin dezechilibrarea bruscă înainte; pentru a evita căderea înainte, alergătorul este obligat să
execute o alergare cu pași scurți și rapizi, apoi din ce țn ce mai lungi; grupe de 6 – 8 alergători; 30 – 40 m; 2x;
3.Pasul alergător lansat de viteză
Descrierea tehnică:
-contacul cu solul se va face exclusiv și permanent pe pingea;
-pasul este ceva mai lung decât ăn alergarea în tempo moderat, fără o pendulare prea evidentă a gambei înainte, dar cu ridicarea amplă a călcâiului la spate;
-poziția trunchiului este dreaptă, capul aflându-se ân prelungirea trunchiului, iar privirea îndreptată înspre linia de sosire;
-mișcările brațelor sunt ritmice, acestea aflându-se îndoite din coate la unghi drept.
Metodica învățării:
1.alergare cu accelerare, în linie dreaptă și cu atingerea vitezei maxime la sfârșitul accelerării; 4x; 5 linii x 6 elevi, 30m;
2.alergare accelerată, în linie dreaptă pe 20 – 30m, atingerea vitezei maxime, urmată de o alergare liberă, fără efort; se execută individual, apoi pe grupe mici
în linie; 4x;
3.exercițiul de mai sus este repetat în continuare, fără pauze; accelerare, alergare liberă, accelerare; 30m; 3x; 5 linii x 6 elevi;
4.alergare cu accelerare, pe 20 – 30m, în linie dreaptă, cu atingerea vitezei indicate și menținerea ei pe o distanță de 10 – 20m, urmată de încetinirea vitezei și
oprirea alergării; 3x; 5 linii x 6 elevi;
5.exercițiile b, c, d, se vor executa și pe turnantă, în vederea însușirii particularităților tehnicii alergării pe turnantă; 3x; grupe de 5 elevi;
6.alergare cu executarea mișcării corecte a brațelor în ritmuri diferite; 40m; 3x; 5 linii x 6 elevi;
4.Startul de jos și lansarea de la start
Metodica învățării:
1.start din picioare, greutatea corpului pe piciorul din față, piciorul din spate sprijinit înapoi la o distanță mai mate de 2 tălpi; plecarea se face liber și la
comandă, pe grupe de 4 – 6 elevi, așezați în linie; 10m; 4x,
2.plecări din poziția ghemuit, apropiată mult de poziția startului de jos; plecări libere și la comandă; 10m; 4x;
3.luarea poziției corespunzătoare comenzii „ pe locuri”, apoi trecerea în poziția corespunzătoare comanzii
„ gata”; se fac reluări și alternări ale celor două poziții, fără comandă și la comandă; se lucrează la început pe grupe în linie, apoi individual pentru
corectări; 3 min.;
4.starturi de jos la comandă, în linie dreaptă, pe 5 – 10m, apoi pe 20 – 30m, cu atenția îndreptată și asupra

lansării de la start; 4x; 5 linii x 6 elevi;
5.exercițiul de mai sus executat în turnantă; 2x; grupe de 4 – 6 elevi;
6.starturi de jos, pe sub o sfoară ori o bară, așezată transversal pe pistă, la 6 -8m de la linia de plecare; 4x; 5 linii x 6 elevi;
SOSIREA:
7.alergare cu start lensat și cu trecerea liberă peste linia de sosire; 4x; 5 linii x 6 elevi; 15 – 20m;
8.alergare cu pas lansat și cu aplecarea trunchiului peste linia de sosire, afectuată pe ultimul pas de alergare; se va continua alergarea în viteză, peste și după
linia de sosire ( 5 -6m ).

2.ALERGĂRILE DE GARDURI
a). Exerciții efectuate pe loc, fărăr gard:
1.luarea poziției de trecere a gardului, șezând ( la început în condiții ușurate, apoi normal ); 2 min; 3 linii x 10 elevi;
2.același exercițiu, dar imitând lucrul cu brațele, ca în alergarea de garduri; 2 min; 3 linii x 10 elevi;
3.atacul gardului la perete sau la un alt sprijin; 2 min; 2 linii x 15 elevi;
4.exercițiu de tragere a remorcii, cu sprijin înainte; 2 min; 15 grupe x 2 elevi;
b). Exerciții efectuate în deplasare, fără gard:
1.din mers, ducerea unui genunchi înainte – sus, apoi extensia gambei pe coapsă și aplecarea trunchiului pe coapsă, însoțită de mișcarea brațului opus piciorului
de atac; 2 min; 5 linii x 6 elevi;
2.din joc de glezne, ducerea unui genunchi sub axilă; 2 min; 5 linii x 6 elevi;
3.din joc de glezne, efectuarea atacului gardului; 2 min; 5 linii x 6 elevi;
c). Trecerea succesivă a mai multor obstacole cu trei pași:
1.elevii așezați ghemuit, trecere liberă apoi cu trei pași; 2 min; 5 linii x 6 elevi;
2.treceri peste brațe ținute orizontal; 2 min; 6 linii x 5 elevi;
3.treceri peste obstacole joase, din alergare cu genunchii sus; 2 min; 6 linii x 5 elevi;
4.treceri peste garduri joase, cu trei pași; 2 min; 6 linii x 5 elevi;
d). Exersarea globală:
1.treceri din mers peste garduri de 76,2 și 91,4 cm; 2 min; 6 linii x 5 elevi;
2.cu ajutor înainte, cu accent pe trecerea piciorului deremorcă, cu sprijinul mâinilor pe gard; 2 min; 6 linii x 5 elevi;
3.treceri peste un gard, urmate de alergare accelerată; 2 min; 6 linii x 5 elevi;
4.treceri peste un gard și mai multe, cu ritm de trei pași; 2 min; 6 linii x 5 elevi;
e). Studiul piciorului de atac și al aplecării trunchiului:
1.pe lângă gard, din mers, trecerea piciorului de atac peste gard; 3 min; 5 linii x 6 elevi;
2.pe lângă gard, din alergare, trecerea piciorului de atac peste mai multa garduri, cu ritm de 5 și 3 pași; 2 min.; 5 linii x 6 elevi;
3.treceri globale peste un gard și mai multe, cu start din picioare ( concomitent se va face și studiul mișcării brațelor) ; 3 min; 5 linii x 6 elevi;

f). Studiul trecerii piciorului de remorcă:
1.pe lângă gard, din mers, tragerea piciorului de remorcă; 3 min; 5 linii x 6 elevi;
2.același exercițiu din alergare, cu ritm de 5 și 3 pași între garduri; 3 min; 5 linii x 6 elevi;
3.treceri globale peste un gard și mai multe, cu start din picioare ( concomitent se va face și studiul mișcării brațelor; 6 min; 5 linii x 6 elevi;
3.ALERGĂRILE DE ȘTAFETĂ
Indicații metodice:
– se va alege și preda o singură tehnică, acea care se pretează la posibilitățile celor instruiți;
– pentru începători se va preda tehnica sghimbului de accesi parte ( din măna stângă în mâna dreaptă, bățul odată preluat, este trecut imediat în mâna stângă);
– predarea se va face printr-o mișcare de jos în sus și dinainte – înapoi, primitorul aflându-se cu brațul întins înapoi, cu palma orientată în jos;
– se recomandă o perioadă de obișnuire cu bățul de ștafetă, prin mânuirea acestuia în diferite exerciții;
– învățarea tehnicii sghimbului are loc în trei etape: de pe loc, din mers, din alergare cu viteze reduse la început, apoi din ce în ce mai rapide;
– învățatea va fi astfel organizată, încât fiecare alergator va fi pe rând, primitor și aducător.
Metodica învățării:
1.alergare cu bățul de schimb și trecerea lui dintr-o mână în alta; 40m; 4x; 5 linii x 6 elevi;
2.start de jos, cu bățul de ștafetă ținut în mâna stângă, fără și la comandă, în linie dreaptă și apoi ăn turnantă;
3.transmiterea bățului de schimb de pe loc, la semnalul dat de aducător; bățul este transmis cu mâna stângă în cea dreaptă a primitorului, care-l va trece imediat
în cea stângă; exercițiul se efectuează cu elevii așezați în sir, bățul fiind transmis de la coada șirului; 2 min.;5 siruri x 6 elevi;
4.transmiterea bățului de schimb din mers; exercițiul se desfășoară ca la ex. 1, dar șirul, ori perechile, se deplasează înainte; brațele imită mișcările efectuate
într-o alergare de viteză; predarea se va face, de asemenea, la semnalul dat de aducător; 2 min.;5 siruri x 6 elevi;
5.transmiterea bățului de schimb din alergare, la început în tempo moderat, apoi din ce în ce mai repede; se va lucra în perechi constituite, partenerii alergând
cu acceași viteză, la un interval de 1 metru, în așa fel încât la semnal schimbul săse facă fără întârziere; 60m; 15 grupe x 2 elevi; 4x;
6.transmiterea bățului de schimb din alergare; între cei doi distanța va fi mai mare ( 10 m ), pentru predarea bățului aducătorul va fi obligat să accelereze
viteza, pentru a se apropia de primitor; 60m; 15 grupe x 2 elevi; 4x;
7.transmiterea bățului în zona de schimb, la început ca în exercițiul 4, apoi marcată în mod regulamentar; 60m; 15 grupe x 2 elevi; 4x; se execută în linie
dreaptă, apoi în turnantă;
4.SĂRITURA ÎN LUNGIME

