Școala Doctorală de Științe Social – Politice [610616]

0

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași
Facultatea de Filosofie și Științe Social – Politice
Școala Doctorală de Științe Social – Politice
Domeniul Sociologie

CAPITALUL EDUCAȚIONAL DIN
PERSPECTIVĂ
INTERGENERAȚIONALĂ
REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

Conducător științific:
Prof. univ. dr. Mihai Dinu GHEORGHIU

Doctorand: [anonimizat]
2016

1

CUPRINS
Listă figuri (tabele și grafice) / 4
Introducere / 7
Aspecte de ordin introduc tiv privind capitolele I și II / 10
CAPITOLUL I. PARADIGMA TEORETICĂ A CAPITALULUI
EDUCAȚIONAL
I.1. Abordarea structural -constructivistă / 13
I.2. Frontiere sociale / 19
I.3. Mobilitatea socială / 21
I.3.1. C ercetări privind mobilitatea socială / 24
I.3.2. Mobilitate a educațională în România / 25
I.4. Perspective sociologice privind investițiile în educație / 29
I.4.1. Cercet ări privind relația dintre originea socială și accesul la educație /39

CAPITOLUL II. CONSIDERAȚII PRIVIND ACCESUL LA EDUCAȚIE
II.1. Relația dintre educație și dezvoltare umană / 47
II.1.1. Accesul la educație: obiectiv prioritar pentru dezvoltarea umană / 50
II.2. Starea sistemului de învățământ în cifre: România comparativ cu
Uniunea Europeană
II.2.1. Educația timpurie / 51
II.2.2. Ansamblul sistemului de învățământ / 53
II.2.3. Accesibilitatea învăț ământului în România / 55
II.2.4. Parcurs educațional. Evaluarea competențelor / 57
II.2.5. Concluzii / 58
CAPITALUL EDUCAȚIONAL DIN PERSPECTIVĂ
INTERGENERAȚIONALĂ: INVESTIGAȚII EMPIRICE
Metodologia cercetării / 61
Capitolul III. STUDIU CANTITATIV
Metodologia cercetării / 63
ANALIZA DATELOR
III.1. Istoric familial / 68
III.2. Traseu școlar. Implicarea familiei / 85
III.3. Perspective de viitor (după terminarea clasei a XII -a) / 106
III.4. Perspective generale despre educație/ accesul la educație / 117
III.5. Consum cultural și valor / 126
III.6. Date socio -demografice / 131
III.7. C oncluzii / 137

2
Capitolul IV. STUDIU CALITATIV
Metodologia cercetării / 145
Prezentarea pe scurt a interviurilo r / 148
ANALIZA DATELOR OBȚINUTE PRIN INTERVIURI
IV.1. Mobilitate intergenerațională (educațională) / 154
IV.2. Traseu școlar
IV.2.1. Alegerea liceului / 162
IV.2.2. Sisteme de pedepse/ sancțiuni / 168
IV.2.3. Sisteme de recompense / 170
IV.2.4. Verificarea activității școlare / 172
IV.2.5. Vizite la școală / 176
IV.2.6. Shadow education. Meditații / 178
IV.2.7. Ce înseamnă școala pentru elevi? / 183
IV.3. Perspective de viitor: traseu școlar / 185
IV.3.1. Rețeta succesului profesional / 195
IV.4. Modele individuale/ promovate în familie / 197
IV.5. Educația religioasă în familie / 200
IV.6. Perspective generale despre educație
IV.6.1 . Definiția educației / 205
IV.6.2. Importanța educației din familie vs. educația din școală / 207
IV.6.3. Mediul de proveniență / 210
IV.6.4. Sistemul de învățământ / 211
IV.6.5. Accesibilitatea învățământului (liceal/ universitar) / 215
IV.6.6. Valoarea acordată diplomelor școlare / 219
IV.7. Concluzii / 223
IV.8. Prezentarea generală a interviurilor. Cadre interviuri / 228
CONCLUZII GENERALE. DIRECȚII NOI DE CERCETARE / 296
Bibliografie / 301
Anexe
Anexa 1: Model acord colaborare unitate de învățământ / 309
Anexa 2: Chestionar / 312
Anexa 3: Model acord susținere interviu părinte/tutore legal / 318

Cuvinte cheie: câmp social, capital educațional, familie, socializare,
habitus, mobilitate socială, frontiere sociale, shadow education .

Precizare:
În perioada Iunie 2014 – Septembrie 2015 am fost b ursier doctorand,
proiect POSDRU/159/1.5/S/133675 , Beneficiar Academia Română, Filiala
Iași.

3
Scopul cercetării din cadrul proiectului doctoral –
Capitalul educațional din perspectivă intergenerațională,
constă în stabilirea impactului pe care îl are educația transmisă
în familie asupra evoluției copilului/ tânărului și analiza
modului în care capitalul primit este convertit/ urmează să fie
eventual convertit pe parcurs, contribuind la configurarea unei
poziții sociale proprii .
Preocuparea pentru analiza modului în care se
realizează investițiile în educație din perspectivă
intergenerațională (bunici -părinți -copii) derivă din dorința de a
stabili dacă există o serie de pattern -uri în ceea ce privește
triada: status familial, investiții în educație și efectele acestora
asupra traseului copiilor. Educația constituie un element
important în analiza procesului de mobilitate socială, iar
motivațiile care ghidează deciziile educaționale pot fi integrate
pe axa: o rigine socială – realizări școlare – destinație socială.
Totodată, în contextul unei societăți aflate într -un proces de
redefinire și organizare a structurilor, capitalul educațional
dobândește forme diferite în funcție de caracteristicile mediului
social la care ne raportăm, iar accesul la educație rămâne
cond iționat de o gamă complexă de variabile (tipuri de capital,
atitudini față de sistemul de învățământ, strategii educaționale,
costurile educației ș.a.) , cu toate că asigurarea egali tății de
șanse constituie o prioritate la nivelul agendei globale (acest
lucru este semnalat încă din anul 1948 , când este inclus
articolul 26 în cadrul Declarației Universale a Drepturilor
Omului, care prevede că „Orice persoană are dreptul la
învățătură”).
Cercetările întreprinse până în acest moment au propus
diverse interpret ări ale modului în care se realizează
transmiterea capitalului educațional în raport cu statusul

4
familial . Rezultatele obținute indică o corelație pozitivă între
performanțele educaționale ale copiilor și nivelul de educație al
părinților, respectiv statut ul socio -economic al acestora .
Totodată, raporturile dintre proprietățile primite vs. dobândite,
dintre moștenire socială și mobilitate socială, dintre mobilitate a
structurală și cea netă, au cunoscut transformări datorate
contextelor sociale, politice etc ., asistând în prezent la o
dinamizare a relațiilor din interiorul familiilor și la o
modificar e a frontierelor sociale , ceea ce explică și menținerea
caracterului actual al temei, fiind de interes înțelege rea modul ui
în care se manifestă procesele de mobilitate socială și impactul
acestora de la nivel micro la macro social.
Studiile derulate în țara noastră cu privire la acest
subiect nu au utilizat mai multe metode complementare de
culegere a datelor, lipsind o analiză a fenomenul ui într-o
manieră unitară, prin îmbinarea anchetelor de tip cantitativ și
calitativ. Pe de altă parte, nu au fost identificate cercetări
similare în rândul unor comunități determinate (centre urbane,
popu lații specifice). Propun p rin urmare , o nouă abordare a
modului de constituire a capitalului educațional în familie și a
efectelor sale asupra structurilor sociale , care să permită
ulterior deschiderea unor noi direcții de investigare.
*
Teza Capitalul educațional din perspectivă intergenerațională
este structurată în patru capitole și tratează atât aspecte ce țin
de sfera conceptuală, teoretică, fundamentate de literatura
consultată – care au permis trasarea unui cadru coerent de
analiză; cât și de ordi n practic – prin evidențierea celor mai
importante demersuri empirice realizate anterior (la nivel
internațional , european și național) și prezentarea rezultatelor
cercetării proprii, realizate pe plan local în rândul tinerilor

