H.G. -hotărâre guvernamental ă [610610]

1

UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ
STIINTE PENALE SI CRIMINALISTICA

LUCRARE DE DISERTATIE

Coordonator științific: Absolvent: [anonimizat]. UNIV. DR. PETRE BUNECI Mihaela Corina Ungureanu

București
2018

2

UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ
STIINTE PENALE SI CRIMINALISTICA

TRAFICUL DE PERSOANE

Coordonator științific: Masterand: [anonimizat]. UNIV. DR. PETRE BUNECI Mihaela Corina Ungureanu

București
2018

3
LISTĂ ABREVIERI
NCP -noul cod penal
Art-articol
Nr-număr
Alin. -alineat
Av.-avocat
Dr.-doctor
H.G. -hotărâre guvernamental ă
P.-pagin ă
Pct-punctul
lit.-litera
ex.-exemplu
ONG -organizație non -guvernamentala
M. Of. -monitorul oficial
GAATW – Alianța Globală împotriva Traficului de Femei
OIM – Organizație Internațional ă pentru Migrație
OUG-ordonanță de urgență
UNICEF -Fondul Internațional pentru Urgențe ale Copiilor al Națiunilor Unite
Ed.-editura
UE-uniunea europeana
Cf.-conform
EUROPOL – Poliția Europeană
Cap.capitol
GRETA – Grupul de experți privind acțiunea împotriva traficului de persoane

4
CUPRINS
Capitolul 1 -Noțiunea de trafic de personae.
1.1 Cauzele/factorii apari ției traficului de personae.
1.2 Documente/preocup ări interna ționale de definire a traficului de personae.
1.3 Analiza traficului de perso ane in Rom ânia-Legea 678/2001.

Capitolul 2 -Etapele procesului de trafic.
2.1 Recrutarea.
2.2 Transportul.
2.3 Exploatarea si sechestrarea.
2.4 Evadarea si repartierea.

Capitolul 3 -.Analiza par ților infrac țiunii de trafic.
3.1Profilul trafican ților.
3.2 Profilul victimelor.

Capitolul 4 – Analiza infrac țiunii traficului de personae
4.1 Latura obiectiva.
4.2 Latura subiectiva.

Capitolul 5 -Asemănări si deosebiri intre diferite infrac țiuni de trafic
5.1 Infrac țiunea de “organizare de trafic de minori”.
5.2 Trafic de persoane.Proxenetism.Deosebiri.
5.3 Diferen ța dintre traficul de persoane si introducerea ilegal ă a migran ților.

5

Capitolul 6 -Măsuri de prevenire și combatere a traficului de personae.
6.1 Cooperarea dintre poli ție si O.N.G. -uri.
6.2 Tehnici de investigare a infracțiunii de trafic de persoane.
6.3 Protecția și asistența victimelor și martorilor în cauzele privind traficul de persoane.
6.4 Concluzii si recomand ări.
BIBLIOGRAFIE

6
INTRODUCERE
Pentru a putea ințelege si aborda în profunzime infracțiunea traficului de persoane trebuie să
înțelegem mai întâi definirea acestui concept atât la nivel național cât ș i la nivel
internațional.Așadar,în acest sens avem :
Traficul de persoane (definit în legislația română) –reprezintă recrutarea, transportarea,
transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violența sau prin alte forme
de constrângere, prin răpire, frauda ori înșelăciune, abuz de autoritate sau p rofitând de
imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau a -și exprima voința ori prin oferirea,darea,
acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase, pentru obținerea consimță -mântului persoanei
care are autoritate asupra altei persoane, în scopu l exploatării acestei persoane 1.
Traficul de persoane (definit în legislația internațională) -reprezintă recrutarea, trasportul,
transferul, adăpostirea persoanelor prin mijloace de amenințare ori prin forță sau alte mijloace de
contrângere, răpire,înselaciune prin abuz de putere ori prin poziție sau prin primire/acordare de
palți ori alte beneficii convingătoare in scopul de a le exploata.2
Exploatarea unei pers oane(definită în legislația română) semnifică :
-executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forțat, cu încălcarea normelor legale
privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate;
-ținerea în starea de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori aservire;
-obligarea la practic area prostituției, la reprezentări pornografice în vederea proceducerii și
difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală;
-prelevarea de organe;
-efectuarea unor alte activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale o mulu i .3
____________________________
1 Conform art. 12 și 13 din in Legea nr.678/2001 privind prevenirea și co mbaterea traficului de persoane.
2Conform Protocolului de la Palermo privind prevenirea, reprimarea și ped epsirea tr aficului de persoane.
3Conform art.2 al Legii nr.678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane.

7
Exploatarea unei persoane (definită in legislația internaționala) -semnifică:
-cel puțin exploatare pentru prostituție sau alte forme de exploatare sexuală,muncă forțată,sau
alte servicii,sclavie sau practice similare sclaviei sau prelevare de organe.4
Conceptu l de trafic nu este unul nou,acesta a fost utilzat pentru prima dată în secolul al
XVI-lea, fiind asociat in mare parte cu noțiunea de comerț . Prin urmare , acest termen nu avea
conotații negative. Totuși, către secolul al XVII -lea, noțiunea de trafic a început a fi e asociat ă cu
vânzarea ilicită sau neloială a mărfurilor. Cu toate că , la începutur i, prin trafic se înțelegea, în
mare parte, vânzarea de droguri și arme, înspre secolul al XIX -lea, această noțiune mai includea
și comerțul cu ființe umane tratate ca bunnuri și vândute în scopul sclavie i.Acest comerț cu
sclavi a fost scos în afara legii spre sfârșitul secolului al XIX -lea. La începutul secolului al XX –
lea, termenul de trafic, făcea referire de cele mai multe ori la”comerțul de sclavi albi”, care
reprezenta circulația peste frontiere a femeilor și copii lor în scopul prostituției,dar spre sfârșitul
anilor 1990, traficul a fost asociat cu prostituția și ex ploat area sexuală a femeilor și copiilor.
Traficul de persoane reprezintă o problem ă la nivel global ce privează de demnitatea lor milioane
de oameni din întreaga lume. Cea mai cunoscută fo rmă a traficului de persoane este e xploatarea
sexuală,insa traficanț ii exploateaz ă femei,barbati si copii si pentru muncă forțată, aservire
domestică, cerșetorie sau prelevare de organe.
Traficul de persoane afectează toate țările, fie ca stat de origine, de tranzit sau de destinație a
victimelor traficului de persoane și constituie un sistem agresiv de control, profit ând în mod
abuziv de avantajele și de exercitarea puterii asupra oamenilor. Acesta implică exploatarea și
comercializarea victimelor de către infractori ca “mărfuri” în unicul scop de a obține un câștig
financiar, fiind considerate de trafica nți doar „o afacere” ceea ce duce la afectarea gravă a
sănătății, bunăstării și a securității victimelor sale.
Vulnerabilitatea cetățenilor în fața aces tei infracțiuni a condus la favorizarea și răspândirea
traficului de persoane, aducând un impact negativ in întreaga societate .
______________________
4Conform Protocolului de la Palermo 2000, privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în
special al femeilor și copiilor, adițional la Convenția Națiunilor unite împotriva criminalității transnaționale
organizate.

8
Criza economică a avut si ea un efect imediat asupra traficului de persoane și a diferitelor sale
forme. Evoluția socială, destabilizarea piețelor forței de muncă precare și înrăutățirea condițiilor
de muncă în mai multe sectoare economice au contribuit la creșterea acestui fenomen, reducând,
de asemenea, resursele financiare necesare prevenirii și combaterii acestei problematici .
Prin urmare , traficul de persoane reprezintă o amenințare serioasă atât asupra ordinii
publice și siguranței naționale, cât și a supra dezvoltării economice și sociale. Invizibilitatea
traficului de persoane, caracterul său principal transnațional și legăturile sale cu alte activități
ilegale clandestine fac dificilă identificarea victimelor și a traficanților.

1.NOȚIUNEA DE TRAFIC DE PERSOANE
Conform art icolului 210 din Noul Cod Penal5 prin trafic de persoane se inț elege
recrutarea, transportarea, transferarea adăpostirea ori prim irea unei persoane, prin ameninț are,
violență sau prin alte forme de constrâ ngere, prin r ăpire, fraud ă ori înșelăciune, abuz de
autoritate sau profit ând de imposibilitatea acelei persoane de a se ap ăra sau de a -și exprima
voința ori prin oferirea, darea,acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru ob ținerea
consim țământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, in scopul exploat ării acestei
persoane si se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi .
Potrivit UNICEF, traficul de persoane este una dintre cele mai profitabile infracțiuni
situându -se pe locul 2 ca si sursa ilegală de venit la nivel mondial , după traficul de droguri, fiind
estimat a produce un profit de 32 miliarde de dolari a nual. Ultimul deceniu ar putea fi
caracterizat printr -o largă răspândire a acestui fenomen, în timp ce doar puțini traficanți au fost
condamnați.
Convenția cu privire la înființarea Ofi ciului Europea n de Poliție din 1995 definește
traficul de ființe umane ca fi ind supunerea unei pers oane puterii reale și ilegale a unor alte
persoane, prin recurgerea la violență, amenințări sau uneltiri, prin abuz de autoritate în vederea
______________________
5 Noul Cod Penal ,pagina 115,ediție îngrijită de av.dr. Petruț Ciobanu

9

impunerii acesteia de a practi ca prostituția, traficul presupun ând și aplicarea diverselor forme de
exploatare sexuală, abuzul de persoane mino re sau comerțul cu copii abandonați.6

1.1 Cauzele/factorii apari ției traficului de persoane
Cauzele și factorii de risc care au determinat nu numai apariția fenomenului traficului de
persoane, ci și menținerea lui,sunt multiple. Seria de factori de risc socia li și economici sunt
recunoscuți de organizaț iile cu atribuții în domeniu, si influențează acțiunile atât ale victimelor
cât și ale traficanților și care generează și susțin fenomenul traficului d e persoane.6
În Strategia națională împotriva traficului de persoane pentru perioada 2006 -2010, aprobată prin
H.G. nr 1654/2006, se arată că abordarea fenomenului de trafic de persoane pornește de la o
bună cunoaștere a cauzelor generatoare și a factorilor favorizanți.Factorii de risc ai traficului de
persoane se pot grupa în factori macrosociali,microsociali și individuali, ca re intereacționează
diferit de la un caz la altul. Astfel avem :
Factorii macrosociali
Scăderea drastică a nivelului de trai al populației și șomajul
Lipsa/insuficiența unor programe educaționale relevante;
Un mediu socio -cultural tolerant la discriminare pe bază de gen sau etnie;
Insuficiența implicare a sistemului politic și juridic;
Abandonul familial.
Factori microsociali
-Sărăcia gospodăriei și lipsa de acces la locurile de muncă, prestații și programe de asistență
socială disponibile;
______________________
6Anexa prevăzută în art. 2 al Convenției Europol.

