CONFERENȚIAR UNIVERSITAR DR. CORNELIA BUZATU-GOANȚĂ [610659]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ A BANATULUI
„REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI ” DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ ȘI
SILVICULTURĂ

DIVERSITATEA ECOSISTEMELOR FORESTIERE

ARBORETE ARTIFICIALE DE
PRODUCTIVITATE
INFERIOARĂ ÎN UNITATEA DE
PRODUCȚIE V PEȘTEANA,
OCOLUL SILVIC EPARHIAL
GORJ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
CONFERENȚIAR UNIVERSITAR DR. CORNELIA BUZATU-GOANȚĂ

Candidat: [anonimizat]-EUGEN BEURAN

TIMIȘOARA
2020

DECLARAȚIE PE PROPRIE RĂSPUNDERE
privind autenticitatea proiectului de diplomă/lucrării de licență/disertație

Subsemnatul/ a BEURAN Gheorghe Eugen identificat(ă) cu actul de identitate CI seria
GZ, nr. 562673 eliberat de SPCLEP TÂRGU JIU la data de 27.10.2014 CNP [anonimizat],
cu domiciliul în localitatea Stănești, Sat Curpen, Nr.110, județul Gorj, în calitate de autor al
Proiectului de diplomă / Lucrării de licență/ Lucrării de disertație cu titlul:
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ IN UNITATEA DE
PRODUCȚIE V PEȘTEANA, OCOLUL SILVIC EPARHIAL GORJ elaborată și depusă
pentru susținere publică în sesiunea (luna, anul) SEPTEMBRIE 2020 în cadrul Universității de
Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului „Regele Mihai I al României” din Timișoara,
Facultatea de Horticultură și Silvicultură , program de studiu DIVERSITATEA
ECOSISTEMELOR FORESTIERE.
Declar pe propria răspundere, cunoscând prevederile art. 326 din Codul penal, privind
falsul în declarații, că Proiectul de diplomă / Lucrarea de licență/ Lucrarea de disertație este
rezultatul muncii personale, pe baza cercetărilor mele și pe baza informațiilor obținute din surse
care au fost citate și indicate, conform normelor academice, în textul lucrării și în bibliografie.
Declar că Proiectul de diplomă/Lucrarea de licență/ Lucrarea de disertație nu conține
porțiuni plagiate, iar sursele bibliografice au fost folosite cu respectarea legislației române și a
convențiilor internaționale privind drepturile de autor.
De asemenea declar că sunt de acord ca Proiectul de diplomă/Lucrarea de
licență/Lucrarea de disertație să fie verificat/ă prin orice modalitate legală pentru confirmarea
originalității, consimțând inclusiv la introducerea conținutului său într-o bază de date în acest
scop.
Declar că lucrarea nu a mai fost prezentată sub această formă vreunei instituții de
învățământ superior în vederea obținerii examenului de diplomă/licență/disertație.
Înțeleg că orice omisiune sau incorectitudine în prezentarea informațiilor este pedepsită
conform legii (art. 326 din Codul Penal privind falsul în declarații).

Data, Semnătura,
18.09.2020

Raport plagiat

DECLARAȚIE COORDONATOR
PROIECT/LUCRARE DE DIPLOMĂ/ LUCRARE DE
LICENȚĂ/ DISERTAȚIE

Subsemnata BUZATU-GOANȚĂ Cornelia, cadrul didactic al Facultății de
HORTICULTURĂ ȘI SILVICULTURĂ, titular al disciplinei DINAMICA PĂDURILOR am
coordonat student: [anonimizat], absolvent: [anonimizat], în elaborarea lucrării de disertație cu
titlul ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN
UNITATEA DE PRODUCȚIE V PEȘTEANA, OCOLUL SILVIC EPARHIAL GORJ și
cunosc conținutul acesteia.

Data, Semnătura,

18.09.2020

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ
1

CUPRINS

LISTA ACRONIMELOR ȘI ABREVIERILOR ………………………………………… 2
INTRODUCERE …………………………………………………………………………………….. 3
CAPITOLUL 1. STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII ………………………… 5
PARTEA A II-A CONTRIBUȚII PROPRII ……………………………………………. 17
CAPITOLUL 2. MATERIAL ȘI METODĂ …………………………………………….. 17
2.1. Locul cercetărilor. Elemente de identificare si caracterizare a Unității de Producție V
Peșteana ………………………………………………………………………………………………………… 17
2.2. Materialul de cercetare ………………………………………………………………………………. 24
2.3. Metoda de cercetare ………………………………………………………………………………….. 24
CAPITOLUL 3. REZULTATE ȘI DISCUȚII ………………………………………….. 25
3.1. Distribuția arboretelor artificiale de productivitate inferioră în UP V Peșteana ……. 25
3.1.1. Distribuția arboretelor artificiale de productivitate inferioară în raport cu
tipul de stațiune (TS) …………………………………………………………………………….. 25
3.1.2. Distribuția arboretelor artificiale de productivitate inferioară în raport cu
tipul de pădure (TP) ………………………………………………………………………………. 26
3.1.3. Distribuția arboretelor artificiale de productivitate inferioară în raport cu
tipurile de sol ……………………………………………………………………………………….. 27
3.1.4. Distribuția arboretelor artificiale de productivitate inferioară în raport cu
clasa de vârstă ……………………………………………………………………………………… 28
3.1.5. Distribuția arboretelor artificiale de productivitate inferioară în raport cu
modul de regenerare ……………………………………………………………………………… 29
3.1.6. Distribuția arboretelor artificiale de productivitate inferioară în raport cu
consistența …………………………………………………………………………………………………….. 29
3.1.7. Distribuția arboretelor artificiale de productivitate inferioară în raport cu
specia principală de bază ……………………………………………………………………….. 30
3.2. Analiza arboretelor artificiale de productivitate inferioară în UP V Peșteana ………. 32
3.2.1. Analiza comparativă a compozițiilor actuale ale arboretelor și compozițiile
recomandate conform normelor tehnice în vigoare …………………………………….. 32
3.3. Dinamica arboretelor artificiale de productivitate inferioară din U.P. V Peșteana … 33
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI …………………………………………………………. 36
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………… 38

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ
2
LISTA ACRONIMELOR ȘI ABREVIERILOR

O.S. – ocol silvic
U.P. – unitate de producție;
u.a. – unitate amenajistică;
ha – hectare.

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ
3
INTRODUCERE

Regenerarea este procesul de înlocuire a unei generații de arbori cu o alta și se realizează
pe cale naturală atunci când noua generație de pădure se obține din sămânța diseminată sau din
lăstari (drajoni) sau artificială atunci când materialul de reproducere este adus și instalat pe
suprafața de regenerare de către om (Hernea2009).
Deși regenerarea pe cale naturală a pădurilor se impune ori de câte ori de câte ori este
posibilă, există situații în care este necesar ca arboretele să fie regenerate pe cale artificială și
anume: (i) arborete de molid în care, datorită pericolului doborâturilor de vânt se aplică
tratamente bazate pe regenerare artificială; (ii) arborete brăcuite, degradate, de productivitate
redusă; (iii) arborete derivate; (iv) arborete calamitate: doborâturi de vânt, incendii, uscare în
masă. (Hernea 2009). Deși scopul regenerării pe cale artificială este de a obține arborete care să
valorifice cât mai bine potențialul stațional sunt situații în care aceste arborete au o productivitate
inferioară fie urmare a alegerii necorespunzătoare a speciilor fie a modului defectuos de intalare,
conducere și îngrijire a acestora fie chiar a bonității inferioare a stațiunilor. Intalarea unor culturi
forestiere ce au la bază compoziții de împădurire cu specii ale căror cerințe ecologice nu
corespund condițiililor staționale este probabil cea mai frecventă situație care duce la existența
unor arborete de productivitate inferioară. Este cazul salcâmului instalat pe terenuri grele, a
gorunului și stejarului intalat în stațiuni specifice cerului și gârniței sau a stejarului urcat mult
altitudinal până în etajul făgetelor. Nu trebuie uitate nici arboretele derivate, alcătuite din specii
secundare care, deși corespund condițiilor staționale nu valorifică potențialul productiv al
stațiunilor.
Scopul cercetărilor este de a evidenția caracteristicile arboretelor artificiale de
productivitate inferioară din U.P. V Peșteana.
Obiectivele lucrării sunt:
– Stabilirea distribuției arboretelor artificiale de productivitate inferioară din UP V
Peșteana;
– Analiza arboretelor artificiale de productivitate inferioară din UP V Peșteana;
– Analiza dinamicii arboretelor artificiale de productivitate inferioară din UP V
Peșteana;
Cercetările au presupus:
– studiul amenajamentului unitații de producție luate in studiu;

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ
4
– Stabilirea compozițiilor de împădurire optime conform recomandărilor normelor
tehnice în vigoare
– Stabilirea dinamicii arboretelor artificiale de productivitate inferioară din UP V
Peșteana;

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ
5
PARTEA I: STUDIU BIBLIOGRAFIC
CAPITOLUL 1. STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII

Arboretele de productivitate inferioara sunt atât arboretele situate în stațiuni de bonitate
mijlocie și superioară care, nu valorifică pe deplin potențialul silvoproductiv al stațiunilor pe
care le populează cât și arboretele situate în stațiuni de bonitate inferioară pentru speciile
componente dar a căror potențial productiv este limitat de condițiile grele de vegetație (Hernea
2009).
Readucerea capacității productive a acestor arborete la nivelul productivității lor
potențiale cu menținerea, iar daca se poate, cu sporirea funcțiilor de protecție se face prin
reconstrucție ecologică (Săraru 2010).
Acest deziderat de reconstrucție ecologică presupune aplicarea pe o perioadă lungă a unui
ansamblu de acțiuni menite să îmbogățească structura și funcțiile unui arboret degradat și nu se
limitează numai la schimbarea bruscă sau de durată între generațiile de arbori, așa cum am vazut
că se întâmplă în cazul lucrărilor de regenerare a arboretelor. Pe lângă preocupările pentru
creșterea calității și cantității masei lemnoase recoltate, ocupă și vor ocupa un loc din ce în ce
mai important preocupările pentru asigurarea conservării și multifuncționalității pădurilor.
Sunt considerate degradate sau de productivitate scăzută următoarele arborete (Sararu
2010): (i) Arborete situate în stațiuni cu potențial productiv mijlociu sau superior, a căror
productivitate se situează sub potențialul productiv al stațiunii si anume (i 1) arborete cu
consistență necorespunzătoare, reprezentate de arboretele brăcuite (consistență 0,4 – 0,6) sau
avansat degradate (consistență 0,1 – 0,3); acestea sunt arborete cu solul bătătorit și înțelenit,
datorită pășunatului și lucrărilor de regenerare executate necorespunzător, alcătuite din arbori cu
trunchiuri rău conformate, coroana mult dezvoltată, cu plafonul superior neîncheiat; (i 2) arborete
cu compoziție necorespunzătoare (derivate), rezultat al exploatărilor neraționale, calamităților
naturale etc. (i 3) arborete instalate artificial în stațiuni (în special pe soluri) necorespunzătoare
(salcâmete instalate pe soluri grele, plopișuri de plopi euroamericani instalate pe soluri
sărăturate); (i 4) arborete rezultate în urma tăierilor repetate de crâng sau care au suferit calamități
în masă (doborâturi de vânt, atacuri de insecte etc). (ii) Arborete instalate în stațiuni
necorespunzătoare (nefavorabile), de productivitate inferioară. Aici intră arboretele de stejar
brumăriu, stejar pufos, gârniță, stejar pedunculat, situate în stațiuni extreme care, în plus, au fost
puternic brăcuite și pășunate. Pentru îmbunătățirea productivității acestora, singura soluție de
adoptat o constituie substituirea speciilor componente cu altele mai productive în condițiile date.

