Considerații generale [610433]

CAPITOLUL I
Considerații generale

1.Introducere 1.1.Contextul internațional
Pentru asigurarea unui spațiu de libertate, securitate și justiție în Europa, Uniunea
Europeană și statele membre își definesc politicile pe termen scurt și mediu în contexul
unor schimbări structurale, precum evoluția demografică pe termen lung, lipsa forței de
muncă în anumite domenii, creșterea competiției pentru atragerea de lucrători înalt
calificați sau pe fondul instabilității în imediata sa apropiere. Tot mai mulți cetățeni ai
statelor terțe aleg să vină în Europa pentru a munci, pentru a studia, ca turiști, ca furnizori
de servicii sau chiar în căutarea unei forme de protecție.
În același timp, Europa se confruntă cu schimbarea continuă a rutelor de migrație
ilegală, ceea ce presupune acțiuni concrete în toate domeniile, de la gestionarea managementului integrat al frontierelor externe, până la stabilirea unui sistem european
comun solid și de în credere privind azilul. Migrația și azilul nu pot fi gestionate
independent de realitățile la nivel european fiind influențate în mod direct de dezvoltarea rețelelor de crimă organizată sau a celor de trafic de ființe umane, respectiv de demersurile
de prevenire și combatere a terorismului și de nevoia de asigurare a protecției și
promovării drepturilor fundamentale, inclusiv a celor privind datele cu caracter personal,
în același timp cu garantarea securitatății interne a UE.
Este foarte importantă asigur area unei mai mari coerențe între acțiunile UE și
acțiunile statelor membre, dar, în mod cert, punctul de plecare pentru politicile naționale în
domeniu îl reprezintă situația la nivelul fiecărui stat membru. Consiliul European a stabilit
linii directoare în plan legislativ și operațional pentru următorii ani, în domeniul
libertăților, securității și justiției. Acestea vor influența politicile în domeniul azilului și migrației, frontierelor, dar și al cooperării polițienești și judiciare.

Europa nu poate s ta cu brațele încrucișate în timp ce se pierd vieți omenești.
Eforturile de căutare și salvare vor fi intensificate, pentru a restabili nivelul intervențiilor
care aveau loc în cadrul fostei operațiuni italiene Mare Nostrum. În acest context, la nivel
European vor fi continuate și intensificate operațiunile comune ale Frontex, Triton și
Poseidon, care vor beneficia o capacitate crescută și îți vor extinde aria geografică, astfel
încât Agenția Europeană a Frontierelor Externe să își poată îndeplini rolul său dublu, de a
coordona statele membre care fac obiectul unor presiuni și de a contribui la salvarea
vieților migranților pe mare.
Sistemele de azil ale statelor membre se confruntă cu o presiune fără precedent care
se poate intensifica. Pentru a face față situației din Mediterana, Uniunea Europeană și
Statele membre au declanșat sistemul de reacție de urgență. Acest lucru include un sistem
temporar de distribuire a persoanelor care au în mod clar nevoie de protecție
internațională, pentru a asigura participarea echitabilă și echilibrată a tuturor statelor
membre la acest efort comun.1
Pe lângă transferul tuturor persoanelor care se găsesc deja pe teritoriul UE, Statele
Membre și -au asumat participare la ajutorarea persoanelor strămutate care au în mod clar
nevoie de protecție internațională. Aceasta este o responsabilitate comună a comunității
internaționale, sarcina de a stabili când cineva nu poate rămâne în propria țară în condiții
de siguranță revenindu- i Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru
Refugiați (ICNUR). Astfel de persoane vulnerabile nu pot fi lăsate în situația de a recurge
la rețele infracționale de trafic de persoane care introduc ilegal migranți pe teritoriul
European. Aceștia trebuie să aibă la dispoziție modalități sigure și legale de a ajunge în
UE.
Pe fondul evenimentelor din Mediterană, la nivel european s -a impus luarea de
urgență a unor măsuri în vederea salvării de vieți omenești. Aspectele legate de solidaritate
și împărțirea responsabilităților cu privire la situația din Mediterana au fost abordate în
Agenda Europeana privind Migratia (lansată în data de 13 mai 2015 și adoptată de

1 MIftode, V. (coord.), Sociologia populațiilor vulnerabile, Editura Univ. „Al.I.Cuza” Iași, 2005

Colegiul Comisarilor), iar Consiliul European din 25 – 26 iunie 2015 a convenit asupra
unor măsuri interconectate de ajutorare a unui numă r de 60.000 de persoane aflate în
nevoie de protecție, după cum urmează:
– Relocarea intra – UE a unui număr de 40.000 de persoane care au în mod clar
nevoie de protecție internațională, aflate pe teritoriul Republicii Italiene și Republicii
Elene;
– Relocarea extra – UE a unui număr de 20.000 de persoane strămutate care au
în mod clar nevoie de protecție internațională.
Potrivit celor două scheme de relocare propuse de Comisia Europeană prin pachetul
de implementare al Agendei Europene privind Migrația, pentru România a fost prevăzut
un total de 2.362 de persoane, din care 1.705 prin mecanismul de urgență – relocare internă
(682 din Grecia, 1.023 din Italia), și 657 prin programul UE de relocare extra -UE.
În acest context, România își manifestă o atitudine solidară față de situația din
Mediterană de participare la efortul comun al Statelor Membre pentru diminuarea presiunii
migrației ilegale.
Astfel, la nivel național în data de 02 iulie 2015 s- a aprobat de către Guvernul
României Memorandumul cu privire la pune rea în aplicare a Concluziilor Consiliului
European din 25 – 26 iunie 2015 pe componenta migrație. Prin acest document s-a
aprobat, preluarea de către România a cotei de 1.705 persoane în cadrul mecanismului de
relocare internă și 80 de persoane în cadrul programului UE de relocare extra -UE, care au
în mod clar nevoie de protecție internațională.
Europa trebuie să dezvolte strategii de maximizare a oportunităților de migrație
legală, prin intermediul unor norme coerente și eficiente și pe baza unui dialog cu
comunitatea de afaceri și cu partenerii sociali. De asemenea, UE ar trebui să susțină
eforturile depuse de statele membre în direcția punerii în aplicare a unor politici de
integrare activă care să promoveze coeziunea socială și dinamismul economic și c are să
prevină excluderea socială la care pot fi expuși imigranții. La nivelul UE a fost creat
cadrul pentru politicile comune în materie de migrație externă și de azil, care permite
inițierea unui dialog cuprinzător cu țările din vecinătatea sa și din lum e și contribuie la

inițiativele în curs în domeniul migrației și dezvoltării.
Mobilitatea reprezintă un concept mai larg decât migrația în general și include o
categorie largă de persoane, incluzând aici cercetătorii, oamenii de afaceri sau cei care își
vizitează familia.
Pe de altă parte, educația și pregătirea ocupă un rol important în procesul de
integrare a migranților în societatea gazdă dar și pe piața muncii, de aceea o atenție
deosebită ar trebui acordată politicilor în contextul migrației și mai al es al mobilității.
Pentru atragerea cetățenilor din state terțe care dețin competențe, abilități și calificări profesionale specifice este nevoie de implementarea unor politici mai flexibile de
admitere.
O mobilitate crescută a forței de muncă provenită di n rândul studenților din țările
terțe influențează în mod direct piața muncii, dacă aceștia au posibilitatea de angajare după
terminarea studiilor.
În ceea ce privește gestionarea migrației ilegale, la nivelul UE va fi acordată în
continuare prioritate eforturilor de returnare voluntară și trebuie avute în vedere măsurile
de returnare voluntară și de reintegrare cu asistența UE, care ar putea fi puse în aplicare în strânsă cooperare cu țările de origine, cu organizațiile internaționale și cu organizațiile
neguvernamentale.
Politica de returnare trebuie să se bazeze pe standarde comune, care garantează o
returnare credibilă și umană, cu respectarea drepturilor fundamentale și a demnității fiecărei persoane, concomitent cu reducerea cazurilor în care imigranți i nu beneficiază de
un statut legal clar și asigurarea unor proceduri corecte și eficiente.
Angajamentul UE față de protecția internațională necesită o politică europeană
solidă în domeniul azilului, bazată pe solidaritate și răspundere. Transpunerea integrală și punerea în aplicare efectivă a Sistemului european comun de azil (SECA) reprezintă o
prioritate. Aceasta ar trebui să aibă drept rezultat standarde comune înalte și o cooperare
mai strânsă, care să creeze condiții uniforme pe baza cărora solicitanț ii de azil să
beneficieze de aceleași garanții procedurale și de aceeași protecție în întreaga Uniune.
Legislația privind Sistemul european comun de azil urmărește să asigure un acces

mai bun la azil persoanelor care au nevoie de protecție, o mai bună cali tate a condițiilor de
primire și decizii mai rapide și mai fiabile în materie de azil, ceea ce va permite statelor
membre să răspundă provocărilor în materie de protecție internațională. Se urmărește tot
mai mult garantarea unei legături între responsabili tate și solidaritate, pe bază de
voluntariat, în materie de azil. Aceasta înseamnă, pe de o parte, că statele membre trebuie
să respecte în totalitate normele acquis -ului UE și, pe de altă parte, că statele membre ar
trebui să acorde sprijin acelor state m embre care se confruntă cu presiuni ridicate
temporare asupra sistemelor lor de azil.
Un mecanism de avertizare timpurie, de pregătire și de gestionare a crizelor este, în
prezent, consacrat în Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003
de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într -unul dintre statele membre de către un
resortisant al unei țări terțe (Regulamentul Dublin).
Nu trebuie uitată dimensiunea externă, măsurile luate pentru a asigura libertatea,
securitatea și justiția în Europa fiind, de asemenea, influențate de evenimentele și evoluțiile din afara UE. Schimbările politice și instabilitatea, agravarea disparităților în ceea ce priveș te prosperitatea și schimbările climatice sunt factori care favorizează
mobilitatea voluntară la o scară mai mare și strămutările forțate, care generează presiune
asupra frontierelor externe. UE trebuie să stabilească un dialog mai eficace cu țările
înveci nate, atât din est, cât și din sud, precum și cu cele mai îndepărtate, în vederea
abordării cauzelor profunde ale migrației ilegale și forțate.
2
UE își propune să consolideze parteneriatele cu țările terțe în domeniul migrației și
mobilității, pentru a valorifica pe deplin potențialul cadrului și instrumentelor pe care le
oferă Abordarea globală privind migrația. Pe lângă dialogurile privind liberalizarea
regimului vizelor și facilitarea eliberării vizelor pe termen scurt care pot contribui la
accelerarea creșterii economice în UE și la promovarea dezvoltării în țările terțe,