10
-Nivelul redus de educație și lipsa unei pregătiri profesionale, atât a persoanelor traficate, cât și a
membrilor familiilor de origine. Traficul de persoane este adeseori asociat cu abandonul școlar.
-Comportame ntele deviante, precum alcoolismul, consumul de droguri,violența domesti că și/sau
antecedentele penale.
Factorii individuali
Discrepanța între nivelul de așteptări/scopuri și resursele pentru atingerea acestora prin mijloace
legitime;
Disponibilitatea de a încălca unele norme legale în vederea unui loc de muncă în străinătate și
lipsa de informare privi nd riscurile asociate;
Dorința de aventură și/sau presi unea ”anturajului” ;
Labilitate psihică, alienarea;
Lipsa de încredere în forțele proprii sau un complex de inferioritate.
Sărăcia și inechitatea sunt cauzele de bază ale traficului. Discriminarea de gen în cadrul familiei
și al comunității,prec um și toleranța față de violență îndreptată împotriva femeilor și a copiilor,
au și ele un rol important penntru această infracțiune .
Lipsa legislației corespunzătoare și a voinței politice de a aborda această problemă, politicile de
imigrare restrictive,globali zarea industriei sexuale și implicarea rețelelor transnaționale de crimă
organizată sunt alte cauze ale acestei probleme.
Conform datelor mai multor ONG -uri europene, traficul de persoane ia amploare și pe continent.
Daca in Europa,numarul celor afectati de fenomen se ridica la 200.000, la nivel mondial, acesta
ajunge la a proape 2,5 milioane de personae. Organizatia Interna țional ă a Muncii estimează că
anual, pe tot globul, acest trafic genereaz ă venituri de până la 27 de miliarde de euro. In tot acest
business foarte banos, Rom ânia este o țară-sursă,dar si o țară de tranzit pentru b ărbați si femei
aduși din Moldova, Ucraina sau Rusia si trafica ți catre Italia, Spania, Germania,
Elveția,Republica Ceh ă, Cip ru, Grecia sau Austria, în scopuri de munc ă forțată si exploatare
sexual ă.

11

1.2 Documente/preocup ări interna ționale de definire a traficului de persoane
Primul document internațional în acest domeniu datează din anul 1904, când s -a încheiat Acordul
Internațional pentru suprimarea comerțului cu sclavi albi. Având în vedere că acesta a fost
ineficien t, în anul 1910 se adoptată Convenția Internațională pentru suprimarea comerțului cu
sclavi albi, prin care cele 13 țări participante se obligau să condam ne persoanele care se ocupau
cu astfel de activități.
Sub sprijinul Ligii Națiunilor, în anul 1921,s -a încheiat Convenția Internațională pentru
suprimarea traficului de femei și copii, iar în anul 1933 s -a încheiat Convenția Internațională
pentru suprimar e traficului de femei care au atins vârsta majoratului.
După constituirea Organizației Națiunilor Unite, în acest domeniu au fost elaborate o serie de
documente internaționale extrem de importante . Așadar , în anul 1949, a fost adoptată Convenția
Națiunilor Unite pentru suprimarea traficului de persoane și exploatării prostituției altor
persoane.
De asemenea, trebuie să menționăm că într -o serie de documente importante ale ONU s -a făcut
referire l a interzicerea traficului de fi ințe umane si în acest sens putem enumera :
-Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948) din 10.12.1948 în art.3 prevede:
„Orice fi ință umană are dreptul la viață, libertate și la secur itatea sa”, iar art.4 proclamă: „Nimeni
nu va fi ținut în sclavie, nici în robie, sclavia și tra fi cul cu sclavi sînt interzise sub toate formele
lor” ;
-Pactul cu privire la drepturile civile și politice (1966) unde se menționează că recunoașterea
demnității inerente tuturor memb rilor familiei și a drepturilor lor egale și inalienabile consti tuie
fundamentul libertății, dreptății și păcii în lum e. În continuare, dispoziția art.8 pct.3) prevede:
„Nimeni nu v a putea fi constrîns să exe cute o muncă forțată sau obligatorie” ;
-Pactul cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (1966) prevede: „Măsuri speciale
de ocroti re și de asistență tre buie luate în favoarea tuturor copiilor și adolescenților, fă ră nici o
discriminare din motive de fi lațiune sau din alte motive. Copiii și adolescenții trebuie ocrotiți
împotriva exploatării economice și sociale.

12
Folosirea lor la lucrări de natură a le dău na moralita tea sau sănătatea, de a le pune viața în
primejdie sau de a dăuna dezvoltării lor normale trebuie sancționată prin lege.D e asemenea,
statele trebuie să stabilească limite de v ârstă sub care folosirea muncii salariate a copiilor va fi
interzisă ș i sancționată prin lege” .
Și pe plan european, au fost adopate, de asemenea, o serie de documente importante în acest
domeniu, dintre care putem amintim în acest sens :
-Convenția europeană cu privire la drepturile și libertățile fundamentale ale omului (1950),
împreună cu protocoalele adiționale;
-Convenția europeană pentru combaterea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor
adoptată la 18.12.1979 la New -York, în preambul menționează: „Afirmînd că întărirea păcii și
securității internaționale, diminuarea încordării in ternaționale, cooper area dintre toate statele,
indiferent de sistemele lor sociale și ec onomice, dezarmarea generală și completă și, îndeosebi,
dezarmarea nucleară sub cont rol internațional strict și eficace,afi rmarea principiilor justiției,
egalității și avantajului recip roc în relațiile dintre țări și înfăp tuirea dreptului popoarelor afl ate
sub dominație străină și co lonială și sub ocupație străină de autodeterminare și de independență,
precum respectul suveranității naționale și al integrității teritoriale, vor favoriza pro gresul social
și dezvoltarea și vor contribui, în consecință, la realizarea deplinei egalități între bărbați și
femei…” ;
-Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane(2005).
România nu numai că a aderat la toate aceste documente internaționale, ci a și adoptat o
legislație în concordanță cu acestea,fiind în măsură să combată în mod eficient acest fenomen de
trafic.În acest mod , prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1806/2004 a fost înființată Rețeaua
judecătorilor specializați în soluționarea cauzelor de trafic de persoane, aceasta fiind formată din
56 de judecători, câte un judecă tor de la fiecare curte de apel și tribunal.
Prin H.G. nr. 1584/2005 s -a înființat Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane,
necesitatea înființării acestei structuri fiind impusă de amploarea pe care a luat -o traficul de
persoane, acest fapt con stituind motiv de îngrijorare pentru majoritatea statelor lumii.

13
În privința legislației , a fost adoptată Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea
traficului de persoane.7 și Regulamentul de aplicare a dispozițiilor acestei legi, aprobat prin H.G.
nr. 299/2003.8
De asemenea, a fost adoptată :
– Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor.9
-Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor;
-Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combat erea criminalității organizate;
-Legea nr. 272/2004 privind protecția și pr omovarea drepturilor copilului;
-Legea nr. 302/2004 privind cooperar ea judiciară internațională în materie penală.10
În unele țări, leg ea penală nu pedepsește in mod clar traficul de persoane decât prin intermediul
altor legi sau nu este pedepsit deloc. În astfel de cazuri, traficanții sunt puși sub acuzare pentru
infracți unea de contrabandă sau pentru infracțiuni legate de prostituție, cum ar fi proxenetismul
sau favorizarea prostituției.Prin aplicarea acestui tratament sancționator, traficanții scapă cu o
pedeapsă destul de mică, poate chiar numai cu o amendă.
Începând cu docume ntele amintite mai sus, elaborate la nivel internațional, s -a încercat
formularea unei definiții a infracțiunii de trafic de persoane. Definiția cuprinde toate formele de
trafic, precum exploatarea sexuală,condițiile de muncă forțată, aservire, pe pr acticile
asemănătoare sclaviei și pe sclavie,fiecare dintre acestea f iind definite în mod distinct.
De asemenea, definiția nu cere ca victima să treacă peste o frontieră recunoscută în mod
internațional, ci ține cont de faptul că există persoane traficate în interiorul granițelor unei țări,
dintr -o regiune în alta.

___________________________
7M. Of. nr. 783 din 11 decembrie 2001.
8M.Of.nr.206 din 31 martie 2003
9M. Of. nr. 505 din 4 iunie 2004.
10M. Of. nr. 594 din 1 iulie 2004.

14
Alianța Globală împotriva Traficului de Femei (GAATW)definește traficul după cum urmează:
"Orice acte sau tentative de recrutare, transportare (înăuntrul sau în afara unor frontiere),
cumpărare, vânzare, transfer, primire sau cazare a unei persoane, prin folosirea inducerii în
eroare, a constrângerii (inclusiv utilizarea amenințărilor sau abuzul de autoritate) sau a
constrângerii cauzate de datorii, în scopul aducerii sau menținerii acestei persoane, fără
constimțământul ei, plătită sau neplătită,într -o formă de aservire (muncă în g ospodărie, aservire
sexuală sau de reproducție),î ntr-o formă de muncă forțată ori constrânsă, sau în condiții
asemnănătoare sclaviei,exploatarea ei petrecându -se în altă comunitate decât cea în care persoana
trăia în momentul inducerii ei în eroare, constr ângerii prin forță sau con strângerii cauzate de
datorii."
Mai mult decât formularea unei definiții a acestei infracțiuni,GAATW a elaborat și definițiile
pentru trafican t și persoana traficată.În acest fel traficantul este " o persoană sau o entitate care
intenționează să comită, sau contribuie în calitate de complice sau consimte la comiterea oricăror
acte descrise în definiția traficului de persoane";persoană traficată este " o persoană recrutată,
transportată, cumpărată,vându tă, trasferată, primită sau cazată în modul descris în definiția
traficului de persoane, inclusiv copii, indiferent dacă copilul a consimțit sau nu.
1.3 Analiza traficului de perso ane in Rom ânia-Legea 678/2001.
Cunoașterea aspectelor cantitative ale fenomenului traficului de perso ane în România este
esențială pentru a înțelege pe deplin amploarea și efectele acestuia și pentru a observa progresele
înregistrate de autorit ățile și specialiștii implicați în combaterea traficului de persoane. România
se află pe primul loc ca și țară de origine a traficului de perso ane în Europa dar, de asemenea,
este și o țară de destinație a traficului intern.
În luna noiembrie 2001, Parla mentul român a ratificat o lege speci ală cu privire la prevenirea și
combate rea traf icului de ființe umane, Legea 678/2001. Această lege a fost atât rezultatu l
angajamentelor internaționale convenite la semnarea Protocolului de la Palermo (pe care
Româ nia l-a semnat și ratificat în că din anul 2000), precum și un răspuns l a cazurile concret e de
abuz ale practicanților sexuali migranți repatriați de OIM în România de pe fostul teritoriu
iugoslav. De la început, Legea 678, a reflectat definiția traficului de persoane prevăzute de
Protocolul ONU privind prevenirea, combaterea și pedepsirea traficului d e persoane, în special

