Corneliu Antochi Disertatie P [610667]

1
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………………………………………………………………………………………………. 2
MOTIVAREA SI CONTEXTUL ALEGERII TEMEI ………………………………………………………………….. 2
CAPITOLUL I ………………………………………………………………………………………………………………….. 6
ASPECTE TEORETICE GENERALE PRIVIND TELEMEDICINA ÎN STAREA DE URGENȚĂ
……………………………………………………………………………………………………………………………………….. 6
1.1. Scurt istoric, problematica și factorii de influență ………………………………………………………………….. 6
1.2. Problematică, modele și teorii ……………………………………………………………………………………………… 7
1.3. Politici, strategii, legislație, planuri de acțiune și programele existente la nivel național cu privire la
telemedicină …………………………………………………………………………………………………………………….. 10
CAPITOLUL II ……………………………………………………………………………………………………………….. 14
ASPECTE TEORETICE GENERALE PRIVIND BOLILE CRONICE ȘI DIABETUL …………… 14
2.1. Definiție, problematici, teorii, monitorizare și managementul bolilor cronice ………………………….. 14
2.2. Politici, strategii , legislație, și programe existente la nivel național și european cu privire la bolile
cronice …………………………………………………………………………………………………………………………….. 16
2.3. Diabetul, situația la nivel național, european și internațional ………………………………………………….. 17
CAPITOLUL III ……………………………………………………………………………………………………………… 21
CERCETAREA SOCIOLOGICĂ CANTITATIVĂ CU PRIVIRE LA GRADUL DE
SATISFACȚIE AL PACIENȚILOR BOLNAVI CRONIC DIABETICI CARE AU ACCESAT
SERVICIILE MEDICALE LA DISTANȚĂ ÎN PERIOADA DE URGENȚĂ PROVOCATĂ DE
COVID -19 ……………………………………………………………………………………………………………………… 21
3.1. Scopul și obiectivele cercetării …………………………………………………………………………………………… 21
3.2. Operaționalizarea conceptelor …………………………………………………………………………………………….. 22
3.3. Obiectivele specifice și ipotezele cercetării ………………………………………………………………………….. 23
3.4. Populația investigată …………………………………………………………………………………………………………. 23
3.5. Metodologia cercetării și instrumentele de lucru ………………………………………………………………….. 24
3.6. Limite ale cercetării empirice …………………………………………………………………………………………….. 25
3.7. Prelucrarea, analiza și prezentarea rezultatelor obținute în urma cercetării ………………………………. 26
3.8. Concluzii ale cercetării empirice ………………………………………………………………………………………… 39
CAPITOLUL IV ……………………………………………………………………………………………………………… 44
CONCLUZII GENERALE ȘI PROPUNERI ………………………………………………………………………. 44
4.1 Concluzii generale …………………………………………………………………………………………………………….. 44
4.2. Propuneri ………………………………………………………………………………………………………………………… 45
Anexa nr. 1 ……………………………………………………………………………………………………………………… 48

2
INTRODUCERE
MOTIVAREA SI CONTEXTUL ALEGERII TEMEI

“Un om care trăiește în spiritul valorilor ce sprijină viața
nu va încerca să dovedească nimic;
nici sfințenia, nici bunătatea, nici puterea sa.
De aceea oamenii de acest calibru
trăiesc mai degrabă în izolare ,
dar atunci când cerem exprimarea iubirii,
s-ar putea să -i întâlnim,
iar întâlnirea cu ei ne poate schimba viața.”
Octavian Paler

Cunoaș tem că de-a lungul evoluției umanității, sentimentul de siguranță a fost
conferit de apartenența oamenilor la grup. Izolarea este percepută mai mult ca o s tare
fizică de urgență. Importanț a interacțiunii sociale a devenit o parte importantă pentru ființa
umană, care se traduce și la nivel biologic, de exemplu, prin reconfigurarea circuitelor
neuronale și reacției organismului la stres.
În această perioadă distanțarea socială, carantina, autoizolarea sunt termeni care în
epidemiologie au un impact care se traduce prin beneficii în comunitate în cazul unei
amenințări la adresa siguranței cetățenilor. Toate acestea se referă la eforturile conștiente
de a reduce contactul dintre oameni pentru prevenirea răspândirii unui agent patogen, cum
este și cazul unui virus care determină o pandemie. Însă, toți acești termini sunt contrary
instinctului, naturii umane . Atitudinea firesc ă în fața unei calamități es te apropierea dintre
oameni. De la studierea fenomenelor naturale precum tornadele sau cutremurele, până la
dezastrele de război, timp de zeci de ani, cercetările sociologice arată că în fața
dezastrului, comportamentul firesc este de apropiere interumană așa cum se subliniază
într-un articol Health Literacy publicat pe site -ul Raportul de Garda.
(https://raportuldegarda.ro/ acesat in 07.04.2020)
Actualmente întreaga omenire este afectată de ceea ce numim pandemia generată de
virusul COVID -19 ('Corona Virus Disease 2019' ). Conform Organizației Mondiale a
Sănătății (OMS) coronavirusurile sunt o fami lie numeroasă de virusuri care pot provoca

3
boli la animale sau oameni. La om provoacă infecții respiratorii, de la răceala comună la
boli mai severe, cum ar fi Sindromul respirator din Orientul Mijlociu (MERS) și
Sindromul respirator acut sever ( SARS -COV- 2 ), (Severe Acute Respiratory Syndrome
Coronavirus 2) . Cel mai recent coronavirus descoperit provoacă boala coronavirus
COVID -19.
COVID -19 este boala infecțioasă cauzată de coronavirusul cel mai recent descoperit.
Acest nou virus și această boală nu au fos t cunoscute înainte de apariția focarului în
Wuhan, China, în decembrie 2019.
Cele mai frecvente simptome ale COVID -19 sunt febra, oboseala și tusea uscată.
Unii pacienți ar mai putea să aibă dureri de cap, congestie nazală, dureri în gât sau diaree.
Acest e simptome sunt de obicei ușoare, cu debut treptat. Unele persoane se infectează, dar
nu dezvoltă niciun simptom și nu se simt rău. Majoritatea oamenilor (aproximativ 80 %)
se recuperează fără a avea nevoie de tratament special. Aproximativ 1 din fiecare 6
persoane care suferă de COVID -19 devine grav bolnavă și prezintă dificultăți de respirație.
Persoanele în vârstă, precum și cele cu probleme medicale subiacente, cum ar fi
hipertensiunea arterială, probleme cardiace sau diabet, sunt mai susceptibile să de zvolte o
formă gravă. Aproximativ 2 % dintre persoanele suferinde de această boală au murit.
Persoanele cu febră, tuse și dificultăți de respirație trebuie să solicite asistență medicală.
Oamenii se pot îmbolnăvi de COVID -19 de la alții care au virusul. Boala poate fi
transmisă de la o persoană la alta prin secreții sub formă de picături mici, care sunt
răspândite atunci când persoana infectată tușește sau strănută. Aceste picături se așează pe
obiectele și suprafețele din jur. Alte persoane se îmbolnăvesc de COVID -19 atingând
aceste obiecte sau suprafețe, apoi atingându -și ochii, nasul sau gura. Oamenii pot, de
asemenea, să se îmbolnăvească de COVID -19 dacă respiră direct secrețiile răspândite de o
persoană infectată care tușește sau strănută. Acesta este m otivul pentru care este important
să stați la mai mult de 1 metru de o persoană bolnavă.
OMS evaluează cercetările în curs de desfășurare a modului în care COVID -19 este
răspândită și va continua să împărtășească rezultatele actualizate.
Principala modalitate de răspândire a bolii este prin picături expulzate de cineva care
tușește sau strănută. Riscul de infecție COVID -19 de la cineva care nu prezintă nici un fel
de simptome este foarte mic. Multe persoane bolnave de COVID -19 prezintă doar
simptome ușoare. Acest lucru este valabil în special în primele etape ale bolii. Prin urmare,

4
este posibilă imbolnăvirea de COVID -19 de la cineva care are, de exemplu, doar o tuse
ușoară fără să se simtă rău. OMS evaluează cercetările în curs de desfășurare a perioadei
de transmitere a COVID -19 și va continua să împărtășească rezultatele actualizate.
Încă se strâng informații despre modul în care COVID -19 afectează oamenii.
Persoanele în vârstă și persoanele cu afecțiuni medicale preexistente (cum ar fi
hipertensiunea arterială, boli de inimă sau diabet) par să dezvolte o formă gravă de boală,
mai des decât celelalte categorii.
Antibioticele nu funcționează împotriva virusurilor, funcționează doar pe infecții
bacteriene. COVID -19 este cauzat de un virus, deci antibioticele nu funcționează.
Antibioticele nu trebuie utilizate ca mijloc de prevenire sau tratament al COVID -19.
Acestea trebuie utilizate doar conform indicațiilor unui medic pentru a trata o infecție
bacteriană.
Până în prezent, nu există niciun vaccin și niciun me dicament antiviral specific care
să prevină sau să trateze COVID -19. Cei afectați ar trebui să aibă grijă pentru ameliorarea
simptomelor. Persoanele cu boli grave trebuie spitalizate. Majoritatea pacienților se
recuperează datorită îngrijirii primite din f aza incipentă.
Posibile vaccinuri și unele tratamente medicamentoase specifice sunt în curs de
investigare. Acestea sunt testate prin studii clinice. OMS coordonează eforturile de
dezvoltare a vaccinurilor și a medicamentelor pentru prevenirea și tratarea COVID -19.
Cele mai eficiente metode de a vă proteja pe voi și pe ceilalți împotriva COVID -19 sunt să
vă curățați frecvent mâinile, să vă acoperiți gura cănd tușiți și să mențineți o distanță de cel
puțin 1 metru față de persoanele care tușesc sau strănută. (https://www.who.int/health –
topics/coronavirus accesat in 10.04.2020 )
Noua infecție virală demonstrează o capacitate extrem de înaltă de diseminare și
infectare astfel că pe primul plan al măsurilor trebuie să stea protejarea atât a lucrătorilor
în domeniul medical (prin echipamente de protecție adecvate și testarea pentru C OVID -19
a personalului expus) cât și pentru pacienți, îndeosebi pentru aceia cu afecțiuni care par să
îi încadreze într -o grupă de risc cres cut. Pacienții cu diabet în particular sunt între cei din
categoriile de ris c crescut care pot dezvolta o form ă severă dacă sunt infectați, judecând
după datele publicate până în prezent de cercetătorii chinezi, dar și alte boli endocrino-
metabolice ca insuficiența adrenală, sindromul Cushing, obezitatea, malnutriția, pot fi
influențate sau pot necesita anumite pr ecauți i mai stricte în caz de infecție COVID -19.

5
(http://www.ms.ro/wp -content/uploads/2020/04/Recomand%C4%83ri -referitoare -la-
bolile -endocrine -%C3%AEn -contextul -amenin%C8%9B%C4%83rii -globale -actuale-
exercitate- .pdf accesat î n 28.04.2020)
În acest context prezenta lucrare se vrea o analiză a gradului de satisfacție a
pacienț ilor bolnavi cronic diabetici cu privir e la telemedicină, serviciu medical utilizat în
starea de urgen ță, care are ca finalitate realizarea unui draft de propuneri ce vor putea
constitui baza pentru elaborarea unei strategii de dezvoltare a serviciilor medicale la
distan ță. Prin cercetarea propusă în lucrarea prezentă, doresc să conturez un profil al
pacientului bolnav cronic diabetic , în vederea identificării nevoilor de servicii medicale a
acestui tip de pacienț i în situa ții de urgen ță. Nevoile analizate în vederea elaborării aces tui
draft de strategie pentru serviciile medicale la distanță a pacienț ilor bolnavi cronic
diabetici va fi supus atenției forurilor abilitate pentru luarea unei decizii în această
problematică.
Partea practică a prezentei lucrări s -a finalizat cu descrierea sumară a unui portret
sociologic al bolnavului cronic diabetic , care a apelat la telemedicină în situația de urgență
generată de COVID -19, iar concluziile cercetării oferă o imagine asupra necesității de a fi
găsită o cale de rezolvare a problematicii vizate.