2 MIftode, V. (coord.), Sociologia populațiilor vulnerabile, Editura Univ. „Al.I.Cuza” Iași, 2005

activitățile desfășurate individual, la nivelul fiecărui stat membru sub umbrela
parteneriatelor pentru mobilitate pot juca un rol important în abordarea penuriei de forță de
muncă și a lipsei personalului calificat în Europa și pentru a facilita mobilitatea legată de
comerț.
Noul cadru financiar în domeniul migrației și azilului acoperă perioada 2015 -2020
și reprezintă un instrument mult mai cuprinzător decât cele trei fonduri pe care le succede
(Fondul de Returnare, Fondul de Integrare, respectiv Fondul pentru Refugiați), urmând să
asigure managementul efectiv și integrat al fluxurilor migratorii la nivelul UE, odată cu
respectarea principiului solidarității și împ ărțirii responsabilității.
O particularitate a noului instrument financiar o reprezintă posibilitatea susținerii
acțiunilor privind dimensiunea externă, în special în ceea ce privește implementarea acordurilor de readmisie, parteneriate de mobilitate și programe de protecție regională.
Acesta prevede și un mecanism de asistență în caz de urgență care să ofere o reacție
imediată în cazul unei presiuni migratorii la nivelul statelor membre sau a țărilor terțe.
Acesta va continua să întărească și să dezvolte Sistemul European Comun de Azil prin
asigurarea unei aplicări uniforme și unitare a aquis -ului UE și a întăririi solidarității între
statele membre încurajând, totodată, dezvoltarea unor strategii proactive în domeniul
integrării, cu accent deosebit asupra nevoilor beneficiarilor de protecție internațională,
precum și a grupurilor vulnerabile. Nu în ultimul rând, acesta va finanța implementarea și
asigurarea unui management efectiv în materie de returnare, cu accent pe returnarea
voluntară asistată.

1.2. Conte xtul național

Având în vedere poziționarea geografică a țării, România se află la confluența
rutelor de migrație care au ca punct de pornire zona de sud a globului (țările de pe
continentul african), dar și țările din Asia și Asia de Sud -Est. Totuși, flux urile migratorii
care afectează teritoriul României au ca punct de pornire zone diferite pentru imigrația

legală și cea ilegală. Astfel, din analiza acestora, se poate concluziona că fluxurile de
imigrație legală provin din state cu care țara noastră a dez voltat și continuă să dezvolte
relații de cooperare și care imigrează cu consecvență în România, indiferent de
modificările aduse regimului de călătorie aplicabil.
În acest context se poate preciza că, începând din anul 2005, țări precum Republica
Moldova, Republica Populară Chineză sau Republica Turcia au reprezentat ponderea cea
mai mare a cetățenilor statelor terțe care au ales să -și stabilească reședința temporară sau
permanentă pe teritoriul României.
Intensitatea fluxurilor de imigrație legală a fost influențată, de- a lungul timpului, de
factori economici și sociali, atât din țara de origine, cât și din România. Astfel, în
perioada anilor ’90, România reprezenta o piață atractivă și cetățenii statelor terțe se
bucurau de anumite facilități în ceea ce privește intrarea, șederea sau derularea de activități
comerciale, ceea ce a făcut ca în această perioadă să- și stabilească reședința un număr
foarte mare de cetățeni ai statelor terțe, mai ales în scopul desfășurării de activități
comerciale.3
Un factor c u influență în ceea ce privește imigrația legală în România l -a constitut
apariția și instaurarea crizei economice care a condus la scăderea în intensitate a fluxului
de imigrație legală, mai ales în ceea ce privește imigrația economică – desfășurarea de
activăți comerciale sau angajare. În același mod sunt influențate și fluxurile de imigrare
ilegală, acestea fiind, la rândul lor, afectate de situația economică și socială din țările de
origine, de poziționarea geografică a României pe rutele de imigrație i legală având ca
destinație țările din vestul continentului european, precum și de schimbările apărute în
ceea ce privește rutele de imigrare ca urmare a măsurilor luate de autoritățile statelor
traversate de acestea.
O caracteristică a fenomenului imigrației ilegale pe teritoriul României o constituie
bipolaritatea acestuia. Astfel, pe de o parte se poate vorbi de imigrația ilegală a cetățenilor

3 Edwards, R. (coord), Encyclopedia of Social Work, 19th, Washington, D.C.: N.A.S.W., 1995

statelor terțe care provin, în cea mai mare parte, din țările care reprezintă ponderea în ceea
ce privește imigra ția legală (Republica Moldova, Republica Turcia, Republica Populară
Chineză). Această categorie este caracterizată de o oarecare continuitate și de modalități
de imigrare ilegală „convenționale” reprezentate de depășirea termenului de ședere
conferit de vi za de intrare sau permisul de ședere.
De cealaltă parte se află fluxurile de imigrație ilegală temporară cauzate de
evenimente socio -economice din țările de origine și care au reprezentat „valuri noi” pentru
fiecare perioadă în parte. Astfel, în anii ’90 se pot menționa fluxurile de imigrație ilegală a
cetățenilor din Asia de Est, în special Republica Populară Bangladesh și Republica
Islamică Pakistan care foloseau pentru a ajunge în țările din vestul Europei ruta prin
Federația Rusă, Republica Moldova sau Ucraina, România cu continuare către Ungaria. La
începutul anilor 2000, datorită conflictului din Republica Irak, își face simțită prezența imigrația ilegală a cetățenilor din acest stat care se deplasau pe ruta Republica Turcia-
Republica Bulgaria- România și mai departe către statele vest europene.
O situație deosebită a fost înregistrată începând cu a doua jumătate a anului 2011, în
contextul primăverii arabe și a mișcărilor sociale din statele situate în nordul Africii. Astfel, pentru această perioadă se poate vorbi de un aflux al cetățenilor terți proveniți din
Republica Populară Democrată Algeria, Maroc, Republica Tunisia și Republica Arabă Siriană care au imigrat ilegal în România. Creșterea fluxului imigraționist ilegal și- a
manifestat efectele atât asupra sistemului de migrație, cât și a celui de azil din România.
Afirmația este susținută de modus operandi al cetățenilor statelor terțe (intrarea și șederea
ilegală) care implică încălcarea regimului frontierei de stat, precum și abuzul procedurii de
azil – depunerea cererii, abandonarea procedurii și încercarea de a părăsi fraudulos
teritoriul României în vederea pătrunderii în spațiul Schengen pentru a beneficia de
mobilitate crescută și un control redus din partea autorităților asupra legalității șederii.
În același context, al creșterii presiunii fenomenului imigrației ilegale asupra
Statelor Membre ale Uniunii Europene, se poate menționa creșterea în intensitate a
imigrației ilegale pe ruta Balcanilor de Vest care ar putea afecta teritoriul României în

aceleași condiții ca și cele înregistrate în a doua jumătate a anului 2011.

Având în vedere că imigrația și azilul sunt influențate, în foarte mare măsură, de
evenimentele care au loc la nivel mondial, au fost identificate următoarele aspecte care pot
influența, pe termen mediu și lung, situația operativă din zona de competență:
– menținerea situației conflictuale din Republica Arabă Siriană;
– amplificarea conflictului armat din Republica Irak și extinderea ariilor
controlate de grupările teroriste;
– menținerea unei situații instabile în zonele limitrofe României (Ucraina,
Transnistria);
– perpetuarea și creșterea în intensitate a tensiunilor israeliano – palestiniene ce
ar putea degenera/escalada într -un conflict;
– menținerea situației migrației ilegale din Republica Turcia, devenită
principalul stat de tranzit pentru migrația ilegală din Orientul Mijlociu sau din Africa spre
România, Istanbul fiind principala placă turnantă în drumul spre Occident.
Toate acestea pot conduce, pe termen mediu și lung, la c reșterea numărului de
solicitanți de azil și imigranți ilegali care pot ajunge pe teritoriul național. În fața
fenomenului migraționist, care riscă să devină necontrolabil, este tot mai evidentă
necesitatea armonizării eforturilor tuturor țărilor pentru di minuarea și eradicarea factorilor
care concură la proliferarea migrației ilegale.
La nivel național imigrația ilegală se află la un nivel scăzut, încadrându -se în trendul
descendent al indicatorilor înregistrați în ultimii ani (2009 -2013). Acest fapt are l a bază
mai mulți factori, dintre care: criza economică înregistrată începând cu anul 2009 care a influențat migrația în scop economic (angajare, activități comerciale, afaceri), înăsprirea
sancțiunilor pentru angajatorii care primesc persoane la muncă fără îndeplinirea condițiilor
legale, precum și activitățile de prevenire și combatere a imigrației ilegale desfășurate de

structurile cu competențe în domeniu.4
România este folosită în continuare ca spațiu de tranzit pentru imigrația ilegală către
statele ma i dezvoltate din vestul UE. Principalele țări de origine ale străinilor depistați au
rămas cele cu tradiție pentru România: Republica Moldova, Republica Turcia și Republica
Populară Chineză. Ca aspect de noutate în ceea ce privește naționalitatea celor
depistați cu ședere ilegală este înregistrarea unui număr tot mai mare de cetățeni provenind
din Republica Islamică Afganistan, Republica Tunisia și Republica Arabă Siriană. Un
sistem flexibil de admitere și ședere a străinilor pe teritoriul României poate contribui la
atragerea acelor categorii de imigranți care pot acoperi unele domenii deficitare ori cu
impact în dezvoltarea economică și, implicit, la diminuarea ponderii factorului ilegal în
cadrul fenomenului migraționist.