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ
6
În multe situații, productivitatea inferioară a arbretelor este data de alegerea
necorespunzatoare a speciilor. Este cazul salcâmului sau chiar a pinului negru instalat în stațiuni
specifice cvercineelor, a stejarului instalat pe soluri grele în stațiuni specifice cerului și gârniței
sau chiar în făgete dar și a speciilor precum carpenul sau plopul tremurător, specii ce duc la
derivarea arboretelor.
Sunt cunoscuți factorii limitativi ai speciilor mai sus menționate.
Stejarul ( Quercusrobur L.) este o specie exigentă față de căldura estivală și condițiile
edafice. Crește bine pe soluri profunde, bogate și se dezvoltă anevoios pe soluri grele, compacte
sau soluri nisipoase (Sofletea si Curtu 2006, Visoiu et al 2008). Frecvent stejarul pedunculat se
regăsește în stațiunile cu cea mai ridicată productivitate, în care formează arborete de mare
valoare economică, dar în cuprinsul arealului său, ocupă și stațiuni mai puțin favorabile, în care
realizează arborete de productivitate scăzută, lucru care presupune efectuarea de intervenții pe
cale artificială de felul ajutorării regenerărilor naturale, ameliorării compoziției, refacerii
arboretelor de productivitate redusă, substituirii arboretelor de pe stațiuni cu înmlăștinare sau de
silvostepă. Soluțiile tehnice adoptate pentru ameliorarea structurii arboretelor de stejar
pedunculat se aplică diferențiat , pe tipuri de păduri, astfel: (i) în cazul șleaurilor, aflate în
general în cele mai bune condiții naturale, se recomandă regenerarea lor pe cale naturală; (ii)
dacă arborii semiceri lipsesc, se procedează la regenerarea artificială prin semănaturi directe sub
masiv; (iii) în cazul arboretelor brăcuite, situate în stațiuni de productivitate ridicată pentru
stejarul pedunculat, se procedează la refacerea lor integrală, introducând stejarul în proporțiile
indicate de formulele de împădurire (40-50%), cu păstrarea integrală a speciilor arbustive și de
ajutor, instalate deja. Tehnica refacerii constă în extragerea arborilor bătrâni de stejar pedunculat
din plafonul superior în coridoare cu lățimea de 2-3 metri, între care se lasă fâșii intercalate cu
lățimea de 6-7 metri, pregătirea solului din coridoare prin desfundare, introducerea stejarului în
fâșii prin semănături directe în trei rânduri grupate, receparea vegetației lemnoase din fâșiile
intercalate, astfel încât aceasta să nu copleșească cultura nou instalată iar, în timp, după refacerea
tulpinii prin lăstărire, să constituie un scut protector pentru puieții de stejar, mobilizarea solului
din coridoare timp de 2-3 ani. (iv) în arealul stejarului se pot întâlni trupuri de pădure aflate în
condiții extreme și anume în stațiuni cu exces prelungit de apă (soluri cu textură grea, cu
excedent de apă acumulată din precipitații) urmate uneori, vara, de perioade de secetă accentuată,
când solul se usucă și crapă adânc. În această situație, pe perioada de vară și ca urmare a
procesului de transpirație, aceste stejerete joacă rolul unor adevărate pompe vii. Dar solul
involuează către podzol de hidrocenoză, iar arboretele realizează, în general, productivități

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ
7
inferioare. Ca urmare, se impune substituirea lor cu plop cenușiu, plop alb și plop algerian,
concomitent cu executarea unor lucrări de desecare.
Gorunul ( Quercus petraea (Lieb)So) are o amplitudine ecologică mai largă decât multe
alte specii spontane care se asociază în arealul său natural. Acesta formează arborete pure și
participă în amestecuri cu alte specii, formând șleauri de deal, goruneto-făgete etc. Astfel,
această specie formează arborete pure pe versanții însoriți din regiunea de dealuri și formează
șleauri sau goruneto-făgete pe văi sau versanții adăpostiți. Gorunul, specie deosebit de valoroasă,
formează arborete de mare productivitate, în special în amestecurile cu fagul sau în cele din
șleaurile de deal. În trecut, însă, o parte din aceste arborete au fost degradate datorită exploatării
iraționale, tăierilor de crâng, tăierilor în delict, pășunatului, atacurilor de insecte, motiv pentru
care se impun intervenții în vederea refacerii productivității acestora. Tipurile de intervenții în
arboretele necorespunzătoare de gorun sunt următoarele: (i) Refacerile, se vor aplica în cazul
arboretelor degradate și brăcuite, aflate în stațiuni de productivitate superioară pentru gorun.
Tehnica refacerilor este asemănătoare cu cea aplicată în cazul stejăretelor, cu deosebirea că se
poate renunța la procedeul în coridoare și se poate aplica procedeul pe parchete, datorită
condițiilor de vegetație mai favorabile vegetației lemnoase în care este instalat în mod obișnuit
gorunul. Proporția gorunului în compozția noilor arborete trebuie să fie de cel puțin 40%. Se pot
introduce grupat: larice, duglas verde, pin strob, paltin, frasin, cireș, carpen, jugastru și
subarboret (arbuști). (ii) Substituirile se pot aplica în cazul arboretelor degradate aflate în condiții
de uscăciune accentuată (spre exemplu gorunetul de nisip). Speciile recomandate de introdus
sunt pinul negru și pinul silvestru, prin intervenții în ochiuri.
Cerul (Quercus cerris L.) și gârnița ( Quercus frainetto Ten.) formează arborete pure sau
amestecate între ele. Gârnița, spre exemplu, formează arborete pure pe solurile cele mai grele
textural și cele mai compacte din Platforma Getică. În restul arealului formează amestecuri cu
cerul, stejarul pufos și brumăriu (uneori cu stejarul pedunculat) la interferența zonei forestiere cu
silvostepa și cu gorunul în regiunea de dealuri. Cerul formează arborete pure pe soluri brun-
roșcate puternic podzolite, pseudogleizate și compacte. În rest se asociază cu gârnița și stejarul
pedunculat, iar în silvostepă cu stejarul brumăriu și stejarul pufos. Ambele specii sunt
semixerofite. Acestea pun în valoare stațiuni improprii altor specii de stejari. Fiind accesibile ca
și celelalte arborete de stejari, și acestea au fost degradate prin tăieri în delict și pășunat.
Modalitățile de intervenție în vederea reconstrucției ecologice a arboretelor de cer și gârniță
constau în: (i) refacerea arboretelor necorespunzătoare prin deschiderea unor coridoare late de
15-20 m, alternând cu coridoare de aceeași lățime rămase neexploatate timp de 2-3 ani. În

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ
8
coridoare se efectuează desfundarea solului, după care în timpul verii, arătura se întreține ca ogor
cultivat cu plante agricole prășitoare sau ogor negru, în situația în care se constată invazia
pirului. Toamna înainte de împădurire, se efectuează din nou desfundarea solului. Artificial se
introduce gârniță (eventual cer) ca specie principală de bază, în proporție de 50%, alături de care
se introduc jugastrul, arțarul tătărăsc, părul și arbuștii (păducel, sânger, lemn câinesc). (ii)
Substituirea arboretelor de cer sau gârniță de productivitate inferioară cu pin silvestru, alături de
care se introduce: arțar tătărăsc, păr, măr, jugastru, păducel, corn, sânger, lemn câinesc.
Substituirea se face în coridoare având lățimea egală cu 1-1,5 înălțimi medii ale arboretului,
orientate est – vest în cazul terenurilor plane, eventual pe curba de nivel, în cazul terenurilor în
pantă (Săraru A., 2010).
Pinul negru ( Pinus nigra Arn.) deși are o amplitudine ecologică mai mică decât pinul
silvestru, este mai tolerant față de anumiți factori ecologici și climatici. Vegetează pe o varietate
de soluri, de la nisipuri podzolice la soluri calcaroase, bogat humifere, până la 1500 m altitudine.
Are rezistență ridicată la condiții extreme de troficitate și umiditate, adaptându-se bine pe
versanți cu pantă mare, accidentați, calcaroși, cu insolație puternică, pe soluri superficiale,
scheleto-pietroase sau stâncoase, de tipul rendzinelor litice, proprietăți care îl recomandă pentru
ameliorarea terenurilor degradate. Amestecurile pinilor cu foioase au dovedit eficiență
ameliorativă și sporuri de creștere superioare monoculturilor.
Salcâmul (Robinia pseudoacacia L.) are o largă amplitudine ecologică, fapt ce determină
o acomodare relativ rapidă, cumulată cu modificări morfologice evidente (ritidom gros timpuriu,
lujeri spinoși, înrădăcinare profundă). Nu creează un fitoclimat intern, astfel încât salcâmul rar
se asociază cu alte specii.
Dintre toate speciile folosite salcâmul are, în general, potențialul cel mai mare de
menținere și dezvoltare. În consecință, el trebuie să constituie în continuare specia de bază în
formulele de împădurire pe marea majoritate a suprafețelor, și anume cele care sunt supuse
eroziunii pluviale de toate gradele sau alunecărilor cu sau fără fragmentarea masei de pământ
deplasate. Este, de altfel, una din puținele specii ce reușesc să se regenereze la vârste mici, în
urma incendiilor de litieră. Dintre speciile asociate în formulele cu salcâm, în condițiile arătate
mai sus, sălcioara a dat cele mai bune rezultate; în concluzie susținem menținerea în cultură a
acestei specii. În timp ce salcâmul epuizează solul, sălcioara îl îmbogățește în azot, datorită
bacteriilor nitrificatoare cu care trăiește în simbioză; ea poate fi folosită, (s-a și folosit, de altfel)
împreună cu cătina albă sau în locul acesteia la fixarea taluzurilor și a suprafețelor de desprindere
a alunecărilor, cu condiția ca acestea să nu fie abrupte. Deși cu rezultate mai modeste, vor putea