15
femei și c opii, și a sub liniat prevenirea ca prioritate în contex tul românesc – o țară sursă. Se
descrie traficul ca: „Oricine recrutează, transportă, dețin e sau primește o persoană, prin folosirea
de amenințări sau violenț ă sau utilizarea al tor forme de constrângere, prin răpire, fraudă sau
declarații false, abuz de putere sau profitând de i ncapacitatea persoanei de a -l / a se apăra sau de
a-și exprimă dorințele sau prin oferirea sau primi rea de bani sau de alte foloase pentru a ob ține
acordul unei persoane care deține controlu l asupra unei alte persoane, cu intenția de a o ex ploata
pe cea din urmă, a comis o abatere penală de la această lege și se pedepsește prin închisoare de la
3 la 12 ani și interzicerea unui număr de dr epturi.” (Legea 678/2001; modificată în 2010; Cap .
III, art.12).
România,ca și țară sursă avea nevoie de ajutor în realizarea unor proiecte de preveni re care să
descurajeze migrația tinerelo r femei. Aceste programe cât și urgenț a pericolului au la baza în
mod frecven t surse anecdotice si nu cazuri concrete. Până în anul 2005, eforturi le de combatere a
traficului în România pot fi caracterizate că o industrie internaționa lă de „salvare” și repatriere a
victimelor, politică susținută de donatorii internaționali. În anul 2001, guvernul român a semnat
un aco rd de parteneriat cu OIM pentru a susține deschid erea și finanțarea unui adăpost pentru
victimele traficului (H .G. 1226/19 .12.2001). Aceasta a fost prima unitate de acest gen, urmată de
adăposturi administrate de către administrația locală, precum și cele independente finanțate de
ONG -uri locale.

Capitolul 2 -Etapele procesului de trafic
2.1 RECRUTAREA
Deși in urma cu 10 ani vorbeam despre recrutare in mas ă, organizat ă prin diferite firme fantoma
care promiteau oferte de munca aproape ideale pentru categoriile defavorizate, in prezent
recrutarea a c ăpătat un caracter profund personal, realiz ându-se chiar si personal, la nivel
individual.
Indiferent ca vorbim despre un membru al familiei extinse, o cunostin ță, un vecin, un prieten din
copil ărie, coleg de scoal ă, coleg de serviciu, partener de cuplu, rela ția dintre recrutor si victim ă
se caracterizeaz ă prin incredere si implicare din partea victimei.

16
Metodele și tehnicile de recrutare diferă în funcți e de gradul de vulnerabilitate al victimei,
nivelul de educație, mediul economic și social, lipsa experiențe i sau naivitatea unei persoane,cele
mai importante fiind însa promisiuni directe de false locuri de muncă în străinătate (chelnărițe,
barmani,menaje ra),oferte prin interm ediul anunțurilot în ziar,etc. toate acestea fiing aspecte
speculate de traficanți pentru a înșela potențială victimă.
Majoritatea r ecrutori lor sunt barbați tineri cu aspect fizic plăcut, cu ținută îngrijită și orice altceva
ce indica prosperitate și încredere ,femeile recrutori fiind intr -un procent foarte mic față de
aceștia .Însă pentru a da și mai multă credibilitate există cazuri in care un cuplu „soț si soție ”
acționează împreună. Dupa povești de succes personale sau ale cunostințel or pe care recrutorul i –
a „ajutat”,aceștia promit victimelor slujbe ușoare si bine plătite ,recrutarea rămânând ca o
problemă de încredere(în recrutor)si de asumare a riscului(de către victimă). Majoritatea
victimelor sunt femei si copii acestia fiind cea mai vulnerabilă categorie in profilul de recrutare a
traficantilor.
Uneori, recrutarea implică o relație cont ractuală directă prin care se reglementează relația dintre
victimă și recrutor. Alteori, recrutarea este o acti vitate a brokerilor ca re intermediază direct între
muncitor și angajatorul de peste hotare. Recrutarea în condiții abuzive aspiră să se fundament eze
în baza contractelor verbale și,aceasta fie că e falsă,fi e se realizeaz ă în lipsa oricăror acte.
Trafi canții care î ncearcă să atragă peroanele în situație de trafic uti lizeaz ă un număr impunător
de metode:p rin forță, constrîngere, prin recrutare voluntară a victi melor ,etc.
In funcți e de forma de exploatare în scopul cărora se desfășoară recrutarea avem diferite metode
comune cum ari fi metoda „loverboy”; promisiunea unui loc de muncă bine plătit în străinătate;
exploatarea persoanelor ce aleg să pr actice p rostituția,uneori ajungându -se chiar la răpire.

2.2 Transportul – acesta presupune deplasarea persoanei peste hotare, pe jos sau prin utilizarea
diferitelor mijloace de transport, adeseori fiind utilizate căile ilegale (păduri, trecerea prin înot a
rîurilor, etc.) dar poate implica și deplasarea doar în perimetrul fronti erelor țării de origine a
victimei, având în vedere creșterea trafi cului la nivel intern. Acțiunea de trecere frontierei nu
este relevant la stabilirea elementelor co mponenței infracțiunii de trafic de fi ințe umane.
Transportarea victimelor poate avea loc și în mod legal prin punctele de frontiera, cu actele în

17
regula, si cu viza perfect ă de obicei turistic ă sau i legal ocolind punctele de frontier ă, cu
pașapoarte/vize false, ori mituind Serviciul Gr ăniceri. La început , trecerea hotarelor avea loc în
mod illegal , în acest scop erau folosite segmente de frontier ă supuse greu controlului de
graniceri(rîurile, mun ții, folosind b ărcile sau mergeau pe jos), metode specifice pentru a ajunge
în țările din Balcani.
În perioada 2002 -2004 trafican ții trec legal victimele p este hotare, acesta fiind un argument
folosit pentru a convinge viitoarele victime de veridicitatea ofertei de munc ă propuse.În ceea ce
prive ște organizarea transport ării victimelor peste hotare pâna în 2003 erau efectuate în grupuri
de 2-5 persoane, înso țite de obicei de cineva, ulterior, plecarea se organizându -se individual,
fară însoțitor.

2.3 Exploat area si sechestrarea victimelor
Un aspect unic și important al traficului de persoane este posibilitatea exploatării sau vânzării
unei persoane până ce aceasta nu mai produce profit. Totodată, faptul că o persoană este inițial
traficată pentru o anumită formă de exploatare, nu exclude supunerea acesteia altei forme de
exploatare atunci când nu mai produce profit sau când există o cerere mai mare pentru al tă formă
de exploatare.De cele ma i multe ori victimele realizează ca au fos t vandute in momentul in care
sunt sechestrate si exploatate, etapa caracterizata prin urmatoarele :
– sechestrarea in locuri bine izolate, închise.
– lipsa total ă a posibilita ților de comunicare (li se re țin actele de identitate, telefoanele etc.)
– tratamentul administrat victimelor: de la izolare, viol comis de una sau mai multe persoane,
maltratare, amenin țare, în unele cazuri, crim ă.
Exploatarea se face în special pentru munca forțată în construcții, agricultură și sectorul casnic,
dar și pentru cerșit, prostituție și diverse forme de exploatare sexuală.
Prin exploatare sexual ă se înțelege impunerea persoanei la practicarea prostitu ției sau a altor
acțiuni cu caracter sexual si include în sine doua aspecte:

18
– exploatare sexual ă comercial ă
-activitate aduc ătoare de profituri.
– exploatare sexual ă necomercial ă
-activitatea prin care traficantul nu urm ărește ob ținerea unui profit material, victima fiind folosit ă
în alt ă calitate de exemplu în conc ubinaj.
Exploatarea prin munc ă constituie:
a) determinarea victimei prin constrîngere sa îndeplineasca o munc ă pe care din propria
initia țivă și voin ță nu ar îndeplini -o;
b) punerea victimei în situa ția de a presta o munc ă la care nu era obligat ă de a o efectua;
c) ținerea persoanei în servitute pentru achitarea unei datorii;
d) ob ținerea muncii sau a serviciilor prin înselaciune, constrîngere, violen ță sau amenin țare cu
violen ța.
2.4 Evadarea si repatierea
Evadarea – această etapă se realizeză in conjuncturi favorabile, cu ajutorul unor cli enți, ai poli ției
(razii) etc. V ictimele se adreseaz ă ambasadelor sau consulatelor Rom âniei din țara respectiv ă.
În urma acțiunilor specifice întreprinse de organele judiciare se poate identifica profilul
traficantului de persoane prin intervievarea și luarea unei declarații persoanei despre care existã
indicii cã ar fi fost supusã traficului de persoane, iar persoana identificatã ca fiind victimã a
traficului de persoane poate sã se constituie în parte vãtãmatã sau în martor la sãvârșirea
infracțiunii de trafic de persoane.
Repatrierea victim elor traficului de persoane se realizeză prin respectarea dispozițiilor
Protocolului privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane la Convenția
Națiunilor Unite împotriva criminalitãții transnaționale organizate, ratificatã prin Legea nr.
565/2002 .

