Asist . Univ. Dr. Andrei Răzvan CODEA Asist. Univ. Dr. Orsolya S ARPATAKI Cluj -Napoca 2018 UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ… [610588]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ
CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ

Corina BEREȘ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:
Prof . Dr. Mircea MIRCEAN

Îndrumător i științific i:
Asist . Univ. Dr. Andrei Răzvan CODEA
Asist. Univ. Dr. Orsolya S ARPATAKI

Cluj -Napoca
2018

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ
CLUJ -NAPOCA

FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ
DEPARTAMENT 4 – CLINIC
DISCIPLINA DE PATOLOGIE ȘI CLINICĂ MEDICALĂ

Corina BEREȘ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Evaluarea activității urinare a indexului NAG ca marker de
suferință tubulară renală la pisicile infectate cu virusul FIV

Coordonator științi fic:
Prof. Dr. Mircea MIRCEAN

Îndrumător științific :
Asist. Univ. Dr. Andrei Răzvan CODEA
Asist. Univ. Dr. Orsolya S ARPATAKI

Cluj -Napoca
2018

EVALUAREA ACTIVITĂȚII URINARE A INDEXULUI NAG CA MARKER DE SUFERINȚĂ
TUBULARĂ RENALĂ LA PISICILE INFE CTATE CU VIRUSUL FIV

Corina BEREȘ

Coordonator: Prof. Univ. Dr. Mircea MIRCEAN
Îndrumători:Asist. Univ. Dr. Răzvan CODEA
Asist. Univ. Dr. Orsolya S ARPATAKI

Universitatea de Științe agricole și Medicină Veterinară, Facultatea de Medicină Veterinară, Calea
Mănăștur nr. 3 -5, 400372, Cluj -Napoca, România
e-mail: [anonimizat]

REZUMAT

N-acetil -ß-D-Glucozaminidaza este o enzimă lizozomală cu originea în tubii contorți proximali și
care poate fi folosită pentru a detecta diferite afecțiuni r enale în stadiile incipiente, fiind un marker
specific de leziune tubulară renală la multe specii.
Datorită faptului că NAG are o specificitate și o sensibilitate mai crescută decât cea a markerilor
clasici de suferință renală (ureea și creatinina), ne -am propus ca în acest studiu clinic de caz să stabilim
prevalența nefropatiilor tubulare la pisicile infectate natural cu Virusul Imunodeficienței Feline (FIV) prin
cuantificarea activității enzimatice a indexului NAG.
Protocolul de lucru s -a bazat pe testa rea pozitivității infecției cu FIV , prin metoda rapidă, a
pisicilor selecționate pentru acest studiu, după care s -au colectat probe de urină (pentru determinarea
indexului NAG, biochimie urinară și urocultură) și de sânge (pentru hemoleucogramă și biochim ie
sanguină).
Rezultatele obținute demonstrează o afectare tubulară renală în proporție de 100% a pisicilor
infectate cu virusul FIV, indexul NAG având valori peste limitele de referință pentru toate pi sicile incluse
în acest studiu.

Cuvinte cheie: NAG, FIV, nefropatii tubulare, markeri renali

THE EVALUATION OF THE NAG INDEX ACTIVITY AS A MARKER OF RENAL TUBULAR
INSUFFICIENCY IN CATS INFECTED WITH THE FIV VIRUS

Corina BEREȘ

Scientifical coordinators: Prof. Univ. dr. Mircea MIRCEAN
Asist. Univ. Dr. Răzvan CODEA
Asist. Univ. Dr. Orsolya S ARPATAKI

University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine, Faculty of Veterinary Medicine,
Mănăștur Street no. 3 -5, 400372, Cluj -Napoca, Romania
e-mail: corinaberes@yahoo .com

ABSTRACT

N-acetyl -β-D-glucosaminidase is a lysosomal enzyme originated in the proximal convoluted
tubules and can be used to detect various renal diseases in the incipient stages, being a specific marker of
renal tubular lesion in many species.
Due to the fact that NAG has a higher specificity and sensitivity than that of classical markers
of kidney disease (urea and creatinine), we want to determine in this clinical case study the prevalence of
tubular nephropathy in cat s infected with Feline Immunodeficiency Virus (FIV) by quantifying the
enzymatic activity of the NAG index.
The protocol was based on testing the FIV positivity of the cats selected for this study,
followed by collection of urine samples (for the determin ation of the NAG index, urinary biochemistry
and uroculture) and blood (for CBC and blood biochemistry).
The obtained results demonstrate a 100% renal tubular damage in cats infected with the FIV
virus, the NAG index having values above the reference li mits for all the cats included in this study.

Key words: NAG, FIV, tubular nephropaty, renal markers

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

5

CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 7
Partea I – Stadiul actual al cunoașterii în domeniul temei abordate ………………………….. ………………….. 8
Capitolul 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 8
MORFOSTRUCTURA APARATULUI URINAR AL FELID ELOR ………………………….. ………………. 8
1.2 Aspectul exterior al rinichilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 8
1.3 Parenchimul renal ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 8
1.4 Vascularizația și inervația rinichilor ………………………….. ………………………….. …………………… 10
Capitolul 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 11
PRINCIPALELE FUNCȚII RENALE ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 11
2.1 Filtrarea glomerulară ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 11
2.2 Mecanisme de control a fluxului sanguin renal și a filtrării glomerulare ………………………….. … 11
2.3 Reabsorbția și secreția tubulară ………………………….. ………………………….. ……………………….. 12
2.4 Contribuția rinichilor la menținerea echilibrului acido -bazic ………………………….. ……………….. 13
2.5 Reabsorbția apei -mecanisme de concentrare a urinii ………………………….. ………………………… 13
2.6 Funcțiile endocrine ale rinichiului ………………………….. ………………………….. ……………………… 14
2.6.1 Sistemul renină -angiotensină -aldosteron ………………………….. ………………………….. ……………. 14
2.6.2 S inteza de eritropoetină ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 15
2.6.3 Alți hormoni cu tropism renal ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 15
Capitolul 3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 17
VIRUSUL IMUNODEFICIENȚEI FELINE -FIV ………………………….. ………………………….. …………….. 17
3.1 Transmitere ș i patogeneză ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 17
3.2 Manifestări clinice ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 18
3.3 Diagnostic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 20
Capitolul 4 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 21
MARKERI BIOLOGICI UTILIZAȚI IN DIAGNOSTICUL AFECȚIUNILOR RENALE …………. 21
4.1 Markeri potențiali ai disfuncției glomerulare ………………………….. ………………………….. ….. 21
4.1.1 Creatinina ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 21
4.1.2 Ureea/ BUN (Blood Ureea Nitrogen) ………………………….. ………………………….. …………………… 21
4.1.3 Microalbumina ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 22
4.2 Markeri potențiali ai injuriil or tubulare ………………………….. ………………………….. …………. 22
4.2.1 N -Acetil -ß-D-Glucosaminidaza (NAG) ………………………….. ………………………….. ………………….. 22
4.2.2 Gamma -Glutamat -Transpeptidaza (GGT) ………………………….. ………………………….. …………….. 22
4.2.3 Neutrofil Gelatinase Asociated Lipocalin (NGAL) ………………………….. ………………………….. ….. 22
4.2.4 Human Kidney Injury Molecule (KIM -1) ………………………….. ………………………….. ………………. 23
4.2.5 IL -18-Interleukina -18 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 23
4.2.6 Liver -Fatty -Acid -Binding -Protein (L -FABP) ………………………….. ………………………….. …………… 23
Capitolul 5 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 24
N-ACETIL -ß-D-GLUCOZAMINIDAZA ………………………….. ………………………….. …………………………. 24
5.1 Caracteristici biochimice ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 24
5.2 Rolul NAG în diagnosticul patologiilor renale ………………………….. ………………………….. ………. 25
5.3 Distribuția enzimei NAG la nivelul nefronului ………………………….. ………………………….. ……… 25
5.4 Indexul NAG ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 25
Partea II – Cercetări propii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 27

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

6
Capitolul 6 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 27
SCOPUL LUCRĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 27
MATERIALE ȘI METODE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 27
6.1 Material biologic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 27
6.2 Materiale și instrumente de măsură și dozimetrie specifice laboratorului clinic ………………….. 28
6.2.1. Kitul de testare rapidă FIV Ab ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 28
6.2.2 Recoltarea urinii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 28
6.2.3 Determinarea iNAG ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 29
6.2.4 Biochimia urinară ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 30
6.2.5 Biochimia sanguină ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 31
6.2.6 Tehnica necropsiei și examenul histopatologic ………………………….. ………………………….. …….. 32
6.2.7 Urocultură ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 34
Capitolul 7 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 35
REZULTATE ȘI DISCUȚII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 35
7.1 Rezultatele studiului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 35
7.2 Interpretarea rezultate lor și discuții ………………………….. ………………………….. ………………….. 40
7.2.1 Interpretarea valorilor ureei și creatininei serice ………………………….. ………………………….. ….. 40
7.2.2 Interpretarea valorilor indexului NAG ………………………….. ………………………….. …………………. 40
7.2.3 Interpretarea valorilor densității urinare și a proteinelor din urină ………………………….. ……… 41
7.2.4 Interpretarea rezultatelor hemoleucogramei ………………………….. ………………………….. ………. 43
7.2.5 Interpretarea rezultatelor histopatologice ………………………….. ………………………….. …………… 43
7.2.6 Interpretarea rezultatelor microbiologice ………………………….. ………………………….. ……………. 45
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 46
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 47

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

7

INTRODUCERE

Leziunea renală acută reprezintă o situație clinică gravă frecvent întălnită la pacienții
critici, fiind asociată cu creșterea mortalității, prelungirea duratei de spitalizare și nu în ultimul
rând creșterea semnificativă a costurilor legate de tratament. Așadar, apare necesitatea
identificătii unor mijloace eficiente de diagnostic precoce al suferințelor renale și nu în ultimul
rând a unor măsuri terapeutice sustenabile, cu potențial de a ameliora/trata leziunea renală acută
și urmările ei.
Etiopatogenez a insuficienței renale acute inclu de numeroase mecanisme precum
expunerea la toxine endogene și exogene, factori metabolici, leziuni de ischemie/reperfuzie,
activare neurohormonală, inflamație și stres oxidativ, cauze bacteriene și virale.
Identificarea u nor markeri de leziune renală a devenit o prioritate a nefrologiei moderne
ca urmare a descoperirilor făcute în discipline precum proteomica, genomica și metabolica care
au îmbunătățit considerabil capacitatea cercetătorilor de a înțelege funcția și rolul unor proteine
cu potențial rol de marker de suferință tubulară sau glomerulară. Cercetările din ultimii ani s -au
concentrat pe identificarea unor molecule capabile să indice precoce și mai ales cu exactitate
sediul leziunilor renale.
Markerul ideal de suf erință renală este acela care poate sa fie dozat cu ușurință într -o
manieră non -invazivă, cu costuri reduse, din surse disponibile cu ușurință precum sânge sau
urină, să posede specificitate și sensibilitate mare, valoare de prognostic al evoluției bolii ș i care
să nu fie afectat de alte comorbidități.
Necesitatea unor protocoale de diagnostic și unei terapii sustenabile pentru pacienții cu
diferite nefropatii ne stimulează să acordăm maximă seriozitate în conceperea și efectuarea
prezentului studiu care s e concentrează pe identificarea utilității enzimei N -acetil -beta-D-
glucosaminidazei urinare în diagnosticul precoce cu sediu exact al unor patologii renale.