SUCCESIUNEA ÎNVĂȚĂRII
a)Exerciții pentru învățarea elanului:
1.mers cu picioarele întinse; după desprindere, talpa se ridică ușor, piciorul este dus înainte vu vârful ridicat, talpa este așezată elastic și plat pe sol începând
cu baza decetelor; 2 min.; 3 linii x 10 elevi; 20m;
2.alergare cu joc de glezne și trecere în alergare accelerată; 3x; distanța 20m; 6 linii x 5 elevi; ( fiecare linie aleargă distanța și se întorc pe margine la pas);
3.alergare cu joc de gleznă și trecere în alergare acceletată; 4x; distanîa 15m; 6 linii x 5 elevi;
4.alergare accelerată pe distanțele de 20 – 30m; apoi pe 40 – 50m; 3x; 5 linii x 6 elevi;
5.alergare accelerată pe 20 – 30m, atingând spre sfârșitul distanței viteza maximă; 2x, 5 linii x 6 elevi;
6.poziție de plecare în elancu picioarele pe acceași linie, palmele sprijinite pe genunchi sau coborâte liber jos, genunchii ușor îndoiți; pas cu piciorul de
bătaie și accelerare pe 15 – 20m, 3x; 5 linii x 6 elevi;
7.plecări în elan cu marcarea celui de-al patrulea pas; 15 – 20m; 3x; 5 linii x 6 elevi;
8.concurs cu punerea piciorului de bătaie într-o zonă marcată, fără dereglarea pașilor; 4x; 10 – 15m; 5 linii x 6 elevi;
9.sărituri cu marcarea ultimilor pași ai elanului; 4x; 10 – 15m distanță elan; în coloană câte unul;
10.alergare ușoară, cu așezarea piciorului de atac într-ozonă de 40 – 70 cm., marcată ladistanță de 5 – 6m de prag; după care urmează alergare rapidă ( piciorul
de bătaie, apoi cel de atac și desprindere).
b)Exerciții pentru învățarea bătăii:
1.executarea desprinderii din mers, la fiecare al treilea pas; 2 min.; 3 linii x 10 elevi;
2.același exercițiu efectuat din alergare ușoară; 60m; 15 grupe x 2 elevi; 4x;
3.din mers, api din alergare, sărituri cu avântarea piciorului de atac la scara fixă, piciorul de bătaie atârnă liber în jos; 2 min.; 5 linii x 6 elevi;
4.elan de 3 – 5 pași: desprindere în “ pasul ștrengarului” cu atingerea unui obiect suspendat; 2 min.;coloană câte doi;
5.cu elan de 3 – 5 pași; apoi de 7 – 9 pași desprinderi în pas săltat, cu efectuarea bătăii la marginea gropii; 2 min.; coloană câte 2;
6.elan de 3 – 5 pași, apoi de 7 – 9 pași desprinderi în pas sărit și aterizare pe piciorul de atac; 2 min.; coloană câte 2;
7.accelerare pe distanța de 10 – 15 m, cu simularea desprinderii în finalul alergării; 2 min.; coloană câte 4;
8.săritură pe lada de gimnastică ( cu mai puține cutii); saltele suprapuse, cu elan de 4 – 6 – 8 pași, cu aterizare pe piciorul de bătaie; desprinderea se execută
pe un prag fixat la aproximativ 1 – 3m de aparat ( în funcție de gradul de pregătire al elevilor; 3 min.; coloană câte 1;
9.același exercițiu fătă prag; 3 min.; coloană câte 1;
10.sărituri pe saltele suprapuse, folosind un elan de 4 – 6- 8 pași cu aterizare pe ambele picioare; 4 min.; coloană câte 1;
c)Exerciții pentru învățarea zborului:
1.din atârnat ( la lecțiile desfășurate în sală – la bară, inele, paralele, iar la cele desfăsurate în aer liber, de crengile copacilor sau ceva similar), se vor
executa pași de alergare; 2 min.; 2, 3, sau 4 în funcție de condiții;
2.executarea ampla a mișcărilor de alergare în aer cu sprijin pe umerii a doi parteneri; 3 min.; coloană câte 3;
3.același exercițiu, cu ajutorul a doi colegi care aleargă cu executantul, sprijinindu –l de coate; 2 min.; coloană câte 3;

4.elan de 4 – 6 pași, băztaie pe lada de gimnastică cu două cutii și aterizare pe piciorul de desprindere; indicații: piciorul de atac este puternic avântat înainte
– sus, cel de desprindere rămâne întins înapoi, trunchiul drept; după ce piciorul de atac coboară, cel de bătaie este dus înainte( îndoit din genunchi),
continuând alergarea și aterizare la groapa de nisip; 4x; coloană câte 1;
5.același exercițiu fără ladă; 4x; coloană câte 1;
6.sărituri de pa un obstacol mai înalt, cu elan de 6 pași; se urmărește prelungirea fazei de zbor; indicații: piciorul de bătaie să fie rapid așezat, trunchiul
drept, iar piciorul de desprindere ăn timpul zborului să rămână înapoia trunchiului ( ducerea piciorului de bătaie prea repede în față nu permite o extensie
suficientă în aer ); 6x, coloană câte 1;
7.sărituri de pe un obstacol, cu desprindere, executarea a doi pași în aer și aterizare cu continuarea alergării; se urmărește obișnuirea cu continuarea alergării
în timpul zborului; indicații: de regulă începătorii execută pași în aer mai mult la nivelul gambelor; pentru a-i învăța mișcarea corectă (din șold ), îi
obligăm să continue alergarea; 6x, coloană câte 1;
8.elan 6 – 8 pași și sărituri cu efectuarea bătăii pe un postament mai înalt și a pașilor în aer; se urmărește ușurarea execuției mișcărilor în ansamblul lor;
indicații: după desprindere ( care trebuie să fie “ explozivă”), se accentuează mișcarea pasului, în special al doilea, deoarece acesta pregătește
aterizarea; 6x; coloană câte 1;
9.pentru învățarea zborului se mai poate folosi trambulina elastică; aceasta aproape că dublează durata fazei de zbor, ceea ce permite săritorului să execute
pași de “alergare” în aer; de asemenea, ea ajută la obișnuirea cu menținerea echilibrului; trambulina nutrebuie folosită prea des, deoarece dăunează
desprinderii;
d)Exerciții pentru învățarea aterizării:
– în general aceste exerciții vor urmării să-l obige pe săritor să – și ridice cât mai mult picioarele în momentul aterizării;
1.saritui în lungime peste o bandă elastică ( sfoară, bandă elastică, baston de gimnastică ), așezate la o înălțime de aproximatv 20 cm, în zona de
aterizare;săritorul este obligar să – și ridice picioarele pentru a putea ateriza dincolo de banda elasică; indicații: să evite căderea pe spate, prin împingerea
rapidă a șoldurilor și a trunchiului înainte; 4x; coloană câte 2;
2.desprinderi cu piciorul de atac, aterizare pe o grămadă de nisip; 4x;coloană câte 2;
3.sărituri în lungime de pe loc, peste un anumit semn; se recomandă ca aceste exerciții să se desfășoare și sub formă de concurs, pentru ai stimula pe elvi;
8x; coloană câte 2;
5.SĂRITURA ÎN ÎNĂLȚIME PRIN ROSTOGOLIRE VENTRALĂ