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ
9
fi folosiți și pe mai departe, alături de salcâm, mălinul american și cenușarul, ambele specii cu
putere de înmulțire pe cale vegetativă și probate ca rezistente la fum și la gaze industriale; în
plus, mălinul are un coronament bogat și este creditat că se comportă bine în subetajul
arboretelor de salcâm (Stănescu 1997). Tot pentru amestec poate fi utilizat mojdreanul, îndeosebi
pe versanți însoriți, supuși eroziunii foarte puternice și excesive.
O altă situație destul de des întâlnită este a aboretelor derivate.
În situația arboretelor derivate alcătuite din specii de amestec si/sau secundare, tipul
natural fundamental îl constituie șleaurile cu stejar pedunculat, respectiv cu gorun. Prin dispariția
în timp a speciilor de bază (stejar pedunculat sau gorun) și extinderea uneia dintre speciile
principale de amestec sau ajutor (tei, frasin, carpen, mojdrean) au rezultat arboretele derivate.
Degradarea arboretelor și apariția pădurilor derivate constituie rezultatul modului nerațional de
gospodărire a pădurilor în trecut. Astfel, după efectuarea tăierilor de regenerare, nu s-a asigurat
atenția necesară instalării semințișurilor de stejar și gorun sau nu s-a protejat semințișul instalat
prin lucrări adecvate de îngrijire, au fost permise sau practicate tăieri în delict (Săraru 2010).
Cărpinetele sunt arborete derivate ce prezintă creșteri încete din cauza provenienței din lăstarii
unor cioate, de multe ori îmbătrânite fiind nevoie de substituirea acestora.
Carpenul ( Carpinus betulus L.), component al pădurilor de șleau, dar nu numai, ocupă
circa 6,6% din totalul fondului forestier românesc deținând un loc bine definit. Ca pondere,
ocupă o suprafață aproape egală cu stejarul pedunculat, cerul și gârnița luate împreună. Aceasta
reprezintă peste 400 000 hectare, adică dublu față de anul 1940 când această specie ocupa doar
3,6%, adică 200 000 hectare (Damian, 1962; Stănescu, 1979; Clinovschi, 1997).
Din punct de vedere ecologic și silvicultural, carpenul a fost puțin studiat (Clinovschi,
1997, 2004). Un motiv pentru care carpenul nu a constituit subiect predilect de studiu îl
reprezintă variabilitatea morfologică intraspecifică redusă, ceea ce demonstrează stadiul de optim
constitutiv (Clinovschi, 1998). Această particularitate conferă speciei o poziție aparte, datorită
robusteții față de nenumăratele situații în care factorii limitativi își exercită acțiunea
destabilizatoare. Locul ocupat de către carpen în spațiul forestier european, precum și în cadrul
pădurii românești este determinat de regimul aplicat, cum este cazul crângurilor cu carpen,
precum și al arboretelor de tip natural fundamental ce dețin în compoziția lor această specie.
Promovarea codrului, ca regim principal în cadrul măsurilor de gospodărire, fundamentat
pe principii ecosistemice, face ca, în prezent, poziția carpenului, considerat specie secundară, să
fie reconsiderată. Din punct de vedere economic, carpenul a făcut obiectul unor cercetări pe
fondul utilizării eficiente și a valorificării superioare a resurselor de lemn, atât la noi în țară cât și

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ
10
în străinătate. De menționat că în literatura de specialitate nu sunt lucrări care să analizeze
eficiența economică a substituirii arboretelor derivate și în special a celor de carpen.
Plopul tremurător ( Populus tremula L.). Arboretele derivate de plop tremurător sunt
întâlnite mai rar și pe suprafețe mai mici, de regulă plopul tremurător fiind asociat cu speciile
principale (gorun, stejar, fag) sau secundare (carpen, jugastru, tei). Astfel de arborete sunt parțial
derivate. În arboretele pure, plopul tremurător ține masivul închis până la vârsta de 30 ani, după
care începe să dispară, fiind înlocuit de speciile specifice tipului natural fundamental.
La dealuri și la munte, dacă nu s-a instalat mult timp regenerarea naturală a speciilor
principale, se formează arborete din specii pioniere – mesteacăn, salcie căprească, plop
tremurator. Și aceste arborete sunt de mică valoare și, chiar dacă pentru un timp pot avea valoare
culturală, menținând mediul forestier pe suprafețele respective, nu sunt corespunzătoare din
punct de vedere al valorii producției.
În vederea reconstrucției ecologice a arboretelor degradate sau de productivitate
inferioară trebuie parcurse o serie de etape, dintre care amintim: (i) Identificarea arboretelor ce
urmează a fi supuse acțiunii de reconstrucție ecologică prin aplicarea unor criterii fundamentat
alese. (ii) Stabilirea țelurilor de gospodărire acestor arborete, pornind de la principiile care
guvernează alegerea și asocierea speciilor forestiere (principiul polifunționalității,
compatibilității, conservării biodiversității, economic, cel al flexibilității etc.). (iii) Adoptarea și
aplicarea celei mai adecvate tehnologii de reconstrucție, corelată cu țelul de gospodărire astfel
fixat și condițiile proprii din teritoriul ocupat de arboretul existent, și anume: (iii1) ameliorarea
compoziției arboretelor, prin introducerea speciilor principale de amestec, de ajutor și de
protecție a solului în arboretele cu consistență redusă; (iii2) refacerea integrală a arboretelor
afectate de uscare în situațiile în care proporția de participare a speciei principale de bază este
mai mică decât cea prevăzută prin compoziția țel; (iii3) substituirea arboretelor aflate în stațiuni
necorespunzătoare speciilor care le alcătuiesc; (iii4) asigurarea permanenței pădurii, prin
realizarea unor arii de regenerare în ochiuri, în coridoare, în benzi și prin combinarea, pe cât
posibil, a regenerării natuarale cu cea artificială (Săraru 2010).
Literatura de specialitate în domeniul refacerii, substituirii și ameliorării arboretelor slab
productive, degradate, derivate, brăcuite sau necorespunzătoare condițiilor staționale cunoaște
suficiente lucrări științifice efectuate în acest domeniu în cadrul fostei URSS, în România,
Germania și în alte țări. Este de remarcat, că cea mai mare parte din cercetători și specialiști, în
special din alte țări, și-au orientat preocupările științifice în direcția perfecționării tehnologiilor
de refacere și substituire a arboretelor slab productive pe suprafețe mari sau în coridoare deschise Comment [U1]: Sursa, obligatoriu
Comment [U2]: Sursa, obligatoriu

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ
11
de diferite dimensiuni, în care complexul de lucrări silvotehnice necesare înlăturării vechiului
arboret, instalării și întreținerii noilor culturi forestiere să se execute mecanizat, cu utilaje și
mașini de mare productivitate.
În fosta URSS, problema reconstrucției ecologice a pădurilor subproductive, pentru prima
dată a fost abordată în 1954 la Sanct-Petersburg în cadrul întâlnirii silvicultorilor din unele
regiuni învecinate. Astfel, în cadrul acestei întruniri, Tiulpanov N.M. (1955), considera
reconstrucția ecologică a pădurilor subproductive una din problemele prioritare în organizarea
gospodăririi zonei verzi a Sanct-Petersburgului. Pentru aceasta, autorul propune instalarea
culturilor silvice prin semănături directe sau plantări pe întreaga suprafață în arboretele cu
consistența sub 0,5, și crearea acestora în benzi sau coridoare în arboretele cu consistența peste
0,5.
În cadrul aceleiași întruniri, cercetătorul Tiucov S.E., propune efectuarea lucrărilor de
reconstrucție ecologică a arboretelor subproductive de tineret ( clasa I-II de vârstă ) din Ucraina
prin introducerea speciilor principale în coridoare în arboretele cu consistența peste 0,5 și în
benzi în arboretele cu consistența sub 0,5. Aceleași lucrări sunt propuse pentru pădurile
subproductive de tineret din „ Polesie„ (Lavrinenco D.D., 1954.), pentru pădurile subproductive
de tineret din zona verde a municipiului Moscova ( Radionov A.Ia., 1954.) și pentru pădurile
subproductive de tineret din Belorusi ( Miron C.F, 1954.).
Prin refacerea arboretelor degradate din Ucraina, profesorul Iziumskii P.P.(1955), înțelegea
atât aplicarea unui complex de măsuri silvoculturale și de gospodărire a pădurilor, cât și
aplicarea măsurilor silvoameliorative, care au ca obiect schimbarea totală a compoziției și
structurii arboretului în scopul creării în scurt timp a arboretelor de înaltă productivitate care să
corespundă în cea mai mare măsură condițiilor staționale și direcțiilor principale de gospodărire
silvică.
Asupra necesității efectuării lucrărilor de reconstrucție ecologică a pădurilor degradate din
regiunea Breansc, se referă savantul Luțevici Iu.L.(1954), iar pentru reconstrucție ecologică a
pădurilor degradate din regiunea Jitomir se pronunță cercetătorul Ignatov M.D.(1954). Ca și
conținut al lucrării, ambii cercetători consideră reconstrucția ecologică a arboretelor un complex
de măsuri silvotehnice speciale, capabile să readucă capacitatea productivă a acestora în
corespundere cu potențialul stațional.

