ORGANISME EUROPENE SI DREPT COMUNITAR ORGANISME EUROPENE SI DREPT COMUNITAR [610553]

DemocratieDemocratie
ORGANISME EUROPENE SI DREPT COMUNITAR ORGANISME EUROPENE SI DREPT COMUNITAR 
Student: [anonimizat]: Iacobescu Madalina
Grupa: 3109Grupa: 3109
An: IAn: I
Indrumator: Dr. Vasile AdrianIndrumator: Dr. Vasile Adrian
Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veteri nara, Bucuresti Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veteri nara, Bucuresti

Democratie, Acquis comunitar
Democratia
Motto:
"Odata cu Revolutia Franceza democratia a i ncetat sa mai fie doar un cuvant l iterar si 
a devenit parte a vocabularului politic." Ernest Weekley 
Democratia este o forma de organizare si conducere politica a societatii prin
consultarea cetatenilor, tinand cont de vointa aces tora, de interesele si aspiratiile
de progres ale tarii. Este guvernarea de catre popor, puterea suprema revenind
 poporului si f iind exercitata d irect de el sa u de catre reprezent antii alesi
conform unui sistem electoral liber. Ca forma de or ganizare si conducere
 politica a societa tii, democratia presupune doua parti: conducato ri si condusi
(guvernanti si guvernati), prin consens intre cele doua parti. Detinatorii puterii
 politice, indifere nt care ar fi apar tenenta lor de gr up social, trebuie sa r eprezinte
vointa majoritatii poporului.
Democratia este un tip de regim politic dar si un m od de viata. Ea este
 produsul soc ietatilor dar es te si producat oare de viata si de stiluri colec tive de
existenta. Studiul democratiei cuprin de un ansamblu de legi care guverneaza
viata colectiva, sentimentele sociale, emotiile etc .
Lumea democratiei este astazi raspandita in spatiul geo-politic. Democratia
moderna s-a intemeiat in societatea capitalista prin conceptele de: libertat e,
egalitate a sanselor, recunoastere a drepturilor omului, minimum de interventie a
statului, maximum de autonomie. Mecanismele care aj uta democratia sa lucreze
s-au realizat treptat.
In Atena, toti cetatenii puteau lua parte, in mod n emijlocit, la adoptarea deciziilor de
interes public.Exista o democratie directa . Cetate a era condusa de un Sfat (Boule) si de
Adunarea Poporului
Sfatul era alcatuit din 500 de membri , cate 50 de reprezentanti din fiecare trib
teritorial, desem nati prin tragere la sorti, pe o perioada de un an si pentru maxim um
doua mandate. Pentru a deven ii membru al Sfatului , o persoana tr ebuie sa aiba
cetatenia ateniana, varsta de minimum 30 de ani si sa promoveze un examen de
moralitate.
Adunarea poporului este alcatuita din chiar socie tatea in totalitatea ei, exce ptie
facand sclavii, femeile si strainii, care nu erau considerati cetateni. Adunarea putea

decide prin majoritate simpla asupra oricarei probleme de interes public. Judecatile se
tineau in fata unor jurii alcatuite din 501 de memb ri, care luau hotarari tot prin vot
majoritar.
 În ziua de astă zi termenul es te de cele mai mu lte ori folo sit cu sensul
dedemocra ț ie liberală , dar există multe alte varietă ț i iar metodele de a
guverna pot diferi. Cu toate că term enul democra ț ie este utilizat de obicei
 în contextul u nui stat politi c, principiile sa le sunt apli cabile și altor 
organisme sau entită ț i, cum ar fi universită ț ile, sindicatele, companiile
publice sau organiza ț iile civice. Pe plan politic, democra ț ia se define ște ca
regimul politic fundamentat pe principiul suveranită ț ii na ț ionale (na ț iunea
conduce statul prin reprezentan ț ii săi ale și, pe principiul separării puterilo r 
 în stat, pe pr incipiul egali tă ț ii tuturor în fa ț a legii. Democra ț ia este
inseparabilă de respectarea drepturilor omului și ale cetă ț eanului.
Democra ț ia modernă are la bază trei modele istorice din sec . XVII -XVIII
(englez, american, francez)
Un element important al democra ț iei este constitu ț ia.Acest document,
votat de către popor prin referendum organizat în m od liber, reglementează
drepturile și libertă ț ile individului într-un stat și define ște limitele puterii a
conducătorilor afla ț i în diferite func ț ii din stat și din guvern, define ște
politicile fundamentale și stabile ște structura, datoria și puterea guvernului.
Democra eprezentativ ăeste un regim politic democratic  în care
cetă ț enii deleagă puterea poporului – a "suveranului" – unor reprezentan ț i
pe care îi aleg chiar din rândurile lor, pentru a se ocupa de treburile
publice. Alegerile legitimează dreptul reprezentan ț ilor de a decide în locul și
 în numele pop orului, fără a -l mai consulta, pentru o perioadă de timp
limitată, după care trebuie organizate noi alegerei .
Primele state democratice moderne care au adoptat modelul democra
reprezentative sunt Marea Britanie șiS.U.A., unde s-a trecut la separarea
puterilor în stat și la alegerea conducătorilor.
 ÎnAnglia, în1689, conform Declara ț iei drepturilor ,puterea a fost
 încredin ț ată unui parlament ales în mod liber de cetă ț enii cu drept de vot,
iar în S.U.A., în 1787 ,a fost adoptată prima constitu ț iemodernă. În
secolele următoare sistemul democratic s -a extins în numeroase ț ări, cu
diverse forme de guvernământ.
ia r
iei