Indicații metodice:
•tehnica probei impune trecerea unui obstacol – ștacheta și căderea de la o anumită înălțime pe o altă parte a corpului decât picioarele – aterizarea;
•atât existența ștachetei cât și particularitățile aterizării pot produce o stare de inhibiție;
•prima grijă a profesorului la învățarea săriturii prebuie să fie aceea de a pregăti cu atenție locul de antrenament și în special suptafața de aterizare;
•înainte de a se trece la lucrul practic, se recomandă ca elevii să fie puși în temă cu tehnica procedeului, cu ajutorul diferitelor fotografii, chinograme,
explicații verbale și în special demonstrații practice.
a)Exerciții pentru învățarea bătăii:
1.stând pe piciorul de atac îndoit: picorul de bătaie se duce înainte și concomitent, brațele înapoi; se urmărește punerea activă a piciorului de bătaie pe sol și
avântarea bazinului înainte, greutatea corpului fiind trecută pe piciorul de bătaie care se îndoaie, amortizând mișcarea ; brațele rămân înapoi, iar piciorul de
atac nu se desprinde de pa sol; 6 -8 repetări; 3 linii x 10 elevi;
2.stând: pendularea piciorului de atac înainte – sus, cât se poate de întins, fără însă a se lăsa corpul pe spate; 6 -8 repetări; 3 linii x 10 elevi;
3.același exercițiu ca la 1; dar cu pendularea piciorului de atac și desprindere de pe sol; brațele se avântă înainte – sus; se execută serii de 8 – 10 repetări; 5
linii x 6 elevi;
4.exercițiile 2 și 3 se pot efectua după aceea cu 1 – 3 pași de elan; trebuie s ă se urmărească sincronizarea perfectă între acțiunea piciorului de bătaie, a celui de
atac și a brațelor; la aceste exerciții aterizarea se face pe piciorul de bătaie; 3 min.; 5 linii x 6 elevi;
5.elan de 3 – 5 pași, perpendicular pe ștachetă, cu execuția bătăii; piciorul de atac este coborât activ, după ce a trecut dincolo de ștachetă, iar cel de bătaie,
îndoit din articulația genunchiului; 3 min.; coloană câte 1;
6.același exercițiu ca la 5, executat fără trecere peste ștachetă și fără elen; el se poate executa din mers; 3 min; în coloană câte 3;
7.același exercițiu, cu sărituri succesive peste 6 – 10 garduri; înalțimea gardului va fi stabilită în funcție de vârstă, sexul și pregătirea elevilor; se urmărește
execuția corectă a mișcîrii; 4 min.; coloană câte 1;
b)Exerciții pentru învâțarea atacului:
1.sprijin la spalier cu un braț; balansarea înainte a piciorului de atac; 1 min.; 6 linii x 5 elevi;
2.același exercițiu cu partener, executanții stând lateral față în față, sprijinindu –se cu mâinile unul pe umărul celuilalt; 2 min.; 15 grupe x 2 elevi;
3.stând în fața spelierului, cu piciorul de atac înapoi sprijinit pe vârf: avântarea și așezarea acestuia pe spalier, cât mai sursdeasupra capului; 2 min.; 6 linii x 5
elevi;
4.același exercițiu cu o ușoară desprindere; se poate executa și cu 1 – 3 pași de elan; 3 min.; 6 linii x 5 elevi;
5.elan de 1 – 2 – 5 pași: desprindere cu executarea atacului ( piciorul de atac va fi dus întins din genunchi și cu vârful piciorului tras înapoi); se urmărește
atingerea unui obiect suspendat, cu piciorul de atac; înalțimea la care va fi suspendat obiectul trebuie sa fie în așa fel aleasă încât să-l solicite la maximum pe
săritor; 3 min.; 6 linii x 5 elevi;
6.la exercițiile de mai sus se lucrează și cu brațele, în sensul că ele sunt duse puternic în sus, odată cu avântarea piciorului de atac și cu impulsia celui de
bătaie; 3 min.; 6 linii x 5 elevi;
7.din poziția stând, pas cu piciorul de bătaie pe un semn marcat pe sol, bătaie, desprindere și întoarcere 180 grade, atarizare pe piciorul de atac, pe același
semn, respectiv evitarea mișcării de translație; 3 min.; 6 linii x 5 elevi,
c)Exerciții pentru învâțarea trecerii peste ștachetă:
1.elan de un pas, sărituri peste ștachetă cu întoarcere de 90 grade și aterizare pe piciorul de atac; înălțimea ștachetei va fi de 50 – 70 cm; 3 min.; coloană câte
1;
2.același exercițiu cu elan de 3 pași; 3 min.; coloană câte 1;
3.idem cu întoarcere de 145 grade; acest exercițiu se poate executa cu un elan de 3 -5 pași; 3 min.; coloană câte 1;

4.executarea mișcării de învăluire a ștachetei din poziția sprijin culcat; 4 min.; coloană câte 1;
5.elan de 1 – 3 pași și săritură peste ștachetă cu ajutorul partenerului la executarea învăluirii; 4 min.; coloană câte 1;
6.sprijin cu brațele pe lada de gimnastică: imitarea mișcării de evitare a ștachetei cu piciorul de bătaie; 4 min.; coloană câte 1;
7.cu elan de 3 – 5 pași, sărituri la ștacheta oblică, fixată pe suporții stâlpilor, aterizare ân groapa de nisip, sau pe o suprafață moale mai joasă; ștacheta se
fixează la înalțimi ușor accesibile; 4 min.; coloană câte 1;
8.cu elan de 5 pași, sărituri în condiții de concurs; 6 min.; coloană câte 1;
6.SĂRITURA ÎN ÎNĂLȚIME CU RĂSTURNARE DORSALĂ
Succesiunea învățării:
a)elanul și bătaia cu rotație în jurul axei longitudinale;
b)aterizarea și trecerea ștachetei prin răsturnare în jurul axului transversal;
c)elaborarea formei globale;
d)perfecționarea tehnicii;
a)Exerciții pentru învățarea elanului și a bătăii:
1.succesiune de pați săltați, consecutiv numai pe piciorul de bătaie, avântarea cu piciorul de atac în diagonală spre cel de bătaie și cu ambele brațe; 20 m: 4x;
5 linii x 6 elevi;
2.de pe loc, avântarea piciorului de atac în diagonală și cu ambele brațe, pivotare 90 grade spre piciorul de impulsie; 10x; 5 linii x 6 elevi;
3.același exercițiu, dar cu desprindere și aterizare în acelațâși punct de pe loc, apoi cu elan de un pas, cu proiectarea în față a bazinului și așezarea rapidă pe
sol a piciorului de impulsie; 10x; 5 linii x 6 elevi;
4.din alergare pe un cerc cu raza de 10 – 15m, bătaie și desprindere, întoarcere cu 90 grade spre piciorul de impulsie, aterizare pe locul desprinderii; sensul
alergării spre partea piciorului de „bătaie”; la început bătaia se face la semnal, apoi după 3 – 5- 7 pași de alergare; 3 min.; 3 cercuri x 10 elevi;
5.același exercițiu, dar alergarea se face pe un traseu în formă de 8, bătaia făcându-se pe vârful buclei, unde sensul alergării este cel necesar ( stânga sau
dreapta , după caz); 3 min.; 2 grupe x 15 elevi;
6.cu elan de 3 – 5 pași, pe un traseu curb cu raza de 8 – 10m, bătaie, întoarcere, cu 90 grade, aterizare pe locul desprinderii, liber și în fața ștachetei; 4 min.; în
coloană câte 1;
7.cu elan de 3 – 5 pași rectiliniar, urmat de încă 3 – 5 pași efectuați pe un traseu curb, aceeași rază, bătaie, întoarcere cu 90 grade, aterizare pe locul
desprinderii, liber și în fața ștachetei; 4 min.; în coloană câte 1;
b)Exerciții pentru învățarea aterizării și trecerii ștachetei:
1.din poziția stând, cu spatele la locul de aterizare ( saltea ), desprindere de pe ambele picioare spre în sus și înapoi, aterizare pe spate, regiunea toracală, cu
corpul în echer; 4 min; în coloană câte 1;
2.același exercițiu se poate efectua de pe banca de gimnastică; de pe 1, 2, 3 cutii de la ladă de gimnastică; de pe o trambulină elastică; 4 min; în coloană câte
1;