19
Procedura repatrierii victimelor traficului de persoane poate fi realizatã și prin intermediul
Organizației Inte rnaționale pentru Migrație , prin misiunile sale, și în cadrul programului de
asistențã și repatriere voluntarã a victimelor traficului de persoane,prin intermediul unei
organizații non -guvernament ală, al misiunilor diplomatice și oficiilor consulare ale României în
strãinãtate ori al reprezentanților autoritãților statului, atât a celui "de primire", cât și a celui de
origine, și în mod special, prin intermediul reprezentanților autoritãților responsabile pentru
protecția drepturilor copilu lui, în situația în care victim a traficului de persoane este un minor.
Personalul reprezentanțelor sa u misiunilor consulare trebuie să acorde asistențã victimelor
traficului de persoane în vederea obținerii unui document de cãlãtorie care sã permit ă repat rierea
acestora și să identifice resursele necesare sau organizațiile care sã asigure reînt oarcerea acestor
victime în țara de origine .
Protecția și asistența socială a victimelor traficului de persoane sunt foarte importante pentru a
ajuta victi ma să treacă peste trauma la care a fost supusă , să se reintegreze în societate și să
excludă posibilitatea unei viitoare re-traficării. Pentru evitarea acestui risc,este necesară o
pregatire excelentă a repatrierii si reintegrarii lor in societate.
Pentru integrarea sau reintegrarea lor în câmpul muncii este deosebit de important ca ele să fie
ajutate în găsirea me seriei potrivite, să participe la programe de formare profesională și să fie
sprijinite în căutarea unui loc de muncă.
Prin asistența primită, situația victimelor se ameliorează atât din punct de vedere fizic cât și
psihologic, așa încât ele se pot întoarc e la o viață normală și pot face planuri de viitor.
Poliția, organizațiile ONG, dar și victimele însele trebuie să colaboreze într -o atmosferă de
încredere la pregătirea repatrierii acestora,călătoria spre casă necesitând o bună organizare, iar
poliția poa te juca un rol important în acest proces.

20
Capitolul 3 – Analiza par ților infrac țiunii de trafic.
3.1 Profilul trafican ților
Trafican ții pot fi: vecin, sot/concubin, cunostin ță/ prieten, angaja ți ai unor firme false, membrii ai
unor retele de trafic. Potrivit literaturii de specialitate, traficanții de persoane au atins un nivel
ridicat de profesionalism, fiind bine organ izați în grupări infracționale.
Potrivit teoriilor criminologice, oamenii manifestă comportamente consecvente în timp, în
funcție de personalitate. Prin intermediul unei astfel de analize putem identifica informațiile
demografice, caracteristicile psihologice și interacțiunile sociale ale traficanților, în scopul
conturării unui profil de ris c al traficanților.Majoritatea trafican ților au v ârstele cuprinse între 20
si 45 de ani dar nu este o regulă fixă , un aspect fizic bine îngrijit ce promovează imaginea
succesului mult dorit,sunt absolvenți de licee sau școli profesionale deși acest criteriu nu este
unul general valabil iar î n cele mai multe cazuri valorile socio -culturale accesibile ,experiența de
viață si experiența în cadrul rețelelor de crimă organizată au contribuit substanțial la „ed ucarea”
abilitaților necesare,și au determinat orientarea spre activit ăți cu caracter ilicit. Aceștia fol osesc
tehnici de manipulare subtile, suger ând abilitatea unei persoane de a intra in rela ție cu ceilal ți
pentru a veni în întâmpinarea nevoilor celor din urm ă, prin aceasta asigurindu -și atingerea
scopului final: recrutarea.
Ca și metod ă de control sau metodă coercitivă (reală sau „anticipată” ,traficantul manifestă
comportament violent in scopul ob ținerii supunerii privind interdic țiile impuse si
comportamentele a șteptate. Traficant ul este foarte bine organizat deși in faza de recrutare poate
da impresia ca accept ă orice d reptul al persoanei de a se razgândi, adaptâ ndu-se la situa ție, în
realitate traficantul urmeaz ă un plan bine s tabilit, cu date si rute exacte, anticipând de cele mai
multe ori viiroarele evenimente neprev ăzute fiind de cele mai multe ori comb ătute prin folosirea
unor tehnici de manipulare (ex. dac ă persoana dore ște sa amâ ne data plecarii i se spune „acum
ori niciodat ă”).
Faptele să vârșite de recrutori, c ălăuze, gazde, trafican ți sunt considerate infrac țiuni și acestea se
pedepsesc conform: Legii privind prevenirea si combaterea traficului de persoane, publicat ă in
M.Of. nr. 783/11 decembrie 2001 si Codului Penal Ordonan ței de Urgen ță nr. 112/2001 – pedepse
prevăzute: de la 3 ani închisoare la deten ția pe via ță, în func ție de gravitatea faptei, de urm ările

21
asupra victimei, de v ărsta acesteia. Sunt pedepsite si infrac țiunile asociate direct sau indirect cu
traficul de persoane: înșelăciune, trecerea frauduloas ă a frontierei, fals si uz de fals, sechestrare,
viol, lovire si v ătămare corporal ă, amenin țare și șantaj, constr ângere, dare si luare de mit ă,
proxenetism.Î n cazul trafican ților, r ăspunderea penal ă apare și în cazurile în care persoanele
traficate si -au da t consim țământul.
3.2 Profilul victimelor
Profi lul social și psihologic al victi mei traficului de ființe umane, raportat la media statisti că,
include genul și v ârsta victi mei, date despre origin ea socială, studii și profesie, starea familială,
plasarea în c âmpul muncii și nivelul de trai si venit al acestuia .
Recunoașterea victimei presupune stabilirea unui prim contact cu persoana presupusã a fi
victim ă a traficului de personae. Trafican ți nu lovesc la întamplare, întotdeauna vor fi persoane
sau categorii d e persoane mai vulnerabile de a cădea în plasa lor. Studiile arat ă că traficul de
ființe umane este un fenomen c e afecteaz ă în principal femeile si copiii care sunt in mod special
vulnerabili la presiunea factorilor economici si sociali și sunt prin și în ciclul violen ței
trafican ților. Ei sunt lua ți, vânduți, transporta ți și revâ nduți de cele mai multe ori în scopul
exploat ării sexuale. O minoritate semnificativ ă sunt trafica ți și în scopul muncii for țate, a
cerșitului for țat și a folosirii în scopul delincven ței. La nivel general vulnerabilitatea este dat ă de
cele mai multe ori de un nivel economic foarte scazut, lipsa unui loc de munc ă,localiz area
geografică intr -o regiune saracă,dezintegrare socială si o dorin ță puternic ă de a c ăuta un loc de
munc ă în afara țării.
Un alt factor favorizant al tra ficului, îl reprezintă deficitul educațional al victimelor având în
vedere că majoritatea victimelor identificate aveau cel mult studii gimnaziale finalizate la
momentul intrării în trafic, acest lucru făcând misiunea traficanților mai ușoară întrucât o victimă
cu un nivel scăzut de educație și fără o experiență de viață este mai ușor de manipulat, fiind
„orbite” de promisiunile traficanților cu privire la un loc de muncă bine plătit și un nivel de trai
ridicat în străinătate.

22
Capitolul 4 – Analiza infrac țiunii traficului de personae.
4.1 Latura obiec tivă a infrac țiunii prev ăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001 cuprinde
două tipuri de activit ăți strâns legate intre ele, dintre care primul tip de activit ăți este principal,
iar al doilea tip este cel adiacent ( secundar ) in raport cu primul.
Activitatea principal ă a laturii obiective se realizeaz ă prin una dintre urmatoarele ac țiuni:
recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane in scopul exploat ării
ei. Fiind o infrac țiune cu con ținut alten ativ, traficul de persoane poate f i comis in oric are din
variantele enumerate, fă ra ca, in s ituția realiz ării laturii obiective prin mai multe din activit ățile
prevăzute, sa se re țină un concurs, ci o infrac țiune unic ă, deoarece variante le sunt echivalente
sub aspectul semnifica ției lor pe nale.
Activitatea secundar ă și care constituie , mijiocul de realizare a ac țiunii principale, se realizeaz ă,
la rândul ei prin:
a) amenin țare;
b) violen ța sau alte forme de constr ângere (de re ținut c ă noul Cod penal nu mai prevede in art.
204 realizarea tra ficului de persoane adulte prin violen ța, in schimb, p ăstreaza formularea ,,sau
prin alte forme de constr ângere', formulare în care, implicit se include si violen ța);
c) răpire;
d) fraud ă ori înșelăciune;
e) abuz de autoritate;
f) profitare de imposibilitatea persoanei de a se ap ăra sau de a -si exprima voin ța;
g) oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru ob ținerea
consim țămantului persoanei care are autoritate asupra altei persoane ( în noul Cod penal dispare
termenul ,,oferirea').
Pentru realizarea laturii obiective a trafi cului de ființe umane e obligatorie existența cel puțin a
unei varietăți din prima categorie de acțiuni infracționale și cel puțin a uneia din a doua categorie
de acțiuni menționate.

23
Componența de infracțiune este formală, care se consumă din momentul săv ârșirii celor 2 acțiuni
menționate mai sus. Componența este materială, în situația c ând s-a produs o vătămare gravă a
integrității corporale sau s -a soldat cu o boală psihică a persoanei, cu dec esul ori sinuciderea
acesteia.
4.2 Latura subiectiv ă
Latura subiectivă se caracterizează prin intenție directă în scopul special urmărit de făptuitor de a
exploata victima, scop realizat ori de câte ori există cel puțin una din variantele alternative
prevăzute de art. 2 pct 2 din lege.
În ceea ce privește dispoziția legală prevăzută de articolul 2 punctul 2 lit . e),legea 678/2001
potrivit căreia prin exploatarea unei persoane se înțelege efectuarea unor alte activități prin care
se încalcă drepturile și libertățile fundamentale ale omului, aceasta este destul de generală și lasă
loc multor interpretări.
Traficului de ființe umane urmărește diferite scopuri, precum :
-exploatarea sexuală ce implică impunerea unei persoanei să practice prostituția, să parti cipe la
reprezentații pornografi ce în scopul producerii, dist ribuirii și punerii în circula ție prin diferit e căi
a materialelor pornografi ce, cumpărarea, comercializa rea sau păstrarea lor, utilizarea altor ti puri
de exploatare sexuală sau a ltor acțiuni cu caracter sexual împotriva voinței acestora.
De obicei , femeile ti nere s unt ademenite peste hotare cu promisiunea de a fi angajate în slujbe de
chelneriț e, menajere sa u dansatoare, dar , odată ajunse la destinație sunt obligate să se prostitueze,
fiind v ândute . Cel mai des, victimele sunt plas ate într -un mediu de izolare fi zică și socială unde
sunt supuse în mod sistemati c abuzului și degradării umane și sunt deposedate de acte . Metodele
de intimidare și umilire sunt dintre cele mai diverse și mai crude, incluz ând violul, tortura,
amenințările cu moartea, bătăile, capti vitatea, foamea. Supuse acestui regim de exploatare,
victimele sunt vândute în mai multe r ânduri, astf el devenind sclave .
Convenția Organizației Internaționale a Muncii privind munca forțată sau obligatorie pentru
muncă sau servicii forțate stabilește că munca forțată consti tuie:
a) determinarea victi mei prin constrîngere să în deplinească o muncă pe care din propria
inițiati vă și voință nu ar îndeplini -o;