6
CAPITOLUL I
ASPECTE TEORETICE GENERALE PRIVIND TELEMEDICINA ÎN STAREA
DE URGENȚĂ

1.1. Scurt istoric, problematica și factorii de influență
Prin telemedicină, spitalele au posibilitatea de a acorda ajutor și îngrijire medicală
chiar și oamenilor care se află în zone sub -dezvoltate, inaccesibile. Datorată evoluției
tehnologiei și simplificată prin apariția mijloacelor de comunicare electronice,
telemedicina a debutat în 1990 și este din c e în ce mai populară atât în rândul spitalelor,
cât și al pacienților.
În întreaga lume, medici și spitale folosesc telefonul, e -mail- ul sau aplicații pentru
apeluri video pentru a stabili un contact permanent cu pacienții, în timp ce aceștia folosesc
noua tehnologie pentru a transmite detalii despre starea lor fizică în cel mai scurt timp.
Astfel, afecțiunile cronice, printre altele, sunt mult mai ușor de prevenit și tratat chiar și de
la distanță.
Un studiu Cisco, lider mondial în industria IT (Informati on Technology ), arată că, în
2015, mai mult de 60% dintre consumatorii serviciilor de telemedicină au afirmat că
preferă să primească îngrijire medicală de la specialiști prin tehnologia virtuală, în locul
vizitelor medicale usual. Când vine vorba despre beneficiile medicale angajaților, un alt
studiu al Tower Watson arată că 22% dintre companiile cu peste 1,000 de angajați oferă, la
momentul actual, servicii de telemedicină.
Popularitatea în continuă creștere a telemedicinei se observă și în rândul compan iilor
asiguratoare. O mare parte dintre furnizorii de asigurări medicale includ în polițele lor și
aceste servicii. Conform Cisco, numărul pacienților tratați prin telemedicină va ajunge la 7
milioane în 2018, de la 350,000 în 2013, iar valoarea pieței se va majora cu 20 de miliarde
de dolari, până în 2019. (https://www.medihelp.ro/ accesat î n 21.04.2020)
Pacienții cu boli cronice și cu o vârstă înaintată sunt cei mai vulnerabili. Printre
aceștia, pacienții cu diabet z aharat, mai ales cei care au un control slab al profilului
glicemic și care prezintă complicații alte diabetului, au risc crescut de contaminare și de
dezvoltare a simptomatologiei severe. Persoanele care prezintă sindrom metabolic,

7
obezitate precum și o b oală cardiovasculară se regăsesc alături de pacienții diabetici
printre cele mai expuse și fragile categorii de pacienți la infecția SARS -COV- 2.
În România sunt înregistrate, în Programul Național de Diabet , peste 800.000 de
persoane și conform studiului M entor și Predatorr prevalența diabetului zaharat este de
peste 11%. Până în data de 11 aprilie 2020, erau înregistrate 281 de decese cauzate de
infecția cu COVID -19, și aproximativ 27% dintre aceștia prezentau diabet zaharat. Dacă
luăm în considerare asoci erea dintre diabet zaharat și boala cardiovasculară, numărul
deceselor este mai mult de jumătate din totalul înregistrat.
Indiferent că este vorba despre persoane cu Diabet de tip 1 sau tip 2, așa cum se știe,
acești pacienți sunt mult mai vulnerabili la infecții. Totusi, nu a fost stabilit un risc diferit
între pacienții cu tip 1 și cei cu tip 2 de diabet, toți fiind expuși în aceeași măsură
înregistrând un risc de infecție de 2 -3 ori mai mare comparativ cu populația generală. Una
dintre explicațiile unanim acceptate este raportată la dezechilibrul metabolic cronic, în
special controlul glicemic slab. Pe de altă parte, prezen ța complicațiilor diabetului sau alte
boli cronice coexistente cresc riscul de infecție cu COVID -19 pentru această categorie de
pacienți. Un factor de risc major pentru evoluția severă a pacienților cu diabet zaharat și
COVID -19 este și vârsta; persoanele ≥ 65 ani fiind mai vulnerabile, așa cum se arată î ntr-
un comunicat de presă publicat pe site -ul Universității de Medicină ș i Farmacie “Carol
Davila” din Bucureș ti. (https://umfcd.ro/comunicat -de-presa- pacientul -cu-diabet -zaharat –
si-infectia -cu-covid- 19/ accesat î n 14.04.2020)

1.2. Problematică , modele și teorii
Conform studiilor de specialitate telemedicina este cea mai simplă cale pentru ca
oricine să aibă acces la servicii medicale sigure și de calitate. Telemedicina reduce
costurile, permite medicilor să comunice foarte rapid și eficient cu pacienții, dar și între ei,
anulează distanțe și oferă oportunități infint superioare celor pe care le oferă medicina
clasică. La acest moment, în lume, există cel puțin trei modele operaționale unde
telemedicina poate fi implementată.
1. Stochează și trimite este prima cale de utilizare pentru ceea ce înseamnă
telemedicină
Este vorba despre tot ce înseamnă documente medicale, de la dosare, la fotografii,
imagistică, analize RMN (Rezonanță Magnetică Nucleară ) și tot ceea ce poate fi rezultat

8
medical palpabil. Toate acestea pot fi încărcate și trimise de pacient către un medic, sau de
un medic la un alt medic. Este o comunicare asincron, deoarece aceasta nu este necesar ca
expeditorul și destinatarul să fie prezent în același timp. Totul se poate derula pe platforme
de comunicare medicale sigure, unde confidențialitatea datelor este strict păstrată. Fiecare
specialist în parte poate oferi servicii medicale fără contact direct cu pacientul, poate
trimite recomandări de diagnostic și tratament înapoi la cel care l-a solicitat. În felul acesta
pot avea acces la specialiști inclusiv persoane care nu se pot deplasa, dar și cei care se află
în zone izolate.
2. O componentă semnificativă a sistemului de telemedicină este aplicată în
medicina de urgență
Un obiectiv al acestuia fiind dotarea ambulanțelor cu sisteme portabile de
telemedicină care vor asigura transmiterea în timp real a principalelor date biometrice și
clinice ale pacienților către UPU (Unitatea de Primire a Urgențelor ), dar și transmiterea
indicațiilor medicului specialist către personalul de pe ambulanță. Sistemul va asigura și
interconectarea cu sistemele de telemedicină în baza unor standarde de interoperabilitate
NATO (North Atlantic Treaty Organization ) dar și cu sistemele de telemedicină din zona
civilă funcționale în Romania. O altă componentă a acestei secțiuni care probează
avantajele oferite de telemedicină sunt rapoartele medicale, lucrările stiințifice,
documentele și tot ceea ce este nou în medicină. La toate informațiile, cei interesați, pot
avea acces rapid și foarte ieftin.
3. Monitorizare de la distanță
Aceasta este forma palpabilă pe care o are telemedicina. Monitorizarea la distanță
permite profesioniștilor din domeniul sănătății să stea la propriu cu ochii pe pacientul aflat
la distanță, utilizând diverse dispozitive tehnologice. Monitorizarea la distanță este foarte
practică și economică pentru pacienții care au boli cronice. Bolnavii de tensiune arterială,
cei care suferă de diabet, de insuficiență cardiacă congestivă, bolile pulmonare cronice și
altele pot beneficia de avantajele certe ale monitorizării la distanță. Monitorizarea la
distanță este mai eficientă decât vizita la cabinet și cu infinit mai multe avantaje și pentru
medic și pentru pacient. Nu în ultimul rând trebuie spus că investițiile în aparatura care să
permită monitorizarea la distanță sunt accesibile oricui. Costurile totale ale serviciilor
medicale sunt mici, comparativ cu calitatea serviciilor medicale pe care le oferă și timpul
în care se soluționează o problemă medicală. Telemedicina interactivă este forma absolută

9
operațională pentru acest domeniu medical, intermediat de tehnologie. Aceasta variantă de
telemedicină implică o interacțiune sincron, în timp real, între pacient și medic prin
tehnologie audio și video. Telemedicina interactivă poate fi o alternativă viabilă atunci
când consultația față-în-față nu este disponibilă, nu este fezabilă sau este imposibilă (din
cauza distanțelor, a costurilor sau a condițiilor meteo). Această metodă poate fi
comparabilă cu o consultație, cu emiterea unui diagnostic, a unei prescripții și a sfaturilor
medicale asociate. În unele cazuri, o asistentă sau tehnician poate ajuta realizarea
consultației și poate utiliza instrumentele de e-health. (http://www.scumc.ro/ accesat in
22.04.2020)
Revista online “Viața Medicală” arată că deși în România nu putem vorbi despre
un sistem medical la fel de matur ca în alte state din Europa, telemedicina – transferul
la distanță a informațiilor medicale – ar putea să devină, după pandemia de COVID -19,
mai accesibilă în spitalele din țară. Și dacă până mai ieri, pacientul aștepta ore în șir pe
holurile instituțiilor sanitare, astăzi, întregul ecosistem de asistență medicală merge
către el.
Se pare că totul a devenit, aparent, mult mai simplu: medicii pot să acceseze fișele
medicale și să elibereze rețete online. Pentru aceasta, interlocutorii au nevoie de un
computer, o tabletă sau de un smartphone echipat cu o cameră web și conectat la
interne t. Dacă pacientul nu dispune de echipamentele necesare pentru a efectua o
transmisie video, consultațiile pot fi efectuate și telefonic. Telemedicina ar putea
îmbunătăți eficiența și eficacitatea diagnosticului și a tratamentului.
Este cunoscut faptul c ă unele țări folosesc de ceva vreme un astfel de sistem, la
noi este un concept relativ nou. Totuși, primele platforme care făceau posibilă
interacțiunea între pacient și medic au apărut în România înainte să ajungem
„prizonierii” noului coronavirus. Sunt pla tforme create de medicii din țară, dar și de
tineri antreprenori, prin care pacienții pot să ceară sfatul unui medic, la un click
distanță. (https://viata -medicala.ro/dosar/covid- 19-un-moment -de-cotitura -pentru –
telemedicina- 16452#abonare , accesat în 17.04.2020)

10
1.3. Politici, strategii, legislaț ie, planuri de acțiune și programele existente la
nivel național cu privire la telemedicin ă

În țara noastr ă serviciile medicale la distanță s -au dezvoltat în ultima perioadă, fără
ca autoritățile să țină pasul, la rândul, lor, prin crearea unui cadru legal clar. Comisia
Europeană a arătat, într -o comunicare către Parlamentul European și alte instituții UE, că
asigurarea clarității juridice în domeniu este importantă pentru a garanta standarde de
siguranță a pacienților și confidențialitatea datelor. În lipsa unui cadru juridic clar, în
special pentru acordarea licențelor, acreditarea și înregistrarea serviciilor de telemedicină
și a cadrelor medicale care le practică, răspunderea, rambursarea sau jurisdicția,
telemedicină și, în special teleradiologia, au dificultăți de funcționare.
Mai mult, Comisia precizează că și furnizarea transfrontalieră a servi ciilor de
telemedicină necesită clarificare juridică, inclusive în ceea ce privește confidențialitatea, și
avertizează că nu toate statele membre dispun de cadre legale clare care să permită
funcționarea serviciilor de telemedicină. În anumite state membre , arată Comisia, fiind și
cazul României, pentru ca un act medical să fie recunoscut ca atare din punct de vedere
legal, este obligatorie prezența fizică a pacientului și a cadrului medical în același loc, fapt
care constituie un obstacol clar pentru utili zarea telemedicinei. Pe lângă aceasta, există
deseori limitări în rambursarea serviciilor de telemedicină.
(https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/covid19_ –
_eu_recommendations_on_testing_strategies_v2.pdf acesat in 16.04.2020)
Momentan, legislația românească se limitează la un articol în Decretul 240 din
aprilie 2020, emis pe perioada stării de urgență. Acesta stipulează că “Consultațiile
medicale acordate în asistența medicală primară și ambulatoriul de specialitate clinic,
inclusiv pentru unele servicii conexe necesare actului medical, realizate pe durata stării
de urgență, pot fi acordate și la distanță utilizând orice mijloace de comuni care.”
Extinderea și completarea cadrului legislativ și după ce restricțiile acestei perioade vor fi
ridicate sunt necesare pentru a rezolva probleme cu care sistemul medical se confruntă de
mult timp și care nu vor dispărea odată cu pandemia COVID -19.
(http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/224849 accesat în 21.04.2020)
Astfel, telemedicina poate degreva ambulatoriile de specialitate de acele afecțiuni
care nu necesită prezența fizică a pacientului în spital sau clinică. Timpii de așteptare și
traficului generat în zonele adiacente spitalelor și clinicilor se diminuează, de asemenea,