1.3. Cadrul juridic existent

Cadr ul normativ actual prin care se reglementează regimul cetățenilor statelor terțe
în România, al cetățenilor statelor membre ale UE și ale Spațiului Economic European,
precum și normele de drept care reglementează azilul în România este conferit în principa l
de Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,
republicată, cu modificările și completările ulterioare, Ordonanța Guvernului nr. 25/2014
privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru
modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România,
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul
României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spațiului Ec onomic
European și a cetățenilor Confederației Elvețiene, republicată, cu modificările și
completările ulterioare, Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările și
completările ulterioare, și Ordonanța Guvernului nr. 44/2004 privind integra rea socială a
străinilor care au dobândit o formă de protecție sau un drept de ședere în România, precum

4 MIftode, V. (coord.), Sociologia populațiilor vulnerabile, Editura Univ. „Al.I.Cuza” Iași, 2005

și a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 185/2004, cu modificările ș i completările ulterioare.
Aderarea la UE a declanșat un amplu complex de armonizare legislativ în vederea
asigurării conformității cu legislația europeană în domeniu și cu alte instrumente juridice
cu caracter internațional la care statul român este parte.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu completările
ulterioare, transpune următoarele directive:
– Directiva 2001/40/CE a Consiliului din 28 mai 2001 privind recunoașterea
reciprocă a deciziilor de îndepărtare a resortisanților țărilor terțe, publicată în Jurnalul
Oficial al Comunităților Europene, seria L, nr. 149 din 2 iunie 2001;
– Directiva 2001/51/CE a Consiliului din 28 iunie 2001 de completare a
dispozițiilor prevăzute la articolul 26 din Convenția de punere în aplicare a Acordului
Schengen din 14 iunie 1985, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, seria
L, nr. 187 din 10 iulie 2001;
– Directiva 2003/86/CE a Consi liului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la
reîntregirea familiei, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 251 din
3 octombrie 2003;
– Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul
resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung, publicată în Jurnalul Oficial
al Uniunii Europene, seria L, nr. 16 din 23 ianuarie 2004, astfel cum a fost modificată prin
Directiva 2011/51/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2011 de
modificare a Directivei 2003/109/CE a Consiliului în vederea extinderii domeniului său de
aplicare la beneficiarii de protecție internațională, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene, seria L, nr. 132 din 19 mai 2011;
– Directiva 2003/110/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind asistența
la tranzit în cadrul măsurilor de îndepărtare pe cale aeriană, publicată în Jurnalul Oficial al
Comunităților Europene, seria L, nr. 321 din 6 decembrie 2003;

– Directiva 2 004/114/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 privind
condițiile de admisie a resortisanților țărilor terțe pentru studii, schimb de elevi, formare
profesională neremunerată sau servicii de voluntariat, publicată în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene, s eria L, nr. 375 din 23 decembrie 2004;
– Directiva 2005/71/CE a Consiliului din 12 octombrie 2005 privind o
procedură specială de admisie a resortisanților țăr ilor terțe în scopul desfășurării unei
activități de cercetare științifică, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L,
nr. 289 din 3 noiembrie 2005;
– Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16
decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre
pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală, publicată în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 348 din 24 decembrie 2008;
– Directiva 2009/50/CE a Consiliului din 25 mai 2009 privind condițiile de
intrare și de ședere a resortisanților din țările terțe pentru ocuparea unor locuri de muncă
înalt calificate, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, ser ia L, nr. 155 din 18
iunie 2009;
– Directiva 2009/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie
2009 de stabilire a standardelor minime privind sancțiunile și măsurile la adresa
angajatorilor de resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală, publicată în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 168 din 30 iunie 2009, cu excepția art. 9-
12;
– Directiva 2011/98/UE a Parlam entului European și a Consiliului din 13
decembrie 2011 privind o procedură unică de solicitare a unui permis unic pentru
resortisanții țărilor terțe în vederea șederii și ocupării unui loc de muncă pe teritoriul
statelor membre și un set comun de drepturi pentru lucrătorii din țările terțe cu ședere
legală pe teritoriul unui stat membru, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,
seria L, nr. 343 din 23 decembrie 2011.
Legea nr. 122/2006, cu modificările și completările ulterioare, transpune:

– Directiva 2001/55/CE a Consiliului din 20 iulie 2001 privind standardele
minime pentru acordarea protecției temporare, în cazul unui aflux de persoane strămutate,
și măsurile de promovare a unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea
acestor persoane și suportarea consecințelor acestei primiri, publicată în Jurnalul Oficial al
Comunităților Europene seria L, nr. 212, din 7 august 2001;
– Directiva 2003/9/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de stabilire a
standardelor minime pentru primirea solicitanților de azil în statele membre, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L, nr. 31, din 6 februarie 2003;
– Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la
reîntregirea familiei, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L, nr. 251, din
3 octombrie 2003;
– o serie de prevederi din Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25
noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen
lung, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, astfel cum a fost modificată prin
Directiva 2011/51/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2011 de
modificare a Directivei 2003/109/CE a Consiliului în vederea extinderii domeniului său de
aplicare la beneficiarii de protecție internațională, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene seria L, nr. 132, din 19 mai 2011;
– Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13
decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le
îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau ap atrizii pentru a putea beneficia de protecție
internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru
obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate, publicată în Jurnalul
Oficial al Uniunii Euro pene, seria L, nr. 337 din 20 decembrie 2011, cu excepția art. 7 și
art. 9 alin. (3).
România aplică prevederile Regulamentului(UE) nr. 604/2013 al Parlamentului
European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție

internațională prezentate într -unul dintre statele membre de către un resortisant al unei
țări terțe sau de către un apatrid2 și ale Regulamentului (UE) nr. 603/2013 al
Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind instituirea sistemului
„Eurodac” pentru compararea ampr entelor digitale în scopul aplicării eficiente a
Regulamentului (UE) nr. 604/2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într -unul dintre stat ele membre de către un resortisant al unei
țări terțe sau de către un apatrid și privind cererile autorităților de aplicare a legii din
statele membre și a Europol de comparare a datelor Eurodac în scopul asigurării
respectării aplicării legii și de modifi care a Regulamentului (UE) nr. 1077/2011 de
instituire a Agenției europene pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la
scară largă, în spațiul de libertate, securitate și justiție
3. De asemenea, România aplică
parțial prevederile Regulament ului (UE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al
Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de
trecere a frontierelor de către persoane (Codul frontierelor Schengen)4, precum și ale
Regulamentului (UE) nr. 810/2 009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie
2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize)5.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr.102/2005 privind libera circulație pe
teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spațiului
Economic European și a cetățenilor Confederației Elvețiene , republicată, cu modificările
ulterioare, transpune Directiva 2004/38/ CE a Parlamentului European și a Consiliului din
29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre
pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului
(CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE , 68/360/CEE , 72/194/CEE ,
73/148/CEE , 75/34/CEE , 75/35/CEE , 90/364/CEE ,
90/365/CEE și 93/96/CEE , publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L
158 din 30 aprilie 2004.
Ordonanța Guvernului nr. 44/2004 privind integrarea socială a străinilor care au

dobândit o formă de protecție sau un drept de ședere în România, precum și a cetățenilor
statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European, cu modificările și
completările ulterioare, urmărește facilitarea integrării sociale a cetățenilor statelor terțe și
ai UE care au dobândit o formă de protecție în România.

1.4. Cadrul instituțional

În scopul coordonării implementării documentelor strategice periodice din domeniul
imigrației, prin Hotărârea Guvernului nr. 572/2008 privind c onstituirea Grupului de
coordonare a implementării Strategiei naționale privind imigrația, cu modificările și
completările ulterioare, s -a constituit un mecanism de cooperare interinstituțională cu
caracter permanent, element principal pentru implementarea eficientă a strategiei,
politicilor și legislației în domeniu, respectiv, Grupul de coordonare a implementării
Strategiei naționale privind imigrația, denumit în continuare Grupul de coordonare.
Acesta reunește, printr -un management participativ, instituț ii cu competențe în
domeniul imigrației, rolul de coordonator revenindu- i Ministerului Afacerilor Interne prin
Inspectoratul General pentru Imigrări. În contextul ultimelor evoluții în plan geopolitic,
proiectul a fost completat în sensul includerii unor i nstituții care ar putea contribui la
eficientizarea gestionării eventualelor situații de criză care ar putea interveni în domeniul imigrației. Modificarea și completarea proiectului a mai vizat și o
dezvoltare instituțională
care să facă față provocăril or impuse având în vedere faptul că, de la constituirea acestuia
și până în prezent, la nivelul instituțiilor membre ale Grupului de coordonare au apărut o
serie de schimbări din punct de vedere organizatoric și al competențelor. Grupului de
coordonare îi revine și rolul, conform prevederilor legale, de a stabili modalitățile de
cooperare interinstituțională în vederea realizării obiectivelor strategiei, de a urmări
adaptarea politicilor strategiei în funcție de mutațiile în domeniu survenite la nivel
națio nal, regional și internațional, precum și dezvoltarea cadrului instituțional necesar

implementării politicilor în domeniu.5
De la constituirea acestuia și până in prezent, relațiile de colaborare dezvoltate în
cadrul Grupului de coordonare au permis obtine rea de rezultate semnificative în domeniul
de referință. Acest fapt impune continuarea și chiar îmbunătățirea cooperării
interinstituționale, scopul fiind eficientizarea managementului imigrației pe teritoriul
național în deplină concordanță cu politicile în domeniu ale UE și, implicit, implementarea
obiectivelor pe care România, prin instituțiile competente, și le -a propus prin Strategia
națională privind imigrația, denumită în continuare Strategia națională.