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

8
Partea I – Stadiul actual al cunoașterii în domeniul temei abordate

Capitolul 1

MORFOSTRU CTURA APARATULUI URINAR AL FELIDELOR

Aparatul urinar al felidelor este alcătuit din organele esențiale, reprezentate de către
rinichi și căile urinare, formate din bazinete, uretere, vezica urinara și uretra.
Acest sistem îndeplinește funcții esențiale organismului, prin epurarea sângelui de o
serie de substanțe catabolice, prin menținerea și reglarea volemiei, a echilibrului acido -bazic și a
nivelului electroliților, îndeplinind prin activitatea renală și funcția endocrină, producănd renina,
eritropoeti na, medulina și bradikidinele.

1.2 Aspectul exterior al rinichilor

Rinichii felidelor, la fel ca al altor mamifere, sunt organe pereche, așezați de o parte și
de alta a planului median al organismului, pe plafonul cavității abdominale, în regiunea
sublombară, lateral de aortă (rinichiul stâng), respectiv de vena cavă caudală (rinichiul drept).
La pisică cei doi rinichi sunt situați aproximativ la același nivel (comparativ cu
canidele),însă rinichiul stâng poate avea un mezou mai lung ce -i oferă o mobili tate mai mare
decât a celui drept , având o formă mai globuloasă și sunt mai mici in raport cu talia animalului.
Fiecare rinichi prezintă două fețe, dorsală și ventrală, două margini, laterală si medială și două
extremități (sau poli), cranială și caudală ( POPOVICI I. și col., 2003).
O particularitate mai evidentă constă în culoarea deschisă, galben -roz, iar prin
transparența capsulei renale se observă venulele subcapsulare cu aspect arborescent caracteristic
și converg spre hilul renal. Piramidele renale s unt reunite și se termină la vârf printr -o creastă
papilară comună (POPOVICI I. și col., 2003).
1.3 Parenchimul renal

Pe secțiune medio -sagitală, parenchimul renal prezintă două zone principale: zona
corticală și zona medulară.
Corticala prezintă o zonă periferică în care se găsesc corpusculii renali precum și tubii
contorți ai nefronului. Această zonă se numește zona radiară și este formată piramidele sau
proce sele Ferrein. Piramidele Ferrein sunt alcătuite din porțiunile drepte descendente și
ascendent e ale anselor Henle și de segmentele inițiale ale tubilor colectori.

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

9
În zona medulară se observă o substanță de culoare maronie de formă piramidală
(Piramida Malpighi), care este dispusă cu baza spre periferia lobului și cu vârful spre sinusul
renal. Vârfu l piramidei este rotunjit și constituie papila renală. Fiecare papilă este cuprinsă în
calicea renală situată în capătul terminal al unei ramificații ureterale (POPOVICI I. și col., 2003).
Nefronul este unitatea funcțională a rinichiului fiind format din corpusculul renal și
tubii renali. Urina formată in interiorul nefronului este modificată în continuare pe măsură ce se
deplasează pe la nivelul tubilor uriniferi (BARDGES J. și POLZIN D.J., 2011).
Corpusculul renal Malpighi constituie segmentul inițial al nefronului și este situat exclusv
în zona corticală, cu o repartizare neuniformă. Aspectul corpusculilor este sferoid fiind format
din glomerul și din capsula lui Bowman (POPOVICI I. și col., 2003).
Glomerulul renal dintr -un ghem de capilare arteriale dis puse între două artere constituind
astfel o rețea vasculară admirabilă. Arteriola aferentă înainte de a pătrunde în glomerul prezintă
aparatul juxtaglomerular. Acest aparat este alcătuit din celule mioepiteliale, care înlocuiesc
celulele musculare netede a le tunicii medii. Aceste celule formează un manșon în jurul arteriolei
aferente, cu rol în reglarea fluxului sanguin care intră în glomerul (POPOVICI I. și col., 2003).
Capsula este în formă de cupă, formată din straturi interioare și ext erioare separate d e o
cavitate numit spațiul urinar. Stratul exterior al capsul ei, numit stratul parietal, se află în
continuarea celulelor epiteliale ale tubulului proximal la polul urinar al corpusculului rena l.
Stratul interior al capsulei , numit stratul visceral, este c ompus din celule specializate numite
podocite (BARDGES J. și POLZIN D.J., 2011).
Formarea urinii începe la nivelul barierei de filtrare glomerulară care este alcătuit din trei
straturi: endoteliul fenestrat al capilarelor, membrana bazală glomerulară și ep iteliul podocitar.
Membrana bazală glomerulară este o structura fibrilară densă și reprezintă singura barieră
anatomică între sânge și urină. Este mărginită de o parte de entoteliul fenestrat al capilarelor și de
cealaltă parte de învelișul podocitar și se pară podocitele de celulele endoteliale și celul ele
mezangiale intraglomerulare (BARDGES J. și POLZIN D.J., 2011).
Tubii renali sunt reprezentați de tubul contort proximal, ansa lui Henle și tubul contort
distal.
Ultrafiltul din spațiul urinar se deplase ază în primul rând spre tubul contort proximal.
Acest tub foarte încolăcit reprezintă tipul tubular major al labirintului cortical. Celulele prezintă
joncțiuni apicale intercalate, care limitează mișcarea intercelulară (paracelululară) a moleculelor
din lu men în compartimentul intercelular.
Ansa lui Henle este alcătuită dintr -o ansă descendentă groasă, care se îndreaptă spre
baza piramidei Malpighi în care pătrunde, ajungând până în apr opierea papilei renale și o ansă

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

10
ascendentă mai groasă decât precedent a. Ansa descendentă (sau proximală) este acoperită cu un
epiteliu simplu cuboidal. Are modificări celulare mai puțin extinse decât tubul contort proximal
(microvilli mai mici, mai puține interdigitații celulare și mitocondrii mai mici).
Ansa ascendentă a buclei lui Henle (sau distală) este ultimul segment având un epiteliu
simplu cuboidal,similar cu cel al tubului contort proximal, dar cu microvilli mai puțin dezvoltați.
Ansa urcă în cortex în vecinătatea polului vascular al glomerulului său de origine (BARDGES J.
și POLZIN D.J., 2011).
Ultrafiltrarea din ansa lui Henle se deplasează în continuare în tubulul contort distal.
Acest tub este mai lung și are microvilli mai puțin dezvoltați decât tubul contort proximal .
Similar celulelor tubului contort proxi mal, există multe prelungiri ale membranei celulare
bazolaterale, dar are o conce ntrație mai mare de mitocondrii (BARDGES J. și POLZIN D.J.,
2011).
Tubii conectori s e găsesc in continuarea nefronilor, mai precis in continuarea tubului
contort distal. Dup ă un scurt traiect în zona corticală, acești tubi pătrund in zona medulară.
Sistema tic, tubii colectori se împart î n trei segmente. Primul segment este reprezentat de piesa
intermediară sit uată in corticală . Tubii se îndreapta apoi spre medulară și se cont inuă cu cel de -al
doilea segment, tubul colector drept, tubi care alcătuiesc în totalitatea lor, cea mai mare parte a
medularei. Ultimul segment al tubilor colectori este reprezentat de canalele papilare Bellini,
situate în porțiunea papilară a piramidei M alpighi, care se d eschid în vârful papilei renale
(BARDGES J. și POLZIN D.J., 2011).

1.4 V ascularizația și inervația rinichilor

Arterele renale sunt colaterale viscerale ale arterei aorte în segmentul abdominal. Artera
renală reprezintă atât vasul trofi c cât și funcțional al rinichiului
Venele colectează sângele din parenchimul renal începând din zona corticală
subcapsulară. Sub capsula renală fibroasă se formează venele care converg spre punctele de
confluență ce iau aspectul de buchete, venule stelate sau stelele lui Verheyen.
Nervii rinichiului sunt reprezentați de ramuri vegetative provenite din ganglionul
celiac, mezenteric cranial și aortico -renal și din nervii marele și micul splanchnic (POPOVICI I.
și col., 2003).

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

11

Capitolul 2

PRINCIPALELE F UNCȚII RENALE

2.1 Filtrarea glomerulară

Elaborarea urinii primare se realizează prin traversarea fluidului plasmatic din capilarele
glomerulare către spațiul urinar la nivelul barierea de filtrare.
Bariera de filtrare glomerulară care este alcătuit din trei straturi: endoteliul fenestrat al
capilarelor, membrana bazală glomerulară și epiteliul podocitar.
Endoteliul fenestrat previne pasajul celulelor în filtratul glomerular, membrana bazală
oferă stabilitate in structura barierei, ancorând celulele într -o poziție corectă și epiteliul podocitar
se comportă ca un filtru de selecție a moleculelor din punct de vedere al încărăturii electrice și al
mărimii acestora (ELLIOT J., GRAUER G., 2007).
Presiunile care reglează filtrarea la nivel glomerular sunt repre zentate de către
presiunea hidros tatică a sângelui din capilare, presiunea oncotică a proteinelor în capilarele
glomerulare și presiunea intracapsulară , însă este neglijabilă datorită lipsei aproape totale de
proteine. În consecință, presiunea eficace de filtrare rezultă din diferența presiunilor care
favorizează filtrarea (presiunea hidrostatică -aprox 41 mmHg) și a celor care se opun filtrării
(presiunea coloidă -aprox. 22mmHg) și are o valoarea de 19mmHg la pisici (BARDGES J. și
POLZIN D.J., 2011).

2.2 Mecanisme de control a fluxului sanguin renal și a filtrării glomerulare

Presiunea hidrostatică glomerulară este controlată de rezintența relativă a arteriolelor
aferente și eferente. Constricția oricărui tip de arteriolă duce la reducerea fluxului sangui n renal,
constricția arteriolei aferente reduce presiunea de filtrație glomerulară, iar constricția arteriolei
eferente va duce la creșterea presiunii capilare glomerulare și implicit a ratei de filtrare
glomerulară. Tonusul arteriolelor aferente și eferen te influențează direct cantitatea de plasmă
care este filtrată definind fracția de filtrare. Fracția de filtrare este rezultatul ratei de filtrare
glomerulară împărțită la fluzul plasmatic renal. De exemplu, o scădere în tonusul arteriolei
eferente va creș te fluxul plasmatic renal, dar ar putea să scadă rata de filtrare glomerulară
datorită scăderii fracției de filtrare (BAINES A.D. și col., 1969). Majoritatea compușilor
vasoactivi care afectează fluxul sanguin renal și rata de filtrare glomerulară acționea ză asupra

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

12
tonusului arteriolelor aferente respectiv eferente. Pe lângă controlul realizat de modificarea
tonusului arteriolar, procesul de filtrație beneficiază și de controlul celulelor mezangiale
glomerulare care conțin filamente contractile de actină și miozină. Efectul principal al contracției
celulelor mezangiale glomerulare este considerat a fi reducția permeabilității capilarului
glomerular pentru apă ceea ce va duce la scăderea ratei de filtrare glomerulară. Contracția
celulelor mezangiale se realiz ează sub stimulare hormonală și a unor substanțe vasoactive,
precum angiotensina II (BARDGES J. și POLZIN D.J., 2011).
O particularitate a hemodinamicii renale este că fluxul sanguin renal are tendința de a
rămâne constant în ciuda fluctuațiilor tensiunii arteriale sistemice. Acest fenomen este definit ca
fiind un mecanism de autoreglare renal deoarece el are loc și în rinichiul izolat și denervat, fiind
astfel o proprietate intrinsecă a rinichilui. Situsul principal responsabil pentru autoreglarea
fluzului sanguin renal este arteriola aferentă, astfel presiunea de filtrare glomerulara este
modificată în funție de tonusul capilar preglomerular (BARDGES J. și POLZIN D.J., 2011).

