Prof . univ. dr. habil. Andrei TERIAN [610484]

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE
UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
INSTITUTUL DE STUDII DOCTORALE
FACULTATEA DE LITERE ȘI ARTE

Profetismul poetic în
romantismul românesc

Teză de doctorat

Coordonatori științifici:

Prof . univ. dr. habil. Andrei TERIAN
Prof. univ. dr. Gheorghe MANOLACHE

Doctorand: [anonimizat]
2017

2
Cuprins

Argument ………….. ……….. ………….. ………… …….. …………………………… ……….. ……………………….5

Capitolul 1: Morfo tipologia profetismului ……………….. ………… ……………….. ……………… …..10

1.1.Etimologie și dinamică semantică………………………………………… ……….. ……………………… 10
1.2.Paradigme ale profetismului …………………………….. …………………….. ………………………… ….14
1.2.1. Protoprofetismul sau profetismul originar…………………………. …………………….. ..15
1.2.1.1. Profetismul ebraic …………….. ……….. ……………………………. ………………. .15
1.2.1.2. Profetismul greco -latin………………. …………………. ……………………….. ….22
1.2.2. Neoprofetismul sau profetismul recuperat………….. ……….. …………………………. ..28
1.3.Delimitări inter – și intraparadigmatice …………. ………………………. ……………………………… …33
1.3.1. Vizionarismul ………… ………………………… ………………… ………………………. ……….. .33
1.3.2. Actele simbolice …………….. ……………………………… …………………………. ………. …..34
1.3.3. Retorica profetică ………………………… ……………………… ………………………………. …34
1.3.4. Mesianismul ……………….. …………………………………. ………. ……………. …………… ….36
1.3.5. Apocalipticul …………… …………………………………. …………. …………. ……………….. …37
1.3.6. Utopia …………………… ………………………………………… ……… …………………………. …38
1.4.Abordări emergente ale profetismului ……………. …………………. ………………………………. …..41
Concluzii : Profetismu l – formă de intermediere și formă de explorare a crizei ontologice ……51

Capitolul 2 : Profetismul literar ………………………………………………………………… ……… ……… .54

2.1. Fizionomia scriitorului …………………………………………………………… ………………………….. ..56
2.2. Selecția poeziei ca formă predilectă a articulării profetice …………… …………………… ………58
2.3. Orientări exegetice: între laic și religios ………………………………………….. ……………………. .60
Concluzii: Profetismul literar – finalitate estetică și m odalitate de explorare a
crizei profetice …………………………………………………………………………………………………… ……… 75

Capitolul 3: Romantismul și fixarea simbiotică a profetismului literar ………………………. 76

3.1. Profetismul literar în cadrul receptării curentului romantic …………………… …………… ……..76
3.2. Premisele și coordonatele unei forma mentis de tip profetic ……………… ……………….. …….84
3.2.1. Contextul istoric: național și internațional ……………………………………… ………. …84
3.2.2. Contextul ideologiei literare: simbioza celor două paradigme profetice …………85
3.3. Toposuri ale profetismului ……… …………………………………………………………………….. ……..88
3.3.1. Inspirația …………………………………………………………………………………………………. 88
3.3.2. Spiritul de revoltă …………………………………………………………………………………….. 91
3.3.3. F izionomia scriitorului profetic………………………………………………………………….. 92
3.4. Profetismul în literaturile romantice: exemplificări …….. ……… …………………….. ……………96
Concluzii: Romantismul ca sistem de referință în cadrul paradigmei neoprofetice …….. ……106

3
Capitolul 4 : Romantismul românesc și profetismul literar …………………….. ………… ……… 108

4.1. Anticipări din literatura veche ………………………………………………………………………. ……..108
4.2. Profetismul literar în cadrul nivelurilor de reprezentare a romantismului ……….. …………112
4.2.1. Romantismul românesc: perioadă istorică ………………………………………… …….113
4.2.2. Romantismul românesc: stare de spirit ……………………………………………… …….117
4.3. Retorica profetică ……… …………………………………………………………………………. …………… 118
4.4. Relațiile literare ca punct genetic al profetismului literar ………………………………….. …….120
4.4.1. Relații genetice sau de co ntact: externe și interne ………………………………. ……..121
4.4.2. Afinități tipologice: sociale, psihologice, literare ……………………………… ………124
4.5. Profetismul literar dincolo de romantism: continuitate și ruptură ……………………. ……….128
Concluzii: Neop rofetismul romantic românesc – sinteză între relațiile literare și factorii
istorici, psihologici și culturali…………………………………………………………………………….. ……139