5
liceeni, care a avut la bază atât metode cantitative (anchetă prin
chestionar pe un eșantion de 820 subiecți din 5 licee ieșene1),
cât și calitative (efectuarea a 15 interviuri semi -directive cu
părinți și tineri, selectați din aceleași unități de învățământ).
Obiectivele generale ale cercetării:
 Analiza istoriilor sociale familiale din perspectiva
experiențelor educaționale și a traseului profesional.
Conturarea unor profiluri ale familiilor investigate.
Cunoașterea experiențelor e ducaționale în mediul familial și
evaluarea mizelor investițiilor în educație.
 Analiza modului în care familia se implică în traiectoria
școlară a copiilor în funcție de anumite particularități ale
mediului de proveniență (nivelul de educație și statutul
ocupațional al părinților, capitalul economic ș.a.).
 Identificarea proiectelor de viitor ale tinerilor (pe plan
școlar, profesional) și analiza compatibilității acestora cu
așteptările părinților. Stabilirea rolului familiei în conturarea
planurilor de viitor ale copiilor.
 Identificarea opiniilor tinerilor cu privire la
accesibilitatea învățământului și a modul ui în care inegalitățile
sociale sunt perpetuate de școală, respectiv pe piața muncii.
Pornind „de la general la particular”, prima secțiune a
Capitolului I, Paradigma teoretică a capitalulu i
educațional , a fost dedicată definirii unor concepte de bază

1 Două din filiera teoretică: Liceul Teoretic „Dimitrie Cantemir” (197 chestionare) și Colegiul
„Costache Negruzzi” (138 chestionare) ; două din filiera tehnologică: Colegiul Tehnic
„Gheorghe Asachi” (180 chestionare) și Liceul Tehnologic „Petru Poni” (116 ch estionare) și
unul cu specific economic – Colegiul Economic Administrativ (189 chestionare) . Realizarea
celor două cercetări nu ar fi fost posibilă fără o bună colaborare cu toate cele cinci unități de
învățământ menționate anterior. În acest sens, aduc mu lțumiri speciale conducerilor, cadrelor
didactice implicate, elevilor și părinților.

6
utilizate în sociologia educației, care au ca punct de plecare
perspectiva structural -constructivistă a lui Pierre Bourdieu
(câmp social, habitus, capitaluri, reproducție socială). Apoi, tot
în cadrul acestui subcapitol s -a urmărit explicarea conceptului
de capital educațional pornind de la abordările identificate în
literatura de specialitate: capitalul academic, capitalul cultural
(Bourdieu), componentă a capitalului uman (Schultz, Becker),
modelul capitalului educațional propus de How ard,
McLaughlin și Vacha (1994). Precizez faptul că acest concept
nu este reductibil la diploma școlară sau la dimensiunea
economică, ci reprezintă rezultatul unui proces mai complex,
care încorporează trei elemen te principale: cunoaștere,
pregătire, utilizare, și reunește acțiunile mai multor instanțe,
cele mai importante fiind familia și școala. De altfel, un rol
important în înțelegerea acestui concept o are educația
transmisă în interiorul familiei, componentel e acesteia având
un impact semnificativ asupra dezvoltării individului,
contribuind la pregătirea lui pentru viața socială, ajutându -l să
internalizeze norme, valori, reguli de comportare ș.a., care să îi
permită menținerea poziției sociale sau depășirea f rontierelor
impuse de mediul de proveniență.
Apoi, ținând cont de modul în care este jalonat spațiul
social și de dinamica relațiilor din interiorul acestuia, am
introdus o serie de considerații privind frontierele sociale,
secțiune urmată în structura luc rării de un subcapitol dedicat
problematicii mobilității sociale . Această tematică a fost
abordată atât empiric, prin prezentarea rezultatelor unor
cercetări anterioare – realizate în străinătate și în România, și
expunerea unui model de estimare a mobilit ății structurale și
nete (Hatos 2006), care a fost mai apoi aplicat și în cadrul

7
studiului meu cantitativ; cât și teoretic, prin definirea
termenului, evidențierea tipurilor de mobilitate:
intergenerațională și intragenerați onală, structurală și pură ș.a.
Datele au subliniat faptul că preocupările pentru
cercetarea mobilității sociale și găsirea unor metodologii
unitare de analiză sunt de mai multe decenii în atenția
cercetătorilor, țara noastră evidențiindu -se printr -o pondere
semnificativă (comparativ c u mediile europene) a influenței
statusului părinților asupra traseului educațional al copiilor,
precum și printr -o mobilitate structurală ridicată, determinată
de schimbările produse la nivelul societății.
Următorul subcapitol este dedicat investițiilor familiei
în educație , în cadrul căruia s -a trecut de la explicarea unor
noțiuni -cheie (familie, socializare), la prezentarea unor aspecte
specifice acestor componente: rolul familiei în trasarea
experiențelor educative, roluri și activități parentale; miz ele
investițiilor în educație; reușita școlară, educație suplimentară
(shadow education ); motivații/ aspirații; criterii de alegere a
instituțiilor școlare; valoarea diplom elor școlare. Interesul
pentru a naliza modalității în care se realizează investițiil e în
educație din perspectivă intergenerațională derivă din dorința
de a stabili în ce măsură acestea sunt influențate de
caracteristicile mediului de proveniență și cum interferează cu
particularitățile mediului școlar, urmărind efectele acestora
asupra t raseului noilor generații. În continuare, studiul este
consacrat relației dintre originea socială și accesul la
educație , care impune examinarea factori lor care determină
inegalitatea de șanse, cu precădere rolul componentei familiale,
cu referire la rezultate dintr -o serie de studii realizate pe plan
extern și intern.

8
Capitolul al II-lea, Considerații privind accesul la
educație , tratează relația dintre educație și dezvoltare
umană , din perspectiva evidențierii relevanței temei educației
în societatea actuală și a demersurilor realizate pe plan
internațional în vederea reducerii inegalităților de șanse de
acces la educație . Totodată, în cadrul acestuia sunt prezentate
date cu privire la starea sistemului de învățământ din
România (prin raportare și la mediile europene),
particularizând cu trasarea unor perspective privind
accesibilitatea învățământului, parcursul educațional și
evaluarea competențelor (cu referire la evaluările PISA) .
Asigurarea accesului egal la educație constituie o
provocare pentru societatea contemporană. Rezultatele recente
disponibile la nivel global, deși indică un progres în reducerea
disparităților și evoluția spre rate mai ridicate de alfabetizare,
atrag în continuare atenția asupra zonelor și gr upurilor
vulnerabile, caracteriza te prin puternice dezechilibre. De
asemenea, consecințele accesului inegal la educație nu pot fi
reduse la o perspectivă unilaterală, acestea fiind vizibile pe trei
planuri: dezvoltare individuală, transmitere intergenerațională
(spre exemplu, transferul dezavantajelor între generații, prin
limitarea oportunităților de învățare) și participare civică
(incapacitatea de invocare a drepturilor civile).
Cercetarea empirică pe care am efectuat -o se sprijină pe toate
aceste preliminarii teoretice, atât în ceea ce privește construirea
instrumentelor de lucru și trasarea obiectivelor cercetării, cât și
prin încadrarea temei într -un context mai amplu, în care
educația și accesul la educație constituie obiective prioritare ,
condiționate însă de o diversitate de factori.