11
accesului pacienților cu probleme locomotorii la asistență medicală se îmbunătățește dacă
pot fi monitorizați și consultați de la domiciliu. În final, scade și birocratia, problemă
cronică în special în sistemele de stat. (https://www.profit.ro/povesti -cu-
profit/farma/consultatiile -medicale -la-distanta -salvatoare -in-perioada- starii- de-urgenta -au-
nevoie -de-legislatie -pentru- a-continua -si-dupa -15-mai-19347302 accesat în 29.04.2020)
Efectuarea unei examinări fizice, conexiunea inter -umană, identificarea unor indicii
non-verbale și transmiterea empati ei au reprezentat esența relației medic- pacient
dintotdeauna. Pandemia COVID -19 cu care se confruntă omenirea accelerează trecerea la
un nou model de asistență medicală, livrată de la distanță, care cuprinde beneficiile
tehnologiilor digitale și de date. A stfel, într-o perioadă în care distanțarea socială se
numără printre măsurile majore utilizate pentru combaterea pandemiei COVID -19,
telemedicina se evidențiază ca tehnologie cheie pentru comunicații sigure și eficiente.
Organizația Mondială a Sănătății a menționat telemedicina printre serviciile
esențiale în „consolidarea răspunsului sistemelor de sănătate la pandemia COVID –
19”. Conform unei noi politici OMS, în cadrul acțiunii de optimizare a furnizării
serviciilor de sănătate, telemedicina ar trebui să fie unul dintre modelele alternative pentru
serviciile clinice și sprijinul decizional clinic.
(https://www.who.int/bulletin/volumes/90/5/11- 099143/en/ accesat in 10.04.2020)
Prevederi referitoare la servi ciile de telemedicină, ext rase din HG 252/30 martie
2020, publicată în Monitorul Oficial 266/31 martie 2020. Executivul a aprobat Hotărârea
de Guvern care cuprinde o serie de măsuri în domeniul sănătății pe perioada instituirii
stării de urgență pe teritoriul României. Propunerile specialiștilor din domeniul medical și
ale pacienților au fost analizate ș i implementate în Hotărârea de Guvern , în scopul
asigurării accesului la servicii medicale în condiții de siguranță pentru medici și pacienți, prin limitarea deplasărilor și interacțiunii cu alte persoane.
În articolul 12 al Hotărârii de Guvern sunt menționate câteva prevederi referitoare
la posibilitatea acordării de consultații la distanță , dar și transmiterea documentelor
medicale prin mijloace digitale:
Pe perioada stării de urgență, medicii de familie și medicii de specialitate din
ambulatoriul clinic pot acorda consultații la distanță, care pot fi realizate prin orice
mijloace de comunicare, cu încadrarea într -un număr maxim de 8 consultații/oră .

12
De asemenea, în vederea asigurării managementului pacienților simptomatici de
către med icii de familie și medicii de specialitate din specialitățile clinice din ambulatoriul
clinic, pe perioada stării de urgență pacienții beneficiaza de consultații, inclusiv la distanță,
pentru orice manifestări clinice sugestive pentru infecția cu coronavir us, pentru toate
persoanele aflate pe teritoriul României, chiar dacă nu sunt asigurate.
Medicul de familie sau medicul specialist din ambulatoriul clinic v a consemna
consultațiile medicale la distanță în fișa pacientului și în registrul de consultații, după caz,
cu indicarea mijlocului de comunicare utilizat și a intervalului orar în care acestea au fost
efectuate, și va emite toate documentele necesare pacientului ca urmare a actului medical.
Documentele, inclusiv prescripțiile medicale, vor fi transmise pacientului prin mijloace de
comunicare electronică.
Pentru emiterea prescripției medicale se pot acorda consultații la distanță în
structurile ambulatorii ale spitalelor publice și private .
(http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/224518 accesat în 10.04.2020)
În acest context, Federația Națională a Patronatelor Medicilor de Familie , for
reprezentativ al medicilor din familie din România, face o serie de recomandări
cabinetelor de medicina familiei, pe durata stării de urgență. Astfel, referitor la consultația
la distanță, câteva dintre recomandări sunt următoarele:
 Prescripția electronică (rețeta) emisă online, validată de SIPE (Sistemul
Informatic de Prescripție Electronică) , nu necesită semnătura olografă („de mână”) și
parafa medicului și nici ștampila cabinetului. De asemenea, prescripția emisă online poate
fi identificată în SIPE de farmacie pe baza unor elemente de identificare ce pot fi
comunicate pacientului telefonic: serie și număr rețetă, cod parafă medic, CUI (Cod Unic
de Înregistrare ) cabinet, data emiterii rețetei. Prescripția electronică emisă offline necesită
doar semnătura olografă și parafa medicului.
 În ceea ce privește programarea consultațiilor la distanță, acestea pot fi
efectuate în mod similar cu consultațiile clasice, astfel încât în momentul în care va acorda
consultația la distanță medicul să aibă acces l a fișa pacientului. Suplimentar, se recomandă
ca pe perioada stării de urgență telefonul pentru programări să fie disponibil , în măsura
posibilităților fiecărui cabinet în parte, între orele 8:00 -20:00 și nu doar în timpul
programului de lucru al cabinetul ui.

13
 Este recomandată utilizarea unei aplicații dedicate pentru cabinet (astfel încât
înregistrarea datelor să poată fi realizată simultan atât în fișă cât și în registru) sau a
unei platforme dedicate pentru telemedicină care pot asigura înregistrarea pent ru o
perioadă de timp atât la pacient cât și la medic a conținutului consultației și securitatea
datelor. Aplicații de tipul Skype, Whatsapp, poșta electronică (e-mail) și/sau telefon se
încadrează de asemenea în definiția largă a „mijloacelor de comunicar e electronică” și pot
fi utilizate. Indiferent de mijlocul de comunicare folosit, atât medicul cât și pacientul
trebuie să asigure protecția datelor iar pacienții trebuie informați despre limitele
consultului la distanța și necesitatea apelării cabinetului sau 112 în situația modificării,
respectiv agravării simptomelor.

14
CAPITOLUL II
ASPECTE TEORETICE GENERALE PRIVIND BOLILE CRONICE Ș I
DIABETUL

2.1. Definiț ie, problematici, teorii , monitorizare ș i managementul bolilor
cronice
Definiție: conform CDC (Centers for Disease Control and Prevention)
Afecțiune cu evoluție de minimum 3 luni, care poate avea efecte sesizabile în viața
de zi cu zi a individului și care nu se remite spontan sau cu tratament, ori nu se vindecă
complet, rămânând într -un stadiu evolutiv oarecare pentru o perioadă lungă de timp și
necesitând tratament continuu. (https://www.cdc.gov/ accesat 28.04.2020)
În cazul afecțiunilor cronice, medicii de specialitate sunt implicați în observarea și
coroborarea tuturor parametrilor necesari pentru un tratament și o evoluție
corespunzătoare a pacientului, precum și pentru prevenirea complicațiilor. Din totalul
afecțiunilor care reprezintă motivul adresării la medicul de specialitate , bolile cronice
reprezintă cca. 40 -50%. Managementul corect al acestor boli necesită analiza, identificarea
problemei, evaluarea situației și elaborarea unui plan de urmărire atât a evoluției, cât și a
tratamentului. Medicul specialist trebui e să fie mereu la curent cu toate ghidurile utilizate
pentru tratamentul și monitorizarea bolilor cronice și trebuie să cunoască modalitățile de
abordare în diferite situații. De asemenea, trebuie să controleze o multitudine de parametri
conform listei de afecțiuni cronice pe care trebuie să o urmărească.
(https://ec.europa.eu/health/home_en. Education for Health accesat în 28.04.2020)
Adres abilitatea la medicul de specialitate este extinsă pentru toate tipurile de afecțiuni
cronice. La primul contact al p acientului cu medicul specialist trebuie identificate,
ierarhizate, investigate și, eventual, tratate toate afecțiunile respective, în funcție de
situația individu ală. În cadrul medicinei de specialitate sunt întâlnite multiple afecțiuni
care necesită colabora rea strânsă a medicului speci alist cu celelalte specialități. Din
totalul prezentărilor la medicul de specialitate s -a observat următoarea repartiție a
cazuisticii:
• 40-50% din cazuri au cel puțin o boală cronică;
• 40-50% din cazuri au o boală acută;

15
• 10-15% din cazuri sunt urgențe medicale.
Pe lângă partea teoretică prezentată anterior, în cazul bolilor cronice, managementul
poate fi influențat la diferite niveluri de o multitudine de factori:
• umani – disponibilitatea medicului în comunitatea respectiv ă, posibilitatea
colaborării cu alte specialități;
• familiali – mediul familial din care provine pacientul respectiv, susținerea din
partea membrilor familiei sau posibilitățile de îngrijire la domiciliu;
• medicali – posibilități și/sau dotările existente în cadrul cabinetului de medicină
primară pentru a se putea asigura în mod corect și eficient măsurile de prevenție,
diagnostic, tratament și recuperare, după caz;
• socio -profesionali – afectarea activității profesionale a individului pe perioada
bolii sau re curențelor acesteia, pe de altă parte, mediul de lucru poate influența evoluția
unei anumite afecțiuni (poluarea, mediu toxic), afectarea poziției în comunitate a
persoanei, ca urmare a indisponibilității temporare sau definitive;
• economici – impact asupra bugetului sistemului de sănătate prin adresarea
serviciilor medicale de nivel secundar – spitale – pentru controale periodice, tratamente
costisitoare în funcție de afecțiune și de complianța la tratament.
La medicul specialist, monitorizarea bolilor cro nice are drept principal scop
stabilirea evoluției bolii, urmărirea apariției complicațiilor, asigurarea complianței la
tratament și cuantificarea efectelor acestuia. Astfel este necesar stabilirea unui program
anume de monitorizare în funcție de afectiune , a unor parametri semnificativi de urmărit în
timp pentru aprecierea cât mai exactă a evoluției bolii, a apariției complicațiilor sau chiar a
ameliorării respectivei afecțiuni. ( https://ec.europa.eu/health/home_en. Education for
Health accesat în 28.04.2020)
În prezent, incidența bolilor cronice este în creștere la nivel European și nu numai,
fiind identificați mai mulți factori posibil implicați în acest proces: îmbătrânirea
populației, creșterea factorilor de risc corespunzători stilului de viață din pr ezent din
major itatea țărilor europene. Raportarea acestor afecțiuni într -un mod cât mai clar și
transparent cu acces din partea tuturor medicilor implicați în proces și centralizarea datelor
pentru a se putea observa modelele de practică medicală adecvate pentru obținerea celor

16
mai bune rezultate poate duce la un proces de monitorizare eficient atât pentru pacient, cât
și pentru medici, cu optimizarea costurilor la nivel de buget sanitar .
De asemenea, trebuie asigurat accesul la servicii de medicină primară pentru toată
populația, astfel încat colectarea datelor și integrarea acestora să reflecte cât mai bine
situația reală. În acest fel se pot identifica anumiți factori de risc cu densitate mai mare în
anumite colectivități sau spații de lucru și se pot corecta dacă este posibil sau se pot lua
măsuri de prevenție a imbolnăvirilor și de limitare a expunerii.
Monitorizarea bolilor cronice prin intermediul medicinei primare are avantajul de a
obține și de a concentra datele esențiale fiecărui individ, as tfel încat acesta să fie evaluat și
privit în ansamblu, cunoscând mediul de unde provine, unde iși desfășoara activitatea și
eventualele influențe asupra stării lui de sănătate. În acest fel scade presiunea pe centrele
secundare, unde sunt generate costuri suplimentare ca urmare a unei monitorizări
dezorganizate și a unei abordăr i neunitare în aceste cazuri . (http://medfam.usmf.md/wp –
content/blogs.dir/95/files/site s/95/2015/12/ABORDAREA – COMPREHNSIVA- .pdf.
accesat în 28.04.2020)

