Str. Mărășești, Nr. 157, 600115 Tel/Fax: 0234/588935; Tel/Fax: 0234/580050 E-mail: dppd@ub.ro; sdppd@ub.r o LUCRARE METODICO -ȘTIINȚIFICĂ PENT RU… [610434]

1

ROMÂNIA
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI”
DIN BACĂU
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA
PERSONALULUI DIDACTIC
Str. Mărășești, Nr. 157, 600115
Tel/Fax: 0234/588935; Tel/Fax: 0234/580050
E-mail: [anonimizat]; sdppd@ub.r o

LUCRARE METODICO -ȘTIINȚIFICĂ
PENT RU OBȚINEREA GRADULUI

DIDACTIC I

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC :

Prof.univ.dr. Rață Gloria

CANDIDAT: [anonimizat]. Zaharia Marius Daniel

BACĂU 2013

2

ROMÂNIA
MIN ISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI”
DIN BACĂU
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA
PERSONALULUI DIDACTIC
Str. Mărășești, Nr. 157, 600115
Tel/Fax: 0234/588935; Tel/Fax: 0234/580050
E-mail: [anonimizat]; [anonimizat]

Studiu privind practicarea exercițiilor fiz ice
în
scop recreativ, în mod organizat, de către

elevii de liceu , din mediul rural

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC :

Prof.univ.dr. Rață Gloria

CANDIDAT: [anonimizat]. Zaharia Marius Daniel

BACĂU 2013

3
CUPRINS
CAPITOLUL I INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ……. 4
1.1 . Scurt istoric privind practicarea exercițiilor fizice în scop recreativ ……… 4
1.2. Motivarea alegerii temei și gradul de actualitate ………………………….. ….. 12
CAPITOLUL II FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII …………… 13
2.1 Rolul exercițiului fizic în menținerea sănătății ………………………….. ………. 13
2.2. Particularitățile morfo -funcționale,motrice și psihice ale vârstei de 15 -19
ani (elevi de liceu) ………………………….. ………………………….. ……………………… 24
2.3 Exercițiile fizice și timpul liber ………………………….. ………………………….. .. 30
CAPITOLUL III ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII …… 34
3.1 Scopul, obiect ivele și ipoteza cercetării ………………………….. ………………… 34
3.1.1 Scopul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………. 34
3.1.2 Obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. ……….. 34
3.1.3 Ipoteza cercetării ………………………….. ………………………….. ……………… 34
3.2 Sarcinile cercetării ………………………….. ………………………….. …………………. 35
3.3 Organizarea, perioada, grupele de lucru ………………………….. ……………….. 35
3.4 Metode și mijloace de realizare ………………………….. …………………………. 37
3.5 Condiții socio -materiale ………………………….. ………………………….. …………. 41
3.6 Probe de evaluare ………………………….. ………………………….. ………………….. 43
CAPITOLUL IV REZULTATELE CERCETĂRII ………………………….. ………… 45
4.1 prelucrarea, analiza, interpretarea și reprezantar ea grafică ………………….. 45
4.1.1. Prelucrarea, analiza, interpretarea și reprezantarea grafică a
răspunsurilor la chestionar ………………………….. ………………………….. ………… 45
4.1.2. Preluc rarea, analiza, interpretarea și reprezentarea grafică a
rezultatelor privind dezvoltarea fizică ………………………….. …………………….. 54
4.1.3. Prelucrarea, analiza, interpretarea și reprezantarea grafică a
rezultatelor privind d ezvoltarea aptitudinală ………………………….. ……………. 58
CAPITOLUL V CONCLUZII ȘI PROPUNERI ………………………….. ……………. 62
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ………………………….. ………………………….. ………. 65
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 67

4
CAPITOLUL I
INTRODUCERE

1.1 . SCURT ISTORIC PRIVIND PRACTICAREA EXERCIȚIILOR
FIZICE ÎN SCOP RECREATIV

„Exercițiul fizic (noțiunea superioară – mișcare corporală ) – înțelesul
princ ipal = actul motric repetat sistematic, care constituie mijlocul principal de
realizare a sarcinilor educației fizice și sportului. Exercițiul fizic își are originea
în actul motric general al omului (în mișcare) realizat de el pentru a acționa
asupra medi ului intern și extern pentru întreținerea vieții de relație, a existenței
sale și care s -a diversificat, în timp în structuri ( forme) diferite, în funcție de
tehnică ,sistematizare și efectul urmărit‖ ( Alexe, N. ,1974 – Terminologia
educației fizice și a sportului ) .
„Exercițiul fizic se mai numește și gest motric, fiind de fapt un act
motric special și specializat‖ (Cârstea , Gh (2000) – Teoria și metodica
educației fizice și a sportului).
Exercițiul fizic și sportul s -au menținut de -a lungul timpului sub diferite
forme; pe de -o parte, prin puterea tradiției, a obișnuinței, pe de altă parte, prin
nevoia naturală a organismului pentru o activitate corporală. Ele au o
manifestare spectaculo asă în diferite prilejuri festive, dar pentru aceasta este
nevoie de exerciții pregătitoare.
În etapele diferite ale istorie au avut loc însă și reacții conștiente
împotriva slăbirii vigorii trupești, determinate de cauze economice sau politice
care cereau o creștere a potențialului energetic al ființei umane. Exerciții le fizice
erau mijlocul cel mai bun de a reda corpului forța lui primordială .
Pas cu pas , exercițiul fizic a devenit un adevărat fenomen social , ducând
la formarea de deprinderi motrice puse în slujba producției și a organizării
apărării, a însemnat perfe cțiunea naturii biologice a omului și s -a transformat
într-o componentă importantă a vieții persoanei .
Revoluția științifică și tehnică contemporană a influențat foarte puternic
modul omului de a gândi și trăi, iar progresul tehnic accelerat și creșterea
proceselor economice modifică elocvent modul de viață și de muncă al
oamenilor. În zilele noastre, alături de beneficele daruri oferite de revoluția
tehnicii și dezavantajele unei vieți civilizate se prefigurează și factori cu
consecințe și influențe care acționează într-un mod negativ asupra sănătății, în
sensul că îl eliberează pe om tot mai mult de efortul fizic, dar îl solicită foarte
mult din punct de vedere intelectual prin tr-o suprasolicitare ridicată din punct de
vedere nervos. Atât munca sedentară , cât și inactivitatea fizică continuă frecvent
și în timpul liber, ca urmare a comodității în care mulți se complac și se
îndepărtează de sursele naturale ale menținerii sănătății, de natură, de mișcare,

5
de activitatea fizică care sunt factori esențiali p entru menținerea vieții și
întreținere unei dezvoltări fizice armonioase.
Practicarea exercițiilor fizice a mers alături de omeni re de-a lungul
întregii sale existențe. Structurată ca și un fenomen social de sine stătător , cu o
determinare calitativă proprie, această formă specific ă de acțiune umană
reprezintă o component ă necesară și permanentă a vieții sociale. Exercițiul fizic
este o realitate de esență socială, este practicat de om și se realizează în cadrul
anumitor relații sociale.
Pentru a tre ce de la empiric la ș tiințific, de la spontan la conștient,
trebuie să trecem de la conceperea izolată a exercițiului fizic la fenomenul
social de practicare a exercițiilor fizice. Procesul de practicare a exercițiilor
fizice presupune relații variate și juxtapuneri cu multipl e fenomene sociale:
cultura, suprastructura, educația și altele.
O problemă deosebit ă se refer ă la lo cul pe care -l ocupă activitatea
desfașurată prin exercițiul fizic î n ansamblul culturii, spre care din laturile
acesteia tindem să o încadrăm , spre cultura material ă sau cultura spiritual ă?
Practicare a exercițiilor fizice prezintă î n mod evident elemente materiale,
dar exercițiile fizice nu pot fi concepute far ă cuceririle ș i participarea sufletului
uman î n aceasta activitate. Est e neîndoielnic că sportivul, de pild ă, nu depune
numai un efort fizic, nu este un agregat, un pachet de nervi ș i mușchi. El se
manifest ă ca atare pe baza unui ideal, participă cu întreaga sa ființă spiritual ,
este biciuit de voința de a învinge, mistuit de emoția concursului și satisfăcut de
victorie. Ș i nu numai el; spectacolul trăiește aceeași dramă, ș i uneori mult mai
intens decât în sala de spectacol, pentru c ă pe teren est e o dramă reală și nu un
„mimesis‖.
Practicarea exercițiilor fizice într -o for mă sau alta este o permanență
socială. La început, fenomenul a existat ca realitate în sine – a luat naștere
oarecum în mod spontan, a coexistat și a interacționat cu celelalte laturi ale vieții
sociale în limitele determinismului, fără să constituie o preocupare specială
pentru cugetare, fără să devină obiect al acesteia.
Efectuarea exercițiilor fizice în cadrul unui fenomen social determinat
apare ca o realitate deosebit de complexă. În esența și mișcarea sa, el manifestă
elemente, momente, particulalită ți biologice și sociale, fiziologice și psihice,
practic -obiective și spiritual – teoretice, se realizează în forme variate, începând
de la educația copilului mic și terminând cu exercițiile fizice practicate de adult,
sau de la cultura fizică medicală p ână la antrenamentul sportive, etc.
Practicarea exercițiilor fizice în etapa contemporană este însoțită,
dirijată și optimizată în permanență de cercetarea științifică. Dar paralel cu
aparatul conceptual științific continuă să ființeze un întreg corteg iu de idei de
domeniul conștiinței comune. Exercițiul fizic, indiferent de forma pe care o
îmbracă, nu rămâne numai în atenția specialistului, a cercetătorului. A devenit
deja un loc comun ,ca de pildă, afirmația că „toata lumea se pricepe la fotbal ― .
La un prim contact cu fenomenul de practicare a exercițiilor fizice
uimește nespus de mult varietatea activităților care s -ar încadra în același proces

6
social. Ce poate fi mai contradictoriu decât practicarea exercițiilor fizice de
către o persoană cu deficiențe fizice în cadrul culturii fizice medicale și
practicarea exercițiilor fizice de către performeri în activitatea sportiv –
competițională ?
Fenomenul de care ne ocupăm este exercițiul fizic, care se manifestă în
toate planurile – în cultura f izică medicală, gimnastica de producție, educația
fizică desfășurată în cadrul instituției școlare, pregătirea militară, antrenamentul
sportiv, competiție, activitate a recreativă etc.
El reprezintă î ntr-un anumit sens elementul de legătur ă, de sudură a
componentelor eterogene ce fac parte din același fenomen social.
Prezent încă de la originea fenomenului social, exercițiul fizic se
generalizează, se r ăspândește în arii variate de manifestare.
Fenomenul de practicare a exercițiilor fizice nu este un dat, ci un proces
social, o realitate concret ă în devenire, care se constituie treptat în fiecare
formațiune social –economic ă. El ap are, cu multitudinea laturilor ș i a
elementelor compon ente, ca un produs al societăț ii de -a lungul întregii sale
existen țe.
În mișcarea sa istoric ă, fenomenul a cunoscut prefaceri continue,
restructurări p rofunde, îmbogățindu -se cu fiecare nouă etapă.
Exercițiul fizic nu creează o realitate nouă, ci acționează asupra unei
realități existente – structura biologică specific umană, c are este rezultatul unui
întreg proces de evoluție, determinat de condițiile naturale și sociale.
Transformările pe care le -a suferit corpul omenesc în devenirea sa au
avut rolul, ca omul să fie mai bine adaptat condițiilor de mediu, de a răspunde
mai adec vat cerințelor procesului de muncă, vieții sociale în general.
La început , înc ă înainte de construirea comunei primitive gentilice ,
educația fizică se realiza nemijlocit chiar în procesul muncii.
Este incontestabil că între muncă și educația fizică exist ă o încrengătură întreagă
de relații – educația fizică își are originea în procesul de producție și se
desfășoară în vederea sporirii eficienței lui, și una și alta sunt activități fizice,
atât una cât și cealaltă contribuie la dezvoltarea componentei bio logice a ființei
umane.
În comu na primitivă , specificul producției reprezentat prin necesitatea
luptei pentru asigurarea hranei și supraviețuirii a determinat apariția anumitor
exerciții fizice ca: înotul alergările, săriturile, aruncările, trasul cu arc ul.
Analiza situației economico -sociale a comunităților primitive
îndreptățește orientarea cercetării în primul rând spre practicarea exercițiului
fizic ca modalitate a educației fizice. În această ipostază, el apare ca o necesitate
cu efecte profunde și v ariate pentru ființa umană.
Comunit ățile studiate de etnografi etalează în fața cercetătorului o gamă
nesfarșită de jocuri, dansuri, întreceri etc., care nu sunt practicate în vederea
pregătirii pentru muncă sau pentru războaie și deci nu fac parte din do meniul
educației fizice.

7
Practicarea exercițiilor fizice sub formele amintite nu reprezintă o
necesitate stringentă ca în cazul educației fizice. Existența lor nu reprezintă o
verigă absolut necesar ă în sistemul producției materiale care ocupa în cea mai
mare parte întreaga zonă de activitate a comunităților primitive. Ele apar pentru
primitivi ca un lux pe care și -l permite în anumite momente, când se simte
eliberat de procesul de producție.
Multe din exercițiile fizice întâlnite la popoarele primitive s unt executate
în cadrul ritualurilor mistico – religioase, altele constituie elemente integrate în
reprezentările dramatice, fapt care dovedește varietatea formelor pe care le
îmbracă practicare lor, iar pe de altă parte, intervenția altor vieți sociale, d e data
aceasta de domeniul conștiinței sociale, în evoluția fenomenului.
Educația fizic ă de tip sclavagist cunoaște o serie de elemente și
particula rități noi, care nu numai c ă o diferenț iază de treapta anterioar ă, dar,
totodată, eviden țiază superioritatea ei față de aceasta.
Societatea sclavagistă dezvoltă într -o mare măsură educația fizică de tip
militar alături de educția fizică organizată în vederea dezvoltării armonioase a
fizicului uman . Devenit fenomen permanent, iar pentru unele popoare
caracterist ic, războiul făcea din preg ătirea fizică o necesitate socială,
reorganizând exercițiile fizice existente sau construind altele precum aruncarea
suliței, trasul cu arcul, lupta corp la corp, acțiunea sincronizată, etc. Alături de
acestea au continuat să exi ste jocurile și activitățile recreative sau distractive la
care participau toate clasele sociale. Mai târziu, jocurile și întrecerile sporti ve
ocazionale s -au transformat î n manifestări cu o anumită periodicitate care
presupuneau reguli speciale și implica u ierarhizarea valorilor, ce ea ce a
determinat o nou ă realitate socială, agonistica. Aceste activitați impuneau
necesitatea unei pregătiri speciale – antrenamentul; persoanele care participau la
aceste compețitii nefiinid considerați simpli oameni, ci conc urenți, ei având o
activitate deosebită de cea a oamenilor muncii sau a ră zboinicilor.
Educația fizic ă de tip sclavagist se desfaș oară în instituții mai mult sau
mai puțin evoluate, precum școlile egiptene, chinezești, palestrele grecești etc.
Educația ti nerilor din familiile bogate se desfăș ura sub îndrumarea unor sclavi.
Instituț ionalizarea fenomenului educativ în special trecerea lui î n
preocupările statului determină specializarea unor membri ai societatii, liberi de
data aceasta, ca de pild ă, pedotrib ii și gimnaștii la greci. Educația fizic ă de tip
sclavagist va moșteni o întreag ă gamă de exerci ții fizice creat e în sânul etapei
precedente.
Un element nou pe linia progresiv ă a fenomenului educativ, legat de
împrejurările amintite, consta în încercarea r eușit ă, într-o anumita privinț ă, de a
organiza exercițiile fizice în cadrul unui sistem.
Găsindu -ne în plin ă trecere spre conș tiința teoretic ă, asist ăm la procesul
de sistematizare a ideilor privitoare la educația fizic ă, la apariția unor concepții
închega te, care s ă călă uzeasc ă practica educativă .
Forma cea mai avansat ă este ilustrat ă de Grecia , unde educația fizic ă
este subordonat ă ideii despre dezvoltarea armonioas ă a ființei umane.

8
Frumusețea corporală împreună cu frumusețea armoniei mișcărilor au fost , din
toate timpurile, valorile estetice cele mai lăudate. Plastia corporală, „kalos‖
corelează cu „agathos‖ din expresia vechilor greci „Kalos kai agathos‖ – Frumos
și bun.
Kalokagathia a reprezentat concepția estetică din filosofia vechilor greci,
confor m căreia frumosul (kalon) se află în indisolubilă unire cu binele (agathon),
esteticul cu eticul. Acest concept este dezvoltat de Socrate și Platon, după care
frumosul nu poate exista decât ca manifestare a ceea ce este și moral.
Societatea sclavagist ă dezvolt ă într-o măsur ă foarte larg ă educația fizic ă
de tip militar. Devenit fenomen social permanent, iar pentru unele popoare
caracteristic, războiul face din pregătirea fizic ă o necesitate social ă.
O alt ă formă pe care o îmbracă exercițiul fizic are în ve dere îngrijirea și
recuperarea sănătăț ii. Trăgându -și originile din practicile empirice ale
popoarelor pr imitive, gimnastica terapeutică se desprinde ca o latur ă distinctă de
celelalte forme ale educației fizice.
Condițiile economico – sociale instaurate d e sclavagism au stimulat
evoluția practicării exercițiilor fizice pe un drum care a dus la apariția unei
realitati sociale noi – agonistica. Apariția activitatilor competiționale este
marcată de transformarea întrecerilor ocazionale în manifestări cu o an umită
periodicitate, care presupune reguli speciale și implica ierarhizarea valorilor.
Pentru desfășurarea acestor activități se impune necesitatea unei pregătiri
speciale – antrenamentul. Cel care participă la competiție nu este un ins
oarecare, el primeș te o determinare socială nouă – este concurent.
Pentru el se creează o noțiune, cea de atlet, spre a -l desemna și delimita
de ceilalți oameni care practică exercițiile fizice într -o formă sau alta. Originea
cuvântului se găsește în „athlos‖, care înseamnă muncă, luptă. Evident atletul nu
muncește în producție și nici nu luptă în război. Activitatea lui este deosebită de
a oamenilor muncii sau a războinicilor. Dar această activitate nu poate fi
confundată nici cu cea desfășurată în cadrul educației fizice, c are are în vedere
pregătirea pentru muncă prin dezvoltarea armonioasă a corpului, și nici cu
energia cheltuită din pură gratuitate, în scop recreativ sau ca divertisment. Ea
este totuși o muncă, o pregătire intensă, iar succesul activității nu poate fi
asigurat decât printr -o luptă încordată.
Evoluția activităților competiționale a determinat într -o măsură tot mai
mare specializarea unui grup de oameni care să conducă procesul de pregătire a
atleților – antrenorii.
O altă particularitate se referă la faptul că „exercițiul fizic se manifestă
ca expresie a unei colectivități‖1, fiind o modalitate specifică prin care o
comunitate umană încearcă să se afirme prin reprezentanți săi.
El nu este practicat ca act în sine, nu este o activitate care interesează
exclus iv pe practicant și care se reduce la trăirile acestuia, ci o modalitate
specifică prin care o anumită comunitate încearcă să se afirme prin
reprezentanții săi în raport cu alte comunități.

1 George scu, F., Cultura fizica – fenomen social , ed. a II a, Editura sport – turism , 1976 -pag 46

9
Legat de această particularitate asistăm la crearea unui public care
participă cu regularitate la desfașurarea întrecerilor, care aspiră odată cu atletul
care îl reprezintă, trăiește beatitudinea victoriei campionilor și încearcă
amărăciunea cu cei invinși. Activitatea competițională capătă o mare amploare,
marcată în special de șirul luminos al Olimpiadelor, care au atins culmi mai
înalte decât cele ale Olimpului, pe care și -ar fi avut sălașul zeii. Ecourile au
ajuns până în zilele noastre și au prins viață într -una din cele mai mari
sărbători ale fenomenului – Olimpiadele moderne.
După o perioadă glorioasă, spiritul olimpic se stinge treptat, pentru a face
loc altor interese și mobiluri. Se înrădăcinează și se generalizează tot mai mult
microbul profesionalismului, care va măcina dinăuntru fenomenul
competiționa l. Atletul nu mai este glorificat ca învingător, ca erou, ci devine un
mijloc pentru satisfacerea gusturilor nu rareori pervertite ale publicului. Tocmai
de aceea se recurge tot mai mult la sclavi – excluși până acum de la practicarea
exercițiilor fizice – care sunt puși să se producă în fața unui public ce se
descompune. Activitatea competițională se rostogolește, în degenerarea ei, de pe
culmile atinse de Olimpiade în arenele din circurile și amfiteatrele romane.
Ajuns în etapa sclavagistă a dezvoltării sociale, fenomenul de practicare
a exercițiilor fizice își menține în linii mari evoluția în ceea ce privește
diferențierile interne. De acum înainte exercițiile fizice se vor structura în cele
trei sectoare existente  educația fizică, exercițiile fizice cu scop recreativ –
distractiv și activitatea competițională.
Cu timpul, în fazele următoare ale dezvoltării feudalismului ,
necesitatea pregătirii fizice apare și pentru celelalte clase și grupuri sociale 
clerici, orășeni, țărani. În conformitate cu noi le imperative sociale, educația
fizică se va extinde, cuprinzând și aceste grupuri.
Exercițiile fizice practicate în scop recreativ iau o mare dezvoltare în
orânduirile ce au urmat sclavagismului. Generalizarea lor merge până la
cuprinderea tuturor păturil or sociale. În funcție, în primul rând, de condițiile
social – economice ale claselor și de raporturile existente între ele, dar și de
particularitățile popoarelor, ale așezărilor umane și chiar geografice, jocurile
extraeducaționale se prezintă într -o gam ă foarte variată, se diferențiază de la un
grup social la altul, se modifică și evoluează prin trecerea lor de la o pătură
sociala la alta. Indiferent de forma concretă pe care o îmbracă, dacă presupune
întrecere sau nu, dacă se realizează în grupuri mari sau mici ,ele se desfășoară
pentru plăcerea dezinteresată a participanților.
Cu toata opoziția bisericii față de jocuri, acestea vor cunoaște o mare
dezvoltare, ca urmare a condițiilor social -economice pe care le instaurează
feudalismul comparativ cu sclav agismul.
Capitalismul , ultima societate bazată pe exploatare , se caracterizează
printr -o dezvoltare puternică a forțelor de producție. Productivitatea muncii
atinge indici din ce în ce mai mari, fapt care determină schimbări în raportul
dintre timpul de m unca și timpul liber. Educația fizică în capitalism a însemnat,
prin contribuția pedagogilor, introducerea exercițiilor în sistemul de educație

10
fizică școlară. Astfel Basedow, Salzmann au reușit să ridice educația fizică
școlară la înălțimea unui factor ed ucativ egal cu educația intelectuală și morală,
asigurându -i locul corespunzător în programul de funcționare al școlilor. Guts
Muts, profesor de gimnastică, prin lucrarea sa „Gymnastik fur die jungend‖,
reliefează importanța practicării exercițiilor fizice de către copii, considerând că
gimnastica este un sistem de exerciții corporale ce au ca scop perfecționarea
organismului. Gerhard Vieth, pedagog german, director de școală, a publicat și o
operă „Încercare de enciclopedie a exercițiilor fizice‖, unde pun e la baza
practicării exercițiilor fizice anatomia și fiziologia umană. Pestalozzi, pedagog
elvețian, propune practicarea exercițiilor fizice în colectiv, cu toți copiii odată,
acestea realizându -se totodată și metodic. Se propunea ca în urma practicării
exercițiilor fizice copilul să capete iscusință, să fie activ în toate situațiile și
împrejurările.2
În condițiile societății burgheze extinderea activităților recreative este
rodul luptei duse de masele muncitoare și al inițiativei lor organizatorice, în
orânduirea care urmează, în socialism, progresul acesta cade direct în grija
societății. O serie de instituții de stat, au în atribuțiile lor coordonarea procesului
de desfășurare a exercițiilor fizice în scop recreativ.
În etapa următoarea a istoriei, într ecerile sportive vor lua o mare
dezvoltare, manifestată în organizare, aria de cuprindere, ridicarea
performanțelor.
Practicarea exercițiilor fizice de către individ exprimă, pe lângă o serie
întreagă de valențe cu rol integrativ , și o formă specifică pri n care acesta are
posibilitatea directă și empirică să -și autoverifice potențele bio -fizice, să
procedeze, cu alte cuvinte, la încercarea forțelor proprii, oarecum experimental,
înainte și în afara organismului social din care face parte sau în care urmeaz ă să
se integreze. În forme superioare de organizare a exercițiilor fizice, prin fixarea
unor scări de valori evidente, comparații și confruntări, individul își dă seama de
locul său în raport cu ceilalți semeni, de progresele realizate, de posibilitățile de
care dispune, precum și de aprecierea pe care o fac cei din jur referitor la
persoana sa. „…Sportul devine un instrument și o metoda a comunicațiilor de
masă care permite fiecăruia să supună unui examen propria sa identificare cu
colectivitatea prezent ă din care face parte, cât și poziția acestei colectivități în
lume.‖ 3
În cazul acestei forme de activitate , constituirea conștiinței de sine se
realizează relativ mai repede și mai aproape de valoarea reală a individul ui decât
în alte activității. Durkheim spunea că principala regulă a practicării exercițiilor
fizice este ― distinge -te pe tine însuți‖.
Virtual, exercițiul fizic poate reuni, poate apropia orice indivizi  pe
tineri cu adulți, pe subalterni cu superiori, pe oamenii muncii fizice cu
reprezentanți ai muncii intelectuale, pe cei de naționalități diferite . Privit din
această perspectivă, el apare mai degrabă ca pretext al procesului de socializare.