24
b) punerea victi mei în situația de a presta o muncă pe care nu era obl igată de a o efectua;
c) ținerea persoanei în servitute pentru achitarea unei datorii;
d) obținerea muncii sau a serviciilor prin înșelăci une, constrîngere, violență sau amenințare cu
violența .
Victimele trafi cului s unt obligate prin diferite tehnici de c onstrângere de la violență
fizică,intim idare, șantaj ori a buzuri sexuale p ână la sclavie,să lucreze pentru datorii în
construcții, alimentații, industria hotelieră, în sere ori în aria serviciilor ca snice (curățenie sau
îngrijirea unor persoane la domicili u) ore îndelungate pentru salarii mici și în condiții grele sau
chiar periculoase .
În sclavie sau în condiții similare sclaviei așa cum este definită în Convenția din 1926 cu
privire la sclavie, se regăsește situația sau condiția unui individ asupra căruia se exercită
atributele dreptului de proprietate sau numai unele dintre ele, iar „sclavul“ este individul ca re are
acest statut sau această condiție.
Conform prevederilor aceleiași Convenții, drept condiții similare sclaviei sunt considerate, în
primul r ând, servitutea pentru datorii și șerbia.
Participația penală deși este posibilă, nu este admisă de lege în forma coautoratului, a
complicității și nici a instigării în cazul acestei infracțiuni deoarece în cazul comiterii infracțiunii
în participație ne aflăm în situația uneia dintre formele ei agravate. Consumarea infracțiunii are
loc atunci când se produce oricare dintre cele 5 variante ale elementului material în legătură de
cauzalitate cu acțiunile întreprinse de făptuitor.
Tentativa la infracțiunea de trafic de persoane es te posibilă și se pedepsește.Fapta rămâne în faza
de tentativă când făptuitorul, urmărind scopul exploatării persoanei, pune în aplicare intenția sa
prin executarea acțiunii de constrângere (de ex.amenință victima) dar din motive independente
de voința sa nu se produce urmarea socialmente periculoasă –adică nu reușește să realizeze
recrutarea, transportarea,transferarea, cazarea sau primirea victimei.

25
Capitolul 5 – -Asemănăr ni și deosebiri între diferite infrac țiuni de trafic
5.1 Infrac țiunea de “organizare de trafic de minori”. -Traficul de minori este reglementat ca
infracțiune distinctă în art. 211 NCP, separat de traficul de persoane, potrivit căruia:
„(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul
exploatării acestuia, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor
drepturi.
(2) Dacă fapta a fost săvârșită în condițiile art. 210 alin. (1) sau de către un funcționar public în
exercițiul atribuțiilor de serviciu, pedeaps a este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea
exercitării unor drepturi.
(3) Consimțământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativ ă.”
Sancțiunea prevăzută pentru traficul de minori este aceeași cu cea a traficului de persoan e, însă
diferența fiind dată de faptul că, în cazul variantei simple a infracțiunii, nu sunt prevăzute
mijloacele fol osite. Astfel, doar acțiunea de recrutare, transportare, transferare, adăpostire sau
primire a unui minor în scopul sau în vederea exploatării constituie infracțiunea de trafic de
minori.
De asemenea, prin O.U.G. nr. 18 /2016 a fost introdus art. 216 ce incriminează folosirea
prostituției infantile, astfel: „Întreținerea oricărui act de natură se xuală cu un minor care practică
prostit uția se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă fapta nu
constituie o infracțiune mai gravă.”
Astfel, clienții minorilor traficați (și nu numai) în scopul exploatării sexuale riscă o condamnare.
Incriminarea folosirii pr ostituție i infantile constituie un pas important în lupta împotriva
traficul ui de persoane, având în vedere amploarea pe care traficul intern de min ori a luat -o și
noua practică a traficanților de a recruta fete cu vârste cuprinse î ntre 15 -17 ani și a le exploata
sexual intern până la împlinirea vârstei de 18 ani, după car e acestea sunt traficate extern, în
diferite țări de destinație. Această pra ctică constituie o „inițiere” a victimelor minore în prestarea
serviciil or sexuale, urmând ca, odată cu împlinirea vârste i de 18 ani, atunci când, din punct de
vedere legal, nu mai există restricții la ieșirea din țară, să fie exploatate și extern.

26

Statisticile arată că majoritatea minorilor vulnerabili sunt fete cu vârste cuprinse între 15 – 17 ani.
În pofida acestui fapt, cererea pentru minori cu vârste cât mai fragede este în creștere.
În primul rând, factorii individuali, precum nivelul de edu cație, gradul de conștientizare a
riscului, mediul abuziv, dar și s tarea cognitivă și emoțională a unui copil și tendința generală de
asumare a riscu rilor, ar putea spori gradul de vulnerabilitate al minorului.
Potrivit art. 2 alin. (2) al Legii nr. 248/2005 privi nd regimul liberei circulații a românilor
în străinătate r egula scoaterii unui minor din țară atunci când nu este însoțit de către părinți este
aceea ca minorul trebuie să fie însoțit de un adult(peste 18 ani),fiind necesare o serie de
documente , precum o declarație pe propria r ăspundere a ambilor părinți,(se poate emite la
cererea părinților de către un notar public) în cazul minorilor sub 14 ani este necesar pașaportul
iar pentru minorii cu vârste de peste 14 ani, cartea de identitate și cazierul judiciar al
însoțitorului.
Un aspect negativ ce trebuie re mediat, este lipsa prezenței persoanei însoțitoare în fața
notarului public la emiterea declarației întruct î n prezent nu este obligatorie și, astfel, notarul nu
poate oferi informații cu privire la acesta în cazul în care se dovedește că este traficant de minori
și, de asemenea, nu îl poate in forma cu privire la obligațiil e pe care le are în calitate de însoțitor.
Declarația părinților nu oferă suficiente gara nții, întrucât aceasta poate fi falsificată ori se
poate obține consimțământul păr inților prin diferite mijloace. Legea nu stabilește o f ormă
standard a decla rației, fiecare notar formulând declarația după cum consideră , fiind astfel u șor de
falsificat. În practică, agenții de frontieră acceptă declarațiile părințil or deși acestea nu conțin
toate informațiile prevăzute de lege, aceștia susți nând că, deși unele declarații nu întrunesc toate
condițiile prevăzute de lege, ei le acceptă ca fiind valabile atât timp cât din declarații reiese
consimțământul păr inților cu privire la călătoria minorului, acesta fiind „elementul esențial” al
declarație i, limitând astfel efectele și scopul declarației de a preveni traficul de minori.
5.2 Trafic de persoane.Proxenetism.Deosebiri.
Potrivit art. 213 Cod Penal -alin.(1)“ Determinarea sau înlesnirea practicării prostituției ori
obținerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către una sau mai multe
persoane se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

27
(2) În cazul în care determinarea la începerea sau continuarea practicării prostituției s -a realizat
prin constrângere, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor
drepturi.”
O primă deosebire între cele două infracțiuni constă în obiectul juridic generic.Infracțiunea de
trafic de persoane are ca obiect juridic gene ric dreptul la libertatea de voință și de acțiune proprii
fiecărei persoane11pe cand î n cazul infracțiunii de proxenertism, valoarea socială protejată rezidă
tocmai în bunele moravuri din cadrul relațiilor de conviețuire socială și de asigurare licită a
mijloacelor de existență.
A doua deosebire între cele două infracțiuni are în vedere elementul material al laturii obiective.
În forma simplă, infracțiunea de proxenetism se realizează, sub aspectul elementului material al
laturii obiective, prin următoarele modalități: îndemnul, înlesnirea practicării prostituției sau
tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției, modalități pe care infracțiunea de trafic de
persoane nu le reglementează.
În cazul infracțiunii de proxenetism nu sunt necesare exercita rea de acte de constrângere asupra
victimei sau supunerea ei la presiuni din partea unei persoane a cărei autoritate asupra sa a fost
cumpărată, cu excepția modalității constând în constrângerea la prostituție.
Cea de -a treia deosebire între cele două infr acțiuni are în vedere latura subiectivă. Sub acest
aspect, infracțiunea de trafic de persoane se comite cu intenție calificată prin scop, iar în cazul
infracțiunii de proxenetism, infracțiunea poate fi comisă cu intenție directă sau indirectă, scopul
sau m obilul nu interesează pentru existența vinovăției, putând fi avute în vedere doar la
individualizarea judiciară a pedepsei.
O altă deosebire dintre traficul de fi ințe umane și prox enetism constă în finalitatea urmărită prin
săvârșirea acestor infracțiuni. În cazul infracțiunii de proxenetism, foloasele de pe urma
practicării prosti tuției s unt însușite de către făptuitor, însă o parte din acestea po t fi însușite și de
către victimă. În cazul trafi cului, orice acțiune are loc în scopul exploatării victi mei, iar foloasele
sunt însușite exclusiv de către făptuitor .
____________________________
11A se vedea I. Gârbuleț, Traficul de persoane, ed. Universul Juridic, București, 2010, p. 53.

28
Un alt semn care deosebește traficul de fi ințe umane de pr oxenetism este consimțămîntul
victimei sau, mai bine zis, ex primarea consimțămîntului victimei și condițiile în care ac esta se
manifestă. La proxenetism victi ma își dă a cordul în mod nealterat, voința sa de a se prosti tua,
aparținîndu -i în totalitate, este e xprimată în m od liber. În cazul proxenetismului, victi ma își dă
acceptul, consimte nesti ngher it și întotdeauna în înțelegere cu făptuitorul, în vederea practicării
prosti tuției, în scopul obținerii de avantaje reciproce. În cazul trafi cului de ființe umane se
observ ă o viciere a consimțămîntului, iar uneori chiar lipsa acestuia.
O ultimă deosebire constă în aceea că infracțiunea de proxenetism este investigată de organele de
cercetare penală,sub supravegherea unui procuror care funcț ionează în cadrul parchetelor de pe
lângă instanțele judecătorești, în timp ce infracțiunea de trafic de persoane se află în competența
procurorului din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism,structura specializată creată în cadrul Ministerulu i Public, cu atribuții pe întreg
teritoriul țării pentru combaterea criminalității organizate și a terorismului.

5.3 Diferen ța dintre traficul de persoane si introducerea ilegal ă a migran ților.
În realitate, fiecare teorie reprezintă o parte dintr -un sistem complex necesar pentru a înțelege
fluxurile migraționiste, întrucât acestea reprezintă o entitate aflată într -o continua schimbare,
astfel încât teoriile deja consacrate sunt actualizate cu teorii neomoderniste.
Deși cei doi termeni (traficul de mig ranți –„human smuggling” și traficul de persoane –„human
trafficking”) par foarte apropiați și, de seori sunt folosiți ca sinonime, există diferențe clare între
cele două noțiuni, în special în privința scopului urmărit de subiectul activ al acțiunii.
Traducerea în lim ba română a acestor doi termeni pune accent mai mult pe subiectul pasiv
(migranți/persoane), decât pe activitatea propriuzisă (trafic/ facilitare).
Traficul de ființe umane presupune transferul persoanelor din locul de origine în altul
împotriva voințe i lor ori sub un pretext fals sau ascuns. În ceea ce pr ivește traficul de migranți,
se presupune că există o înțelegere între traficant și m igrant, un fel de “contract” c e presupune
asigurarea serv iciilor de transport, uneori cazare și masă c ontra unui anumit cost.