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ
12
În aceiași ordine de idei, se pot menționa recomandările savantului Chiriucov Iu.L.(1954)
privind reconstrucția ecologică a arboretelor de plop tremurător din regiunea Tambov, situate în
condiții staționale cu soluri jilave foarte sărace (A2) și soluri jilave bogate (C2). Conform
cercetărilor sale, aceste arborete de plop tremurător la vârsta de 8-12 ani în astfel de condiții sunt
atacate în proporție de 2/3 de putregai, ceea ce demonstrează inoportunitatea creșterii acestora în
astfel de condiții staționale și substituirea totală a lor cu alte specii corespunzătoare condițiilor de
creștere.
Ameliorarea arboretelor cu consistență redusă prin plantații efectuate sub adăpostul
arboretului matur era considerată de cercetătorul Onischiv N.I. (1979) ca una din măsurile
silvotehnice cele mai ușor de aplicat și mai eficiente pentru ridicarea productivității pădurilor.
S-a constatat că plantațiile de stejar și alte foioase efectuate sub adăpostul arboretului rărit de pin
silvestru au influențat favorabil creșterea speciei din etajul dominant.
Cercetătorul Neștiapovici S.C (1979) , studiind influența diferitelor intensități de iluminare
( 2000, 5000, 7000, 10000 și 13000 lucși ) asupra creșterii și fotosintezei puieților de stejar
pedunculat, frasin de pensilvania și alte specii, a stabilit că toți puieții speciilor experimentate au
cele mai mari creșteri în înălțime în cazul a 5000 lucși, iar dezvoltarea cea mai intensivă a masei
de frunze, creșterea suprafeței frunzelor și fotosinteza se realizează în cazul a 13000 lucși.
De asemenea, prezintă interes și lucrările cercetătorului sovietic Alentiev P.S. (1976), care
în baza cercetărilor sale a ajuns la concluzia că extragerea subarboretului și rărirea plafonului
superior conduce la mărirea cantității de lumină, ce are ca urmare îmbunătățirea condițiilor
pentru creșterea și dezvoltarea puieților, inclusiv creșterea rezistenței acestora. Minimum de
iluminare la care puieții de stejar nu pier, deși se dezvoltă slab în condițiile Caucazului de Nord,
a fost considerată în proporție de 6-9% din lumina câmpului deschis. Rezistența puieților de
stejar sub adăpost se reduce și mai mult, dacă pe lângă lipsa de lumină, aceștea sunt supuși și
lipsei de umezeală și de substanțe minerale.
În urma unor cercetări aplicative îndelungate privind reconstrucția ecologică a stejăretelor
tinere degradate ( proporție scăzută a speciei principale în urma regenerării naturale ) efectuate în
Tatarstan de către savantul Dereabin D.N.(1960), se propune introducerea culturilor de stejar în
arboretele degradate în coridoare cu distanța între rânduri de 4-6 m. În opinia autorului, această
metodă de intervenție crează condiții optimale de creștere pentru stejar în primii 10 ani, astfel

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ
13
asigurând la vârsta de 20-25 ani crearea unui arboret cu o compoziție și structură adecvată
condițiilor staționale.
Majoritatea cercetătorilor silvici sovietici, consideră stabilirea lățimii și direcției
coridoarelor în care se intervine un element important în procesul de reconstrucție ecologică a
arboretelor degradate prin metoda introducerii culturilor silvice în coridoare sub adăpostul
arboretului matur. În datele literaturii de domeniu, lățimea coridorului variază de la 0,5-1,0
( Gorșenin N.M., Loghinov B.I.,Savin E.N. și alții ) până la 1,5-2,0 înălțimi de arboret. Direcția
coridorului de-a lungul unghiului de înclinare în condiții de munte, este considerată de savanții
georgieni optimală pentru asigurarea unei buni creșteri și dezvoltări a culturilor silvice instalate.
În Germania, cercetările științifice efectuate de Waidenbach P.(1980), au subliniat
avantajele regenerării naturale, care constau în principal în crearea de arborete cu cele mai bune
însușiri ereditare și rentabilitate maximă. Printr-o regenerare naturală adecvată se renunță la
folosirea erbicidelor, pierderea de humus și azot, păstrarea fertilității solului și a echilibrului
ecologic. A fost stabilite cauzele folosirii limitate a regenerării naturale, printre care putem
menționa neregularitatea anilor de fructificație, vătămarea și distrugerea semințișului natural și a
subarboretului prin lucrările de exploatare și transport a masei lemnoase, și vătămarea regenerării
naturale de către vânat și pășunat.
În silvicultura românească, prin arboret degradat se subînțelege arboretul cu consistență sub
0,4, cu arbori rău conformați și deteriorați ca urmare a acțiunii nefavorabile a unor factori
naturali sau antropici; arborete funcțional necorespunzătoare privind îndeplinirea funcțiilor
atribuite și arborete ce nu corespund condițiilor staționale.
Printre cele mai vechi lucrări de reconstrucție ecologică ( prin refacere ) din România, sunt
considerate cele inițiate de prof. M. Drăcea în anul 1920 și realizate ulterior pe teren de inginerii
M. Rădulescu și I. Dăscălescu în pădurile Ciolpani, Snagov și Balta Neagră. Originalitatea
acestei concepții, constă în faptul, că obiectivul urmărit prin adoptarea tăierilor în ochiuri nu era
numai regenerarea naturală a arboretelor din pădurea de șleau, ci o regenerare naturală combinată
cu semănături directe sub masiv. Prin aplicarea acestei metode de refacere-substituire, s-a
procedat la reintroducerea stejarului prin semănare în rigole, în ochiuri de diferite mărimi,
deschise în arboretele derivate din șleaul de câmpie. Rezultatele bune obținute în aplicarea
acestei metode în anii 1920-1930, a făcut ca aceasta sub diferite variante să fie extinsă întâi în
zona Bucureștiului, iar apoi în toată țara, în deosebi în arboretele cu fenomene de uscare în masă.

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ
14
Prin cercetările efectuate de I.C.E.F. după 1933, s-au fundamentat științific lucrările de
refacere și substituire efectuate în deceniile anterioare, demonstrându-se astfel, că acestea se pot
aplica atât prin aplicarea tăierilor în ochiuri ( progresive ), cât și celor succesive, și că esențial
pentru menținerea și dezvoltarea în condiții bune a semințișului instalat este să se respecte „
perioada specială de regenerare „, care pentru stejar este de 4-5 ani, fiind necesar ca în această
perioadă de timp să se înlăture adăpostul format de coronamentul arboretului matern prin mai
multe intervenții (I. Vlad, 1948 ).
În urma studierii regenerării naturale a șleaurilor de luncă din Oltenia prin aplicarea
tăierilor progresive (Constantinescu N și Costea A, 1962), s-a ajuns la concluzia, că asigurarea
penetrabilității optime pentru regenerarea sleaurilor de luncă (consistența – 0,5) încă de la
descrierea ochiurilor, prin rărirea arboretului și extragerea subarboretului, are ca urmare crearea
unor condiții favorabile de creștere și dezvoltare a semințișului de stejar pe o perioadă de 4-5 ani
de la însămânțare, timp în care trebuie să se eșaloneze tăierile de lărgire și racordare a ochiurilor.
Pentru gorunetele de șleauri de deal, prin cercetările efectuate de dr.ing. Dămăceanu C. și
colaboratorii săi (1984), se apreciază că perioada de regenerare de 5-7 ani a dat cele mai bune
rezultate, fiind în concordanță cu exigențele ecologice ale gorunului și cu necesitatea de punere
în lumină a semințișului. A fost recomandabil, ca în aplicarea tratamentului tăierilor progresive
să se deschidă ochiuri de 0,5-1,5 H, dar numai prin extragerea subetajului și reducerea
consistenței etajului dominant la consistența de 0,4-0,5, tăierea definitivă în perimetrul ochiurilor
urmând a se executa după 2-3 ani.
Pentru arboretele de tip provizoriu provenite din șleauri, cercetătorul Rădulescu
M.(1952) a recomandat substituirea acestora prin semănături cu ghindă în ochiuri sub masiv, în
coridoare sau în rânduri pe toată suprafața, cu 7-8 ghinzi la un metru liniar, când consistența
arboretului este sub 0,5. Speciile de amestec se instalează după recomandări pe cale naturală din
sămânța arborilor din preajmă, sau pe cale artificială prin semănături și plantații.
Prin cercetările efectuate de Popescu I. C. (1986) privind refacerea cvercetelor slab
productive din zonele de câmpie și de deal, cu consistența peste 0,7, cu solul neînțelenit, care nu
pot fi regenerate pe cale naturală din lipsă de fructificație, s-a stabilit, că prin reducerea
consistenței la 0,4-0,5 uniform pe toată suprafața de regenerat, extragerea subarboretului și
efectuarea de plantații sau semănături directe sub masiv cu o pregătire parțială a solului, se pot

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ
15
reface cvercetele slab productive fără dezgolirea solului, urmând ca după 2,3 (4) ani să se
exploateze și restul arboretului matern, pentru a pune în lumină culturile instalate.
De asemenea, prezintă interes științific și practic „Metoda ing. Rusu Octav de refacere și
regenerare a arboretelor de stejar slab productive ( derivate ) prin plantații de talie mare, de bună
calitate în tăblii„. Această lucrare a fost concepută și executată în a doua jumătate a lunii martie a
anului 1965 într-un arboret derivat din șleaul de deal din pădurea Cristinești – Ocolul Silvic
Dorohoi și a constat în plantarea în tăblii de 2 x 2 m, pregătite cu sapa de munte la o adâncime de
10-15 cm a 3125 puieți la 1 ha cu înălțimea de 1,5-2,0 m. Tăbliile s-au amplasat printre cioatele
arborilor extrași, la distanța de 4 m pe rând și 4 m între rândurile de tăblii. În acest fel au rezultat
625 tăblii la 1 ha, în care s-au plantat câte 5 puieți în fiecare tăblie. Ca lucrări de întreținere au
fost executate pe fiecare tăblie câte 5 mobilizări de sol cu sapa de munte – două în anul plantării,
două în anul al doilea și una în anul al treilea. Plantația a realizat starea de masiv și a fost
declarată ca având reușită definitivă în toamna anului 1967, deci după trei sezoane de vegetație.
Pierderile a 182 puieți / ha reprezintă sub 6 %, ceia ce înseamnă o reușită foarete bună – 94 % (
O. Rusu, 1986 ).
Un studiu important ce prezintă interes pentru R. Moldova, poate fi considerată lucrarea
dr.ing. Ș. Vlonga (2004) „Reconstrucția ecologică a arboretelor de cvercinee carpinizate„, prin
care s-a urmărit elaborarea metodelor eficiente de substituire a arboretelor de cvecinee
carpinizate, care să provoace un impact cât mai mic asupra ecosistemului forestier, dar să aducă
o mărire a productivității lucrărilor și implicit, o reducere a costurilor acestora. Pentru refacerea
arboretelor de cvecinee derivate, s-a aplicat tratamentul tăierilor rase în parchete nu mai mari de
3 ha sau în benzi cu o lățime de 30-35 m, intercalate de fâșii de arboret netăiat cu o lățime de 20-
25 m. Amplasarea benzilor se va face pe linia de cea mai mare pantă și nu pe linia de nivel după
cum se practică, din punctul de vedere al unei mai bune organizări a lucrărilor de exploatare a
lemnului,cât și din punctul de vedere al posibilităților de protejare a puieților prin operațiunea de
scos a materialului lemnos. În aceste benzi s-au executat toamna semănături cu ghindă în vetre,
câte 3-5 ghinde la vatră, sau primăvara plantații cu puieți de cvercinee tot în vetre. Arborii de pe
fâșiile de pădure netăiate se vor exploata după 1-2 ani, în cazul plantațiilor, și după 2-3 ani în
cazul semănăturilor, în funcție de vigoarea de creștere a puieților. În cazul parchetelor de 3 ha, se
deduce că porțiunea propusă a fi reconstruită ecologic, va fi exploatată și terenul va fi râmpădurit
într-n interval de circa 2-3 ani, prin 2 intervenții.