2 Kirițescu, C., Palestric a, Editura uniunii de Cultură Fizică și Sport, București,1964 -pag. 31
3 George scu, F., Cultura fizica – fenomen social , ed. a II a, Editura sport – turism , 1976 -pag. 58

11
Exercițiile fizice în România -Unele exerciții fizice ale dacilor din
spațiul carpato -dunăre an aveau un pronunțat caracter militar. Așa cum atestă
documentele epigrafice la Histria existau școli speciale pentru pregătirea
tinerilor numite „Efebii‖. La baza unei asemenea pregătiri se afla preocuparea
constantă pentru dezvoltarea forței, rezistențe i și îndemânării. La loc de cinste se
aflau și exercițiile de călărie, așa cum rezultă din basorelieful „călăreț trac‖.
Despre educația fizică în epoca contemporană se vorbește în anul 1802
într-un proces verbal al consiliul ui profesoral al liceului din Sighetul Marmației,
unde se menționează exercițiile fizice și jocurile pe care elevii aveau voie să le
practice (jocuri cu mingea, oina, de -a prinselea), dar și cele interzise (capra,
popicele și trânta). Nicolae Bălcescu, fi gura centrală a revoluție de la 1848, a
susținut ideea necesității introducerii educației fizice în planul de organizare a
școlii românești.
Un moment de referință pentru istoria educației fizice și sportului l -a
constituit anul 1862, când la București a venit profesorul Gheorghe Moceanu,
originar din Ardeal, absolvent al Seminarului din Blaj, apoi profesor la liceele
confesionale din Cluj. Simion Bărnuțiu, profesor la Universitatea din Iași, a
militat pentru introducerea educației fizice în învățământul u niversitar. În anul
1879 s -a decretat introducerea gimnasticii în școală, elaborându -se și un
regulament privind numirea profesorilor de gimnastică.4 Legea învățământului
secundar, emisă în anul 1928, a schimbat denumirea de gimnastică în educație
fizică.

4 Albu, V., – Istoria educației fizice și sportului, Editura Ex Ponto, Constanța, 1996 -pag 67

12
1.2. MOTIVAREA ALEGERII TEMEI ȘI GRADUL DE ACTUALITATE

Unul dintre obiectivele educației fizice și sportului, este „formarea
obișnuinței de practicare liberă a exercițiilor fizice în timpul liber, recrearea,
refacerea și recup erarea organismului elevilor‖ ( Rață.,G., 2008 ,p.15).
Învățământul liceal reprezintă o etapă superioară în pregătirea elevilor, și
totodată în dezvoltarea bio -psiho -motrică a ființei umane. Mai concret, elevul
de liceu, pe linia educatiei fizice și sportului t rebuie s ă dispun ă de o capacitate
motric ă generală și specific ă ramurilor de sport, s ă-și men țină starea de s ănătate
și cre șterea capacit ății de adaptare la condi ții variate, să-și stimuleze interesul
pentru practicarea independent ă a exerci țiilor fizice și sportului, să-și dezvolte
spiritul de echipa și cel competitiv, în scopul integră rii sociale, s ă poată analiza
și evalua concursurile sportive din perspectiva spectato rului, cât și a
practicantului. Toate acestea cu scopul de a -și organiza independent a ctivitate a
sa de destindere, compensare și preîntâmpinare a efectelor dăună toare cauzate
de activit ățile sedentare și unilaterale specifice societ ății. El va trebui s ă fie
convins de necesitatea și utilitatea dar mai ales obi șnuința de a ac ționa în sensul
dorit. Prin natura sa, exercitiul fizic ar putea exercita o influenta pozitiv ă asupra
oricărui tânăr indiferent de pozi ția social ă, naționalitate sau sex.
Este cunoscut faptul c ă majoritatea copiilor și tinerilor simt o mare
nevoie de consum de energie, o n evoie de exprimare, de afirmare, iar î n anumite
cazuri unii simt nevoia s ă facă parte dintr -un grup, nevoia de integrare, de
colaborare cu al ți copii sau persoane. Este d e remarcat și nevoia de î ntrecere, de
competi ție, de creativitate, iar sportul poate f i o ocazie de a ie și din mediul din
care fac parte ( nu prea potrivit pentru ei î n unele cazuri).
Motivația pentru care am ales această temă este dată de faptul că:
– actuala legislație prevede doar o singură oră de educație fizică, pe
săptămână, pentru el evii de liceu, și ca urmare activitatea fizică
organizată, desfșurată în afara orelor de curs, are o importanță foarte
mare;
– transformările sociale și economice, procesele de urbaniza re și
dezvoltarea tehnologică, „ tentațiile‖ tot mai irezistibile pe zi ce trece,
fapt ce impune măsuri în vederea educării tinerei generații în sensul
creării obișnuințeii de a practica exerciții fizice independent;
– datorită contextului socio -economic actual din țara noastră, mediul
rural oferă tot mai puține alternative de pe trecere a timpului liber;
– creșterea alarmantă a obezității în rândul copiilor și tinerilor
– îndepărtarea tot mai accentuată a omului de natură, de mișcare, de
idealul antic de dezvoltare fizică;
– tema, prin aspectul ei, pare la prima vedere, că poate fi re alizată cu
ușurință, dar întocmirea lucrării necesită o implicare activă din partea
mea și de aceea, această activitate constituie, pentru mine, o
provocare.

13
CAPITOLUL II
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII

2.1 ROLUL EXERCIȚIULUI FIZIC ÎN MENȚINEREA SĂNĂT ĂȚII

”Mișcă -te pentru sănătatea ta!
Numai făcând sport în fiecare zi poți muri sănătos!”

Importanța exercițiilor fizice în menținerea unei cât mai bune stări de
sănătate a fost apreciată încă din vremuri străvechi.
De-a lungul secolelor însă, progrese le realizate de societatea umană,
datorită spiritului creator și inventiv al omului, prin dorința acestuia de a utiliza
cât mai eficient forțele naturii, au dus la dezvoltarea unei tehnologii avansate,
capabile să înlocuiască tot mai mult munca fizică grea . Totuși, omul
contemporan se străduiește să realizeze performanțe sportive în continuă
creștere și să exploreze intens spațiul subacvatic sau cosmic, cea ce implică
bineînțeles o bună pregătire fizică. Prin industrializarea societății moderne,
reducerea i mpresionantă a volumului de muncă fizică a dus la extinderea
sedentarismului.
Au apărut chiar concepții care au pus sub semnul întrebării dacă efortul
fizic este cu adevărat necesar pentru menținerea unei bune funcționalități a
organismului. Răspunsul la această întrebare are însă o vechime
impresionantă. Primele referiri asupra rolului binefăcător al efortului fizic asupra
sănătății datează de peste 4500 de ani. În scrierile chinezești de acum 4700 de
ani apar unele indicii despre importanța mișcării în scopuri terapeutice.
Este vorba de sistemu l Kong Fu de calmare a durerilor și fenomenelor
inflamatorii ce însoțesc unele întinderi ligamentare, deviații ale coloanei
vertebrale și chiar afecțiuni cu caracter chirurgical.
Grecia antică este considerată inițiatoarea folosirii exercițiilor fizice în
scop profilactic și curativ. Astfel, Hipocrate, celebrul medic al antichității,
recomanda practicarea gimnasticii în scopul refacerii forței musculare și a celei
psihice. Convingerea sa era că „organele nu -și cons ervă capacitatea funcțională
decît grație utilizării lor. Toți care se vor purta astfel își vor asigura o bună
sănătate, o dezvoltare armonioasă și lungă tinerețe‖. Numeroase alte referiri din
aceeași perioadă subliniază rolul binefăcător al mișcării fizi ce în combaterea
insomniilor, paraliziilor etc. De fapt, Grecia antică a avut o permanentă
preocupare pentru cultivarea calităților fizice, dezvoltarea armonioasă a corpului
omenesc, participarea tinerilor la diverse jocuri sportive fiind considerată o
preocupare deosebit de importantă.
În perioada Imperiului roman, iar mai tîrziu în Evul mediu, se observă o
stagnare a preocupărilor față de aceste practici care necesitau acordarea unei
prea mari importanțe corpului omenesc în detrimentul spiritului. Cu to ate

14
acestea, se remarcă în lucrările marilor medici din acea perioadă referiri la
utilizarea efortului fizic în scopul menținerii stării de sănătate. Ilustrul medic al
Orientului, Avicenna, afirma: „ Dacă oamenii își exersează corpurile prin
mișcare și munc ă la momente potrivite, ei nu vor mai avea nevoie nici de
medici, nici de remedii”.
Din secolul al XV -lea, preocuparea pentru exercițiile fizice capătă un
nou avânt, multe personalități medicale ale vremii acordînd un deosebit interes
prevenirii sau comba terii maladiilor prin activități cu caracter sportiv. Două
secole mai târziu, însuși medicul personal al lui Henric al VII -lea, care era
convins de eficiența exercițiilor fizice în menținerea sănătății, afirma:
„exercițiul este un lucru salutar care garan tează omului evitarea multor
infirmități și boli; el dă corpului agilitate, întărește nervii și articulațiile ‖.
De atunci și pînă în prezent interesul pentru desfășurarea unui stil de
viață cât mai activ din punct de vedere fizic, a constituit subiectul un or
numeroase studii medicale, a căror concluzie este reprezentată sintetic în
următoarele cuvinte : „ A trăi, înseamnă a te mișca ‖. Dorința supremă a omului
de a trăi, și implicit de a avea o stare bună a sănătății, este strâns legată de
practicarea zilnică a exercițiilor fizice.
Exercițiul fizic reprezintă, după cum este bine știut, mijlocul principal,
de bază, din cadrul mijloacelor specifice; ca urmare trebuie precizat care este
scopul exercițiului fizic, aplicat ca factor în menținerea și întărirea sănăt ății. Prin
aplicarea rațională a exercițiului fizic se urmărește:
– păstrarea unei perfecte stări de sănătate (fizică și morală);
– obținerea unei capacități sporite pentru activitatea intensă neuro –
motorie;
– reactivitatea favorabilă în sensul vindecării, în ca z de boală;
– longevitate.
Modul de acțiune al exercițiului fizic poate fi explicat într-un mod
sintetic , astfel : este știut faptul că orice mișcare presupune contracția unui grup
mai mic sau mai mare de mușchi. Această contracție însă nu este un fenomen
izolat, ea pretinzând intrarea în acțiune și a marilor funcțiuni a organismului. În
mod schematic se poate spune că: un grup de mușchi ca să se contracte (deci să
pună în funcțiune mașina umană ) are nevoie de combustibil, reprezentat în
cazul de față, de glicogenul muscular . Acest combustibil trebuie transportat la
nivelul mușchilor prin intermediul sângelui, deci de către aparatul circulator.
Combustibilul, la nivelul mușchiului, trebuie ars pentru a produce energia
necesară contracției, acest proces realizâ ndu-se cu ajutorul oxigenului furnizat
de către aparatul respirator și transportat tot cu ajutorul sângelui, deci a
aparatului circulator. În urma „arderii‖ rezultă reziduuri care trebuie îndepărtate
tot prin intermediul sângelui și apoi a aparatului excr etor. Aparatul digestiv
trebuie să asigure combustibilul necesar activității musculare. Sistemul
neuroendocrin (sistemul nervos și glandele endocrine ) trebuie să regleze toate
aceste activități. Așadar, mișcarea ( respectiv contracția musculară ) face să
participe la acest proces majoritatea aparatelor și sistemelor organismului,

15
solicitând în primul rând marile funcțiuni: circulația și respirația, precum și
sistemul nervos.
Fenomenul care are loc în cazul exercițiului fizic presupune contracția
repetată și intensă a mai multor grupe musculare. Este logic că, pentru a face
față nevoilor de energie a mușchilor sunt solicitate în primul rând aparatele
circulator și cel respirator precum ș i sistemul nervos. Aparatul circulator
realizează transportul combustibilu lui (substanțelor energetice) în cantități mari
la nivelul mușchilor în în cantități mai mari, necesar arderilor mai intense,
furnizat prin creșterea ritmului respirator. Cu cât vor lua parte la exercițiu mai
multe grupe musculare și cu cât numărul de cont racții vor fi mai multe și mai
rapide, cu atât și efectul asupra marilor funcțiuni, în sensul activării lor, va fi
mai mare. Spre exemplificare: dacă ridicăm de mai multe ori o greutate , acest
exercițiu solicită un număr mic de mușchi, vom simți la un mome nt dat că
obosim, în sensul că nu mai putem face mișcarea; dacă însă ne -am înr egistra
frecvența cardiacă (F.C.) și respiratorie (F.R.) am vedea că ele nu au crescut
considerabil, în schimb este suficient să executăm o alergare de câteva zeci de
secunde ca să constatăm că indicatorii marilor funcțiuni (F.C.) și (F.R.) au
crescut foarte mult, deoarece prin alergare au fost solicitate un număr mare de
grupe musculare. Rezultă din cele de mai sus că, în cazul practicării exercițiului
fizic, prin activarea maril or funcțiuni, în special ale aparatelor circulator și
respirator, ajunge să circule în organism, prin intermediul sângelui, o cantitate
sporită de oxigen, care se fixează în cantități mai mari în țesuturi; acest oxigen
stimulează funcționarea tuturor celul elor organismului. Iată, d eci cum prin
mișcare organizată, exerciții fizi ce, intervenim direct în activitatea tuturor
funcțiilor organismului și implicit în mărirea gradului de sănătate; invers lipsa
de mișcare duce la inactivitatea parțială a marilor func țiuni, cu consecințe ce vor
apărea mai târziu.
În afară de aceste efecte generale, se pot sublinia și o sumă de influiențe
asupra aparateleor și sistemelor organismului :

a. Influența exercițiilor fizice asupra sistemului muscular și țesutului
adipos
Sub influența exercițiilor fizice sistemul muscular își mărește volumul și
totodată își modifică structura prin dispariția țesutului adipos aflat între fibrele
lui; această dispariție se continuă și cu eliminarea țesutului adipos de sub piele,
astfel că mușchi ul se reliefează în exterior. Mușchii utilizează drept comb ustibil
materiile aflate în apropierea lor, ceea ce duce la dispariția grăsimilor din
apropierea mușchilor activați prin exerciții fizice.
Mărirea volumului muscular se explică prin îngroșarea fibr elor care îl
compun, fenomen cunoscut sub numele de hipertrofie, care se datorează faptului
că la un mușchi în activitate „sosește‖ o cantitate foarte mare de sânge încărcat
cu substanțe, care nefiind consumate în totalitate se depun, îngroșând fibra
muscu lară.

16

b. Influența exercițiilor fizice asupra aparatului circulator
O viață lungă este condiționată și de existența unui aport nutritiv adecvat
către țesuturi și organe și de eliminarea corespunzătoare a produșilor toxici de
metabolism. Acest lucru nu se poate realiza decât în condițiile în care sistemul
circulator sangvin, reprezentat de artere, vene și vase capilare, este capabil să
asigure în permanență fluxul sangvin necesar. S -a constatat că un rol deosebit de
important în modularea fluxului sangvin îl joacă atât intensitatea și durata
efortului fizic, cît și gradul de antrenament al subiectului. În timpul activităților
fizice, aportul de sânge către țesuturi crește considerabil, satisfăcând astfel
necesitățile energetice impuse de solicitarea fizică.
Modificarea fluxului sangvin este diferită de la un țesut la altul, în
funcție de participarea acestuia la efort. Astfel, în timp ce la nivelul organelor
interne, aportul sangvin se reduce, în masa musculară contractilă acesta se
mărește de 40 —50 de ori. La nivelul vaselor inimii, fluxul sangvin crește de 3 —
4 ori, ceea ce face ca acest organ să fie irigat de aproximativ 1,8 litri de sânge pe
minut.
Aparatul circulator suferă o serie de modificări în urma exercițiilor
fizice. Inima se mărește ca volum, pr in îngroșarea pereților; acest lucru se
explică foarte ușor, mușchiul inimii (miocardul) fiind și el un mușchi, care în
cazul solicitării se dezvoltă. O inimă mărită în urma exercițiilor fizice nu este o
inimă bolnavă, ci din contră o inimă mai sănătoasă, capabilă să facă față unei
solicitări mai intense. Ea lucrează mai economic, împingând într -o contracție o
cantitate mai mare de sânge decât o inimă obișnuită; așa se explică de ce pulsul
(F.C.) și tensiunea celui care practică exercițiile este mai rar, de cât al unui
individ normal.
Există și modificări ale compoziției sângelui; astfel se constată o creștere
a numărului de globule roșii și albe, o scădere a ureei și – ceea ce este mai
important – a colesterolului.
În cazul unui tânăr, inima își poate crește forța de contracție de la 5,5 litri
de sânge pe minut în perioada de relaxare, la de aproape 5 ori mai mult în timpul
efortului maxim. La maxim, necesitățile de oxigen ale inimii cresc forța sa de
contracție, atât prin accelerarea pulsului, cât și prin cr eșterea volumului de sânge
pompat. Pulsul se poate dubla sau chiar tripla, volumul de sânge pompat poate
ajunge de la 60 -80 ml pe bătaie, în timpul relaxării, până la 120 ml, în timpul
efortului. La un efort moderat inima fie își accelerează pulsul, fie îș i mărește
contracția, în funcție de antrenamentul individual și probabil și în funcție de alți
factori. Inima unui atlet antrenat își mărește volumul de pompare mult mai rapid
decât inima unei persoane sedentare. Sub stresul emoții lor, cum ar fi teama sau
mânia, inima își crește capacitatea aproape în întregime prin accelerarea
pulsului. Dacă nervii care controlează pulsul sunt blocați experimental folosind
medicamente, inima își va crește oricum volumul de pompare. Creșterea
capacității cardiace pe perioad a stresului emoțional este considerabil mai scăzută

17
decât în condiții de stres fizic, nu mai mult de 1/3 peste capacitatea normală din
timpul relaxării.
Studiile de fiziopatologie experimentală au arătat beneficiul activității
fizice la nivel de țesuturi ș i celule:
– creșterea fracțiunii protectoare lipidice (HDL -colesterol);
– ameliorarea hipertensiunii arteriale ;
– stimulare fibrinolizei ( distrugerea trombului) ;
– ameliorarea funcției de agreagare a trombocitelor și scăderea riscului
de tromboze ;
– scade sensibili tatea miocardului la catecolamine;
– crește toleranța organismului la glucoza și sensibilitatea la insulină.

c. Influența exercițiilor fizice asupra aparatului respirator
Tot datorită faptului că organismul celui ce practică exercițiile fizice
lucrează mai economic, se constată și o scădere a frecvenței respiratorii (F.R.),
adică a numărului de respirații pe minut, atât în repaus cât și în efort. Trebuie
amintit aici faptul că, activarea respirației se face prin exerciții care solicit un
număr foarte mare de mușchi, deci așa zisa gimnastică respiratorie este eficace
doar atunci când pe lângă mișcările specifice de inspirație și expirație adăugăm
și exerciții care intensifică procesele respiratorii și în special alergări.
S-a constatat că, atunci când se află în stare de relaxare, un om normal și
sănătos inhalează între 6 și 8 litri de aer pe minut, din care aproximativ 0,3 litri
de oxigen sunt transferați din alveolele pulmonare în sânge. Simultan, dioxidul
de carbon este eliminat din sânge și expirat. Când ac elași om este antrenat într -o
activitate care îi solicită la maxim musculatura, poate să inhaleze 100 litri de aer
pe minut, din care să extragă 5 litri de oxigen.
Termenul „cantitatea maximă de oxigen‖, introdus de Hill în 1924,
caracterizează limita superioară a performanței unui individ și s -a dovedit a fi
extrem de util în practica fiziologică. Capacitatea maximă de absorbție a
oxigenului în cazul unui individ normal nu este corelată cu capacitatea de
ventilație sau difuzie a plămânilor, ci cu capa citatea maximă de pompare a
inimii. Capacitatea maximă de absorbție a oxigenului este un indice important al
capacității circulatorii, în cazul unei funcționări corecte a plămânilor.
Mecanismul de control respirator previne acumularea dioxidului de carbon în
cantități mari și virtual asigură o cantitate adecvată de oxigen, pe un domeniu
care se extinde de l a odihnă la mobilizare maximă.
Hill a studiat efectele inhalării de oxigen pur în timpul exercițiilor fizice.
Efectul imediat al trecerii de la inhalare a aerului, la inhalarea aerului îmbogățit
cu oxigen, în timpul unor exerciții realizate constant, este scăderea considerabilă
a vitezei respirației. Atleții care au inhalat aer îmbogățit cu oxigen pe perioada
antrenamentului au semnalat o eliminare pronunț ată a senzației subiective de
epuizare și o descreștere a numărului de respirații pe minut. Inhalarea de oxigen
a mărit capacitatea de efort a atleților.