29
Noțiunea de migrație nu are un concept clar definit, fiind utilizate numeroase aspecte
pentru a o defini. Potrivit Organizației Internaționale pentru Migrație, aceasta este definită ca
„mișcarea unei persoane sau a unui grup de persoane, fie trecând o fron tieră internațională, fie în
interiorul unui stat. Este o mișcare a populației, indiferent de mărime, compoziție sau
cauze, include migrația refugiaților, a populațiilor dislocate,a persoanelor migrând din cauze
economice sau pentru alte scopuri, inclusiv r euniunea familială”12
La nivel teoretic, de -a lungul timpului, au fost elaborate numeroase teorii care încearcă să
explice fenomenul migraționist din diferite perspective, oferind o dimensiune geografică, politică
sau socială cauzelor și efectelor migrației: teoria lui Ravenstein, teoria lui Lee sunt teorii neo –
moderniste.
Există diferențe și în ceea ce privește regimul juridic și protecți a oferită celor două
categorii:p rotocolul privind traficul de ființe umane stipulează ne cesitatea acordării de protecți e
acestei categorii de persoane, precum și o g amă variată de măsuri, pe când p rotocolul privind
traficul de migranți are referiri minime privind protecția migranților.
Cu toate că traficul de migranți și t raficul de persoane împărtășesc cauze, caracteristici și modele
similare, acestea sunt difere nțiate prin distincții juridice precise.
Pe de -o parte, infracțiunea de trafic de m igranți cunoscută si sub numele de facilitare a imigrației
ilegale este o infracțiune c e încalcă legile naționale și internaționale legate de frontieră ,este o
crimă împotriva statului și a ordinii publice care reglementează p ătrunderea legală pe teritoriul
statului, fără a fi vorba despre o victimă, pe când , traficul de persoane este o infracțiune
împotriva persoan ei, deoarece încalcă drepturile fundamentale ale omului ce nu presupune
trecerea peste frontiera internaționala .
Ambele infracțiuni sunt forme de migrație ilegală. Migranții, pot fi înșelați sau constr ânși în
timpul exploatării și, astfel, s ă devină victime ale traficului de persoane, desii , în cazul traficului
de per soane se folosește în mod tipic un element de înșelăciune .
____________________________
12Definiție a Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM).

30
Incă o diferență majoră între migrație și trafic este faptul că,migrția este întotdeauna de
natură transnațional ă, pe când traficul poate fi și intern. Atunci când este transnațional, traficul
de persoane de cele mai multe ori implică trecerea în mod lega l a frontierelor, pe când
contrabanda de migranți implică întotdeauna traversarea granițelor în mod ilegal.

Capitolul 6 -Masuri de prevenire și combatere a traficului de personae.
„Pent ru că traficul are loc la nivel global, pentru com batere este nevoie de cooperare
internaț ională, națională, regională și locală între guverne și ONG -uri” 13
Infracțiunea de trafic de persoane reprezintă o violare gravă a drepturilor fundamentale ale
victimelor. Organele polițienești au obligația clară d e a implementa măsuri de combatere a
acestui fenomen.Organele de poliție au misiunea și obligația de a proteja și sprijini pe cei mai
vulnerabili membri ai societății, poliția fiind principalul adversar al traficului de persoane.
Metodele de prevenire a infracțiunii pot fi împărțite generic în tehnici de prevenire primară și
tehnici de prevenir e secundară. Pr evenirea primară este îndreptată spre adresarea moti velor ce
stau la baza acestei infracți uni la scară largă, în timp ce prevenirea secundară urmăreș te
identificarea grupurilor specifice cu riscul de a deveni fie infractori, fie victi me ale anumitor
categorii de infracțiuni. Protocolul de la Palermo prevede ambele forme și consti tuie o premieră
în includerea măsurilor de prevenire a traficului de ființ e umane. Astfel, conform art.9 avem :
1) Statele Părți stabilesc politi ci, programe și alte măsuri de ansamblu pentru:
a) prevenirea și combaterea trafi cului de persoane și
b) protecția victimelor trafi cului de persoane, în special a femeilor și copiilor, împotriva u nei noi
acțiuni ale cărei victi me ar putea fi .
2) Statele Părți depun eforturi pentru a lua măs uri, precum cercetări, campanii de informare și
campanii prin mass -media, în același r ând inițiative sociale și economice, în scopul prevenirii și
co
______________________
17 Kligman &Limoncelli, 2005, p. 123. mbaterii traficului de persoane.

31
3) Politi cile, programele și alte măsuri inclu d, dup ă cum este necesar, o cooperare cu
organizațiile neguvernamentale, cu alte organiz ații competente și cu alte elemente ale societății
civile.
4) Statele Părți iau sau consolidează, pe calea unei c ooperări bilaterale sau multi laterale, măsurile
pentru remedierea factorilor care fac persoanele, în special femeile și copiii, vulnerabile în fața
traficului, precum sărăcia, sub dezvoltarea și inegalitatea șanselor.
5) Statele Părți adoptă sau întăresc, pe calea unei cooperări bilaterale ori multilaterale, măsurile
legislati ve ori altele, precum măsuri de ordin educativ, social sau cultural pentru a descuraja
cererea care favori zează orice formă de exploatare a persoanelor, în special a femeilor și a
copiilor, care are ca scop trafi cul.
În urma aderării la U E, România a adoptat treptat, un ansamblu de măsuri juridice pentru
construirea și consolidarea continuă a mecanismului național, în contextul îmbunătățirii
cooperării internaționale pentru prevenirea și combaterea traficului de persoane. De asemenea,
Româ nia a semnat, ratificat și implementat majoritatea instrumentelor europene și internaționale
privind prevenirea și combaterea traficului de persoane. Odata cu devenirea României, stat
membru UE se modifică regimul de vize și restricțiile de muncă pentru cetățenii români iar
această schimbare a regimului de vize este foarte importantă pentru acțiuni le de identificare a
victimelor traficului de persoane.
În ultimii 11 ani, România a avut două strategii împotriva traficului de persoane „Strategia
Națională privind combaterea traficului de persoane pentru perioada 2006 -2010” -a fost
elaborată pentru o perioadă determinată de implementare, se impun e promovare a unui nou
document strategic cu orientări conceptuale și obiective naționale în gestionar ea politicii de luptă
împotriva traficului de persoane în România. și ”Strategia Națională împotriva traficului de
persoane pentru perioada 2012 -2016” – vizează o perioadă de 5 ani (2012 -2016) și reprezintă
următorul pas pe care România îl face în cadrul eforturilor de modernizare a procesului de
gestionare a prevenirii și comba terii fenomenului traficului de persoane pe teritoriul național,
precum și al a sistenței acordate victimelor, totodata constitui nd o formă de comunicare prin care
reprezentanții instituțiilor din cadrul Grupului i nterministerial de lucru pentru coordonarea și
evaluarea activității de prevenire și combatere a traficului de persoane, organism constituit prin

32
Regulamentul de aplicare a dispozițiilor Legii nr.678/2001 privind preveni rea și combaterea
traficului de persoane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.299/2003, vor fi informați cu priv ire
la noile măsuri adoptate de către ceilalți membri ai grupului, cât și o formă de interacțiune,
fiecare memb ru participând cu observații și propuneri pentru identificarea celor mai bune soluții.
dar și un Plan Național de Acțiune 2012 -2014 pentru implementarea Strategiei Naționale
împotriva traficului de persoane pentru perioada 2012 -2016.
La data de 1 februarie 2008 intră în vigoare Convenția Consiliului Europei privind Lupta
împotriva Traficului de Ființe Umane și are scopul de a preveni traficu l de ființe umane, de a
proteja victimele și de a -i încri mina pe tra ficanți. Ea are în vedere toate formele de trafic
(național sau transnațional, lega t sau nu de crima organizată) și acoperă toate categor iile de
victime (femei, bărbați și copii), cât și toate formele de ex ploatare. Convenția include, de
asemene a, măsuri pentru promovare a parteneriatelor cu societatea civilă și pentru promovarea
colaborării internaționale.
Convenția a creat un mecanism independent de monitorizare, pentru a evalua modul în
care prevederile sale sunt puse în practică. Acest mecanism de monitorizare,care reprezintă unul
dintre punctele forte ale Convenției, este constituit din doi piloni: Grupul de experți pentru
lupta împotriva traficului de ființe umane (GRETA) , este responsabil cu evaluarea
implementării Convenției de către țările care au ratificat -o. GRETA este compus din 15 experți
independenți și imparțiali, din țările semnatare ale Convenției și Comitetul Părților care face
recomandări pe baza rapoartelor GRETA.
România a fost cel de -al doilea stat care a ratificat acest instr ument juridic (21 august
2006). GRETA a devenit operațional în 2009. În ceea ce privește România, raportul privind
primul ciclu de evaluare a apărut în 31 mai 2012. Raportul este public. Ultima vizită în România
a experților GRETA , în cadrul celui de -al doliea ciclu de evaluare, a avut loc în perioada 12 -16
octombrie 2015.