Capitolul 2. Caracteristici și tendințe ale fenomenului migraționist

Europa, și implicit România, se va confrunta, de asemenea, cu consecințele
instabilității din multe părți ale lumii și, în special, din imediata sa vecinătate. Evenimente
precum primăvara arabă și criza actuală din Siria necesită un răspuns adecvat și coordonat
la afluxurile mixte de migrație, drept pentru care vor fi necesare eforturi suplimentare
pentru a se evita producerea de noi tragedii în Marea Mediterană.
România rămâne o țară de tranzit pentru imigranții ilegali și solicitanții de azil.
Analiza datelor arată că România este folosită ca spațiu de tranzit pentru imigrația ilegală
către statele mai dezvoltate din vestul UE. Fluxul migrator ilegal pe teritoriul României
este reprezentat de cetățeni proveniți din state afectate de conflicte (Republica Arabă
Siriană, Republica Islamică Afganistan, Republica Islamică Iran, Republica Irak, Magreb).
În ceea ce privește fluxul migrator reprezentat de cetățenii sirieni, acesta s -a menținut la un
nivel normal. Deși, în ultima vreme, une le state din regiune (Republica Turcia, Republica
Elenă și Republica Bulgaria) se confruntă cu un aflux de imigrați ilegali și solicitanți de azil din Republica Arabă Siriană, situația din România se menține la cote normale. Dat
fiind caracterul dinamic al fenomenului migrației, s -a impus o monitorizare permanentă a
evoluției acestuia în vederea luării măsurilor legislative adecvate și asigurarea unui

5 Edwards, R. (coord), Encyclopedia of Social Work, 19th, Washington, D.C.: N.A.S.W., 1995

management corespunzător.
Având în vedere poziția geografică a României în calea rutelor folosite de către
imigranți pentru a ajunge în țările de destinație apreciem că fenomenul migrației ilegale va
înregistra o pantă accentuat ascendentă. În acest context, perioada următoare va putea
fi marcată de o creștere a numărului de cereri de azil în România, prin pri sma următoarelor
considerente:
– creșterea numărului cetățenilor sirieni care își părăsesc țara de origine pe
fondul situației de instabilitate existentă în acest stat;
– rutele folosite de acești cetățeni pot include și România, aceștia venind din
Republica Bulgaria sau Republica Turcia, state care de altfel se confruntă cu un număr
foarte mare de străini din Republica Arabă Siriană;
– o mare parte dintre cetățenii sirieni care nu își vor putea prelungi dreptul de
ședere în România, în contextul imposibilității întoarcerii în țara de origine, vor avea
posibilitatea de a depune cerere de azil;
– creșterea semnificativă a cazurilor de migrație ilegală pe Marea Neagră.
De asemenea, trebuie avută în vedere respectarea angajamentelor României în ceea
ce privește preluarea de către România a unor persoane care au în mod clar nevoie de
protecție internațională în cadrul sistemului de împărțire a responsabilității între Statele Membre ale Uniunii Europene, precum și consolidarea capacității autorităților locale în
vederea asigurării asistentei sustenabile a persoanelor relocate și adaptarea serviciilor
instituțiilor cu responsabilități în preluarea și integrarea persoanelor aflate în nevoie de
protecție internațională care vor fi relocate în România din Uniunea Europe ană sau țări
terțe, ca urmare a deciziilor luate la nivelul Uniunii Europene.
De aceea pregătirea instituțiilor cu atribuții în domeniu în vederea gestionării unui
aflux de imigranți și luarea unor măsuri care să anticipeze și să prevină acest fenomen, dar
și transferul persoanelor care au în mod clar nevoie de protecție internațională va constitui
o responsabilitate.
Autoritățile vor avea în vedere actualizarea protocoalelor de cooperare din domeniu

care nu mai corespund modificărilor aduse cadrului legisl ativ ori evoluției situației
operative sau care nu sunt actualizate recent.
Intensificarea schimbului de informații de interes operativ pe linia prevenirii și
combaterii imigrației ilegale prin intermediul atașaților de interne, al reprezentanților
misiunilor diplomatice și oficiilor consulare ale României în state terțe, precum și prin
intermediul altor instituții cu atribuții în domeniu, va avea un rol semnificativ în
prevenirea apariției unor presiuni asupra frontierelor statului român.
Apartenența României la spațiul Schengen va produce efecte în ceea ce privește
domeniul azilului/protecției internaționale. Astfel, se preconizează că numărul cererilor de
protecție internațională primite de autoritățile române și care vor fi procesate va crește.
Desf iințarea controlului la frontierele interne (cu Republica Bulgaria și Ungaria) va
produce efecte și asupra aplicării Regulamentului UE nr. 603/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de către România.
Astfel, va crește numărul cetățenilor statelor terțe care vor face obiectul transferului
din România.De asemenea, odată cu eliminarea controalelor la frontierele interne și
posibilitatea solicitanților de azil din România de a se deplasa pe teritoriile altor state
membre, există pro babilitatea creșterii numărului cetățenilor statelor terțe transferați în
cadrul procedurii Dublin, România urmând a îndeplini obligațiile ce îi revin pe linie de returnare în statele de origine a celor care au finalizat procedura azilului.
În urma conflic tului din estul Ucrainei, începând cu anul 2014, organizațiile
internaționale, atât cele guvernamentale (Biroul Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului din cadrul ONU), cât și cele neguvernamentale (Comitetul Internațional al Crucii
Roșii) au semnalat c azuri în care locuitorii din Donetsk și Lugansk au părăsit regiunile.
Cei mai mulți dintre aceștia au fost deplasați în interiorul granițelor ucrainene, dar au existat și situații în care au solicitat statutul de refugiat în statele din vecinătate, ca urm are
a prelungirii conflictului din zonele separatiste. În funcție de evoluția situației, cetățenii
statelor terțe pot alege sau pot fi obligați să părăsească Ucraina. Printre aceste persoane s –
ar regăsi și acelea care au fost recunoscute drept refugiați sa u înregistrate ca solicitanți de

azil în Ucraina.

2.1 Scopul Strategiei naționale

Prin prezenta Strategie națională sunt stabilite obiectivele avute în vedere la nivel
național, urmând ca autoritățile române să realizeze implementarea acestora prin acț iuni și
măsuri concrete în domeniul imigrației, în baza planurilor anuale de acțiune. Strategia
națională are ca scop crearea pârghiilor necesare pentru realizarea cooperării
interinstituționale, așa cum este prevăzută în Hotărârea Guvernului nr. 572/2008, cu
modificările și completările ulterioare, în vederea identificării celor mai bune soluții
pentru gestionarea imigrației, atât legale, cât și ilegale.
Un management participativ va influența pozitiv gestionarea imigrației, înțeleasă ca
ansamblu de acțiuni de alocare și gestionare a resurselor publice pentru a controla și
coordona fluxul de cetățeni proveniți din state terțe care intră legal sau ilegal pe teritoriul
României, în limitele politicilor care fundamentează atitudinea statului față de acest
fenomen.
Gestionarea benefică a imigrației este echivalentă cu gestionarea eficientă a
resurselor publice alocate pentru crearea și aplicarea legislației specifice domeniului și a
instituțiilor implicate, precum și pentru preîntâmpinarea unor riscuri generate de imigrația
ilegală, traficul de migranți și traficul de persoane.
6

6 MIftode, V. (coord.), Sociologia populațiilor vulnerabile, Editur a Univ. „Al.I.Cuza” Iași, 2005

2.2 Principii generale

Strategia națională are la bază următoarele principii generale:
a) principiul legalității – activitățile pentru realizarea obiectivelor strategice se
desfășoară în baza legii și în conformitate cu aceasta;
b) principiul responsabilității – răspunderea implementării Strategiei naționale
revine fiecăreia dintre autoritățile și instituțiile cu responsabilități în domeniul imigrației,
în părțile ce o prive sc;
c) principiul suveranității – reflectă dreptul statului român de a stabili politici
în domeniul admiterii, șederii și returnării cetățenilor statelor terțe în scopul promovării
intereselor politice, economice, sociale, culturale și umanitare și respecării obligațiilor
asumate prin tratate, convenții, acorduri și înțelegeri încheiate cu alte state;
d) principiul cooperării și coerenței – presupune cooperarea activă în
elaborarea și implementarea unei politici comune a UE în domeniul imigrației, precum și
corel area Strategiei naționale cu măsurile și politicile stabilite la nivelul altor state
membre;
e) principiul respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului
– toate activitățile desfășurate de autoritățile și instituțiile cu responsabilități în domeniul
imigrației se desfășoară cu respectarea prevederilor convențiilor și tratatelor internaționale
privind drepturile și libertățile fundamentale ale omului la care România este parte;
f) principiul acțiunii unitare – vizează implementarea unitară a poli ticii
statului și a prevederilor legale în domeniul imigrației, precum și o implementare
concertată la toate nivelurile;
g) principiul transparenței – presupune implementarea unei politici active de
informare și, după caz, consultare a societății civile cu privire la deciziile și procedurile
aplicate în contextul imigrației.

2.3 Obiective strategice generale și specifice

I. Obiectiv strategic general – Promovarea migrației legale în beneficiul
tuturor părților: societatea românească, imigranți și statele lor de origine

Obiective specifice:

I.1. Facilitarea accesului pe teritoriul României a cetățenilor terți care
răspund nevoilor de ocupare a forței de muncă (crearea cadrului juridic pentru
atragerea și menținerea forței de muncă potrivit nevoilor identificate)

Acest obiectiv are drept scop asigurarea coerenței între migrație și ocuparea forței
de muncă, educație, dezvoltare și politicile comerciale și reglementarea admiterii
cetățenilor statelor terțe pe teritoriul României în funcție de cerințele pieței muncii din
România. Pentru a identifica mai bine sectoarele economice și profesiile care se confruntă
cu dificultăți în ceea ce privește recrutarea de personal sau lipsa personalului calificat, ar
trebui efectuată o evaluare comună a cerințelor prin consultarea patronatelor și a
sindicatelor cu privire la posibilitatea acoperirii acestui necesar cu lucrători migranți și la mobilitatea legată de comerț.
7
Migranții vor fi informați cu privire la formarea profesională și recunoașterea
calificărilor pe teritoriul Ro mâniei. Inițiativele antreprenoriale ale migranților ar trebui
facilitate prin asigurarea continuitatii șederii pe teritoriul României și prin facilitarea accesului la informații și la oportunități de participare la rețele profesionale. Vor fi
întreprinse acțiuni suplimentare privind transferul drepturilor de pensie și al drepturilor
sociale pentru perioadele lucrate în România, de exemplu, pentru a permite lucrătorilor
migranți să -și transfere drepturile de pensie ocupațională dintr -un sector în altul și d intr-o
țară în alta, inclusiv din țări terțe, în aceeași măsură ca și cetățenii Uniunii Europene.

7 Edwards, R. (coord), Encyclopedia of Social Work, 19th, Washington, D.C.: N.A.S.W., 1995

Direcții de acțiune:
• Monitorizarea pieței muncii autohtone, de către instituțiile cu competențe în
domeniu, pentru identificarea deficitelor de forță de muncă;
• Stabilirea contingentelor anuale anuale de lucrători nou admiși pe piața forței
de muncă din România;
• Stabilirea unor mecanisme de facilitare a admiterii pe piața forței de muncă
din România a cetățenilor statelor terțe în domenii în care există deficit de forță de muncă;
• Revizuirea/modificarea condițiilor de angajare în muncă în profesii liberale
reglementate prin legi speciale, astfel încât să poată fi aplicabile și cetățenilor statelor
terțe;
• Negocierea/încheierea unor acorduri bilaterale cu țări terțe interesate în
admiterea propriilor cetățeni pe piața forței de muncă din România.

