Constantinescu M.g Emil Referat Instituții De Drept Penal Master Spc An1 [610481]

UNIVESITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCURE
ȘTI

FACULTATEA DE DREPT

MASTER S
ȚIINȚE PENALE ȘI CRIMINALISTIC
Ă

ANUL I

REFERAT LA DISCIPLINA

„
INSTITU
ȚII DE DREPT PENAL
”

TEMA

„
UCIDEREA DIN CULPĂ
”

TITULAR DISCIPLINA:PROF.UNIV.DR.
PETRE BUNECI

MASTERAND: [anonimizat]

2020

REZUMAT

Uciderea din
culpă este incriminată in art 192 C. Penal
și const
ă în fapta persoanei care din
culpă suprimă via
ța alteia ;fapta este ma
i gravă că
nd s
–
a petrecut ca

urmare a nerespectarii
dispozi
ț
iilor legale ori a masur
ilor de prevedere pentru exerci
ț
iul u
nei profesii sau meserii ori
pentru e
fectuarea unei anumite activita
ți , ori când uciderea este s
ăvâr
șit
ă de un conducător de
vehicul cu trac
țiune mecanic
ă avî
n
d în sânge
o imbiba
ție alc
oolică care depă
șește l
imita
legală, sau care se află î
n stare de ebr
ietate , tot astfel dacă fapta este săvâr
șit
ă din culpa de
orice altă persoană în exerci
țiul profesiei sau meseriei și care se afl
ă î
n stare de ebrietate.

Fapt
a este deosebit de gravă dacă s
–
a cauzat moartea a două

sau

a

mai multor persoane
.

INTRODUCERE

Via
ța omului este o valoare

primară
și absolut
ă, indisolubilă manifestării în sine
ș
i ceea

ce
este mai im
portant, o condi
ție a continuit
ă
ț
ii biologice a grupului social.

În această privin
ț
ă
,

acum aproape 2000 de ani Titus Lucretius afirma: "vitaque manicip
io
nulii datur,omnibus usu " , atrăgând astfel aten
ția asupra importanței valorii vieț
ii persoanei.

Sanc
ț
iona
rea aces
tei fapte penale date
ază din cele mai vechi timpuri
și

se

impune, deoarece
lipsa d
e aten
ție, de concentrare a voinței, de neglijenț
ă

prezin
tă

un evident pericol social.

Cea mai veche colec
ție de legi cunoscut
ă

este Codul regelui Hammurabi (179
2
–
1750 i.Hr.),
care a
vea la bază legea talionului
și conținea dispoziț
ii cu caractere destul de evoluate
.

În sistemul nost
ru de drept, persoana omului ocupă primul loc în ierarhia valorilor.

În primul articol al Constituției se prevede că în România, ca stat de drept, democratic și
social, demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personali
tății
umane reprezintă valori supreme și sunt garantate.

Constituția prevede, de asemenea, că “
dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică
și psihică ale persoanei sunt garantate
” (art. 22 alin. 1) și că “
Libertatea individuală și
siguranța
persoanei sunt inviolabile
”(art. 23 alin. 1).

În art. 26 al Legii fundamentale se prevede, în alin. 1, că “Autoritățile publice respectă și
ocrotesc viața intimă, familială și privată”, iar în alin 2 că “Persoana fizică are dreptul să
dispună de ea însăși
dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele
moravuri.

În art. 27 alin. 1 al Constituției se prevede că “
Domiciliul și reședința sunt inviolabile
„
.

Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliu ori reședința unei persoane
fără învoirea
acesteia”, iar în art. 28 se prevede că “
secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri

poștale, al convorbirilor telefonice și al celorlalte mijloace legale de comunicare este
inviolabil
”.

CUPRINS

Garantarea tuturor acestor drepturi și libertăți ale persoanei are loc, juridic, prin mijloacele
dreptului penal, adică prin incriminarea ca infracțiuni și sancționarea cu pedepse a faptelor
vătămătoare sau periculoase pentru valorile menționate.

Legiuitor
ul Codului Penal a înscris în articolul 1, printre valorile de maximă importanță, a
căror apărare constituie scopul legii penale, “persoana, drepturile și libertățile acesteia”,
subliniind și în acest fel, caracterul de valoare supremă a persoanei .

Faptel
e îndreptate împotriva omului sunt numeroase și variate.

Făcând distincție între faptele îndreptate împotriva drepturilor absolute privitoare la existența
fizică și la principalele atribute ale ființei și personalității umane, pe de o parte, și faptele
înd
reptate împotriva altor drepturi și interese ale omului, pe de altă parte, legiuitorul a inclus
pe cele dintâi într
–
o categorie distinctă de infracțiuni, sub denumirea “Infracțiuni contra
persoanei” .

Aceste infracțiuni constituie conținutul celui de
–
al do
ilea titlu din partea specială a Codului
Penal.

Faptele îndreptate împotriva altor drepturi și interese ale persoanei au fost incluse în alte
categorii de infracțiuni ( de exemplu, abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor a fost
inclus în categori
a infracțiunilor de serviciu”
.