Democra este un regim politic democratic  în care
popula ț ia („suveranul”) exercită puterea în mod direct. De mocra ț ia directă
mai este numită uneori și "democra ț ie pură". Aplicată doar sectorul ui
economic, democra ț ia directă este în mod uzual numită autogestiune.
Democra ț ia directă apare ca alternativă fa ț ă cu sistemele (democratice)
deja existente, alternativă orientată critic în rap ort cu, în
special, democra ț ia reprezentativă .
Exemple de democra ț ie directă
Exemple de democra ț ie directă sunt democra ț iaateniană (însecolul al V-lea  î.Hr.) și,
actual, comunită ț ile de tip Landsgemeinde (traducere: comunitate rurală) din
anumite cantoane elve ț iene,acestea din urmă originând din Evul Mediu.
ia directă
Democra
 În Atena lui Pericle ,a jumătă ț ii secolului al V-lea î.Hr., regimul
democratic a luat forma sa definitivă pe care o va păstra până la pierderea
independen ț ei. Institu ț iile democratice ale cetă ț ii asigurau drepturi egale
pentru cetă ț enii de drept, singurele cunvinte din limba lor ce le slujesc la
caracterizar ea regimului republican sunt isonomia, egalitatea în fa ț a legii, și
isegoria, dreptul egal de a vorbi în adunări. Pritanii ce alcătuiau senatul,
câte cincizeci, din fiecare trib, care ”exercitau pe rând func ț iile sacre și
care deliberau, tot anul, asupra intereselor religi oase sau politice ale
ora șului”, erau ale și prin tragere la sor  ț i, de și, pentru a putea exercita
func ț ia, ”fiecare trebuia să treacă o probă și era înlăturat dacă nu părea
 îndeajuns de o norabil.”  Însă deasup ra senatulu i, și adevăratul suveran îl
constituia adunarea poporului (eklessia), și de și nu avea ini ț iativă –
adunarea nu putea propune ”proiecte de legi” și nu putea influen ț a decât
prin intermediul altor institu ț ii * ordinea de zi  –senatul fiind cel care îi
aducea un proiect de decret spre validare, orice ce tă ț ean ce î  și putea
dovedi cetă ț enia de drept putea vorbi indiferent de pozi ț ia sa socială sau
de avere, putea lua parte la dezbateri și influen ț a prin vot cursul deciziei
politice; votul fiind considerat ”una dintre cele m ai sfinte surse ale
autorită ț ii.”
Democra ț ia directă modernă
Este, pe de altă parte, adevărat că elemente consti tutive ale
democra ț iei directe se regăsesc în majoritatea formelor de guvernare
ia ateniană

democratice moderne – chiar dacă nu sunt de ajuns pentru a face din
acestea ”democra ț ii pure” -cum ar fi referendumul sau adunările
(assembly, assemblee) locale sau generale; de aseme nea scrutinele
pentru alegerile preziden ț iale, precum și pentru demiterea sau supendarea
unui înalt-demnitar (referendumul pentru suspendare a actualului pre ședinte
alRomâniei ce a avut loc la data de 19 mai constituind un bun exemplu).
Statele actuale au milioane de locuitori, de aceea adunarea de fiecare dată
a tuturor cetă ț enilor pentru dezbateri și hotărâri asupra divers elor probleme
actuale privind întreaga societate, a șa cum ar cere-o o democra ț ie directă,
este greu de practicat. Totu și, pătrunderea Internetului mai în toate
domeniile vie ț ii prezintă o premisă bună pentru democra ț iile directe.
Acquis-ul comunitar – Uniunea Europeana si aderarea Romaniei
Acquis- ul comunitar reprezintă ansamblul de drepturi și oblig ații
comune ce unesc state UE. El este într- o permanentă evoluție și cuprinde
totalitatea normelor juridice care reglementeaza activitatea institutiil or UE,
actiunile si politicile comunitare, mai exact:
• conținutul, principiile și obiectivele politice cupri nse in Tratatele originare
ale Comunitatilor Europene si in cele ulterioare (Actul Unic European, Tratatul de
la Maastricht si Tratatul de la Amsterdam);
• legislatia adoptata de institutiile UE pentru punerea în practica a
prevederilor Tratatelor (regulamente , directive, decizii, opinii si recomandari) ;
• jurispru denta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene;
• declaratiile si rezolutiile adoptate in cadrul Uniuni i Europene ;
• actiuni comune, pozitii comune, conventii semnate, rezolutii, declaratii si
alte acte adoptate in cadrul Politicii Externe si d e Securitate Comuna (PESC) si al
cooperarii din domeniul Justitiei si al Afacerilor Interne (JAI);
• acordurile internatio nale la care CE este parte, precum si cele
 încheiate intre state le membre ale UE cu referire la act ivitatea
acesteia.Conform prevederilor tratate lor UE, nu este posibilă revenirea la etape
deja parcurse, în sensul că se pot transfera noi competențe la n ivel