18
Pe de altă parte, Jocurile Olimpice din Mexic au demonstrat efectul
advers al altitudinii mari și al hipoxiei (deficiență de oxigen) asupra atleților care
au participat. În mod normal, sângele arterial conține aproximativ 18% oxigen,
exprimat volumic (transportat de hemoglobina din celulele roșii). Dacă se
inhalează oxigen pur, acest procent crește la 18, 5%. În timpul odihnei țesuturile
absorb oxigen cu o viteză care scade procentul de 18% oxigen în sângele arterial
la aproximativ 12% în sângele venos. Aceasta este diferența arterio -venoasă.
Dar, în timpul exercițiului fizic sângele poate ceda țesuturilor și până la 15%
oxigen, de aproape 2,5 ori mai mult decât în timpul relaxării. Proprietățile
biologice ale hemoglobinei au un rol important în adaptarea corpului la efort.

d. Influența exercițiilor fizice asupra aparatului digestiv
Toate funcțiile care a sigură digestia alimentelor – motilitatea, secreția și
absorbția – sunt activate în urma exercițiilor fizice. Mișcările, numite
peristaltice, prin care alimentele avansează în traiectul digestiv, respectiv:
stomac, intestin subțire și gros sunt mult mai ac tive așa că tranzitul intestinal
este accelerat, la sedentari el fiind mult încetinit; la fel și secreția este activată,
secretându -se sucurile necesare digestiei în c antități mai mari, ceea ce asigură o
digestie mai rapidă și completă; absorbția alimentel or din intestin în sânge este
activată.
Un lucru foarte important, pe care nu trebuie să -l scăpăm din vedere este
faptul că întreg aparatul digestiv este închis într -o cavitate a cărei pereți sunt
aproape în întregime musculari; în față – mușchii abdominal i – în spate –
psoasul iliac – sus – diafragmul – jos – mușchii perineali. De starea acestor
mușchi depinde în foarte mare arte digestia; dacă acești mușchi slăbesc din
cauza lipsei de mișcare, apar tulburări în procesele de digestie și ceea ce e mai
grav, organele abdominale nemaifiind susținute, au tendința de a cădea,
provocând așa numitele „ptoze‖ și în special ptoza gastrică, foarte rebelă la
tratament.
Trebuie remarcat faptul că, mersul și activitatea zilnică nu sunt deloc
suficiente pentru întărirea musculaturii de care am vorbit; pentru aceasta este
nevoie de aplecări, îndoiri, extensii și circumducții ale trunchiului. Efectul
stimulativ al exer cițiilor fizice este evident și asupra ficatului și al pancreasului.

e. Influența exercițiilor fizice asup ra sistemului nervos
Efectele sunt multiple, voi insista asupra faptului că exercițiile fizice
reprezintă cel mai bun mijloc de odihnă activă. Este știut că, orice activitate
presupune intrarea în acțiune a unor centri nervoși, dar o solicitare intensă și
continuă a lor duce la fenomene de epuizare.
Refacerea se asigură prin odihnă pasivă sau activă; odihna pasivă se
realizează prin punerea în repaus a centrilor solicitați, mai ales cu ajutorul
somnului. S -a constatat însă, că refacerea este mai rapidă și m ai completă atunci
când punerea în repaus a centrilor solicitați este însoțită de intrarea în activitate a

19
altor centri, deci schimbarea felului de activitate; s -a născut astfel termenul de
odihnă activă, a cărei eficacitate este admisă astăzi în mod unani m.
Într-o altă ordine de idei, actualul ritm de viață se derulează cu o
solicitare intensă a sistemului nervos; pentru refacerea lui omul modern simte tot
mai mult nevoia de a ieși din preocupările vieți zilnice, de a se „deconecta‖.
Trebuie amintit și fa ptul că exercițiul fizic produce o congestie activă a
creierului, favorizându -i activitatea și dând chiar o star e de euforie.

f. Influența exercițiilor fizice asupra conformației corpului și ținutei
Putem considere corpul omenesc ca fiind format din segme nte
suprapuse, care sunt menținute în echilibru în special prin acea stare de semi –
contra cție permanentă a mușchilor numită tonus. Orice scădere a tonusului va
aduce tulburări ale ținutei, mai ales prin accentuările curburilor fiziologice ale
coloanei vert ebrale – așa numitele atitudini cifotice sau lordotice – precum și
apariția atitudinii sc oliotice. Aceste vicii de atitudine apar de obicei în copilărie,
la vârsta școlară și se datorează în primul rând sedentarității; viața mai mult sau
mai puțin sedentar ă, dacă nu este combătută printr -un program rațional de
exerciții fizice, va face să scadă tonusul muscular și astfel să apară atitudinile
vicioase. Atitudinile vicioase care sunt tratate cu prea puțin’ atenție pot duce cu
timpul la veritabile deformații a le coloanei vertebrale, respectiv la cifoze,
lordoze și scolioze, a căror tratament este foarte greu și uneori insuficient de
eficace.
g. Exercițiul fizic clădește și menține sănătatea osoasă
Pe parcursul ultimelor două decenii, cercetătorii au ajuns la co ncluzia că
metoda cea mai eficientă de clădire și menținere a sănătății osoase este exercițiul
fizic.
Întocmai ca mușchii, osul răspunde tensiunii exercitate asupră -i, cu alte
cuvinte, atunci când este solicitat să suporte greutăți mai mari decât de obice i.
Aceasta poate fi realizată prin exerciții cu impact, cum ar fi: mersul pe jos,
alergatul, ridicarea de greutăți, săriturile sau dansul. Exercițiile cu impact scăzut,
cum ar fi: pedalare sau înotul, nu vor solicita în aceeași măsură osul, dar sunt
excele nte în ceea ce privește sănătatea în general și îmbunătățesc rezistența
musculară.
Un program bine structurat și susținut poate preveni cu succes
osteoporoza, fracturile osteoporotice și este un factor important în perioada de
recuperare. Aceasta se aplic ă la toate vârstele, nu numai în cazul celor cu vârsta
de peste 40 de ani.
Exercițiul fizic clădește sistemul osos în copilărie ,durata de sănătate a
osului depinzând de rezistența pe care o are la început.
Majoritatea oamenilor își ating densitatea osoas ă maximă în jurul și
imediat după vârsta de 20 de ani. Acesta este momentul în care oasele ajung la o
densitate și rezistență maximă. Această densitate se păstrează pe tot parcursul
vieții de adult, după care începe declinul.

20
În trecut, medicii au crezut c ă atingerea valorii maxime depinde în
primul rând de alimentație, inclusiv de aportul suficient de calciu și expunerea la
soare, necesară producerii vitaminei D la nivelul pielii – vitamina D este
răspunzătoare de absorbția calciului din alimente, de funcț ionarea adecvată a
țesutului osos, prin urmare, este răspunzătoare de menținerea rezistenței osoase.
Dar studiile recente au dezvăluit faptul că exercițiul fizic este la fel de important
ca și alimentația când vine vorba de formarea unei baze osoase sănăto ase, care
să dureze pe tot parcursul vieții. Exercițiul fizic este important în copilărie și
adolescență, dar mai ales în perioada pubertății.
La fete, țesutul osos acumulat între vârsta de 11 și 13 ani, este
aproximativ echivalentul pierderii osoase pe p arcursul a 30 de ani după
menopauză. Ego Seeman din Australia și colegii săi europeni, au efectuat un
studiu asupra unor gimnaste, atât fete aflate la vârsta fragedă, cât și femei aflate
la vârsta medie și au ajuns la concluzia că nu numai că în perioada p repubertală
ele au o densitate osoasă mai mare, dar mai târziu în viață, femeile foste
gimnaste au o densitate osoasă mai crescută decât cele non -gimnaste. Într -un alt
studiu, băieți cu o activitate fizică riguroasă au demonstrat o suprafață osoasă
mai mar e într -un procent de 9% și o rezistență osoasă mai crescută cu 12%,
decât cei mai puțin activi.
De asemenea, exercițiul poate avea un rol crucial în procesul de
recuperare. Exercițiile de întărire a musculaturii poate ajuta la reclădirea osoasă
la cei ca re suferă de osteoporoză și diminuează una dintre cele mai severe
simptome ale osteoporozei: durerea. Durerea cronică este probabil cea mai
problematică la persoanele cu cifoză sau curbura coloanei. Aceasta este o
consecință a osteoporozei care apare foart e des la femeile vârstnice și este de
obicei privită ca „un simptom al îmbătrânirii‖. În realitate, cifoza este aproape
întotdeauna cauzată de osteoporoză, prin fracturarea vertebrelor (tasare
vertebrală), mai ales în partea de sus a spatelui. Când vertebr ele se subțiază, ele
nu mai rezistă la greutatea corpului și se tasează. Această compresiune, de obicei
a marginii frontale a vertebrei, duce la curbarea coloanei, cunoscută sub
denumirea de „cocoașă‖. Cifoza duce la pierdere în înălțime, postură
defectuoa să și o deviere a centrului de gravitație. Datorită acestor schimbări,
persoanele cifozate prezintă un risc și mai crescut de cădere și fracturi. În cele
mai grave cazuri, curbura coloanei este atât de accentuată încât carcasa
vertebrală apasă pe pelvis. A ceasta apare atunci când fracturile vertebrale duc la
o scădere accentuată în înălțime. Ajungând la această postură, pacienții acuză
dureri cronice și severe și pot prezenta tulburări de respirație. Astfel, fac față
mai greu vieții de zi cu zi și au tendin ța de a suferi de depresie.
Exercițiul fizic ajută la reducerea durerii și a unor simptome ale cifozei.
Prin întărirea musculaturii spatelui, se poate ajunge la o îmbunătățire a posturii
coloanei. S -a demonstrat că aceasta crește mobilitatea și reduce dur erea. Acest
tip de terapie poate îmbunătăți mult calitatea vieții pacientului.
Morala : nu este niciodată prea devreme sau prea târziu de a lua hotărârea
să-ți faci oasele cât mai puternice posibil.

21
h. Afectiuni prevenite cu ajutorul exercitiilor fizice
Bolile cardio -vasculare – doua -trei zile pe săptamână în care facem efort
fizic sistematic ne feresc de ischemia cardiaca, de hipertensiune și de
arterioscleroza. Aceasta pentru ca sportul este un excelent mijloc natural de a
reduce colesterolul din sange, de a regla ritmul cardiac, de a antrena mușchiul
inimii. Nu în ultimul rând, exercițiul fizic este o extraordinară cale de descărcare
a tensiunilor psihice, tensiuni care sunt un factor agravant recunoscut al bolilor
cardiace.
Întarirea imunității – pentru a ne păstra sănătatea este foarte important
să ne „călim‖ organismul, să -l punem într -un permanent contact cu mediul
înconjurător . Astfel, mișcarea făcută în aer liber, indiferent de anotimp, este
medicamentul cel mai bun pentru imunitate.
Bolile res piratorii – nu exista metodă mai bună pentru a ne menține
plămânii și că respiratorii sănătoase, ca efortul îaer liber, dar nepoluat. Cel mai
bun „sanatoriu‖ este în acest sens pădurea, care este, de altf el, plămânul verde al
naturii. Exercițiul fizic făcu t în padure, la altitudini joase, favorizează
oxigenarea intensă și ajută la eliminarea infecțiilor, primenind căile respiratorii.
Problemele osteo -articulare – mai mult de 70% din afecțiunile cum ar fi
discopatia lombară, hernia de disc, coxartroza, art rita ar putea fi evitate prin
întarirea musculaturii și prin reducerea excesului ponderal. Lipsa de tonus
muscular duce la suprasolicitarea articulațiilor și vertebrelor, toată greutatea
corpului lăsându -se pe schelet, în lipsa mușchilor care să o susțină. Aceasta
situatie se rezolvă prin exerciții fizice pentru dezvoltarea întregii musculaturi, în
special cea abdominală, cea a spatelui și cea a picioarelor. În acest sens, foarte
eficiente sunt exercitiile de forță făcute cu aparatura din sălile de fitness ,
aparatură care este special concepută încât să puna in mișcare și grupele
musculare mai puțin folosite.
Tulburările psihice – mai mult de 90% din persoanele care se confruntă
cu probleme psiho -emoționale, provin din mediul urban și au un stil de v iață
sedentar. În cazul lor, exercițiul fizic ar fi de un imens ajutor, fiind o „supapă‖
extraordinar de eficientă de descărcare a tensiunilor interioare. O oră de sport
deconectant, făcut eventual în aer liber sau cu prietenii, valorează mai mult decât
un pumn de calmante și somnifere. Se recomandă genul de mișcare ce face cea
mai mare plăcere și ajută să te decuplezi, să te desprinzi de problemele și
angoasele zilnice.
Sportul și viața sexuală – în clinicile de tratare a problemelor de
dinamică sex uală din Occident, printre cele mai importante terapii se află cult ura
fizică medicală. În cazul bărbaților, sportul, mai ales cel făcut în natură, este
prilej de detensionare nervoasă și de regenerare psihică, este un excelent
stimulent al încrederii în f orțele proprii, fiind de un imens ajutor împotriva
impotenței psihice. De asemenea, menține sănătatea vaselor de sânge și
stimulează activitatea gonadelor, fiind un adevărat antidot împotriva impotenței
de natură vasculară sau hormonală. Pentru femei, anum ite sporturi, cum ar fi

22
ciclismul de agrement, echitația sau stretching -ul, au efect euforizant, reduc
sensibilitatea emoțională exagerată, fiind eficiente împotriva frigidității.
i. Afecțiuni vindecate cu ajutorul exercițiilor fizice
Indigestia, constipa ția atonă – se vindecă în cele mai multe cazuri fără
nici un fel de medicament, făcând două lucruri simple, dar care necesită voință.
Primul demers este exerciții dinamice (alergări, gimnastică, înot), iar al doilea
este reeducarea modului de a respira, cu folosirea predominant a respirației
abdominale, adică făcută cu zona inferioară a plămânilor. Cele două metode
folosite simultan măresc peristaltismul tubului digestiv, măresc secreția de
sucuri gastrice, accelerează procesele de digestie și tranzitul int estinal.
Diskinezia biliară – se tratează, de asemenea, cu ajutorul sportului și al
respira ției abdominale. Făcând mi șcare și folosind predominant acest tip de
respira ție, evacuarea bilei se va face mult mai ușor, se va regla de la sine
cantitatea de biă secretată, iar depunerea de pietre sau nisip va fi mult limitată.
Îngrășarea – prima și cea mai importantă modalitate de a ajunge la o
greutate normală și, mai ales, la o siluetă plăcută, nu este înfometarea, așa cum
mulți cred în mod greșit, ci exercițiu l fizic. Prin exercițiu fizic se caștigă
simultan doua lucruri: 1. Se reduce greutatea corporală prin arderea caloriilor; 2.
Se transformă țesutul adipos (adică ceea în mod normal numim „grăsime‖) în
mușchi, singurul proces care poate modela armonios corpu l. Un studiu făcut de
medicul Wayne Westscott de la Universitatea din Massachusetts a arătat că
femeile care fac doar trei ședințe, a câte 20 de minute, de exerciții de forță pe
săptamână, ajung la o siluetă de invidiat în 2 -3 luni, în condițiile unei alim entații
normale.
Obezitatea – putem vorbi despre această boală, în condițiile în care
greutatea este cu cel puțin 25% peste cea normală. În acest caz, exercițiile fizice
vor fi începute gradat, sub control medical și, important, vor fi corelate cu alte
metode de tratament (administrarea de plante detoxifiante, de remedii care
favorizează eliminarea apei din țesuturi, care accelerează în mod natural
metabolismul etc.). Este foarte important să se înțeleagă că di etele de slăbit
topesc mușchii, nu grăsimile, și de aceea trupul devine inestetic. Numai
mișcarea topește grăsimile și întărește mușchii, formând o siluetă armonioasă.
Reumatismul – se tratează cel mai bine cu mișcare și balneoterapie.
Varicele – extinderea lor este oprită și pot deveni mai puțin evidente
folosind anumite procedee simple de cultură fizică medicală. Vara, mersul prin
apa până la genunchi tonifică mușchii gambei, pune în mișcare sângele stagnant
și face un masaj foarte fin și eficient picioarelor. În sezonul rece, simpla urcare
zilnică a scărilor în pas cât mai rapid este un excelent antrenament pentru gambe
și un stimulent al circulației venoase din zona respectivă. De asemenea, înotul
este un adevarăt elixir pentru circulația venoasă, ajutând la limitarea apariției și
chiar la dis pariția varicelor.
Viciul – fie că este vorba de alcoolism, dependență de tutun, de cafea sau
chiar de droguri, sportul poate fi de un imens ajutor. Aceasta, pentru că în timpul
efortului fizic, și mai ales după acesta, în organism sunt eliberate anumite

23
substanțe care induc stări de relaxare, de mulțumire, chiar de ușoară euforie.
Exact stimulentele de care au nevoie cei care traversează crizele de
dezintoxicare. Foarte eficiente sunt sporturile de echipă (baschet, handbal, volei,
fotbal), tenisul, schiul fond și alpin, canotajul.
Durerile de cap (cefaleea), migrena – În foarte multe cazuri, durerile de
cap, stările de greață, vertij etc. apar din cauza insuficientei oxigenari a
organismului. Se poate scăpa de această problemă, mergând zilnic în zone cu a er
curat și făcând sporturi care să facă respirația mult mai amplă: alergare în pas
rapid, mers pe bicicletă, patinaj, ascensiune montană.
Depresia – poate fi mult ameliorată atunci când facem efort fizic de mare
intensitate, o perioadă de timp de 40 -50 de minute. Fie că lucrăm la aparate într –
o sală de fitness, că facem genuflexiuni, flotări și flexii abdominale în serii
lungi, acasă ori în aer liber, sau că jucăm baschet ori volei, efectele favorabile
vor apărea numaidecât. Mii de oameni au reușit să scape gradat de negura
depresiei, pur și simplu punându -și corpul (și în mod reflex sufletul) să trăiască,
să se miște și să respire. Medicii recomandă ca exercițiile fizice intense să fie
făcute măcar o dată la două zile, pentru menținerea tonusului psihi c la cote
ridicate.
Anxietatea – se folosește un tratament surprinzător de eficient: jocul.
Această terapie, deși poate nu pare, este foarte serioasă: jocul cu pasiune, cât de
des este posibil, volei, tenis, badminton, baschet ori fotbal, însă doar joc, n u luat
nimic in serios. De fapt, nici nu conteaza daca se pierde sau se câștigă, ci doar
cum se tratează jocul. Există clinici în Statele Unite, unde această terapie prin
jocuri sportive a dat rezultate la fel de bune sau chiar mai bune și mai stabile în
timp, ca medicația sau ca procedurile psihoterapeutice standard. Cum este
posibil acest lucru? Pe de -o parte, efortul fizic în sine este de natura să descarce
tensiunea interioară, pe de altă parte, psihicul este pus astfel pe un alt făgaș decât
cel al ango asei zilnice, jocul făcând psihicul să se deconecteze mai eficient decât
orice alte metode.

24
2.2. PARTICULARITĂȚILE MORFO -FUNCȚIONALE,MOTRICE ȘI
PSIHICE ALE VÂRSTEI DE 15 -19 ANI (ELEVI DE LICEU)

Dacă etapa pubertară este dominată de matur izarea biologică a organelor
sexuale, etapa postpubertară, adolescența desăvârșește și încheie perioada de
creștere nu numai sub aspectul ei biologic dar și din punct de vedere social.
Ca durată, etapa postpubertară variază în funcție de intervalul dintre
sfârșitul pubertății și atingerea vârstei adulte. Datorită faptului că și în această
etapă, vârsta fiziologică diferă de cea cronologică, avansul vârstei fiziologice se
va menține și în etapa postpubertară. Fetele prezintă un avans de 2 -3 ani față de
baieț i, câștigat în cea mai mare parte în etapa pubertară; și în perioada
postpubertară se va menține ritmul mai crescut de maturizare completă, a
fetelor, astfel încât ele ating mai devreme vârsta considerată la sfârsitul
procesului de creștere și diferențiere .

Sfera somatică
În etapa postpubertară procesul de dezvoltare biologică a organismului
continuă sub aspectele sale esențiale – creșterea și diferențierea.Între aceste doua
laturi ale procesului unic de dezvoltare, creșterea și diferențierea, există relații
dialectice de interdependență reciprocă, ele evoluând, în general, paralel.
Această relație complexă nu este absolută, procesul de diferențiere a unor funcții
somatice, vegetative și psihice fiind însoțit de cele mai multe ori de stagnarea
procesu lui de creștere.
Odata încheiată perioada furtunoasă a dezvoltării somatice și vegetative
din etapa pubertară, în ultima parte a vârstei de creștere, în cea postpubertară,
ritmul devine din ce în ce mai lent, iar la sfârșitul ei organismul atinge stadiul d e
maturizare somato -vegetativa. Durata perioadei de crestere și dezvoltare
postpubertară este destul de lungă, ajungând pâna la 6 -8 ani, uneori chiar mai
mult, mai ales dacă ne orientăm dup ă criteriul încheierii complete a creșterii în
înălțime.