2.3 Reabsorbția și secreția tubulară

Principalele funcții ale tubilor renali sunt reabsorbția apei, a electroliților și a
moleculelor mici și, într -o mai mică măsură, secreția de ioni și molecule mici. Reabsorbția este
dominantă la animalele sănătoase și apare în principal în tubul proximal prin mecanisme de
transport activ și pas iv. Modificarea compoziției urinei în urma funcției secretoare are loc în
tubul distal și este controlată de hormoni, astfel încât urina finală este de obicei mai c oncentrată
decât ultrafiltratul. (KANEKO J.J. și col., 2008).
Datorită formării filtratului glomerular, are loc o scădere a presiunii hidrostatice și o
creștere a presiunii oncotice în capilarele peritub ulare. Factorii fiziologici joacă un rol important
în reglarea reabsorbției aper și a soluțiilor. De exemplu, expansiunea volumului fluidului
extracelular duce la cumulare fluidului în interstițiu, scăzând presiunii coloid -osmotică
interstițială și crescând presiunea hidrostatică de la acest nivel. Ambele modificări vor duce la
inhibarea reabsorbției tubulare de apă și solviți cu stimularea diure zei și natriurezei pentru
echilibrarea volumului fluidului extracelular. Pe de altă parte, depleția volemică (deshidratarea)
are un efect opus, stimulând reabsorbția de apă și săruri de la nivel renal. Reabsorbția tubulară
este un mecanism important de men ținere a homeostaziei datorită cantității mari de apă și de
electroliți din urina primară (filtrat). Procesul de reabsorbție se desfășoara axial de -a lungul
nefronului unde procesele reabsorvative prox imale nu se realizează în conco rdanță cu nevoile
organi smului, reabsorbindu -se substanțe izotone într -o manieră nediferențiată și prin intermediul

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

13
sistemelor de transport de capacitate mare, dar de afinitate redusă (ERNST S.A., 1975). Pe
măsură ce fluidul progresează de -a lungul tubului renal, reabsorbția devi ne una selectivă,
reabsorbindu -se apa și sărurile în funcție de nevoile organismului cu ajutorul sistemelor de
transport de capacitate mică, dar de afinitate mare. Solviții precum glucoza și aminoacizii sunt
resorbiți în tubii proximal i într-o proporție de 99%. În cazul altor solu ții precum sodiul, 2/3 este
reabsorbit în tubul proximal, cantitatea rămasă în urina finală fiind ajunstată la nivelul tubilor
distali și a tubilor colectori în funcție de necesarul organismului. Procesele reabsorvative sunt
realiz ate sub control hormonal. Fracția de solvit care apare în urina finală este definită c a fiind
fracția excretorie (%) sau clearenc e-ul unui solvit (BARTGES J și POLZIN D.J., 2011).

2.4 C ontribuția rinichilor la menținerea echilibrului acido -bazic

Bicarbon atul de sodiu traversează liber bariera de filtrație pentru a fi reabsorbit ulterior în
concordanță cu nevoile organismului pentru a menține homeostazia acido -bazică. Reabsorția
tubulară a bicarbonatului de sodiu poate sa fie inhibată de către hipervolemie , stări de alcaloză,
de către parathormon și dioxid de carbon. Reabsorbț ia este stimulată de către deple ția de potasiu,
pH tubular crescut și de către creșterea ratei de filtrare glomerulară (BARTGES J și POLZIN
D.J., 2011).
Excreția de protoni de la nivel ul tubului distal și de la nivelul tubului colector este
responsabilă de aju starea finală a Ph -ului urinar și de menținerea ec hilibrului acido -bazic
corporal (FARQUHAR M.G, 1981). Protonii excretați în lumenul tubular distal se combină cu
ionii de amoniu ș i de fosfat care vor îndeplini funcția de sisteme tampon urinare. Dezechilibrele
acido -bazice sunt o consecință frecventă a bolilor renale. Astfel , acidoza renală poate sa fie
datorată unei suferințe tubulare care împiedică reabsorbția bicarbonatului de la acest nivel
(acidoza tubulară proximală), suferințe tubulare care împiedică excreția de protoni (acidoză
tubulară d istală) sau consecutiv reducerii globale a excreției de protoni în suferințe care se
soldează cu pierderea de masă renală funcțională (acido ză uremică) (BARTGES J și POLZIN
D.J., 2011; KAISSLING B., 1992).

2.5 R eabsorbția apei -mecanisme de concentrare a urinii

Osmolaritatea plasmei și a lichidelor extracelulare este reglată direct de către rinichi.
Astfel, ansa lui Henle joacă un rol vital în menținerea homeostaziei apei din organism mai ales
prin intermediul segmentului de calibru mare a ramurii ascendente , care are o mare capacitate de
reabsorbție a solviților prin intermediul sistemelor de transport Na -K-Cl. Reabsorbția de solviți

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

14
duce la scăderea progresivă a tonicității fluidului tubular până la hipotonia acestui fluid în tubul
distal. Ureea contribuie și ea la mecanismul de concentrare a urinei prin concentrarea sa pasivă
în interstițiul medular sub influența hormonului antidiuretic. Tr ansportul ureei prin diferite
segmente ale nefronului este facilitat prin intermediul unor sisteme de transport specific
(BARDGES J. și POLZIN D.J., 2011; GRANTHAM J.J., 1971).
Hormonul antidiuretic este secretat la nivel pituitar ca răspund al creșterii osmolarității
plasmei sau ca urmare a scăderii volumului de fluid extracelular. Acesta se cuplează cu receptorii
de la nivelul membranei bazo -laterale a celulelor tubulare distale unde va stimula eliberarea de
adenilciclază. Acest efect al hormonului antid iuretic va duce la creșterea nivelului celurar de
adenozin monofosfat ciclic care stimule ază creșterea permeabilității aq uaporinelor 2 de la nivel
membranar pentru apă. În prezența hormonului antidiuretic, apa va fi absorbită pasiv de -a lungul
gradientului de concentrație, datorită hipotonicității fluidului tubular (BARDGES J. și POLZIN
D.J., 2011).

2.6 F uncțiile endocrine ale rinichiului

Rinichiul este responsabil de secreția unei mari varietăți de produși autocrini, paracrini și
endocrini fiind sensibi l la mulți dintre acești produși, dar și la alți hormoni. Aceste mecanisme
reglate hormonal, joacă un rol vital în controlul renal al fluidului extracelular (BARDGES J. și
POLZIN D.J.,2011)

2.6.1 S istemul renină -angiotensină -aldosteron

Renina este produ să de către celulele granulare ale aparatului juxtaglomerular ca răspuns
la diferiți stimuli, incluzând scăderea tensiunii arteriale sistemice și stimularea simpatică directă.
După geneză, renina este eliberată în arteriola aferentă unde clivează un decape ptid (angiotensină
I) din substratul său -angiotensinogenul, alfa -2-globulina sisntetizată în ficat. Angiotensina I este
scindată de către enzima de conversie într -un octapeptid (angiotensina II). În procesul de activare
a sistemului renină -angiotensină are loc și sinteza altor peptide -angiotensina III și IV
(heptapeptide), dar angiotensina II rămâne peptidul cu cea mai mare potență, având proprietăți
vasoconstrictoare generalizate și implicit de creștere a rezistenței vasculare în arteriolele
eferente, unde acționează preferențial. Angiotensina II stimulează reabsorbția tubulară proximală
de sodiu și eliberearea aldosteronului de la nivelul cortexului adrenal care la rândul lui
stimulează reabsorbția tubulară distală a sodiului și excreția de potasiu. Efecte le globale ale

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

15
angiotensinei II includ creșterea tensiunii arteriale sistemice (consecutiv creșterii rezistenței
vasculare sistemice și a creșterii volumului de sânge) și creșterea presiunii capilare glomerulare
(secundar creșterii tonusului arteriolei efe rente și a creșterii tensiunii arteriale sistemice). În
funcție de starea fiziologică a animalului, angiotensina II poate să crească, să scadă sau să nu se
exercite nici un efect asupra ratei de filtare glomerulare (BARDGES J. și POLZIN D.J.., 2011).

2.6.2 Sinteza de eritropoetină

Eritropoetina este un hormon glicoproteic secretat în principal în rinichi care controlează
eritropoeza. În mod normal, nivelurile de eritropoetină variază invers proporțional cu valoarea
hematocritului (DESSYPRISS N.E. și col. , 2009; MATHUR S. și col., 2007).
Eliberearea eritropoetinei de la nivel tisular renal este stimulata de către hipoxia tisulară
asigurând astfel producția de hematii de la nivelul măduvei osoase hematogene. Eritropoetina
stimulează proliferarea, creșterea și diferențierea precursorilor eritroizi, având drept consecință
creșterea numărului de eritrocite (DESSYPRISS N.E. și col., 2009; MATHUS S. și col., 2007).
Insuficiența renală cronică este însoțită de o reducere dramatică a sintezei renale de
eritropoet ină (aproximativ 90% din totalul de eritropoetină este sintetizată la nivel renal) având
ca și consecință instalarea anemiei aregenerative. Ficatul poate sintetiza cantități mici de EPO,
astfel încât pacienții anefrici prezintă o cantitate reziduală de eri tropoetină produsă la nivel
hepatic (BARDGES J. și POLZIN D.J., 2011; JOHNSON D.W. și col., 2009).
Pe lângă efectul de stimulare a eritrogenezei, EPO îndeplinește o mare varietate de alte
funcții care includ stimularea metabolismului celular, stimularea a ngiogenezei, a tonusului
vascular, inhibarea apoptozei și o serie de efecte neuro – și nefro -protectoare (BARDGES J. și
POLZIN D.J., 2011; VESEY D.A. și col.,2004).

2.6.3 A lți hormoni cu tropism renal

Endotelina este un compus produs de către celulele en doteliale, având un efect puternic
de constricție prelungită asupra arteriolelor renale. De o manieră inversă actionează factorul de
relaxare derivat din endoteliu (oxid nitric), care are rolul de a produce vasodilatație marcantă la
nivelul arteriolelor re nale. Factorul natriureic renal (ANF) sau peptidul natriuretic renal (ANP),
este un hormon vasodilatator secretat de celulele musculare atriale ale inimii. Acesta este
implicat în reglarea homeostaziei apei, precum și homeostazia sodiului, potasiului și li pidelor.
ANF este eliberat de miocitele atriale ca răspuns la presiunea arterială. ANP actionează pentru a

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

16
reduce cantitatea de apă și de sodiu din plasmă prin creșterea ratei de filtrare glomerulară și a
excreției urinare a sodiului, reducând astfel tensi unea arterială. Efectele vasodilatatorii alea ANP
sunt exercitate cu predilecție asupra arteriolei aferente (BARDGES J. și POLZIN D.J., 2011).