Identică prin rezultat cu infrac
ț
iu
nea de omor , uciderea din culpă se deosebe
ș
te

de aceasta
prin forma de vinovă
ț
ie .

Î
n cazul omoru
lui

, legea cere , existenta inten
ț
iei directe sau indirecte .

Î
n cazul ucid
e
rii din culpă este necesar să existe ca formă de vinovă
ție culpa , sub cele dou
ă
modalita
ți ale acesteia (neglijența ș
i culpa de previziune).

De
ș
i pericolul socia
l al faptei de ucidere din culpă este evident mai redus decâ
t acela al faptei
de omucidere int
en
ționat
ă , totu
și , legea incrimineaz
ă

asemenea fapte ,

deoarece ele
constituie o gravă ame
nin
țare pentru viața oamenilor și pentru necesitatea de a acționa prin
constrangerea penală asupra con
științei oamenilor , determinâ
nd formarea unei atitudini de
gr
ija
ș
i maximă aten
ție faț
ă de via
ț
a celor din jur
.

Uciderea din culpă are ca subiect activ poten
țial orice persoan
ă care îndepline
ște

condi
țiile
legale pentru a ră
spunde penal.

Uneori legea cere să existe o anumită calitate
–

conducător de vehicul cu trac
țiune mecanic
ă
sau orice altă persoană , aflată în exerci
ț
iul profesiei sau meseriei
–

a subiectu
lui activ dar nu
pentru existen
ț
a variantei simple , ci

a variantei agravante a infrac
ț
iunii.

Din motive de politică penală, uciderea din culpă săvârșită de conducătorul auto fără
agravantă se pedepsește de regulă cu aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării.

Dar aspectului laturii penale relative bine conturat în doctrină i se adaugă acum o

decizie a
Cur
ții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) cu privire la r
ăspunderea sub aspectul laturii
civile
.

Printr
–
o speță soluționată de CEDO, în „Cauza Deaconu împotriva României”, publicată în
M.O. nr. 863 din 25 octombrie 2019, se rezolvă chestiunea
acordării daunelor morale de o
manieră care se constituie ca un serios avertisment de natură civilă de astă dată, pentru cei
care își asumă încălcarea legii
.

SPE
Ț
Ă

–
Reclamanții s
–
au născut în 1997 și, respectiv, 1999, și locuiesc în București. La 20
iulie 2010,
X
–

sora reclamanților, în vârstă de 9 ani la vremea respectivă
–

a fost grav
rănită într
–
un accident rutier. A fost internată imediat în spital unde a decedat, după 4 zile
de chinuri. Față de conducătoarea auto a fost pusă în mișcare urmărirea penală pent
ru
ucidere din culpă. S
–
a stabilit că, în timp ce conducea autovehiculul cu o viteză de 92
km/oră (deși limita de viteză era de 50 km/oră), aceasta a pierdut controlul autoturismului
său și a intrat pe trotuar, unde se afla sora reclamanților. La 26 septem
brie 2010, în timpul
cercetării penale preliminare, reclamanții, mama lor și frații lor mai mari, au solicitat
despăgubiri civile în cadrul procesului penal. La 24 octombrie 2011, Judecătoria București a
separat acțiunea civilă de acțiunea penală. La 6 dec
embrie 2011, Judecătoria București a
acordat fiecărei părți civile, reclamanților, 100.000 euro (EUR) cu titlu de despăgubire
pentru prejudiciul moral. Instanța a obligat societatea de asigurare a conducătoarei auto
la plata despăgubirilor. Instanța reținâ
nd că între părțile civile și fetița de 9 ani existase o
strânsă relație afectivă, iar moartea violentă a fetei a provocat o mare durere familiei sale.
Împotriva acestei hotărâri toate părțile au declarat recurs. Prin decizia din 23 noiembrie
2011, Curtea
de Apel București a admis recursul declarat de societatea de asigurare,
reținând că răspunderea societății de asigurare este doar de natură contractuală și, prin
urmare, subsidiară. De asemenea, instanța a respins pretenția reclamanților (frații mai
mici n
.n.) privind prejudiciul moral motivând că, la data accidentului surorii lor, aveau
vârsta mai mică de 14 ani și, prin urmare, nu au conștientizat consecințele negative ale
morții acesteia. În legătură cu pretențiile formulate de frații mai mari, instanța
a redus
sumele acordate la 25.000 EUR pentru fiecare, reținând că”…. frații mai mici au
conștientizat mai puțin ce s
–
a întâmplat, însă cei mari au suferit…”