Sistemul osos
Oasele își continuă creșterea în lungime și în această perioadă, dar cu un
ritm lent, în special spre sfârșitul ei. În schimb, procesul de îngroșare, mai ales
în ceea ce privește densitatea , este foarte intens în perioada postpubertară.
Procesul de os ificare al coloanei vertebrale începe din regiunea toracică și
progresează spre cele doua extremităț i, mai rapid în sens cranian .
Mobilitatea pasiv ă și activ ă a segmentelor coloanei vertebrale atinge
valorile maxime la începutul perioadei postpubertare dup a care se stabilizeaz ă
sau se reduce. Mobilitatea pasiv ă o depaș este pe cea activ ă în aceast ă etapa a
vieții în medie cu 8ș.
Dezvoltarea cutiei toracice în întregime este în strâns ă corelaț ie cu
dezvoltarea plamânilor, a ficatului și cu adoptarea pozi țiilor de stând și sezând.
Definitivarea osificarii scheletului se produce diferit la nivelul segmentelor

25
corpului, dar aproape în toate ea continua de -a lungul perioadei postpubertare. În
cele mai multe cazuri, oasele și-au dobândit forma și dimensiunile lor d efinitive
la sfâr șitul perioadei școlare, postpubertare, urmând ca sudarea centrilor de
osificare primari cu cei secundari s ă aibă loc mai târziu, între 20 -25 de ani.
Talia creș te în special datorit ă dezvoltarii mai accentuate a trunchiului.
Între 16 -18 an i crește în medie doar 1 -2 cm pe an, față de etapa pubertar ă, când
se înregistreaz ă 4-6 cm pe an. Deci, cre șterea taliei, suprafe ței și a greut ății
corporale în etapa postpubertar ă sunt asemanatoare cu celelalte modificari
somato -vegetative, cre șterea fiin d caracterizat ă în general prin încetinirea
treptat ă a ritmului de cre ștere și dezvoltare.
La sfârsitul perioadei postpubertare modificarea acestor indici este abia
sesizabil ă de la un an la altul , cu excepț ia greut ății corporale, care poate
cunoa ște vari ații relativ importante și dupa aceasta vârst ă, corelate mai degrabă
cu regimul de via ță și cel alimentar, decât cu cre șterea și dezvoltarea somato –
funcț ional ă a organismului.

Sistemul muscular
La elevii de vârst ă postpubertar ă, musculatura scheletică este în plin ă
dezvolta re, mai ales sub aspectul îngroșă rii fibrelor care capat ă treptat
caracteristicile morfologice, funcț ionale și biochimice ale adul ților. Hipertrofia
tot mai pronun țată a mu șchilor contribuie la rotunjirea formelor diferitelor
segmente co rporale, mai ales la fete, la care acest proces este însoț it și de o
depunere de țesut gras subcutanat.
La sfârș itul perioadei postpubertare, musculatura scheletic ă apare bine
dezvoltat ă din punct de vedere morfologic, îns ă din punct de vedere func țional
privind for ța musculară , ramân mult în urma adul ților.

Sistemul nervos și analizatorii
Dintre pu ținele modificari morfologice de la nivelul sistemului nervos
central, not ăm cre șterea num ărului de celule ganglionare din substan ța alb ă a
emisferelor cerebra le.
Din punct de vedere funcț ional, SN al elevilor este caracterizat de un
echilibru dinamic mai stabil între excita ția și inhibi ția cortical ă, ceea ce
favorizează formarea și păstrarea timp mai îndelungat a leg ăturilor temporare.
Analizatorii la elevii de vârst ă postpubertar ă, se prezint ă la un nivel de
maturizare apropiat de cel al ad ultului pe plan morfologic, însă inferior din
punct de vedere functional.
În concluzie, SNC și analizatorii în perioad ă postpubertar ă se prezintă
atât morfologic cât și func țional, la un nivel apropiat de cel al adul ților.
Echilibrul între excita ția și inhibi ția cortical ă este mult îmbunătăț it, ceea ce
favorizeaz ă formarea si pă strarea timp îndelungat a leg ăturilor temporare
necesare form ării deprinderilor de mi șcare.

26
Mobilit atea func țional ă crescut ă a proceselor nervoase fundamentale
dezvoltarea vitezei și a îndemânarii, în timp ce plasticitatea cortical ă ridicat ă
asigur ă o mare capacitate de imprimare e noilor engrame.
Totusi, atât SNC, cât mai ales analizatorii, sunt mai p uțin rezistenț i la
excita ții prelungite și prea intense, oboseala central ă și periferic ă instalându -se
mai u șor la elevii de vârst ă postpubertar ă, în compara ție cu adul ții.

Sfera vegetativ ă
La nivelul organelor ce apar țin sferei vegetative, în etapa postp ubertar ă,
const ătam o tendin ță spre un echilibru dinamic. Modificarile sun t evidente, pe
plan fiziologic ș i biochimic deoarece pe plan morfologic, ele s -au încheiat în
mare masură , în perioada pubertar ă. Cele mai favorabile ș i spectaculoase
modific ări se c onstat ă, îns ă, în dezvoltarea capacit ății func ționale a marilor
aparate și sisteme vegetative, direct interesate în efort, care reu șesc c ătre
sfârșitul perioadei postpubertare să asigure un suport b iologic solid în vederea
utiliză rii eforturilor intense, n u numai în privin ța dezvoltarii vitezei și
îndemână rii, ci și a rezisten ței și forței musculare. Astfel, componenta vegetativ ă
a organismului reu șește pentru prima dat ă în ontogeneza să se ridice la un nivel
sensibil egal fa ță de dezvoltarea sferei somatic e, marcând prin aceasta cre șterea
capacităț ii de efort a organismului.

Aparatul cardiovascular
Dezvoltarea morfologică și func țională a aparatului cardiovascular se
accelereaz ă în unele privin țe, ca, spre sfâr șitul perioadei s ă se încheie în linii
mari.La fete, acest proces se termin ă mai repede în compara ție cu b ăieții.
Dezvoltarea morfologic ă a inimii și vaselor periferice se reflect ă în cre șterea
capacit ății func ționale a întregului aparat cardiovascular.
Inima cre ște în volum, mai ales la fete, la care acest proces este chiar
intensificat c ătre sfâr șitul acestei etape, realizându -se o apropiere de cel specific
băieților (volumul inimii unei fete este 150cmc, față de 200cmc al b ăieților).
Paralel cu volumul musculaturii inimii creș te și greutatea mioca rdului,
mai ales a celui stâng, care la 17 ani are de 3 ori grosimea celui drept.
Din punct de vedere func țional, aparatul cardiovascular are o capacitate
sporit ă în privinț a îndeplinirii principalelor sarcini – transportul gazelor și al
substan țelor nutri tive.
Creșterea capacităț ii func ționale se datoreaz ă în principal m ăririi
volumului sistoli c, care are valori de 75ml la bă ieți și 55 ml la fete la 18 ani.
Debitul cardiac se apropie foarte mult de valorile adul ților (5l/min). La
vârsta de 18 ani valorile sunt de 3,7 l/min la fete și 4,7 l/min, la b ăieți.
Frecven ța cardiac ă și tensiunea arterial ă la elevii de vârstă postpubertar ă
prezint ă valori apropiate de cele ale adul ților.
Se observ ă pe plan func țional o sporire continu ă a capacit ății func ționale
a mi ocardului, o îmbunătățire a economiei funcț ionale a întregului aparat
cardiovascular, principalii indici hemodinamici apropiindu -se mult de cei ai

27
adulților tineri. C ătre sfârș itul perioadei b ăieții prezint ă valori funcț ionale
circulatorii mai bune decât f etele; de asemenea, elevii care particip ă în afara
lectiilor de educa ție fizic ă și la ore de activit ăți sportive au o economicitate
cardiovascular ă superioar ă.

Aparatul respirator
Deși în etapa pubertar ă dezvoltarea morfologic ă și func țional ă a
aparatului respirator a fost impetuoas ă, la începutul perioadei postpubertare el
este înc ă departe de a fi atins nivelul de adult. Astfel, în perioada postpubertară
are loc dezvoltarea predominant func țional ă a aparatului respirator, la sfâr șitul
ei, factorii dimens ionali și capacit ățile func ționale respiratorii devenind aproape
egali.
La sfâr șitul perioadei vom constata un nivel relativ înalt al oxigenarii
țesuturilor în efort, apropiat de cel caracteristic adul ților. Dezvoltarea
morfologic ă a aparatului respirator continu ă, ducând la amplif icarea factorilor
dimensionali și, în final, la mă rirea suprafe ței de contact dintre sângele capilar și
aerul alveolar. Ritmul de dezvoltare anatomic ă la începutul perioadei
postpubertare este mai intens, devenind tot mai lent, od ata cu apropierea de
stadiul definitiv morfologiei respiratorii.
Indicii fiziologici ai respira ției extreme reflectă îmbun ătațirea ventila ției
pulmonare. Frecven ța respiratorie are valori de 20 -22 la fete și 18 -20 la bă ieți.
Crește amplitudinea mi șcării respiratorii, oglindit ă în mărirea treptată a
volumului respirator curent pâna la 400 -450 ml fa ță de 350 ml la 15 ani.
Capacitatea vitala (CV) crește paralel cu înălț imea și sporirea greut ății
corporale. De asemenea, ea depinde de fortificarea mu șchilor ins piratori în
timpul perioadei postpubertare. Aceste îmbunătăț iri sunt oglindite prin cre șterea
apreciabilă a capacit ății maxime de efort aerob, ceea ce face ca elevii de vârst ă
postpubertar ă să facă față cerinț elor impuse de eforturile bazate pe rezisten ță.
Totu și, indicii calitativi de mare fine țe ai respiraț iei interne – consumul ma xim
de O2 /min/kg corp precum ș i O2 – plus maxim nu au atins înc ă valori foarte
înalte și numai printr -un antrenament sistematic bazat pe efort de rezistență se va
putea ob ține, în câ țiva ani, capacitatea maxima de efort aerob. Etapa
postpubertar ă rămâne perioada cea mai favorabil ă dezvoltă rii capacit ății de efort
maxim aerob, componentele func ției respiratorii (respira ție extern ă), transportul
gazelor și respiraț ia tisular ă fiind foarte aproape de valoarea adulț ilor.

Particularități motrice
Din punct de vedere motric, „vârsta școlar ă mare ‖ este propice unei
creșteri logice a capacit ății de a se executa sarcini motrice cu indici crescu ți ai
calităților motrice. Bă ieții au dispon ibilit ăți mai mari.
În privinț a vitezei, se limiteaz ă suportul fiziologic (labilitatea func țional ă
a scoar ței cerebrale) al dezvolt ării „vitezei de bază ‖(a vitezei „pure‖),
obținându -se, totu și, o u șoară creștere a indicilor acesteia. Se pune accent pe
viteza de repeti ție, de execu ție și de deplasare.

28
Este favorizat ă, în ultima parte a perioadei, ș i dezvoltarea vitezei în
regim de rezisten ță, prin alerg ări pe 200 -400 m.
Se constat ă o îmbun ătațire simț itoare a capacit ăților de coordonare, în
consecin ță, cre șterea nivelului de îndemânare. Pâna la 17 ani nu sunt diferenț e în
privin ța îndemân ării între bă ieți și fete, dup ă aceast ă vârst ă fetele devenind mai
îndemânatice. Apare posibilitatea limit ării mai precise a efortului pe anumite
segmente și grupe muscular e, pe baza inhibiț iei de diferen țiere, mult
îmbun ătățită la această vârst ă.
Mobilitatea articular ă scade, mai pregnant la b ăieți.
Eforturile de rezistent ă sunt foarte bine raportate acum, indicii ei fiind
mai buni la b ăieți decât la fete.
Forța, pe baza h ipertrofiei musculare (mai accentuata la bă ieți), poate fi
dezvoltată sub toate formele sale de manifestare.
Acum sunt prezente toate condi țiile pentru formarea, consolidarea și
perfecț ionarea deprinderilor și priceperilor motrice, indiferent de gradul lo r de
complexitate ș i dificultate (nivel ridicat al tuturor calit ăților motrice, stadiu
avansat de dezvoltare a aparatului locomotor, suport metabolic solid, ech ilibru al
proceselor nervoase , cu indici crescu ți ai inhibi ției de diferen țiere). În ge neral, la
fondul de deprinderi ș i priceperi motrice specific perioadei anterioare se adaug ă
indici calitativi de execu ție și noi procedee tehnice sau acț iuni tactice specifice
ramurilor și probelor sportive abordate în învatamântul liceal și profesional, care
cores pund acestei perioade de vârst ă.
Sub aspectul motricit ății s-a constatat un nivel mult mai scă zut al fetelor
față de bă ieți și un progres mai lent, uneori nesemnificativ, al performan țelor
motrice și chiar o descreș tere a lor în unele situa ții (de exemplu alergarea de
viteza).

Particularități psihologice
Perioada postpubertar ă cuprinde tinere țea și maturitatea. Termenul de
„tinere țe‖ este adesea utilizat pe ntru a desemna o categorie largă de oameni, de
la vârsta pubert ății, pâna la 25 de ani.
Dacă adolesce nța realizeaz ă în limitele sale definitorii profilul
personalit ății umane, fiind perioad a încheierii studiilor de baza ș i începutul
calific ării profesionale, în etapa tinereții se realizează integrarea profesional ă și
social ă a individului. Tineretul a fos t întotdeauna generaț ia receptiv ă la nou,
preocupat ă de propria situa ție și devenire.
La vârsta tinere ții se realizeaz ă unitatea dintre idealuri, n ăzuințe și
aspira ții și activitatea concret ă, productiv ă, pus ă în slujba lor, ca și concordan ța
dintre aptitu dini și interesele sociale majore. Tinere țea este o vârst ă a căută rii
echilibr ării personalit ății cu cerin țele vie ții sociale, cu marile responsabilit ăți ale
viitorului. Ea ramâne o peri oada de trecere de la adolescență la maturitate,
nefiind scutită de un ele fr ământ ări și contradicț ii. Acestea provin din tr ăsăturile
psihologice proprii vârstei – elan spre nou, aspira ții înalte, spirit revoluț ionar dar

29
și o nedeplin ă integrare profesional ă și social ă, care poate crea multe st ări de
insatisfac ție și chiar c onflicte.
Integrarea socială deplină a tineretului se realizeaz ă odată cu întemeierea
familiei, procrearea și educarea copiilor. Că sătoria marcheaz ă maturizarea
sexual ă și echilibrarea erotismului specific vârstei. Latura sentimentala a vie ții
tânărului nu este calm ă și chiar în c ăsătorie în rela țiile între so ți pot interveni
momente mai încordate. Apari ția copiilor provoac ă profunde restructur ări în
viața familiei tinere, în mentalitatea și modalit ățile de petrecere a timpului liber
care urmeaz ă să fie str ucturat potrivit nevoilor de instruire, educare ș i îngrijire a
acestora.

30
2.3 E XERCIȚIILE FIZICE ȘI TIMPUL LIBER

În zilele noastre, datorită unui flux continuu de mutații economice și
tehnologice, viața se ușurează din pun ct de vedere al efortului fizic, iar în acest
sens timpul liber existent va trebui exploatat pentru a compensa lipsa aceasta de
mișcare. Modul în care membrii colectivităților reușesc să folosească acest timp
liber determină, în ultimă instanță, gradul lor de cultură și civilizație. Aspectul
recreativ al educației fizice și sportului capătă dimensiuni și responsabilități
decisive. Dirijarea timpului liber devine un concept fundamental care duce la
progresul culturii și al societății implicit la progresul in dividului.5 Activitățile de
timp liber sau activitățile de loisir (din latinescul „licere‖ – ceea ce este permis)
presupun în primul rând recreere, apoi educație estetică și nu în ultimul rând
presupune sănătate.
În a doua jumătate a clasamentului sau ch iar la limita inferioară, așa cum
susține Moldovan E . (2007), se regăsesc activitățile fizice din timpul liber al
tinerilor care au o pondere tot mai mică, care se situează undeva în afara
preocupărilor de bază . „Utilizarea timpului liber pune probleme de licate, în
special pentru tânăra generație, care trebuie orientată spre acele activități
profitabile pe termen lung, în detrimentul distracțiilor facile sau deseori
periculoase‖ (Bota A., 2006 ,p.57).6
După cum se știe, activitatea socială, de producție și de orice altă natură a
omului, se desfășoară în timp , dar depinde de condiția fizică a oricărei persoane .
Conținutul și structura bugetului de timp sunt influențate de numeroși factori, ca:
orânduirea socială, dezvoltarea forțelor de producție, apartenenț a de clasă
socială, condițiile naturale, particularitățile naționale, precum și genul, vârsta,
studiile, situația familială (Lucaciu Gh., 2004 ,p.81 ).7
„Timpul liber este o valoare ce nu trebuie risipită oricum și care înainte de
orice poate fi investită î n dezvoltarea ființei umane printr -o educație adecvată,
ceea ce conduce și la distincție între: educația pentru timpul liber și educația prin
timpul liber. Prima are un caracter acoperit juridic: omul luptă cu statul sau cu
patronul să -i lase timp liber st ipulat în legi, fie cel de la sfârșitul săptămânii de
lucru, fie concediul anual etc.; mai p oate fi ace astă educație și o lup tă politică
pentru majoritatea acestui timp și înscrierea unei durate mai mari în contextul de
lege. A doua (educația prin timpul l iber) face parte din sistemul deschis al noilor
educații‖, consideră Arhip A., Papuc L., (1996 ,p.107 ).8
Filosofii greci au adus în discuție pentru prima oară problema timpului
liber, în termeni ce își păstrează și azi actualitatea. Cuvântul grecesc folosit
pentru timpul liber este „schole‖, care înseamnă oprire, repaus, inactivitate, lipsă
de lucru, studiu, conversație. Concepția aristotelică despre timpul liber este

5 Iacob, I., Iacob M. R., (2005) – Sportul ca loisir , Casa Editorială Demiurg, Iași
6 Bota A., 2006, Exerciții fizice pentru o viață activă, Activități motrice de timp liber, Editura Cartea Universitară, București
7 Lucaciu Gh., 2004, Activități recreative, note de curs , Facultatea de Educație Fizică și Sport, Universitatea din Oradea
8 Arhip, A., Papuc, L., 1996, Noile educații. Imperative ale lumii contemporane , Chișinău

31
proprie unei epoci, în care ritmul de dezvoltare al societății era încă lent și în
care via ța spirituală era statică, contemplativă.9
Timpul liber înseamnă odihnă, divertisment și dezvoltare. După Tănase și
Lupan (citați de Cârstea Gh., 1995 și Bota A., 2006), timpul liber reprezintă
„acea parte a timpului rămas disponibil, după efectuarea activităților
profesionale, care este folosit pentru studiu, ridicarea nivelului calificării,
activitate în folosul comunității, manifestări culturale, sport, distracții,
destindere‖.
Recreerea fizică presupune desfășurarea unor activități de natură fizică, î n
general derivate din disciplinele sportive și fără caracter competițional, sau fără
existența unor prevederi regulamentare.
„O particularitate importantă a fenomenului educațional, în etapa actuală,
este caracterul permanent, prezența lui în întreaga existență umană. Creșterea
evidentă a rolului educației în dezvoltarea tinerilor impune sporirea activităților
prin care aceasta se poate realiza, respectând metodologia, conținutul și
obiectivele propuse la acest nivel. Se consideră că activitățile de tim p liber pot
constitui un mijloc de educare a personalității tinerilor în formare, în acest scop
putând fi elaborate programe de instruire ce vor cultiva onestitatea, respectul
pentru sentimentele proprii și a celorlalți din grup, grija pentru ceilalți și
autodisciplina. ‖10
În concepția actuală, activitatea sportivă în timpul liber capătă două
aspecte fundamentale: utilitatea practică și lupta împotriva oboselii, plăcerea de
necontestat a exercițiilor fizice și a mișcării în aer liber a oamenilor. Folosirea
utilă a exercițiului fizic trebuie întregită cu petrecerea plăcută a timpului în aer
liber în activități de agrement, practicând jocurile, sporturile și turismul. Dacă
timpul liber este folosit eficient , el devine un mijloc de formare a personalității
umane , de educație permanentă. Aceste activități libere trebuie organizate cu
colegii, prietenii, cu familia atât sub formă necompetițională (plimbări, excursii,
jocuri dinamice, înot etc.), cât și sub forma unor competiții. Esențial este ca
aceste activități de educație fizică și sport să intre în regimul zilnic de viață al
fiecărui individ.
Sportul și exercițiul fizic pot fi considerate instrumente de socializare
extrem de importante și de aceea oricărui stat îi revine o ma re responsabilitate în
a le promova și dezvolta. Activitatea sportiv -recreativă și -a lărgit cadrul de
participare de la tineri la vârstnici, de la bărbați la femei, de la activitatea școlară
la timpul liber, de la hobby la profesiune, reușind prin intermed iul exercițiului
fizic să modeleze fizionomia și comportamentul uman. Acest proces evolutiv s -a
datorat atenției pe care sportul a acordat -o individului uman indiferent de poziția
sa socială, indiferent de vârstă sau de sex, indiferent de etnie sau religie , lăsând
de-o parte orice discriminare și a atras în sfera sa toate categoriile sociale , pe
unii ca practicanți, pe alții ca spectatori.

9 Kirițescu, C.,(1964) – Palestrica , Editura uniunii de Cultură Fizică și Sport, București
10 Bota A., Exerciții fizice pentru o viață activă, Activități motrice de timp liber , Ed. Cartea Universitară, Bu curești, (2006)

32
Așa cum subliniază Rață, G., în 2007, omul își gestionează singur timpul
și timpul liber. Indiferent de activitatea de sfășurată, sau de vârstă, omul este
responsabil și trebuie învățat (încă de mic) să respecte unui anumit program de
lucru bine planificat, cu orientare precisă, cu termene realiste, cu un climat care
să încurajeze activitatea individuală, și cea de grup. F iecărui individ, îi revine
sarcina să creeze o atmosferă plăcută la locul de muncă, care să faciliteze
desfășurarea activității în mod plăcut. Factorii ce influențează strategia de
organizare a timpului liber sunt diferiți în funcție de vârstă, tip de acti vitate (vezi
fig. nr. 2.1,2.2,2.3).

părinții școala

ELEVUL

colegii prietenii

Fig. nr. 2.1. Factorii de influențare a strategiei de organizarea a tim pului liber la
elevi

persoane de la
EU locul de muncă

OMUL
G R.
cunoștințele
colegii
prietenii
Soțul copii

Fig. nr. 2.2. Factorii materiali/spirituali/financiari/sănătate/sociali de influențare a
strategiei de organizarea a timpului liber a omului ancorat în viața profesională

33
plăcerea
pentru o anumită
BANI activitate

OMUL
G. R.
sănătate
echipament

pretenții
relații timp

Fig. nr. 2.3. Factorii mater iali/spirituali/financiari/sănătate/sociali de influențare a
strategiei de organizarea a timpului liber a omului ancorat în viața profesională

34
CAPITOLUL III
ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

3.1 SCOPUL, OBIECTIVELE ȘI IPOT EZA CERCETĂRII

3.1.1 Scopul cercetării

Cercetarea de față are scopul de a sublinia eficiența practicării
exercițiilor fizice în scop recreativ, în mod organizat, de către elevii de liceu din
mediul rural .