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

17

Capitolul 3

VIRUSUL IMUNODEFICIENȚEI FELINE -FIV

FIV poate provoca un sindrom al imunodeficienței dobândit e la pisici cu risc crescut de
infecții oportuniste, boli neurologice și tumori. Cu toate acestea, la cele mai multe pisici infectate
natural, FIV nu provoacă un sindrom clinic sever. Cu îngrijire medicală adecvată, pisicile
infectate cu FIV pot trăi mulți ani și vor muri din cauze care nu au legătură cu infecția cu FIV.
Prin urmare, timpul general de supraviețuire nu este mai scurt decât cel al pisicilor neinfectate.
Calitatea vieții este, de obicei, destul de ridicată pe o perioadă extinsă de timp. De ace ea, o
decizie privind tratamentul sau eutanasia nu ar trebui să se bazeze niciodată doar pe prezența sau
absența infecției cu FIV (K. Hartmann, 2017) .

3.1 Transmitere și patogeneză

Virusul este prezent în saliva pisicilor infectate, în faza viremiei a cute concentrându -se
în glandele salivare și se întâlnește cel mai des la pisicile de sex masculin și pisicile libere, ceea
ce explică transmiterea eficientă a virusului prin mușcături și zgârieturi rezultate în urma
luptelor, însă nu este exclusă și trans miterea prin contact susținut între pisicile infectate și cele
sănătoase (LITTLE S., 2012).
Femelele pot fi infectate de asemenea mai ales în timpul împerecherii și pot la rândul
lor, pe cale verticală sau pe cale lactogenă, să transmită pisoilor, dacă fe mela are un nivel ridicat
de viremie. In utero, infecția poate determina avort, resorbție fetală sau mortinatalitate probabil
datorită inflamației placentei. . De asemenea, prin infecții experimentale, virusul poate fi inoculat
și pe cale subcutanată, intr amusculară, intravenoasă și intraperitoneală.
FIV este un virus ce conține ARN, iar ca parte a ciclului de replicare, acesta folosește o
revers transcriptază pentru a transcrie ARN -ul într -un ADN dublu catenar celular proviral.
Virusul având capacitatea d e a persista ca parte integrantă în genomul celular, fără a fi activat
pentru anumite perioade de timp, face ca prevenția prin vaccinare și tratamentele sa fie foarte
dificile. Majoritate a pisicilor infectate vor dezvolta un răspuns imun la virus, ceea ce va duce la
scăderea replicării virusului și a încărcăturii virale la pisicile infectate, dar nu și la eliminarea
virusului. Acest fenomen se întâmplă, în general, în decurs de 1 până la 3 luni postinfecție, iar
pisica va intra într -o fază asimptomatică. Vi rusul continuă replicarea, dar la niveluri foarte

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

18
scăzute. Această fază poate dura luni sau ani de zile. Inițial, nivelurile limfocitelor CD4 + și CD8
+ scad. Pe măsură ce pisica ridică un răspuns imun, apare o revenire a limfocitelor CD8 +
deasupra nivelu rilor de preinfecție. Aceasta determină o inversare a raportului CD4 +: CD8 +
limfocite (raportul normal este 2: 1), care este persistent. În timp, nivelul limfocitelor CD4 + și
CD8 + poate scădea treptat, ceea ce duc e în final la imunodeficiență pentru pi sica infectată
(LITTLE S., 2012).

3.2 Manifestări clinice

O catalogare practică și compactă a manifestărilor clinice ce apar în cursul infectării cu
FIV a pisicilor, este formată din 4 stadii, însă de cele mai multe ori, nu se poate face o delimitare
netă între toate aceste stadii. Cele mai multe aspecte ale semnelor clinice la pisicile infectate cu
FIV sunt legate de patogeneza bolilor secundare, cum ar fi infecțiile și neoplasmele la care
pisicile infectate cu FIV sunt mai susceptibile .
1. Faza acută: car actezizeză stadiul inițial al infecției, având o durată de la câteva săptămâni
până la câteva luni, fiind caracterizată de semne de limfadenopatie, febră, neutropenie;
2. Faza clinică asimptomatică: poate dura câțiva ani, cu modificări în tabloul sanguin
(hipergamaglobulinemie, citopenie periferică a uneia sau mai multor linii celulare);
3. Faza semnelor clinice nespecifice: caracterizată prin limfadenopatie generalizată, febră
recurentă, apatie, anorexie, stomatită cronică și poate dura între câteva luni și până la un an;
4. Faza sindromului imunodeficienței dobândite: caracterizată prin neuropatii, tumori și
complicații ale infecțiilor oportuniste, poate dura câteva luni (HARTMANN K., 1998 ).
În prima etapă, pisicile infec tate cu FIV prezintă o mărire a ganglioni lor limfatici
periferici și mezenterici, dentonstrând o hiperplazie foliulară și paracor ticală pronunțată și
foliculi limfoizi neregulați (PEDERSON N.C. și colab., 1987; LUTZ H. și colab., 1992 ,
YAMAMOTO J.K. și colab., 1988) . În paralel cu limfadenopatia generalizată, hiperplazia
splinei și a țesuturilor limfatice ale intestinului poate să fie prezentă . În unele cazuri au fost
descriși foliculi limfoizi sau o concentrație a celulelor limfoide în alte organe, cum ar fi măduva
osoasă, timus, glandele suprar enale, glandele tiroide, rinichii și ochii (SHELTON G.H. și colab.,
1989).
Leziunile gastro -intestinale se observă ce l mai frecvent cu inflamația cavității bucale ,
variind de la o stomatită ușoară sau de la o parodontită până l a leziuni erozive, leziuni
ulceroproliferative care pot avea un aspect hiperplastic. Cele mai grave cazuri de stomatită sunt
adesea urmate de anorexie care duc la emanciere . Alte afecțiuni ale tractului gastrointestinal

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

19
includ enterita cronică, gastrită și, rareori, afecțiuni ale pan creasului și ficatului (HARTMANN
K., 1998).
Boli ale sistemului respirator afectează în mod predomin ant tractul respirator
superior. Aceste descoperiri sunt, de asemenea, asociate cu investigații histopatologice
Modificările cutanate sunt, în gener al, de natură cronică. Abcese , în special după
mușcături, dermatita pustulară, dermatită facială, derntafiri cronici miliari, infestări generalizate
cu Demodex și Noloedn sau micobacterii dermice atipice au fost toate descrise în literatură .
Rar dar posibil, simp tome ale sistemului nervos central se manifestă . Aproximativ 5%
din pisicile infectate clinic cu FIV vor avea anomalii neurologice ca o cara cteristică clinică a
bolii lor. Acestea pot determina un efect direct al virusului asupra celulelor creierului sau, mai
puțin comun , ca o manifestare a unor infecții opo rtuniste cum ar fi toxoplasmoza. Apoptoza
nenronală a fost, de asemenea, discutată. Problemele de ordin comportamental sunt mai des
exprimate decât cele de ordin motor. Demența, m ișcări spasmotice ale m ușchilor feței și a limbii,
comportamentul psihotic, incontinența urinară și pierderea controlul ui defecării a u fost toate
recunoscute în pisicile infectate cu FIV. De asemenea, au fost descrise convulsii, nistagmus,
ataxie și tremor de intenție (HARTMANN K., 1998).
Boli inflamatorii ale ochiului, în special a tractului uveal anterior, a u fost observate la
câteva pisici infectate cu FIV . Chorioretinita este prezentă în mod semnificativ mai des decât în
cazul animalelor neinfectate . Unele leziuni oculare sunt cauzate de alți agenți, î n special de
Toxoplasma gondii. Glaucomul cu sau fără uvei tă concomitentă sunt alte patologii care au fost
asociate cu infecția FlV (HARTMANN K., 1998).
Există dovezi că pisicile infectate c u FIV au o incidență mai mare de de zvoltare a
anumitor tipuri d e tumori. Tumorile asociate cu FIV apar, de obicei, ca tumori limfoide, mai
puțin frecvent ca tumori mieloide sau diverse carcinoame solide și sarcoame. Una dintre teoriile
care asociază FlV cu diferite tipuri de cancer, ar fi a ceea că virusul ar putea crește inciden ța
acestora prin scăderea mecanismelor de imuno supraveghere a organismului , ar putea stimula
dezvoltarea tumorală prin efecte imunostimulatorii , ar putea afecta controlul imunologic al
infecției cu FeLV și, prin ur mare, ar accelera supraaglomerarea celulelor limfoide transfo rmate
sau ar putea permite altor agenți ca nceroși să se dezvolte (HARTMANN K., 1998).
Alte modificări hematologice care pot apărea in stadiile avansate de imunosupresie sunt
anemia, neutropenia, leucopenia și limfopenia. În plus față de modificările hematologice, la
pisicile infectate pot fi observate anomalii biochimice serice. Modificările cele mai frecvent
observate par a fi creșteri ale proteinelor serice. Hiperproteinemia și h iperglobulinemi a des

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

20
înregistrate și se pare că nivelurile ridicate de imunoglobulină G (IgG) pot fi parțial responsabile
pentru acest lucru în multe cazuri. (CHANDLER E.A., 2004)
Afectarea renală datorată leziunilor glomerulare și tubulo -interstițiale asociate cu
prote inurie severă este o apariție frecventă la pisicile infectate cu FIV (POLI A., și colab. 1993) .
Activarea celulelor B policlonale susține, de fapt, hiperglobulinemia și un nivel ridicat de
complexe imune circulante și autoanticorpi . Anomaliile renale sunt frecvent întâlnite la pisicile
infectate cu FIV, fiind caracterizate de lărgirea mezangială cu glomeruloscleroza segmentată
până la difuziune și prezența IgM și C3 și depozite IgG în mesangium. Sunt de asemenea
prezente leziuni tubulointerstițiale. La unele pisici, leziunile au fost destul de severe pentru a
determina o creș tere marca ntă a uree i, creatin inei si a proteinuri ei neselective glomerulare (Poli
et al., 1993) .

3.3 Diagno stic

Simptomele clinice în sine nu sunt sufici ente pentru un diagnostic precis al infecției
Flv. Detectarea clasică a virusului prin culturi de celule sanguine și izolarea din plasmă sau din
limfocite le din sângele periferic a virusului este posibilă pe întreaga perioadă de infecție, dar nu
este practicabilă pentru diagnosticul de rutină (HARTMANN K., 1998).
FIV produ ce o infecție persistentă din care pisicile nu se recuperează, iar pisicile
infectate dezvoltă de obicei cantități mari de anticorpi speci fici FIV . În practica veterinară,
anticorpii sunt de obicei detectați fie prin teste ELISA, fie prin teste rapide de imunomigrare,
care sunt disponibile pe scară largă și ușor de utilizat. Aceste kituri de testare din clinică
detectează anticorpi pentru diferite antigene virale, cum ar fi p24 și gp40. Majoritatea pisicilor
produc anticorpi în 30 de zile, cel mai târziu la 60 de zile după infecție. În prezent, testele FIV
disponibile în clinică sunt foarte sensibile și specifice (HARTMANN K., 2017).
Alte me tode de diagnosticare includ izolarea virusului, detectarea transcriptazei
reversive a enzimei retrovirale și detectarea genomului viral în celulele infectate fie prin
hibri dizare in situ, fie prin PCR. (CHANDLER E.A. și colab., 2004).