I.2. Favorizarea accesului cetățenilor statelor terțe către instituțiile de
învățământ superior din România pentru domeniile și profesiile identificate ca
deficitare

Atrag erea studenților proveniți din state terțe, precum și promovarea educației în
rândul migranților aflați în situație de ședere legală vor contribui la asigurarea
competențelor necesare pentru acoperirea deficitului existent pe piața forței de muncă. În
acest sens, va fi continuat procesul de încurajare și consolidare a recunoașterii calificărilor
și a competențelor profesionale. Acest lucru va contribui, de asemenea, la valorificarea în
mod corespunzător a competențelor și a calificărilor migranților aflați în situație de ședere
legală. Pentru a spori atractivitatea, studenții și cercetătorii vor beneficia de proceduri mai
simple și mai rapide de obținere a vizelor.

Direcții de acțiune:
• Dezvoltarea cooperării dintre instituțiile de învățământ su perior autorizate
și/sau acreditate din România și autoritățile publice și organismele profesionale interesate
în stabilirea nevoilor/necesarului de instruire/pregătire a cetățenilor din state terțe pentru
domeniile/profesiile ce prezintă interes;
• Stabilirea facilităților care vor fi acordate cetățenilor din state terțe care
îndeplinesc condițiile stabilite pentru continuarea șederii pe teritoriul României după
absolvirea și finalizarea studiilor la instituții de învățământ autorizate și/sau acreditate din
România;
• Îmbunătățirea mecanismelor de facilitare a admiterii pe teritoriul României a
studenților și cercetătorilor proveniție din state terțe;
• Crearea procedurilor necesare facilitării procesului de recunoaștere a
calificărilor și competențelor p rofesionale.

I.3. Facilitarea admiterii și șederii cetățenilor din state terțe pentru
dezvoltarea/derularea de afaceri pe teritoriul României în concordanță cu interesul
economic național

În vederea accelerării creșterii economice vor fi luate măsuri de stimulare a
investițiilor, de creare de locuri de muncă și de încurajare a reformelor destinate
competitivității. De aceea, acordarea unor facilități privind admiterea și șederea pe
teritoriul României a acestei categorii de străini constituie o prioritate . Acest lucru va avea
un efect benefic atât pentru investitorii și angajații proveniți din state terțe, cât și pentru
angajații români. În vederea încurajării investițiilor străine în România, autoritățile române
vor crea cadrul necesar atragerii pe teritoriul național a potențialilor investitori, precum și
a cetățenilor statelor terțe a căror prezență este necesară pentru buna implementare și
derulare a investițiilor.

Direcții de acțiune:
• Exonerarea de la îndeplinirea unor condiții la acordarea vizei și prelungirea
dreptului de ședere pentru această categorie de cetățeni proveniți din state terțe, aplicarea
unor facilități de natură economică și fiscală etc.;
• Întărirea cooperării în domeniul eliberării vizelor între autoritățile emitente și alte
instituții cu atribuții în procesul decizional aferent, în vederea aplicării unor proceduri
accelerate de procesare/acordare a vizelor;
• Revizuirea listei statelor pentru care se aplică în prezent procedura specială a
invitației și eliminarea de pe listă a statelor c are prezintă interes din punct de vedere
economic pentru România;
• Reevaluarea legislației incidente în domeniul înființării societăților comerciale și a
altor entități economice în vederea identificării unor elemente de atractivitate pentru
potențialii investitori.
I.4. Asigurarea unei informări mai bune a cetățenilor statelor terțe privind
posibilitățile și condițiile de imigrație legală

Astfel, se urmărește, în principal, creșterea nivelului de informare a potențialilor
imigranți, a gradului de respectare a l egislației române de către aceștia, cunoașterea
politicii României în domeniul imigrației de către autoritățile din statele terțe, precum și
îmbunătățirea sistemului de furnizare și acces a cetățenilor statelor terțe la informații de
interes public în dome niul migrației legale. Asigurarea unei informări cu privire la
riscurile la care se expun în cazul încheierii căsătoriilor de conveniență are ca scop prevenirea formelor de abuz și fraudă.

Direcții de acțiune:
• Organizarea unor campanii de informare cu privire la modalitățile de
admitere și ședere pe teritoriul României;
• Informarea cetățenilor în statele de origine prin autoritățile cu competențe în

domeniul emigrării cu privire la posibilitățile de migrare, drepturile și obligațiile lor în
România;
• Impl icarea în procesul de informare a cetățenilor statelor terțe atât a
misiunilor diplomatice ale României din țările de origine ale acestora, cât și a misiunilor
diplomatice ale acestor state în România.

II. Obiectiv strategic general – Întărirea controlului le galității șederii
cetățenilor statelor terțe pe teritoriul României și aplicarea corespunzătoare a
măsurilor de îndepărtare și a măsurilor restrictive

Obiective specifice:

II.1. Informarea permanentă cu privire la riscurile generate de migrația
ilegală și munca nedeclarată, precum și a sancțiunilor și măsurilor restrictive ce pot
fi aplicate

Prevenirea și reducerea migrației ilegale reprezintă o parte esențială a oricărui
sistem de migrație bine gestionat. Autoritățile române au ca scop informarea corectă și
completă a potențialilor imigranți, precum și a cetățenilor din state terțe aflați pe teritoriul
României, pe de o parte, cu privire la măsurile legale care pot fi luate împotriva lor în
eventualitatea încălcării legislației în domeniul imigrației, resp ectiv îndepărtarea de pe
teritoriul național și instituirea unei interdicții de a intra pe teritoriul României și, implicit,
pe teritoriul altor state membre, iar pe de altă parte, cu privire la riscurile asimilate
statutului de migrant ilegal (trafic de m igranți, diverse forme de exploatare a acestora,
luarea în custodie publică, politicile de returnare etc.). Astfel, se urmărește limitarea migrației ilegale prin folosirea unor mijloace eficiente de informare a resortisanților
statelor terțe cu potențial migrator ridicat. Totodată, se va pune accentul

pe informarea imigranților cu privire la condițiile de returnare voluntară umanitară
asistată.

Direcții de acțiune:
• Informarea potențialilor migranți prin intermediul misiunilor diplomatice ale
României din țările cu înalt potențial migrator pentru țara noastră;
• Informarea cetățenilor din state terțe aflați deja pe teritoriul României cu
privire la obligațiile ce le revin și măsurile ce pot fi dispuse în cazul nerespectării acestora;
• Informarea a ngajatorilor cu privire la obligațiile prevăzute de legislația
privind angajarea sau detașarea cetățenilor statelor terțe pe teritoriul României;
• Informarea altor categorii relevante de persoane fizice sau juridice cu privire
la nerespectarea obligațiilor în materie de imigrație și riscurile aferente facilitării migrației
ilegale (ex. agenții de turism, firme de recrutare a forței de muncă etc.).8

II.2. Eficientizarea controlului legalității șederii și muncii cetățenilor statelor
terțe pe teritoriul României

Gestionarea corespunzătoare a procesului imigrației presupune implicit limitarea
efectelor negative ale imigrației ilegale asupra societății. Efectuarea unui control eficient
în ceea ce privește legalitatea șederii și muncii cetățenilor din state terțe pe teritoriul
național necesită alocarea resurselor aferente autorităților competente în raport cu nevoile
identificate și cu evoluția situației operative care se află într -o dinamică continuă. Deși în
prezent numărul cetățenilor proveniți din state terțe est e scăzut în raport cu populația
autohtonă, o eventuală creștere semnificativă a indicatorilor de imigrație ar implica în mod automat o alocare suplimentară de resurse pentru gestionarea noii situații. Totodată,
autoritățile competente trebuie să identifice permanent noi metode de lucru și soluții
necesare ajustării cadrului normativ în domeniu.

8 Edwards, R. (coord), Encyclopedia of Social Work, 19th, Washington, D.C.: N.A.S.W., 1995

Direcții de acțiune:
• Dezvoltarea capacității operative a autorităților implicate, adaptat la evoluția
indicatorilor de migrație înregistrați (resurse umane și logis tice);
• Dezvoltarea unor noi metode și mijloace eficiente de control (ex. sistem de
înregistrare online a prezenței cetățenilor statelor terțe);
• Analizarea permanentă a cadrului legislativ și procedural în vederea
eliminării deficiențelor și perfecționarea modului de lucru.

II.3. Întărirea cooperării cu autoritățile române competente pentru
combaterea imigrației ilegale și a muncii nedeclarate a cetățenilor din state terțe

Având în vedere contextul regional și național cu privire la fluxurile migratorii, dar
mai ales odată cu aplicarea în totalitate a dispozițiilor acquis -ului Schengen, autoritățile
române sunt obligate să intensifice cooperarea în vederea creșterii eficienței în domeniul
prevenirii și combaterii imigrației ilegale. În acest context, se va acorda o atenție sporită
tuturor elementelor componente, respectiv prevenirea imigrației ilegale prin utilizarea unor
canale de imigrație aparent legale, combaterea șederii ilegale și combaterea traficului de
migranți și a traficului de persoane, urmând ca autoritățile competente să intensifice
cooperarea potrivit atribuțiilor conferite de lege. Dată fiind influența directă pe care
dezvoltarea economică și necesitățile pieței muncii o poate avea asupra tendințelor de
imigrație ilegală, autoritățile competente tre buie să joace un rol activ și în ceea ce privește
combaterea muncii nedeclarate a cetățenilor din state terțe.

Direcții de acțiune:
• Întărirea cooperării în domeniul eliberării vizelor și a permiselor de ședere
între autoritățile emitente și alte instituți i cu atribuții în procesul decizional aferent, în
vederea prevenirii utilizării unor canale de imigrație aparent legale;

• Dezvoltarea cooperării operative dintre Inspectoratul General pentru Imigrări,
pe de o parte, și Poliția de Frontieră Română, Poliția R omână și Jandarmeria Română, pe
de altă parte, în scopul creșterii eficacității combaterii șederii ilegale;
• Dezvoltarea cooperării între Poliția de Frontieră Română și Poliția Română
pe problematica combaterii traficului de migranți și a traficului de persoane, precum și cu
alte autorități cu competențe în domeniu;
• Dezvoltarea cooperării, între Inspectoratul General pentru Imigrări, pe de o
parte, și Inspecția Muncii, pe de altă parte, în scopul creșterii eficacității combaterii muncii
nedeclarate;
• Instruir ea permanentă a personalului autorităților care, prin natura atribuțiilor
conferite de lege pot intra în legătură directă cu cetățenii statelor terțe, cu privire la
regimul juridic aplicabil acestora, tipurile de vize și de documente emise acestora,
procedurile de urmat etc.