9
Următoarele două capitole ale tezei ( Capitolele III și IV) au ca
obiect cele două studii realizate : o cercetare cantitativă – la
nivelul a cinci unități de învățământ liceal din municipiul Iași,
și un studiu calitativ care a presupus realizarea de interviuri cu
tineri și cu o parte dintre părinții acestora.
La baza studiilor efectuate au stat următoarele întrebări ale
cercetării:
 Constituie educația un mijloc de perpetuare a unei poziții
în spațiul social ( contribuind la reproducere a unor
inegalități) sau are aspectul unei pârghii care contribuie la
depășirea frontierelor existente în mediul de proveniență?
 În ce măsură dimensiunea socio -economică a mediului
familial influențează traseul și succesul școlar al copiilor?
 Care sunt așteptările familiei cu privire la investiția în
educație?
 În ce măsură implicarea familiei influențează reușita
școlară? Care sunt mizele reușitei școlare la nivel
individual și familial ?
Cercetarea de tip cantitativ, realizată pe baza unei anchete prin
chestionar, constituie obiectul Capitolului al III -lea, care
cuprinde metodologia cercetării, analiza și interpretarea datelor
și concluziile obținute în urma desfășurării acesteia în cadrul
celor cinci licee . Studiul modului de tran smitere
intergenerațională a capitalului educațional s -a realizat prin
calcularea unui indice de mobilitate educațională la nivelul
generațiilor bunici -părinți, analiza modului în care familia se
implică în traiectoria școlară a copiilor în funcție de
particularitățile individuale și specifice mediului familial,
respectiv școlar; trasarea perspective lor de viitor ale elevilor
etc.

10
La baza conceperii chestionarului au stat o serie de obiective
specifice , dintre care amintesc: analiza istoriilor sociale
familiale din perspectiva experiențelor educaționale și a
traseului profesional; studierea modului în care familia se
implică în traiectoria școlară a copiilor ; identificarea
proiectelor de viitor ale tinerilor și analiza compatibilității
acestora cu aștep tările părinților; evidențierea percepțiilor
elevilor cu privire la gradul de accesibilitate a învățământului,
factorii care asigură reușita în viață ș.a.
Ipotezele studiului privesc:
 Mobilitatea socială (educațională) la nivelul generațiilor
bunici – părinți este în mai mare măsură de ordin structural
(determinată de schimbările produse la nivel societal) decât
individual („liberă”, neconstrânsă de structura socială).
 Generația mamelor este mai mobilă din punct de vedere
educațional comparativ cu cea a taților.
 În familie , mama reprezintă principala instanță responsabilă
cu acordarea de sprijin în pregătirea și verificarea activității
școlare a copiilor.
 În același timp, c u cât părinții sunt mai prezenți în viața
școlară a copiilor, cu atât aceștia din urmă vor avea
performanțe școlare mai bune.
 Persoanele care provin din familii cu un status socio –
ocupațional modest sunt mai predispuse la o limitare a
educației în sfera formală (care nu depășește curriculum -ul
școlar) și la investiții mai puțin di versificate în acumularea de
capital educațional.
 Perspectivele de continuare a studiilor sunt determinate de
caracteristicile mediului familial (nivelul de educație și
statutul ocupațional al părinților, capitalul economic).

11
Studiul a fost realizat pe un eșantion de 820 subiecți din 5 licee
ieșene, clasele IX -XII. Unitățile de învățământ liceal au fost
selectate plecând de la structura celor 28 de licee existente în
municipiul Iași, pe baza unor criterii de eșantionare care
asigură acoperirea mai multor subcategorii de subiecți. Astfel,
au fost incluse în eșantion două licee din filiera teoretică (un
colegiu național și un liceu teoretic), două din cea tehnologică
(un colegiu și un liceu) și unul cu specific economic (din cele 3
existente pe plan local).
Eșantionul final este compus din 40% elevi provenind din licee
cu specific teoretic, 37% – tehnologic și 23% – economic,
proporțiile pe clase fiind apropiate (26% – elevi din clasa a IX –
a, 28% – a X-a, 24% – a XI -a, 22% – clasa a XII -a). De
asemenea, au fost chestionați 47% subiecți de gen masculin și
53% de gen feminin, respectând în acest sens structura pe sexe
a populației generale de tineri. Culegerea datelor a avut loc în
perioada decembrie 2014 – martie 2015, gradul de acoperi re
fiind de 79 de clase IX-XII dintr -un total de 146.
Chestionarele au fost auto -administrate în timpul orelor
de curs la care s -a avut acces (completate de elevi sub
supravegherea și îndrumarea cercetătorului, fără a permite
cadrelor didactice accesul la documentele completate sau
implicarea în procesul de aplicare), respectându -se princip iul
confidențialității datelor. În fiecare clasă s -a aplicat un pas
statistic de 2, fiind astfel intervievați doar jumătate dintre elevii
prezenți. Toate chestionarele au fost introduse și prel ucrate în
programul SPSS Data Analysis . Fiecare unitate de învățământ
inclusă în eșantion a primit câte un raport personali zat, cu o
sinte ză a principalelor rezultate obținute în urma administrării
chestionarelor, în vederea utilizării acestora pe plan intern.

12
Rezultatele obținute în urma studiului cantitativ confirmă
ipotezele formulate și aduc în atenție următoarele aspecte:
Datele referi toare la istoricul familial au contribuit la
trasarea unei imagini de ansamblu cu privire la profilul tinerilor
chestionați. Segmentul preponderent este constituit din familii –
nucleu, în care copiii locuiesc doar cu părinții și cu
frații/surorile, care își au originea în mediul rural prin generația
bunicilor și în care părinții sunt absolvenți de studii medii. În
ceea ce privește structura familiei nucleare din punct de vedere
al nivelului de educație, cele mai multe familii în care ambii
părinți au atins același nivel de educație au urmat studii
superioare. În general, 6 (sau peste) din 10 elevi chestionați fac
parte din familii în care ambii părinți au absolvit același ciclu
de învățământ (nivel egal de educație) .
Referitor la relația cu generația bunici lor, datele obținute
în urma cercetării au relevat faptul că, în general, tinerii nu
cunosc informații legate de istoricul familiei extinse, numărul
celor care au menționat ultima școală absolvită de bunici
însumând aproximativ 20%. Dintr e aceștia, indiferent de
filiația maternă sau paternă, se observă că peste jumătate sunt
absolvenți de învățământ secundar inferior și primar.
Analizând aceste date, am constat at o mobilitate școlară
netă mai ridicată în rândul mamelor comparativ cu cea a taților.
Analiza indicelui Yasuda indică o mai mare dependență a
taților de statusul școlar al predecesorilor comparativ cu cea a
mamei. Totodată, apar unele diferențe în ceea ce privește
statusul ocupațional în funcție de mediul de rezidență și de
filiera liceului la care învață copiii. Astfel, rezultatele obținute
în analiza mobilității sociale au confirmat primele două
ipoteze: pe de o parte, constatăm o mobilitate mai degrabă
structurală, determinată de modificările produse la nivel