2.2. Politici, strategii, legislație, și programe existente la nivel național și
european cu privire la bolile cronice
La nivel naț ional a ș menț iona Anexele nr . 1 și 2 la Hotărârea Guvernului nr
1028/2014 privind aprobarea Strategiei naționale de sănătate 2014- 2020 și a Planului de
acțiuni pe perioada 2014- 2020 pentru implementarea Strategiei naționale din 18.11.2014.
Strategia este un instrument cadru menit să permită o articulare fermă la contextul
european și a direcțiilor strategice formulate în "Strategia Europa 2020" (Health 2020) a
Organizației Mondiale a Sănătății Regiunea Europa și se încadrează în cele 7 inițiative
emblematice ale Uniunii Europene . Documentul strategic este elaborat în contextul
procesului de programare a fondurilor europene aferente perioadei 2014- 2020 și reprezintă
un document de viziune justificat și de necesitatea îndeplinirii condiționalității ex – ante
prevăzută de Poziția Serviciilor Comisiei cu privire la dezvoltarea Acordului de
Parteneriat și a programelor în România pentru perioada 2014- 2020, precum și a
recomandărilor de țară formulate de Comisia Europeană cu privire la sectorul sanitar.
Totodată, cadrul general de dezvoltare a politicilor de sănătate pentru perioada 2014-
2020 a ținut cont de măsurile de reformă propuse în "Analiza funcțională a sectorului de

17
sănătate în România" realizată de experții Băncii Mondiale .
(https://lege5.ro/Gratuit/guytcobugm/strategia -nationala -de-sanatate -2014- 2020-
anexa?dp=g4zdqnjuhe2ts , accesat în 21.04.2020)
La nivel European UE (Uniunea Europeană) este obligată să se asigure că sănătatea
umană este protejată în cadrul tuturor domeniilor sale de politică și să coopereze cu statele
membre pentru a îmbunătăți sănătatea publică, pentru a preveni bolile și pentru a elimina
sursele de pericol la adresa sănătății fizice și mintale.
Programul UE în domeniul sănătății definește strategia pentru garantarea unei
asistențe medicale și a unei stări bune de sănătate. Aceasta se încadrează în strategia
globală Europa 2020 pentru o economie inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, care
să promoveze creșterea pentru toți. Pentru ca acest lucru să fie posibil, o condiție esențială
este ca cetățenii să aibă o stare bună de sănătate. Programul se concentrează pe priorități
majore ale Comisiei, precum:
 Locuri de muncă, investiții și creștere economică (sănătatea populației și
serviciile de asistență medicală ca factor productiv pentru creștere și locuri de muncă) ;
 Piața internă (pentru produse farmaceutice, dispozitive medicale, directiva privind
asistența medicală transfrontalieră și evaluarea tehnologiei medicale) ;
 Piața unică digitală (inclusiv e -sănătatea) ;
 Justiția și drepturile fundamentale (combaterea inegalităților în materie de
sănătate) ;
 Politica privind migrația ;
 Securitatea (pregătirea reacției și gestionarea amenințărilor transfrontaliere grave
la adresa sănătății) . (https://ec.europa.eu/health/funding/programme_ro accesat în
21.04.2020 )

2.3. Diabetul, s ituația la nivel naț ional, european și internaț ional
La nivel mondial, milioane de oameni suferă de diabet și sunt nevoiți să își schimbe
radical viața pentru a ține sub control această afecțiune, însă puține persoane știu totul
despre diabet, ce înseamnă cu adevărat “boala zahărului” și care sunt modalitățile prin
care poate fi tratată cu succes. Diabetul zaharat se caracterizează prin valorile ridicate ale concentrației glucozei din sânge (numită și hiperglicemie) și prin faptul că metabolismul
se dezechilibrează din cauza schimbărilor ce au loc în organism . Insulina, hormonul care

18
ajută celulele din corp să folosească glucoza ca sursă de energie, este principala cauză a
declanșării diabetului. Când secreția de insulină nu mai este suficientă și când nu își mai
îndeplinește rolul, afecțiunea se numește diabe t zaharat.
Organizația Mondială a Sănătății recunoaște trei forme diferite de diabet: tipul 1,
tipul 2 și cel gestațional (din timpul sarcinii), cel mai des întâlnit fiind diabetul de tip 2.
Una dintre informațiile esențiale despre diabet este aceea că evoluția sa poate fi controlată
prin adoptarea unei diete sănătoase și echilibrate, fără excese în ceea ce privește mâncarea,
prin supravegherea atentă a greutății corporale, cu ajutorul activităților fizice regulate și, de asemenea, prin alegerea unor suplimente alimentare potrivite.
Diabetul riscă s ă se tranforme într -o epidemie mondială. Ultimele statistici publicate
de Organizația Mondială a Sănătății arată că, în 34 de ani, numărul adulților diagnosticați
cu această boală a crescut cu peste 200%. De la 180 de milioane de pacienți în 1980 la 422
de milioane în 2014. Proporția populației lumii afectată de această maladie cronică
aproape că s -a dublat în același interval: de la 4,7% la 8,5%.
„În cursul ultimilor 10 ani, prelevanța diabetului a crescut cel mai repede în țările cu
nivel mediu de dezvolt are”, se arată în raportul OMS . Etienne Krug, director în cadrul
organizației mondiale, atrage atenția că nu doar numărul bolnavilor de diabet a crescut
spectaculos, ci și cel al persoanelor supraponderale, al căror risc de îmbolnăvire este foarte
mare. „M ai mult de un adult din trei este supraponderal și unul din 10 este obez”, spune
oficialul OMS .
Diabetul de tip 1 apare atunci când pancreasul nu produce suficientă insulină care să
regleze nivelul glicemiei din sânge. În diabetul de tip 2, organismul nu f olosește corect
insulina pe care o produce. În ambele cazuri, boala poate provoca o serie de complicații,
cum ar fi infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, insuficiența renală sau
probleme vasculare.
În 2012, diabetul a fost considerat direct re sponsabil de 1,5 milioane de decese la
nivel mondial. Maladiile cardiovasculare generate de diabet au provocat alte 2,2 milioane
de decese. Costurile directe pentru sistemele de sănătate și economiile naționale au
explodat și ele, ajungând la 827 de miliar de de dolari cheltuiți pe tratamentele pentru
prevenirea și ținerea sub control a bolii. Calculele au fost făcute de Federația
Internațională a Diabetului . La nivel mondial, costurile directe și indirecte pentru
perioada 2011 – 2030 sunt estimate la 1.700 de miliarde de dolari. (OMS Europa,

19
http://www.euro.who.int/en/health- topics/noncommunicable -diseases/diabetes/data- and-
statistics accesat în 07.04.2020)
Situaț ia persoanelor care suferă de diabet î n lume:
 1 din 11 adulți trăiește cu diabet (425 milioane);
 75 % dintre persoanele cu diabet trăiesc în țările cu venituri mici și mijlocii;
 Două treimi din oamenii cu diabet trăiesc în zone urbane (279 milioane);
 1 din 2 adulți cu diabet este nediagnosticat (212 milioane);
 1 din 6 nou- născuți este afectat de hiperglicemie în timpul sarcinii;
 Peste 1 milion de copii și adolescenți au diabet de tip 1;
 12% din cheltuielile globale pentru sănătate sunt alocate diabetului (727 miliarde de
dolari).
Situația persoanelor care suferă de diabet în Europa:
 66 de milioane de oameni au diabet. Dacă nu acționăm acum, această cifră va crește
la 81 de milioane până în anul 2045;
 Prevalența r egională a diabetului este 9,1%;
 Peste o treime (38%) din cazurile de diabet nu au fost diagnosticate și prezintă un
risc mai mare de a dezvolta complicații dăunătoare și costisitoare;
 Cel mai mare număr de copii și adolescenți cu diabet zaharat de tip 1; în total
286.000;
 28.200 copii diagnos ticați cu diabet în fiecare an;
 Diabetul a provocat 693.351 de decese în anul 2017;
 208 miliarde de dolari au fost cheltuiți în anul 2017 pentru tratarea diabetului zaharat
– 25% din totalul cheltuielilor din întreaga lume.
Top 5 țări pentru numărul de persoane cu diabet (18- 99 ani), anul 2017, î n Europa:
Rusia 9.294.254
Germania 9.102.395
Turcia 7.058.955
Spania 4.268.023
Italia 4.226.882
Sursă: International Diabetes Federation (IDF) – www.idf.org; IDF Diabetes Atlas –
diabetesatlas.org

20
Situația persoanelor care suferă de diabet în Rom ânia:
 Numărul persoanelor cu diabet în 2017 = 1.785.300;
 Prevalența diabetului în anul 2017 = 12,4 % ;
 Numărul persoanelor cu diabet nediagnosticat = 369.600 ;
 Proporția cazurilor nediagnosticate = 20,7% ;
 Numărul deceselor cauzate de diabet = 20.600;
 Proporția deceselor cauzate de diabet la persoane sub 60 de ani = 26,5% ;
 Numărul de copii și adolescenți (0- 19 ani) cu diabet zaharat de tip 1 = 2.623;
 Numărul de copii și adolescenți nou diagnosticați în fiecare an, la 100.000 de copii = 7,2;
 Total cheltuieli de sănătate cauzate de diabet (20- 79 ani), milioane USD* = 1.159,2;
 Cheltuielile de sănătate pe persoană cu diabet, USD* = 649,3.
* Persoanele cu diabet zaharat au cheltuieli de două ori mai mari decât cele ale
persoanelor fără diabet . (http://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-
content/uploads/2018/11/Infografic -ZMD_ 2018.pdf accesat în 28.04.2020)

21
CAP ITOLUL III
CERCETAREA SOCIOLOGICĂ CANTITATIVĂ CU PRIVIRE LA GR ADUL DE
SATISFACȚ IE A L PACIENȚ ILOR BOLNAVI CRONIC DIABETICI CARE
AU ACCESAT SERVICIILE MEDICALE LA DISTANȚĂ ÎN PERIOADA DE
URGENȚĂ PROVOCATĂ DE COVID- 19

3.1. Scopul ș i obiectivele cercet ării
Dincolo de principalele caracteristici socio -demografice ale pacientilor bolnavi
cornic i diabetic i, care a u aplicat chestionarul în mod asistat, se va analiza gradul de
satisfacț ie vis-a-vis de medicină la distanță , ținând cont de vârstă , localitate de rezidență ,
gen, insulin o-dependent, non- insulino- dependent și corelațiile dintre acestea. (vezi Anexa
nr.1).
Cercetarea propusă se dorește o analiză a gradului de statisfacți e a bolnavilor cronici
diabetici cu privire la telemedicina și are ca principal scop evidenț ierea impactul pe care
medicina la distanță îl a re asupra personelor care suferă de diabet mai ales în această
situație de urgență generata de pandemia COVID -19. Pentru atingerea acestui scop este
esențial, însă, să se cunoască caracteristicile sociodemografice și ti pologia bolnavului
cronic diabetic, pentru ca mai apoi să -i fie identificate nevoile și astfel să poată fi elaborată
o strategie privind folosirea la o scară largă a telemedicinei care să cuprindă soluții viabile
și cu efect î n rândul grupului studiat . Drept urmare, cercetarea prezentată își propune să
acopere o pri mă etapă î n dez voltarea serviciilor medicale la distanță în ț ara noastr ă, prin
evidențier ea profilului bonavului cronic diabet ic care apelează la telemedicina .
Studiul de față își propune conturarea și evidențierea unui profilul al bolnavului
cronic diabetic , care este in teresat de serviciile medicale la distan ță, în vederea formulării
unor propuneri și recomandări viabile ce ar putea fi utilizate la elaborarea unei strategii cu
privire la telemedicin ă la nivel național.
Descrierea lotului stu diat și evaluarea factorilor pot influe nța pozitiv sau negativ
accesarea serviciilor medicale la distan ță a populaț iei cu afecțiuni cornice în cazul nostru
diabetici , în funcție de gen, resedință/zona geografică , vârst ă, insulino- dependenți sau non –
insulino- dependenț i. Studierea corelației dintre gen, resedință/zona geografică, vârstă,
insulin o-dependenți sau non- insulino- dependenț i. poate duce la validarea unor ipoteze ce
pot conduce la viitoare studii mai detaliate și de mai mare amploare.