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ
16
În mare parte, rezultatele cercetărilor efectuate în domeniul reconstrucției ecologice a
arboretelor degradate, slab productive și necorespunzătoare condițiilor staționale, atât prin
refaceri, ameliorări cât și substituiri, au demonstrat necesitatea efectuării acestora aplicând
metoda introducerii speciilor necesare în formula arboretului prin semănături directe sau plantări
sub adăpostul arboretului matur cu lichidarea sa treptată și totală în momentul constituirii stării
de masiv a noului arboret.
Ca urmare, majoritatea pădurilor de cvercinee s-au îndepărtat de la pontețialul lor natural
bioproductiv și ecoprotectiv. În acest context, pornind de la starea actuală a pădurilor de
cvercinee, intervențiile pe cale artificială în cadrul tratamentelor silvice sunt aproape întotdeauna
necesare și având un caracter complex. Unele din aceste intervenții se rezumă la măsuri pentru
ajutorarea regenerării naturale, sau urmăresc ameliorarea compoziției prin introducerea mai
consistentă în amestec a stejarilor autohtoni, iar cele mai multe vizează refacerea cvercetelor
slab productive. Realizarea acestor lucrări (refaceri sau ameliorări) este foarte dificilă, fiind
determinată în mare măsură de perioada mare de fructificație, de gradul de compactizare și
înțelenire a solului în arboretele degradate, și de prezența unui subetaj bogat de specii de ajutor
și arbustive, care preiau locul stejarului.

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ
17
PARTEA A II-A CONTRIBUȚII PROPRII
CAPITOLUL 2. MATERIAL ȘI METODĂ

2.1. Locul cercetărilor. Elemente de identificare si caracterizare a Unității de
Producție V Peșteana

2.1.1. Elemente de identificare a unității de producție
Unitatea de producție a V-a Peșteana are o suprafață totală de 2643,70 ha și este
administrată de Ocolul Silvic Eparhial Gorj.
Geografic, unitatea de producție este situată în zona Subcarpaților Gorjului, respective
Dealului Bran și Depresiunii Cioianei, cuprinzând păduri din bazinul mijlociu al râului Jiu.
Din punct de vedere fitoclimatic, pădurile unității de producție fac parte din etajele de
vegetație ”Montan premontan de făgete (FM1+FD4)” – 13%, “Deluros de gorunete, făgete și
goruneto-făgete (FD3)” – 35% și ”Deluros de cvercete (de gorun, cer, gârniță, amestecuri dintre
acestea) și șleauri de deal (FD2)” – 52%.
Principala cale de acces în cadrul unității de producție este drumul național E79 Târgu Jiu
– Filiași.

2.1.2. Elemente de caracterizare a unității de producție

2.1.2.1. Geologie
Din punct de vedere geologic unitatea de producție face parte din Piemontul Getic,
format în pleistocen – cuaternar prin acumulări submerse și subaeriene, cu predominarea celor
din urmă. În cea mai mare parte a acestuia peste o secvență de sedimente submerse s-au depus
stive groase de pietrișuri tipic piemontane. Ele se păstrează în podișuri piemontane desprinse de
munte, fragmentate în culmi, perdele a căror suprafață topografică corespunde în foarte mică
măsură cu suprafața piemontană inițială.

2.1.2.2. Geomorfologie
Unitatea geomorfologică predominant este versantul cu înclinare slabă până la foarte
repede, predominând versanții cu înclinare moderată (<16 grade).

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ
18
Configurația terenului este în general ondulată, mai rar frământată sau plană.
Din punct de vedere altitudinal unitatea de producție este cuprinsă între 160 m și 1100 m.
Unitățile de relief prezente sunt luncă, versant, platou, depresiune.

2.1.2.3. Hidrologie
Unitatea de producție V Peșteana este situată în bazinul mijlociu al râului Jiu, ce
colectează pâraiele care străbat acest teritoriu: râul Olteț, Valea Seaca, Pârâul Lăturoasa, Valea
Cerului, Valea Racului Mic, Valea Racului Mare, Valea Conacului, Valea Romanatului, Valea
Mare. Aceste pâraie au la rândul lor o mulțime de afluenți, împreună formând o rețea
hidrografică bogată. Alimentarea cursurilor de apă este mixtă, atât supraterană (nivală și
pluvială) cât și subterană.

2.1.2.4. Climatologie
Teritoriul unității de producție se încadrează în sectorul de climă continental moderată,
ținutul climei de dealuri și podișuri, districtul climei de pădure.
Teritoriul unității de producție se încadrează în provincial climatic C.f.b.x., în districtul
continental de dealuri acoperite cu păduri (II B.p.6).

2.1.2.5. Regimul termic
Temperatura medie anuală nu prezintă variații mari în cuprinsul unității de producție
datorită diferenței mici între altitudinea maximă și cea minimă, menținându-se în jurul valorii de
10,2C. Amplitudinea medie anuală a temperaturilor se situează în jurul valorii de 21,5 C ceea
ce indică o scădere a temperaturii în timpul iernii și o creștere mai mare în timpul verii.
Temperatura lunii celei mai reci (decembrie) este de 0,1 C. Temperatura lunii celei mai calde
(iulie) este 21,4 C. Primul îngheț se înregistrează în jurul datei de 20 octombrie în mod
excepțional în luna septembrie, iar ultimul îngheț în aprilie. Perioade cu geruri puternice se
întâlnesc în lunile decembrie-februarie, iar perioada caldă în lunile iulie-august. Perioade
fierbinți nu se întâlnesc.

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ
19
2.1.2.6. Regimul pluviometric
Regimul pluviometric reprezintă o importantă caracteristică climatică, precipitațiile
reprezentând unul din factorii ecologici de mare importanță pentru vegetația forestieră.
Cantitatea anuală de precipitații variază în jurul a 750 mm. Cel mai secetos anotimp este iarna,
iar cel mai polios anotimp este vara; în perioada de vegetație cantitatea medie a precipitațiilor
atmosferice este de 536 mm. Precipitațiile sub formă de zăpadă au un important rol ecologic prin
intermediul stratului persistent de zăpadă care îndeplinește rolul unui strat termoizolant protector
pentru sol și culturile forestiere tinere.

2.1.2.7. Regimul eolian
Viteza medie a vânturilor este redusă și anume, 3,2 m/s. În zonă s-au semnalat și zile în
care viteza vântului a fost egală sau mai mare de 11 m/s (22-23 zile) și chiar peste 16 m/s (4
zile).

2.1.2.8. Soluri
Două clase de soluri sunt reprezentate in Unitatea de Productie V Peștena (tabelul 2.1.),
ponderea cea mai mare o au luvosolurile.
Tabelul 2.1.
Clasa de soluri Tipul de sol Subtipul de sol Codul Succesiunea
orizonturilor Suprafața
ha %
Luvisoluri Preluvosol tipic 2101 Ao-Bt-C 351,96 14
Total Preluvosol 351,96 14
Luvosol tipic 2201 Ao-El-Bt-C 1393,56 53
stagnic 2212 Ao-El-Btw-C 454,15 17
litic 2214 Ao-El-Bt-Rli 82,54 3
Total Luvosol 1930,25 73
Total Luvisoluri 2282,21 87
Cambisoluri Eutricambosol litic 3110 Ao-Bv-R 52,55 2
rendzinic 3116 Ao-Bv-Rrz 276,32 11
Total Eutricambosol 328,87 13
Total Cambisoluri 328,87 13
Total 2611,08 100

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ
20
2201 – Luvosolul tipic are un profil de tip Ao-El-Bt-C. Orizontul superior este deschis la
culoare (brun, brun-deschis) cu grosimi de 10-20 cm. Urmează un orizont El (sărăcit în argilă,
sescvioxizi și materie organică), gros de 10-20 cm, cu nuanță gălbuie, sărăcit parțial în argilă și
sexvioxizi. Orizontul Bt are o grosime de 60-80 cm cu nuanțe brune gălbui sau ruginii.
Luvosolul tipic are o textură diferențiată pe profil; în orizontul Ao textura este de obicei,
mijlocie (luto-nisipoasă sau lutoasă); la nivelul orizontului El conținutul de argilă se micșorează
(textura mijlocie sau către grosieră), iar la cel al lui Bt crește (în Bt textur devenind mijlocie fină
sau chiar fină).
2212 – Luvosolul stagnic se aseamăna subtipului tipic, dar prezintă proprietăți
hipostagnice în prima sută de centimetri, cu pete vineți de reducere mai puțin de 50% din
suprafața agregatelor structurale cât și în interiorul lor. Pe subtipul stagnic condițiile edafice sunt
mijlociu la superior favorabile dezvoltării stejarului și gorunului.
2214 – Luvosolul litic se aseamănă celui tipic dar cu rocă masivă R a cărei limită
superioară este situată în 20-50 cm adâncime.
Preluvosolul (brun roșcat, brun argiloiluvial)
Aceste soluri se definesc prin: orizont Bt având orice culoare, cu valori și crome  3,5 la
materialul în stare umedă, cel puțin în interiorul elementelor structurale și cel puțin în primul
suborizont.
Preluvosolurile sunt răspândite pe suprafețe mari, pe versanți moderat înclinați, alternând
cu luvosolurile.
Materialele parentale ale acestor soluri sunt foarte variate ca origine, granulometrie și
compoziție mineralogică, depozite löessoide, luturi, nisipuri, argile, conglomerate. Caracteristica
foarte importantă a acestor materiale este conținutul bogat în calciu sau alte elemente bazice.
Preluvosolul tipic are o textură diferită pe profil; adesea mijlocie (lutoasă în Ao), iar la
nivelul orizontului Bt fină sau tot mijlocie, dar cu un conținut mai mare de argilă. Structura este
grăunțoasă în orizontul superior și columnoidă-prismatică sau prismatică, bine dezvoltată în Bt.
Restul proprietăților fizice, fizico-mecanice, hidro-fizice și de aerație sunt relativ favorabile.
Eutricambosolurile
Aceste soluri se definesc prin orizonturi Ao și Bv având V 53% și cel puțin în partea
superioară sau cel puțin în pete (în proporție de peste 50%), cu culori în nuanțe mai galbene de

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ
21
5YR, cu valori și crome 3,5 la materialul în stare umedă, cel puțin în interiorul elementelor
structurale.
Eutricambosolurile sunt răspândite pe versanți cu înclinare moderată și mare, alternând cu
preluvosolurile.
Eutricambosolurile s-au format pe conglomerate, luturi, nisipuri. În general, rocile pe care
au evoluat aceste soluri sunt bogate în calciu sau alte elemente bazice.
Textura acestui sol este de obicei, mijlocie (lutoasă sau luto-prăfoasă), nediferențiată pe
profil, iar structura slab-moderat dezvoltată, grăunțoasă în Ao și poliedrică angulară sau
prismatică în Bv. Restul proprietăților, fizice, fizico-mecanice, hidro-fizice și de aerație sunt în
general, favorabile.