13
societal, la nivelul generați ilor părinți – bunici, pe de altă parte
mamele au dovedit o mobilitate ușor mai ridicată comparativ
cu tații.
Traseu l școlar Rezultatele cercetării arată că părinții au
constituit pentru 70% dintre respondenți principalul factor de
influență în opțiunea pentru liceu, fiind urmați de frați/surori –
la o diferență însă de 33 p.p. Diminuarea influenței bunicilor
este confirmată și de măsura în care opinia acestora a contat în
alegerea liceului ( în mare măsură și foarte mare măsură doar
pentru 1 din 5 elevi).
Contactul familiei cu școala Aproape trei sferturi dintre
elevii chestionați beneficiază de prezența părinților la ședințele
cu părinții organizate de școală, iar cei mai mulți dintre aceștia
aparțin de filiera teoretică, locuiesc cu ambii părinți și au
obținut în ultimul an o medie cuprinsă între 9 și 10. Elevii care
au parte de o mai slabă implicare din partea părinților în mediul
școlar ( vin foarte rar/ deloc ) studiază mai degrabă în liceele cu
specific tehnologic, nu locuiesc cu ambii părinți, provin din
familii cu un nivel scăzut de educație (primar sau secundar
inferior) și au avut ultima medie generală până în 7.
Peste jumătate dintre tineri nu au parte de îndrumare din
partea niciunui membru al familiei în realizarea temelor, iar cei
care benefic iază de ajutor constant îl primesc mai degrabă din
partea mamei, apoi a fraților/surorilor, tatăl oferind mai
degrabă sprijin ocazional, în timp ce bunicii au un rol redus în
acest sens. Verificarea activității de pregătire școlară este
exercitată într -o mai mare măsură tot de către mamă, fiind
urmată de tată. Astfel, dacă tatăl nu constituie o figură activă în
etapa de pregătire, acesta își asumă într -o mai mare măsură
sarcina de a controla activitatea.

14
Sisteme de sancțiuni/ pedepse O treime dintre
respondenți au declarat că în ultimul an școlar au fost
sancționați/ pedepsiți de părinți atunci când au luat o notă mică.
Aplicarea pedepselor este mai des întâlnită în rândul elevilor
din clasele IX -X. De asemenea, procentaje ușor mai rid icate se
întâlnesc în rândul persoanelor de gen masculin și a celor din
mediul rural. Cele mai invocate sancțiuni sunt legate de
utilizarea calculatorului, internetului, telefonului mobil,
televizorului sau a altor tipuri de gadgeturi, fiind urmate de
reducerea banilor de buzunar, interzicerea sau diminuarea
numărului de ieșiri în oraș/ cu prietenii.
Sisteme de recompense: 6 din 10 elevi au menționat că
au fost recompensați de către părinți pentru obținerea unor
rezultate bune la școală în ultimul an (din care un sfert au fost
recompensați ocazional). Pe măsură ce nivelul de educație al
tatălui crește, crește și numărul elevilor recompensați. De
asemenea, la fel ca în cazul sancțiunilor, recompensele sunt
mai frecvente în rândul elevilor din clasele IX -X. Acestea se
referă în principal la aspecte de ordin material: bani, cadouri
(laptop, telefon mobil, haine), excursii/ tabere sau presupun
„îndeplinirea unor dorințe ”.
Shadow education : 44% dintre participanții la studiu au
precizat că în ultimii 2 ani au f ăcut meditații, iar 14% au
declarat că pregătirea suplimentară nu a fost constantă ( uneori ).
Rezultatele obținute indică o serie de disparități generate de
mediul de proveniență și de statusul părinților, aspect care
amplifică inegalitățile în rândul tiner ilor. Un profil al elevului
care a beneficiat de o astfel de pregătire însumează următoarele
elemente: studiază mai degrabă într -un liceu din filiera
teoretică, provine dintr -o familie în care „veniturile asigură tot
ceea ce este nevoie, fără efort ”, tatăl /mama este absolvent(ă) de

15
studii superioare, are domiciliul în mediul urban, iar în ultimul
an a obținut rezultate școlare foarte bune (peste media 9).
Așadar, investițiile în shadow education sunt condiționate de
background -ul familial și au efecte asupr a rezultatelor școlare
obținute.
Implicarea în alte activități. Educație nonformală O
treime dintre tineri au declarat că în ultimul an au participat, în
afara programului de școală, la diferite cursuri de inițiere/
perfecționare. Rezultatele studiului au evidențiat faptul că
elevii care provin din familii cu un statut modest și care au
obținut în ultimul an rezultate școlare mai slabe sunt mai
predispuși la o limitare a educației în sfera formală și la
investiții mai slab diversificate în capital ul educaț ional, aspect
ce confirmă și una dintre ipotezele studiului . Cele mai invocate
trei tipuri de activități în care au fost implicați tinerii sunt de tip
sportiv, voluntariat și cursuri de limbi străine, iar principalul
pol de influență – pe lângă inițiativa proprie, sunt părinții/ unul
dintre părinți, fiind urmați de cei care au fost încurajați să facă
acest lucru atât de părinți, cât și de prieteni.
Perspective de viitor Trei sferturi dintre tinerii
chestionați au declarat că doresc să se înscrie la facul tate după
terminarea liceului. Rezultatele obținute arată faptul că
intențiile de continuare a studiilor sunt mai pronunțate în
rândul elevilor din mediul urban, a celor care studiază în licee
teoretice, care au obținut în ultimul an o medie generală
ridicată și care provin din familii în care mama/tatăl este
absolvent de studii superioare. Astfel, interesul pentru
continuarea studiilor este mai accentuat în rândul tinerilor care
provin din familii care au atins deja un nivel educațional
secundar sau superi or. Pe de altă parte, pe măsură ce crește

16
importanța alocată studiilor superioare, crește și interesul
pentru înscrierea la facultate.
Instanțe de influență În alegerea unui traseu școlar,
opinia părinților contează într -o mare și foarte mare măsură
pentru trei sferturi dintre elevii chestionați, aceștia fiind de
altfel principalii investitori în educația copiilor și persoanele cu
un rol central în parcursul lor educațional. Locul doi (la o
diferență însă de 42 p.p.) este ocupat de cadrele didactice, apoi
de bunici, alți membri ai familiei și – pe ultima poziție, de
prieteni. Așadar, principalele instanțe de socializare din viața
copilului (familia nucleară și școala – reprezentată prin
profesori) joacă un rol important în conturarea deciziilor.
În viziunea perso anelor chestionate, principalii factori
care pot asigura reușita în viață (peste 70% răspunsuri
favorabile) sunt efortul personal ( a fi muncitor ) și nivelul de
educație (al părinților și personal). A doua categorie de
răspunsuri (bifate de ap roximativ jumătate dintre subiecți)
încorporează: credința în Dumnezeu și rețeaua socială ( să aibă
cunoștințe, „pile”). La finalul clasamentului (sub 30 p.p.) se
situează aspecte ce țin de capitalul economic familial (să se
nască într -o familie bogată) și de caracteristicile înnăscute
(importanța acordată etniei și gen ului) .
Valoarea diplomelor : 46% dintre tinerii chestionați
consideră că o diplomă școlară are aceeași valoare pentru orice
persoană, indiferent de veniturile sale, iar o treime dintre elevi
consideră că aceasta este mai importantă pentru o persoană cu
venituri mici – fiind astfel percepută ca un bun care contribuie
la depășirea statusului moștenit, diploma facilitând ascensiunea
socială.
Consum cultural Cele mai frecventate spații împreună
cu părinți i sunt, potrivit studiului, biserica, librăriile și