33
6.1 Cooperarea dintre poli ție si O.N.G. -uri.
Un factor hotărâtor în implementarea măsurilor anti -trafic este cooperarea eficientă dintre poliție
și sectorul ONG -urilor, care oferă victimelor servicii deasistență.
Pentru a se ajunge la o bună cooperare, cele două părți vor trebui să înțeleagă și să accepte faptul
că au obiective diferite. Este esențial ca organele de poliție să respecte aceste lucru și să întrețină
cu organismele res pective relații bazate pe încredere. La fel de importantă este și separarea
distinctă a investigației criminalede serviciile de asistență psihologică și socială. Totuși, în
mecanismul relațiilor dintre poliție și sectorul ONG, aceste organizații vor urmări în primul rând
îndeplinirea obligațiilor lor legale și umanitare asumate față de victime. În caz
contrar,reprezentanții organizațiilor ONG nu ar mai putea coopera cu investigatorii și nici nuar
mai putea recomanda victimelor traficate să coopereze la rând ul lor cu poliția.
De asemenea, este necesară asigurarea unei anumite transparențe a rolului șiresponsabilităților
personalului implicat, așa încât victimele care urmează să depunămărturie să poată înțelege ce se
întâmplă.Cooperarea se bazează pe următoare le principii fundamentale:
Una dintre cele mai importante funcții al organizațiilor OIG -ONG este asistarea victimelor
traficului de persoane, indiferent dacă acestea sunt dispuse să depună mărturie în procedurile
corespunzătoare sau nu. Femeile traficate p ot avea o contribuție esențială la condamnarea
traficanților.Cu ajutorul lor, infracțiunile de trafic de persoane pot fi pedepsite mai eficient.
Toți cei implicați trebuie să fie conștienți de importanța primordială a asigurării siguranței și a
unor condiț ii bune pentru martori, care de multe ori au suferit traume grave. Trebuie înțeles
faptul că, în cazurile de trafic, martorii sunt permanent în pericol. Stabilitatea psihologică și
starea generală a martorilor poate fi ameliorată prin servicii de asistență specializate.
Cooperarea dintre poliție și organizațiile OIG -ONG nu trebuie să se reducă launele cazuri
individuale, ci trebuie să aibă un caracter permanent, cotidian. Se vafolosi o procedură standard
de tipul unui Acord între poliție și organizațiile de sprijindin fiecare țară.Acest acord mutual
trebuie să conțină drepturile și obligațiile fiecărei părți, ceea ce duce la o mai bună înțelegere
reciprocă.

34
În relațiile dintre poliție și organizațiile OIG -ONG există de la început un element de tensiune:
pe de-o parte, forțele polițienești consideră că victimele pot avea acces la facilitățile de asistență
numai în schimbul unei colaborări în cadrul procedurii penale, pe de altă parte, organizațiile de
sprijin consideră că victimele sunt îndreptățitesă primeasc ă ajutor indiferent dacă ele depun sau
nu mărturie.
6.2 Tehnici de investigare a infracțiunii de trafic de persoane.
Investigarea traficului de persoane este marcată de doi factori de importanță majoră, ambii
depășind practica obișnuită de investigare a infracțiunilor.
În primul rînd, victimele traficului de ființe umane, de regulă, nu sunt dispuse să depună plângeri
sau mărturii.
În al doilea rînd, practica urmăririi penale a relevat că traficul de ființe umane,ca orice altă formă
de crimă organizată, po artă un caracter complex și se consumă printr -un lanț de infracțiuni.
Având și un caracter transfrontalier traficul de persoane, în mare parte, are loc în mai multe țări,
fapt ce complică și mai mult urmărirea penală în aceste cauze.
Investigarea cazurilor de trafic de persoane poate fi efectuată folosindu -se trei metode principale:
investigarea re -activă, bazată pe depozițiile victimei; investigarea pro -activă, bazată pe
informațiile activității operative de investigație și investigarea de subminare, bazat ă pe acțiunile
de preîntâmpinare a acestui fenomenului.
În cazurile când victimele traficului fac declarații despre infracțiune (metoda re -activă),
procurorii și ofițerii de urmărire penală vor putea aplica următoarele acțiuni:
a) de a interveni imediat î mpotriva traficanților cu scopul protecției victimei sau pentru a preveni
cazurile cînd alte potențiale victime pot fi influențate de aceștia sau pentru a asigura probele care,
în caz contrar, pot fi pierdute;
b) de a utiliza declarația victimei pentru dez voltarea și desfășurarea de urgență a măsurilor de
identificare a traficanților, a altor victime și martori ale traficului.
Metoda pro -activă de investigare se folosește de organele de urmărire penală, ca regulă, în
cazurile, cînd victima traficului nu do rește colaborarea cu organele de drept și nu declară
împotriva traficantului. Practica a demonstrat, că victimele traficului de ființe umane, mai ales în
cazul exploatării sexuale, nu doresc să coopereze cu poliția și nu denunță traficanții, de aceea
organ ele de urmărire penală, în toate aceste cazuri, trebuie să folosească metoda pro -activă de
investigare. Cu toate acestea, organele de drept, și pe parcursul investigațiilor pro -active trebuie
să întreprindă măsuri de colaborare cu victimele traficului cu s copul ca, ulterior, să consolideze

35
probele obținute, ținând cont că depozițiile victimei au fost și vor rămîne cele mai importante
probe în procesul penal, indiferent de metoda de investigare utilizată.
Anchetarea infracțiuni de trafic de persoane reprezintă o situație în care poliția trebuie să
reacționeze imediat. Necesitatea unei reacții imediate este declanșată de apariția unei situații noi,
cum ar fi daca:
-victima a reușit să scape și cere ajutorul poliției;
-victima a fost depistată și identificată de organele de urmărire penală în cadrul unei intervenții
sau anchete care nu avea tangență cu traficul de persoane;
-victima a fost depistată și identificată de organele de urmărire penală în cadrul unei investiga ții
anti-trafic;
-victima a reușit să scape și cere ajutorul autorităților sau a instanțelor judecătorești;
-poliția a aflat de existența unei victime prin intermediul unei "terțe persoane",instituție sau
persoană fizică, cum ar fi:o altă victimă traficat ă sau care lucrează într -un bordel, sau prin
intermediul altor unități de poliție, servicii deinformații sau lucrători sau instituții din domeniul
social;
Urmărirea penală se e fectuează în mod obligatoriu de către procuror și se judecă în primă
instanță de către tribunal. Toate organele de urmărire penală au obligația clară de a acționa
imediat ce au luat cunoștință de existența unor victime ale traficului de persoane, sau când alte
victime sau terțe persoane furnizează informații sau probe referitoare la vi ctimele traficate.
Există trei tipuri de victime:
-victima care nu cooperează deloc cu poliția;
-victima care furnizează informații, dar care nu este dispusă să furnizeze probe sau să depună
mărturie;
-victima care cooperează fără rezerve și care dorește s ă depună mărturieîmpotriva traficanților ;

36
Reacția inițială a poliției față de victima traficului de persoane trebuie să fie în concordanță cu
anumite principii umanitare de conduită. Principiile care stau la baza acestui mod de abordare
umanitar sunt urmă toarele:
– Este important ca persoanele care sunt într -adevăr victime traficate să fie tratate cavictime ale
unor infracțiuni grave și să nu fie revictimizate sau criminalizate de organele de poliție18;
-Principiile și standardele umanitare internaționale interzic în mod concretrevictimizarea și
criminalizarea de către poliție a persoanelor care sunt într -adevăr victime traficate. Astfel de
revictimizări sau criminalizări trebuie evitate în orice fel desituații.
-Siguranța victimelor, a familiilor și a celo r dragi lor rămâne permanent un element esențial, de
care anchetatorul răspunde în mod direct.
Cu toate că lupta eficientă împotriva traficului de persoane nu poate fi realizată decât prin
cooperarea dintre diferite organizații și organele de urmărire penală,siguranța victimelor rămâne
în sarcina și în responsabilitatea unică a anchetatorului -ea neputând fi cedată sau delegată către
alte instituții.
Anchetatorul de poliție trebuie să evalueze și să țină cont permanent de gradul de risc asupra
vieții sau sănătății victimei și a familiilor acesteia, în fiecare fază a anchetei, în timpul procesului
penal și după încheierea lui.
Siguranța victimei și eventualitatea unor represalii îndreptate împotriva ei sau afamiliei ei sunt
considerente specifice în contex tul traficului de persoane, iar factorii de risc nu vor putea fi
niciodată eliminați complet. Totuși, anchetatorul are obligația să ia de la început măsuri pentru
evaluarea continuă a riscului, în fiecare caz în parte.
Anchetatorul este responsibil de sigu ranța victimei și după încheierea procesului penal în care ea
a depus mărturie.
Polițistul are obligația clară de a fi permanent sincer cu victimele, informându -le despre toate
aspectele, responsabilitățile, consecințele și riscurile impuse de deciziile ca re vor fi luate.
_________________________
18A se vedea ms.politiaromana.ro/prevenire/trafic persoane.

37
Colaborarea cu poliția va include întotdea una un element de risc pentru victima traficului,
eventual și pentru familia ei. Punctul critic este ca victima să fie informată de anchetator asupra
tuturor aspectelor și riscurilor legate de deciziile pe care ea va trebui să le ia, așa încât ea să ia o
decizie în cunoștință de cauză. Înșelarea victimelor este o temă constantă în infracțiunile de
trafic; de aceea victima trebuie tratată cu sinceritate, pentru ca ea să nu aibă motiv să reclame
ulterior, în mod justificat, că afost înșelată a doua oară, de data aceasta de poliție.
Anchetatorul are obligația clară de a lua toate măsurile ca victimele să fie informate despre
mijloacele și serviciile de ajutorare, care li se pot pune la dispoziție pentru a depăși situația de
chin în care se află. Polițistul va organiza contactul dintre victime și organizațiile respective.
S-ar putea ca victimele traficului de persoane să nu se refacă niciodată complet după suferințele
fizice, sexuale sau psihologice la care au fost supuse. Totuși este deosebit de important ca el e să
aibă acces nelimitat la întreaga gamă de servicii de asistență și ajutorare. Nu este rolul poliției de
a oferi aceste servicii, ci ele sunt acordate de organizațiile ONG -uri, care sunt mult mai calificate
decât poliția în acest domeniu umanitar.
Reacț ia organelor de urmărire penală la informații privind traficul de persoane,respectiv
momentul reacției și mijloacele utilizate, depind de rezultatul procesului de evaluare a riscurilor,
care va începe imediat ce poliția a luat cunoștință de existența unei victime. Procesul de evaluare
riscurilor se bazează pe următoarele principii:
-unitățile de poliție au obligația umanitară clară de a se îngriji de siguranța victimelor traficului
de persoane;
– conform diferitelor convenții de drept internațional, unități le de poliție pot fi obligate prin lege
să asigure siguranța victimelor traficate;
-un element deosebit de important în îndeplinirea acestei obligații este evaluarea riscurilor pentru
victimele existente și pentru persoanele care pot deveni victime ale traficului;
– procesul de evaluare a riscurilor trebuie să înceapă cât de curând posibil după ce poliția a luat
cunoștință de existența unei v ictime, și trebuie să devină un proces continuu.