2.1.2.9. Tipuri de stațiuni
Unitatea de producție V Peșteana se întinde pe trei etaje fitoclimatice ce cuprind
numeroase tipuri de stațiuni (tabelul 2.2.):
Tabelul 2.2.
Tipuri de stațiuni
Etajul
fitocli-
matic Tipul de sta țiuni Suprafața Categoria de bonitate Tipuri și
subtipuri
de sol
Cod Diagnoză ha % Supe-
rioară Mijlo-
cie Inferi-
oară
FM1+FD4 4.1.2.0 Montan-premontan de făgete Bi, stâncărie
și eroziune excesivă. 33,87 1 33,87 3110
4.2.1.0 Montan-premontan de făget e Bi,
rendzinic edafic mic 18,68 1 18,68 3110
4.4.2.0. Montan-premontan de făgete Bm, brun
edafic mijlociu, cu Asperula-Dentaria. 54,78 2 54,78 3116
4.4.3.0. Montan-premontan de făgete Bs , brun
edafic mare, cu Asperula-Dentaria. 221,54 9 221,54 3116
Total etaj de vegeta ție 328,87 13 221,54 54,78 52,55
FD3 5.1.3.1. Deluros de gorunete Bi, podzolit edafic
mic, cu Cytisus-Genista. 259,15 10 259,15 2212
2214
5.1.5.2. Deluros de gorunete Bm, brun slab-mediu
podzolit, edafic mijlociu. 285,01 11 285,01 2201
2212
5.1.5.3. Deluros de gorunete Bs, brun edafic mare
cu Asarum-Stellaria. 59,49 2 59,49 2201
2212
5.2.3.3. Deluros de făgete Bm, podzolit –
pseudogleizat edafic mijlociu, cu Carex
pilosa. 177,20 7 177,20 2201
2212

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ
22
5.2.4.2. Deluros de făgete Bm, brun edafic
mijlociu, cu Asperula-Asarum. 141,44 5 141,44 2101
2212
Total etaj de vegeta ție 922,29 35 54,49 603,65 259,15
FD2 6.1.4.2. Deluros de cvercete (gorun, cer, gârni ță)
Bm, podzolit-pseudogleizat edafic
mijlociu. 592,36 23 592,36 2201
2212
6.1.4.3. Deluros de cvercete (gorunete) și șleauri
de deal, Bs, podzolit, pseudogleizat edafic
mare cu Carex pilosa. 373,71 14 373,71 2201
2212
6.1.5.1. Deluros de cvercete ( cer, gârniță) Bi,
brun edafic mic. 53,83 2 53,83 2201
2212
2214
6.1.5.3. Deluros de cvercete, cu șleauri de deal
fără fag Bs, brun și cenușiu edafic mare. 56,28 2 56,28 2101
2201
2212
6.2.4.1. Deluros de cvercete cu făgete de limită
inferioară Bm, pedzolit-pseudogleizat
edafic mijlociu-mare cu Carex pilosa. 283,74 11 283,74 2101
2201
2212
Total etaj de v egetație 1359,92 52 429,99 876,10 53,83
TOTAL U.P. ha 2611,08 711,02 1534,53 365,53
% 100 27 59 14

Tipurile de stațiuni determinate sunt rezultatul unor ansambluri de unități staționale
elementare identice ecologic și silvoproductiv echivalente, cu caractere fizico-geografice
(relief, substrat litologic, sol. etc.) asemănătoare, apte pentru crearea și dezvoltarea unei
anumite vegetații forestiere, pentru care se aplică același complex de măsuri de gospodărire.
2.1.2.10. Tipuri de pădure
Tipurile de păduri întâlnite, suprafața ocupată și cota procentuală din suprafața unității de
producție sunt prezentate în tabelul 2.3.
Tabelul 2.3.
Tipuri de pădure
Nr.
crt. Tip de
stațiune Tip de
pădure Suprafața Productivitatea
arboretelor
Cod Diagnoză ha % Sup. Mijl. Inf.
1 4.1.2.0 419.1 Făget cu Asperula-dentaria (i) 33,87 1 33,87
2 4.2.1.0 418.2 Făget pe sol rendzinic cu Asperula-Dentaria (i) 18,68 1 18,68
3 4.4.2.0 411.4 Făget montan pe soluri schelete cu floră de mull (m) 54,78 2 54,78
4 4.4.3.0 411.1 Făget normal pe soluri schelete cu floră de mull (s) 221,54 8 221,54

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ
23
5 5.1.3.1 513.2 Gorunet cu Poa nemoralis (i) 259,15 10 259,15
6 5.1.5.2 512.1 Gorunet cu Carex pilosa (m) 285,01 11 285,01
7
5.1.5.3 531.1 Goruneto -șleau cu fag de productivitate superioaroară (s) 11,79 11,79
8 531.2 Șleau de deal cu gorun și fag de productivitate superioară (s) 40,05 2 40,05
9 751.3 Șleao-ceret de deal cu stejar pedunculat (s) 7,65 7,65
10 5.2.3.3 432.1 Făgeto-cărpinet cu Carex pilosa (m) 177,2 7 177,2
Nr.
crt. Tip de
stațiune Tip de
pădure Suprafața Productivitatea
arboretelor
Cod Diagnoză ha % Sup. Mijl. Inf.
11
5.2.4.2 521.2 Goruneto-făget cu floră de mull (m) 126,7 5 126,7
12 433.1 Făget amestecat din regiunea de dealuri (m) 14,74 1 14,74
13
6.1.4.2 512.1 Gorunet cu Carex pilosa (m) 147,06 6 147,06
14 532.3 Goruneto-șleau de productivitate mijlocie (m) 13,00 13
15 541.1 Goruneto-stejăret de productivitate mijlocie (m) 27,91 1 27,91
16 711.2 Ceret de dealuri de productivitate mijlocie (m) 1,34 1,34
17 731.2 Cereto-gârnițet de dealuri (m) 113,61 4 113,61
18 741.1 Amestec normal de gorun, gârniță și cer (m) 153,98 6 153,98
19 751.1 Șleao-ceret de deal cu gorun (m) 135,46 5 135,46
20
6.1.4.3 511.1 Gorunet normal cu floră de mull (s) 31,26 1 31,26
21 532.1 Goruneto-șleau de productivitate superioară (s) 31,75 1 31,75
22 731.1 Cereto-gârnițet de dealuri (s) 70,81 3 70,81
23 743.1 Amestec de stejar pedunculat gorun, cer și gârniță (s) 27,06 1 27,06
24 751.3 Șleao-ceret de deal cu stejar pedunculat (s) 21,40 1 21,40
25 752.1 Cereo-șleau normal (s) 191,43 7 191,43
26
6.1.5.1 513.2 Gorunet cu Poa nemoralis (i) 10,95 10,95
27 731.3 Cereto-gârnițet de dealuri (i) 3,75 3,75
28 741.3 Amestec normal de gorun, gârniță și cer (i) 39,13 1 39,13
29
6.1.5.3 011.1 Cărpinet de poale de coastă (s) 16,39 1 16,39
30 431.1 Făgeto-cărpinet cu floră de mull (s) 39,89 2 38,89
31
6.2.4.1 431.2 Făgeto-cărpinet cu floră de mull (m) 36,41 1 36,41
32 432.1 Făgeto-cărpinet cu Carex pilosa (m) 4,19 4,19
33 433.1 Făget amestecat din regiunea de dealuri (m) 30,53 1 30,53
34 531.4 Șleau de deal cu gorun și fag de productivitate mijlocie (m) 212,61 8 212,61
TOTAL U.P. ha 2611,08 27 59 14
% 100

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ
24

Pădurile se află în etajele de vegetație ”Montan premontan de făgete (FM1+FD4)” – 13%,
“Deluros de gorunete, făgete și goruneto-făgete (FD3)” – 35%, ”Deluros de cvercete (de gorun,
cer, gârniță, amestecuri dintre acestea) și șleauri de deal (FD2)” – 52%. Cele mai răspândite
tipuri de păduri sunt 512.1 – Gorunet cu Carex pilosa (m) -17%, 513.2 – Gorunet cu Poa
nemoralis (i) – 10%, 411.1 – Făget normal pe soluri schelete cu floră de mull (s) -8% și 531.4 –
Șleau de deal cu gorun și fag de productivitate mijlocie (m) -8%.

2.2. Materialul de cercetare

Materialul de studiu l-au constituit Amenajamentele Unității de Producție V Peșteana din
cadrul O.S. Eparhial Gorj din anii 1997, 2007 si 2017, mai exact arboretele artificiale de
productivitate inferioară din unitațile amenajistice: 37B, 37I, 81B, 86B, 88D, 128E, 179B, 179D,
179E, 180B, 180C, 182D.

2.3. Metoda de cercetare

A fost studiat amenajamentul acestei unități de producție și au fost analizate toate
arboretele artificiale de productivitate inferioară. Au fost analizate datele aferente acestor
arborete și anume: tipul de stațiune; tipul de pădure; tipul de sol; compoziția arboretului, vârsta,
modul de regenerare, specia principală de bază. Dinamica arboretelor a fost analizată pe baza
datelor din amenajamentele silvice în vigoare din anii 1997, 2007, respectiv 2017.
Analiza comparativă a compoziției arboretelor artificiale de productivitate inferioară cu
arborete conform recomandărilor normelor tehnice în vigoare, prin încadrarea în grupele
ecologice consultarea precizărilor Normelor tehnice 1.
Toate datele de mai sus au fost prelucrate, analizate și reprezentate tabelar sau grafic.