22
3.2. Operaționalizarea conceptelor
a) Telemedicina – Furnizarea de servicii de asistență medicală, bazată pe utilizarea
TIC, în situații în care cadrul medical și pacientul (sau două cadre medicale) se află în
locații diferite. Aceasta presupune transmiterea în siguranță a datelor și informațiilor
medicale, s ub formă de text, sunet, imagine sau în alte formate necesare pentru prevenirea,
diagnosticarea, tratarea și urmărirea pacienților.;
b) Boală cronic ă – Afecțiune de lungă durată, care nu dispare spontan și nu poate fi
vindecată complet, având, de regulă, o e voluție lentă. Afecțiunile cronice și complicațiile
acestora – mai ales cele cardiovasculare, diabetul, afecțiunile respiratorii sau bolile
neoplazice – reprezintă cauza principală a mortalității în Europa;
c) Diabetul – Afecțiune cronică carac terizată de prezenta excesiva de zahăr în urină
urmare a unei hiperglicemi (exces de zahăr în sânge). Diabetul zaharat este cauzat de o
insuficiență sau o încetinire a secretarii insulinei de către pancreas, hormonul necesar
utilizării glucozei pentru a răspunde n ecesităților energetice celulare;
d) COVID -19 – acronim pentru “ Corona Virus Disease 2019” . Coronavirusurile
(CoV) sunt o familie numeroasă de viruși care provoacă boli, de la raceală comună, la
afecț iuni mai severe, cum ar fi Sindromul respirator din Orientul Mijlociu (MERS -CoV) .
Coronavirusul aparut in Wuhan, China (Covid -19) este o tulpină nouă care nu a fost
identificată anterior la om. Boala pe care o provoacă este respiratorie ș i se poate răspândi
de la persoană la persoană.
e) SARS -CoV-2 – acroni m pentru “ Severe Acute Respiratory Syndrome Coronavirus
2”. Sindromul respirator acut sever. Boala pe care o provoacă este respiratorie și se poate
răspandi de la persoană la persoană .
f) Pandemie – Epidemie care se extinde pe un teritoriu foarte mare, cuprinzând mai
multe țări, continente;
g) Starea de urgență – Declarație guvernamentală care poate modifica funcționarea
normală a anumitor instituții legislative, executive sau judecătorești. Asemenea declarații
au loc de obicei în timpul, pandemiilor , dezastrelor naturale, după o declarație de
război sau în perioade de revolte populare ;

23
3.3. Obiectivele specifice ș i ipotezele cercetării
1. Analiza serviciilor medicale la distanta ofe rite pacientilor bolnavi cronic diabetici
in starea de urgenta provocata de pandemia de COVID -19.
2. Analizarea fact orilor de risc, (acces la informație ș i tehnologie, utilizarea
dispozit ivelor de comunicare la distanță , gen, resedință/zona geografică, vârstă, insulino-
dependenți sau non- insulino- dependenț i), care generează privarea sau pot bloca accesul la
servicii medicale de sp ecialitate .
3. Conturarea unui profil psiho- social a persoanei bolnave cronic diabetică care este
interesată de serviciile medicale la distanță și de beneficiile oferite de telemedicină.
Ipotezele cercetării
1. Cu cât vârsta bolnavului cronic diabetic este mai înaintată și se i nstalează rutina
față de serviciile medicale de specialitate, cu atât mai dificilă va f i accesarea telemedicinei
în starea de urgență și starea de sănătate va intra într -un process de degradare.
2. Dacă persoanele bolnave cr onic diabetice au susținere , atunci acele persoane sunt
mai motivate să ceară ajutor specializat accesând serviciile medicale la distanță în
perioada de urgență .
3. Cu cât starea de urgență s-a prelungit mai mult, cu atât mai mare este interesul
persoanelor bolnave cronic diabetice pentru serviciile medicale la distanță , programele de
inform are despre telemedicină ș i despre avantajele oferite.
4. Cu cât este mai dificil accesul la serviciile de sănătate la distanță cu atât mai grea
este tratarea ș i menținerea stării de sănătate a bolnavilor coronici diabetici în perioada de
urgență .

3.4. Populaț ia investigat ă
Lotul de persoane care au fost luate în calcul pentru efectuarea studiului este format
dintr -un număr total de 74 respondenți, persoane care au ales să completeze chestionarul
fie în mod asistat fie independent. Numărul de respondenți validaț i a fost de 74, nu apar în
studiu respondenții nevalidaț i care fie nu au răspuns la suficiente întrebări, fie din alte
motive, chestionarul nu a putut fi validat. Din totalul lotului studiat, un număr de 24 de
persoane sunt de gen feminin, iar 50 sunt de gen masculin, cu mențiunea că înainte de
completarea chestionarului fiecare persoană are posibilitatea de a opta să facă acest lucru
în nume propriu.

24
3.5. Metodologia cercetării și instrumentele de lucru
Tehnici de cercetare
Pentru prezenta cercetare am optat pentru un studiu cantitativ. Metoda aleasă pentru
culegerea datelor necesare studiului prezentat este analiza chestionarului (vezi anexa 1) ,
chestionar d e evaluare a interesului pacineț ilor bolnavi cronic diabetici pentru serviciile
medicale la distanță . Chestionarul a f ost aplicat în perioada aprilie -mai 2020.
Acest instrument de evaluare a fost adaptat la persoanele respondent e, este un
chestionar scurt, simplu ș i foarte structurat, poate fi aplicat ca atare sau poate fi inclus în
anamneză, conține întrebări referito are la telemedicină, la tipul de diabet, la utilizarea
dispozit ivelor de comunicare la distanță la avantajele ș i/sau dezavantajele telemedicinei .
Principala recomandare este de a fi folosit în instituțiile medicale d in sistemul îngrijirilor
de sănătate de specialitate boli cornice, diabet si boli de nutritie , însă este un instrument de
testare accesibil și la îndemâna oricărei persoane care do rește să- și evalueze interesul față
de telemedicin ă. În ceea ce privește metoda de completare recomandarea este aceea de a fi
completat de către pacient/individ.
Structura chestionarului se bazează pe 10 itemi:
 itemi referitori la telemedicină ;
 itemi refer itori la performanț a telemedicinei ;
 itemi referitori la instrumentele de comunicare, informații digitale , tehnologie;
 itemi pentru evidențierea avantajelor și dezavantajelor serviciilor medicale la distanță.
Ȋntrebările:
 1-6 analizează interesul pacienților față de telemedicină obstacolele în tâlnite, abilitățile de
folosire a tehnologiei de comunicare la distanță, avantajele și limitarile telemedicinei;
 7 analizează timpul câștigat accesâ nd serviciile de telemedicin ă;
 8 analizează nevoia consultului fizic ;
 9 analizează performanț a telemedicinei;
 10 analizează obțiunea ca telemedicina să devină o alternativă la consultația tradițională,
(vezi Anexa nr.1) .
Testul conține 10 întrebări, care au variantă de răspuns dihotomic ă sau la alegere
(semideschise) . Alegerea lotului a fost realizată prin eșantionare neprobabilistă, de

25
conveniență. Rat a de răspuns a fost una relativcrescută, dar din cauza metodei de
eșantionare, nu putem generaliza și extrapola rezultatele în afara grupului studiat.
În cadrul cercetării a fost făcută, inițial, o analiză statistică cu privire la date le
sociodemografice , pentu ca mai apoi datele obținute cu ajutorul întrebăril or din cadrul
chestionarului să fie analizate comparativ , pe grupe de vârstă, pe tipul de diabet, pe
resedință ș i pe gen, după care au fost analizate comparativ. Astfel, din informațiile puse la
dispoziție au fost folosite următoarele tipuri de date: date socio -demografice zona d e
reședință, sex , vârstă , stare civilă , tip diabet , distribuția în funcție de interesul față de
telemedicin ă.
Rezultatele nu au distribuție normală pe nici unul din criteriile de selecție și nu se
normalizează la operațiile standard de normalizare, ca logaritmare sau excludere de
outlieri. Testarea a fost facu tă cu Shapiro -Wilk, p = .000 în fiecare distribuție. Deoarece
distribuția nu este normală folosim teste non -parametrice, Kruskall -Wallis pentru variabile
cu peste trei categorii, starea civilă, categorii de vârstă și Mann -Withney pentru variabile
dihotomic e, sex . Pentru vârstă am ales valoarea prag de 23 ani , aceasta fiind cea mai mică
vârstă î nregistrat ă, urmată de categorii cu creștere in cremental din 5 în 5 ani. Genul a ținut
cont de statusul masculine (M), feminin (F).

3.6. Limite ale cercetă rii empirice
Pe lângă metoda de eșantionare aleasă, un alt aspect a ținut d e chestionarul aplicat.
Validarea chestionarului , ține de faptul c ă fiind un chestionar ne preluat din surse deja
validate, nu putem fi siguri de gradul de acuratețe al evaluării. De asemenea, întrebările au
prezentat un caracter neinterpretabil sau ambiguu, nefiind necesare informații suplimentare din partea operatorului . Pe parcursul cercetării au fost identificate câteva
avantaje și respectiv limitări/dezavantaje. Astfel pot fi enum erate ca fiind avantaje:
a) completare asistată- respondenții au fost asistați la momentul complet ării primind
explicații de la operator vs varianta on- line a chestionarului când beneficiarul își
autoadministrează chestionarul;
b) accesibilitate mai largă – Accesul la completarea chestionarului nu este limitat de
utilizarea unui calculator și de abilitatea de utilizarea a acestuia;
c) obiectivitate – informațiile suplimentare culese în mod real atunci când se aplică testul.
Astfel pot fi enumerate ca fiind limitări:

26
a) posibilitatea de generalizare – având în vedere limitarea eșantionului studiat;
rezultatele obținute nu se pot generaliza la întreaga populație studiata și mai trebuie avut în
vedere și faptul că analiza acestui studiu s -a făcut pe baza datelor obț inute doar de la
persoane care teoretic in mare parte doresc s ă acceseze serviciile medicale la distan ță și
care sunt interesate de astfel de programme și servicii, ceea ce nu reprezintă decât un mic
procent di n populația generală .
b) subiectivitatea – tot ca pe o limitare a prezentei cercetări, putem menționa
subiectivismul cercetătorului referitor la interpretarea datelor, cât și de acuratețea
răspunsurilor oferite de respondent.
Cu toate acestea nu a putut fi realizată o analiză de finețe privind alte variabile de tip
ordinal ( de exemplu, compararea cu alte servicii medicale la distanță din Europa, sursele
de informare, bugetul pe care ar fi disponibili să -l aloce pentru achiziționarea de
echip amente de comunicare la distanță ), în principal din ca uza dimensiunii numărului
redus de întrebări din chestionar dar și a populației studiate, aceasta nefiind una reperezentativă.

3.7. Prelucrarea, analiza ș i prezentarea rezultatelo r obținute î n urma cercet ării
Datele generale, descriptive sunt prezentate în cercetarea de față ca variabilele
continue, de ex. vârsta sub formă de histogramă, iar cele categorice sub formă de tabel
simplificat, mult mai puțin detaliat sau ca bar/piechart.
Pentru stabilirea rezultatelor finale au fost luate în calcul un număr de 74 chestionare
completate pe o durată de 30 zile din care 24 au fost completate de către femei, iar 50 de
către bărbați. În ceea ce privește vârsta, plaja de întindere este de la 23 ani până la 71+.
517
1317
616
05101520
20-30 30-40 40-50 50-60 60-70 70+Fig. 1 Distribu ție pe categorii de v ârstă

27

Extrema 20 -30 ani este caracterizată de rezistență la acceptarea bolii și nevoia de
discreț ie, în zona acestui interval de vârstă s-a vazut un interes ridic at pentru serviciile de
medicină la distanță . Procentul este destul de mic, cei care completează chestionarul la
această vârstă caută cu adevărat un sprijin specializat, dar iși doresc discreț ie, teama de
stigmatizare fiind crescută.
Grupa de vârstă 30-40 ani, reprezintă vârful, este populația care beneficiază cel mai
mult de serviciile de sănătate oferite la ora actuală în acest domeniu. Aici este zona de
maturitate în parcursul dezvoltării umane în care apare nevoia de a face o evaluare. Ȋn
acest interval de vârstă se produce o apreciere a evoluției personale ce se pune în antiteză
cu idealurile plănuite de -a lungul tinereții și se schimbă concepția personală cu privire la
relația dintre propria viață și trecerea timpului (Lefrancois,1984) , acestea fiind și
principalele motive care contribuie la conștientizarea problemei apărând astfel interes și
deschidere la schimbare și implicit nevoia de a apela la un serviciu medical specializat
adaptat cu exigentele perioadei de urgență .
Grupa de vârstă 40-50 ani, a prezentat similarități cu grupa de vârstă 30-40 ani,
întâmpinând unele dificultăț i de adaptare pe care starea de urgență le- a impus î nsă în
general au raspuns pozitiv la exigen țele noi create. Teama de stigmatizare a fost adusă din
nou î n prim plan.
Grupa de vârstă 50-60 ani , reprezintă un alt vârful, este populația care din nou
beneficiază cel mai mult de serviciile de sănătate oferite la ora actuală în acest d omeniu.
Au manifestat rezistență la schim barea impusa de starea de urgență, stare de urgență pe
care mai mult au toleloat- o decât au acceptat -o.
Cealaltă extremă, 70+ ani , este segmentul în care aparținătorii sunt actorii principali.
Nu este o regulă, însă, după vârsta de 60 de ani boala este deja cronicizată și se dezvoltă
complicaț iile, iar indivizii prezintă o deteriorare a sănătății (atât fizică cât și psihică) atât
de avansată încât nu mai pot găsi la modul conștient o motivare intrinsecă pent ru
adaptarea la noile tehnologii . Aparținătorii s -au confruntat cu efectele bolii celui în cauză,
devenind de -a lungul timpului co -dependenți. Media de vârstă înregistrată este de 50,8 1
ani.