17
evenimentele culturale/fest ivalurile. Cât privește practicile
împreună cu colegi i, pe prima poziție se clasează frecventarea
cinematograf ului, fiind urmat de librărie și evenimente
culturale. Co nsumul de cultură „înaltă” este la cote foarte
scăzute, însă se observă o ușoară creștere împreună cu grupul
de egali.
Valori: Cele mai invocate valori familiale sunt respectul,
educația și sinceritatea/ loialitatea, aspecte care ocupă primele
trei poziții și în rândul valorilor individuale desemnate de
respondenți, de această dată însă într -o altă ordine:
sinceritatea/loialitatea, respectul și educația . 39% dintre tineri
au menționat că au o valoare comună cu părinții , iar aproape un
sfert că împărtășesc ambele valori cu cele transmise în familie.
Pe măsură ce crește nivelul de educație al părinților, se observă
o ușoară creștere a numărului celor care au menționat ambele
valori comune cu cele ale părinților sau o valo are comună.
Studiu l calitativ prezentat în c ea de -a patra parte a lucrării
vine în completarea datelor prezentate anterior, cu scopul de a
oferi o serie de explicații suplimentare și perspective în detaliu,
care nu au putut fi obținute prin intermediul anc hetei prin
chestionar.
Cercetarea de tip calitativ a vizat reluarea colaborării cu
cele cinci licee ieșene, participanții la anchetă fiind selectați din
interiorul acestora, cu sprijinul conducerii și al cadrelor
didactice. Studiul a presupus realizarea d e interviuri semi –
directive cu tineri și părinți care provin din unități familiale cu
status socio -ocupațional diferit, pentru a observa și înțelege
modul în care se definește și implementează educația în funcție
de particularitățile mediului de provenienț ă și de accesul la
resurse, precum și pentru a surprinde efectele educației

18
transmise de familie asupra individului, dintr -o perspectivă
intergenerațională (triada bunici – părinți – copii).
Capitolul dedic at studiului calitativ cuprinde precizări
metodol ogice și aspecte legate de modul în care s -a realizat
cercetarea (inclusiv exemple de dificultăți întâmpinate pe
teren); prezentarea pe scurt a situațiilor de interviu, analiza și
interpretarea datelor, concluziile cercetării și prezentarea
generală a inte rviurilor (rezumatele celor 15 interviuri). Ultima
secțiune a tezei – prezentarea rezumatelor, vine în completarea
datelor din analiză, întrucât aceasta nu a permis includerea
tuturor informațiilor obținute în cadrul interviurilor (având în
vedere dimensiu nea acestora și varietatea de tematici abordate)
și permite urmărirea acestora într -o perspectivă unitară – pe
fiecare subiect în parte, contribuind la conturarea unor profiluri
complete ale participanților la studiu.
Principalele secțiuni integrate în ghidurile de interviu
pentru părinți / copii (elevi) au urmărit: schițarea unui tablou
de familie (bunici, părinți, familie extinsă, frați); descrierea
parcursului educațional / profesional ; stabilirea modului de
implicare al părinților în educația copiilor (școlară, religioasă,
politică, sexuală); identificarea modalităților de petrecere a
timpului liber (în familie ); trasarea unor perspective generale
despre educație (elementele care asigură reușita în viață,
accesibilitatea învățământu lui, valoarea simbolică acordată
diplomelor școlare, valo ri, modele ) ș.a. Alte tematici abordate
în interviurile cu elevii: evidențierea perspectivelor de viitor
(școlare, profesionale, viață de familie); conturarea percepțiilor
despre sine; stabilirea ro lului alocat prietenilor.
În total au fost efectuate 15 interviuri (în tre decembrie
2015 și iunie 2016), durata medie a unei întrevederi fiind de o
oră și 40 minute. Dintre acestea, 4 sunt cu părinți, iar 11 sunt

19
cu elevi din cele cinci licee: 4 din filier a teoretică, 5 din cea
tehnologică și 2 din unitatea cu specific economic. De
asemenea, 5 sunt din clasele IX -X, iar 6 din clasele XI -XII,
tinerii având vârste cuprinse între 15 și 18 ani. Aceste date,
precum și alte elemente (mediul de rezidență, statusul socio –
profesional familial, nivelul de educație al părinților, statutul
matrimonial al părinților etc.) au oferit un caracter eterogen
universului studiat și au permis conturarea unor modele
specifice în funcție de anumite particularități ale mediului de
proveniență.
Având în vedere obiectivele propuse în cadrul interviurilor,
analiza datelor a condus la următoarele concluzii:
În cazul familiilor cu un status socio -ocupațional mai
modest sau care au avut un traseu ascendent lent, educația este
considerată principalul element care asigură succesul în viață,
depășirea condiției, iar reușita școlară constituie „arma” cea
mai sigură pentru un viitor diferit de cel al predecesorilor.
Cel puțin la nivelul primelor două generații (bunici –
părinți), lipsa posibilităților financiare constituie un factor
determinant în continuarea parcursului școlar, iar la nivelul
generației bunicilor un rol important îl are și mediul de
rezidență (rural). De asemenea, în unele familii din mediul
rural, raportat la relația bunici -părinți, accentul este plasat mai
degrabă pe muncă decât pe școală , de abia la cea de a treia
generație (a copiilor) fiind adusă în prim plan importanța
educației (formale) și a dezvoltării prin studiu.
Astfel, în unele familii, importanța acordată școlii este
transmisă intergenerațional și își sporește intensitatea odată cu
generația copiilor, printr -un mai puternic control asupra
investițiilor în educație și o implicare mai activă din partea

20
părinților. Educația este prezentată ca o resursă pentru
îmbunătățirea nivelului de trai, o șansă spre construirea unui
viitor mai bun, care să deschidă noi perspective tânărului.
Principalele instanțe cu rol în conturarea unei decizii
privind înscrierea la liceu au fost: familia (părinții), prietenii și
– într-o măsură mai mică – cadrele didactice. De asemenea,
persoanele intervievate au mai multe abordări legate de
alegerea liceului: fie discutăm despre urmarea unui traseu bine
stabilit, fie de reconfigurarea opțiunilor în urma nereușitei, fie
de o lipsă de v iziune clară în momentul procesului de admitere.
Totuși, atrage atenția importanța acordată – în multe cazuri,
specializării din liceu, aceasta constituind un prim pas în
conturarea și pregătirea pentru traseul școlar/ profesional viitor.
Rezultatele din studiul calitativ confirmă datele din
sondaj privind cele mai des utilizate sancțiuni aplicate de
părinți și evidențiază o serie de diferențe legate de abordarea
pedepselor în funcție de specificul mediului familial. În ceea ce
privește sistemele de recomp ense, răspunsurile primite se
încadrează în două direcții: pe de o parte cuprind aspecte de
ordin material sau de gestionare a timpului liber, iar pe de altă
parte sunt de ordin relațional: îmbunătățirea legăturilor dintre
cele două generații și satisfacți a oferită de mulțumirea
părinților.
Un alt aspect observat este faptul că interesul acordat
verificării activității școlare crește de la o generație la alta. De
altfel, în anumite situații, lipsa unui control școlar la nivelul
generațiilor bunici -părinți a dus la o regândire a implicării,
generația părinților dorind să compenseze lipsurile trăite prin
sporirea sprijinului acordat copiilor. Modelele practicate de
părinți sunt diversificate: control sporit în clasele primare și –
eventual, clasele gimnaziale (până la dezvoltarea unui spirit