Capitolul 5 : Profetismul poetic în romantismul românesc – între criza condiției ideale a
profetismului și cr iza realității în timp și spațiu……………………………………………………….140

5.1. Dialectica profetismului poetic ……………………………………………………………………………. 140
5.1.1. Direcții de orientare ale eului profetic……………………………………………………. ..141
5.1.2. Tipologii ale profetismului ……………. ………………………………………………………. 141
5.2. Morfologia profetismului poetic ………………………………………………………………. ………… 143
5.2.1. Profetismul poetic de tip secundar ………………………………………………………….. 143
5.2.1.1. Ion Heliade Rădulescu: profetismul vizionar -patriotic …………….. ……… ..143
a. Reflexe profetice de ordin cultural, psihologic, religios și literar ……….. ..147
b. Refle xe profetice în poezie ……………………………………. ……………………. ….155
5.2.1.2. Andrei Mureșanu: profetismul social -patriotic ………….. …………………… ..172
a. Reflexe profetice de ordin psihologic, cultural și social -patriotic ………….172
b. Reflexe profetice în poezie ……………… …………………. ………………….. ………173
5.2.1.3. Cezar Bolliac: profetismul umanitarist și medi tația cu p rivire la
profetismul poetic ……………… ……… …………………. …………… ………………… .177
a. Reflexe profetice de ordin cultural, psihologic, social și literar …………. …177
b. Reflexe profetice în poezie …………………………………………………………. …..181
5.2.1.4. Octavian Goga: profetismul social -metafizic ………….. …………………… …..189
a. Reflexe profetice de ordin cultural, psihologic, social și metafizic ……….196
b. Reflexe profetice în poezie ………….. ………………. ……………………………. ….206
5.2.1.5. Alecu Russo: profetismul metafizic și alegoric ………………………………. …224
a. Reflexe profetice de ordin social, psihologic și metafizic ……………….. ….225
b. Reflexe profetice în poezie ………………………. ………………… …………….. …..227
5.2.1.6. Mihai Eminescu: profetismul vizionar, metafizic și filosofic ……….. …….236
a. Reflexe profetice de ordin psihologic, metafizic, cultural,
social -patriotic, politic și literar …………………………… ……………………… …..243
b. Reflexe profetice în poezie ……………………………………………………….. ……248
5.2.2. Profetismul poetic de tip terțiar ………………………… ………. ………………………….. .263
5.2.2.1. Alexandru Macedonski: profetismul sincretic și cvasisolipsistic …………264

4
a. Atitudini profetice de ordin psihologic, cultural, esoteric și literar ……….270
b. Atitudini profetice în poezie ……………………………………………………… …….275
5.3. Profetismul poetic românesc și explorarea tangențială a crizei ………………………….. …….286
Concluzii: Profetismul poetic în romantismul românesc: sinteza dintre pr ofetismul
vizionar, social -patriotic, m etafizic și cvasisolipsistic…………………. …………………………… …..296

Considerații finale : Recuperarea profetismului în poezia roma ntică româneacă…. …………..298