28

Distribuția în funcție de gen ne arată faptul că ponderea persoanelor de gen masculin
reprezintă 2/3 din lotul studiat, iar 1/3 este ponderea persoanelor de gen feminin.
Acest aspect poate fi analizat obiectiv, în cadrul acestui studiu, deoarece
completarea chestionarului s -a făcut în mod asistat. Deasemenea, este de luat în calcul
faptul că toate persoanele care au completat chestionarul sunt în căutarea unui ti p de
serviciu de sănătate ce poate rezolva sau măcar ameliora problemele de sănăta te pe
perioada starii de urgență .

0
20
40
60FM
2454Fig.2 Distribu ție pe gen
628211Fig. 3 Distribu ție pe zona de reziden ță
București
Ilfov
Popești Leordeni
Suceava
Caracal

29
Nu au existat asocieri semnificativ e între domiciliul subiecților și accesul la
telemedicină sau impactul stă rii de urgen ță. Există o șan să foarte mi ca ca cei din provincie
să aibă un risc mare sau extrem față de cei din București. În lotul studiat nu s -a decelat
sens predictiv din partea niciunei categorii .

Din g raficul care analizează tipul de diabet în funcție de numărul de chestionare
studiate reiese că cele mai multe chestionare au fost completate de respo ndenți non-
insulino- dependenț i, urmând cei insulin o-dependenț i. Putem observa ușor că prevalenț a
diabetului zaharat de tip II este simțitor mai c rescut î n randul lotului studiat , aceast a
categorie fiind mai interesată de serviciile de medicină la distanță de progrmele de
informare și prevenție ș i de conștientizarea riscurilor comparativ cu cei insulino-
dependenț i.
Ținând cont că este deja cunoscut faptul că populaț ia stud iata nu este una
reprezentativă este destul de greu să extindem afirmațiile de mai sus la întreaga populația
insulin o-dependentă studiat ă.

15
59Fig. 4 Distribu ție pe tip de diabet
insulino -dependenți
non-insulino -dependenți

30
Întrebarea 1
Ați mai făcut consultații la distanță/telemedicină și înainte de starea de urgență
generată de pandemia COVID 19?

Nu au existat corelaț ii semnifica tive între, gen, locul de rezidență ș i tipul de diabet.
Ponderea de 10% a lotului studiat care a folosit serviciile medicale la distanță și înainte de
starea de urgență este format ă din populația tânară, mai exact grupa de vârstă cuprinsă
între 20 ș i 50 ani. Datele obținute sunt sugestive, dar nu au valoarea predictivă întrucât
lotul studiat este prea mic. Aceasta ar putea constitui bazele unui viitor studiu pe un lot sau
un eș antion mult mai mare ale cărui rezultate ar putea fi extrapolate .

Întrebarea 2
Este mai ușor de făcut programare la medicul specialist în starea de urgenț ă
generată de pandemia COVID 19?

7
67Fig. 5 Distribu ție răspuns întrebarea nr.1
Da
Nu
0 10 20 30 40 50DaNu
4232Fig. 6 Distribu ție răspuns întrebarea nr.2

31
Respondenț ii insulino- dependenț i consideră că e mult mai ușor de facut programare
în stare de urgență, lucru lesne de înț eles dat fiind controale le mult ma i frecvente și
greutăț ile de care se lovesc la programare . Respondenț ii tineri gasesc ma i dificil de facut
programare, foarte probabil din cauza lipsei de experienț a.

Întrebarea 3
Vă descurcați cu tehnologia si dispozitivele folosite pentru telecons ultații,
smartphone, laptop, PC ?

Respondenții insulino- dependenț i se descurcă mai greu cu utilizarea tehnologiei și
dispozitivelor de comunicare ș i este cumva firesc dacă se aduc în calcul comorbidităț ile
asociate bolii. Populaț ia studiată peste 60 de ani este segmentul în care aparținătorii sunt
actorii principali. Nu este o regulă, însă, după vârsta de 60 de ani boala este deja
cronicizată și se dezvoltă complicațiile de accea accesarea serviciilor medicale la distanță
pentru aceasta categorie este strâns legată de ajutorul familiei sau aparțină torilor.

Întrebarea 4
Aveți dificultăți în a prezenta prin mijloacele de comunicare rezultatele de la
investigații medicului specialist?

01020304050
Da Nu48
26Fig.7 Distribu ție răspuns întrbare nr. 3

32

O corelaț ie interesanta este cea care artă că femeile gasesc mai dificil ă transmiter ea
rezultatelor de la investigații decât bărbații. Nu au existat corelații semnificative între,
vârstă, locul de rezidență ș i tipul de diabet. Datele obținute sunt sugestive, dar nu au
valoarea predictivă întrucât lotul este prea mic.

Întrebarea 5
Calitatea discuției din timpul teleconsultației este la nivel similar cu consultația din
cabinet ?

Respondenții insulino- dependenți consideră că nivelul calitații discuției in
telemedicină nu este acel aș cu cel din timpul unei consultații î n cabinet.

29
45Fig. 8 Distribu ție răspuns întrebarea nr.4
Da
Nu
0 20 40 60 80DaNu
695Fig. 9 Distribu ție răspuns întrebarea nr.5

33
Întrebarea 6
Obținerea de interpretare a rezultatelor și a tratamentului de la m edicul specialist
este dificilă ?

Respondenții insulino- dependenți consideră că interpretarea rezultatelor și obținerea
tratamentului de la medicul specialist este mai dificilă în telemedicină ș i nu este aceias cu cea
din timpul unei consultații î n cabinet.

Întrebarea 7
Cât timp ați câștigat evitând deplasarea la cabinet ?

În ceea ce privește timpul mediu câș tigat, plaja de întindere este cuprinsă între 1ora
și 4 ore. Timpul mediu câștigat este de 2,04 ore .

020406080DaNu
470Fig. 10 Distribu ție răspun î ntrebarea nr.6
024
2233
11
71234Fig. 11 Distribu ție răspuns întrebarea nr.7

34
Întrebarea 8
În timpul teleconsultației ați simțit nevoia de examen medical fizic ?

Corelația semnificativă în acest grafic este legată de nevoia mai m are de consult
fizic la populația studiată care locuiește in afara Bucureș tiului. Nu au existat corelații
semnificative între vârstă, gen, ș i tipul de diabet.

Întrebarea 9
Ce notă de la 1 la 10 dați pentru experiența teleconsultației ?

6
68Fig. 12 Distribu ție răspuns întrebarea nr.7
Da
Nu
0 2 4 6 8 10546752
678910Fig. 13 Distribu țierăspuns întrebarea nr.9

35
În ceea ce privește notarea, plaja de întindere este de la nota 1 până la nota 10. Nota
medie este de 9,31. Faptul că în perioada de urgentă programariile s -au făcut mai uș or și s-
a econom isit timp sunt factori importanți în decizia de a acorda un calificativ mai mare.

Întrebarea 10
Vedeți ca o alternativă bună folosirea telemedicinei și după starea de urgenț ă
generată de pandemia COVID 19?

Corelatiile din acest grafic ne arată că pacienții non -insulino- dependenți vor să
accesez e serviciile medicale la distanță și după starea de urgență vs pacienții insulino –
dependenț i care vor să renunț e la aceste servicii și ăa revina la serviciile medicale folosite
în mod tradiț ional. D eși populația studiată a apreciat avantajele telemedicinei corelat cu
timpul economisit ș i au acordat calificative mari , rezultă că ponderea cea mai mare din
lotul studiat nu iși mai dorește să folosească telemedicina și după starea de urgentă .

Interpretarea rezultatelor
În România, problematica tele medicinei este foarte complexă ș i insuficient
exploatata fiind studiată din diferite perspective, însă unul din principalii factori ai lipsei
de dezvoltare a telemedicinei este reprezentat de lipsa de informare asociată acestui
serviciu de sanatate. Această afirmație este susținută de faptul că lipsa de informare este
principala barieră în accesarea serviciilor de specialitate de către persoanele cu probleme
0 10 20 30 40 50DaNu
3044Fig. 14 Distribu ție răspuns întrebarea nr.10

36
cornice î n cazul nostru diabetic i dar nu numai . Fără un istoric ș i o c ultură solida în
domeniu spațiul româneasc asociază ș i atribuie telemedicina cu tradiții ș i cutume specifice
occidentului. Telemedicina nu este perceput a corect, drept urmare nu este acceptat ă și în
consecință nici tratat a corespunzător. Lipsa de informare, neînțelegerea în mod corect a
necesit ății de a apela la un serviciu de să ntate adaptat timpurilor noastre , stigmatizarea ș i
puținele servicii existente fac ca un numar foarte mic de persoane să acceseze servicii le
medicale la distan ță. Un alt neajuns în tratarea corectă a acestei probleme, este
minimalizare a/recunoașterea parțială a avantajelor oferite de telemedicin ă. Ca ș i în cazul
altor studii privind problematica telemedicinei , rezultatele referitoare la serviciile de
sănatate la distanță trebuie interpretate cu finețe și precauție.
Ipoteza 1: Cu cât vâr sta bolnavului cronic diabetic este mai î naintată și se
instalează rutina față de serviciile medicale de specialitate, cu atât mai dificilă va fi
accesarea telemedicinei în starea de urgență și starea de sănătate va intra într -un process
de degradare.
Așa cum putem observa în reprezentările grafice, (Fig. 5.) ș i (Fig.7) au existat
diferențe semnificative î ntre corelațiile grupului între 20 și 50 de ani și cele ale grupului
între 60 ș i 70+ de ani. De as emenea, nu au existat diferenț e semnificative pentru nicio altă
combinație posibilă între grupuri. Deș i rezultatele celor peste 50 de ani diferă semnificativ ,
rezultatele celor sub 50 ani nu sunt semnificativ diferite față de aproape toate celelalte
categorii de vârstă, cu excepția celei între 20 ș i 30 de ani , situație relativ previzibilă pentru
că în cadrul acestei ultime categorii de vârstă interesul și accesul la telemedicină este mult
mai mare .
Studiind rezultatele observăm că atât la analiza chestionarului pe întregul lot cât și la
analiza pe grup e de vârstă, majoritatea rezultatelor sunt oarecum predictibile . Putem
analiza cele șase grupe de vârstă și ce implică fiecare dintre acestea precum și
recomandările și intervențiile ce se pot face.
Având în față rezultatele la toate cele 74 de chestionare completate putem face
afirmația că ajungerea la pragul critic în situația noastră starea de urgență a determinat
populaț ia studiata dincolo de limitari, obstacole, preferințe și obișnuințe să acceseze
serviciile medicale la distanță. Situația critică dar și extrem de periculoasă, determină
persoana bolnavă cronic diabetică să ia o decizie privind r ezolvarea problemei consultului
medical .