3.din stând, avântarea cu ambele brațe și desprindere de pe ambele picioare, cu trecere în extensie pronunțată la nivel lombar și coxo- femural; 3 min; în
coloană câte 1;
4.din stând cu spatele, avântare cu ambele brațe, desprindere pe ambele picioate, aterizare pe saltea, pe spate, cu gambele flexate și atârnând la marginea
saltelei; 4 min; în coloană câte 1;
5.același exercițiu, pe saltele supraânălțate și cu desprindere de pe lada de gimnastică și apoi de pe trambulina elastică; 3 min; în coloană câte 1;
6.același exercițiu ca la 5, dar aterizarea se face pe o saltea specială, sub formă de plan înclinat ( prefigurează coborârea trunchiului după trecerea stachetei); 3
min; în coloană câte 1;
7.săritură „ flop”, de pe ambele picioare, cu bătaie, progresiv pe bancă, ladă și trambulină elastică, peste ștachetă; 3 min; în coloană câte 1;
8.același exercițiu, cu accent pe extinderea gambelor pe coapse, evitarea ștachetei și trecere în poziția L; 3 min; în coloană câte 1;
c)Exerciții pentru învățarea formei globale:
1.săritură în înșlțime cu „ pășire”, cu elan de „ flop”; 3 min; în coloană câte 1;
2.cu 3 – 5 pași ( „ curba de impulsie”) și 5 pași accelerare în linie dreaptă; 3 min; în coloană câte 1;
3.cu 3 – 5 pași ( „ curba de impulsie”), săritură cu aterizare pe spate, cu gambele flexate;
3 min; în coloană câte 1;
4.cu elan de 3 – 5 pași ( curba de impulsie), săritură cu răsturnare dorsală la înălțimi mai accesibile și, progresiv, la înălțimi mai mari, care stimulează lucrul
corect deasupra ștachetei; se va urmării și lucrul corect al brațului, opus piciorului de bătaie și al capului; 3 min; în coloană câte 1;
5.același exercițiu, dar elanul va fi complet, respectiv 5 + 3 – 5 ( 5 pași fată de accelerare în linie dreaptă – 3 – 5 pași curbă de impulsie); 3 min; în coloană
câte 1;
6.introducerea pașilor preliminari și stabilirea, în raport cu calitățile de viteză ale elevului, a variantelor optime privind numărul pașilor ( 3 sau 5 ), curbei de
impulsie, ca și a celor din faza de accelerare; 3 min; în coloană câte 1;
7.trecerea ștachetei , în condiții de elan mic și în condiții de elan de concurs;
5 min; în coloană câte 1;
XIV. METODICA ÎNVĂȚĂRII PRINCIPALELOR ELEMENTE ȘI PROCEDEE TEHNICE DIN JOCURILE SPORTIVE
1.METODICA ÎNVĂȚĂRII ACȚIUNILOR DE JOC ÎN VOLEI

A)Metodica învățării jucării mingii
a)Pasa:
1.pase de control – serii cât mai lungi executate de pe loc, din deplasare, din săritură; 2 min; 3 linii x
10 elevi;
2.pase la perete la punct fix, realizate în serii cât mai lungi; 3 min; 5 linii x 6 elevi;
3.pase în trei ( cu elevii așezați în triunghi), serii cât mai lungi: spre dreapta și spre stânga; din deplasare pe poziția viitoare; 4 min.; 10 grupe x 3 elevi;
4.1 x 1 la fileu cu pasă de control și trecerea mingii peste ( ținerea mingii cât mai mult ); 4 min.; 15 grupe x 2 elevi;
5.2 x 2 cu trei pase ( cu două mâini de sus ) și trecerea mingii peste plasă; 4 min.; 7 grupe x 4 elevi;
6.exerciții specifice fazei de joc în care se include pasa: pase precedate de preluarea unei mingii aruncate, servite sau atacate; 4 min.; 7 grupe x 4 elevi;
7.3 x 3, 4 x 4, pe teren redus sau normal cu trei lovituri obligatorii, lovirea a doua se va executa cu două mâini de sus; 4 min; grupe de 6 sau 8 elevi;
8.6 x 6 pe teren normal, cu trei lovituri obligatorii, lovitura a doua se va executa obligatoriu cu două mâini de sus; 6 min.;
b)Preluarea din serviciu :
1.preluări cu două mâini de sus sau de jos, în afara terenului, din mingii aruncate de partener; cu deplasare și oprire și precizarea exactă a locului de lovire a mingii; 3
min.; 15 grupe x 2 elevi;
2.preluări din serviciu din afara plasei la distanțe variabile; 3 min.; 15 grupe x 2 elevi;
3.preluări din mingii aruncate peste fileu; 3 min.; 15 grupe x 2 elevi;
4.preluări din serviciul de sus sau de jos peste fileu – serviciu executat la diferite distanțe 3, 6, 8, 10m;
3 min.; 15 grupe x 2 elevi;
5.preluarea mingii servite spre un coleg, urmată de deplasarea la mingea ridicată de acesta și trecerea mingii peste fileu, cu o anumită destinație; 4 min.; 10 grupe x 3
elevi;
6.în formație de trei jucători așezați în triunghi, doi la distanță de plasă pentru preluare, cel de- al treilea lângă plasă, în partea dreaptă; se va executa serviciul din
terenul advers spre unul din cei doi jucători așezați mai departe de plasă, care vor efectua preluare spre jucătorul de lângă plasă, care la rândul său va ridica mingea
spre celălalt jucător, care va trece mingea peste fileu cu sau fără efectuarea unui atac; 5 min; 10 grupe x 3 elevi;
7.compeiție cu efectiv normal pe teren normal; 10 min;
c)Lovitura de atac:
1. lovirea mingii cu palma spre sol; serii cât mai lungi; 3 min.; 3 linii x 10 elevi;
2. lovirea mingii cu palm spre sol, pentru a ricișa spre perete; serii cât mai lungi; 3 min.; 3 linii x 10
elevi;
3. 1 x 1 în afara plasei, din minge aruncată, lovirea mingii cu o mână de sus spre coleg, care face
preluare cu 2 mâini de jos; 3 min.; 15 grupe x 2 elevi;
4. trei elevi cu minge așezați în triunghi, un elev execută lovitură de atac spre al doilea, care execută
preluare din atac spre al treilea, care ridică mingea către primul; se va ține mingea cât mai mult în
joc, toți elevii execută perând lovitura de atac; 4 min.; 10 grupe x 3 elevi;
5. 1 x 1 cu trecerea mingii peste plasă cu una sau 2 mâini de sus; 4 min.; 15 grupe x 2 elevi;
6. exerciții sub formă de structuri de joc din care face parte atacul, de exemplu: trecerea mingii peste
plasă din a treia lovitură, cu o mână sau cu 2 mâini de sus, precedată de preluare și pas executate de
alți jucători, se poate executa în diferite zone ale terenului, sub diferite forme specifice structurilor
de joc, fie pentru câștigarea serviciului fie pentru câștigarea punctului); 5 min; 7 grupe x 4 elevi;
7. executarea atacului în cadrul fazei I de joc la câștigarea serviciului, precedat fiind de preluare din
serviciu și pasa dată de ridicător, localizată în diferite zone ale plasei; 4 min.; 3 grupe x 6 elevi

2.executarea atacului în cadrul jocului la câștigarea punctului, precedat fiind de o preluare din joc și
pasă localizat în diferite zone ale terenului; 3 min.; 3 linii x 10 elevi;
d)Serviciul de jos
1. ținerea mingii cu mâna neândemânatică și lovirea acesteia cu palma mâinii îndemânatice;
2 min.; 3 linii x 10 elevi;
2. idem exercițiul de mai sus, lovirea mingii cu palma din minge susținută: spre sol, spre înainte
2 min; 3 linii x 10 elevi;
3. serviciu peste o linie trasată pe perete; 3 min.; 3 linii x 10 elevi;
4. serviciu spre perete de la distanșa de 6 – 7m. Cu intrare sub traiectoria mingii ricișate din perete și
prinderea acesteia în cupă situată la nivelul frunții;
5. 1 x 1 peste plasă, la distanță de 4 – 5 metri, execuția serviciului spre partenerul care prinde mingea și
execută la rândul lui serviciul; 4 min.; 15 grupe x 2 elevi;
6. serviciul în serii peste plasă de la distanțe diferite, în zone diferite; 3 serii x 10 servicii ;
linia de fund a terenului în zona 5 adversă); 2 grupe x 15 elevi;
7. joc școală 1 x 1 peste plasă cu execuția serviciului, autopreluare și trecerea mingii peste plasă cu
ținerea ei în joc cât mai mult; 5 min.; 15 grupe x 2 elevi;
8. joc școală pe teren redus, cu efectiv redus, cu execuția serviciului și preluării din serviciu; 5 min.;
4 grupe x 6 elevi.
e) Serviciul de sus din față
1. seviciu spre perete, de la distanță de 5 – 6m, deasupra unei linii corespunzătoare înălțimii fileului;
4 min.; 4 grupe x 8 elevi;
2. pe perechi cu o minge, distanță 4 – 6m: un elev execută serviciu, celălalt prinde mingea în cupă;
4 min; 15 grupe x 2 elevi;
3. același exercițiu cu mărirea treptată a distanței dintre elevi, până la 9 –10m; 4 min; 15 grupe x 2 elevi;
4. serviciu spre perete, de la distanța de 5m, deasupra unei linii trasate la aproximativ 5m; 4 min;
4 grupe x 8 elevi;
5. același exercițiu cu verificarea punctului de lovire prin atingerea mingii ținute de 1-2 ori înainte de
efectuarea serviciului; 3 min; 4 grupe x 8 elevi;
6 serviciu de sus precedat de 1 -2 aruncări ale mingii; după fiecare aruncare mingea se lasă să cadă sol;
3 min; 4 grupe x 8 elevi;
7. pe perechi cu o minge, de o parte și de alta a fileului: serviciu cu efectuarea unei preluări de control;
4 min; 15 grupe x 2 elevi;
8. serviciu efectuat de la distanță mare, concurs, cel mai bun din 8 -10 încercări; 4 grupe x 8 elevi;