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ
25
CAPITOLUL 3. REZULTATE ȘI DISCUȚII

3.1. Distribuția arboretelor artificiale de productivitate inferioră în UP V
Peșteana

3.1.1. Distribuția arboretelor artificiale de productivitate inferioară în raport cu
tipul de stațiune (TS)
În cadrul unității de producție au fost identificate un număr de 14 tipuri de stațiuni
cuprinse în etajele de vegetație dintre care cele mai răspândite sunt “Montan premontan de făgete
(FM1 + FD4)” – 13%, “Deluros de cvercete, făgete și goruneto – făgete(FD3)” – 35%, “Deluros
de cvercete (de gorun, cer, gârniță, amestecuri dintre acestea) și șleauri de deal (FD2)”-52%,
distribuția arboretelor artificiale de productivitate inferioară în raport cu tipul de stațiune (TS)
din UP V Peșteana fiind prezentată după cum urmează(fig. 3.1.):
0510152025303540
5131 6151 5242 6142 6143
inferioara mijlocie superioara82438
28
2Suprafața (%)
Bonitatea stațiunii / Tipulde stațiune

Fig. 3.1 Distribuția arboretelor artificiale de productivitate inferioară funcție de tipul de stațiune în U.P. V
Peșteana

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ
26
Din figura 3.1., observăm faptul că 32% dintre stațiuni sunt de bonitate inferioară, 66%
sunt de bonitate mijlocie și doar 2% bonitate superioară.
– 8% – 5131 – Deluros de gorunete Bi, puternic podzolit edafic submijlociu și mic, cu Luzula
albida, de bonitate inferioară;
– 24% – 6151 – Deluros de cvercete (cer, gârniță) Bi, brun edafic mic 2%, de bonitate inferioară;
– 38% – 5242 – Deluros de făgete Bm, brun edafic mijlociu, cu Asperula – Asarum 5%, bonitate
mijlocie;
– 28% – 6142 – Deluros de cvercete ( gorun, cer, gârniță) Bm, podzolit – pseudogleizat edafic
mijlociu 23%, de bonitate mijlocie;
– 2% – 6143 – Deluros de cvercete (gorunete) și șleauri de deal, Bs, podzolit, pseudogleizat
edafic mare cu Carex pilosa , de bonitate superioară.

3.1.2. Distribuția arboretelor artificiale de productivitate inferioară în raport cu
tipul de pădure (TP)
Distribuția arboretelor artificiale de productivitate inferioară în raport cu tipul de pădure
(TP), din UP V Peșteana, este prezentată în fig. 3.2.:

Fig. 3.2 Distribuția arboretelor artificiale de productivitate inferioară funcție de tipul de pădure în U.P. V
Peșteana

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ
27

5132 – Gorunet cu Poa nemoralis (i);
7413 – Amestec normal de gorun, gârniță și cer (i);
4331 – Făget amestecat din regiunea de dealuri (m);
5121 – Gorunet cu Carex pilosa (m);
7411 – Amestec normal de gorun, gârniță și cer (m);
7521 – Cereto – șleau normal (s);
Tipul de pădure cel mai frecvent întâlnit este 4331 – 38% și tipul de pădure 5121 – 24%,
situat pe stațiuni de bonitate mijlocie.

3.1.3. Distribuția arboretelor artificiale de productivitate inferioară în raport cu
tipurile de sol
Toate arboretele luate în studiu au fost instalate pe luvosoluri (fig. 3.3.), soluri cu un
regim de umiditate favorabil dar cu o fertilitate scăzută sau mijlocie cu excepția subtipului
stagnic ale cărui condiții edafice sunt mijlocii spre superioare.

Fig. 3.3 Distribuția arboretelor artificiale de productivitate inferioară funcție de tipurile de sol în U.P. V
Peșteana

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ
28
2201 – Luvosol tipic
2212 – Luvosol
2214 –Luvosol litic

3.1.4. Distribuția arboretelor artificiale de productivitate inferioară în raport cu
clasa de vârstă
Pentru arboretele artificiale de productivitate inferioară din unitatea de producție
analizată se aplică regimul codrului cu excepția arboretelor de salcâm unde se aplică regimul
crângului. Dacă în cazul arboretelor din regimul codrului se constată o grupare a acestora în
clasele de vârstă 2 și 3, arboretele din regimul crângului sunt distribuite în aproape toate clasele
de vârstă (Fig.3.4)

Fig. 3.4 Distribuția arboretelor artificiale de productivitate inferioară funcție de clasa de vârstă în U.P. V
Peșteana

Nu exista arborete artificiale de productivitate inferioară cu vârstă mai mare de 60 de ani
dar nici mai mica de 15 ani. Analiza datelor arată că 80% din arboretele de productivitate
inferioară sunt conduse în regimul codrului, iar 20% în regimul crânglui.

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ
29
3.1.5. Distribuția arboretelor artificiale de productivitate inferioară în raport cu
modul de regenerare
Insamânțarea artificială, plantarea puieților, dar și regenerarea naturală din drajoni sunt
modalitățile de regenerare în cazul arboretelor analizate (fig 3.5).

Fig. 3.5 Distribuția arboretelor artificiale de productivitate inferioară funcție de modul de regenerare în U.P.
V Peșteana

Cea mai întâlnită metodă de regenerare este regenerarea pe cale artificială, din puieți,
instalarea pe cale artificială cu puieți fiind cea mai comună metoda de regenerare pe cale
artificială din țara noastră.

3.1.6. Distribuția arboretelor artificiale de productivitate inferioară în raport cu
consistența
In graficul de mai jos este redată distribuția arboretelor artificiale de productivitate
inferioară în raport cu consistența (fig 3.6):

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ
30

Fig. 3.6 Distribuția arboretelor artificiale de productivitate inferioară funcție de consistență în U.P. V
Peșteana

Doar 4% din arborete sunt brăcuite, productivitatea inferioară a arboretelor artificiale de
productivitate inferioară fiind datorată pe de o parte bonității inferioare a unor stațiuni iar pe de
altă parte, în cazul stațiunilor de bonitate mijlocie și superioară, speciilor ce intra în compoziția
arboretelor.

3.1.7. Distribuția arboretelor artificiale de productivitate inferioară în raport cu
specia principală de bază
Distribuția arboretelor de productivitate inferioară pe tipuri de stațiuni a evidențiat
gorunul, cerul și gârnița la care se adaugă în procent redus fagul ca fiind speciile cele mai bine
adaptate condițiilor staționale. Cu toate acestea principala specie de bază din arboretele analizate
este stejarul (68%) (Fig.3.7)

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ
31

Fig. 3.7 Distribuția arboretelor artificiale de productivitate inferioară funcție de specia principală de bază în
U.P. V Peșteana

Se remarcă și procentul ocupat de salcâm (20%) dar și de pinul negru (4%). Doar 8% din
arborete au gorunul ca specie principală de bază și se găsesc într-o stațiune de bonitate
inferioară.

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ
32
3.2. Analiza arboretelor artificiale de productivitate inferioară în UP V Peșteana

3.2.1. Analiza comparativă a compozițiilor actuale ale arboretelor și compozițiile
recomandate conform normelor tehnice în vigoare

Culturile forestiere trebuie să asigure funcțiile socio-economice pentru care au fost
create. În acest sens se stabilesc compoziții țel din specii ale căror cerințe ecologice corespund
cel mai bine condițiilor staționale capabile să îndeplinescă funcțiile de producție și/sau protecție
atribuite. În cazul arboretelor analizate, productivitatea inferioară se datorează bonității
inferioare a stațiunii dar și a compozițiilor acestora (tabelul 3.1.)

Tabelul 3.1.
Analiza comparativă a compozițiilor actuale ale arboretelor și a compozițiilor recomandate conform
normelor tehnice în vigoare
Nr.
crt. u.a. Grupa
ecologică Compoziția actuală a arboretului Compoziția recomandată conform
normelor tehnice în vigoare
1 37B 55 10ST 6-8 Ce, Gâ (Go) +2-4 Te, St.r, Ci, Ca, Ju, Pă
2 37I 55 5ST5CE 6-8 Ce, Gâ (Go) +2-4 Te, St.r, Ci, Ca, Ju, Pă
3 81B 75 7SC3PR 7-8 Gâ +2-3 Ju, Pă
4 86B 55 6PIN2CE1GÎ1PLT 6-8 Ce, Gâ (Go) +2-4 Te, St.r, Ci, Ca, Ju, Pă
5 88D 47 8SC2CA 7-8 Go, St+2-3 Te, Ci, Fr, Pa, Fa, Sb, Ca, La
6 128E 50 10SC 6-7 Go +1-2 St.r +2 Ca, Pă, Sb
7 179B 41 9ST1CA 6-8 Fa + 2-4 Fr, Go, Ci, Te, Pa.m
8 179D 50 10GO 6-7 Go +1-2 St.r +2 Ca, Pă, Sb
9 179E 41 10ST 6-8 Fa + 2-4 Fr, Go, Ci, Te, Pa.m
10 180B 50 7SC3GO 6-7 Go +1-2 St.r +2 Ca, Pă, Sb
11 180C 55 10ST 6-8 Ce, Gâ (Go) +2-4 Te, St.r, Ci, Ca, Ju, Pă
12 182D 47 10ST 7-8 Go, St+2-3 Te, Ci, Fr, Pa, Fa, Sb, Ca, La

Analiza comparativă a compozițiilor actuale ale arboretelor și a compozițiilor
recomandate de normele tehnice în vigoare arată diferențe mari între acestea. Singurul arboret în
care se regăsește specia principală recomandată este arboretul din u.a. 179 D, arboret situat într-o
stațiune de bonitate inferioară (G.E. 50). Specia o regăsim și în arboretul din u.a. 180 B (G.E. 50)
dar într-un amestec rar cu salcâmul, ambele specii fiind regenerate pe cale vegetativă din lăstari
respectiv drajoni. Daca gorunul realizează clasa a patra de producție, salcâmul realizează clasa a

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ
33
cincea. Chiar daca ambele specii realizează clase de producție inferioare, gorunul este mai bine
adaptat condițiilor dificile din acestă stațiune de bonitate inferioară. Aceeași productivitate
inferioară, clasa a cincea de producție o întâlnim și în cazul arbortelui din u.a. 128E, arboret de
salcâm, clasa a cincea de producție. Salcâmul nu a fost introdus doar în Goruntele cu Poa
nemoralis (i) ci și într-un cereto-șleau normal (s) unde realizează tot clasa a cincea de producție
Este vorba despre arboretul din u.a. 81 B (G.E. 75). O altă specie introdusă în stațiuni neprielnice
a fost stejarul. Două arborete (u.a. 179 B și 179 E) având tipul de pădure Făget amestecat din
regiunea de dealuri (m) (G.E. 41) au fost regenerate pe cale artificială cu stejar ca specie
principală de bază. Ambele au realizat clase de producție inferioare într-o stațiune de bonitate
mijlocie. Stejarul a fost introdus și în trei unitățile amenajistice (37 B, 37 I și 180 C) având ca tip
de pădure ”Amestec normal de gorun, gârniță și cer (i)” (G.E 55). Și aici clasa de producție
realizată este clasa a cincea. Clasa a patra a realizat-o pinul negru introdus alături de cer și
gârniță (ambele clasa a treia de producție) în arboretul din u.a. 86 B (G.E. 55).