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

21

Capitolul 4

MAR KERI BIOLOGICI UTILIZAȚI IN DIAGNOSTICUL
AFECȚIUNILOR RENALE

4.1 Markeri potențiali ai disfuncției glomerulare

4.1.1 Creatinina
Concentrația plasmatică a creatininei este în prezent considerată drept cel mai bun
marke r indirect al RFG (ratei de filtrare gl omerulară) . Creatinina este produsă prin degradarea
creatinei și a fosfatului de creatină în mușchii scheletici . La pisici, creatinina este filtrată la nivel
glomerular in totalitate , nu se reabsoarbe și nu se secretă . Timpul de înjumătățire plasmatică a
creatininei este de aproximativ 3 ore la câinii și pisicile sănătoase (Watson și colab., 2002 ) iar
intervalul de referință la pis icile domestice cu păr scurt este de 1,0-2,3 mg / dl). O valoare
anormal de ridicată a creati ninei plasmatice indică o pierdere a cel puțin 65 -75% din funcția de
filtrare a rinichiului . Valorile creatininei serice pot să difere in funcție de numeroși factori (rasa
și implicit masa musculară existentă, vârsta, dieta, statusul de hidratare, etc.) (KANEKO J.J. și
colab., 2008).

4.1.2 Ureea/ BUN (Blood Ureea Nitrogen)
Ureea este sintetizată în ficat din amoniac și este forma principală în care azo tul este
eliminat din organism . Ureea este filtrată de rinichi și excretată în urină, dar și reabsorbită din
tubul colector. Ureea este, de asemenea, excretată în lumenul intestinal unde se transformă în
aminoacizi și amoniu și, în consecință, se reciclează
Concentrația de uree plasmatică / serică (1 mmol / L = 6 mg / dl) poate fi, de asemenea,
exprimată ca azot ureic seric (BUN ( mg / dL) × 2,14=ureea plasmatica) . Stabilitatea ureei și
creatininei în sânge sau plasmă este foarte asemănătoare. Limita superioară a ureei plasmatice
este, în general, de aproximativ 55 -65 mg / dl (adică 25 -30 mg / dl pentruBUN). Ureea
plasmatică și creatinina s unt ambele afectate în mod similar de vârstă și de dietă . Ureea
plasmatică este crescută în insuf iciența renală, dar nu este un indicator indirect fidel al RFG
(ratei de filtrare glomerulară) datorită reabsorbției sale tubulare (BARDGES J. și POLZIN D.J.,
2011).

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

22
4.1.3 Microalbumina
Microalbuminuria reprezintă un indicator precore al leziunilor glomerulare și al pierderii
funcțiilor normale ale barierei de filtrare glomerulară. Microalbuminuria la câini și pisici este
definită ca și concentrația albuminei din urină, având o valoare >1 mg/dl, dar < 30mg/dl.
Prezența microalbuminuriei în absența leziunilor inflamarotii ale tractului urinar inferior indică o
afectare renală progresivă care se poate dezvolta într -o insuficiență renală cronică (CHEW D.J. și
colab., 2010).

4.2 Markeri potențiali ai injuriilor tubulare

4.2.1 N -Acetil -ß-D-Glucosaminidaza (NAG)
NAG este o enzimă lizozomală care se găsește în mod predominant în tubul proximal.
Prin urmare, activitatea crescută a acestei enzime în urină poate sugera o leziune a celulelor
tubulare și poate servi drept un marker biologic al integrității și funcției celulelor tubulare.
Filtrarea acestei enzime este împiedicată de glomeruli datorită greutății sale moleculare relativ
mare. Creșterea activității NAG în urin ă indică deteriorarea celulelor tubulare, dar poate indica și
o activitate lizozomală crescută fără deteriorări celulare. Cu toate acestea, utilitatea NAG este
limitată de faptul că excreția urinară a acestei enzime este de asemenea crescută în cazul bolil or
glomerulare cronice, cum ar fi nefropatia diabetică (OBERMULLER N. și colab., 2014).

4.2.2 Gamma -Glutamat -Transpeptidaza (GGT)
GGT este o enzimă localizată la nivelul margii în perie a tubilor proximali. Concentrația
GGT este influențată de către pH -ul urinar; în urina alcalină, valorile sunt mai mari (BRUNKER
J.D., si colab., 2009) . Activitatea urinară a GGT -ului este folosită mai ales pentru detectarea
leziunilor datorate insuficienței renale acute (KOVARIKOVA S., 2015).

4.2.3 Neutrofil Gelatinas e Asociated Lipocalin (NGAL)
NGAL este o proteină care face parte din categoria lipocainelor și se exprimă în
neutrofile si celule epiteliale incluzând celulele tubulare ale tubului proximal. Până in acest
moment NGAL s -a dovedit a fi un bun indicator pen tru depistarea precoce a leziunilor renale
acute, având aceleași rezultate pozitive atât in plasmă cât și în ser sau urină. Valorile NGAL sunt
înalt exprimate la câinii și pisicile care suferă de leziuni renale ischemice (MISHRA J. și colab.,
2004 ).

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

23

4.2.4 Human Kidney Injury Molecule (KIM -1)
KIM -1 este o glicoproteină transmembranară de tip 1 și este nedetectabilă în urina
pacientului care nu suferă de leziuni renale. Proteina este sintetizată rapid și este localizată la
niveluri foarte înalte în membra na celulelor tubulare diferențiate proximale după leziunea
ischemică sau toxică.
Forma solubilă a KIM -1 la om poate fi detectată în urina pacienților cu necroză
tubulară acută și poate servi drept ca marker biologic pentru afecțiunea tubului proximal
(OBE RMULLER N. și colab., 2014).

4.2.5 IL -18-Interleukina -18
IL-18 este o citokina proinflamatorie și se exprimă în celulele intercalate din tubul
contort distal, tubul conector și tubul colector al rinichiului sănătos. Într -un studuiu efectuat pe
pacienți c u diferite afecțiuni renale, nivelurile urinare de IL -18 au fost mărite semnificativ și au
afișat o sensibilitate și specificitate crescută (OBERMULLER N. și colab., 2014).

4.2.6 Liver -Fatty -Acid -Binding -Protein (L -FABP)
L-FABP este o proteină produsă în principal de ficat, care este exprimată în diferite
organe, filtrată prin glomerul și reabsorbită în tubul proximal. S -a dovedit că proteina crește
semnificativ într -o perioadă scurtă de timp în cazul leziunilor renale acute de diferite etiologii,
cum a r fi necroza tubulară, sepsisul, expunerea la nefrotoxine și chirurgia cardiacă
(OBERMULLER N. și colab., 2014).

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

24

Capitolul 5

N-ACETIL -ß-D-GLUCOZAMINIDAZA

5.1 Caracteristici biochimice

În urină există aproximativ 40 de enzime cu origi ni și particularități diferite. Acestea
provin din plasmă și celule sanguine, rinichi, epiteliul și ganglioni ai tractului urinar. Genitorii
acestor enzime sunt membrana glomerulară, lizozomul (N -Acetil -ß-D-Glucozaminidaza),
mitocondria și citoplasma (SPA SOVSKY D., 2013). Cea mai ridicată concentrație a enzimei
NAG se găsește la nivelul rinichiului în celulele epiteliale ale tubilor contorți proximali, unde are
loc reabsorbția și degradarea glicoproteinelor (JEPSON R.E. și colab., 2010). Molecula NAG are
o greutate relativ mare, de aproximativ 130000 -140000 Da, greutate care împiedică filtrarea sa
prin membrana bazală glomerulară a rinichiului. Astfel, NAG seric este eliminat rapid din
circulația sanguină pe la nivelul ficatului și nu prin excreție renală. Enzima NAG este cunoscută
a fi un marker specific pentru detecția leziunilor active tubulare proximale la multe specii și
poate fi folosită pentru detecția precoce a diferitelor af ecțiuni renale, atât acute cât ș i cronice
(LAPOINTE C. și colab., 2008).
Excreția urinară a enzimei este relativ constantă, cu variații diurne minime, producându –
se ca urmare a procesului fiziologic de exocitoză. La nivelul lichidelor biologice există două
forme principale de enzimă: A (acid) și B (bază). Izoenzima A este forma dominantă în urina
normală. La sfârșitul procesului de maturizare a celulelor, aceasta este plasată în forma dizolvată
a citosolului. Excreția sa este legată de turnoverul exfoliativ și este considerată ca enzimurie
funcțională. Izoenzima B este corelată c u procesele de maturare, fiind localizată la nivelul
membranei bazale. Datorită acestei localizări, o cantitate mare de NAG (izoenzima B) este
eliberată în lumenul tubular numai în cazurile de leziuni tubulare citolitice (VANDERLINDE și
colab., 1981).

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

25
5.2 Rolul NAG în diagnosticul patologiilor renale

NAG urinar este considerată o metodă simplă, rapidă și neinvazivă pentru detectarea și
urmărirea funcției tubulare renale în diferite condiții. Nivelurile crescute de NAG urinar pot servi
ca indicator al leziunilor tubulare datorate ischemiei, inflamției și intoxicațiilor (DANCE N. și
colab., 1970). Pe lângă cazul leziunilor renale acute, o excreție anormală a NAG urinar este
raportată, de asemenea, și în alte tipuri de tulburări cu implicații asupra ap aratului urinar, cum ar
fi: infecții ale tractului urinar, reflux vezicoureteral, diabetul zaharat, sinfrom nefrotic,
glomerulonefrită, nefrocalcinoză, hipercalciurie, urolitiază, hipertensiune arterială, hipoxie,
intoxicații cu metale grele, tratamentul c u medicamente nefrotoxice și insuficiența cardiacă
(ALI -MIRAFTAB H., și colab., 1988; SATO R. și colab., 2002).

5.3 Distribuția enzimei NAG la nivelul nefronului

Excreția urinară a enzimelor provenite din țesutul renal, în special a NAG, este
considerat ă un indiciu al suferinței renale și ar putea preceda chiar și alte simptome ale unei
leziuni renale. Tulburările renale sunt însoțite de o creștere a activității NAG urinare totale și de
apariția izoenzimelor NAG B în urină. Cea mai mare activitate NAG to tal și cea mai mare
proporție de NAG B sunt prezente în tubul renal proximal. Cu toate acestea, izoenzimele NAG A
și B sunt prezente și în alte segmente, dar în cantități mai mici. Pentru a atribui excreția uneia sau
a celeilalte izoenzime la deteriorarea unui segment particular al nefronului, ar fi necesar ca acest
segment să conțină doar una din aceste izoenzime. Datorită acestui fapt, nu se poate relaționa cu
certitudine profilul izoenzimatic al enzimuriei la deteriorarea unui anumit segment al nefronulu i.
Cu toate acestea, distribuția NAG A și chiar mai mult a NAG B în tubul renal proximal
argumentează ideea conform căreia modificarea enzimei și a profilului izoenzimatic urinar
reflectă în principal leziunile tubulilor proximali (VANDERLINDE și col., 198 1).