A)Metodica învățării lovirii mingii:
a)Invățarea lovirii mingii cu două mâini de sus:
1.explicarea și demonstrarea lovirii mingii; 1 min; elevii sunt așezați pe 3 linii x 10 elevi;
2.luarea poziției corecte, cu poziția ușor flexată a trunchiului, cu palmele sub formă de cupă deasupra capului, cu degetele răsfirate și imitarea lovirii
fără minge; 2 min; 3 linii x 10 elevi;
3.fixarea mingii în cupă – efectuarea de corectări a poziției: degetelor, brațelor; trunchiului, picioarelor; 3 min; 6 linii x 6 elevi;
4.aruncări și prinderi ale mingii în cupă de pe loc, din deplasare și oprire; exercițiile se pot executa individual sau în grupuri mici de 2 – 3 elevi, cu
execuții deasupra capului sau la perete; 3 min;
5. lovirea mingii cu două mâini de sus după deplasare și oprire, mingea fiind aruncată de un partener; 3 min.; 15 grupe x 2 elevi;
6.lovirea mingii cu două mâini de sus deasupra capului ( loviri de control), în serii cât mai lungi; 20 execuții fiecare; 5 linii x 6 elevi;
7.lovirea mingii cu două mâini de sus în trei elevi; în triunghi; de pe loc; din deplasare, spre stânga și spre dreapta; 4 min.; 10 grupe x 3 elevi;
8.lovirea mingii cu două mâini de sus, 1 x 1 peste plasă, cu ținerea mingii cât mai mult timp; 5 min; 10 grupe x 3 elevi; se lucrează câte trei grupe la
fileu;
b)Invățarea lovirii mingii cu două mâini de jos :
1. așezarea mingii de către profesor sau partener pe manșetă pentru a se arăta locul de lovire
a mingii și imitarea mișcării de lovire a mingii; 2 min.; 15 grupe x 2 elevi
2. minge ținută de profesor sau partener, imitarea mișcării de lovire a mingii; 2 min.; 15
grupe x 2 elevi;
3. din minge aruncată de profesor sau partener, lovirea mingii cu două mâni de jos ( cu
manșeta ) de pe loc și precedat de deplasare și oprire; 2 min.; 15 grupe x 2 elevi; ă
individual, lovirea mingii cu dou mâini de jos ( cu manșeta ), în sus la 1,5 – 2 m, ă
4. deasupra capului sub form de loviri de control, în serii cât mai lungi; 3 min; 5 linii x 6 ă
elevi;
5. același exercițiu ca la 4, dar cu loviri alternative: odată cu două mâini de sus, odată cu
două mâini de jos; 2 min.; 15 grupe x 2 elevi;
6. lovire de control cu două mâini de jos, urmată de transmiterea mingii la un partener cu două
mâini de sus; inerea mingii în joc cât mai mult timp; 4 min.; 15 grupe x 2 elevi; ț
7. lovirea mingii cu două mâini de jos, de pe loc, din deplasare, spre stânga, spre dreapta; 10
grupe x 3 elevi așezați în triunghi; 4 min.;
8 lovirea mingii cu două mâini de jos, 1 x 1 peste plasă, cu ținerea mingii în joc cât mai mult
timp 5 min; 10 grupe x 3 elevi; se lucrează câte trei grupe la fileu;

c)Lovirea mingii cu o mână de sus ( cu palma):
1. explicarea și demonstrarea procedeului de lovire ( precizarea clară a suprafețelor de lovire și a poziției palmei; 2 min; 3 linii x 10 elevi;
2. lovirea mingii cu palma ( mingea este ținută de partener ); 2 min; 15 grupe x 2 elevi;
3. lovirea mingii susținută îmn palma brațului neândemânatic la diverse înălțimi; 2 min.; 3linii x
10 elevi;
4. lovire cu palma și transmiterea mingii spre sol, din minge susținută în palma brațului
neândemânatic la diverse înălțimi; 2 min.; 3linii x 10 elevi;
5. lovirea mingii cu palma și transmiterea ei spre sol oblic pentru a ricoșa în perete; la început
mingea inut apoi din minge aruncat și se va încerca realizarea unor serii cât mai lungi; 2 min.; 3linii x 10 elevi; ț ă ă
6. lovirea mingii cu palma și transmiterea ei peste o linie trasată pe perete; 3 min.; 3linii x 10
elevi;
7. 1 x 1 la fileu, cu transmiterea mingii peste plasă prin lovirea acesteia cu palma ( se va executa
autopreluare, cu două mâini de sus sau de jos și trecerea mingii peste plasă cu lovirea acesteia
cu două mâini de sus); 5 min.; 15 grupe x 2 elevi;
B)Metodica învățării jucării mingii
e)Pasa:
1. pase de control – serii cât mai lungi executate de pe loc, din deplasare, din săritură; 2 min; 3 linii x 10
elevi;
9.pase la perete la punct fix, realizate în serii cât mai lungi; 3 min; 5 linii x 6 elevi;
10.pase în trei ( cu elevii așezați în triunghi), serii cât mai lungi: spre dreapta și spre stânga; din deplasare pe poziția viitoare; 4 min.; 10 grupe x 3 elevi;
11.1 x 1 la fileu cu pasă de control și trecerea mingii peste ( ținerea mingii cât mai mult ); 4 min.; 15 grupe x 2 elevi;
12.2 x 2 cu trei pase ( cu două mâini de sus ) și trecerea mingii peste plasă; 4 min.; 7 grupe x 4 elevi;
13.exerciții specifice fazei de joc în care se include pasa: pase precedate de preluarea unei mingii aruncate, servite sau atacate; 4 min.; 7 grupe x 4 elevi;
14.3 x 3, 4 x 4, pe teren redus sau normal cu trei lovituri obligatorii, lovirea a doua se va executa cu două mâini de sus; 4 min; grupe de 6 sau 8 elevi;
15.6 x 6 pe teren normal, cu trei lovituri oblogatorii, lovitura a doua se va executa obligatoriu cu două mâini de sus; 6 min.;
f)Preluarea din serviciu :
1.preluări cu două mâini de sus sau de jos, în afara terenului, din mingii aruncate de partener; cu deplasare și oprire și precizarea exactă a locului de
lovire a mingii; 3 min.; 15 grupe x 2 elevi;
2.preluări din serviciu din afara plasei la distanțe variabile; 3 min.; 15 grupe x 2 elevi;
3.preluări din mingii aruncate peste fileu; 3 min.; 15 grupe x 2 elevi;
4.preluări din serviciul de sus sau de jos peste fileu + serviciu executat la diferite distanțe 3, 6, 8, 10m;
3 min.; 15 grupe x 2 elevi;