21
autonom din partea copilului); delegarea responsabilității
atunci când pregătirea părintelui este limitată; neimplicarea
părinților (aici intră pe de o parte copiii autonomi, care au
dovedit responsabilitate încă de mici ș i nu au avut nevoie de
ajutor, iar pe de altă parte copiii care au fost nevoiți să se
adapteze, ținând cont de contextul familial).
Nivelul de implicare din partea părinților este puternic
dependent de timpul avut la dispoziție, de interesul exprimat și
de nivelul lor de cunoștințe. De asemenea, analiza datelor a
arătat că principalul actor responsabil cu verificarea și
acordarea de ajutor este mama, tatăl având mai degrabă un rol
secundar, confirmând astfel rezultatele obținute în cercetarea
cantitativă.
Acordarea de sprijin în realizarea temelor este
influențată și de rangul copiilor, primul născut fiind de regulă
mai atent supravegheat, după care se produce un transfer al
responsabilităților, frații/ surorile mai mari oferind sfaturi,
sprijin celor mai mi ci.
Investițiile în pregătirea suplimentară sunt specifice, în
general, celei de a treia generații. Cât privește părinții, din
puținele informații avute în acest sens reiese că meditațiile au
fost urmate doar în momente cheie: admitere la facultate,
trecer ea de o anumită corigență ș.a. În general, tinerii sunt
angrenați în astfel de activități, însă scopurile care stau la baza
deciziei diferă: fie constituie o alternativă pe termen scurt
(premergătoare unui examen important), fie reprezintă o
activitate con stantă – shadow education , derulată în paralel cu
pregătirea din școală. Luarea unei hotărâri în privința pregătirii
suplimentare pleacă și de la atitudinea cadrelor didactice de la
clasă, lipsa de înțelegere a materiei, modul de predare sau
relația defici tară cu profesorul, determinând în multe cazuri o

22
orientare spre meditații. Elevii care provin din mediul rural
sunt mai puțin implicați în forme suplimentare de pregătire .
Există o diversitate de opinii în ceea ce privește
perspectivele de viitor ale ti nerilor în plan educațional,
principalele influențe venind din partea familiei, grupului de
prieteni, experiențelor școlare/extracurriculare, pasiunilor, dar
și viziunilor asupra reușitei ș.a. Analiza datelor a permis
identificarea unor modele distincte pr ivind aspirațiile tinerilor:
opțiunea pentru un „traseu sigur”; opțiunea care are la bază
cultivarea unei pasiuni; traseu educațional în străinătate cu
accent pe inovație; traseu școlar incert.
În majoritatea familiilor supuse analizei există o
preocupare pentru educația religioasă, doar că aceasta nu este
în mod obligatoriu preluată de copil, identificându -se și situații
în care percepțiile părinților sunt diametral opuse celor ale
tinerilor. Se observă însă o transmitere intergenerațională a
unui comportament religios, internalizat mai ales de copiii care
au primit un exemplu în acest sens, fără însă a li se impune o
conduită similară.
Tinerii se raportează la mediul școlar din două
perspective. Pe de o parte, aceștia îi recunosc rolul de instanță
de socializare – școala fiind privită de către tineri ca un spațiu
prielnic dezvoltării unor relații cu grupurile de egali, de
formare a prieteniilor; iar pe de altă parte elevii asociază școala
cu inst ruirea, fiind percepută ca un loc responsabil cu
transmiterea de informații, cunoștințe.
De altfel, opinia generală a persoanelor intervievate este
că educația joacă un rol esențial în formarea individului și
constituie un proces de durată, ale cărui con secințe se observă
dincolo de realitatea imediată. Aceste rezultate confirmă și
premisele teoretice care subliniază faptul că efectele educației

23
nu se limitează doar asupra planului personal, ci se resfrâng
asupra societății ca ansamblu.
Totodată, educaț ia este percepută ca un fenomen
complex, care încorporează acțiunile mai multor instanțe (nu
doar școala și familia) și care contribuie atât la însușirea unei
culturi generale, cât și la formarea caracterului și interiorizarea
unor norme de bună conduită. Nu în ultimul rând, educația este
privită ca o bază pentru dezvoltarea umană, pentru reușita în
viață.
Raportat la educație, în general subiecții atribuie un rol
semnificativ mediului familial, fără însă a pierde din atenție
faptul că educația formală are o contribuție importantă în
dobândirea unor cunoștințe generale, dar și în prezentarea unei
alternative la ceea ce oferă familia, putând echilibra anumite
lipsuri moștenite. De altfel, după cum a fost prezentat și în
secțiunea dedicată considerațiilor teo retice, familia deține o
poziție centrală în dezvoltarea habitus -ului primar, rolul
acesteia în dobândirea capitalului educațional al individului
fiind hotărâtor pentru evoluția sa în societate.
Acest lucru justifică și importanța acordată mediului de
proveniență în conturarea șanselor de reușită în viață și în
trasarea unor principii și valori copiilor – potrivit rezultatelor
cercetării, cu precizarea că așteptările părinților nu sunt
întotdeauna atinse sau depășite de noua generație, factorii
determinan ți fiind poziția copiilor față de ceea ce primesc,
influența prietenilor sau a altor instanțe de socializare.
În general, tinerii nu s -au arătat foarte mulțumiți de
sistemul de învățământ din România, aspectele pozitive
evidențiate fiind legate de: gratui tatea învățământului, existența
unor cadre didactice bine pregătite, sprijinirea de către școală a
elevilor cu anumite preocupări extrașcolare. Principalul aspect

24
pe care subiecții și -l doresc este o școală orientată spre elevi,
capabilă să se adapteze nev oilor tinerilor și să încurajeze
dezvoltarea calităților acestora, în care relația profesor -elev să
fie una deschisă, care să permită cunoașterea elevului. De
asemenea, este dezirabil ca școala să asigure o bună pregătire
pentru viitor (prin revizuirea mat eriilor și introducerea unor
opționale adaptate la dorințele elevilor, ore de orientare
profesională ș.a.) și o asumare responsabilă a acestui rol.
De altfel, propunerile tinerilor și părinților cu privire la
schimbările pe care și le -ar dori în mediul șco lar se regăsesc și
în preocupările înscrise în politicile educaționale naționale, a
căror implementare însă se lasă așteptată sau se face cu pași
mici – după cum se poate constata din rezultatele obținute la
evaluările PISA, precum și din clasamentele real izate la nivel
european. Venind din interior, aceste aspecte semnalează și
confirmă anumite lipsuri pe care școala românească le deține,
iar datele obținute în urma studiului pot fi utilizate de școlile
partenere în vederea îmbunătățirii strategiilor educa tive.
Deși din punct de vedere legislativ statul asigură drepturi
egale în ceea ce privește accesul la educație tuturor
persoanelor, din observațiile respondenților reiese faptul că în
continuare se înregistrează/se percep anumite disparități în
cadrul în vățământului liceal. Acestea se referă pe de o parte la
limitele impuse de resusele financiare avute la dispoziție, de
etnie, iar pe de altă parte la implicarea părinților, a cadrelor
didactice și – nu în ultimul rând – a elevului (care de altfel are
posibilitatea de a -și depăși frontierele impuse de mediul de
proveniență prin dorința de a învăța și asumarea
responsabilităților). Astfel de aprecieri pot genera reorientări în
spațiul școlar și pot avea consecințe asupra tânărului pe termen
lung.