II.4. Aplicarea măsurilor de returnare a imigranților ilegali la standardele
Uniunii Europene

În contextul în care statele membre din sudul Europei se confruntă cu o mare
presiune imigraționistă ca urmare a extinderii spațiului Schengen este posibilă o
intensificare a deplasărilor migranților ilegali către și prin România. Autoritățile române
sunt conștiente că acest fenomen poate conduce la o creștere a presiunii asupra capacității
de cazare în centrele de luare în custodie publică, care ar putea deveni insuficientă din punctul de vedere al asigurării asistenței medicale și materiale, precum și as upra
capacității de implementare a măsurilor de returnare. De aceea, creșterea operativității și
capacității structurilor competente pentru returnarea imigranților ilegali reprezintă un
obiectiv major în perioada imediat următoare, a cărui realizare va fi urmărită în strictă
conformitate cu standardele UE în domeniul returnării, cu cele mai bune practici în ceea ce
privește returnarea voluntară sau forțată a persoanelor aflate în situații ilegale, cu

respectarea drepturilor fundamentale ale omului și a demnității umane.
În vederea eficientizării măsurilor de returnare este necesară dezvoltarea cooperării
cu autoritățiile statelor terțe, cât și consolidarea cooperării României cu statele din
vecinătatea estică și din regiunea Mării Negre prin instrumente ale Abordării globale a
migrației.

Direcții de acțiune:
• Creșterea operativității și a capacității de returnare a imigranților ilegali, prin
încurajarea cu prioritate a returnării voluntare, precum și prin dezvoltarea corespunzătoare
a resurselor umane și mate riale existente, în funcție de evoluțiile înregistrate în domeniu;
• Cooperarea în domeniul returnării cu statele membre ale UE, în special prin
participarea României la zborurile comune, derulate sub coordonarea Agenției Europene
pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale
Uniunii Europene (Agenția Frontex)6;
• Colaborarea cu organizațiile internaționale cu atribuții în domeniu, precum și
cu organizații neguvernamentale în vederea elaborării și derulării unor programe comune
pentru sprijinirea cetățenilor statelor terțe cu ședere ilegală în vederea repatrierii voluntare,
precum și crearea unui mecanism eficient în scopul reintegrării acestora în statele de
origine;
• Aplicarea procedurilor de returnare în conformitate cu standardele UE și
dreptul internațional în materie, inclusiv prin asigurarea condițiilor specifice de cazare în
centrele de custodie publică;
• Dezvoltarea și consolidarea mecanismului independent de monitorizare a
activităților desfășurate cu ocazia implem entării măsurilor de returnare forțată;
• Dezvoltarea cooperării cu misiunile diplomatice, oficiile consulare și
autoritățile relevante ale statelor terțe producătoare de migranți, precum și cu structurile
competente din țările terțe de tranzit;
• Valorificare a eficientă a fondurilor puse la dispoziția statelor membre prin

Fondul de returnare din cadrul Programului general "Solidaritatea și Gestionarea
Fluxurilor Migratorii" și Programul General ”Azil, Migrație și Integrare” (AMIF) pentru
perioada 2014- 2020.

III. Obiectiv strategic general – Îmbunătățirea sistemului național de azil în
scopul eficientizării și asigurării conformității cu standardele legale naționale,
europene și internațional aplicabile .

Inspectoratul General pentru Imigrări își propune să implementeze și să contribuie
la elaborarea unei politici clare și coerente a României în domeniul azilului, ca parte
componentă a politicii în domeniul imigrației, în care se respectă obligațiile asumate pe
plan european și internațional prin instrumentel e legale la care statul român a aderat, pe de
o parte, și interesul național, pe de altă parte, prin realizarea unui echilibru între drepturile și obligațiile persoanelor aflate în nevoie de protecție internațională. În realizarea acestui
obiectiv un rol determinant îl va reprezenta, într -o primă fază, efortul de realizare a
transpunerii instrumentelor care alcătuiesc acquis- ul UE în materie, respectiv Sistemul
European Comun de Azil.
9
Totodată, continuarea dezvoltării și consolidării mecanismelor prin care se asigură
menținerea unei practici unitare și de calitate pe linia procesării cererilor de azil la nivel
național constituie o garanție solidă a existenței unui sistem de azil eficient și funcțional.
Având în vedere contextul geopolitic și geostrategic actual la nivel regional și mondial și
posibilitatea apariției unor afluxuri de imigranți ilegali pe teritoriul României, generate de
situații de criză de natură politică, socială, economică sau militară etc., se va urmări
gestionarea unitară și coerentă a situațiilor menționate, în vederea planificării, organizării,
monitorizării, coordonării și stabilirii modului de acțiune al instituțiilor abilitate, precum și
creșterea capacității instituționale și operaționale a Inspectoratului General pentru Imigrări
pentru o abordare mai complexă a fenomenului migraționist, în contextul ultimelor

9 Edwards, R. (coord), Encyclopedia of Soci al Work, 19th, Washington, D.C.: N.A.S.W., 1995

evoluții în plan geopolitic.

La nivel național în data de 02 iulie 2015 s-a aprobat de către Guvernul României
Memorandumul cu privire la punerea în aplicare a Concluziilor Consiliului European din
25 – 26 iunie 2015 pe componenta migrație. Prin acest document s-a aprobat, preluarea de
către România a cotei de 1.705 persoane în cadrul mecanismului de relocare internă și 80 de persoane în cadrul programului UE de relocare ext ra-UE,care au în mod cert nevoie de
protecție internațională. Pentru gestionarea eficientă a situației care face obiectul Memorandumului, Ministerul Afacerilor Interne are rol coordonator, iar la nivelul acestuia
va fi elaborat un plan de măsuri integrat pentru aplicarea Memorandumului Guvernului
României adoptat în baza Concluziilor Consiliului European din 25-26.06.2015.

Obiective specifice:

III.1. Continuarea asigurării accesului la procedura de azil și respectarea
principiului non refoulement
Se urmărește asigurarea unei proceduri de azil eficiente și corecte pentru solicitanții
de azil, atât în punctele de trecere a frontierei, cât și la nivelul centrelor regionale de azil,
prin creșterea calității serviciilor de interpretariat, prin recrutarea și instruir ea de noi
interpreți, a serviciilor de consiliere juridică oferite de către consilierii juridici ce își desfășoară deja activitatea în centrele regionale. De asemenea, se dorește îmbunătățirea
asistenței oferite de avocați prin extinderea și perfecționarea unei rețele de avocați
specializați. Toate cererile de azil se analizează în mod individual, prin raportarea motivelor invocate în susținerea cererii la informațiile din statul de origine.

Direcții de acțiune:
• Asigurarea serviciilor de interpretare, a consilierii și asistenței juridice a
solicitanților de azil;
• Consolidarea dialogului între factorii de decizie în cadrul procedurii de azil în
vederea asigurării unei interpretări și aplicări uniforme a principiilor și conceptelor specifice în
domeniu, precum și în scopul identificării de bune practici și a diseminării acestora;
• Actualizarea unor ghiduri și proceduri pentru personalul misiunilor diplomatice pe
linia asistenței refugiaților și a persoanelor cu protecție subsidiară;
• Continuarea pre gătirii personalului din cadrul altor autorități/instituții cu atribuții
pe linia azilului.

III.2. Procesarea cererilor de azil în mod eficient și conform standardelor legale
naționale, europene și internaționale aplicabile

În perioada următoare este absolut necesar ca acordarea asistenței corespunzătoare
solicitanților de azil pe toată durata procedurii de azil să fie realizată în paralel cu asigurarea unui standard de calitate crescut al interviurilor și deciziilor, în condițiile soluționării în
termene rezo nabile a cererilor de azil.
În acest sens, o atenție deosebită se va acorda mecanismului de asigurare și control al
calității procedurii de azil, implementat în cadrul Acordului de Cooperare dintre Inspectoratul
General pentru Imigrări și UNHCR România, semnat la data de 28.09.2011. Prin acest Acord
au fost stabilite condițiile de cooperare ulterior datei de 01.10.2011, după încheierea
proiectului „Dezvoltarea Continuă a Calității Sistemelor de Azil în Uniunea Europeană” pentru
a asigura sustenabilitatea în timp a rezultatelor sale și funcționarea efectivă și corespunzătoare
a mecanismelor interne de evaluare a calității procedurii de azil. Astfel, în exercitarea
atribuțiilor sale specifice, mecanismul de management al calității procedurii de azil va
contribui în mod semnificativ la asigurarea unei practici unitare la nivel național, în
concordanță cu standardele impuse de bunele practici și legislația europeană și internațională
relevantă.

Direcții de acțiune:
• Menținerea unei durate scăzute a procedurii de azil în faza administrativă a
procedurii;
• Consolidarea mecanismului de control al calității procedurii de azil;
• Adaptarea practicilor și procedurilor naționale pentru procesarea corespunzătoare
a categoriilor vulnerabile de solicitanți de azil;
• Asigurarea accesului la informații din țările de origine pentru toate părțile
implicate în procedura de azil;
• Continuarea pregătirii personalului cu atribuții pe linia procedurilor de azil din
cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări, în special prin implementa rea la nivel național
a modulelor de pregătire dezvoltate în cadrul Curriculei Europene în domeniul azilului.

III.3 Combaterea eficientă a abuzului la procedura de azil

Aplicarea de către România în totalitate a acquis -ului Schengen, în condițiile adoptării
de către Consiliul European a unei decizii în acest sens, va produce efecte și în ceea ce privește
implementarea Regulamentului Dublin III și a Regulamentului Eurodac. Astfel, odată cu
creșterea numărului solicitărilor de azil, datorită fluxului de migrație ilegală dinspre Grecia și
Bulgaria, va crește și numărul cetățenilor statelor terțe depistați în sistemul Eurodac cu cereri de azil depuse în alte state membre.
Acest fapt va genera o presiune administrativă pentru amprentarea și identificarea
cetățenilor statelor terțe care depun cereri de azil în România, procesarea unui număr mare de
cereri Dublin adresate Greciei și Bulgariei și punerea în executare a deciziilor de transfer prin
conducerea la frontieră sau escortarea cetățenilor terți în statele membre responsabile.
Lipsa controlului la frontierele interne din spațiul Schengen va conduce și la creșterea
numărului solicitărilor de transfer către România, marea majoritate venind din Ungaria,
Republica Austria, Republica Federală Germania, Republica Franceză și Confederația
Elvețiană.