3.1.2 Obiectivele cercetării

„Obiectivele constituie, î n esen ța lor,finalită ți ale activită ților desfă șurate
în anumite condi ții, cu anumite scopuri și cu participarea unor categorii
sociale ‖(Rață, G.,2008 ,p.33 ).
Obiectivele acestui studiu sunt :
 să demonstrez că elevii de liceu din mediul rural pra ctică exerci ții
fizice în scop recreativ, în mod organizat ;
 să demonstrez că există influien țe în dezvoltarea psihomotrică a
elevilor de liceu din mediul rural, care practică exerci ții fizice în
timpul liber, în mod organizat.

3.1.3 Ipoteza cercetării

Pentru realizarea cercetării specifice unei astfel de etape de perfecționare,
din viața adolescenților am pornit de la următoarele ipoteze:
– consider că elevii de liceu din mediul rural, practică exercițiile fizice în
scop recreativ, în mod organizat;
– aplicar ea anchetei pe bază de chestionar la nivelul unor unități de
învățământ liceal din mediul rural, va evidenția aspecte distincte
și originale în ceea ce privește modalitatea de petrecere a
timpului liber la sfârșit de săptămână a elevilor din ciclul liceal;
– bazele materiale avute la dispoziție precum și facilitățile sociale de
interes public influențează modalitatea de petrecere a timpului liber
la sfârșit de săptămână a elevilor din ciclul liceal;
– primirea unei recompense de către elevii de liceu, ar stim ula
practicarea activităților sportive în timpul liber de la sfârșitul
săptămânii.

35
3.2 SARCINILE CERCETĂRII

Sarcinile cercetării, propuse pentru realizarea și verificarea ipotezei
formulate, au luat în considerare următoarele aspecte :
– studierea și prelu crarea materialului bibliografic;
– stabilirea metodelor folosite
– stabilirea bateriilor de întrebări corespunzătoare chestionarului și,
respectiv interviului;
– stabilirea grupelor de elevi și organizarea studiului;
– înregistrarea și prelucrarea statistică a re zultatelor.

3.3 ORGANIZAREA, PERIOADA, GRUPELE DE LUCRU

Cercetarea se va desfășura într -o singură etapă:
– în perioada martie 2012 -august 2013
Cercetare s -a desfă șurat la Liceul „Si mion Mehedin ți‖, Vidra, Vrancea ,
care are un efectiv de 79 6 de elevi, cu prinși în clase de la a IX -a la a XIII -a.
Elevii provin to ți din mediul rural, din toate localită țile componente ale
bazinului Vrancei , vechea provincie istoric ă Țara Vra ncei (comunele Tulnici,
Negrile ști, Vizantea Livezile, C âmpuri, R ăcoasa, Nistore ști, Păulești, Bârsești,
Vidra, Nereju, Paltin, Vr âncioaia, Spulber, Valea S ării și Naruja) (vezi fig. nr.
3.1). Numă rul total al locuitorilor care fac parte din această arie teritorial ă este
de 56.777 locuitori, dispu și pe o suprafa ță totală de 1.644,79 km2.11

Fig. 3.1. Localită țile de provenien ță (Bazinul Vrancei) ale elevilor de la Liceul "S.Mehedin ți", Vidra,
Vrancea
(sursa http://tara -vrancei.ro/te ritoriu )

Inițial am aplicat un chestionar și un interviu (vezi anexa 1 și 2), unui
eșantion de 200 de elevi . Pe baza chestionarului și a interviului am selectat un
nou e șantion alcătuit din 50 de elevi, pe care i -am împăr țit în două grupe cu un

11 http://tara -vrancei.ro/teritoriu

36
raport numeric egal în ceea ce prive ște numărul de fete și cel de băieți: 15
băieți/10 fete.
În grupa experiment am cuprins elevi care practică în mod regulat
activități fizice cu caracter recreativ, în mod organizat, în afara orarului școlar
iar în grupa control elevi c are practică exerciții fizice și activități sportive
exclusiv în c adrul orelor de educație fizică cuprinse în programa școlară. Elevii
din grupa experiment au participat în continuare la activită țile fizice pe care le
făceau în mod normal, în ti mpul liber, iar cei din grupa control , s-au limitat, la
fel ca și până acum, doar la exerci țiile fizice de la orele de educa ție fizică și
sport de la școală.
Am întocmit tabele nominale , ce se regăsesc la Anexe (3 și 4) , cu
următoarele date ale el evilor:
 număr curent
 numele și prenumele
 vârsta
 mediul social de provenien ță(localitatea de domiciliu)

37
3.4 METODE ȘI MIJLOACE DE REALIZARE

Pentru realizarea lucrării am folosit metode ale cercetării generale și unele
metode specifice e ducației fizice și sportului:

– Studiul și generalizarea datelor literaturii de specialitate
Orice cercetare nu se poate face fără o informare și documentare
minu țioasă, realizată prin studiul lucrărilor de specialitate care tratează aspectele
în cauză, ale autorilor români și străini. Au fost studiate o serie de căr ți, tratate,
îndrumare, manuale, periodice, culegeri de lucrări științifice și site -uri web, care
au legătură cu tema abordată în lucrare. Toate acestea constituie bibliografia
selecti vă a prezentei lucrări.

– Observația pedagogică

„Ca metodă de cunoa ștere și cercetare psihopedagogică , observa ția constă
în urmărirea inten ționată și înregistrarea exactă, sistematică a diferitelor
manifestări comportamentale ale elevului(grupului) așa cum se prezintă ele în
mod natural ‖ după Dumitriu D.,(2002 ,p.69).
Aspectele observa ției sunt următoarele:
 felul cum subiectul abordează situa ția;
 cum stabile ște contactul uman cu ceilal ți;
 cum reac ționează la sarcinile propuse;
 felul cum î și organizează ac țiunile;
 felul cum se exprimă.
Condi țiile observa ției:
 caracterul fundamental teoretic și metodologic;
 scopuri precis formulate;
 sarcini precis delimitate.
Înregistrarea observa ției:
 prin organe de simt, auz;
 prin intermediul aparaturii adecvate.

– Chestio narul ( Metoda anchetei)

După aprecierea lui Dumitriu G., care îl citează pe A. Cosmovici (1996,
p.34) „chestionarul este definit ca un sistem de întrebări elaborat în a șa fel încât
să ob ținem date cât mai exacte cu privire la o persoană sau un grup soc ial‖.12

12 Dumitriu, G., Psihopedagogie . Edit. Didactică și pedagogică, București , 2004

38
P., Pichot (1971,p.83) spune despre chestionare ca „ sunt teste compuse
dintr -un număr mai mare sau mai mic de întrebări prezentate în scris subiecților
și se referă la opiniile, preferințele, sentimentele, interesele și comportament ele
lor în circums tanțe precise.‖
S., Chelcea (2001,p.60) definește chestionarul ca fiind „ o tehnică și,
corespunzător, un instrument de investigare constând dintr -un ansamblu de
întrebări scrise și, eventual, imagini grafice, ordonate logic și psihologic, care,
prin admini strarea de către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare,
determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi
înregistrate în scris.‖
Principiul de bază în structu rarea unui chestionar se referă la organizarea
întrebărilor în așa fel încât să se îndeplinească în acela și timp două obiective:
respondentul să parcurgă cu u șurință chestionarul, iar cercetătorul să afle cât mai
multe informa ții importante, cu un grad ridicat de relevan ță, pentru studiul său ,
fără a încărca chestionarul cu întrebări care nu au legătură directă cu scopul
cercetării.

– Interviul ( Metoda anchetei)

Interviul este o metodă psihologică de investiga ție, care ne ajută să
culegem date despre subiec ții cerceta ți.
Interviul este „un procedeu de investiga ție științifică care utilizeaz
procedul comunic ării verbale pentru a cule ge informa ții în scopul urmă rit‖ (R.
Pinto si M. Grawitz, 1964). Î n Dicționarul de sociologie (1998), interviul este
prezentat ca o „tehnic ă de ob ținere prin întreb ări și răspunsuri la informa țiilor
verbale de la indivizi și grup ări umane în vederea verific ării ip otezelor sau
pentru descrierea științifică a fenomenelor socioumane‖ .
Spre deosebire de interviul ziaristic, interviul sociologic presupune deci o
bază teoretic ă și mai mult ă precizie tehnică , iar datele ob ținute urmeaz ă să fie
valorificate potrivit unui sistem conceptual și a unui set de ipoteze , dup ă ce
aceste date au fost prelucrate prin procedee științifice, inclusiv statistico –
matematice.
Avantajele metodei sunt date de posibilita tea obținerii unor informații
numeroase și variate, direct de la sursă, într -un timp relativ scurt, precum și
faptul că nu necesită aparatură sofisticată ori instalații speciale .
Această metodă a fost absolut necesară pentru a putea stabili cu exactitate
care subiec ți practică activită ți fizice într -un mod organizat, în afara orelor de
educa ție fizică cuprinse în programa școlară, și cei care nu fac mi șcare decât
exclusiv în cadrul acestor ore. Interviul13 a fost realizat individual și pe grupe de
câte 5 -6 elevi, pe baza a 21 de întrebări. În urma acestuia am alcătuit cele două
eșantioane de lucru, pe baza informațiilor obținute putând să aleg elevii care
practică exerciții fizice ca mijloc de petrecere a timpului liber și de relaxare, și

13 Vezi anexa 2

39
pe cei care practi că activități sportive doar la ora de educație fizică și sport :
grupa experiment și grupa control .

– Metoda măsurătorilor antropometric e
Pentru a aprecia tipul morfologic și gradul de dezvoltare fizică a l elevilor,
am folosit măsurătorile antropometrice care s -au efectuat cu aparatură precum:
taliometru și cântarul.
Dintre măsurătorile somatomet rice, le-am folosit pe cele mai
reprez entative , și anume: înălțimea, greutatea, înălțimea bustului .
Această metodă m i-a permis stabilirea parametrilor morfologi ci, prin
calcularea unor indici: indicele de corpolență – Bouchard = G/T; indicele de
proporționalitate – Ad.Ionescu = bustul – talia/2; testul Ruffier = (P+P1+P2) –
200/16;

– Metoda măsurătorilor și testărilor psihomotrice
Pentru evaluarea/investigarea gr adulu i de dezvoltare al calităților motrice am
folosit următoarele instrumente/probe:
– alergare de viteză 50 m plat, cu start de jos;
– alergare de rezistență 800/1000m f/b;
– flotări;
– săritura în lungime de pe loc;
– ridicarea trunchiului din culcat d orsal;
– ridicarea trunchiului din culcat facial.

– Metoda statistico -matematică
Ca metodă de prelucrare și interpretare a datelor recoltate în cercetare,
statistica s -a impus în ultime le decenii, cunoa șterea ei fiind indispensabilă
oricărui specialist. În lucrarea de fa ță, am utilizat calculul unor serii de
indicatori statistici, dintre care amintim:
– media aritmetică – este cea mai cunoscută dintre valorile
reprezentative (notate cu „ m‖, în formulele matematice). Ea se află calculând
suma tuturor valoril or colectivului (simbolizate în formulă, prin litera „ x‖;
pentru „sumă‖ se folosește litera grecească sigma mare „ Σ‖; suma (totalul) se
împarte la numărul elementelor (N). În formulă, m = Σx/N sau m=T1/N, unde
T1= Σx
– amplitudinea (variația posibilă) not ată cu „ a‖ este cea mai simplă valoare de
distribuție și reprezintă diferența dintre cele două măsuri limită, cea mai mare și
cea mai mică, între care se întinde șirul valorilor elementelor colectivului,
ordonate după mărime. În formulă, a = x max. – xmin., unde „ x” simbolizează o
măsură, aici determinată prin indicii „maxim‖ și „minim‖
– mediana este acel parametru care prin pozi ția sa, se află în mijlocul seriei de
date. Ea reprezint ă punctul central al seriei, deoarece la stânga și la dreapta ei se

40

situea ză câte 50% din totalitatea datelor. Mediana coincide cu media în cazul
unei distribu ții teoretice normale și se îndeparteaza mult de aceasta dac ă
distribu ția este asimetric ă.
– abaterea standard – cea mai importantă măsură a variabilității din punct de
vedere statistico –matematic ; notată cu litera „ s‖ pentru e șantioane și derivă din
formula:

Unde: X sunt valorile individuale;
M este media esantionului;
n este numarul de subiecti observati.
– coeficientul de variabilitate (varia ție,omogenitate ) – este utilizat în scopul
stabilirii g radului de omogenitate a unui e șantion și se ob ține prin raportarea
abaterii standard la media e șantionului. Rezultatul ob ținut se raporteaz ă apoi în
procente. Un coeficient de variație mai mic indică o gr upare mai bună în jurul
valorii medii.
CV=S/M*100
Unde: S este abaterea standard a e șantionului studiat;
M este media grupului.
Interpretarea coeficientului de variabilitate se face în func ție de valorile
obținute:
– dacă coeficientul este cupr ins între 0 si 15%, înseamnă ca împră știerea
datelor este foarte mică, iar media este reprezentativă, deoarece e șantionul
măsurat este omogen;
– daca valoarea lui este între 15 și 30%, împră știerea datelor este mijlocie,
media fiind înc ă suficient de reprez entativ ă;
– dacă coeficientul depă șește 30%, media aritmetic ă nu este reprezentativ ă
pentru e șantionul în cauz ă, fiind recomandat ă utilizarea medianei din
cauza lipsei de omogenitate a grupului.

– Metoda grafică și tabelară.
Metoda p rezentării datelor – prezentarea intuitivă a datelor de cercetare
permite evaluarea corectă de către cercetător; după colectare și mă surar e au fost
prezentate într -o formă adecvată etapei și necesităților cercetării .

41
3.5 CONDIȚII SOCIO -MATERIALE

În viața socială contem porană, atât oamenii obișnuiți cât și personalitățile
politice și culturale apreciază sportul ca fiind un fenomen cu funcții speciale în
dezvoltarea individului și prin implicațiile sale socio -economice. Prin
implicațiile sale economico -financiare (industr ia tot mai înfloritoare de
echipamente și tehnologie sportivă, sume imense de bani, acumulate și
manipulate de cluburi și sportivi, reclame etc.), juridice (reglementări naționale
și internaționale), politice (probleme de competiție între țări, „mândrie
națională‖), culturale („mass -media‖, spectatori, „fanism‖), de sănătate (obsesia
„corpului sănătos‖) și altele, se poate afirma că în zilele noastre el este un
fenomen social major. Cel puțin în țările dezvoltate, chiar dacă în legătură cu
acest calificativ acordul de păreri nu este atât de mare, sunt date statistice care
arată că marea majoritate a populației din unele țări europene înclină spre
această caracterizare .14
Sportul este considerat o adevărată instituție cu probleme, reguli specifice
și cu mecan isme interne de funcționare. În viziunea unor sociologi, sportul are
valențe pozitive, în cazul în care vorbim despre activități sportive/motrice cu
scop de recreere, sau utilizate ca mijloace terapeutice. Lucrurile încep să
dobândească o altă conotație, a tunci cand vorbim despre sportul de performanță,
care, potrivit multor specialiști, a devenit un produs, ce se dorește a fi „vândut‖
cât mai profitabil.
În societatea modernă, odată cu generalizarea ideii că sportul este o sursă de
sănătate , s-a dezvoltat și o întreagă industrie care îi deserve ște pe cei care
prețuiesc sănătatea, frumuse țea sau plăcerea de a practica un sport. Schimarea
atitudinii asupra practicării exerci țiului fizic, a fost inf luien țat de o serie de
factori cum ar fi cre șterea interesul ui social fa ță de subiecte medicale(în special
cu bolile cardiovasculare, obezitate, boli psihice, cancer, stress etc. ). Sănătatea
bazată pe exerci țiul fizic romovează în fundal ideea că sănătatea noastră se află
sub controlul nostru. Altfel spus, ideologi a „healthistă‖ accentuează teoria
responsabilității individuale în sănătatea proprie și, simultan, distrage atenția de
la procesele sociale ascunse (de exemplu sărăcia, șomajul, poluarea industrială
sau problema accesului limitat sau a slabei calități a se rviciilor de sănătate –
factori care pot conduce la o rată crescută a îmbolnăvirilor) sau de la cauzele
genetice.
O specificitate a climatului socio -material a comunităților din Bazinul
Vrancei era până nu demult, în urmă cu câțiva ani, ermetismul locuitori lor,
păstrarea tradițiilor culturale, sociale, ușoara izolare față de „atacurile‖ societății
moderne postdecembriste , dar în același timp și o adaptabilitate crescută la
exigențele acesteia. Copiii proveniți din acestă regiune participau activ la viața
comunității, a gospodăriei , ajutându -și părinții la diversele munci agricole.

14 Semnificația sportului pentru societate. Impactul sportului asupra sănătății , CCPS, 1996, respectiv Handbook of Sport
Studies, eds. J. Coakley, E. Dunning, 2006

42
Odată cu dispariția celebrelor ―Daciade‖ și a altor întreceri sportive de
acest gen, în mediul rural interesul pentru petrecerea timpului liber prin sport a
scăzut tot mai m ult. Nivelul scăzut al veniturilor, lipsa ofertelor în materie de
sport la nivelul comunității locale , distanța față de pricipalele zone urbane
învecinate, au privat tinerii de mijloacele de petrecere a timpului liber prin
exerciții fizice,chiar dacă dorin ța exista. În contextul economic național, tot mai
mulți locuitori au fost nevoiți să plece în afara țării, la muncă, în aceste condiții
foarte mul ți copii rămânând î n grija bunicilor, rudelor,etc., astfel însă nivelul de
trai al celor rămași ―acasă‖ a cre scut ușor , părinții încercând să suplinească lipsa
lor prin banii.
Acest lucru corelat cu apariția unor progame europene, prin intermediul
cărora școlile din comunele din acest areal au reușit să modernizeze
infrastructura, terenul de sport, și chiar să construiască o sală de sport , au
înclinat balanța, e drept destul de firav, în favoarea exercițiului fizic practicat ca
mijloc de petrecere a timpului liber. Dezvoltarea mijloacelor de comunicare în
masă , accesul tot mai facil la informație, dezvoltarea mi jloacelor de transport,
amploarea fenomenului sportiv la nive l mondial, participarea într -o măsură mai
mică la muncil e agricole, în comparație cu anii trecuți, au oferit posibilitatea
elevilor de liceu să opteze pentru exercițiul fizic practicat în timpul liber.
Adolescenții din acest mediu, au început și ei să fie tot mai mult interesați
de felul în care arată, și pe lângă vestimentație, accesorii , etc., au început să se
preocupe și de cum arată din punct de vedere fizic.
Apariția micilor întreprinzători l ocali, dezvoltarea societăților private, au
făcut să apară și mici competiții finanțate de acești oameni de afaceri, acest lucru
pliindu -se pe apetența elevilor de liceu pentru sport.
Insuficiența orelor de educație fizică și sport din programa școlară de
liceu, în prezent existând doar o singură oră pe săptămână, face ca un procent
important de elevi de liceu din mediu rural, să aleagă să -și petreacă timpul liber
practicând exerciții fizice , într -un mod organizat.

43
3.6 PROBE DE EVALUARE

Pentru măsurătorile antropometrice am folosit următoarele teste:
– măsurarea înălțimii, în centimetri (talia) : aceasta a fost efectuată cu
taliometrul din pozi ția stând, călcâiele lipite, vârfurile ușor depărtate, spatele
drept lipit de perete , privirea înain te, cursorul atinge vertexul și înregistrează
înălțimea;
– măsurarea greutății corporale, în kilograme : s-a efectuat într -o ținută
ușoară, folosindu -se cântarul;
– înălțimea bustului, în centimetri – s-a efectuat cu taliometrul , din pozi ția
așezat pe scaun cu spatele și capul lipit de tija gradată, cifra „0‖ fiind la baza
scaunului, iar cursorul atinge creștetul capului.
– indicele de corpolență (Bouchard) sau de nutriție (Quetelet) – G/T – se
calculează împărțind greutatea în grame la talie, în centimetri;
– 400g/pentru fiecare cm din înălțimea corpului – corpolență medie/ stare
de nutriție bună;
– până la 500g/pentru fiecare cm din înălțimea corpului – corpolență
crescută/stare de nutriție crescută;
– peste 500g/pentru fiecare cm din înălțimea corpului – tendin ță de
îngrășare;
– până la 300g/pentru fiecare cm din înălțimea corpului – corpolență
scăzută;
– sub 300g/pentru fiecare cm din înălțimea corpului – stare de nutriție
nesatisfăcătoare.
-indicele de proporționalitate Adrian Ionescu – rezultă din scăderea jumătă ții
taliei din înălțimea bustului, adică B – T/2 (B – înălțimea bustului, T – înălțimea
corpului); la elevi valoarea medie a indicelui este de 3 -4 cm. Valorile indicelui
sunt ma i mari la fete, demonstrând faptul biologic că trunchiul este mai lung și
membr ele inferioare mai scurte decât la băieți, îndeosebi după pubertate. Atât la
băieți cât și la fete înălțimea globală a corpului determină și proporțiile dintre
segmente: la cei s cunzi vor predomina proporțiile infantile și anume trunchiul
lung și membrele scurte, iar la cei înalți, proporțiile juvenile, trunchiul mai scurt
și membrele mai lungi; raportul de proporționalitate se supune la rândul său
influențelor vârstei și diferenț ierilor sexuale.
– testul Ruffier , test de evaluare a condiției fizice, care a re la bază variațiile
frecvenței cardiace în trei momente: repaus; după efort; revenire. Testul constă
în executarea a 30 de genuflexiuni, timp 45 de secunde și urmărirea frecvenței
cardiace în perioada de revenire, cu durată de 1 minut:
 elevul în poziția așezat, se măsoară frecven ța cardiacă, în repaus, timp de
15 secunde; valoarea obținută se înmulțește cu 4, rezultatul se notează în
coloana corespunzătoare – P1;
 se măsoară frecven ța cardiacă după efort, după executarea a 30 de
genuflexiuni în 45 de secun de; flexia în articulația șoldului și a genunchiului
se realizează până la 900;

44
 elevul în poziția a șezat, în ultimele 15 secunde, se măsoară din nou
frecvența cardiacă; valoarea obținută se înmulțește cu 4, rezultatul se
notează în coloana corespunzătoare – P2;
 elevul în poziția a șezat, se măsoară frecven ța cardiacă de revenire,
măsurată în ultimele 15 secunde ale primului minut post -efort, cifra obținută
se înmulțește cu 4, rezultatul se notează în coloana corespunzătoare – P3.
Elevul trebuie să fie echi pat lejer. S e calculează valorile indicelui Ruffier cu
ajutorul formulei de mai jos și se compară valorile de referin ță.