european dar odată convenite anumite armonizări legislative, anumite domenii și
proceduri în care deciziile să fie luate la nivel european, nu este permisă revenirea
asupra lor. Se asigură astfel stabilitatea și ireversibilitat ea procesului de integrare
europeană.
Toate țările care aderă la UE trebuie să aibă legislația conformă cu acquis -ul
comunitar.
Uniunea Europeana si aderarea Romaniei
Criteriile De Aderare La Uniunea Europeană
După cum demonstrează extinderile precedente ale UE, aderarea la UE
reprezintă un proces îndelungat și complicat de ajustar e a tutur or domeniilor
interne ale statelor candidate la principiile, valorile și standardele UE. Doar în
acest caz integrarea ulteri oară a noilor țări membre nu va avea pentru ele
consecințe dureroase și nu va afecta integritatea sistemului european. Pentru a
orienta statele candidate asupra reformelor care tr ebuie îndeplinite în vederea
aderării la UE, Uniunea a stabilit cîteva criter ii de aderare. Criteriile obligatorii
pentru aderarea la Uniunea Europeană formalizate la summitul de la Copenhaga
sunt următoarele *Tratatul asupra UE, art. 49+:
1. Criteriul politic: existența unor instituții stabile, ca re ar fi garante ale
democrației, supremația legii, drepturile omului și pr otecția minorităților.
Acest criteriu a fost desfășurat mai târziu în Tratatul de la Amsterdam,
declarându- se că „Uniunea este fondată în baza condițiilor de libertate,
democrație, respectarea drepturile omului și a libertăților fundamentale,
supremației legii, principii care sunt comune pentru to ate statele
membre” (art.6). Orice stat european care respectă aces te principii poate
deveni membru al Uniunii.
2. Criteriul economic: existența unei economii de piață funcționale,
capabile să facă față presiunilor competitive și forțel or de piață din cadrul
UE.
3. Capacitatea de adoptare integrală a acquis -ului comunitar; aderarea
la obiectivele politice, economice și monetare ale UE.
Ulterior la Consiliile Europene, care au urmat celu i de la Copenhaga,
criteriile de mai sus au fost completate cu încă unul:
4. Existența unor structuri administrative și judiciare c ar vor permite

adoptarea și aplicarea acquis -ului comunitar.
Această condiție urma să asigure că extinderea Uniunii Europene nu va
periclita realizările Comunității și procesul de integr are, convenit la
Maastricht.
Consiliul European de la Luxembourg, din decembrie 1997, a decis completarea
criteriilor de la Copenhaga cu o nouă condiție  –capacitatea UE de accepta noi
membri, aceasta însemnînd sporirea angajamentu lui UE în procesul de extindere.
Criteriile expuse la summitul de la Copenhaga vin să completeze condiția de bază
pentru a deveni membru al UE o constituie identitatea europeană , care a fost
consacrată prin Tratatul de la Roma din 1958, art. 237 („orice stat european poate
deveni membru al Uniunii Europene”).
 Îndeplinirea criteriilo r de aderare de către st atele candidate est e
monitorizată de Comisia Europeană, care anual publică Rapoarte de Țară privind
succesele înregistrate de statele candidate în aces t domeniu.
Condiția înaintată UE:
Capacitatea UE de a absoarbe noii membri și de a menține, în același timp,
procesul de integrare.
-Extinderea nu trebuie să fie mai costisito are decât procesul de integrare
-Extinderea nu trebuie să pericliteze realizările Comun ității și procesul de
integrare convenit la Maastricht.
Uniunea își rezervă dreptul de a decide momentul la care va fi pregătită pentru a
accepta noi membri.
Având în vedere necesitate a îndeplinirii unor criterii economice
suplimentare pe care încă România nu le îndeplinește, adoptarea monedei
comune EURO va fi făcută la câțiva ani după aderare, nu imediat după
aceasta. Și celelalte state ce au aderat recent la UE se află într -o situație
asemănătoare.
Firmele și cetățenii români beneficiaza de cele 4 libertăți economice
definite de UE: libertatea de circulație a forței de mun că, a serviciilor, a
mărfurilor și a capitalurilor, cu unele perioade de tranziție, stabilite în cadrul
negocierilor de aderare. Astfel, în unele state cetățeni i români pot lucra fără
permis de muncă după aderare, iar în alte cazuri ace st lucru se va întâmpla
după o periodă de tranziție de câțiva ani. Intreprinzătorii, meșteșugarii și