Direcții de acțiune:
• Îmbunătățirea procedurilor de identificare a solicitanților de azil fără documente
de identitate/călătorie, precum și analiza posibilității determinării țării de origine a acestora pe
baza analizei lingvis tice;
• Continuarea participării la mecanismul Dublin și derularea eficientă a
procedurilor prevăzute de Regulamentul Dublin III în vederea transferului în statele membre
responsabile a cetățenilor terți cărora România le -a respins accesul la procedura de az il;
• Asigurarea resurselor financiare și umane necesare funcționalității sistemului
Eurodac, a echipamentelor și infrastructurii de comunicații naționale, în vederea depistării
cetățenilor statelor terțe care abuzează de procedura de azil;
• Analiză de impact privind înființarea în România a unor centre cu regim închis
pentru cazarea solicitanților de azil.
Asigurarea unui standard demn de viață al solicitanților de azil conform standardelor
legale naționale, europene și internaționale aplicabile
Solicitanții de azil sunt o categorie aparte de persoane care, datorită exilului forțat, în
marea lor majoritate, se află într -o situație precară atât din punct de vedere fizic, psihic, cât și
financiar. Aceasta impune ca statul căruia i -a fost cerută protecția, pe pe rioada analizării cererii
de azil, să asigure condiții decente de cazare, întreținere materială și asistență medicală în conformitate cu normele UE în domeniul azilului. Crearea unui standard de viață adecvat va
determina reducerea tendinței de mișcare secundară a solicitanților de azil către alte state
membre ale UE, tendința acestora de a lucra ilegal pe piața forței de muncă pentru a -și
suplimenta veniturile și, de asemenea, va preîntâmpina conflictele și situațiile care să pericliteze ordinea și siguran ța publică. Este necesară adoptarea unor standarde pentru primirea
solicitanților care să fie suficiente pentru a le garanta un nivel de trai demn și condiții de viață comparabile cu statele membre. Recepția persoanelor cu nevoi speciale de primire trebuie să
fie o preocupare majoră a autoritățior naționale pentru a asigura faptul că o astfel de primire
este concepută special pentru a putea răspunde nevoilor acestora în materie de recepție și
cazare.

Direcții de acțiune:
• Dezvoltarea de noi infrastructuri și servicii de cazare, precum și structuri și
sisteme administrative în funcție de nevoi și de situația operativă, respectiv înființarea de noi
centre regionale de cazare și proceduri și/sau extinderea capacității de cazare a actualelor
centre;
• Îmbunătățirea și/sau menținerea infrastructurii de cazare și a serviciilor aferente,
precum și adaptarea condițiilor de recepție la nevoile persoanelor din categoria grupurilor
vulnerabile;
• Asigurarea asistenței materiale, medicale și sociale a solicitanților de azil prin
asigurarea resurselor necesare de la buget și atragerea de resurse complementare prin
parteneriate cu ONG -uri, organizații internaționale și prin resursele alocate în cadrul
programelor cu finanțare europeană;
• Pregătirea managementului și a personalului centrelor regionale de cazare și
proceduri de azil pe linia asigurării condițiilor de recepție și cazare;
• Coordonarea adecvată între autoritățile competente cu privire la recepția
solicitanților și favorizarea cooperării între comunitățile locale și ce ntrele de cazare;
• Modificarea și completarea legislației în domeniul azilului pentru transpunerea
Directivei 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire
a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională (reformare), publicată în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 180 din 29 iunie 2013.
Asigurarea compatibilității și interoperabilității cu celelalte sisteme de azil din statele
membre, coordonarea cu Biroul European de Sprijin în domeniul Azilului, precum și întărirea
și creșterea calității procedurii de azil și a măsurilor de integrare a persoanelor cu o formă de protecție internațională din țările terțe
Biroul European de Sprijin în domeniul Azilului (BESA) a fost înființat sub forma unei
agenții de reglementare, entitate juridică autonomă creată în vederea punerii în aplicare a unei politici europene comune, iar mandatul său are în vedere trei sarcini principale: sprijinirea
cooperării practice în materie de azil, susținerea statelor memb re care se confruntă cu presiuni

deosebite și contribuția la punerea în aplicare a sistemului european comun de azil.
În acest context, autoritățile române cu competențe în domeniul azilului vor continua
demersurile în vederea creării mecanismelor necesare colaborării cu BESA în scopul asigurării
capacității acestei agenții de a -și îndeplini mandatul.
Astfel se urmărește promovarea și susținerea expertizei românești în vederea accesării
unor proiecte (europene sau internaționale) de asistență tehnică în dom eniul azilului și al
integrării persoanelor cu o formă de protecție internațională, în contactele la diverse niveluri,
cu oficiali din țările terțe (de tranzit și/sau de origine) implicate în inițiative și procese
regionale de interes pentru România.
Direcții de acțiune:
• Participarea la definitivarea și implementarea mecanismului de asigurare a
solidarității între statele membre în cazul unor afluxuri mixte de persoane aflate în nevoie de
protecție (repartizarea solicitanților de azil/relocarea persoanelor aflate în nevoie de protecție
în funcție de densitatea populației, PIB etc.);
• Dezvoltarea cadrului legal și instituțional necesar pentru întărirea rolului activ în
derularea acțiunilor comune în sprijinul statelor membre care se confruntă cu un fenomen
migraționist ce depășește capacitatea obișnuită de procesare, precum și pentru consolidarea
Punctului Național de Contact;
• Asigurarea pregătirii personalului propriu prin participarea la programul european
comun de formare în materie de azil, care va fi dezv oltat în cadrul BESA;
• Asigurarea cadrului necesar desfășurării activităților specifice mecanismului de
alertă timpurie, pregătire și gestionare a crizelor în domeniul azilului;
• Participarea la reuniunile Consiliului de Administrație și ale grupurilor de lu cru
organizate în cadrul BESA;
• Consolidarea cooperării practice prin schimbul de experiență și bune practici cu
autoritățile din alte state ale UE;
• Inițierea unor măsuri active de promovare a expertizei românești în contactele la
diverse niveluri, cu oficiali din țările terțe (de tranzit și/sau de origine) implicate în inițiative și
procese regionale de interes pentru România;

Acordarea de asistență tehnică în domeniul azilului statelor terțe în scopul întăririi și
creșterii calității procedurii de azil și/sau de asigurare a unor soluții durabile la situația
persoanelor aflate în nevoie intenațională de protecție din aceste țări;
• Implicarea activă în procesul comun UE de împărțire a responsabilității prin
analiza în vederea punerii în comun a capacit ăților de primire a solicitanților de azil in situații
de urgență.

III.5. Gestionarea unitară și coerentă a situațiilor apariției unui aflux de imigranți
ilegali pe teritoriul României, generat de situații de criză de natură politică, socială,
economică sau mili tară și gestionarea eficientă a participării României la mecanismele de
relocare intra și extra -UE de la nivelul UE
Situația de instabilitate din regiune și din Orientul Apropiat și Mijlociu reprezintă un
factor generator al migrației ilegale la frontierel e României. În cazul menținerii presiunii
asupra frontierei terestre a României și țărilor vecine, există posibilitatea ca autoritățile din
aceste țări să nu mai facă față situației, ceea ce poate conduce la încercări de părăsire ilegală a
teritoriului sta telor vecine către România ceea ce va conduce la creșterea numărului de
solicitări de azil, dar și a numărului de imigranți ilegali împotriva cărora vor fi dispuse măsuri de îndepărtare de pe teritoriu. În acest context, există posibilitatea unei presiuni crescute asupra
capacității de cazare a centrelor de azil din subordinea Inspectoratului General pentru Imigrări,
iar, ulterior, în situația respingerii cererilor de azil, asupra celor două centre de cazare a
străinilor luați în custodie publică.

Direcții de acțiune:
• Adoptarea unei legislații specifice prin care să se stabilească principiile generale
pentru evaluarea riscurilor, a situației operative, precum și ansamblul măsurilor desfășurate de
autoritățile publice centrale și locale în vederea realizării unui management eficient al
situațiilor de criză în domeniul imigrației;
• Gestionarea unitară și coerentă a situațiilor menționate, în vederea planificării,
organizării, monitorizării, coordonării și stabilirii modului de acțiune al instituțiilor abilitate ;

• Pregătirea personalului din cadrul unităților administrativ teritoriale/
județene/municipiului București în vederea gestionării situațiilor de criză – consolidarea
mecanismului de cooperare interinstituțională din punct de vedere operațional în situații de
criză cu sprijinul prefectului și al celorlalte autorități locale aflate în coordonarea acestuia,
precum și al celorlalte instituții implicate în gestionarea crizei, pe liniile de competență ale
acestora;
• Elaborarea unui plan de măsuri integrat pentru aplicarea Memorandumului
Guvernului României adoptat în baza Concluziilor Consiliului European din 25- 26.06.2015 și
punerea în aplicare a acestuia.
Obiectiv strategic general – Participarea activă a României la eforturile comunității
internaționale și statelor membre ale Uniunii Europene la identificarea unor soluții durabile pentru persoanele aflate în nevoie de protecție internațională și integrarea socială a cetățenilor
statelor terțe
Se urmărește ca, pe termen mediu și lung, România să se implice în f urnizarea de
expertiză în ceea ce privește accesul la soluții durabile, inclusiv prin schimb de informații cu
statele participante la programele regionale de protecție finanțate de Comisia Europeană.
De asemenea, se are în vedere menținerea contactelor stabilite cu participanții la Grupul
de Lucru în domeniul Relocării și a Grupului de Lucru privind Punctele Naționale de Contact
în domeniul integrării în vederea schimbului de date și informații în domeniul relocării și
integrării refugiaților, participarea la dezbaterile care vor avea loc în cadrul forurilor
internaționale al căror obiectiv îl reprezintă identificarea și accesul la soluții durabile, precum
și la Grupul de lucru pe probleme de relocare organizat sub egida Înaltului Comisariat al
Națiunilor Unite pentru Refugiați, a Conferințelor interministeriale privind relocarea sau a
Reuniunilor experților pe teme de relocare a beneficiarilor de protecție internațională organizate de Comisia Europeană.
10
Integrarea este un proces dinamic, bidirecțional de interacțiune reciprocă, ce necesită nu
doar eforturi din partea autorităților naționale, regionale și locale, ci și un angajament sporit din partea comunității- gazdă și a imigranților.