Foarte bine :< 0; Bine: 0 – 5; Mediu: 5 – 10
Satisfăcător: 10 – 15; Nesatisfăcător: > 15

Pentru evaluarea/investigarea gradulu i de dezvoltare al calităților
psiho motrice am folosit următoarele instrumente/probe:
– alergare de viteză pe 50 m. plat, cu start de jos – elevii aleargă în serii de
câte doi, pe culoare , înregistrându -se timpul realizat de fiecare concurent, din
momentul semnalului sonor până la depășirea cu pieptul a liniei de sosire.
– alergare de rezistență 800 m fete, 1000 m băieți – se aleargă pe un teren
măsurat și marcat , pe grupe , demixtat – fete/băieți; se înregistrează timpul de
parcurgere a distanței, opririle, mersul pe traseu sau abandonarea a preciindu -se
cu nota 1 (unu).
– aruncarea mingii de oină, de pe loc, la distanță – se execută dinapoia unei
linii trasate pe sol; elevii au dreptul la două încercări, înregistrându -se aruncarea
cea mai bună.
– flotări – din poz iția sprijin facial, pe palme și vârfurile picioarelor, îndoirea
brațelor sub un unghi mai mic de 900 (pieptul ajunge în apropierea solului) și
revenire în poziția inițială; se înregistrează numărul de execuții corecte.
– săritura în lungime de pe loc – din poziția stând, înapoia unei linii trasate pe
sol, săritura în lungime cu desprindere de pe ambele picioare, pe marcajul trasat
pe sol. Se acordă două încercări consecutive și se înregistrează săritura cea mai
lungă; lungimea săriturii se măsoară de la linia marcată pe sol, la călcâiul cel
mai apropiat de acest marcaj.
– ridicarea trunchiului din culcat dorsal – din poziția culcat dorsal cu
genunchii îndoiți, tălpile pe sol cu vârfurile ținute de un coleg și palmele la ceafă
se ridică trunchiul la ver ticală, atingând genunchii cu coatele; se înregistrează
numărul corect de execuții.
– extensia trunchiului din culcat facial – din poziția culcat facial, cu palmele la
ceafă și priză la glezne – extensii ale trunchiului, bărbia depășind înălțimea unei
bănc i de gimnastică situată, ca reper, în fața executantului și revenirea în poziția
inițială; se înregistrează numărul corecte de execuții.

(P1 + P2 + P3) – 200
16

45
CAPITOLUL IV
REZULTATELE CERCETĂRII

4.1 PRELUCRAREA, ANALIZA, INTERPRETAREA ȘI
REPREZANTAREA GRAFICĂ

4.1.1. Preluc rarea, analiza, interpretarea și reprezantarea grafică a
răspunsurilor la c hestionar

Chestionarul15 a fost aplicat unui număr de 20 0 de elevi , aleși aleatoriu
dintre cei peste 600 de elevi din clasele IX -XI. E levii din anii terminali nu au
fost inclu și în studiu, deoarece nu se puteau costitui ca subiec ți până la sfâr șitul
acestuia. Chestionarul a cuprins un număr de 21 de it emi, prin care s -a încercat
să se afle dacă elevii (absolut to ți proveni ți din mediul rural) își petrec timpul
liber practicând un sport, într -un mod mai mult sau mai pu țin organizat , dacă
cunosc beneficiile sportului asupra sănătă ții, dacă există în comunită țile din care
provin, condi ții de practicare a unui sport, dac ă există o deschidere fa ță de sport
la nivelul comunită ții locale, etc.
La întrebarea „E ști o persoană activă? ‖ majoritatea au confirmat că sunt, un
procent foarte mic răspunzând negativ. Acest lucru corespunde cu realitatea de
la țară, ținând cont că to ți elevii provin din mediul rural , și aici încă mai sunt
coopta ți la muncile gospodăriei , într -adevăr acest lucru se întâmplă tot mai
puțin, în compara ție cu anii trecu ți.(fig.4.1)

Fig.4.1

„Consideri că exerci țiul fizic î ți influien țează starea de sănătate?‖ – la această
întrebare marea majoritate au considerat că se întâmplă acest lucru într -o mare
măsură, în timp ce doar 20 nu au știut să răspundă. De aici se poate deduce că
există o informare în rândul elevilor și un interes din partea acestora cu privire la

15 Vezi anexa 1

46
beneficiile practicării exerci țiului fizic și la influien țele pe care acesta le are
asupra organismului. De asemenea se poate presupune că sunt receptivi la
informa țiile din familie, media, școală, comunitate etc. , fiind con știenți de
efectele pozitive ale sportului asupara metabolismului (fig.4.2) .

Fig.4 .2

În ceea ce prive ște practicarea exerci țiilor fizice în timpul liber de către
elevi, se poate observa că există o preocupare importantă în acest sens, un
procent însemnat, practicând exerci țiile fizice și în afara orarului școlar, și de
asemenea un proc ent de 46% obi șnuiesc să facă și exerci ții de înviorare , de
diminea ță. Se poate corela acest aspect cu faptul că în ultimii ani se acordă o
importan ță tot mai crescută felului în care arătăm , din punct de vedere fizic, și că
de asemenea, starea de sănătate a organismului, rezisten ța acestui a la boli, starea
de bine în gen eral, este în direct a propor ționalitate cu nivelul de practicare al
exerci țiilor fizice. Tot mai multe persoane sunt interesate de felul în care
arată, vor să fie văzute la „sală‖, se acordă tot mai multă aten ție fenomenului de
socializare p rin sport, cu atât mai mult cu cât sportul a devenit un fenomen în
sine, globalizat am putea spune. Tot mai multe studii ne arată că suntem direct
răspunzători de starea noastră de sănătate, de bine, că de pinde de noi dacă
alegem să trăim sănătos sau dimpotrivă. Ușor, u șor,popula ție devine con știentă
că are puterea să aleagă modul în care trăie ște,cu o alimenta ție sănătoasă și
responsabilă, cu evitarea sedentarismului, cu încercări de combatere a stress -ului
cotidian, toate acestea prin sport.(fig.4. 3)

47

Fig.4. 3

Destul de surprinzător, a ș putea spune, a fost să constat că petrecerea
timpului liber de către elevii din mediul rural, este dominată de activită țile
sportive, într -o formă sau alta, procen tul fiind însemnat, în detrimentul
tenta țiilor actuale, care au „cotropit ‖ ca un adevărat flagel , chiar și tânăra
genera ție de la țară: TV -ul, internetul și implicit calculatorul . Aceste „cuceriri
ale științei‖ au pătrus și în „poiana lui Iocan‖, dacă se poate spune a șa, într -un
ritm alert în ultimii 10 ani, acest lucru datorându -se și faptului că foarte mul ți
părin ți sunt pleca ți la muncă în afara țării, și pentru a suplini lipsa de lângă copii
lor, le facilitează accesul la tot ce înseamnă noutate în mat erie de IT, telefonie,
Tv, internet, etc.,negândindu -se la „pericolele‖ ce se ascund în spatele acestora,
faptul că în multe cazuri, din păcate, Pc -ul ia locul mamei sau tatălui, și izolează
copilul într -o lume virtuală, desprinsă de realită țile vie ții cot idiene. Dar se pare
că, totuși, în mediul rural predomină încă mi șcarea în aer liber în petrecerea
timpului liberal elevilor .(fig. 4. 4)

Fig.4.4

48
Un alt aspect u rmărit în chestionar, a fost stabilirea oportunită ților de
practicare a exerci țiilor, da că există o bază sportivă amenajată sau măcar
improvizată șidacă autoritatea locală se implică alături de comunitate în
amenajarea și crearea posibilită ților de petrecere a timpului liber, de către tineri,
și nu numai, prin sport, prin mi șcare.
Așa cum se poate observa în figura de mai jos (fig. 4. 5), din păcate
interesul autorită ților și al comunită ților locale este foarte scăzut , din acest punct
de vedere, de vină fiind probabil și contextul economic actual, când cuvântul de
ordine este austeritate, lipsa fondurilor, etc.
Dar cu toate acestea tinerii găsesc posibilitatea de a practica un sport, într –
o formă sau alta, folosind de regulă baza sportivă a școlii din localitate, de cele
mai multe ori singura bază amenajată, așa cum am reușit să aflu și în urma
intervievării elevilor din eșantion. În cele mai multe cazuri, în jurul profesorului
de educație fizică din localitate, se încheagă un nucleu al celor care practică
exerciții fizice, fiecare zonă de localități axându -se pe un joc sportiv, așa cum
este caz ul comunei Valea -Sării, unde se practică volei, fotbal și ping -pong, la fel
ca și în Vidra, aceste localități având și sală de sport. Handbalul este la mare
căutare în Vizantea -Livezile și Bârsești, iar fotbalul în Bolotești,Paltin16, Năruja,
Vidra17, Șerbeș ti18, Nereju, localități care au și echipe în liga a III -a și a IV -a
județeană, la care au activat sau mai activează încă, și elevi ai liceului nostru.
La nivelul comunei Vidra, s -a înființat asociația Forestra Vidra, sub
îndrumarea căreia s -au organizat ca mpionate de minifotbal în sala din
localitate.19
Un lucru pozitiv de semnalat, este acela că în localită țile în care există o
sală sau măcar un teren în aer liber amenajat, elevii sunt interesa ți să le
folosească , în sensul de a practica diverse sp orturi. De asemenea , în urma
interviului, s -a constatat că în aceste localită ți care au sală de sport, sau măcar
teren amenajat, numărul elevilor, tinerilor, persoanelor , care practică un sport
este mai mare fa ță de celelalte localită ți, și acest lucru ar trebui să fie luat în
calcul de autorită țile locale, în demersurile viitoare, căci e normal ca ale șii să se
îngrijească de sănătatea cetă țenilor și prin oferirea de spa ții și oportunită ți de
practicare a exerci țiilor fizice în timpul liber, ca mijloc de recreere , de
recuperare și de relaxare . Un alt aspect de semnalat este și faptul că , în
localită țile de munte, în zana de sta țiune, Lep șa, Soveja , Tulnici, patronii de
pensiuni și hotelierii, în ultimii 3 -4 ani au în țeles care este importan ța unei baze
sportive în oferta lor, și ca atare au apărut terenuri private de tenis în special sau
de minifotbal(a șa cum sunt șî la Bolote ști spre Focșani), terenuri care sunt de
multe ori folosite de tineri, care se grupează și organizează minicompeti ții,
închiriind aceste ba ze. Și acest aspect vine să sus țină importan ța existentei unor

16 http://www.ziare.com/focsani/stiri -sport/traditia -fotbalistica -a-fost-reinviata -la-paltin -3822915
17 http://www.ziaruldevrancea.ro/sport/79542 -vidra -si-jaristea -premiate -pentru -fair-play.html
18 http://serbestivrancea.blogspot.ro/2011_10_16_archive.html
19 http://www.ziare.com/focsani/minifotbal/ turneul -de-la-vidra -a-debutat -fara-surprize -1075212

49
baze sportive, în atragerea popula ției către sport, ca mijloc de recreere și de
socializare.

Fig.4. 5

Din punct de vedere al timpului alocat de că tre elevi activită ților sportive ,
se poate observa că procentul majoritar dedică între 4 și 6 ore pe săptămână
activită ților sportive, în timp ce , la polul opus, numărul celor care nu practică
deloc exerci ții fizice într -o săptămână este foarte mic . Acest timp alocat
sportului este influien țat, dup ă cum s -a putut constata în interviu, de nevoia
familiei de a fi ajuta tă la treburile gospodăriei sau la muncile câmpului , sau de
alte activită ți conexe școlii sau comunită ții.(fig. 4.6)

Fig.4. 6

50
Ca și preferi nțe, elevii se îndreaptă într -un procent majoritar , către
sporturile de echipă, cum se observă din fig.4. 7, acest lucru datorându -se
faptului că de multe ori întâlnirile sunt programate, se organizează mici
competi ții, întreceri sau pur și simplu întâlniri amicale , dar totul organizat.
Există și un procent care a răspuns că se hotără ște spontan, pe loc, la decizia
majorită ții, ce vor juca.
Ca preferin ță, fotbalul se deta șează clar din mijlocul sporturilor de echipă
sau individuale, lucru datorat, după părer ea mea, și fenomenului care a devenit
acesta , la nivel mondial. Această adevărată industrie naște dorin țe, vis uri, cu at ât
mai mult în mentalul elvilor de liceu af lați la vârsta adolescen ței, și supu și
mediatizării fenomenului sportiv în general, și al fot balului în particular.
Pe locurile următoare se situează tenis -fotbal, volei, ping -pong, handbal,
în procente apropiate, în func ție de sporturile practicate la școală, de implicarea
profesorului de educatie fizică din localitate.

Fig.4.7

Alegerea , obișnuința de a practica un sport sau exerci ții fizice în general,
în timpul liber , ca și mijloc de relaxare, a fost puternic influien țată de diver și
factori , după cum am mai arătat, ca baza materială, situa ția socio -materială, dar
și ca urmare a unor influien țe din partea familiei, școlii, etc. Procentul cel mai
semnifi cativ este constituit însă de că tre prieteni, cercul de prieteni fiind un
exemplu de urmat în alegerea de a petrece timpul liber prin sport. Imediat dup ă

51
urmează școala, și în special profesorul de educa ție fizică, care în cazul multor
elevi , constituie un model de urmat, sau o sursă de informare pentru ace știa.
De asemenea se poate vedea că partenerii de „mi șcare‖ a elevilor, sunt
prietenii in primul r ând, acest lucru dezvăluind încă odată importan ța pe care o
are apartenen ța la un grup, și influien ța pe care o are acesta asupra individului , la
această vârstă .

Fig.4. 8

Cu toate că elevii provin dintr -o zonă montană, aproape închisă, acest
bazin a l Vrancei, sunt elevi care au fă cut sau mai fac parte încă dintr -o
echipă (fig.4.9), de fotbal în cazul elevilor intervieva ți, echipe din liga jude țeană.
Ei nu au o viată sportivă de mare performan ță, dar sunt cu un nivel mai sus fa ță
de ceilal ți. Am putut observa că sunt stăpâni ți de un sentiment de mândrie că fac
parte din aceste echipe,(echipa comunei, a satului) și sunt realmente preocupa ți
de gestionarea timpului, de pregătirea pentru următoarea etapă, următorul joc, și
ce este mai impportant, sunt con știenți și preocupa ți de necesitatea de a fi în
formă, de a se pregăti mai mult, de a -și îmbunătă ți constant tehnica, etc. Se
poate spune că existen ța acestor campionate este un lucru benefic pentru tineri,
și chiar pentru comunitate în general. Sunt chiar și persoane private, care au
construit un teren de minifotbal, ini țial ca si afacere, dar apoi au mers mai
departe și au înfiin țat și un campionat local de fotbal (comuna Bolotești)20.

20 http://www.ziarelive.ro/stiri/rotodelco -lider-in-competitia -de-minifotbal -de-la-bolotesti. html

52

Fig.4. 9

Procentul majoritar afirmă că sportul în general este o f ormă de
socializare, un mijloc de a cunoa ște persoane noi, de a -ți face noi prieteni, de a fi
competitiv și fair -play. Chiar dacă competi ția na ște rivalită ți, acestea rămân pe
teren , în afară sco țând la iveală adevărate prietenii. (fig.4.10)
Acest lucru răz bate și din următorul răspuns, adică aproape toți elevii se
simt mai bine, mai revigora ți sau cel pu țin la fel ca înainte, după ce practică
exerci ții fizice, și acest lucru se datorează și interrela ționării din teren, din
joc(fig.4.10).

Fig.4. 10

Pe v iitor, elevii s -au arătat dornici de a participa la competi ții sportive,
gen cross, și de asemenea au în inten ție să î și mărească timpul alocat activită ților
fizice în timpul liber , într -un procent destul de mare.(fig.4. 11). Acest lucru ar
trebui să sensib ilizeze autorită țile locale și forurile competente, pentru a lua în

http://www.monitorulvn.ro/articole/start -cu-18-echipe -la-cupa -sanorom -de-minifotbal_2_143771.html
http://www.monitorulvn.ro/articole/ -fc-rotodelco -lider-la-cupa -sanorom_2_116306.html

53
considerare acordarea unei mai mari aten ții acestui segment al timpului liber și
loissir -ului, și de o implicare mai pronun țată, chiar decisivă în unele comunită ți,
necesitatea de a creea mijloace și modalită ți de relaxare și recreere.

Fig.4. 11

54
4.1.2. Prelucrarea, a naliza, interpretarea și repreze ntarea grafică a
rezultatelor privind dezvoltarea fizică

Tabel 4.1 .2.1 Indicatorii dezvoltării fizice la b ăieți

Nr. crt Băieți grupa experiment Băieți grupa control
Î.
(cm) G.
(kg) Bust
(cm) G/T B – T/2 Testu
Ruffier Î.
(cm) G.
(kg) Bust
(cm) G/T B – T/2 Testul
Ruffier
1. 170 65,20 79 383,53 0,00 3,50 166 50,40 83 303,61 0,00 5,50
2. 174 67,90 83 390,23 -4,00 2,50 164 61,60 88 375,61 6,00 9,00
3. 183 82,20 91 449,18 0,50 2,75 186 58,20 98 312,90 5,00 7,50
4. 188 76,20 96 405,32 2,00 3,25 165 63,90 84 387,27 1,50 7,25
5. 171 56,90 85 332,75 -0,50 4,25 169 54,00 87 319,53 2,50 6,75
6. 171 54,40 81 318,13 3,50 4,00 166 53,00 82 319,28 -1,00 8,00
7. 154 39,30 72 255,19 0,00 3,00 161 42,20 79 262,11 -1,50 9,50
8. 168 68,30 84 406,55 0,00 4,00 165 50,60 85 306,67 2,50 7,25
9. 174 61,00 90 350,57 3,00 4,00 173 52,60 92 304,05 5,50 5,75
10. 173 62,70 87 362,43 0,50 4,75 174 64,30 97 369,54 10,00 9,25
11. 170 65,50 83 385,29 -2,00 4,50 165 49,30 88 298,79 5,50 7,75
12. 164 42,20 86 257,32 4,00 3,50 166 83,00 82 500,00 -1,00 5,50
13. 172 75,50 94 438,95 8,00 1,75 178 52,40 96 294,38 7,00 8,25
14. 173 55,50 88 320,81 1,50 3,25 170 54,50 90 320,5 9 5,00 6,00
15. 168 58,40 79 347,62 1,00 3,75 170 79,40 92 467,06 7,00 5,50
Media 171,53 62,08 85,20 360,26 3,60 3,52 169,20 57,96 88,20 342,76 1,17 7,25
Amp. 34 42,90 24 193,99 12 3 25 40,80 19 237,89 11,50 4
Mediana 171 62,70 85 362,43 0,50 3,50 166 54,00 88 319,28 5,00 7,25
A.S. 1,41 4,81 0,70 25,39 0,71 0,18 2,83 6,51 2,36 23,57 1,95 0,40
C.V. e% 4,29 7,75 7,06 15,43 60,61 21,94 3,66 6,89 6,44 18,69 93,27 18,59

La înălțime , la băieți, mediile sunt 171,53 cm la grupa care cuprinde
elevii ce practică exerci ții fizice în timpul liber, respectiv 169,20 cm la cei care
nu fac exerci ții de cât la școală. Se poate observa o diferen ță de 2,33cm în
favoarea elevilor care practică exerci ții fizice în timpul liber. Abaterea standard
și coeficientul de variabilitat e ne indic ă o foarte bună omogenitate a grupelor.
La greutate , la băieți, la grupa care cuprinde elevii ce practică exerciții
fizice în timpul liber, media este de 62,08kg, în timp ce la cealaltă grupă media
este de 57,96kg, constatându -se că cei care prac tică exerciții fizice și în afara
orelor din programa școlară, au în medie cu 4,12 kg mai mult dec ât ceilalți,
această diferență datorându -se în cazul lor, unei mase musculare mai pronunțate.
Abaterea standard este mică, între 7,75 -6,89, dar coeficientul de
variabilitate crește față de talie, el fiind de 10.6%, ceea ce ne indică totuși o
omogenitate bună a colectivelor , în general. Acest parametru labil, greutatea,
influiențat și de condițiile de viață și de factorii interni, prezintă valori
individuale ma i dispersate, care măresc acest coeficient de variabilitate.
La bust , la băieți mediile sunt de 85,20cm, respectiv 88,20cm ,
observându -se o diferență de 3cm, în favoarea grupei ce cuprinde elevi care nu
practică exerciții decât la școală, acest lucru indic ând o mai bună

55
proporționalitate a elevilor care practică exerciț ii fizice în timpul liber, lucru
constatat și din valorile amplitudinii de 24, respectiv 19. Coeficientul de
variabilitate și abaterea standard indică o omogenitate bună a eșantioanelor.
La indicele de corpolență (Bouchard) sau de nutriție (Quetelet) , la
băieți, mediile sunt 360,26 g la elevii ce practică exerciții fizice în timpul liber,
și 342,76 g la cei care nu fac exerciții decât la orele cuprinse în plaja orară . La
ambele grupe se observă că indicii se încadrează între 300 -400g/fiecare cm din
înălțimea corpului, adică indică o corpolență medie și o stare de nutriție bună.
Acest indicator confirmă la rândul său o dezvoltare mai bună la elevii ce
practică exerciții fizice în timpul liber, di ferența dintre cele două eșantioane
fiind de 17,5g în favoarea grupei experiment. Coeficientul de variabilitate
depășește valoarea de 30%, în cazul ambelor grupe, ceea ce ne îndeamnă să
folosim mediana, pentru o relevanță mai mare, căci media aritmetică nu mai este
reprezentativă pentru eșantion , aici nemaifiind omogen. Astfel mediana grupei
experiment este de 0,5, i ar la grupa control 5, aceasta confirmând totuși
concluzia d esprinsă din medie, înclinând balanța în favoarea elevilor ce își
petrec timpul libe r practicând exerciții fizice.
La indicele de proporționalitate Adrian Ionescu B – T/2, la băieți
media grupei experiment este de 3,60cm , iar la grupa control are valoarea de
1,17cm. Știind că la elevii de liceu, cu vârsta de 14 -19 ani, indic ele are valoar ea
medie cuprinsă între 3 -4cm, se observă că elevii care practică exerciții fizice în
timpul liber se încadrează în această valoare medie.
La Testul Ruffier , la băieți media elevilor din grupa experiment este de
3,52, care se încadrează între 0 -5, adică b ine, iar la cei din grupa control este de
7,25 și se încadrează în valorile 5 -10, ceea ce înseamnă mediu . Diferența de
3,73 este semnificativă, astfel ș i acest indicator arătându -ne o poziționare mai
bună a elevilor care practică exerciții fizice în timpu l liber , față de cei care nu
fac mișcare decât la orele de educație fizică de la școală.