Bibliografie ……………………………………………………………………………….. ……………………… …..303

5
Argument

Teza de doctorat intitulată Profetismul poetic în romantismul românesc își propune un
demers de revizitare tematistă a poeziei romantice românești. Recursul la această (re)lectură a
fost posibil prin crearea unui teren comun de recuperări și dialoguri dintre literatură , religie și
domenii emergente ale profetismului , coroborând abordări din cadrul unui religious turn
(semnalat încă din anii '60 ai secolului trecut ) cu studii le romantice începând din a doua
jumătate a secolului al XX -lea.
Ipoteza de la care am pornit în studiul nostru se orientează în jurul ideii conform căreia
profetismul poetic este o modalitate estetică de explorar e a crizei realității, a crizei eului și a
crizei divinității. Acest fapt conduce la următoarele sublinieri:
1. caracterul generic la care se ridică profeti smul;
2. obiectu l explorării poeziei profetice d evine realitatea supusă crizei în timp și spațiu ( o
lume supusă decadenței și caracterizată prin alienare, crize naționale, criza autorității
poetice, criza religioasă, criza socială etc. );
3. în acest context, poeții -profeți devin figuri exponențiale ale tim pului lor.
Cum i storia profetică este una liniară, în care se caută un se ns al evenimentelor
dialectice, poezia profetică ar putea fi înțeleasă fie pornind de la discursul profetic din
antic hitate, în care se utiliza (și) forma poetică, fie ca rezultat al evoluției organice a poeziei .
În mod particular, se observă că r eferentul poeziei profetice vine din lumea reală, dar este o
instanță fie ipotetică și generică, fie o instanță specifică . Publicul f ace parte din această
realitate și nu i se cre ează un spațiu compens atoriu. Citirea și descifrarea poeziei profetice
implică , de aceea, un cititor model ( cunoscător al unei atitudini profetice ) sau un public
destinatar care, prin acțiunea terapeutică a esteticului, poate decoda aspectu l profetic al
mesajului poetic. În esență, poezia profetică nu e ste o formă de contestare a esteticului, ci ,
prin intermediul estetic ului, încearcă să exploreze diverse dimensiuni ale crizei ontologice .
Selecția genului liric în cadrul tezei noastre s-a făcut în spiritul observa țiilor cu privire
la genul predilect al profetismului antic, într-o primă fază , și al profetismului romantic, în tr-o
a doua fază . Vorbim, așadar, despre un profetism poetic (re)configurat.
Riscul cercetării noastre, având în vedere caracterul sincretic al poeziei profetice, va fi
evitat prin limitele cercetării , prin care se va d evelopa un segment specific (și se va evita,
astfel, pretenția exhaustivității) : demonstrarea faptului că demersul exploratoriu al poeziei
profetice din romantismul românesc este un efort de raportare față de lumea interioară și
exterioară individului, percepută ca o criză a identității în raport cu anumite valori.
Reprezintă , de fapt, trecerea de la un statut adjectival al profetism ului, într-o dimensiune
coerentă, de concept operant (și) în cadrul literaturii romantice românești .
Tematic și formal, demersul nostru implică o abordare organică a profetismului poetic
românesc și o analiză a modalităților sale de explorare. Acest lucru a fost posibil prin
delimitarea conceptuală a două paradigme profetice, pe care le -am denumit, în scopul
proprietății termenilor, paradigma protoprofetică și paradigma neoprofetică. Dacă primei
paradigme îi este specific profetismul antic ebraic și greco -latin, cea de -a doua ar putea
semnala o recuperare a profetismului antic, începând cu secolul al XIV -lea (cu Dante în
literatură și resurecția mișcărilor milenariste).

6
În cadrul paradigmei neoprofetice, profetismul romantic a devenit un sistem de
referin ță pentru alte perioade literare. Prezența unei atitudini profetice în cadrul poeziei
romantice nu este o descoperire de dată recentă, întrucât în favoarea ideii că poezia profetică
are un caracter aparte în economia poeticii romantice au pledat, dej a, rom antiști importanți
precum: M. H. Abrams, Northrop Frye, Harold Bloom, Paul Bénichou, Ian Balfor ș.a.
Poezia profetică este conectată de o criză a realității pe care o explorează , iar în
romantism nu poate fi înțeleasă fără a înțelege mai întâi lumea romantică. Nu vorbim doar
despre o formă de diagnoză a crizei realității și interiorității , ci și despre o incapacit ate de a
proiecta un viitor; poezia profetică nu anunță viitorul restaurator, ci, sub semnul
impredictibilului, se zbate în agonia un ei lumi crepusculare. Totuși, poezia profetică
romantică nu poate fi redusă la lumea romantică. La fel cum a fost anticipat încă de la Dante
și Milton – exponenți plenari ai profetismului literar până la romantism , reflexul profetic va
transcende limitele perioadei romantice, care i -a fixat coordonatele în ultimele secole , și va
apărea în perioade succedente sub diverse forme ( cu toate că îi lipsește o poetică proprie ).
Profetismul poetic romantic oscilează între stilul înalt al proiecțiilor v izionare (ade sea
metafizice) și coborârea în istorie la nivelul socialului , al religiosului și al patrioticului. De
aceea, n u se poate vorbi despre o convergență tematică, stilistică sau retorică, deoarece
profetismul este dependent de contextul istoric, de factorul psihologic al scriit urii și de modul
în care autorul își proiectează un eu profetic, ce indică viziunea sa asupra lumii prin adoptarea
unei meme de tip profetic . Totuși, convergența tematicii profetice se realizează mai degrabă la
nivelul angajării sociale și cultural-literare prin mijloace le estetice (dublată de un reflex de tip
profetic la nivelul biografiei scriitorului) , cu elemente ce recuperează reflexe ale profetismului
antic . Datorită faptului că se caută direct și indirect o schimbare a soci alului prin intermediul
esteticului, se poate vorbi, în cele din urmă, despre un profetism cu funcție estetică .
Se ajunge, astfel, la constatarea că tipul de abordare al poeziei profetice romantice
este impredictibilul rapor tat la cunoscut, la predictibil ul care devine sistem de referință (spre
deosebire de profetismul antic, în care impredictibilul revelației și a împlinirii profetice erau
sistem e de referință) . Implicația directă a acestui fapt conduce la observația că poezia
profetică nu este, în esență , una originală, ci o încercare de recuperare la nivel secund a
profeției (poetice) din antichitate . Cu toate că nu are o poetică proprie, aceasta se definește,
indirect, printr -o poetică a crizei abordată din dublă perspectivă – criza eului și a realități i, pe
de-o parte, și criza revelației care legitimează actul profetic, pe de altă parte (fapt ce va duce
la o serie întreagă de strategii stilistice în încercarea de a mima legitimarea profetică) .
Pornind de la aceste constatări , importanța temei studiate constă în faptul că, deși am
rămas în cadrele tradiționale autohtone de interpretare a romantismului, în același timp le-am
depășit limitele prin racordarea la direcțiile de interpretare ale profetismului din exegezele
occidentale. Actualitatea t emei rezidă tocmai din această racordare exegetică, în timp ce
utilitatea ei ar putea consta în modelul exegetic pe care îl propunem și c are vine în
completarea modului de abordare a poeziei romantice românești , prin: conceptualizarea
profetismului literar , viziunea sa organică în romantismul românesc, delimitarea și încadrarea
sa în interiorul metodelor estetice de explorare a crizei ontologice .
Conturarea acestor ipostaze va răspunde întrebării centrale a studiului nostru : putem
vorbi în literatura romant ică românească despre un fenomen de literarizare a profetismului?
Răspunsul la această întrebare constituie ipoteza noastră de lucru: dacă luăm în calcul