3.3. Dinamica arboretelor artificiale de productivitate inferioară din U.P. V
Peșteana

Arboretul se află într-o continuă schimbare cantitativă dar și calitativă. In pădurea cultivată
intervenția omului are un rol hotarâtor în dinamica acesteia. În cele ce urmează, pe baza datelor
existente în amenajamentele silvice, se prezintă modificările ce au avut loc de-a lungul a trei
decenii în arboretele luate în studiu (tabelul 3.2).

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ

Dinamica arboretelor artificiale de productivitate inferioară din U.P. V Peșteana
Tabelul 3.2.

u.a. Anul 1997 Anul 2007 Anul 2017
S (ha) Compoziția Vârsta CLP S (ha) Compoziția Vârsta CLP S (ha) Compoziția Vârsta CLP
37B – – – – – – – – 0,16 10ST 55 5
37I – – – – 0,6 7ST 45 3 0,47 5ST 55 5
3FR 45 3 5CE 55 5
81B 0,70
– – – 0,3 10GO 10 3 0,24 7SC 20 5
– – – – – – 3PR 20 3
86B 1,50 6PI 20 3 0,6 6PI 30 3 0,44 6PIN 40 4
4GO 20 3 4GO 30 3 2CE 40 3
– – – – – – – 1GÎ 40 3
– – – – – – – 1PLT 25 3
88D – – – – 10,5 8CA 35 4 0,44 8SC 30 4
– – – 1FA 35 3 2CA 30 3
– – – 1GO 35 3 – – –
128E – – – – 8,2 10CA 35 3 0,53 10SC 15 5
179B 2,6 10ST 40 3 2,5 10ST 50 3 3,60 9ST 60 4
– – – – – – – – 1CA 60 4
179D 1,0 10ST 40 3 1,1 10ST 50 3 0,89 10GO 60 4
179E 0,7 10ST 40 3 0,7 10ST 50 3 0,52 10ST 60 5
180B 1,0 10ST 40 3 1,1 10ST 50 3 0,98 7SC 40 5
– – – – – – – – 3GO 80 4
180C 0,3 6GO 60 3 0,3 6GO 70 3 0,49 10ST 60 5
4CE 60 3 4CE 70 3 – – – –
182D 4,4 10ST 40 3 4,4 10ST 50 3 2,2 10ST 60 5

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ
35
Analizând datele din tabelul de mai sus, se constată diferențe mari între datele din
amenajamentele vechi, 1997 și 2007 și ultimul amenajament (2017). O primă constatare este
legată de diferențele dintre suprafețele unităților amenajistice ceea ce ar putea explica într-o mică
măsură modificările compoziției arboretelor. Nu același lucru îl putem afirma despre arboretele
la care apar specii principale de bază complet schimbate. O altă constatare este legată de clasele
de producție ale arboretelor. Se constată că, dacă în amenajamantele vechi arbortele sunt în clase
mijlocii de producție, în ultimul aenajament majoritatea sunt în clasele inferioare de producție.
Greșeli de înregistrare sau limitări ale creșterii arborilor din specii cu cerințe ecologice ce nu
corespund condițiilor staționale odata cu înaintarea în vârsta.

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ
36
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Arboretele artificiale de productivitate inferioară din U.P. V Peșteana ocupă o suprafață
de 10,96 ha, reprezentând 0,41% din suprafața unității de producție.

În ceea ce privește distribuția arboretelor artificiale de productivitate inferioară:
– Din distribuția în raport cu tipul de stațiune se constată faptul că 32% dintre stațiuni
sunt de bonitate inferioară, 66% sunt de bonitate mijlocie și doar 2% bonitate
superioară;
– Distribuția în raport cu tipul de pădure evidențiază principalele tipuri de pădure
întâlnite, respectiv tipul de pădure 4331 – 38% și tipul de pădure 5121 – 24%, situat
pe stațiuni de bonitate mijlocie;
– Distribuția în raport cu tipul de sol scoate în relief faptul că toate arboretelor luate în
considerare au fost instalate pe luvosoluri;
– Distribuția în raport cu clasa de vârstă subliniază faptul că nu exista arborete cu
vârstă mai mare de 60 de ani dar nici mai mica de 15 ani, 80% din arborete fiind
conduse în regimul codrului și 20 % în regimul crângului;
– Distribuția în raport cu modul de regenerare a fost reprezentată grafic, astfel
rezultând că cea mai întâlnită metodă de regenerare este regenerarea pe cale
artificială, din puieți;
– Distribuția în raport cu consistența este reprezentată în principal de arborete cu
consistență mare, doar 4% fintre arborete fiind brăcuite.
– Distribuția arboretelor în raport cu specia principală de bază a evidențiat gorunul,
cerul, gârnița și fagul ca fiind speciile cele mai bine adaptate condițiilor staționale,
stejarul ocupând un procent de 68%.
În ceea ce privește analiza comparativă a compoziției actuale a arboretelor și a
compozițiilor recomandate conform normelor tehnice în vigoare:
– Doar în cazul u.a. 179 D compoziția actuală corespunde normelor tehnice în
vigoare, productivitatea inferioară a arboretului fiind rezultatul bonității inferioare a
stațiunii.
– Unitățile amenajistice încadrate în G.E. 41 au fost regenerate pe cale artificială cu
stejar, ca specie principal de bază;

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ
37
– Unitățile amenajistice încadrate în G.E. 47 sunt situate în stațiunea “deluros de
cvercete ( gorun, cer, gârniță) Bm, podzolit – pseudogleizat edafic mijlociu 23%”, de
bonitate mijlocie;
– Unitățile amenajistice încadrate în G.E. 50, nu corespund cerințelor normelor tehnice
în vigoare (u.a. 180B și 128E);
– Nici în unitățile amenajistice încadrate în G.E. 55, compoziția de regenerare nu
corespunde cu normele tehnice în vigoare, stejarul fiind introdus în u.a. 37 B, 37 I și
180 C având ca tip de pădure ”Amestec normal de gorun, gârniță și cer (i)”, iar pinul
introdus alături de cer și gârniță în arboretul din u.a. 86B;
– În unitatea amenajistică încadrată în G.E. 75 a fost introdus salcâmul într-un cereto-
șleau normal (s) unde realizează clasa a cincea de producție.

În ceea ce privește dinamica arboretelor se constată diferențe mari între datele din
amenajamentele vechi, 1997 și 2007 și ultimul amenajament (2017), diferențele dintre
suprafețele unităților amenajistice ar putea explica într-o mică măsură modificările compoziției
arboretelor. Se constată greșeli de înregistrare sau limitări ale creșterii arborilor din specii cu
cerințe ecologice ce nu corespund condițiilor staționale odata cu înaintarea în vârsta.
Se recomandă alegerea și asocierea speciilor astfel încât să fie respectate cerințele
ecologice ale speciilor și să fie valorificat cât mai bine potențialul stațiunii.

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ
38

BIBLIOGRAFIE

Cărți și articole în reviste de specialitate sau prezentate la conferințe
1. Clinovschi, F., 1997. Considerații privind rolul și locul carpenului în ecosistemul
forestier, Sesiunea Jubiliară de Comunicări Științifice a Universității din Pitești, secția
Biologie vegetală: 69-75
2. Clinovschi, F., 1998. Aspecte particulare privind regenerarea carpenului, Analele
Universității “Ștefan cel Mare” Suceava, Secția Silvicultură, vol. IV1998, 8p.
3. Clinovschi, F., 2004. Aportul carpenului la ameliorarea făgetelor. Studiu de caz. Revista
pădurilor, 1: 41-44.
4. Costantinescu N., Regenerarea arboretelor,Vol. I, Editura Ceres,București,1976
5. Costantinescu N., Regenerarea arboretelor,Vol. II,EdituraCeres,București,1976
6. Costea A., Ivanschi T., Cercetări privind ameliorarea condițiilor de creștere și regenerare
în arborete de gârniță, cer, stejar brumăriu și stejar pufos, ICAS, București, 1987
7. Damian, I., 1978. Împăduriri, Editura didactică și pedagogică, București, 374 p.
8. Dămăceanu, C.,E., 1952. Substituirea tipurilor provizorii de arborete rezultate prin
degradarea șleaului de câmpie. Îndrumări tehnice, Seria III, nr. 42, Editura de Stat.
Redacția Agronoime, p. 30
9. Hernea, C., 2009, Împăduriri. Vol II. Instalarea culturilor forestiere . Ed. Eurobit,
Timișoara, ISBN GENERAL: 978-973-620-452-4, ISBN VOL.I: 978-973-620-580-4
10. Nețoiu C., Vișoiu D., Bădele O., 2008, Dendrologie, Ed. Eurobit, Timișoara ISBN 978-.
973-620-389-3
11. Popescu C., și col., Cercetări privind refacerea și ameliorarea sub adăpost a cvercetelor
slab productive din zonele de câmpie și de deal, ICAS, București, 1986, 89 p.
12. Rusu O., Refacerea arboretelor din subzona stejarului prin plantații cu puieți de talie
mijlocie, Edit. Ceres, București, 1986.
13. Săraru A., 2010, Împăduriri
14. Stănescu, V., 1979. Dendrologie, Editura Didactică și Pedagogică, București
15. Șofletea, N., Curtu, L., 2000, Dendrologie . Vol. I Determinarea și descrierea speciilor,
Ed. Pentru Viață, Brasov; ISBN 973-99456-1-9
16. Vlad I., Posibilități de instalare cu costuri reduse a culturilor forestiere de refacere a
arboretelor în regiunea de câmpie și coline joase, ICAS, București, 1976

Gheorghe – Eugen BEURAN
ARBORETE ARTIFICIALE DE PRODUCTIVITATE INFERIOARĂ ÎN U.P. V PEȘTEANA, O.S. EPARHIAL GORJ
39
17. Vlonga S., Reconstrucția ecologică a arboretelor de cvercinee carpinizate

Documente ale unor organizatii, la care s-a avut acce sdirect sau on-line:
18. SC AMENAJĂRI SILVICE ȘTEFAN SRL, Amenajamentul Unității de Producție V
PEȘTEANA, Ocolul Silvic Eparhial Gorj, 2017, pag. 47-92;
19. SC IRISILVA SRL, Amenajamentul unității de producție V Peșteana, Ocolul Silvic
Eparhial Gorj, 2007;
20. M.A.P.P.M, 2000, Norme tehnice privind alegerea și aplicarea tratamentelor 3, 2000,
București, pag 34-37
Abrevieri și prescurtări:
– U.P. – unitate de producție;
– u.a. – unitate amenajistică;
– ha – hectare.