25
Nu în u ltimul rând, modelele de mobilitate intergenerațională
analizate în teză (mobilitate educațională ascendentă începând
cu a treia generație; traseu educațional ascendent lent,
mobilitate educațională de gradul I; reproducție socială)
reflectă strategii dife rite de raportare la frontierele sociale,
schimbările produse între generații fiind determinate atât de
factori interni, cât și externi. După cum însă a m mai menționat,
odată cu înaintarea pe axa bunici -părinți -copii învățătura
devine un substitut al munci i, existând – în majoritatea
familiilor – proiecte de ascensiune intergenerațională menite să
facă tranziția la o viață „mai ușoară ”, în care efortul fizic să fie
înlocuit de cel intelectual. De altfel, configurația spațiului
social și modul în care tineri i/părinții se raportează la sistemul
de învățământ, șansele de acces la educație ș.a., pot ridica noi
frontiere care implică alte provocări pentru generația tinerilor
în ascensiune socială. În situațiile de interviu prezentate,
copilul devine principalul b un simbolic al familiei, în jurul
căruia se concentrează experiențele educative, miza investițiilor
fiind una ce depășește devenirea individuală, ducând la
împlinirea familiei și la modificarea – în anumite situații – a
statusului deținut de predecesori. S pre deosebire de generația
părinților – care a trecut prin „mutații” importante în
construirea actualei identități, responsabilitățile noii generații
sunt în primul rând legate de pregătirea școlară, eforturile
familiei fiind concentrate în jurul acestui o biectiv.
Ultima parte a tezei cuprinde concluziile generale și noile
direcții de cercetare propuse. Rezultatele studiului derulat în
cele cinci licee din municipiul Iași indică modele distincte de
implicare și participare ale părinților în educația copiilor, în
funcție de diferite caracteristici ale mediului familial. După

26
cum arată și datele prezentate în primele două capitole ale
tezei, modul în care familia investește în capitalul educațional
al copiilor are efecte vizibile asupra parcurs ului și rezultatelor
școlare. Consecințele însă nu se limitează doar pe plan
individual (traseu educațional, respectiv profesional), ci se
resimt și în plan intergenerațional, prin transmiterea unor
modele care pot fi reproduse de noua generație.
Aceste as pecte ne pun în fața unei realități: școala, ca instanță
relevantă în procesul formării individului, nu elimină (în
totalitate) disparitățile generate de mediul familial. În contextul
în care între familie și școală – ca principali investitori în
educația copilului, există o relație de interdependență, este
evident faptul că acordarea unui interes ridicat legăturii dintre
cele două entități (indiferent de statusul socio -economic al
părinților) poate contribui la obținerea unor rezultate mai bune
pentru viit orul copilului. De a ltfel, așa cum evidențiază și
rezultatele obținute în urma cercetării derulate, prezența activă
a părinților în viața școlară a copilului, menținerea contactului
cu școala, promovarea/încurajarea studiului sunt aspecte care
generează ef ecte pozitive asupra performanțelor școlare.
Datele confirmă faptul că ascensiunea copilului nu reprezintă
doar o problemă de ordin individual, ci consti tuie o preocupare
pentru întreaga famili e nucleară , investițiile în educație
constituind fie un mijloc de menținere a unui nivel de educație
atins în familie, fie de depășire a acestui statut în vederea
îmbunătățirii stilului de viață și a nivelului de trai.
Indiferent de caracteristicile familiei, inter esul părinților pentru
realizarea copiilor prin educație este vizibil – educația
constituie astfel un element prin care se pot depăși frontierele

27
sociale generate de background -ul familial, făcând tranziția de
la imobilitate la mobilitate (ascendentă / desc endentă ).
Un alt aspect surprins în cadrul studiului este legat de
diminuarea raporturilor dintre generații, influența bunicilor
asupra traseului școlar al noii generații fiind la cote scăzute. De
altfel, centrarea pe familia nucleară și distanța fizică față de
bunici influențează legătura dintre generații (potrivit studiului
cantitativ, doar 10% dintre elevi locuiesc (și) cu unii dintre
bunici). După cum s -a observat din interviuri, în general
bunicii constituie prezențe active în timpul copilăriei, când
preiau o parte din responsabilitățile părinților (atunci când
locuiesc în aceeași localitate) sau prezintă alternative de
petrecere a timpul ui liber în perioada vacanțelor și la vârste mai
mici.
Ipotezele formulate în cadrul studiului au fost confirmate d e
rezultatele obținute. A șadar , la nivelul generațiilor bunici –
părinți, mobilitatea educațională – deși este prezentă într -o
mare măsură, este mai degrabă determinată de elemente de
ordin structural, fiind un rezultat al schimbărilor produse în
societate și al reformelor aplicate în sistemul de învățământ. De
altfel, cele mai mari procentaje sunt aferente unei mobilități de
gradul I, adică a unei singure trepte de învățământ.
Referitor la rolurile parentale, ambele cercetări au confirmat
aspectele enunța te și în precizările teoretice, și anume faptul că
mama constituie principala instanță din interiorul familiei
responsabilă cu acordarea de sprijin în realizarea sarcinilor
școlare, în traseul educațional al copiilor. Acest lucru trebuie
din nou corelat cu cifrele deloc favorabile la nivel internațional
care exprimă în continuare disparități de gen în privința

28
accesului la educație. Fac această precizare întrucât o limitare a
accesului femeilor la educație nu are consecințe doar pe plan
indiv idual, ci și in tergenerațional, plecând de la premisa
confirmată mai sus cu privire la rolul ocup at de mame în
educația copiilor.
Nu în ultimul rând, mediul de proveniență și statusul socio –
ocupațional parental pot influența investițiile în educație în
afara câmpului șc olar, fapt care poate conduce la dobândirea
unor avantaje prin intermediul educației nonformale de către
cei care au resursele necesare spre a se implica în astfel de
activități.
Centralizarea acestor aspecte contribuie în primul rând la
cunoașterea unor realități specifice grupului studiat și deschide
interesul pentru consolidarea dialogului familie – școală și
implementarea unor politici în vederea diminuării disparităților
generate de background -ul familial. Rezultatele obținute pot fi
utilizate de școlile partenere, precum și de alte unități de
învățământ , în vederea îmbunătățirii relației dintre cele două
câmpuri , dar și pentru îndreptarea anumitor disparități generate
de mediul familial. Spre exemplu, accesul inegal la pregătirea
suplimentară (după cum s -a putut remarca din rezultatele
cercetării), a r putea fi compensat cu implementarea unor
programe de îndrumare în unitățile de învățământ (sprijin în
realizarea temelor ). De asemenea, a plicarea periodică a unor
instrumente de cercetare (cel puțin în preajma trecerii de la un
ciclu de învățământ la altul) ar fi utilă pentru identifica rea
domeniile de interes ale elevilor și orientarea lor spre
dezvoltarea unor competențe specifice acestora . Creșterea
participării la activități nonformale în rândul tuturor elevilor,
indiferent de mediul de proveniență ; consolidarea triadei

29
familie – elev – școală prin p romovarea unor metode
alternative de interacțiune sunt câteva dintre soluțiile care pot fi
formulate având la bază datele obținute prin cele două
cercetări. Totuși, aceste recom andări nu fac obiec tul studiului
de față, acestea ț inând de competența și responsabili tatea
unităților de învăță mânt, miza cercetării efectuate fiind de a
surprinde realitatea de pe teren, plecând de la modelul
capitalului educațional conturat și de a oferi o perspectivă de
ansamblu privind impactul educației transmise în familie
asupra evoluției copilului și analiza modului în care capitalul
primit urmează să fie convertit pe parcurs, contribuind la
configurarea unei poziții sociale proprii .
Direcții noi de cercetare Plecând de la modul în care a fost
realizat studiul și de la rezultatele obținute în urma cercetării,
un prim aspect care trebuie menționat este intenția de a
aprofunda datele studiului calitativ, în vederea deschiderii unor
noi piste de cercetare. Totodată, de interes este și extinderea
cercetării către un nou grup -țintă alcătuit din cadrele didactice
responsabile de relația dintre școală și părinți din unitățile de
învățământ. Alte direcții:
 Extinderea unor astfel de a nchete și în rândul altor
tipuri de unități de învățământ liceal, pentru a trasa o imagine
cât mai precisă la nivel local. O astfel de inițiativă ar fi
benefică atât pentru dezvoltarea demersul ui sociologic , cât și
pentru școl ile partenere, care ar benef icia de rezultate
personalizate, utile în conturarea unor strategii educaționale .
De asemenea, o nouă direcție de cercetare ar putea fi îndreptată
spre d erularea unor studii similare și în alte centre urbane, în
vederea comparării datelor.