38
6.3 Protecția și asistența victimelor și martorilor în cauzele privind traficul de persoane.
Protecția victimelor traficului de ființe umane constituie o obligație poziti vă a statului.
Convenția Națiunilor Unite împotriva criminali tății transnaționale organizate stabilește că fi ecare
stat ia, în limita mijloacelor sal e, măsuri corespunzătoare pentru a asigura o protecție efic ace
împotriva eventualelor acte d e represalii sau de intimidare a martorilor care, în cadrul procedurii
penale, depun mărturie privind infracțiunile prevăzute de Convenție și, în caz de nevoie, a
părinților lor și a altor persoane apropiate.
Măsurile menite să comba tă traficul de persoane trebuie să fie centrate pe drepturile
victimei, iar asistența speciali zată și complexă trebuie să fie accesibilă victimelor fără
discriminare, pentru a redresa ș i repara abuzul asupra drepturilor suferite de aceștia și constau in :
Dreptul la protecție fizică:
-Victimele traficului de ființe umane pot beneficia, la cerere, de protecție din parte din partea
Ministerului Internelor și reformei Administrative dacă sunt părți în procesul penal intentat
împotriva traficanților (cf. art. 24, al in. 1 din HG nr. 299/2003 )
-în cadrul Centrelor de asistență și p rotecție a victimelor traficulu i de persoane (cf. Legii
678/2001, art. 53, al in. 1)
-prin includerea într -un program de protecție a m artorilor – garantat prin Legea 682/2002 privind
protecția martorilor .
Dreptul la asistență psihologică și socială gratuite:
– Poate fi asigurat atât din partea personalului specializ at al Centrelor de asistență și protecție a
victimelor traficului de persoane înființate p rin Legea 678/2001 (cf. art.32, alin.4), cât și din
partea Serviciului de protecție a victimelor și rei ntegr are socială a infractorilor (conform Legii
211/2004, art. 7)
-Asistența psihologică și socială poate fi asig urată și de către organizațiile neguvernamentale,
independent sau în cooperare cu autoritățile publice (cf. Legii 678/2001, art. 12) .

39
Dreptul la asistență juridică gratuită:
– Potrivit Legii 211/2004, art. 14 – 18, acest tip de asis tență se acordă la cerere (dacă victima a
împlinit vârsta de 18 ani), cu condiția probării calității de victimă a infracțiunilor prevăzute de
art. 14 (al in. 1, lit.a) sa u, potri vit art. 15, dacă venitul lunar al victimei pe membru de familie este
cel mult egal cu salariul de bază minim brut pe țară;
– Legea 678/2001 (art. 44) prevede în mod expres că asis tența juridică este obligatorie în cazul
victimelor traficului de p ersoane, fără nici o apreciere din partea organelor judiciare .
Dreptul la asistență medicală:
-Asistența medicală este garantată victimelor traficului de persoane în cadrul Centrelor de
asistență și protecție a victimelor traficului de pe rsoane înființate conform Legii 678/2001 (art.
32, al in. 4).
Dreptul la reintegrare școlară:
-Reintegrarea elevilor victime ale traficului de persoane în sistemul educațional, în funcție de
specificul traumei suferite (cf . H.G. nr. 299/13.03.2003, art. 16, lit. h ) .
Dreptul la reintegrare profesională:
– Victimele traficului de ființe umane au dreptul de a beneficia "cu prioritate" de serviciile
Agențiilor de Ocupare și Formare Profesional ă (cf. procedurilor de aplicare ale Legii 678/2001 –
HG nr. 299/2003) .
Dreptul la informare:
-Cu privire la drepturile procesuale ale persoanei vătă mate, părții vătămate și părții civile,
precum și a serviciilor de care pot beneficia – de către judecătorul, procurorul, ofițerul sau
agentul de poliție la care se prezintă victima (Legea 211/2004, art.4)
Dreptul la confidențialitate:
– Viața privată și identitate victimelor traficului de persoane sunt ocrotite prin prevederile Legii
678/2001 .

40
O atenție substanțială trebuie acord ată copiilor victime ale trafi cului de persoane.Potrivit
Legii privind prevenirea și combaterea trafi cului d e ființe umane, statul asigură protecție și
asistență copiilor victi me ale trafi cului d e fi ințe umane din momentul în care apar temeiuri de a
crede că ei sînt victi me ale trafi culu i pînă la identificarea, inte grarea și recuperarea lor deplină,
independent de cooperarea acestora cu aut oritățile. După identifi care ca victi mă a trafi cului de
ființe umane, copilul este referit de urgență serviciilor competente de protecție, asistență și
reabilitare a copiilor .
Fiecare Stat Parte trebuie să implementeze măsuri în vederea asigurării restabilirii
psihice, psihologice și sociale a victi melor tr afi cului de persoane, inclusiv, dacă este cazul, în
cooperare cu organizații neguvernamentale, cu alte organizații competente și alte elemente ale
societății civile și, în special, să le furnizeze: un adăpost convenabil; sfaturi și informații privind
drepturile pe care legea le r ecunoaște, într -o limbă pe care o pot înțe lege; asistență medicală,
psihologică și mater ială; posibilități de angajare, educație și formare.
Problema privind protecția victi mei capătă două conotații. Într -un aspect, protecția
victimei se asociază cu protecția unei persoane care parti cipă în probatoriul penal prin depunerea
de mărturii. În acest caz, victi ma part i cipă în calitate de martor și în legătură cu acest fapt
măsurile de protecție a martorilor sînt aplicabile și lor. Într -un al doilea aspect, victi ma unei
infracțiuni de trafi c de fi ințe umane, ca persoană căreia i s-a cauzat un prejudiciu, are dreptul la
o protecție și as istență specifi că doar acestui subiect.
Victi ma, ca subiect al procesul ui penal, se bucură de protecția de stat ca și un ma rtor.Însuși
martorul care nu a fost implicat la mome ntul necesar într -un program de protecție poate deveni
victi mă a infracțiunii. Aceasta poate avea loc și în cazul excluderii nejustifi cate a martorului din
program, fi e în cazul încetării programului din motivul expirării pericolului. Victi ma infracțiunii
se deosebește totuși de un simplu martor atât prin faptul că în multe cazuri ea este cunoscută de
făptuit or și deci necesită o protecție specială, cît și prin faptul că la aplicarea măsurii de prot ecție
trebuie prevenită dubla victi mizare a acesteia.

41
6.4 Concluzii si recomandari .
Traficul de ființe umane este cea mai gravă încălcare a drepturilor omului declarate în
Convențiile Internaționale, țara no astră fiind și ea grav atinsă de acest fenomen. Situațiile
precare la nivel economic și social favorizează în mod clar acest tip de comerț cu oameni .Din
păcate,cele mai afectate în acest sens sunt femeile tinere si copii ce constituie o categorie
vulnerabi lă în fața crizei economice.
Problema extinderii acestui tip de infracțiune constă în faptul că populația percepe superficial
acest fenomen iar condițiile financiare ne împing sper dorința de a muncii în afara țării de a
accepta oferte de lucru în străinăt ate fără a verifica, în prealabil, veridicitatea și autenticitatea
acestora sau fără a analiza condițiile contractuale propuse de potențialii angajatori.
În ceea ce privește traficul de minori, aceasta reprezintă o latură înfiorătoare a traficului de
persoane din perspectiva vârstei fragede a victim elor și a incapacității de a se apăra iar numărul
victimelor crește de la an la an, lucru ce ar trebui să tragă un semnal de alarmă. Un aspect ce
consider că trebuie analizat în detaliu și abordat de către a utorit atea legislativă, este declarația
părinților cu privire la călătoria minorului însoțit ce, în prezent, nu reprezintă un instrument ce ar
putea combate traficul de minori .Reglementarea in vigoare (legea 248/2005) lasă loc de
interpretări, astfel, agenț ii de frontieră , nevând o imagine clară asupra declarației, acceptă și
declarațiile incomplete, acest lucru dând posibilitatea traficanțil or de a le falsifica . Prin urmare,
este necesară o reglemen tare imperativă care să prevadă elementele esențiale ale de clarației,
stabilirea unei forme standard, precum și includerea unor elemente care să fie capabile să
combată fenomenul traficului de minori și alte astfel de activități infracționale.
Natura fundamentală a acestei infracțiuni este dezumanizarea valorilor persoanale în scopul
obținerii de profit, ceea ce o deosebește de alte tipuri de activități infracționale. Spre deosebire de
alte infracțiuni,în cazul traficului de persoane victimele pot fi exploatate până la epuizare,
generând profit până în momentul î n care le cedează corpul.
Așadar,în urma studiului făcut asupra infracțiunii de trafic de persoane consider că această
infracțiune este una complexă ce presupune o mentalitate specifică atât a traficantului, cât și a
victimei fiind preferată atât de traficanții ce acționează indep endent și individual cât și de

42
grupările infracționale, deoarece acest tip de infracțiune presupune un profit ridicat cu riscuri și
investiții minime.

43
BIBLIOGRAFIE :
Legislație
– Noul Cod Penal
– Constituția Rom âniei
-Legea nr.678/2001 art. 12 și 13 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane.
-Protocolul de la Palermo 2000,privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de
persoane, în special al femeilor și copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva
criminalității transnaționale organizate.
-UNICEF
– Convențiea Europol
– H.G. nr 1654/2006
– Europol, „Raport cu privire la traficul de persoane în Europa”, 2016, p. 10 disponibil online:
www.ec.europa.eu;
– Declarația Universală a Dreptur ilor Omului (1948) din 10.12.1948 , art.3
– Ordinul Ministrului Justiției nr. 1806/2004
– H.G. nr. 1584/2005
– H.G. nr. 299/2003
– Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor.
-Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor;
-Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate;
-Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului;
-Legea nr. 302/2004 privind cooperarea jud iciară internațională în materie penală.
-M. Of. nr. 783 din 11 decembrie 2001.
-M.Of.nr.206 din 31 martie 2003
-M. Of. nr. 505 din 4 iunie 2004.
-M. Of. nr. 594 din 1 iulie 2004.
– Alianța Globală împotriva Traficului de Femei

44
– Protocolul ONU
-H.G. 1226/ 19.12.2001
– Organizația Internațională pentru Migrație
– M.Of. nr. 783/11 decembrie 2001 si Codului Penal Ordonanței de Urgență nr. 112/2001.
– O.U.G. nr. 18/2016
– art. 2 alin. (2) al Legii nr. 248/2005
-Kligman &Limoncelli, 2005, p. 123
-I. Gârbuleț, Traficul de persoane, ed. Universul Juridic, București, 2010, p. 53.
– Hotărârea Guvernului nr.299/2003
-GRETA
-ms.politiaromana.ro/prevenire/trafic persoane.
– art. 24, alin. 1 din HG nr. 299/2003
-Legea 678/2001, art. 53, alin. 1
– Legea 682/2002 privind protecția martorilor
– Legea 211/2004, art. 7)
– Legea 678/2001 (art. 32, alin. 4).
– H.G. nr. 299/13.03.2003, art. 16, lit. H
– Legea 211/2004, art.4)

45