56
Tabelul 4. 1.2.2 Indicatorii dezvoltării fizice la fete

Nr. crt Fete grupa experiment Fete grupa control
Î.
(cm) G.
(kg) Bust
(cm) G/T B – T/2 Testul
Ruffier Î.
(cm) G.
(kg) Bust
(cm) G/T B – T/2 Testul
Ruffier
1. 157 45,80 82 291,72 3,50 4,25 165 53,90 87 326,67 4,50 4,25
2. 162 49,10 83 303,09 2,00 4,50 169 48,50 85 286,98 0,50 8,00
3. 160 46,40 82 290,00 2,00 4,75 169 67,80 87 401,18 2,50 7,75
4 166 65,60 86 395,18 3,00 3,00 158 45,60 83 288,61 4,00 5,25
5 164 66,50 87 405,49 5,00 4,75 162 58,20 89 359,26 8,00 6,75
6 161 58,70 85 364,60 4,50 6,50 161 67,00 84 416,15 3,50 5,50
7 166 61,10 81 368,07 -2,00 3,50 160 54,40 80 340,00 0,00 5,75
8 160 65,60 79 410,00 -1,00 5,50 160 48,30 86 301,88 6,00 5,75
9 165 58,80 84 356,36 1,50 4,25 169 53,50 92 316,57 7,50 9,75
10 152 50,40 81 331,58 5,00 5,00 161 49,60 88 308,07 7,50 7,75
Media 161,30 56,80 83 351,61 3,35 4,60 161,30 59,68 86,10 334, 54 4,40 6,65
Amp. 14 20,70 8 120 7 3,50 14 22,20 12 129,17 8 5,50
Mediana 161,50 58,75 82,50 360,48 2,50 4,63 161,50 53,70 86,50 321,62 4,25 6,25
A.S. 3,54 7,77 0,71 28,18 1,06 0,87 3,54 7,25 0,71 13,15 2,12 1,45
C.V. e% 2,59 13,69 2,85 12,34 96,59 20,22 2,59 13,26 3,69 12,78 61,78 23,55

La înălțime , la fete, mediile sunt 161,30 cm la grupa care cuprinde
elevele ce practică exerciții fizice în timpul liber, respectiv 16 1,30 cm la ce le
care nu fac exerciții decât la școală. Se poate observa că nu ex istă nici o
diferență între mediile înălțimilor la fete, acest lucru datorându -se faptului că
acestea au o creștere explozivă în etapa postpubertară (11-14 ani), față de băieți
care cresc ceva mai lent . Abaterea standard (3,54) și coeficientul de
variabilita te(2,59) ne indică o foarte bună omogenitate a grupelor.
La greutate , la fete, la grupa care cuprinde elev ele ce practică exerciții
fizice în timpul liber, media este de 56,80 kg, în timp ce la cealaltă grupă media
este de 5 9,68 kg, constatându -se că ce le care practică exerciții fizice și în afara
orelor din programa școlară, au în medie cu 2,88 kg mai puțin decât ce lelalte ,
această diferență datorându -se lipsei de mișcare susținută din partea fetelor care
fac exerciții doar la orele de educație fizică , știut fiind predispoziția acestora de
a acumula țesut adipos în această etapa a dezvoltării, o influiență foarte mare
având -o și alimentația .
Abaterea standard mică, între 7,7 7-7,25 și coeficientul de variabilitate
puțin peste valoare de 3 %, indică o omogeni tate bună a colectivelor.
La bust , la fete mediile sunt de 83cm, respectiv 86,10 cm, observându -se
o diferență de 3cm, în favoarea grupei ce cuprinde elev ele care nu practică
exerciții decât la școală, acest lucru indicând o mai bună proporționalitate a
celor care practică exerciții fizice în timpul liber. Coeficientul de variabilitate și
abaterea standard indică și aici o omogenitate bună a eșantioanelor.
La Indicele de corpolență (Bouchard) sau de nutriție (Quetelet), la
fete, mediile sunt 3 51,61g la elevele ce practică exerciții fizice în timpul liber, și
334,54g la cele care nu fac exerciții decât la orele cuprinse în plaja orară. La

57
ambele grupe se observă că indicii se încadrează între 300 -400g/fiecare cm din
înălțimea corpului, adică indică o corpolen ță medie și o stare de nutriție bună.
Acest indicator confirmă la rândul său o dezvoltare mai bună la elevele ce
practică exerciții fizice în timpul liber, diferența dintre cele două eșantioane
fiind de 17, 07g în favoarea grupei experiment. Și aici coefici entul de
variabilitate depășește valoarea de 30%, în cazul ambelor grupe, indicând că
media aritmetică nu mai este reprezentativă pentru eșantion, dar și în acest caz
mediana grupei experiment de 2,50 și a grup ei control de 4,25 , confirm ă totuși
concluzia desprinsă din medie, înclinând balanța în favoarea elev elor ce își
folosesc timpul liber pentru a face exerciții fizice.
La Indicele de proporționalitate Adrian Ionescu B – T/2, la fete media
grupei experiment este de 3,35cm , iar la grupa control are valoa rea de 4,40cm .
Se observă că elevele care practică exerciții fizice în timpul liber se încadrează
în valoare a medie de 3-4cm corespunzătoare vârstei, în timp ce fetele din grupa
control, depășesc această valoare.
La Testul Ruffier , la fete media elevelor din grupa experiment este de
4,60, care se încadrează la bine, între 0 -5, iar la c ele din grupa control este de
6,65 și se încadrează în valorile 5 -10, ceea ce înseamnă mediu. Diferența de
2,05 este semnificativă, ceva mai mică ca în cazul băieților, indicân d totuși o
poziționare mai bună a elevelor care practică exerciții fizice în timpul liber, față
de ce le care nu fac mișcare decât la orele de educație fizică de la școală.

58
4.1.3. Prelucrarea, analiza, interpretarea și reprezantarea graf ică a
rezultatelor privind dezvoltarea aptitudinală

Tabel ul 4.1.3.1 Indicatorii dezvoltării aptitudinale la băieți

Nr.
crt Băieți grupa experiment Băieți grupa control
AV
(s) AR
(min) Ar mg
oină(m) Flotări
(nr
repetări) SLL
(cm) Ab. Sp. AV
(s) AR
(min) Ar mg
oină(m) Flotări
(nr
repetări) SLL
(cm) Ab Sp.
1 7,3 4,12 42,00 28 180 29 45 7,9 4,32 31,00 9 164 10 30
2 7,0 3,38 48,00 34 190 20 50 7,8 4,43 36,00 13 174 15 36
3 6,9 4,00 55,00 24 185 28 48 7,5 4,38 29,00 8 164 20 42
4 7,4 4,10 51,00 29 196 29 55 7,7 5,21 32,00 23 178 22 18
5 7,5 4,14 40,00 22 177 25 40 8,1 5,34 40,00 10 156 12 20
6 7,7 4,21 37,00 26 180 34 44 7,1 4,48 38,00 16 178 18 32
7 6,8 3,45 48,00 21 180 30 45 7,9 4,43 35,00 14 158 8 29
8 7,3 4,06 44,00 37 185 23 40 8,3 5,32 34,00 10 167 13 33
9 7,0 4,18 48,00 40 195 35 40 7,8 4,46 26,00 11 174 16 31
10 7,4 4,12 40,50 34 177 24 45 8,0 4,59 29,00 7 158 11 24
11 7,2 4,10 41,50 35 194 38 39 8,3 5,55 24,00 2 134 6 25
12 7,5 4,21 35,50 44 180 28 35 7,9 4,57 35,00 8 152 9 35
13 7,3 4,20 42,00 29 185 20 43 8,7 5,24 27,00 1 148 5 21
14 7,6 4,11 36,00 23 176 28 50 8,2 4,56 26,00 9 158 10 32
15 7,1 3,56 54,00 32 194 37 45 8,1 5,10 31,00 12 160 14 15
Media 7,27 4,00 44,17 30,53 184,93 28,53 44,27 7,95 5,20 31,53 10,20 161,53 17,00 28,2 0
Amp. 0,90 0,83 19,50 23,00 20,00 18,00 20,00 1,60 1,23 16,00 22,00 44,00 17,00 27,00
Mediana 7,30 4,11 42,00 29,00 185,00 28,00 45,00 7,90 4,57 31,00 10,00 160,00 12,00 30,00
A.S. 0,14 0,40 0,49 2,83 2,90 3,66 0,14 0,14 0,55 0,87 2,12 2,83 2,83 0,61
C.V. e% 3,51 6,85 13,65 21,62 3,74 19,10 11,17 4,54 8,72 14,55 50,53 7,14 37,98 25,68

Alergare de viteză pe 50 m. plat, cu start de jos , la băieți, mediile au fost de
7,27s la cei care practică exerciții fizice în timpul liber, și de 7,95s la cei care f ac
exerciții doar la ora de educație fizică din orarul școlar. Diferența de 0,68s este
destul de importantă, subliniind o dezvoltare mai bună a acestei aptitudini la
băieții din grupa experiment. Abaterea standard de 0,14 și coeficientul de
variabilitate s ub 5, indică o omogenitate crescută a eșantionului , și deci o
relevanță mare a mediei. Putem spune că practicarea exercițiilor fizice în timpul
liber aduce un aport semnificativ în ameliorarea vitezei de deplasare.
Alergare de rezistență 800 m fete /1000 m băieți – mediile la băieți sunt
de 4,00min la elevii ce practică exerciții fizice în timpul liber, respectiv 5,20min
la cei care nu fac mișcare în timpul liber, diferența de 1,20min este
semnificativă , arătând capacitatea mai crescută la efort a elevilor care practică
exerciții fizice în timpul liber, în comparație cu cei care nu o fac. Abaterea
standard apropiată de valoarea 0 și coeficientul de variabilitate sub procentul
de10%, ne arată o omogenitate mare a celor două grupuri.
Aruncarea mingii d e oină, de pe loc, la distanță – mediile la băieți i din
grupa experiment este de 44,17m, iar la cei din grupa control de 31,53m, cu o
diferență de 12,64m în favoarea elevilor ce practică exerciții fizice în timpul
liber. Coeficientul de variabilitate situa t sub valoarea de 15% indică o
împrăștiere foarte mică a datelor, eșantionul fiind foarte omogen.

59
Flotări – mediile la băieți sunt de 30,53 la elevii care practică exerciții
fizice în timpul liber, și respectiv de 10,20 la cei care nu își ocupă timpul lib er
cu activități fizice. Diferența de 20 de repetări în favoarea elevilor din grupa
experiment ne arată într -un mod fără echivoc că practicarea exercițiilor fizice și
în afara orelor de educație fizică și sport, în timpul liber, își pune amprenta
hotărâtor asupra dezvoltării forței segmentare. Coeficientul de variabilitate peste
30% la eșantionul control ne trimite să comparăm și mediana, dar și așa
avantajul rămâne de partea elevilor din grupa experiment , având valoarea de 29,
respectiv 10.
Săritura în lun gime de pe loc – mediile la băieți sunt de 184,93 cm și
respectiv de 161,53cm , diferența de 23,4cm fiind și în acest caz de partea
elevilor care practică exerciții fizice în timpul liber. Abaterea standard și
coeficientul de variabilitate indică o omogenitat e foarte mare a eșntionului.
Ridicarea trunchiului din culcat dorsal -mediile la băieți sunt de 28,53 la
grupa ce cuprinde elevii care practică exerciții fizice în timpul liber și 17 la cei
care fac exerciții fizice doar la orelor de educație fizică și spo rt. Și în acest caz
diferența de 11,53 este semnificativă, și tot în favoarea elevilor care fructifică
timpul liber prin practicare de exerciții fizice,în mod organizat. Coeficientul de
variabilitate ne indică o omogenitate destul de bună a grupului.
Extensia trunchiului din culcat facial -mediile la băieți sunt față de
ridicarea trunchiului din culcat dorsal cam în același raport, adică 44,27 la elevii
care practică exerciții fizice în timpul liber, și de 28,20 la cei din grupa control.
Diferența de 16,07 este de asemenea în favoarea elevilor din grupa experiment,
subliniind încă o dată importanța exercițiilor fizice practicate în timpul liber. De
asemenea abaterea standard și coeficientul de variabilitate indică un grup
suficient de omogen.
Graficul nr. 4.1.3.1

60
Tabelul 4. 1.3.2 Indicatorii dezvoltării aptitudinale la fete

Nr.
crt Fete grupa experiment Fete grupa control
AV
(s) AR
(min) Ar mg
oină(m) Flotări
(nr
repetări) SLL
(cm) Ab. Sp. AV
(s) AR
(min) Ar mg
oină(m) Flotări
(nr
repetări) SLL
(cm) Ab Sp.
1 8,0 4,23 36,00 18 165 30 40 8,9 5,14 18,00 8 124 9 23
2 8,3 4,16 29,00 21 150 20 32 8,8 4,59 21,00 4 122 12 14
3 8,5 4,03 31,00 15 163 23 40 9,5 6,12 20,00 2 115 15 20
4 8,1 3,38 27,00 17 158 18 43 9,0 5,22 21,00 7 110 12 18
5 7,9 4,08 29,00 12 180 34 52 8,8 5,45 28,00 10 123 21 14
6 8,6 4,22 30,00 22 175 25 48 9,2 4,58 22,00 15 128 8 19
7 7,5 4,14 26,00 20 164 29 44 9,7 5,12 18,00 6 143 4 23
8 8,6 3,54 37,00 18 158 30 38 9,9 5,20 10,00 8 130 1 27
9 8,0 4,29 32,00 15 143 34 46 10,2 5,34 24,00 3 118 10 32
10 8,1 3,47 28,00 19 167 33 52 9,1 5,31 22,00 8 127 8 19
Media 8,16 3,95 30,50 17,70 162,3 27,60 43,50 9,31 5,21 20,40 7,10 124,0 10,00 20,90
Amp. 1,10 0,91 11,00 10,00 37,00 16,00 20,00 1,40 1,54 18,00 13,00 33,00 20,00 18,00
Mediana 8,10 4,11 29,50 18,00 163,5 29,50 43,50 9,15 5,21 21,00 7,50 123,5 9,50 19,50
A.S. 0,07 0,54 1,66 0,71 1,41 1,12 3,49 0,14 0,12 2,83 0,96 2,12 0,71 2,83
C.V. e% 4,03 8,36 11,29 16,38 6,37 19,92 13,76 5,00 7,93 21,72 50,17 6,94 52,92 25,36

Alergare de viteză pe 50 m. plat, cu start de jos, la fete, mediile au fost de
8,16s la ce le care practică exerciții fizice în timpul liber, și de 9,31s la cele care
fac exerciții doar la ora de educație fizică din orarul școlar. Diferența de 1,15s
este mult mai mare față de băieți, și mult mai semnificativă , subliniind , ca și la
băieți, o dezvoltare mai bună a acestei aptitudini la fetele din grupa celor care
practică exerciții fizice în timpul liber . Abaterea standard de 0,7 și respectiv de
0,14 și coeficientul de va riabilitate ≤5, indică o omogenitate crescută a
eșantionului, și deci o relevanță mare a mediei. Putem spune că și la fete, la fel
ca la băieți, practicarea exercițiilor fizice în timpul liber aduce un aport
semnificativ în ameliorarea vitezei de deplasare .
Alergare de rezistență 800 m fete /1000 m băieți – mediile la fete sunt de
3,95min la elev ele care practică exerciții fizice în timpul liber, respectiv 5,2 1min
la ce le care nu fac mișcare în timpul liber, diferența de 1,2 6min este suficient de
mare ca să arate că există o capacitate mai crescută la efort a elev elor care
practică exerciții fizice în timpul liber, în comparație cu ce le care nu o fac.
Abaterea standard apropiată de valoarea 0 și coeficientul de variabilitate sub
procentul de10%, ne arată o o mogenitate mare a celor două grupuri.
Aruncarea mingii de oină, de pe loc, la distanță – mediile la fetele din
grupa experiment este de 30,50m, iar la fetele din grupa control de 20,40m, cu o
diferență de 1 0,10m în favoarea eleve lor ce practică exe rciții fizice în timpul
liber. Coeficientul de variabilitate situat sub valoarea de 15% la grupa
experiment și între 15% -30% indică o împrăștiere foarte mică a datelor, la grupa
experiment și una bună la grupa control, omogenitatea fiind bună.
Flotări – medi ile la fete sunt de 17,70 la elevele care practică exerciții
fizice în timpul liber, și respectiv de 7,10 la elevele care nu își ocupă timpul
liber cu activități fizice. Diferența de 1 0 repetări în favoarea eleve lor din grupa
experiment ne arată la fel ca la băieți că practicarea exercițiilor fizice în timpul
liber, influiențează dezvoltarea forței segmentare. Coeficientul de variabilitate
peste 30% la eșantionul control ne trimite să comparăm și mediana, dar și așa

61
avantajul rămâne de partea elevilor din grupa experiment, având valoarea de
29,50, respectiv 7,50.
Săritura în lungime de pe loc – mediile la fete sunt de 1 62,3cm și
respectiv de 1 24cm. Diferența de 38,3cm este favorabilă eleve lor care practică
exerciții fizice în timpul liber , arătând o mai bună dezvoltare a forței membrelor
inferioare, la fel ca și la băieți, la elevele care practică exerciții fizice în timpul
liber. Abaterea standard și coeficientul de variabilitate indică o omogenitate
foarte mare a eșntionului.
Ridicarea trunchiului din culca t dorsal -mediile la fete sunt de 2 7,60 la
grupa ce cuprinde elev ele care practică exerciții fizice în timpul liber și 1 0 la
cele care fac exerciții fizice doar la orelor de educație fizică și sport. Și în acest
caz diferența de 1 7,60 este suficient de mar e, și tot în favoarea eleve lor care
practică exerciții fizice în timpul liber , în mod organizat. Mediana de 29,50 și
respectiv de 9,50 subliniază și mai mult acest lucru. Coeficientul de variabilitate
ne indică o omogenitate destul de bună a grupului.
Extensia trunchiului din culcat facial -mediile la fete sunt de 43,50 la
elevele care practică exerciții fizice în timpul liber, și de 2 2,90 la fetele din
grupa control. Diferența de 22 de repetări este în favoarea eleve lor din grupa
experiment. Amplitudin ea și mediana au și ele o diferență de 2,respectiv 24, tot
în favoarea fetelor care practică exerciții fizice în timpul liber. De asemenea
abaterea standard și coeficientul de variabilitate indică un grup suficient de
omogen.