5.4 Indexul NAG

Concentrațiile urinare ale NAG sunt comparate cu concentrația creatininei din urină
pentru a evita influența greutății specifice a urinei (USG) (GRAUER G.F. și colab., 1995).
Comparația cu creatinina din urină oferă o estimare bună a excreției urinare în decursul a 24 de
ore. Indexul NAG poate fi calculat pe baza ecuației următoare:

iNAG (U/g) = NAG (U/g) / creatinină (g/l)

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

26

Creșterea indexului NAG poate precede creșteri ale parametrilor standard utilizați în
diagnosticul bolilor ren ale, în special în cazurile de leziuni tubulate acute.
Creșteri ale indexului NAG mai mari decât valorile normale sau inițiale, au fost raportate
la câinii tratați cu antibiotice aminoglicozidice, glucocorticoizi și unele AINS (GRAUER G.F. și
colab., 1995 ).
La câinii și pisicile cu boli renale cronice, indexul NAG a fost mult mai mare decât
valorile normale (SATO R. și colab., 2002). La pacienții cu afecțiuni renale cronice, indexul
NAG a variat de la 15,7 la 136,8 U/g la câini și de la 6,2 până la 35,5 U /g la pisică (SATO R. și
colab., 2002). Aceste creșteri au precedat modificările BUN și creatininei.

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

27
Partea II – Cercetări propii

Capitolul 6

SCOPUL LUCRĂRII

În această lucrare ne -am propus să evidențiem prevalența nefro patiilor tubulare la pisicile
FIV pozitive prin cuantificarea activității enzimatice a indexului NAG, determinarea valorilor
markerilor clasici de suferița renală (uree și creatinina) precum și determinări chimico -fizice
urinare (leucocite, ph, densitate, proteine).

MATERIALE ȘI METODE

6.1 Material biologic

Studiul s -a efectuat pe un număr de 15 pisici, atât masculi cât și femele, cu vârste
cuprinse între 2 -13 ani, provenind din mediu cu stăpân și cu acces în mediul exterior. Pisicile s –
au prezentat at ât la FMV Cluj -Napoca cât și la Centrul Veterinar de Specialitate Cluj -Napoca
suferind de diferite afecțiuni (abcese mandibulare, tumori, probleme respiratorii, probleme
digestive) astfel că am stabilit câteva criterii de incluziune pentru acest studiu: pr ocese
infecțioase nespecifice și recurente, tabloul hematologic caracteristic pentru sindromul de
imunosupresie, diferite afecțiuni tumorale, pisici intacte di n punct de vedere reproducător (Fig.
6.1).
Fig. 6.1. Kitty – Insuficiență renală acută și FIV poz itivă

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

28

6.2 Materiale și instrumente de măsură și dozimetrie specifice laboratorului
clinic

6.2.1. Kitul de testare rapidă FIV Ab
S-a folosit kitul de testare rapidă FIV Ab de la VetExpert care are la bază metoda
crom atografică de verificare și detectare calitativă a anticorpilor împotriva Virusului
Imunodeficienței Feline din plasmă, ser sau sânge, kitul având o sensibilitate de 96% și
specificitate de 98%.
Ca și metodă de lucru, s -a recoltat sânge din vena jugulară în vacutainer cu heparină,
după care s-a adăugat 10µl de sânge felin în fereastra de testare marcată cu „S”, cu ajutorul
tubului capilar. După 1 minut s-a picurat 2 picături (aprox 60µl) de substanță diluantă in orificiul
special , iar după 10 minute am putut interpreta rezultatul: o bandă col orată a apărut în secțiunea
din partea stângă, secțiune care reprezintă banda C de control, iar în secțiunea dreaptă unde se
află banda de testare T, a apărut o altă bandă colorată, rezultatul fiind pozitiv (Fig. 6.2 ).

Fig. 6.2 Test rapid FIV -Pozitiv

6.2.2 Recoltarea urinii
Probele de urină s -au recoltat ecoghidat, prin metoda cistocentezei, pentru a avea o probă
cât mai s terilă și mai puțin contaminată (Fig. 6. 3).

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

29

Fig. 6.3- Recoltarea urinii prin me toda cistocentezei ecoghidate

Ca și metodă de lucru, s -a efectuat o antiseptie minuțioasă, după tundere, a zonei de
proiecție a vezicii urinare, după care cu ajutorul transductorului liniar s -a localizat vezica urinară,
examinând de aseme nea și dime nsiunile și conținutul acesteia. C u ajutorul unei se ringi, s -a
introdus acul ecoghidat prin peretele abdominal până în cavitatea vezicii. S -a extras aproximativ
5 ml urină, aceasta fiind împărțită apoi în vacutainere cu heparină, pentru a se doza ulterior
creatinina și enzima NAG și pentru a se efectua ur ocultura.

6.2.3 Determinarea iNAG
Probele de urină au fost centrifugate la 900 rot/min, timp de 5 min, la 4°C, după care s -a
prelevat supernatantul pentru determinările ulterioare. Activitatea enzimatică a NAG a fost
determinată la 37°C, folosind un kit c omercial disponibil (Diazyme Lab, CA, USA). Acest kit
comercial conține trei reactivi: R1 -MNP -G1cNAc și HCL, R2-Acid citric și Fosfat de Potasiu,
R3-Carbonat de Sodiu (soluția tampon). Principiul metodei are la bază capacitatea NAG -ului de
a hidroliza 2 -metoxy-4-(2´nitrovinil) -fenyl 2 -acetamido -2- deoxi -ß-D-glucopiranosida (MNP –
GlcNAc) la 2 -metoxy -4-(2´-nitrovinil) -fenol formarea acestuia fiind determinată utilizănd
spectrofotometrul (Screen Master Touch, Hospitex Diagnostics ®, Italia ), (Fig. 6.4), setat la
lungimea de undă 505 nm. NAG urinar va fi exprimat în U/l.

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

30

Fig. 6.4 Spectrofotometrul Screen Master Touch, Hospitex Diagnostics ®
(Sursa: https://www.wotol.com)

Concentrația urinară a creatininei a fost determinată printr -o reacție colorimetrică, fixed –
time folosind un kit comercial cu doi reactivi: R1 -Acid Picric și R2 -Hidroxid de Sodi și Fosfat
Disodic. Metoda are la baza Reacția Jaffe și constă în cuantificarea ratei de formare a
complexului color dintre creatinină și Picratul alcalin, la 37 °C, citir ea fiind realizată după
calibrarea spectrofotometrului la lungimea de undă 515nm (Chema Diagnostica ®, Italia).
Rezultatele vor fi exprimate în g/l.
Rezultatele determinărilor NAG -ului și creatininei au fost utilizate ulterior pentru
calcularea Indexului N AG pe baza formulei următoare (SATO și col., 2002).

Index NAG (U/l)=NAG (U/l)/Creatinină(g/l)

6.2.4 Biochimia urinară
Ca și material de lucru, s -au folosit stripuri urinare de testare de la Cybow™ (Fig. 6.5 ).
Densitatea urinei (greutatea specifică) măsoa ră capacitatea rinichiului de a concentra
urina. Pentru determinarea ei au fost utilizate teste de strip; testul compară densitatea urinei față
de densitatea apei distilate, ce are greutatea specifică 1.0002. Testul detectează concentrația de
ioni din urin ă, în prezența cationilor protonii sunt eliberați de un agent complex și produc o
schimbare a culorii pe strip.

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

31
Detectarea leucocitelor – testul descoperă prezența granulocit -esterazelor. Esterazele
clivează un derivat esteric aminoacid pirazol pentru a e libera derivatul hidroxi -pirazol. Acesta
reacționeaza cu sarea de diazoniu pentru a produce o culoare intre bej -roz și mov.
În cazul proteinelor, reacția se bazează pe fenomenul cunoscut ca “protein error” a
indicatorilor de pH atunci când un indicator car e e puternic tamponat va modifica culoarea in
prezența proteinelor (anioni) în timp ce indicatorul eliberează ioni de hidrogen p roteinelor. La un
pH constant , dezvoltarea oricarei nuante de verde se datoreaza prezenței proteinelor. Variația de
culori este între galben și galben -verde pentru rezultate negative și între verde și verde -albastru
pentru rezultate pozitive .

Fig. 6.5 -Strip urinar de testare de la Cybow™

6.2.5 Biochimia sanguină

Concen trațiile plasmatice ale creatininei și ureei au fost m ăsurate utilizând o metodă
cinetică spectrofotometrică și reacția Jaffe în cazul creatininei.
. O perturbare a funcției renale reduce excreția de creatinină și uree, determinând
creșterea nivelului seric, astfel concentrațiile de creatinină și uree oferă o aproximare a ratei de
filtrare glomerulară.

Densitate urinară
1.030
Leucocite +++ Proteine 1.0

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

32
6.2.6 Tehnica necropsiei și e xamen ul histopatologic
Materialele de studiu au fost reprezentate de cadavrele aduse la disciplina de anatomie
patologica diagnostic necropsic si medicina legala in vederea efe ctuarii examenului necropsic .
Tehnica necropsiei începe prin preluarea anamnezei și identificarea cadavrului, după care
urmează examinarea externă și jupuirea aces tuia. Pentru a evidenția rinichii s -a deschis cavitatea
abdominală, efectuând o butonieră prin întreaga grosime a peretelui de la nivelul apendicelui
xifoidian, continuând cu incizia pe linia albă până la pubis . S-au secțion at mai apoi peretele
abdominal pe la nivelul l iniei hipocondrului. După îndepărtarea organelor din cavitatea
abdominală, s -au evidențiat rinichii și s-au indepartat de la nivelul carcasei (Fig. 6.7).
Examinarea rinichilor s -a făcut prin inspecție, p alpație, realizându -se apoi secț ionarea si
decapsularea acestora. S -au înregistrat leziunile și s -au recoltat probe pentru efectuare a
preparatelor histopatologice (Fig. 6.8).

Fig 6.7 R inichi pregătiți pentru recoltarea probelor în vederea efectuării examenului histopatologic

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

33

Fig. 6.8 Probe recoltate pentru examenul histopatologic

Probele au fost reprezentate de fragmente de țes ut recoltat in urma examenului necropsic .
Fragmentele recoltate au fost fixate în formol tamponat 10%, la temperatura laboratorului, timp
de 24 de ore . A urmat apoi deshidratarea preparatului, prin patru băi succesive cu alcool etilic,
prima având o concen trație de 70%, a doua și a treia având concentrația de 96%, iar în cazul
ultimei băi acoolul având concentrația de 100%. Clarificarea s -a realizat prin imersarea în xilen
timp de 20 de minute, iar apoi includerea în parafină. După includerea în parafină a urmat
efectuarea de secțiuni seriate folosind microtomul Leica, la o grosime de 5 -6 microni, urmând
apoi etalarea pe lame histologice, iar la final deparafinarea are loc prin introducerea in xilen timp
de 15 -30 minute.
Colorația folosită pentru preparatel e histo logice a fost Hematoxilina -Eozină. Tehnica
presupune imersarea lamelor histologice in hematoxilină timp de 7 minute, spălarea cu apă de
timp de 10 minute, urmând imersarea în colorantul cu eozină timp de 1 minut, continuând cu
spălarea lamei.
Exami narea preparatelor histopatologice s-a efectuat la disciplina de anatomie patologica
cu ajutorul microscopului Olympus BX51 conectat la camera foto digitală Olympus DP -25, cu
ajutorul căreia s -au realizat imaginile histopatologice.

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

34

6.2.7 Urocultură

După recoltarea probelor de urină prin cistocenteză, acestea au fost duse la Laboratorul
de Microbiologie al Facultății de Medicină Veterinară, Cluj -Napoca, pentru examenul
microbiologic -bacteriologic.
Probele au fost însămânțate pe agar cu sânge, prin teh nica inundării, cu adaos de glucoză
5%, după care au fost incubate 24h, la temperatura de 37 grade C. Probele au fost evaluate la 24
și la 48 h după incubare.