37
Ipoteza 2: Dacă persoanele bolnave cronic diabetice au susținere, atunci acele
persoane sunt mai motivate să ceară ajutor specializat accesând serviciile medicale la
distanță in perioada de urgență.
Reprezentarea grafică din (Fig.5.) , (Fig.6.), (Fig.7.) si (Fig.8.) ne arată că cei mai
multi respondenți care au apelat la telemedicină constrânși de starea de urgență provocată
de pandemia de corona COVID -19. Faptul că aceștia au recurs la un prim pas
demonstrează că hotărârea de a se adapta la noul contex este luată, parcurgâ nd din mers
stadiu de determinare. D e aici și până la faza de acțiune n -au mai avut decât un pas, ce a
fost făcut după ceva negocieri interioare scurte si rapide. În acest demers un rol foarte
important îl au familia ș i aparținătorii, de aceea este important ca aceștia să știe cum pot fi
gestion ate noile situații ce apar pe parcursul schimbării.
De regulă, rezistenț a la schimbare apare și se dezvoltă având la bază un deficit
emoțional și atunci decizia de a face o schimbare este luată sub influența unei motivări
venite din exterior, fapt ce îi ajută pe bolnavii cronici diabetici ca procesul de adaptare să
decurgă natural și/sau spontan a jungându- se astfel la independență fără sprijin specializat.

Ipoteza 3: Cu cât starea de urgență s-a prelungit mai mult, cu atât mai mare este
interesul persoanelor bolnave cronic diabetice pentru serviciile medicale la distanță ,
programele de informare despre telemedicină și despre avantajele oferite de telemedicină.
Desigur, se poate obiecta a supra faptului că acesta cercetare nu stabileș te o relație de
cauzalitate dire ctă între aspect ul prelungirii starii de urgență și cel al interesului bolnavilor
cronici diabetic i față de telemedicină . Corelația stabilită între cele două variabile nu
stabile ște cu precizie dacă prelungirea starii de urgență în sine generează interes
persoanelor bolnave cronic diabetice pentru serviciile medicale la distan ță. În general, în
cercetari se iau în calcul și alte variabile care pot influența interesul , de la statusul marital,
nivelul de educație al familiei până la cl asa socială. Dacă aceste aspecte sunt reale, atunci
ar trebui să constituie un avertisment cu privire la stilul de viață al persoanelor bolnave
cronic diabetice și să conducă la o conștientizare cu privire la potenția lele riscuri la care
sunt expuse prin lipsa de informare sau prin dezinformare cu privire la serviciile medicale
la distanță .

38
Prin urmare se poate concluziona că în analiza făcută ex istă o legătură p uternică
între starea de urgență și interesul pentru informare și accesare a serviciilor medicale la
distanță specializate și a programelor medicale de prevenire.
Ipoteza 4: Cu cât este mai dificil accesul la se rviciile de sănătate la distanță cu atât
mai grea este tratarea și menținerea stării de sănătate a bolnavilor coronici diabetici în
perioada de urgență.
Medicina la distanță vine și în sprijinul pacienților cu diabet, fiind cea mai simplă
cale prin care aceștia au acces la servicii medicale. Riscul de boală severă asociată covid –
19 este considerat crescut pentru acești pacienți , diabeticul necesitând o atenție specială,
distanțarea socială și evitarea deplasărilor în afara locuinței fiind esențiale în acestă
perioadă. Diabetul este o afecțiune cronică, un sindrom complex care are ca principală
caracteristică creșterea nivelului g lucozei în sânge peste limitele considerate normale,
controlul glicemic optim fiind esențial. De asemenea, relația dintre medicul diabetolog și
pacient este una de durată, bazată pe încredere reciprocă și monitorizare periodică a
tratamentului și afecțiuni i.
Prin telemedicină, accesul la video consultații a pacienților cu diabet este ușor de
realizat, fie că este vorba de pacienții diagnosticați anterior, cei cu suspiciunea acestei
afecțiuni sau gravide cu diabet gestațional. Prin intermediul telemedicinei, se poate ajusta
tratamentul, la nevoie, astfel încât valorile glicemice să fie cât mai apropiate de cele
optime.
Monitorizarea dietei pacienților este un alt aspect în atenția medicului specialist în
Diabet Zaharat, Nutriție și Boli Metabolice. Printr -un dialog continuu cu pacientul, stilul
de viață poate fi reconfigurat, astfel încât să existe o simbioză între alimentație și
medicație.
Pentru a valida această ipoteză vom face și o corelare cu zonele de sărăcie severă și
medie, zonele cu procent mar e de bolnavi cronic diabetici ș i nu este întâmplătore corelarea
fiind regăsită în faptul că persoanele din aceste zone datorită condițiilor de trai și a
mediului social acumulează o tensiune socială care nu este corect gestionată și care în timp
conduce către con turarea unei personalități incorecte. Persoanele respective devenind
nesigure, din punct de vedere social, ajung astfel să nu mai poată îndeplini normele grupului social, iar de aici până la stigmatizare și discriminare drumul este foarte scurt,
intrându- se astfel în acel cerc vicios al demotivării și respingerii. La prima vedere pare a fi

39
vorba doar de lipsă de voință, în realitate, lucrurile stau cu totul altfel. Printre motivele
care concură la înfăptuirea acestei situații putem identifica:
a) lipsa unei e ducații, mai mult sociale decât culturale;
b) lipsa unui orizont de așteptare;
c) nesiguranța socială;
d) lipsa de motivare socială.
e) lipsa de mijloace materiale;
În ultimii ani studiile au demonstrat că există șase factori de risc pentru sănatatea
umană, consider ați cei mai importanți și anume:
a) fumatul;
b) consumul de alcool;
c) sedentarismul;
d) hipertensiunea arterială;
e) obezitatea;
f) diabetul.
Prin urmare se poate concluziona că în analiza făcută există o legătură puternică
între accesul l a serviciile de sănătate la dist anță, tratarea și menținerea stării de sănătate a
bolnavilor coronici diabetici în perioada de urgență .

3.8. Concluzii ale cercetării empirice
Prezentul studiu se dorește o analiza a principalelor caracteristici legate de serviciile
medicale la distanta in spațiul românesc având ca bază teorii explicative ale acestui fenomen. Astfel, pe baza datelor analizate în cadrul acestui demers investigativ am desprins următoarele c oncluzii generale:
 Extrema 20 -30 ani este caracterizată de rezistență la accep tarea bolii și nevoia de
discreț ie, în zona acestui interval de vârstă s-a vazut un interes ridic at pentru serviciile de
medicină la distanță . Procentul este destul de mic, cei care completează chestionarul la
această vârstă caută cu adevărat un sprijin specializat, dar iși doresc discreț ie, team a de
stigmatizare fiind crescută .
 Grupa de vârstă 30-40 ani , reprezintă vârful, este populația care beneficiază cel
mai mult de serviciile de sănătate oferite la ora actuală în acest domeniu. Aici este zona de

40
maturitate în parcursul dezvoltării umane în care apare nevoia de a face o evaluare. Ȋn
acest interval de vârstă se produce o apreciere a evoluției personale ce se pune în antiteză
cu idealurile plănuite de -a lungul tinereții și se schimbă concepția personală cu privire la
relația dintre propria viață și trecerea timpului (Lefrancois,1984) , acestea fiind și
principalele motive care contribuie la conștientizarea problemei apărând astfel interes și
deschidere la schimbare și implicit nevoia de a apela la un serviciu medica l specializat
adaptat cu exigențele perioadei de urgență .
 Grupa de vârs tă 40-50 ani, a prezentat similarități cu grupa de vârstă 30-40 ani,
întâmpinand unele dificultăț i de adaptare pe care starea de urgență le-a impus însa î n
gener al au raspuns pozitiv la exigenț ele noi create. Teama de stigmatizare a fost adusă din
nou î n prim plan.
 Grupa de vârstă 50-60 ani , reprezintă un alt vârful, este populația care din nou
beneficiază cel mai mult de serviciile de sănătate oferite la ora actuală în acest d omeniu.
Au manifestat rezistență la schimb area impusa de starea de urgență, stare de urgență pe
care mai mult au toleloat -o decat au acceptat -o.
 Cealaltă extremă, 70+ ani , este segmentul în care aparținătorii sunt actorii
principali. Nu este o regulă, însă, după vârsta de 60 de ani boala este deja cronicizată și se
dezvoltă complicaț iile, iar indivizii prezintă o deteriorare a sănătății (atât fizică cât și
psihică) atât de avansată încât nu mai pot găsi la modul conștient o motivare intrinsecă
pentru adaptarea la noile tehnologii. Aparținătorii s -au confruntat cu efectele bolii celui în
cauză, devenind de -a lungul timpului co -dependenți. Media de vârstă înregistrată este de
50,81 ani .
 Distribuția în funcție de gen ne arată faptul că ponderea persoanelor de gen
masculin reprezintă 2/3 din lotul studiat, iar 1/3 este ponderea persoanelor de gen feminin.
Acest aspect poate fi analizat obiectiv, în cadrul acestui studiu, deoarece
completarea chestionarului s -a făcut în mod asistat. Deasemenea, este de luat în calcul
faptul că toate persoanele care au completat chestionarul sunt în căutarea unui tip de servi ciu de sănătate ce poate rezolva sau măcar ameliora problemele de sănăta te pe
perioada starii de urgență .
 Nu au existat asocieri semnificativ e între domiciliul subiecților și accesul la
telemedicină sau impactul starii de urgen ță. Există o șansă foarte mica ca cei din provincie
să aibă un risc mare sau extrem față de cei din București. În lotul studiat nu s -a decelat
sens predictiv din partea niciunei categorii .

41
 Corelația între tipul de diabet în funcție de numărul de chestionare studiate ne
arată că cele mai multe chestionare au fost completate de respondenți non-insulino-
dependenț i, urmând cei insulino- dependenț i. Putem observa ușor că prevalenăa diabetului
zaharat de tip II este simțitor mai crescut in rândul lotului studiat, această categorie f iind
mai interesată de serviciile de medicină la distanță de progrm ele de informare și
preventive ș i de conștientizarea riscurilor comparativ cu cei insulino- dependenț i. Ținând
cont că este deja cunoscut faptul că populația studiata nu este una reprezentat iva este
destul de greu să extindem afirmațiile de mai sus la î ntreaga populația insulino- dependentă
studiat ă.
Rezultatele finale obținute în urma acestui studiu ce și- a îndreptat atenția către
gradul de satisfacție al pacienț ilor bolnavi cronic diabetici față de telemedicină în perioada
de urgență provocată de COVID -19, au evidențiat faptul că informațiile empirice
vehiculate pe seama acestui subiect sunt fundamentate și într -o măsură foarte mare sunt
concordante cu modelele teoretice elaborate în spațiul cultural national, european si
mondial, cele expuse la începutul lucrării de față, însă caracterul final este definit de
particularități specifice ale populației care au accesat serviciile medicale la distanță în
perioada stării de urgență .
Dintre datele relevante ce pot susține teoria învățării so ciale privind telemedicina
putem evidenția următoarele:
a) modelul învățării sociale nu se deosebește de cel bazat pe condiționare prin
complexitatea sa în situația analizată, explicația veni nd din faptul că accen tual este pus în
mod deosebit pe contextul medical ș i social în care ap are nevoia accesă rii telemedicinei;
b) factorii cauzali susținuți de acest model teoretic sunt cei ce fac referire la
presiunea contextului medical ș i social , precum și la așteptările pe care le are persoana
bolnavă cronic diabetică dar ș i la nevoile acestuia (fizice și psihice) ;
c) dacă facem referire la nevoile psihice, accesarea telemedicinei este perceput ă ca o
strategie de modificare a stării ps ihice de bine și sigurantă ;
d) strategia cea mai adecvată de in tervenție, în cazu l bolnavilor cronici diabetici ș i
nu numai prin prisma modelului învățării sociale, este abordarea problemei împreună cu un specialist în probleme cognitive și comportamentale.
În urma acestui demers de cercetare putem contura un profil al beneficiarului care
este interesat de serviciile medicale la distanță:
a) se încadrează în grupa de vârstă 30- 50 de ani;
b) provine, cu precădere, din mediul urban;

42
c) distribuț ia diabetului are o pondere mai mare la bărbaț i;
d) are un nivel ridicat de instruire;
e) dispune de un mediu social de suport;
f) are un comportament deschis față de accesarea serviciilor medicale la distanță ;
g) acceseaă telemedicina sub influența presiunii contextului medical ș i soci al
provocat de starea de urgență;
h) apelează la servicii de sănătate la distanță destul de rezervat ;
Pe baza rezultatelor studiului de față putem afirma că este important ca focusul să fie
orientat, în primul rând, spre depistarea situațiilor problematice atunci c ând sunt încă în
fază de î nceput pentru a nu se ajunge să provoace probleme serioase de sănătate. Medicii
de familie au un rol definitoriu pentru acoperirea acestui palier problematic, informarea
pacienților ș i promovarea avantajelor telemedicinei și intervenția în situațiile care o
neces ită este dealtfel reglementată și prin lege, în prevederi referitoare la serviciile de
telemedicină, extr ase din HG 252/30 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial 266/31
martie 2020.
Executivul a aprobat Hotărârea de Guvern care cuprinde o serie de măsuri în
domeniul sănătății pe perioada instituirii stării de urgență pe teritoriul României.
Propunerile specialiștilor din domeniul medical și ale pacienților au fost analizate și
implementate în Hotărârea de Guvern, în scopul asigurării accesului la servicii medicale
în condiții de siguranță pentru medici și pacienți, prin limitarea deplasărilor și in teracțiunii
cu alte persoane.
În articolul 12 al Hotărârii de Guvern sunt menționate câteva prevederi referitoare
la posibilitatea acordării de consultații la distanță , dar și transmiterea documentelor
medicale prin mijloace digitale:
 Pe perioada stării de urgență, medicii de familie și medicii de specialitate din
ambulatoriul clinic pot acorda consultații la distanță, care pot fi realizate prin orice
mijloace de comunicare, cu încadrarea într -un număr maxim de 8 consultații/oră .
 De asemenea, în vederea asigurării managementului pacienților simptomatici de
către medicii de familie și medicii de specialitate din specialitățile clinice din ambulatoriul
clinic, pe perioada stării de urgență pacienții beneficiaza de consultații, inclusiv la distanță,
pentru orice manifestări clinice sugestive pentru infecția cu coronavirus , pentru toate
persoanele aflate pe teritoriul României, chiar dacă nu sunt asigurate.