5.preluarea mingii servite spre un coleg, urmată de deplasarea la mingea ridicată de acesta și trecerea mingii peste fileu, cu o anumită destinație; 4
min.; 10 grupe x 3 elevi;
6.în formație de trei jucători așezați în triunghi, doi la distanță de plasă pentru preluare, cel de- al treilea lângă plasă, în partea dreaptă; se va executa
serviciul din terenul advers spre unul din cei doi jucători așezați mai departe de plasă, care vor efectua preluare spre jucătorul de lângă plasă, care la
rândul său va ridica mingea spre celălalt jucător, care va trece mingea peste fileu cu sau fără efectuarea unui atac; 5 min; 10 grupe x 3 elevi;
7.compeiție cu efectiv normal pe teren normal; 10 min;
g)Lovitura de atac:
1. lovirea mingii cu palma spre sol; serii cât mai lungi; 3 min.; 3 linii x 10 elevi;
2. lovirea mingii cu palm spre sol, pentru a ricișa spre perete; serii cât mai lungi; 3 min.; 3 linii x
10 elevi;
3. 1 x 1 în afara plasei, din minge aruncată, lovirea mingii cu o mână de sus spre coleg, care face preluare cu 2 mâini de jos; 3 min.; 15 grupe x 2 elevi;
4. trei elevi ala minge așezați în triunghi, un elev execută lovitură de atac spre al doilea, care execută preluare din atac spre al treilea, care ridică mingea
către primul; se va ține mingea cât mai mult în joc; toți elevii execută perând lovitura de atac; 4 min.; 10 grupe x 3 elevi;
5. 1 x 1 cu trecerea mingii peste plasă cu una sau 2 mâini de sus; 4 min.; 15 grupe x 2 elevi;
6. exerciții sub formă de structuri de joc din care face parte atacul, de exemplu: trecerea mingii
peste plasă din a treia lovitură, cu o mână sau cu 2 mâini de sus, precedată de preluare și pas
executate de alți jucători ( se poate executa în diferite zone ale terenulio, sub diferite forme
specifice structurilor de joc, fie pentru câștigarea serviciului fie pentru câștigarea punctului); 5 min;
7 grupe x 4 elevi;
7. executarea atacului în cadrul fazei I de joc la câștigarea serviciului, precedat fiind de preluare
din serviciu și pasa dată de ridicător, localizată în diferite zone ale plasei; 4 min.; 3 grupe x 6 elevi;
8. executarea atacului în cadrul jocului la câștigarea punctului, precedat fiind de o preluare din joc și pasă,
localizat în diferite zone ale terenului; 3 min.; 3 linii x 10 elevi;
h)Serviciul:
1. ținerea mingii cu mâna neândemânatică și lovirea acesteia cu palma mâinii îndemânatice; 2 min.; 3 linii x 10 elevi;
2. idem exercițiul de mai sus, lovirea mingii cu palma din minge susținută: spre sol, spre înainte sau lateral; 2 min.; 3 linii x 10 elevi;
3. serviciu peste o linie trasată pe perete; 2 min.; 3 linii x 10 elevi;
4. serviciu peste o linie trasată pe perete; 3 min.; 3 linii x 10 elevi;
5. 1 x 1 peste plasă, la distanță de 4 – 5 metri, execuția serviciului spre partenerul care prinde
mingea și execută la rândul lui serviciul; 4 min.; 15 grupe x 2 elevi;
6. serviciul în serii peste plasă de la distanțe diferite, în zone diferite ( 3 serii x 10 servicii de la 3 metri de
linia de fund a terenului în zona 5 adversă); 2 grupe x 15 elevi;
7. joc școală 1 x 1 peste plasă cu execuția serviciului, autopreluare și trecerea mingii peste plasă cu mână de
sus și ținerea ei în joc cât mai mult; 5 min.; 15 grupe x 2 elevi;
8. joc școală pe teren redus, cu efectiv redus, cu execuția serviciului și preluării din serviciu; 5 min.; 3 grupe

x 6 elevi;
2.HANDBAL
PROCEDEE TEHNICE FOLOSITE ÎN ATAC :
a) Prinderea mingiei cu două mâini:
1. Elevul are mingea în mână și o aruncă în sus, deasupra capului, la 3 – 5m, după care o prinde fără să cadă;
2 min; 3 rânduri x 10 elevi;
2.Același exercițiu: în timpul în care mingea este în aer, elevul execută bătăi din palme, după care prinde mingea; 2 min; 3 rânduri x 10 elevi;
3.elevul are mingea în mână și o arunca în sus în timp ce execută întoarceri de 180grade și 360 grade, după care o prinde fără să cadă; 2 min; 3 rânduri x
10 elevi;
4.elevul are mingea în mână și o arunca în sus în timp ce execută una sau mai multe ghemuiri, până la reprimirea mingii; 2 min; 3 rânduri x 10 elevi;
5.mingea aruncată în sus este lăsată să cadă pe sol și abia după accea este prinsă; 2 min; 3 rânduri x 10 elevi;
6.câte doi față în față la circa 3 m, partenerii aruncă mingea de la unul la celălalt, în așa fel ca prinderea mingii să se facă din diferite poziții; 15 geupe x 2 levi;
2 min;
7.jocul „ Culorile”: jucătorii sunt împărțiți în mai multe grupe formate din 4 – 5 – 6 jucători așezați în cerc; fiecare jucător al grupei respective își alege o
culoare ( roșu, galben, alb); un copil din grupă are o minge pe care o aruncă în sus, strigând o culoare din grupă; elevul care își aude culoarea strigată trebuie
să prindă mingea înainte ca ea să atingă solul; dacă a reușit, el este cel ce reâncepe jocul; dacă n-a reușit, jocul se reia cu același elev; cei care reușesc să
reia jocul de mai multe ori sunt câștigători; în loc de culori, se pot alege nume de flori, tări, etc.;
Indicații metodice:
•jucătorul care urmează să intre în posesia mingii trebuie să adopte o poziție care să-i înlesnească prinderea: privirea și brațele îndreptate în direcția
din care primesc mingea; o dată cu apropierea mingii de jucător, brațele se întind în întâmpinarea ei, cu palmele orientate în jos, puțin înainte,
degetele răsfirate; degetele mari sunt apropiate, împreună cu palma și celelalte degete formând cupă în care intră mingea; mingea ia contact cu
vârfurile degetelor, apoi cu întreaga palmă și este oprită de degetele mari; șocul produs în momentul prinderii este amortizat printr-o mișcare de
îndoire progresivă a membrelor superioare din articulațiile pumnului și ale cotului; mingea prinsă este adusă în dreptul abdomenului pentru a fi
protejată;
b) Driblingul simplu și multiplu
1. Elevii așezați pe 3 rânduri, fiecare cu câte o minge în mână, execută dribling simplu;
3 rânduri x 10 elevi; 2 min;

2. Aceeași formație, se execută dribling multiplu până la linia de margine a terenului și înapoi;
rânduri x 10 elevi; 2 min;
3. Joc: „ Cine execută de mai multe ori dribling de pe loc și din deplasare”: elevul care execută de mai
multe ori dribling fără greșeală este câștigător; întrecerea se desfășoară între grupe de 5 – 8 elevi min;
5 grupe x 5 elevi;
4. Jocul „ Păsările călătoare”: elevii sunt dispuși în cerc,cu mingii de handbal în mână; un singur copil
rămâne în afara cercului; la semnalul de începere, elevii pleacă din cercuri („ cuiburi” ), executând
dribling din mers și ușoară alergare spre stânga sau spre dreapta, mai repede sau mai încet, conform
indicației profesorului; la al diolea semnal, fiecere elev caută să ocupe un cerculeț; același lucru îl
încearcă și elevul care inițial nu a avut „ cuib”; în timpul deplasării spre centru, elevii sunt obligați să
execute dribling; ăn final, un alt elev ( sau același ) rămâne fără „ cuib”;
Copii care la terminarea jocului ( după un timp stabilit de profesor), au reușit să nu rămână niciodată
fărăr cuib sunt păsările călătoere cele mai harnice.
Indicații metodice:
•elevii care si-au ocupat locul în cerc execută dribling pe loc (simplu sau multiplu );
•deplasarea pe teren și revenirea spre cerc se fac numai prin dribling;
•elevul care nu execută dribling în condiții regulamentare rămâne „ pasăre fără cuib”;
•prin acest joc favorizăm consolidarea procedeelor tehnice de conducere a mingii în condiții de joc;
5. Suveică simplă, cu bătaia mingii în pămînt după prindere și apoi pasă la jucătorul din față; pentru
mărirea vitezei de deplasare și a efortului, numarul jucătorilor care formează suveica se reduce la 3;
5 grupe x 6 elevi; 3 min.;
6. Trei până la 5 jucători se deplasează liber pe o suprafață limitată de teren și își pasează mingea între ei;
după fiecare prindere jucătorul este obligat să execute un dribling și să paseze apoi mingea altui jucător,
folosind pentru aceasta pasa din alergare; 6 grupe x 5 elevi; 3 min;
7. Jocul „ Schimbă mingea”: primul elev din echipă care are mingea, aleargă până la cerc, unde execută
dribling pe loc de 3 ori, după care schimbă mingiile, aleargă și predă mingea următorului jucător;
câștigă echipa care termină prima; 6 grupe x 5 elevi; 3 min;
8. Câte doi fată în față, ocolirea coechipierului prin dribling și revenire la locul de plecare; apoi rolurile se
schimbă; 15 grupe x 2 elevi;
c) Pasarea mingii cu o mână de deasupra umărului
1. „ Suveică fără schimb de locuri”: elevii sunt dispuși în șiruri așezate față în față, două șiruri reprezentând o echipă. Primul jucător care are mingea aruncă
primului jucător din șirul de vizavi, după care aleargă la coada șirului; jucătorul care a primit mingea o aruncă înapoi la primul din celălalt șir ș.a.m.d., jocul se
termină în momentul în care elevul care a început jocul primește mingea; câștigă echipa care termină prima; 6 siruri x 4 elevi; 4 min.;
Indicații metodice:
•se stabilesc reguli care să favorizeze execuția corectă a aruncării;
•distanța dintre șiruri se hotărăște în funcție de forța aruncărilor și spațiul existent;