Instanța a redus, de asemenea, daunele morale acordate mamei lor la suma de 50.000
EUR. Soluția a fost atacată la CEDO. Acțiunea a fost admisă. Înalta instanță apreciind că
„… toții frații, inclusiv reclamanții, și
–
au pierdut sora într
–
un tragic accident.
În condiții
normale, o moarte atât de brutală și dureroasă le
–
ar fi provocat tuturor fraților ei o mare
suferință, indiferent de vârsta lor. Însă cererile pentru acordarea de despăgubiri ale
fraților au fost evaluate diferit de instanța de recurs din cauza

vârstei lor, motiv care se
încadrează în domeniul de aplicare al art. 14 (discriminare interzisă de art. 14 din
Convenție coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 n.n.) Prin urmare, Curtea constată că, în
lipsa oricărei justificări rezonabile, respingerea

pretențiilor reclamanților pentru
acordarea de despăgubiri pentru unicul motiv că aceștia nu au suferit la fel de mult ca frații
lor mai mari din cauza vârstei lor fragede a constituit o discriminare…”

Examinăndu
–
se aspectul că

la uciderea din culpa este posibil coaut
o
ratul , s
–
a exprimat atât
părerea că această modalitate a participa
ției este compatibil
ă cu infrac
țiunea examinat
ă când ,
datorită

unor acte efectuate simultan sau succesiv de mai multe persoane , s
–
a produs ,

din
culpa rezultatul letal , cât
și p
ă
rerea c
are exclude această

posibilitate .

Mai recent , s
–
a exprimat
și punctul de vede
re care , admi
țâ
nd posibi
litatea coautoratului la
infrac
țiunile din culp
ă o limitează numai la cazurile î
n care mai multe persoane , simultan sau

succesiv , au comis acte care întregesc con
ținutul unei acțiuni sau dup
ă inac
țiuni unice
sâvâr
șite din culp
ă
.

În această ultimă viziune , activitatea din culpă

a c
oa
utorilor nu poate fi raportată

la rezultatul
p
rodus ,deoarece acesta nu s
–
a găsit î
n reprezentarea coautorilor , ci numai l
a ac
țiunea comun
ă
desfă
șurat
ă de e
i , deci numai daca moartea persoan
ei s
–
a produs ca rezultat al ac
țiunii sau
inac
țiunii unice a mai multor f
ăptuitori ace
știa vor fi considerați coautori ai infracț
iunii.

Totu
ș
i uciderea di
n culpă

nu exclude coautoratul ,

î
n practică

însă

s
–
a

decis că există
infrac
țiunea prevazut
ă de art 192 alin 2 C penal în sarcina ambilor inculpa
ți , conducatori auto
, dacă accidentul de circula
ț
ie soldat cu moartea unei

persoane s
–
a datorat culpei amândurora ,
ori dacă

moartea victimei s
–
a d
atorat faptului că un conducato
r auto a încredin
ț
at vehiculul
unei persoane care nu avea permis de con
ducere auto iar acesta , conducând imprudent , a ucis
o persoană
.

Ultima solu
ție a fost considerat
ă discutabilă în doctrină , exprimandu
–
se atâ
t opinia că

cel care
a incredin
ț
at autovehiculul este num
ai autor , nu coautor al infrac
ț
iunii de ucidere din c
ulpă

,
câ
t
ș
i pă
rerea

că

acesta s
–
ar face vinovat

numai de infrac
ț
iunea prevazută

î
n art 36 alin 3 din
Decret
ul 328/1966 , uciderea din culpă

fiind imputabil
ă î
n mod exclusiv celui care a condus
autovehicolul.
Nu exista cerinte speciale de loc si timp in continutul acestei infractiuni.

CONCLUZII

De
și pericolul social al faptei de ucidere din culp
ă este evident mai redus decât al faptei de
omucidere inten
țion
ată, legea incriminează totu
și astfel de fapte, pentru ca ele constituie o
gravă amenin
țare pentru viața oamenilor și pentru c
ă există necesitatea de a se ac
ționa prin
constrângere penală asupra con
științei oamenilor, determinând formarea unei atitudini de

grijă
și maxim
ă aten
ție faț
ă de via
ța celor din jur.

Aceasta se impune cu atât mai mult cu cât progresul tehnic este înso
țit de o creștere a
factorilor de amenin
țare pentru viața oamenilor, ceea ce oblig
ă la o aten
ție sporit
ă din partea
tuturor.

BIBLIOGRAFIE

1.A.Boroi
–
„
Infrac
țiuni contra vieții
”
.,Ed.Na
țional, București

2.A.Ripeanu
–

„
Istoria Statului
și Drept
ul

Românesc
”

Ed.Universul Juridic
,Bucure
ști

2010

3
.Constitu
ția României

4
.Codul penal

5
.N.M Vlădoiu
–
„
Drept penal român
–
P
artea specială
”.,

Ed.Universul Juridic

Surse on line :

1.
https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta
–
146ev5gl/

2.
https://www.universuljuridic.ro/i
nfractiune
–
de
–
ucidere
–
din
–
culpa
–
accident
–
auto
–
individualizarea
–
si
–
suspendarea
–
sub
–
supraveghere
–
a
–
pedepsei
–
conditiile
–
angajarii
–
raspunderii
–
civile
–
delictuale
–
partea
–
responsabila
–
civilmente
–
ncc/