7
caracterele de bază ale romantismului românesc, pe de -o parte, și condițiile care provoacă
instalarea unei atitudini profetice, pe de altă parte, atunci literatura autohtonă a putut fecunda
un astfel de modus scribendi , dublat de o forma mentis specifică .
Constatăm, a priori, faptul că l a nivelul literaturii romantice românești asistăm la o
simbioză a influențelor ebraice și greco -latine, recuperate într -o manieră sui-generis.
Concluziile acestui demers au confirmat faptul că profetismul poetic românesc a f recventat
din punct de vedere estetic cele trei dimensiuni ale crizei, într -o manieră proprie . Formulele
poetice prin care profeticul se realizează sunt variate și nu sunt grupate într -o poetică anume,
reunind diverse strategii (meditația, satira, ir onia, elegia, poezia patriotică, lamentația, oda
etc.).
Odată admisă premisa că poezia profetică are funcția de explorare a crizei, ne
propunem și să clarificăm o serie de confuzii ce apar între profetism și alte atitudini
tangențiale. Profetismul va dialoga cu mesianismul, vizionarismul, apocalipticul, utopia,
militantismul ș.a., însă delimitându -se clar la nivelul intențiilor finale. Dacă în cadrul
exegezelor românești au început să apară în ultimii ani studii despre utopie, vizionaris m,
literatură apocaliptică ș.a., lipsa unui cadru conceptual stabil în ceea ce privește profetismul a
făcut să persiste, încă, anumite confuzii cu apocalipticul, mesianismul ori militantismul
patriotic, aceasta în contextul unei lipse de racordare la exege zele occidentale care au
semnalat deja delimitări operante și specifice în cadrul literaturii. Pe acest fundal, considerăm
că miza acestei teze nu este doar să propună o nouă grilă de lectură aplicată perioadei
romantice românești, ci să prezinte și o dime nsiune conceptuală inexistentă până în prezent în
exegezele românești asupra fizionomiei profetismului literar, așa cum reiese aceasta din
studiile occidentale de specialitate ale ultimelor decenii.
Din punct de vedere metodologic , am apelat la instrumentele sociocriticii, la elemente
de hermeneutică a unor fenomene religioase , cultice și sociale din antichitate (și modul în care
laicizarea acestora se reflectă în literatură sau în memele profetice din perioada romantică ).
De asemen ea, apelul la critica genetică, istoria și cr itica literară, precum și elemente de ist orie
ori semiotică a culturii , a contribuit la delimitarea teoretică a profetismului și și oferindu -i un
statut de concept operant în cadrul literaturii. Abordarea noastră se va situa pe limenul dintre
discursul literar, discursul profetic religios sau laic ș i discursul social, dar și între critica
literară și istoria social -culturală , în care eul poetic se conjugă cu aproapele și departele .
Apelând la ins trumentele sociocriticii, situată între sociologia creației, sociologia literaturii și
sociologia lecturii, vom încerca s ă descoperim locul istoriei, a socialului, a divinității, a
poetului -profet în textul poetic .
Pornind de la evidențierea unor elemente de receptare critică și istorie literară în
măsură să detalieze traseul analizei textuale ulterioare, precum și aducerea în prim -plan a unor
exemple care să susțină ipoteza unei forma mentis de sorginte profetică în literatura
romanticilor autohtoni , prop unem un itinerar al profetismului literar între imanență și non –
imanență , între heteronomie și autonomie, între religios și laic, între exogen și endogen, între
sine și colectivi tate, între umanitar și egolatrie . Sensul paradigmei neoprofetice va fi recupe rat
din cele două modele originare – profetismul ebraic și cel greco -latin – și adaptat unor
perioade anume , în speță cea romantică . Se va avea în vedere un parcurs diptic, în sensul în
care examinăm teoria asupra paradigmei profetice, precum și diseminarea sa asupra creației