2. Elevii sunt dispuși pe două rânduri, față în față, la distanță de 4 – 5 metri, cu un interval de 2 -3 metri între jucătorii din rând; elevul cu mingea execută dribling
spre colegul din față, îl ocolește și revine în poziția din care a plecat, după care pasează mingea coechipierului, care reia exercițiul în același fel; 4 siruri x 7
elevi; 4 min.;
3. Jocul „ Ochește mingea medicinală” – procedeul de aruncare: cu o mână de deasupra umărului;
4. Aruncarea și prinderea mingii la perete; elevii sunt așezați la 3 -4 metri de perete, aruncă mingea în perete, după care o reprind fărăr ca aceasta să atingă solul;
distanța între perete și elev depinde de forța de aruncare a executantului; 5 grupe x 5 elevi; 4 min;
5. Pase în cerc cu schimb de locuri; jucătorii sunt dispuși în formație de cerc; unul dintre ei are o minge de haNdbal, pe care o pasează unui coechipier din cerc,
după care aleargă în locul jucătorului unde a pasat; jucătorul care a primit mingea pasează mai departe la alt jucător; 3 cercuri x 10 elevi; 4 min;
d) Aruncarea la poartă din alergare
1. Paralel cu linia porții, la distanță de 4 metri, se trasează linia de aruncare. Elevii se așează pe două șiruri, la distanță de 3 metri de la linia de aruncare, cu mingi
în mână; execută alergare până la linia de pe sol, după care aruncă la poartă din alergar; după recuperarea mingii, elevul trece la coada propriului șir; 5 min;
2. Elevii sunt dispuși în șir la centrul terenului de handbal, cu fața spre una din porți; elevul își aruncă mingea înainte, o prinde și execută dribling până la linia
trasată pe sol, de unde aruncă la poartă din alergare; 3 siruri x 10 elevi;
3. Elevii sunt așezați în șir, la circa 15 metri de poartă; primul elev din șir pasează unui elev aflat lateral, continuă alergarea și reprimește mingea, la 2 – 3 metri
înainte de linia de aruncare; elevul prinde mingea și o aruncă la poartă din alergare; 2 siruri x 15 elevi ; 4 min;
4. Aruncare la poartă din alergare cu adversar pasiv, semiactiv și activ;
5. Pe toată lungimea terenului, pase în doi din alergare, finalizare cu aruncarea la poartă din alergare;
15 grupe x 2 elevi;
e) Aruncarea la poartă din săritură
1. Sărituri cu genunchii la piept, precedate de 2-3 sărituri cu picioatrele întinse; 3 linii x 10 elevi; 3 serii x 5 sărituri;
2. Sărituri succesive pe piciorul de bătaie, cu ridicarea celuilalt îndoit la piept; 3 linii x 10 elevi; 2 min;
3. Pase din săritură sub formă de suveică între 3 – 4 jucători; 7 grupe x 4 elevi; 3 min;
4. Pase din săritură sub formă de suveică, precedate de dribling și fără dribling, 8 grupe x 4 elevi; 3 min;
5. Aruncări la poartă din săritură, precedate de dribling simplu și multiplu; 6 grupe x 5 elevi; 3 min;
6. Aruncări la poartă peste o bancă așezată între cele două semicercuri, sau la semicercul de 9 metri; 6 grupe x 5 elevi; 4 min;
7. Dribling 8 metri și aruncare la poartă din săritură; 4 coloane x 6 elevi; 4 min;

3.BASCHET
EXERCIȚII PENTRU ÎNVĂȚAREA ARUNCARII LA COȘ DIN DRIBLING
1.din apropierea panoului(1,5m),din unghi de 45 de grade de panou,cu mingea ținuta in priză asimetrică cu două maini,se execută pașire pe piciorul stâng,cu
desprindere în săritura și aruncare la coș ,aterizare pe ambele picioare aproximativ în același loc;
4 grupe la 4 coșuri; 6x; p=20 “
2. de la o distantă de 2,5 m față de coș,din unghi de 45 de grade de panou,cu mingea ținuta in priză asimetrică cu două maini ,se execută pășire pe piciorul
drept , pe piciorul stâng-desprindere cu săritură-aruncare la coș -aterizare pe ambele picioare
4 grupe la 4 coșuri; 6x; p=20 “
3.de la o distantă de 2,5 – 3 m față de coș, din unghi de 45 de grade de panou ,se execută pașire cu piciorul stâng simultan cu trimiterea mingii în sol
înainte,pășire cu piciorul drept o dată cu prinderea mingii venite din sol,pășire pe piciorul stâng,desprindere în săritură și aruncare la coș, urmată de
aterizare pe ambele picioare,cât mai aproape de locul desprinderii;
4 grupe la 4 coșuri; 6x; p=20 “
4.de la o distanța de 4 m față de coș, din unghi de 45 de grade de panou ,se execută dribling pe loc, o impulsie a mingii mai puternica inainte,ceea ce
inseamnă semnalul de păsire cu piciorul stâng,pășire cu piciorul drept simultan cu prinderea mingii,pășire cu piciorul stâng-desprindere în
săritură-aruncare la coș -aterizare pe ambele picioare;
4 grupe la 4 coșuri; 6x; p=20 “
5.de la distanța de 6-7 m față de coș,se execută dribling cu aruncare la coș din dribling-recuperarea mingii-dribling, pasa și deplasare la coada șirului;
4 grupe la 4 coșuri; 6x; p=20 “
6 aruncarea mingii în sus și înainte deplasare-prindere-oprire-dribling-aruncare la coș din dribling-
recuperarea mingii-pasa la sir,deplasare la coada sirului opus;
4 grupe la 4 coșuri; 6x; p=20 “
7 Joc 2×2; 3×3 cu tema:
Coșul marcat din dribling valoreaza 3 puncte;
4 echipe ,căte 2 la un coș pe ½ de teren; 5’,p=20” (se schimbă terenul)
EXERCIȚII PENTRU ÎNVĂȚAREA ARUNCARII LA COȘ DIN ALERGARE
1Alergare-prinderea mingii luata din mainile profesorului ,simultan cu pășirea lungă pe piciorul drept-pașire scurtă pe piciorul stâng-desprindere în
saritura-aruncare la cos-aterizare pe doua picioare aproape de locul desprinderii;
4 grupe la 4 coșuri; 4x; p=20 “

2Alergare-prinderea mingii aruncată usor în sus simultan cu pășirea lungă pe piciorul drept-pașire scurtă pe piciorul stâng-desprindere în saritura-
aruncare la cos-aterizare pe doua picioare aproape de locul desprinderii;
4 grupe la 4 coșuri; 4x; p=20 “
3Alergare-prinderea mingii pasată de profesor de pe partea mainii îndemanatice simultan cu pășirea lungă pe piciorul drept-pașire scurtă pe
piciorul stâng-desprindere în saritura-aruncare la cos-aterizare pe doua picioare aproape de locul desprinderii;
4 grupe la 4 coșuri; 4x; p=20 “
4Alergare-prinderea mingii pasată de profesor de pe partea opusă mainii îndemanatice simultan cu pășirea lungă pe piciorul drept-pașire scurtă
pe piciorul stâng-desprindere în saritura-aruncare la cos-aterizare pe doua picioare aproape de locul desprinderii;
4 grupe la 4 coșuri; 4x; p=20 “
5 Dribling-pasa-deplasare-prindere-aruncare la cos din alergare;
4 grupe la 4 coșuri; 4x; p=20 “
6Pase în doi din alergare aruncare la coș din alergare
4 grupe la 2 coșuri; 4x;p=30 “
7Joc 2×2 ;3×3 la un panou,cu tema;
Coșul marcat din alergare valoreaza 3 puncte;
4 echipe ,căte 2 la un coș pe ½ de teren; 5’,p=20” (se schimbă terenul)
EXERCIȚII PENTRU ÎNVĂȚAREA ARUNCARII LA COȘ DIN SĂRITURĂ