43
 Medicul de familie sau medicul specialist din ambulatoriul clinic v a consemna
consultațiile medicale la distanță în fișa pacientului și în registrul de consultații, după caz,
cu indicarea mijlocului de comunicare utilizat și a intervalului orar în care acestea au fost
efectuate, și va emite toate documentele necesare pacientului ca urmare a actului medical.
Documentele, inclusiv prescripțiile medicale, vor fi transmise pacientului prin mijloace de
comunicare electronică.
 Pentru emiterea prescripției medicale se pot acorda consultații la distanță în
structurile ambulatorii ale spitalelor publice și private .
Datele obținute din c ercetare evidențiază faptul că î n cazul persoanelor bolna ve
cronic diabetice sunt prezen ți o serie de factori care îl motive ază și îl influențează pozitv
față de telemedicină:
a) familia de proveniență;
b) locul de naștere;
c) relațiile sociale;
d) starea civilă;
e) influența grupului de apartenență;
f) modul facil de programare ;
g) timpul economist;
h) contextual medical si social provocat de starea de urgență .

44
CAPITOLUL IV
CONCLUZII GENERALE Ș I PROPUNERI

4.1 Concluzii generale

Medicina la distan ță poate contribui la îmbunătățirea calității vieții cetățenilor, atât
pacienți cât și cadre medicale, oferind în același timp posibilitatea de a răspunde
provocărilor cu care se confruntă sistemele de sănătate . Aceasta poate înlesni accesul la
tratament spe cializat în zone unde nu există suficienți specialiști sau unde accesul la
serviciile medicale se face cu dificultate. Telemonitorizarea poate îmbunătăți calitatea
vieții pacienților cu boli cronice și a persoanelor în vârstă, care necesită monitorizare
permanentă, reducând frecvența vizitelor la medic și numărul de internări în spital.
Serviciile de tipul teleradiologiei și al teleconsultațiilor pot contribui la scurtarea listelor
de așteptare, pot optimiza utilizarea resurselor și pot ajuta la creșterea productivității.
Serviciile de telemedicina nu sunt doar o opțiune comodă și rapidă de acces la
serviciile medicale, ci și o adevărată necesitate în contextul actual, în care deplasările și
interacțiunile umane trebuie minimizate cât mai mult pentru limitar ea răspândirii
epidemiei cauzate de coronavirus . Asistența medicală la distanță reprezintă o parte
importantă a răspunsului global la pandemia COVID -19, grăbind procesul de utilizare a
tehnologiilor digitale în practica medicală.
Chiar dacă numărul cazuri de infectare cu noul coronavirus SARS -CoV-2 este în
“zona de platou” la nivel mondial, eforturile autorităților se concentrează pe contracararea
presiunii asupra spitalelor, care este din ce în ce mai ridicată. Țările Uniunii Europene
prezi ntă deficiențe de profesioniști din domeniul sănătății, împreună cu o calitate inegală și
dezechilibre în ceea ce privește accesul la servicii de asistență medicală. Cel mai mare risc
de infecție îl au profesioniștii din domeniul sănătății aflați în prima linie de răspuns la
pandemia COVID -19. Astfel, la începutul lunii aprilie 2020, România avea aproape 500
de cazuri de cadre medicale infectate cu noul coronavirus. Telemedicina poate contribui
la diminuarea acestui risc prin reducerea la minimum a interac țiunilor față în față , în
cazurile în care efectuarea consultațiilor medicale la distanță este posibilă.

45
Contribuind la respectarea măsurilor de distanțare soc ială, telemedicina poate
influența direct fenomenul de aplatizare a curbei epidemice , asociat cu diminuarea cererii
asupra sistemelor de sănătate din întreaga lume, încetinind transmiterea și răspândind
incidența pe o perioadă mai lungă de timp. Acest fenomen a pornit de la un model
epidemiologic publicat în The Lancet și popularizat pentru fi integrat în strategiile de
sănătate folosite de fiecare țară.
Deși o soluție salvatoare în noul contex medical ș i social, provocările asociate
dezvoltării telemedicinei Integrarea acestor noi tipuri de servicii în sistemele de sănătate
reprezintă o misiune plină de provocări. Atât necesitatea, cât și acceptarea socială există,
iar tehnologia este disponibilă și se îmbunătățește constant. Totuși, în ciuda aprobărilor din
ultima perioadă, asistența medicală la distanță mai are de înfruntat multe obstacole ,
printre care putem menționa:
 sărăcia, telemedicina nu este o soluție viabilă pentru multe persoane în vârstă, cu
posibilități financiare limitate sau mai puțin sofisticate din punct de vedere tehnic;
 informare ș i promovare , nevoia de consolidare a nivelului de încredere a
pacienților în serviciile de telemedicină;
 legislația , asigurarea clarității din punct de vedere juridic și depășirea
unor obstacole de reglementare ;
 implementarea tehnologiei ș i marketingul , rezolvarea unor probleme
tehnice și facilitarea dezvoltării pieței;
 infrastructura , lipsa unei infrastructuri digitale , care să asigure conexiuni sigure
între pacienți și medici. ( https://raportuldegarda.ro/ accesat î n 21.05.2020)

4.2. Propuneri
Complexitatea acestei problematici atrage atenția că este nevoie de o abordare
sistemică și integrată a p oliticilor de sănătate publică legate de telemedicin ă, iar pentru a
stabili, pe termen lung, factorii ce influențează dezvoltarea telemedicinei promovarea
trebuie să conțină în primul rând măsuri de creștere a disponibilității unui mediu social de
suport, acesta fiind, de altfel, principalul motiv pentru care am ales tema acestei lucrări.
Elaborarea unei strategii naționale de informare si promovare a telemedicinei prin
introducerea în programa școlară a un or module de educare ș i informare ar fi una dintre
primele etape. Consider că un deziderat important ar fi întărirea abilităților de gestionare

46
corectă a provocărilor pe care le presupune telem edicina, accentul fiind pus pe rezolvarea
problemelor . Oferirea de informații din sfe ra telemedicinei în mass -media ș i prezentarea
avantajelor acestui serviciu ar putea duce la creșterea gradului de încredere ș i acceptare
mai ușor a a serviciului iar la mom entul potrivit să poate fi acces at cu ușurinta de întreaga
populaț ie.
Implicarea, mass -media prin folosirea impactului pe care îl are asupra societății, în
general, prin demararea de campanii naționale de informare și sensibilizare a populației
generale d ar mai ales a populaț iei studiate in aceasta lucrare în legătu ră cu serviciile de
telemedicină , precum și cu efectele pozitive pe termen scurt, mediu și lung a serviciilor
medicale la distanță în starea de urgență .
Guvernele din întreaga lume se îndreaptă către practici de sănătate mai sigure și mai
eficiente, mai multe modificări ar fi respectate în modul în care sunt păstrate și menținute
evidențele electronice de sănătate, iar cu o securitate îmbunătățită a datelo r privind
asistența medicală, practicile vor avea de câștigat din punct de vedere calitativ, cantitativ si timewise (timpul economisit).
Un raport de Mordor Intelligence prezice că telemedicina
globală va fi în valoare de mai mult de 66.000.000.000 $ până la sfârșitul anului 2021.
Închei prin a considera că o strategie bazată pe educarea populaț iei cu scopul de a -i
ajuta să înțeleagă fenomenul în totalitatea lui ar ajuta mult mai mult la creșterea gradului
de reușită a oricărei campanii de promovare . În ultimul râ nd doresc sa citez Nota de
Fundamentare a Guvernului Romaniei prin OUG nr.8/22.02.2018 referitoare la
problemetica telemedicinei “Telemedicina reprezintă un instrument modern de asigurare
rapidă a unor servicii de calitate pacienților mai ales î n cazurile deosebite cum ar fi
dezastrele, urgențele medicale, situațiile în care pacienții sunt izolați și nu pot avea acces
direct la servicii medicale de specialitate. Medicina militară este prin excelență un mediu
în care aceste situații deosebite se p ot întâlni cel mai des, fie în teatrele de operațiuni
militare dar și pe timp de pace, unde toate spitalele militare sunt și spitale de urgență” .
La nivel de propuneri a m identificat 5 mari direcții care ar putea fi baz a în
elaborarea unei strategiei naț ionale sustenabile cu privire la telemedicină :
1. modificarea/actualizarea cadrului legislativ pentru definirea clară a
responsabilităților instituționale;

47
2. elaborarea unei strategii naționale privind telemedicina (esențial este ca
obiectivele viitoarei strategii să fie realis te și fezabile și să contribuie vizibil la
dezvoltarea telemedicinei în situatii de urgență ș i nu numai) ;
3. proiectarea și implementarea unui sistem informațional unitar și sustenabil, în
acord cu indicatorii europeni care se const ruiesc și care să furnizeze dovezi pentru
fundamentarea politicilor naționale în viitor;
4. campanii de informare, educare, comunicare pentru pr omovarea și dezvoltarea
telemedicinei în Româ nia;
5. dezvoltarea unei piețe unice digitale (care să includă serviciile medicale de tip
e-sănătatea) .

48
Anexa nr. 1

CHESTIONAR DE EVALUARE A GRADULUI DE SATISFACȚIE A PACIENȚ ILOR
BOLNAVI CRONIC DIAB ETICI CU PRIVIRE LA TELEMEDICINĂ

Vârsta ______ ani
Sex ◻F ◻M
Localitate de domiciliu _________________________
Tip diabet ◻isulino-dependent ◻non-insulino- dependent

1. Ați mai făcut consultații la distanță/telemedicină și înainte de starea de urgență generată de pandemia COVID 19 ?
◻ Da ◻ Nu

2. Este mai ușor de făcut programare la medicul specialist în starea de urgență generată de pandemia COVID 19 ?
◻ Da ◻ Nu

3. Vă descurcați cu tehnologia si dispozitivele folosite pentru teleconsultații, smartphone, laptop, PC ?
◻ Da ◻ Nu

4. Aveți dificultăți în a prezenta prin mijloacele de comunicare rezultatele de la investigații medicului specialist ?
◻ Da ◻ Nu

5. Calitatea discuției din timpul teleconsultației este la nivel similar cu consultația din cabinet ?
◻ Da ◻ Nu

6. Obținerea de interpretare a rezult atelor și a tratamentului de la medicul specialist este dificilă ?
◻ Da ◻ Nu

7. Cât timp ați câștigat evitând deplasarea la cabinet ?
_____________________

8. În timpul teleconsultației ați simțit nevoia de examen medical fizic ?
◻ Da ◻ Nu

9. Ce notă de la 1 la 10 dați pentru experiența teleconsultației ?
________

10. Vedeți ca o alternativă bună folosirea telemedicinei și după starea de urgență generată de pandemia COVID 19 ?
◻ Da ◻ Nu