8
poetice , într-un interval cult ural-istoric și ideologic dat ( care imp une și limita temporală a
tezei ). Astfel, a bordarea noastră își propune , în mod specific :
– să delimiteze conceptual paradigma profetică;
– să integreze paradigma lexicală profet, profeție, profetism în categoria conceptelor
operante di n sfera literaturii române (surmontând aporia „poate ficțiunea să
profetizeze?‖);
– să încadreze tem poral profeti smul ca „stare de spirit‖ și modus scribendi ,
plasându -l între și dincolo de limitele curentului romantic;
– să vină cu noi argumente din sfera literaturii romantice românești care să
contribuie la o hermeneutică actualizată a fenomenului romant ic autohton și să
propună strategii de lectură operante la nivel textual , împreună cu elemente de
viziune organică ce includ profetismul literar ;
– să identifice ipostaze ale profetismului literar în romantismul poetic românesc,
urmând o schemă de lectură în măsură să detecteze princi palele trăsături ale
poeziei profetice .
Capitolul liminar al demersului nostru – Morfotipologia profetismului – va prezenta
modurile în care paradigma profetică este î nțeleasă și acceptată în litera tura de specialitate.
Având în vedere lipsa studiilor de specialitate care să delimiteze modul profetic în spațiul
criticii literare românești, acest capitol face o incursiune teoretică necesară fixării unui cadru
conceptual stabil. Pornind de la dinamica semantică , trecând prin accepțiunile emergente și
studiile tangente care abordează fenomenul profetic, demersul liminar își propune să observe
în ce mod unele concepte au puncte de pornire comune cu profetismul , care dintre ele sunt
tangente , dar îl contaminează și care dintre acestea dilatează semnificațiile sale. În final,
propunem o definiție proprie a profetismului, ce va constitui sinteza teoretică pentru etapele
ulterioare ale demersului nostru .
Capitolul al doilea este dedicat Profetismului literar ca fenomen emergent în cadrul
fenomenologiei profetice. Cel de -al treilea capitol restrânge sfera de analiză , de la aspectele
generale ale paradigmei profetice literare , la Romantismul și fixarea simbiotică a
profetismului literar . Aici, se va ave a în vedere modul în care perioada romantică aborde ază
profeticul, pornind de la hi potextul biblic și influența greco -latină, până la modul în care
memoria culturală a replicat mema p rofetică în spațiul literaturii . Jalonarea acestor aspecte are
în vedere conturarea și evidențierea premiselor care au generat atitudini profetice.
Capitolul al patrulea – Romantismul românesc și profetismul literar – sugerează o
abordare de ansamblu a fenomenului profetic în romantismu l românesc – pornind de la
anticipările sale din literatura veche, relațiile interliterare genetice sau tipolog ice pe care
scriitorii romantic i și operele lor le presupun în epocă -, totodată și scrutarea unor momente de
continuitate și ruptură a le atitudin ii profetice la nivelul ideologiei , în cadrul istoriei lit erare ce
a succedat romantismul.
Ultimul capitol analizează Profetismul poetic în romantismul românesc: între criza
condiției ideale a profetismului și criza realității în timp și spațiu , propunând o schemă
cvadruplă în identificarea raporturilor pe care eul profetic le stabilește cu lumea exterioară sau
lumea sa interioară, implicit patru tipuri de profetism: profetismul vizionar, profetismul social
și patriotic, profetismul metafizic și profetismul cvasisolipsistic . O serie de delimitări
intraparadigmatice vor avea în vedere, în mod particular, o recuperare a neoprofetismului în