1 Din unghi de 45 de grade față de panou, distanța aproximativ 1m,desprindere pe două
picioare,simultan cu ducerea mingii deasupra capului in priza asimetrica,aruncare la cos
din saritură, aterizare pe două picioare. Accentul se pune pe momentul aruncării care
succeede atingerea punctului cel mai înalt al săriturii;
4 grupe la 4 coșuri; 8x; p=20“
2 Din unghi de 45 de grade față de panou, distanța aproximativ 1,5 m si elevul isi arunca
mingea in sus si inainte – se deplaseaza –prinde mingea cu oprire intr-un timp-
desprindere de pe doua picioare – aruncare la coș din săritura;
4 grupe la 4 coșuri; 4x; p=20“
3 Dribling –oprire–aruncare la coș din saritura;
4 grupe la 4 coșuri; 4x; p=25“
4 Alergare – prinderea mingii din pasă primită de pe partea măinii de aruncare- aruncare la
coș din săritură;
4 grupe la 4 coșuri; 4x; p=25“
5 a)Fenta de aruncare- aruncare la coș din saritura
b)Fenta de pasare- aruncare la cos din saritura;
4 grupe la 4 coșuri; 4x; p=25“
6 Pase-n doi , din alergare,cu aruncare la coș din saritura; coloana cate 1; 4x;
4 grupe la 2 coșuri; 4x;p=30 “
7 Joc 2×2 ;3×3 la un panou,cu tema;
Coșul marcat din săritură valorează 3 puncte;
4 echipe ,căte 2 la un coș pe ½ de teren; 5’,p=20” (se schimbă terenul)
4.FOTBAL
EXERCIȚII PENTRU ÎNVĂȚAREA LOVIRII MINGII CU PICIORUL CU LATUL

1.Lovirea mingii cu latul la zid sau partener de pe loc, 2×1’,câte 2 la o minge ,p=1’
2. Lovirea mingii cu latul la zid sau partener din joc de glezne, 2×1’,câte 2 la o minge, p=1’
3. Lovirea mingii cu latul la zid sau partener din alergare pe loc, 2×1’,câte 2 la o minge, p=1’
4.Pase în doi printre jaloane(dist.între jaloane 2m),2 la minge ,dist.de 8-10 m,2×3’,p=20”
5.Pase în trei din suveică,cu trecere la șirul opus,3 la minge,dist.8-10 m,5’, p=10”
6.Pase între patru elevi așezați în pătrat,4 la minge,dist.8-10 m,4×1’,p=15”
7.Pase între doi elevi din alergare,dus întors,dist.30 m,4x,p=15”
EXERCIȚII PENTRU ÎNVĂȚAREA LOVIRII MINGII CU PICIORUL CU ȘIRETUL PLIN
1.Lovirea mingii cu șiretul plin la zid sau partener din joc de glezne, 2×1’,câte 2 la o minge
,p=1’”
2. Lovirea mingii cu șiretul plin la zid sau partener din alergare pe loc, 2×1’,câte 2 la o minge
,p=1’
3.Lovirea mingii cu șiretul plin la zid sau partener din alergare ușoară, 2×1’,câte 2 la o minge
,p=1’
4.Pase în doi cu șiretul plin printre jaloane (dist.între jaloane 2m),2 la minge ,dist.de 8-10
m,2×3’,p=20”
5.Pasă cu șiretul plin la un partener aflat la 8-10 m distanță,alergare ,preluarea mingii și șut la
poartă su șiretul plin,4 grupe la 2 porți,6x, p=30”
6.Conducerea mingii pe o dist.de 20 m,șut laa poartă cu șiretul plin,4 grupe x4elevi, p=30”
7.Pase în doi din alergare,șut la poartă cu șiretul plin,2 la minge (la întoarcere șuteză celălalt),
dist.30m,4x,p=15”

EXERCIȚII PENTRU ÎNVĂȚAREA LOVIRII MINGII CU CAPUL DE PE LOC
1.Elevul are mingea în mâini și o aruncă în sus deasupra lui ,apoi o lovește cu capul,6
grupe,10x, p=20”
2.Lovirea mingii cu capul de pe loc,din minge aruncată de partener,10x, p=5”
3.Elevul aruncă mingea în pământ apoi o lovește cu capul la partener,2 la minge ,10x, p=10”
4.Menținerea mingii în aer prin loviri cu capul de pe loc ,2 la minge,15’’, p=15”
5.Pase cu capul între doi elevi,2×30’’, p=15”
6.Pase cu capul între trei elevi,2×30’’, p=15”

7.Lovirea mingi cu capul spre poartă ,din minge aruncată de un elev,4 grupe (câte 2 la o poartă),
3’, p=20”
BIBLIOGRAFIE

1. CÂRSTEA, Gh. (2000), Didactica educației fizice, A.N.E.F. S, București.
2. CROITORU, D. (2000), Volei, Editura A.N.E.F.S, București.
3. CERGHIT, I. (1999), Metode de învățământ. Editura Didactică și Pedagogică, București.
4. CHIRIȚĂ , Gh. (1980), Educație prin jocuri de mișcare. Editura Sport- Turism.
5. CRISTEA, S. (1998), Dicționar de termeni pedagogici. Editura Didactică și Pedagogică, București.
6. DRAGNEA, A. (coord.), ( 2002), Teoria educației fizice și sportului. Editura Fest, București.
7. DRAGNEA, A.(1990), Orientări privind formularea obiectivelor educației fizice și stabilirea
conținutului programelor acestei discipline de învățământ, Revista EFS, nr.7 – 8.
8. DRAGNEA, A., BOTA, A., STĂNESCU, M., TEODORESCU, S., ȘERBĂNOIU, S., TUDOR,V.
(2006), Educație fizică și sport – teorie și didactică. Editura FEST, București.
9. DRAGOMIR, P., SCARLAT, E. (2004), Educația fizică – repere noi, mutații necesare. Editure
Didactică și Pedagogică, București.
10. EPURAN, M. (1967), Psihologia educației fizice . Editura Sport-Turism, București.
11. EPURAN, M., HORGHIDAN, V. (1994), Psihologia educașiei fizice, A.N.E.F.S., București.
12. EPURAN, V. (1973), Jocuri de mișcare, I.E.F.S, București.
13. GRIGORE, V. (2003), Gimnastica – manualul pentru cursul de bază. Editura Bren, București.
14. GRIGORE, V., NICULESCU, G. (2004), Gimnastica acrobatică – elemente și modele. Editura Bren,
București.
15. GHID METODOLOGIC pentru formarea mentorilor de practică pedagogică, ANEFS 2005.
16. NICOLAU, T. (1977), Săriturile în atletism. Editura Sport-Turism, București.
17. RUSU, I., PAȘCN, I.,GROSU,E.,CUCU,B. (1998), Gimnastică, Editura G.M.I., Cluj- Napoca.
18. ȘICLOVAN, I. (1979), Teoria educației fizice și sportului. Editura Sport-Turism, București.
19. STĂNESCU, M. (2002), Educația fizică pentru preșcolari și școlari mici. Editura Semne, București.
20. ȘERBĂNOIU, S. ( 2002), Lecția de educație fizică. Editura AFIR, București.
21. ȘERBĂNOIU, S. (2004), Metodica educației fizice. Editura Cartea Universitară, București.
22. TATU, T., ALEXANDRESCU, D., ARDELEAN, T. (1983), Atletism. Editura Didactică și
Pedagogică, București.
23. TUDOR, V. ( 1999), Capacitățile condiționale și coordinative – componente ale capacității motrice,
Editura Rai Coresi, București.
24. TUDOR, V. ( 2001), Evaluarea în educația fizică școlară. Editura Printech, București.