practicanții profesiunilor liberale (de exemplu: juri ști, medici, artiști) pot
lucra oriunde în UE, fără restricții, imediat după aderare.
Experiența aderărilor anterioare la UE ale unor state c u nivel de
dezvoltare economică inferior față de cel al statelor m embre a arătat că una
dintre consecințele aderării este și creșterea nivelulu i de trai. In baza
principiului solidarității, UE sprijina România în ved erea reducerii
decalajelor economice.
10 lucruri de știut despre… Democrație
Noțiunea de democrație a fost și încă mai este un s ubiect de dezbatere.
Din Antichitate și până astăzi a democrația a evolu at și s -a modernizeat.
Termenul de democrat/democrație a fost folosit chia r de comuniștii
români după 23 august 1944. Iată zece lucruri despr e ce înseamnă
democrația și cum a evoluat ea.
Noțiunea de democrație care a apărut în Grecia Anti că a fost alăturată unor
concepte ca egalitatea tuturor în fața legilor, lib eratea, egalitatea puterii,
libertate egală de exprimare, considerându -se că doar democrația ar putea să
le realizeze pe toate, celelalte forme de guvernămâ nt având chiar mai multe
defecte.
Realizările instituționale ale democrației grecești s-au dezvoltat în interiorul
polis-ului, structurându- se în special, în adunarea cetățeni lor din Atena,
modelul fiind transmis ulterior orașelor din Liga d elio-atică.
 În perioada repu blicană, Roma a exercitat o puternică influență asupra ideii de
democrație, afirmându -se liberul acces al cetățenilor la diferitele funcț ii după
ce Legea celor XI I Table stabilise egalitatea juridică dintre patrici eni și plebei.
 În Roma, adunările comițiilor exercitau puterea legislativă și judiciară, iar
Senatul, care rămânea o emanație a patriciatului, s e reînnoia prin cooptarea
celor care ocupaseră în trecut funcții publice.
 În Evul Mediu, redescoperirea filosofiei politice clasice, în special a cele
aristocratice, dar și apariția primelor teorii cont ractualiste au dus la afirmarea
principiului legitimității populare, alături de tra diționala ideea a originii pute rii
divine.
Sub efectul ideilor lui Toma d’Aquino, influențat de scrierile lui Aristotel,
capătă formă principiul unui contract originar, pri n care membrii societății se
supuneau Principelui. Astfel, începând cu secolul a l XIV- lea, puterea suverană

constă  în a face legi în beneficiul poporului (sau a cea parte a lui care este
predominantă).
 În gândirea iluministă și în ideologiile revoluționare din America și Franța s-au
afirmat principiile democratice în mod definitiv îm potriva absolutismului,
 îmbinându-se ideea contractului social cu cea a existenței unei voințe generale
a colectivității.
Toate ideile formate și consacrate în perioada ilu ministă și -au găsit aplicarea la
sfârșitul secolului al XVIII -lea în constituția SUA, dar și în legile create de
Revoluția franceză, ceea ce a determinat legarea co nceptului de democrație cu
cel de reprezentare politică și de existența unei a dunări alcătuite din delegați
ai poporului.
 În secolul al XIX-lea, atenția teoreticienilor democrați s -a îndreptat spre
garantarea libertăților și drepturilor fundamentale ale cetățenilor, militându -se
pentru integrarea maselor populare în stat și împot riva restricțiilor de tip
censitar asupra dreptului de vot.
Primul Război Mondial modifică viziunea, ideea unei democrații directe,
descentralizate, cu un puternic control de jos în s us, organizată la locul de
muncă aflându -se în centrul elaborării gândirii marxiste și prelu ată la nivel
teoretic de „revoluția bolșevică”.
Secolul al XX- lea deschide și discuția a supra viziunii elitiste a teoriei clasice
politice, care duce la reinterpretarea democrației ca o modalitate de selectare
și de recrutare a deținătorilor puterii.