30
 Prezentarea rezultatelor cercetării în rândul părinților
(după modelul aplicat de Colegiul „Costache Negruzzi”, care a
optat pentru expunerea unei sinteze a raportului primit în
mediul online, la secțiunea Părinți pentru Părinți , invitând
părinții interesați să consulte varianta extinsă a r aportului la
sediul unității sau să își exprime opinia cu privire la rezultatele
prezentate2), cu scopul de a sublinia efectele benefice ale
implicării parentale și ale menținerii unui dialog activ cu școala
asupra performanțelor școlare. Acest lucru se po ate realiza cu
sprijinul unităților de învățământ, iar în cadrul acestor tipuri de
întâlniri pot fi stabilite contacte cu părinții în vederea aplicării
unor instrumente de cercetare, care să permită obținerea de date
complete cu privire la anumite aspecte de interes (spre
exemplu, un contact direct cu părinții și aplicarea unui
chestionar în rândul acestora, ar elimina problema numărului
mare de non -răspunsuri cu privire la generația bunicilor – după
cum s -a întâmplat în studiul de față).
 Îmbunătățirea instrumentelor de lucru utilizat e plecând
de la rezultatele obținute, în vederea continuării cercetării. În
acest sens, un aspect de interes constă în urmărirea modului în
care aspirațiile elevilor au fost sau urmează să fie puse în
aplicare . Astfel, un studiu privind destinul generațiil or (ce au
devenit tinerii intervievați) ar putea oferi o imagine mai precisă
asupra temei propuse. De altfel, intenția mea este de a restabili
contactul cu elevii intervievați în vederea stabilirii modului în
care s -au concretizat perspectivele de viitor proiectate (în
special cele legate de traseul școlar) , precum și pentru a marca
noile aspirații și modul în care familia se raportează la ele.

2 A se vedea Secțiunea Părinți pentru Părinți: http://colegiulnegruzzi.ro/?page_id=5656 ,
articolul publicat la dat a 7.04.2015

31
 O centralizare a strategiilor dezvoltate de școli în relația
școală -familie și asigurarea unui transfer de informații între
instituții ș.a.
Elementul de originalitate al acestei lucrări constă pe de o
parte, în faptul că până în acest moment nu au fost identificate
cercetări similare la nivelul populației studiate care să abordeze
această tematică, fiind așadar vorba despre obținerea uno r
informații noi, relevante pentru cunoașterea realității sociale.
Pe de altă parte, teza p ropune un model de raportare și de
definire a capitalul ui educațional, care a stat la baza conceperii
cerce tării proprii. Deși a cesta reuneșt e dimensiuni abordate și
în alte studii (spre exemplu: mobilitatea socială; acc esibilitatea
învățământulu i; pregătire suplimentară ș.a.), prin îmbinarea lor
este creat un cadru propriu, unitar , complex de analiză , care
poate fi pe viitor transpus și în alte comunități sau extins spre
alte subgrupu ri de populație . Nu în ultimul rând, îmbinarea
metodelor de cercetare cantitative și calitative constituie un alt
factor care asigură un plus de cunoaștere pentru tema studiată,
având în vedere faptul că studiile identificate nu au utilizat mai
multe metode complementare de culegere a datelor .
Mențiune: Această lucrare a fost realizată în cadrul proiectului
POSDRU/159/1.5/S/133675 “Inovare și dezvoltare în structurarea și
reprezentarea cunoașterii prin burse doc torale și postdoctorale (IDSRC –
doc postdoc)”, cofinanțat de Uniunea Europeană și Guvernul României din
Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 -2013.

32
Bibliografie selectivă3
 Björklund, Anders și Kjell G. Salvanes. 2010. Education and family background:
Mechanisms and policies . Sweden: Swedish Institute for Social Research.
 Bourdieu, Pierre. 1986. Economia bunurilor simbolice , trad. de M. D. Gheorghiu.
București: Editura Meridi ane.
 Bourdieu, P., Passeron, Jean -Claude. 1990 [1970]. Reproduction in Education,
Society and Culture, trad. din franceză de Richard Nice, Sage Publications, London.
 Boudon, Raymond. 1979. L’inegalite des chances. La mobilite sociale dans les
societes indu strielles. Armand Colin, Collection Pluriel.
 Cazacu, Honorina. 1974. Mobilitate socială . București: Editura Academiei
Republicii Socialiste România.
 Cârțană, Corneliu. 2000. „Mobilitatea socială în România. Aspecte cantitative și
calitative la nivel nați onal și în profil teritorial”, în Sociologie românească, vol. 1,
pp. 105 -124.
 Coleman, James S. et al. 1966. Equality of Educational Opportunity , Washington
DC: U.S. Department of Education. US Government Printing Office.
 Gheorghiu, Mihai Dinu, Monique de Saint Martin (coord.). 2011. Educație și
frontiere sociale: Franța, România, Brazilia, Suedia , trad. de Dinu Adam, Iași:
Polirom.
 Goldthrope, John. H. 2014. „The Role of education in intergenerational social
mobility: Problems from empirical research in so ciology and some theoretical
pointers from economics”, în Relationality and Society, Sage Publications, Vol.
26(3), 2014, pp. 265 -289.
 Hatos, Adrian. 2006. Sociologia educației. Ediția a II -a. Iași: Polirom.
 Henderson, A.T. și K.L. Mapp. 2002. The Impact of School, Family and
Community Connections on Student Achievment. Texas: National Center for Family
and Community Connections with Schools.
 MECTS. 2010. Raport privind Starea învățământului din România . București.
http:/ /www.edu.ro/ la data 16 oct. 2014.
 Neagu, Gabriela. 2006. „Educația – generator al clasei de mijloc ”. In Sociologie
Românească Volumul IV, nr. 2, pp. 147 – 160. Polirom.
 Rotariu, Traian. 1980 . Școala și mobilitatea socială în țările capitaliste dezvoltate.
București: Editura științifică și enciclopedică.
 Stănciulescu, Elisabeta. 1996. Teorii sociologice ale educației. Producerea eului
și construcția sociologiei . Iași: Polirom.
 Stănciulescu, Elisabeta. 1997. Sociologia educației familiale. Strategii educativ e
ale familiilor contemporane , Vol. I, Iași: Polirom.
 UNESCO Institute for Statistics. 2013. Adult and Youth Literacy. National,
regional and global trends 1985 -2015. Montreal. www.uis.unesco.org la data 19 ian.
2014.
 Van de Werfhorst, Herman. 2002. „A detailed examination of the role of
education in intergenerational social -class mobility”. Social Science Information:
41(3), Sage Publications, London, pp. 407 -438.

3 Bibliografia completă figurează în teza de doctorat