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

35

Capitolul 7

REZULTATE ȘI DISCUȚII

Enzima NAG este cunos cută a fi un marker specific pentru detecția leziunilor active
tubulare proximale la multe specii și poate fi folosită pentru detecția precoce a diferitelor
afecțiuni renale, atât acute cât și cronice (LAPOINTE C. și colab., 2008).
Creșterea indexului NAG urinar poate precede creșteri ale parametrilor standard utilizați
în diagnosticul bolilor renale, în special în cazurile de leziuni tubulare acute (CSATHY și colab.,
1994, SPASOVSKY, 2013).

7.1 Rezultatele studiului

În ceea ce privește rezultatele obțin ute din sângele recoltat pe heparină și în urma
dozărilor acestora, valorile ureei și creatininei serice au fost următoarele, pentru toate cele 15
pisici (Tabel 7.1):

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

36

Tabel 7.1
Valorile individuale ale ureei și creatininei și valoarea medie

NUME și NR.CRT. UREE 15 -31 (mg/dl) CREATININA 0.5 -1.9 (mg/dl)
1. Kitty 209.72 10.3
2.Schultz 40.3 0.94
3.Majiuni 53.7 1.54
4.Stafida 366.3 7.05
5.Printi 140.8 3.6
6.Tisa 60.8 1.73
7.Felix 6.2 0.7
8.Mami 50.4 0.999
9.Sufletel 107.2 0.6
10.Elvis 57.2 1.8
11.Lara 22.7 1.2
12.Leo 286.8 8.28
13.Giant 116.90 2.15
14.Tigru 46.90 1.08
15. Miaui 190 5.95
MEDIE +D.S. 117.06±104.44 3.19±3.14

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

37

Valorile indexului NAG (N -Acetil -ß-D-Glucozaminidază) în urma calculului raportului
iNAG (U /g) = NAG (U/g) / creatinină (g/l), au fost următoarele (Tabel 7.2):

Tabel 7.2
Valorile indexului NAG individuale și valoare medie

NUME și NR.CRT. iNAG 1.38±0.45 (U/g)
1. Kitty 21.78
2.Schultz 17.56
3.Majiuni 19
4.Stafida 66.05
5.Printi 12.95
6.Tisa 17.49
7.Felix 19.3
8.Mami 16.3
9.Sufletel 157.2
10.Elvis 13.53
11.Lara 76.83
12.Leo 30.2
13.Giant 20.60
14.Tigru 32.76
15. Miaui 77.26
VAL. MEDIE + D.S. 39.92±39.54

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

38

Valorile densității urinare și a proteinelor din urină rezultate în urma analizei stripului
urinar de testare au fost (Tabel 7.3):

Tabel 7.3
Valorile densității și proteinelor urinare individuale și valoare a medie

NUME și NR.CRT. DENSITATE (1.020-1.040) PROTEINE
1. Kitty 1.010 1
2.Schultz 1.010 1
3.Majiuni 1.015 1
4.Stafida 1.020 3
5.Printi 1.010 1
6.Tisa 1.010 1
7.Felix 1.015 1
8.Mami 1.010 1
9.Sufletel 1.020 3
10.Elvis 1.015 1
11.Lara 1.020 3
12.Leo 1.010 1
13.Giant 1.010 1
14.Tigru 1.015 1
15. Miaui 1.020 3
VAL. MEDIE +D.S. 1.020±0.00 1.53±0.92

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

39

Pentru tabloul hematolog ic au fost dozate valorile leucocitelor , a hematiilor, a
hematocritului și a hemoglobinei, iar rezultatele au fost următoarele (Tabel 7.4).

Tabel 7.4
Valorile individuale ale hemoleucogramei și valoarea medie

NUME și NR.CRT. WBC 5.5 –
19.5×109/l RBC 5 -10
x1012g/l HT 30-45 (%) HB 8 -15 x10
(g/dl)
1. Kitty 13.6 7.26 35.9 11.7
2.Schultz 18.8 7.94 29.21 10.6
3.Majiuni 19.98 8.64 36.78 12.7
4.Stafida 2.6 3.4 21 6.4
5.Printi 8.05 8.56 34.65 12.6
6.Tisa 0.94 7.27 29.88 10
7.Felix 10.5 8.35 12 37
8.Mami 11.96 7.49 29.18 8.6
9.Sufletel 3.5 0.97 16 4.3
10.Elvis 5.3 9.3 39.6 13.4
11.Lara 33.47 7.55 28.04 10.7
12.Leo 10.4 5.87 29.01 9.3
13.Giant 29.76 4.46 19.89 6.60
14.Tigru 15.19 7.32 26.56 10.20
15. Miaui 20.64 4.35 20.69 6.5
VAL. MEDIE+D.S. 13.65±9.57 6.58±2.32 27.23±7.96 11.37±57

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

40

7.2 Interpretarea rezultatelor și discuții

7.2.1 Interpretarea valorilor ureei și creatininei serice
Analizând rezultatele din tabelul care include datele despre valo rile ureei și creatininei
ale celor 15 cazuri, se poate trage concluzia că 86 ,6% din pisici au avut valori ridicate ale ureei
serice față de valorile de referință ( 15-31 mg/dl), (Fig7.1) și 5 0% din pisici au avut valori ridicate
ale creatininei serice față de valorile de referință (0.3 -2.1 ,g/dl), (Fig. 7.2) .

Fig. 7.1 – Valorile procentuale ale ureei serice (15-31mg/dl)

Fig. 7.2 -Valorile procentuale ale creatininei serice (0.5-1.9mg/dl)

7.2.2 I nterpretarea valorilor indexului NAG
În ceea ce priveșt e rezultatele indexului NAG, toate cele 15 pisici au prezentat valori
mult mai ridicat e decât cele normale (Fig. 7.3), ceea ce indică faptul că toate cele 15 cazuri
sufereau de tubulopatii la momentul respectiv.
Valori crescute
(86,6%)
Valori normale
(13,4%)
Valori crescute (50%)
Valori normale (50%)

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

41

Fig. 7.3 – Valorile procentu ale ale iNAG (1.38±0.45 )

Ureea și creatinina serică sunt cei mai comuni și mai utilizați markeri ai suferinței renale
atât acute cât și cronice, fiind indicatori ai scăderii rate i de filtrare glomer ulară însă, nu au
aceeași specificitate și sensibilitate ca și indexu l NAG care, este un marker precoce al leziunilor
renale, valorile lui crescând în stadiile incipiente ale bolii și indică sediu l exact al suferinței
renale (tubii renali).
Din rezultatele procentuale precedente, reiese faptul că acele cazuri care nu au av ut
valorile ureei și creatininei crescute dar au avut iNAG mult peste limitele de referință, sufereau
la acel moment de o insuficiență tubulară renală mai mult sau mai puțin avansată.

7.2.3 Interpretarea valorilor densității urinare și a proteinelor din u rină
După analiza valorilor densității urinare, s -a constatat că 73.3% dintre pisici aveau o
urină hipostenurică (densitatea < 1.020), iar restul de 26.7% aveau o urină normostenurică (Fig.
7.4), acest fapt demonstrând o reducere a capacității tubilor re nali de a reabsorbi apa, iar urina
are o concentrație mai scăzută decât o urină normală (Fig. 7.4).
Valori crescute
(100%)

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

42

Fig. 7.4 – Valorile procentuale ale densității urinare (1.020 -1.040)

In mod fiziologic, în urina pisicilor se pot detecta urme de proteine, cele suficien t de mici
încât pot să depășească bariera de filtrare glomerulară. În cazul de față, în urma testului strip
pentru analiza urinei , toate pisicile au prezentat proteine în urină, 73,3% din tre acestea având
valoarea de 1.010, iar 26.7% având o valoare de 1.0 30 (Fig. 7.5).
Proteinuria este o consecință a suferințelor glomerulare, caz în care, arhitectonica barierei
de filtrare este afectată, iar proteinele (in special albumina), pot depăși această barieră, ajungând
în urina excretată.

Fig. 7.5 -Valorile p rocentuale ale proteinuriei
Hipostenurice
Isostenurice
Val. Proteinei
1.010
Val. Proteinei
1.030

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

43
7.2.4 Interpretarea rezultatelor hemoleucogramei
Analizând rezultatele hemoleucogramei , 26,6% dintre pisici au prezentat leucocitoză (val
>19.5 x109/l), 26.6% au prezentat leucopenie (val.<5.5 x109/l), iar un p rocent de 46.6% a u avut
valoarea leucocitară între parametrii normali (5.5 -19.5 x109/l) (Fig. 7.6).
Din cele 15 pisici, 26.6% au avut valori ale celulelor roșii mai mici decât cele de referință
(5-10 x1012g/l), 53,3% au prezentat o valoare a hematocritului sub limitele d e referință (30-45
%), iar 26,6% au avut o valoare a hemoglobinei sub limita normală 8-15 x10 (g/dl) .

Fig. 7.6 -Valorile procentuale leucocitare (5.5 -19.5 x109/l)

7.2.5 Interpretarea rezultatelor histopatologice
Leziune renale datorate afectării glomer ulare și tubulo -interstițiale, asociate cu o
proteinurie severă, este o consecință frecventă datorată implicării Virusului Imunodeficienței
Feline (POLI A. și colab., 1993). Activarea celulelor B policlonale susține
hipergamaglobulinemia și un nivel ridica t de complexe imune circulante (MATSUMOTO H., și
colab., 1997).
Pisicile afectate de FIV suferă de leziuni glomerulare și tubulointerstițiale, creșteri ale
ureei și creatininei serice și proteinurie (LITTLE S., 2012).
Schimbările histologice includ dilat area mezangială, glomeruloscleroza și leziunile
tuloninterstițiale (Poli el al., 1993) (Fig. 7.7)
În urma studiului realizat de către Poli A. și colab., s -a decoperit că a noma liile
rinichilor găsite la 12 pisici incluse în studiu, au fost caracterizate de lărgirea mezangială cu
glomeruloscleroza segmentată până la difuziune și prezența IgM ș i C3 și a depunerilor IgG în
mesangiu. Au fost de asemenea prezente leziuni tubulointerstițiale. La 6 pisici, leziunile au fost Leucocitoză >19.5
Leucopenie <5.5
Val. Între 5.5-19.5

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

44
suficient de severe pentru a determina o creștere accentuată a azotului ureic și a creatininei în
sânge, precum și proteinuria glomerulară nonselectivă.
Aceste constatări sugerează că suferința renală este o apariție frecventă la pisicile
infectate cu Virusul Imunodeficienței Feline.

Fig. 7.7 Fibroză interstițială și atrofie tubulară.
Prezența infiltratului inflamator format preponderent din limfocite

Fig. 7.8 Dilatarea chistică a tubilor renali consecutiv fibrozei renale

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

45

Dilatarea chistică a tubilor renali și atrofia ace stora (Fig.7.8 ) justifică valorile crescute ale
indexului NAG și densitatea scăzută a urinei , iar leziunile de glomeruloscleroză sunt unul din
consecințele proteinuriei (Fig. 7.9 ).

Fig. 7.9 Dilatarea chistică a tubilor renali și a capsulei Bowman consecutiv fibrozei renale.
Glomeruloscleroză

7.2.6 Interpretarea rezultatelor microbiologice
S-a efectuat evaluarea plăcilor și s -a constatat că probele au fost sterile, fără nici o
colonie exprimată pe suprafața agarului.