Graficul nr. 4.1.3.2

62
CAPITOLUL V
CONCLUZII ȘI PROPUNERI

În elaborarea acestei lucrări am plecat de la premiza , propusă spre
verificare, că elevii de liceu din mediul rural, practică exerciții fizice în timpul
liber, în scop recreativ, în mod orga nizat, și pe lângă aceasta mi -am propus să
demonstrez că există influiențe în dezvoltarea psihomotrică a acestor elevi, în
comparație cu, colegii lor care nu își petrec timpul liber prin intermediul
activităților fizice.
Pe baza chestionarului aplicat unui eșantion reprezentativ, consi der eu, al
elevilor de liceu din mediul rural, am reușit să evidențiez unele aspecte legate
de petrecerea timpului liber de către aceștia. Astfel am putut constata că un
număr mare de elevi practică exerciții fizice în timpul lor liber, în mod mai mult
sau mai puțin organizat, fiind atrași de această posibilitate. Ei au o viață activă,
specifică în general traiului la țară, unde sunt cooptați de multe ori la muncile
câmpului și gospodăriei, dar sunt și mari iubitori ai exercițiilor fizice. Un
procent semn ificativ au afirmat că obișnuiesc să facă exerciții de înviorare,
dimineața, și mai ales să practice activităț i fizice într -un mod organizat în timpul
liber.
Un rol important în luarea deciziei de a practica exerciții fizice în timpul
liber îl are grupul d e prieteni , școala(prin profesorul de educație fizică și sport)și
familia, în aceastră ordine.
De asemenea elevii de liceu din mediul rural sunt conștienți de efectele
benefice, pozitive , asupra sănătății organismului , ale exercițiilor fizice, un
procent i mportant dintre ei resimțind aceste efecte în mod conștient.
O mare importanță o are de asemenea și existența la nivelul localității a
unui teren de sport amenajat sau a unei săli de sport. Acestea constituie un punct
central de întâlnire a elevilor în tim pul liber, și nu numai, și alte categorii de
vârstă de la nivelul comunității locale, luând parte la aceste activități sportive.
Încă se mai păstrează destul de vie amintirea competițiilor de odinio ară
(Daciada) în memoria părinților actualilor elevi, care mai transmit astfel
dragostea pentru mișcare.
O atenție foarte mare se acordă fotbalului, dintre sporturi, și sporturilor de
echipă în general, dar nici cele individuale nu sunt lăsate deoparte. Există un
număr, destul de mic ce -i drept, în comparație cu e levii din mediul urban, de
elevi care activează sau au activat la o echipă de fotbal din liga județeană. Există
localități și persoane din sânul comunităților,care se îngrijesc să organizeze
competiții de fotbal în special, dar și mici întreceri de volei, ping-pong, handbal,
și chiar și cross.
Din discuțiile purtate la interviu cu elevii, am reușit să concluzionez că
este foarte importantă implicarea consiliilor locale în amenajarea unor baze
sportive și în oferirea posibilității de a practica exerciții fiz ice în timpul liber, de
către membrii comunitătii .În localitățile unde nu există nici măcar terenul de la

63
școală amenajat, adolescenții obișnuiesc să se întâlnească pe câmp în zone
destinate tărgurilor locale, pentru a putea practica exerciții fizice.
Spor tul, exercițiile fizice, se situează pe primele locuri în alegerea
modalităților de petrecere a timpului liber de către elevii de liceu din mediul
rural, și am descoperit o apetență foarte mare din partea acestora pen tru tot ce e
legat de mișcare și de pet recere a timpului liber prin sport. Aceștia alocă un
număr 7 -8 ore pe săptămână, exercițiilor fizice, și sunt conștienți și apreciază
pozitiv rolul de socializare al sportului .
De asemenea, elevii de liceu din mediul rural, au o foarte mare dorință de
a practica exercițiile fizice în timpul liber, cu atât mai mult cu cât sunt la vârsta
la care sunt interesați de propria imagine, de cultivarea aspectului fizic, etc. și
privesc aceste exerciții ca pe un mijloc de realizare a acestor aspirații.
Elevii care fac parte dintr -o echipă sunt realmente preocupați de
pregătirea pentru competițiile săptămânale, sunt dornici de autodepășire și de
perfecționare tehnico -tactică, și au un nivel ridi cat al încrederii în sine.
În urma analizei și interpretării comparative a rezultatelor indicatorilor
dezvoltării antropometrice, (înălțime, greutate, înălțime bust) a celor dou ă grupe
supuse cercet ării, rezult ă un nivel , sensibil mai mare la grupa experi ment,
confirmând astfel influiența pozitivă a exercițiilor fizice practicate în timpul
liber asupra dezvoltării elevilor. Prin practicare exercițiilor fizice și în timpul
liber, nu numai la orele de educație fizică și sport de la școală, s -au ob servat
indici superiori de manifestare la parametrii fiziologici testați( indicele de
proporționalitate Adrian Ionescu și indicele de corpolență (Bouchard) sau de
nutriție (Quetelet ), testul Ruffier ).
Analizând și comparând indicatori dezvoltării aptitudinale, atât la fete cât
și la băieți, s-au observat valori crescute la elevii din grupa e xperiment față de
cei din grupa control , aceasta confirmând ipoteza conform căreia există
influiențe în dezvoltarea psihomotrică a elevilor de liceu din mediu rural care
practică exerciții fizice în timpul liber.
Faptul că au o dezvoltare a aptitudinilor psihomotrice mai evidentă față de
colegii lor, care nu practică exerciții fizice în timpul liber, îi ajută pe elevii
iubitori de „mișcare în timpul liber‖ să promoveze cu note mari și chiar maxime,
probele de control din cadrul orelor de educație fizică și sport de la școală.
Acest lucru poate constitui un stimulent în favoarea practicării exercițiilor
fizice în timpul liber . De asemenea, în urma anchetei am putut constata că , dacă
ar exista o recompensare a elevilor de liceu care practică exerciții fizice în
timpul liber, sub diverse forme( competiții locale cu p remii, oferirea de reduceri
sau chiar gratuitate la accesul pe terenurile amenajate de persoanele private,
etc.), numărul acestora ar crește considerabil.
Actuala generație de v ârstă școlară este at insă de flagelul obezității, după
cum arată rapoartele realizate de Compartimentul de Igienă Școlară din cadrul
Autorității de Sănătate Publică. Lipsa de activitate fizică duce la excesul de
greutate, favorizează apariția obezității și a unor afecțiuni cro nice precum bolile
cardio -vasculare și diabetul, care afectează calitatea vieții, pun î n pericol viața

64
persoanelor și creează probleme economiei și bugetului alocat sănătății. Cartea
albă a Comisiei Europene, „Strategie pentru Europa privind problemele de
sănătate legate de alimentație, excesul de greutate și obezitate‖ subliniază
importanța adoptării de acțiuni pro -active în vederea contracarării declinului
înregistrat în privința activităților fizice, iar acțiunile sugerate în cele două Cărți
în privința activităților fizice se vor completa reciproc. Organizația Mondială a
Sănătății (OMS) recomandă cel puțin 30 de minute de activitate fizică ce
necesită un efort moderat (inclusiv activități sportive, dar nu numai) pe zi pentru
adulți și 60 de minute pentru copii. Sportul este o activitate de întrecere,
constituită din ansamblul ramurilor de sport, care are drept obiectiv dezvoltarea
condiției fizice și psihice a individului, pentru obținerea de performanțe în
competițiile de toate nivelurile. Exercițiul fiz ic și sportul dezvoltă o arie
complexă de interese, trebuințe, motivații. Educă ambiția, curajul, emulația,
atenția distributivă, hotărarea, fermitatea, perseverența, calmul, modestia,
onestitatea, multiple trăsături de voință și caracter. Calitățile intel ectuale,
calitățile fizice și calitățile morale se conturează cu maximum de durabilitate și
eficiență în activitățile corporale.
Pretutindeni în țările civilizate educația rămane tributară idealului antic „Mens
sana in corpore sano‖ (o minte sănătoasă într-un corp sănătos).
Activit ățile fizic e și sport ul pot constitui momente de relaxare, de pl ăcere
și satisfac ție personal ă și colectiv ă prin realizarea unor obiective educa ționale
mai apropiate de cerin țele naturale ale elevilor de liceu . Dezvoltarea general ă a
musculaturii și ameliorarea unor calit ăți motrice de baz ă sau specifice poate fi
argumentat ă prin practicarea exercițiilor fizice în timpul liber.
Ca și propuneri ce s -ar putea desprinde în urma acestei lucrări ar fi:
– e necesară o implicare mai mare d in partea consiliilor locale în
amenajarea de baze sportive;
– o implicare mai mare și din partea comunității locale , a populației, a
familiei, în formarea deprinderilor de petrecere a timpului liber prin
exerci ții fizice, de către elevi , putere exemplului fiind importantă;
– o promovare mai bună a exercițiilor fizice în rândul comunităților rurale, a
benefic iilor acestora asupra sănătății, evidențierea caracterului de relaxare
și de loisir a exercițiilor fizice, de refacere și îmbun ătățire a capacitățior
de muncă, importanța acestora în dezvoltarea psihomotrică a elevilor.

65
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Arhip, A., Papuc, L., Noile educații. Imperative ale lumii contemporane ,
Chișinău, 1996
2. Baroga,L., Condi ția fizică și sportul. Bucure ști, Edit. Sport -Turis m, 1989
3. Bota A., Exerciții fizice pentru o viață activă, Activități motrice de timp
liber, Editura Cartea Universitară, București 2006,
4. Cercel P, Popescu L – Istoria Educației Fizice Și Sportului , Ed.Fundatiei
Chemarea -Iasi 1998
5. Chelcea, S , Chestiona rul în investigația sociologică , Bucuresti, Ed.
Științifică și Enciclopedic ă, 1975
6. Chelcea, S ., Metodologia cercetarii sociologice. Metode cantitative si
calitative, Bucuresti, Ed. Economica, 2001
7. Coakley, J. – Sport in society: issues and controversies , 7th edition, New
York,2003
8. Demeter, A:, Gagea, A:, Firea Elena – Metodă coplexă și practică pentru
studiul modificărilor tranzitorii ale reactivității organismului elevilor
care parctică educația fizică și sportul , Rev.EFS.nr.8, 1975.
9. Dragnea, A., & colaboratorii – Teoria educației fizice și sportului , Edit.
Cartea Școlii. (2000)
10. Dragnea, A., Măsurarea și evaluarea în educa ție fizică și sport .
Bucure ști, Edit. Sport -Turism, 1984
11. Dumitriu, G., Psihopedagogie . Edit. Didactică și pedagogică, București ,
2004
12. Epuran, M., Metodologia cercetării activităților corporale . București,
FEST,2005
13. Epuran, Mihai , Modelarea conduitei sportive. Bucure sti, Editura Sport –
Turism, 1990
14. Georgescu F, Cultura fizica – fenomen social , ed. a II a, editura sport –
turism , 197 6.
15. Focșăneanu, A., Poten țialul biomotric .Bucure ști, 1983
16. Kiriț escu, C., Palestrica , Editura uniunii de Cultură Fizică și Sport,
București, 1964
17. Legea educatiei fizice si sportului
18. Leung, W.CHow to Design a Questionnaire, Student BMJ, .(2011)
dispon ibil:
http://archive.studen t.bmj.com/back_issues/0601/education/187.htm l
19. Lucaciu Gh., , Activități recreative, note de curs , Facultatea de Educație
Fizică și Sport, Universitatea din Oradea ,2004
20. Mărginean, Ioan , Proiectarea cercetării sociologice , Iași, Ed. Polirom,
2000
21. Mârza -Dănilă, D ., Optimizare și dirijarea pe baze informatice a pregătirii
și Competi ției în jocurile sportive . Iași, Edit.Pim, 2006

66
22. Pehoiu C – Aspecte din istoria si evolutia practicarii exercitiilor fizice ,
Ed. Transversal – Targoviste 2005
23. Petrișor C., Analiza variabilității antropometrice a fenotipului la copiii
preșcolari și școlari prepubertari , Rezumatul tezei de doctorat,
Universitatea de medicină și farmacie din Craiova, 2009
24. Neța, Ghe., Rusu, F. – Istoria milenară a educației f izice și a sportului ,
Editura Risoprint, Cluj – Napoca. 1997
25. Rață, G., Didactica educației fizice școlare. Bacau, Edit. Alma Mater,
2004
26. Rață, G., Didactica educației fizice și sportului . Iasi, Edit. Pim, 2008
27. Rață, G., Educația fizică și metodica predării ei. Iasi, Edit. Pim, 2008
28. Rinderu E. T., Rusu L., Aspecte actuale în recunoașterea, evaluarea,
profilaxia și recuperarea deficiențelor fizice în sport , 2004
29. Rotariu, T. (coordonator), Metode statistice aplicate in stiintele sociale.
Iași,1999
30. Rotariu, T., Petru, Ilut, Ancheta sociologica si sondajul de opinie. Teorie
și practica . Iasi, Polirom, 1997
31. Coakley ,J., Dunning ,E. Semnificația sportului pentru societate. Impactul
sportului asupra sănătății , CCPS, 1996, respectiv Handbook of Sport
Studies, 2006
32. Sbenghe, T., Kinesiologie (Știința mișcării ), Editura Medicală, București,
2002
33. Șchiopu, U., Verza, E., Psihologia vârstelor – Ciclurile vieții , Editura
Didactică și Pedagogică, București, 1999.
34. Legea educatiei fizice si sportului
35. *** Ministerul Invata mantului, Programele școlare pentru învățământul
liceal. Bucuresti, 1993
36. *** Ministerul Educatiei si cercetarii , Consiliul National pentru
Curriculum , Ghid metodologic de aplicare a programei de educație fizică
și sport, învățământ liceal. Bucuresti, 2001
37. ***M.E.C., Sistemul National Scolar de Evaluare la Disciplina Educatie
Fizica si Sport, Bucuresti, 1999
38. ***Pledoarie pentru educație fizică și sport ,2009
39. http://www.sportscience.ro
40. http://www.sportulpentrutoti.ro
41. http://www.psihologiaonline.ro
42. http://orice.info/educatie -fizica
43. http://www.sfatulmedicului.ro/arhiva_medicala/rolul -exercitiilor -fizice
44. http://www.scribd.com/masuratori -antropometrice
45. http://www.scribd.com/indici -antropometrici
46. http://www.ifamilia.ro/
47. http://www.asociatia -profesorilor.ro/ linkuri/selectii -linkuri/
48. http://www.see -educoop.net
49. http:// www.topsanatate.ro

67
ANEXE

ANEXA 1

Chestionar – practicarea exerci țiilor fizice în timpul liber

1. Ești o persoană activă?
a) da
b) nu
c) nu prea

2. Consideri că exerci țiul fizic î ți influien țează starea de sănătate?
a) în mică măsură
b) în mare măsură
c) nu știu

3. Cum consideri că ac ționează exerci țiul fizic asupra metabolismului tău?
a) în mod pozitiv
b) în mod negativ
c) în nici un fel

4. Diminea ța obi șnuiești să faci exerci ții de înviorare?
a) în fiecare zi
b) de 2-3 ori pe săptămână
c) rareori
d) niciodată

5. Practici exerci ții fizice:
a) doar la ora de educa ție fizică
b) la ora de educa ție fizică și în timpul liber
c) deloc, starea de sănătate/afec țiunea nu îmi permite

6. În timpul liber preferi să:
a) să te ui ți la TV
b) navighezi pe internet
c) dormi
d) te întâlne ști cu prietenii la o ―miu ță‖ sau la o alergare

68

7. Sportul/exerci țiul fizic constituie un mijloc de petrecere a timpului liber
și de relaxare?
a) da
b) nu

8. În localitatea ta există posibilitatea de a p ractica sport în /pe:
a) sală de sport și teren în aer liber amenajat
b) teren în aer liber amenajat
c) teren în aer liber neamenajat/câmp/islaz

9. Mergi în timpul liber la sală/teren:
a) doar în week -end
b) de câte ori am timp liber
c) zilnic
d) niciodată
10. Comunitatea locală, au torită țile, se implică în activitatea sportivă locală?
a) destul de mult
b) insuficient
c) deloc

11. Cât timp acorzi sportului (pe săptămână)?
a) deloc
b) 1-3 ore
c) 4-6 ore
d) 7-10 ore

12. Ce sporturi obi șnuiești să practici în timpul liber?
a) de echipă
b) individuale
c) nici unul

13. Practici în timpul liber:
a) fotbal
b) volei
c) baschet
d) handbal
e) tenis
f) tenis -fotbal

69
g) ping-pong
h) jogging
i) badminton
j) altele:………………………………………………………………………
k) nici unul

14. Practicarea unui sport în timpul liber, este un lucru :
a) organizat, programa ți jocul
b) spontan, în func ție de preferin ța majorită ții
c) nu practic

15. Obișnuința de a petrece timpul liber prin sport a venit din:
a) familie
b) școală(profesorul de educa ție fizică)
c) prieteni
d) comunitatea locală
e) nu am această obi șnuință

16. Care sunt partenerii cu care participi, de regulă, la activități fizice
sportive în timpul liber?
a) membrii familiei
b) prietenii /colegii de școală
c) practic singur activită ți sportive
d) nu practic

17. Faci sau a i făcut vreodată parte dintr -o echipă de sport?
a) da, fac part e dintr -o echipă
b) am făcut parte , dar am renun țat
c) doar în echipa școlii, la o rele de educa ție fizică
d) nu am făcut parte

18. Crezi că sportul este o formă de socializare, de a cunoa ște alte persoane?
a) da
b) poate
c) nu

19. Cum te sim ți când și după ce petreci timpul l iber făcând diferite sporturi?
a) nu mă simt bine
b) mă simt ca înainte

70
c) mă simt bine, revigorat/ă

20. Te-ai implica în evenimente sportive de genul cross, maraton?
a) da
b) depinde
c) nu

21. Ce părere a i despre ideea de a participa mai mult decât în prezent la
diverse activi tăți fizice sportive în timpul liber?
a) intenționez să fac mai mult sport începând cu luna următoare
b) intenționez să fac mai mult sport în următoarele 6 luni
c) nu vreau să fac mai multă activitate fizică

22. Precizează te rog:
a) Numele ………………………… ………………………………………….
b) Vârsta………………………………
c) Clasa………………………………..
d) Localitatea de domiciliu……………………………………………..

71
ANEXA 2

Interviu – practicarea exerci țiilor fizice în timpul liber

Timp alocat fiecărui subiect, 1 oră. Interviul este înregistrat, pentru fidelitate în sintetizarea
datelor.
Are ca sarcină principală stabilirea:
 subiec ților care practică/nu practică exerci ții fizice în afara orelor de educatie fizică și
sport cuprinse în orarul școlar;
 motiva ției care a dus la practicarea/nepracticarea exerci țiilor în timpul liber;
 locurilor în care practică aceste exerci ții;
 modului de practicare(organizat/spontan);
 grupului de socializ are.

1. Numele, clasa, localitatea de provenien ță.
2. Ai timp liber? Cum petreci acest timp?
3. Exerci țiile fizice pot fi e o modalitate de petrecere a timpului liber?
4. Practici exerci ții fizice în afara orarului școlar, în timpul liber?
5. Cine te -a îndrumat/motivat/ influien țat în acest sens?
6. Părin ții/rudelele/consătenii ți-au povestit despre competi țiile care se
organizau în trecut la nivel de comune/sate, de exemplu ―Daciadele‖?
7. Ce anume practici, ce tip de exerci ții?
8. Faci/ai făcut parte din vreo echipă?
9. Unde pract ici aceste exerci ții?(sală, teren amenajat în aer liber)
10. Există o bază amenajată de comunitatea locală?(teren, sală, etc)
11. Cu cine obi șnuiești să practici exerci țiile?(prieteni, membri familiei,
colegi, etc.)
12. Cât timp aloci pe săptămână exerci țiilor fizice practicate în timpul liber?
13. Consideri că practicarea exerci țiilor fizice are beneficii pentru organism?
14. Care ar fi aceste beneficii ?
15. Există diferen țe între locuitorii din mediul rural fa ță de cei din mediul
urban în ceea ce prive ște practicare exerci țiilor fizice?
16. Diferă mentalitatea , baza materială , implicarea autorită ților?
17. Pentru locuitorii din mediul rural sportul poate fi o alternativă eficientă de
petrecere a timpului liber, indiferent de vârstă?
18. În legătură cu exerci țiile fizice, cu sportul, obi șnuiești să te informezi? Ce
surse de documentare folose ști?
19. În localitate ta ce categorii de vârstă practică exerci ții fizice în timpul
liber?
20. Cum este privită aceasta posibilitate de petrecere a timpului liber, de către
popula ție?
21. Consiliul local/comunitat ea se implică suficient în crearea posibilită ților
de petrecere a timpului liber prin sport?

72
ANEXA 3
Tabel nominal cu elevii din grupa experiment

Nr
crt Numele și prenumele Vârsta Domiciliul
1. ENE CIPRIAN -GELU 15 Vidra
2. ICHIM MARICEL 16 Scafari
3. IONAȘCU GEORGE FLORIN 15 Vidra
4. IRIMIA MARIUS IONUȚ 15 Valea -Sării
5. JECHIAN COSMIN 15 Năruja
6. MACOVEI ADRIAN 15 Nereju
7. MARIAN IONICĂ 15 Nereju
8. TĂRĂBUȚĂ ALEXANDRU 15 Bârsești
9. UNGUREANU IULIAN 16 Vidra
10. BĂLĂNUȚĂ MARIUS 15 Vrâncioaia
11. MĂNĂ ILĂ COSTEL 15 Tulnici
12. MURGULEȚ MIHAI 15 Vizantea
13. ROINIȚĂ AURELIAN 15 Valea -Sării
14. TRIF IONUȚ 15 Bolotești
15. DIACONIȚA COSTINEL 16 Vidra
16. GANEA GETA -MAGDALENA 15 Vidra
17. GHALAYINI AMIRA 15 Vidra
18. ANDONE CRISTINA 15 Tulnici
19. COROIU SANDA 15 Tulnici
20. MUNTEANU GEORGIANA 15 Tulnici
21. JITARU ALINA NICOLETA 15 Bârsești
22. BERCUCI ALEXANDRA 15 Vidra
23. CODREANU VIOLETA 15 Bârsești
24. HOLBAN MĂDĂLINA 15 Bârsești
25. ILIE CĂTĂLINA IONELA 16 Vizantea

73
ANEXA 4
Tabel nominal cu elevi i din grupa control

Nr
crt Numele și prenumele Vârsta Domiciliul
1. MERLOIU IONUȚ -CORNEL 15 Tulnici
2. POPA MARIUS 15 Năruja
3. GHERMAN DĂNUȚ 15 Tulnici
4. SAVIN ION 16 Năruja
5. PONEA ALEXANDRU MIHAI 16 Tulnici
6. ENACHE FLORIN 15 Valea -Sării
7. CIMPOEȘU F LORIN ALIN 15 Năruja
8. NECOARĂ CLAUDIU 16 Bârsești
9. CHERCIU VALENTIN 15 Vidra
10. CIUTĂ STĂNICĂ 15 Năruja
11. OGLAGHIE GHEORGHE 15 Năruja
12. STOICA BOGDAN 16 Vidra
13. GĂLĂȚEANU IULIAN 16 Vidra
14. NECULA COSTICĂ 16 Vidra
15. AMĂRIEI MARIAN 15 Bârsești
16. OSTAFIE VIOLETA 16 Vrâncioaia
17. TAFTĂ LOREDANA CRISTINA 14 Vizantea
18. BERCARU LENUȚA 16 Vrâncioaia
19. TUDORACHE MARIA 15 Valea -Sării
20. ARGHIR ADRIANA 15 Vizantea
21. HÂRȘU ANA -MARIA 15 Năruja
22. COCIOABĂ CRISTINA 15 Năruja
23. ȘAGĂU CRISTINA 15 Vizantea
24. PĂVĂLOIU MIHAELA 16 Vrâncioaia
25. DULEA ECATERINA -IONELA 16 Valea -Sării

74

ROMÂNIA
MINISTERUL EDUCAȚIEI,
NAȚIONALE
UNIVERSITATEA „VASILE
ALECSANDRI” DIN BACĂU
DEPARTAMENTUL PENTRU
PREGĂTIREA
PERSONALULUI DIDACTIC
Str. Mărășești, nr. 157, Bacău, jud. Bacău,
cod 600115
Tel.Fax: 0234/588935; Tel.Fax:
0234/580050
E-mail: dppd@ub.ro; sdppd@ub.ro

DECLARA ȚIE DE AUTENTICITATE
privind elaborarea lucrării metodico -științifice pentru gradul didactic I

Subsemnatul/subsemnata…………………………………………………… …………..
declar pe propria răspundere că:
a) lucrarea a fost elaborată personal și îmi aparține în întregime;
b) nu au fost folosite alte surse decât cele menționate în bibliografie;
c) nu au fost preluate texte, date sau elemente de grafică din alte lucrări sau din alte surse
fără a fi citate și fără a fi precizată sursa preluării, inclusiv în cazul în care sursa o
reprezintă alte lucrări ale mele;
d) lucrarea nu a mai fost folosită în alte contexte de examen sau de concurs.

Data, Semnătura,

F 394 .10/Ed. 01