9
poezia romantică româneacă. Pentru a justifica acest cadru, vom selecta câțiva poeți romantici
care să evidențieze ipostaz e specifice ale profetismului literar: Ion Heliade -Rădulescu, Andrei
Mureșanu, Cezar Bolliac, Alecu Russo, Mihai Eminescu. Pe de altă parte, romantismului îi
corespunde și o stare de spirit , care va replica de -a lungul istoriei literare figura paradigmatică
a profetului. Acestei stări de spirit îi vom supune pentru analiză opera poetică a lui Alexandru
Macodenski și filonul postromantismului său, dar și pe cea a lui Octavian Goga, în structur a
sa neoromantică.

10
Capitolul 1 :
Morfotipologia profetismului

Pentru a crea contextul de interpretare a l poeziei profetice în romantism , se impune un
demers cu dublu sens. Mai întâi, pornind de la evidențele specifice peri oadei romantice care
semnalează, printre altele, și o predispoziție către o atitudine de tip profetic , suntem nevoiți să
parcurgem un drum în sens invers , prin care să limpezim con ceptul de profetism originar și
profetism recuperat. Apoi, revenind la perioada romantică și având creionate esența
profetismului și modul în care domenii emergente l -au recuperat, vom putea să particularizăm
emergența profetismului și la nivelul esteticul ui, observând literarizarea unei stări psihologice
specific profetice, a unui discurs particular și a unei condiții ideale ce implică instaurarea
profeției. Pe parcu sul demersului nostru , oricare dintre cei trei termeni ai paradigmei lexicale
profet, profe ție, profetism vor fi utilizați interșanjabil și făcând parte din aceeași schemă
semantică.

1.1.Etimologie și dinamică semantică

Exegezele din ultimele decenii asupra fenomenului profetic din antichitate consideră
profeți i ca fiind persoane care se comportă intuitiv sau ca intermediari inspirați, circumscriși
spațiului geografic al estului Mediteranei: Orientul Apropiat sau Grecia și Roma. Contribuțiile
studiilor de gen s-au făcut simțite, astfel că familia substantivului „ profet‖ derivă din
grecescul prophētēs (masc.) / prophētis (fem.), pe care Septuaginta îl traduce cu ebraicul nābî
(masc.)/ nĕbî'â (fem.) – termenii standard pentru „intermediar profetic, bărbat sau femeie‖.
Un alt termen ebraic des întâlnit este cel de hōzȇ și rō'ȇ (văzător)1.
În sursele grecești, termenul „profet‖ are mai puțină coerență, putând desemna un
„intermediar inspirat‖ sau cel care face publice oracolele, cum este cazul oracolului de la
Didyma. Alte titulaturi, în funcție de context, pot fi mantis (divin) sau promantis (profetesele
de la Didyma)2.
Dacă terminologia greacă nu face distincția între „divinație inspirată‖ și „tehnică‖,
textele cuneiforme din akkadiană au un termen specific pentru profet, fără a -l confunda cu
divinatorul tehnic – muhhȗm (masc.)/ muhhūtum (fem.) –, care conectează profeția cu o stare
de frenezie, o „stare alterată a conștiinței‖ și se referă la starea minții în momentul primirii
profeției. Un alt termen din vechiul Babilon este cel de āpilum (masc.)/ āpiltum (fem.) („cel
care răspunde‖, „vorbitorul‖), sugerând rolul de intermediere între instanța divino -umană și se
referă la proclamarea mesajului divin. În schimb, raggimu (masc.)/ raggintu (fem.) este
termenul standard ce desemnează profeția în oracolele și scrisor ile neo -asiriene și se referă la
interpretarea mesajului divin. Niciunul dintre acești termeni nu este implicat în divinația
tehnică3. În unele accepțiuni, profeția apare ca una dintre modurile diviniației, ce presupune

1 Paul Ricoeur, „Toward a Hermeneutic of the Ideea of Revelation‖ , în The Harvard Theological Review , Vol.
70, No. 1/2 (Jan. – Apr., 1977), p. 7.
2 Idem.
3 Idem.