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

46

CONCLUZII

1. Din totalul celor 15 pisici incluse în acest studiu de caz, toa te au avut valori ale
indexului NAG (N -acetil -ß-D-Glucosaminidază) mult mai înalte decât valorile de referință
(1.38±0.45), acest marker renal având o sensibilitate mult mai crescută decât u reea și creatinina.
2. Pisicile care au prezentat valori ale ureei (13,4%) și ale creatininei (50%)
încadrabile în limitele de referință, au avut valori ale indexului NAG mai înalte decât limitele de
referință, ceea ce demonstrează faptul că , cei doi markeri clasici de suferință renală nu suferă
creșteri în stadiile incipiente ale bolii, nefiind potriviți pentru diagnosticul precoce al afecțiunilor
renale.
3. Enzima NAG are o specificitate pentru locusul în care se produce l eziunea renală,
acest fapt demonstrân d că, pisicile infectate cu virusul FIV sunt suferinde de afecțiuni tubulare
renale.
4. Toți pac ienții au prezentat proteinurie și hipostenurie, fapt ce demonstrează în
egală măsură prezența leziunilor glomerulare și tubulare în condițiile infecției naturale cu FIV.

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

47

BIBLIOGRAFIE

1. Ali-Miraftab H., Bourbouze R., Bondiou M.T., Percheron F ., 1988, Urinary
excretion of N -acetyl -beta-D-glucosaminidase (NAG) and it's isoenzyme B as a
marker of the nepfhotoxicity of gentamicin:re -test from an ani mal model, Pathol.
Biol. 36, p:240 -244.
2. Baines A.D., De Rouffignac C ., 1969, Functional heterogeneity of nephrons:II.
Filstration rates, intraluminal flow velocities and fractional water reabsoption,
Pflugers Arch 308, p: 260 -276.
3. Bardges J., Polzin D.J ., 2011, Nephrology and urology of small animals, Wiley –
Blackwell, p:10 -16.
4. Brunker J.D., Ponzio N.M., Payton M.E., 2009, Indices of urine N -acetyl –
beta-D-glucosaminidase and gamma -glutamyl transpeptidase activities in
clinically normal adult dogs. American Journal of Veterinary Research 70,
p:297 –301..
5. Chandler E.A.,Gaskell C.J., Gaskell R.M., 2004, Feline Medicine and
Therapeutics Third Edition, Blackwell Publishing, p:281, 607 .
6. Chew D.J., Dipartola S.P., Schenk Patricia, 2011, Canine and Feline
Nephrology and Urology, second edition, Elsevier Saunders, p:35 -43.
7. Csaty L., Olah A.V., Pocsi I., Varga J., Balla G., Price R.G., 1994, Age –
dependent urinary N -Acetyl -Beta-D-Glucosaminidase activity in healty children,
Orvosi Hetilap 135, p:1301 -1303.
8. Dessypriss N.E ., Sawer S.T., 2009, Erytropoesis In Wintrobe's Clinical
Hematology, Lippincot Williams &Wilkins 12, p:118 -121.
9. Elliott J., Grauer G.F., 2007, BSAVA Manual of Canine and Feline
Nephrology an Urology, BSAVA, p:69 -70 .
10. Ernst S.A., 1975, Transport ATPase Cyto chemistry: ultra -structural localization
of potassium -dependent and potassium -independent activities in rat kidney
cortex, J Cell Biol, p:586 -608.
11. Farquhar M.G ., 1981, The glomerular basement membrane. A selective
macromolecular filter, Hay ED Cell biology of extracellular matrix. Pelnum,
New York, p:335 -378.
12. Farquhar M.G ., 1981, The glomerular basement membrane. A selective
macromolecular filter, Hay ED Cell biology of extracellular matrix. Pelnum,
New York, p:335 -378.
13. Grantham J.J., 1971, Mode of water tr ansport in mammalian renal collecting
tubules, fed Proc 30, p:14 -21.
14. Grauer G.F., Greco D.S., Behrend E., Mani I., Fettmann M.J., Allen T.A. ,
1995, Estimation of Quantitative Enzymuria in dogs with gentamicin -induced
Nephrotoxicosis Using Urine Enzyme -Crea tinine Ratios from Sport Urine
Samples, Journal of Veterinary Internal Medicine 5, p:324 -327.
15. Hartmann Katrin , 1998, Feline Immunodeficiency Virus Infection: an
Overview, The VeterinmyJournal.155, 123 -137 .
16. Hartmann Katrin , 2011, Clinical aspects of felin e imunnodeficiency and feline
leukemia virus infection, Veterinary immunology and immunopathology 143,
p190 -201.

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

48
17. Hartmann Katrin , 2017, Feline immunodeficiency virus infection – update on
diagnosis and treatment, Thai J Vet Med Suppl.
18. Johnson D.W., Vesey D.A., 2009, Erytropoietin protects against acute kindey
injury and failure, Open Drug Discovery Journal 1, p:41 -50.
19. Kaissling B., 1982, Structural aspects of adaptive changes in renal electrolyte
excretion, Am j Physiology 243, p:211 -226.
20. Kaneko J.J., Har vey J.W., Bruss M.L , 2008, Clinical Biochemistry of
Domestic Animal, sixth edition, Academic Press, p:490 -505 .
21. Kovarikova S., 2015, Urinary biomarkers of renal function in dogs and cats:
a review, Veterinarni Medicina, 60,p: 589 –602.
22. Little Susan, 2012, The cat -Clinical Medicine And Management, Elsevier
Saunders, p:1056 -1061 .
23. Lutz H., Isenbugel E., 1992, Retrovirus infections in non -domestic felides:
serological studies and attempts to isolate a lentivirus. Veterinary Immunology
and lmmunopathologv 35, 215 -224.
24. Mathur S., Schexneider K., Huchinson R.E ., 2007, Hematopoiesis. In Henry's
Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods, Sauders Elsevier
21, p:486 .
25. Matsumoto H, Takemura N, Sako T, Koyama H, Motoyoshi S, Inada Y ,
1997, Serum conc entration of circulating immune complexes in cats infected
with feline immunodeficiency virus detected by immune adherence
hemagglutination method. J Vet Med Sci.59(5):395 -6.
26. Mishra J., Mori K., Ma Q., Kelly C., Yang J., Mitsnefes M., Barasch J.,
Devarajan P., 2004, Amelioration of ischemic acute renal injury by neutrophil
gelatinase -associated lipocalin. Journal of American Society of Nephrology 15,
3073 –3082.
27. Miyazaki M., Kamiie Km, Soeta Sm, Taira Hm, Yamashita T ., 2003,
Molecular cloning and character ization of a novel carboxyl esterase -like protein
that is physiologically present at high concentrations in the urine of domestic cats
, Biochemical Journal 370, p:101 –110.
28. Miyazaki M., Soeta S., Yamagishi N., Taira H., Suzuki A., Yamashita T .,
2007, Tu bulointerstitial nephritis causes decreased renal expression and urinary
excretion of cauxin, a major urinary protein of the domestic cat. Research in
Veterinary Science 82, p:76 –79.
29. Nickolas T.M., Barasch J., Devarajan P., 2008, Biomarkers in acute and c ronic
kindey disease, Current opinion in nephrology and hypertension 17, p:127 -132.
30. Obermuller N., Geiger H., Weipert C., Urbascha A ., 2014, Current
developments in early diagnosis of acute kidney injury, Int Urol Nephrol 46, p:
17-7.
31. Pedersen, N. C., Ho E . W., Bown, M. L., Yamamoto, J. K., 1987, Isolation of
a T-lymphotropic virus from domestic cats with an immunodeficiency -like
syndrome. Science 235, 790 -3.
32. Poli A., Abramo F., Taccini E., 1993, Renal involment in feline
immun odeficiency virus infection : a clinicopathological study. ,Nephron 64, 282 –
8.
33. Popovici I., Popovici N., 2003, Tratat de anatomie comparata -Splanhnologie,
Ed. Academic Pres,p:302 -317.
34. Rosanne E. Jepson, Charlene Vallance, Harriet M. Syme, Elliott J , 2010,
Assessment of urinary N -acetyl-β-D- glucosaminidase activity in geriatric cats

Corina BEREȘ Evaluarea activități i urinare a indexului NAG ca
marker de suferință tubulară renală la pi sicile infectate cu virusul FIV

49
with variable plasma creatinine concentrations with and without azotemia, Am J
Vet Res 71,p:241 –247.
35. Sato R., S. Soeta Miyazaki M., Syuto B., Sato J., Miyake Y., Yasude J.,
Okada K., Naito Y., 2002, Cli nical availability of urinary N -acetyl -beta-D-
glucosaminidase index in dogs with urinary diseases, The Journal of Veterinary
Medical Science 64., p:361 -365.
36. Shelton, G.H., Waltier R.M., Connor S.C., Grant C. K., 1989, Prevalence of
feline immulmdeficiencv v irus and feline leukemia virus infections in pet cats,
Journal of the American Veterinay Medical Association 25, 7 -12.
37. Spasovsky D., 2013, Renal markers for assessment of renal tubular and
glomerular dysfunction, J Nephropharmacol.2, p: 23 –25.
38. Vanderlinde R.E., 1981, Urinary enzume measurments in the diagnostic pf renal
disorders, Annals of Clinical and Laboratory Science, p:191 -201.
39. Vesey D.A., Cheung C., Pat B., Endre Z., Gobe G.,Johnson D.W., 2004,
Erytropoetin protects against ischaemic acute renal inju ry, Nephrol Dial
Transplant 19, p:348 -355.
40. Yamamoto J. K., Sparger E., Ho, E. W., 1988, Pathogenesis of experimentally
induced feline immu -nodeficiency virus infection in cats. American Journal of
Veterinao, Research 49, 1246 -1258.

Declarație olografă pe proprie răspundere, privind originalitatea lucrării
și respectarea drepturilor de autor

Subsemnatul/Subsemnata……………………………………………, student(ă) la Universitatea de Șt iințe
Agricole si Medicină Veterinară Cluj -Napoca, Facultatea……………………………………….,
Specializarea…………………………………………………………. declar pe propria răspunder e, cunoscând
prevederile art. 292 Cod Penal, privind falsul în dec larații, că lucrarea de licență cu
titlul………………………………………………………………………………………… ……………………………………….
…………………………………………………………. …………………………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………………… ………………………………………..
nu este un p lagiat, fiind rezultatul cercetărilor proprii efectuate în acest sens.
Lucrarea este elaborată de mine si nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate
sau instituție de învățământ superior din țară sau străinătate.
De asemenea, declar că toate sursele bibliografice utilizate, inclusiv cele consultate pe
Internet sau din jurnale electronice, sunt menționate detaliat în lista bibliografică, cu respectarea
regulilor de evitare a plagiatului, respectiv:
− toate fragmentele de text reproduse exact, c hiar si în traducere proprie din altă limbă,
sunt scrise între ghilimele si dețin referința precisă a sursei;
− reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alți autori este menționată cu
referința precisă în textul lucrării;
− rezumarea idei lor altor autori este specificată cu referința precisă la textul original al
articolului sau manualului consultat.
Prin prezenta Declarație confirm că am luat la cunoștință faptul că, în cazul în care se va
dovedi cu probe concrete că lucrarea a fost plagi ată, voi fi exmatriculat(ă) din examenul de
diplomă/licență.

Cluj -Napoca Absolvent,
Data …………