10 Edwards, R. (coord), Encyclopedia of Social Work, 19th, Washington, D.C.: N.A.S.W., 1995

Integrarea socială reprezintă procesul de participare activă a cetățen ilor terți, care au
reședința sau domiciliul pe teritoriul României, la viața economică, socială și culturală a
societății românești, respectându -se în același timp identitatea culturală a acestora.

Obiective specifice

III.3. Integrarea socială a persoanelor care au dobândit o formă de protecție în
România și a celor cu ședere legală

Persoanele care se bucură de o formă de protecție reprezintă categoria cea mai
vulnerabilă dintre cetățenii statelor terțe cu ședere legală în România, din cauza exilului forțat
la care au fost supuși și trebuie să beneficieze de o atenție sporită și de servicii speciale din
partea autorităților române. Facilitarea integrării locale a cetățenilor statelor terțe cu o formă de protecție reprezintă o soluție durabilă la situația cu car e aceștia se confruntă și reprezintă, în
mare măsură, și o obligație a autorităților române asumată în momentul acordării protecției
acestor persoane.
De asemenea, un alt grup țintă al politicii de integrare este reprezentat de persoanele
nou venite în Ro mânia, care necesită cunoștințe de limba română și orientare în societate. Deși
voluntară, participarea cetățenilor statelor terțe la cursuri de limba română, sesiuni de orientare culturală și consiliere, reunite în programe de integrare, are rolul de a le facilita acestora
obținerea dreptului de ședere permanentă și, ulterior, a cetățeniei române, prin însușirea
cunoștințelor necesare unui nivel corespunzător de integrare în societatea românească. Având
în vedere că integrarea efectivă se realizează la niv elul comunităților locale, autoritățile locale
și serviciile deconcentrate au un rol deosebit și datoria de a furniza servicii specializate în domenii ca: accesul la locuințe, educație, asistență socială și medicală, accesul pe piața forței
de muncă. În ac est sens, instituțiile cu competențe în domeniu, printr -un management
participativ, vor contribui la creerea de oportunități, inclusiv prin modificarea cadrului legal, în
vederea asigurării integrării sociale.
Organizațiile nonguvernamentale pot furniza se rvicii complementare celor asigurate de

autoritățile centrale și locale în vederea facilitării integrării.
Direcții de acțiune:
• Atragerea organizațiilor reprezentative ale comunităților de cetățeni ai statelor
terțe și implicarea acestora în acțiuni prilejuite de diferite evenimente, la care să participe
alături de cetățeni români, în scopul promovării cunoașterii și înțelegerii reciproce;
• Continuarea derulării programelor de integrare pentru cetățenii statelor terțe care
au reședința sau domiciliul pe teri toriul României prin asigurarea resurselor necesare de la
buget și atragerea de resurse complementare din parteneriate cu organizații nonguvernamentale, organizații internaționale și prin resursele alocate în cadrul programelor
cu finanțare europeană neram bursabilă;
• Continuarea pregătirii personalului instituțiilor publice și organizațiilor
nonguvernamentale cu atribuții în integrarea cetățenilor statelor terțe din România;
• Informarea cetățenilor statelor terțe cu privire la drepturile și obligațiile pe care le
au pe teritoriul României, precum și asupra oportunităților de integrare în societatea
românească, îmbunătățirea calității serviciilor privind facilitarea integrării prin crearea de
birouri de integrare în orașele cu un număr ridicat de cetățeni te rți și a rețelelor de suport local
din care să facă parte reprezentanți ai tuturor autorităților responsabile pe linie de integrare;
• Acordarea de asistență specializată persoanelor cu nevoi specifice/aflate în situație
de vulnerabilitate.
Politica privind integrarea socială a cetățenilor statelor terțe are ca obiectiv oferirea
posibilității acelora care și- au stabilit reședința sau domiciliul pe teritoriul României de a
achiziționa un bagaj minim de cunoștințe și deprinderi, în principal prin cursuri de lim ba
română, programe de orientare culturală și de consiliere care să le permită să acceseze celelalte
servicii și politici sociale în condiții asemănătoare cu cetățenii români.

Direcții de acțiune:
• Creșterea capacității actorilor relevanți în susținerea pr ocesului de integrare
socială a cetățenilor statelor terțe (cu o formă de protecție și ședere legală);
• Îmbunătățirea mecanismului de cooperare interinstituțională autorităților/

instituțiilor implicate în procesul integrării cetățenilor statelor terțe;
• Dezvoltarea strategiilor de integrare, inclusiv analiza nevoilor, îmbunătățirea
indicatorilor și evaluarea integrării sociale;
• Modificarea legislației în domeniul integrării cetățenilor statelor terțe în România;
• Identificarea unor soluții de asigurare a unei coordonări eficiente între politica de
integrare și procedura de acordare a cetățeniei române.

III.4. Crearea unui mediu care să faciliteze integrarea cetățenilor statelor terțe

Alături de oferirea de servicii specifice cetățenilor statelor terțe care au reședința sau
domiciliul pe teritoriul României, în vederea facilitării integrării, politica privind integrarea
socială are ca obiectiv și crearea unei societăți multiculturale, deschise și primitoare.
Direcții de acțiune:
• Cunoașterea situației privind integrarea cetățenilor statelor terțe în România prin
derularea de studii și cercetări științifice anuale;
• Promovarea dialogului intercultural și a contactelor la toate nivelurile societății
prin organizarea de activități multiculturale;
• Crearea unei imagini pozitive în rândul opiniei publice din România privind
fenomenul imigrației și al integrării cetățenilor statelor terțe prin derularea de activități de
informare și campanii de conștientizare.

III.5. Asumarea obligațiilor României ca stat de relocare a refugiați lor

Stabilirea programului național de relocare are ca avantaje, alături de respectarea
obligațiilor asumate la nivel internațional privind protecția refugiaților și imagine favorabilă pe
plan extern, selectarea refugiaților ce urmează să fie relocați în funcție de propriile criterii

naționale și atragerea de fonduri comunitare, operațiunile de relocare fiind finanțate prin
Fondul European pentru Azil, Migrație și Integrare.

Direcții de acțiune:
• Continuarea programului de relocare a refugiaților în România;
• Participarea la schema comună a Uniunii Europene de relocare și la mecanismul
de solidaritate între statele membre ale Uniunii Europene și modificarea legislației în domeniul
azilului care să permită posibilitatea relocării intra UE de solicitanți de azil;
• Continuarea pregătirii personalului instituțiilor implicate în desfășurarea
operațiunilor de relocare a refugiaților în România;
• Implicarea activă la procesul comun UE privind stabilirea de reguli pentru un
cadru de efectuare a transferurilor de persoane care are au dobândit o formă de protecție
internațională.11

III.6. Continuarea derulării operațiunilor prin Centrul de Relocare de Urgență de
la Timișoara conform Acordului dintre Guvernul României și Înaltul Comisariat al
Națiunilor Unite pentru Refugiați și Organizația Internațională pentru Migrație privind
evacuarea temporară în România a unor persoane aflate în nevoie urgentă de protecție
internațională și relocarea ulterioară a acestora, semnat la București la 8 mai 2008, ratificat
prin Legea nr. 291/20087 (denumit în continuare Acord tripartit). Documentul de cooperare a
intrat în vigoare la data de 21 noiembrie 2008.
O politică comună în domeniul azilului, cuprinzând un sistem european comun de azil,
este un element constitutiv al obiectivulu i UE de stabilire progresivă a unui spațiu de libertate,
securitate și justiție deschis celor care, forțați de împrejurări, caută în mod legitim protecție în
UE. O astfel de politică este guvernată de principiul solidarității și al distribuirii echitabile a
răspunderii între statele membre.
Această politică presupune armonizarea sistemelor de azil din statele membre pe baza
unor standarde comune, promovarea unui sistem de împărțire a eforturilor și a responsabilității

11 Edwards, R. (coord), Encyclopedia of Social Work, 19th, Washington, D.C.: N.A.S.W., 1995

între statele membre, întărirea cooperă rii între statele membre și, nu în ultimul rând,
componenta externă a politicii de azil care presupune asistență pentru statele din zonele de
origine și de tranzit ale refugiaților și promovarea principiului solidarității.
Funcționarea în România a Centrul ui de tranzit în regim de urgență (CTU) în scopul
relocării temporare a unor persoane aflate în nevoie urgentă de protecție a fost primită
favorabil pe plan internațional, statul român consolidându- și în acest fel imaginea de membru
activ și responsabil al comunității internaționale.
Direcții de acțiune:
• Continuarea aplicării Acordului tripartit în România prin evacuarea temporară în
România a unor persoane aflate în nevoie urgentă de protecție internațională și relocarea
ulterioară a acestora;
• Asigurarea t ransferului de expertiză către alte state de relocare cu privire la
practica României legată de înființarea CTU și derularea Acordului tripartit în România.

2.4 Resurse financiare

Resursele financiare necesare implementării Strategiei naționale provin, în principal,
din:
– fonduri de la bugetul de stat alocate fiecărui minister și fiecărei instituții cu
competență în implementarea Strategiei naționale;
– fonduri stabilite la nivelul UE pentru gestionarea imigrației la nivel european;
– donații și sponsorizări oferite/acceptate în condițiile legii;
– alte surse.
Planurile de acțiune anuale pentru implementarea Strategiei naționale specifică sursele
de finanțare necesare îndeplinirii fiecărui obiectiv stabilit.
Prezenta Strategie națională nu implică modificări legislative cu privire la mecanismele
de cooperare interinstituțională și implementare a obiectivelor strategice.
Caracterul dinamic al imigrației poate genera apariția unor situații sau fenomene
concrete care să necesite noi soluții legislative la nivel e uropean sau național, situații în care

fiecare instituție este responsabilă să exercite dreptul la inițiativă legislativă pe domeniul de
competență, sens în care mecanismul de implementare al prezentei Strategii naționale creează
cadrul necesar consultării și coordonării instituțiilor implicate.

2.5 Proceduri de monitorizare și evaluare

Implementarea la nivel național a Strategiei naționale va fi realizată prin mecanismul de
cooperare interinstituțională, stabilit prin HG nr. 572/2008, precum și prin planuri de acțiune
anuale.
În vederea realizării unor sarcini specifice stabilite prin planurile de acțiune anuale care
necesită dezbateri publice, Grupul de coordonare, prin Secretariatul tehnic, poate invita la
reuniunile sale reprezentanți ai altor autor ități, precum și reprezentanți ai societății civile sau ai
organizațiilor internaționale din domeniul imigrației și azilului.
Totodată, dacă subiectele propuse pe agenda de lucru o impun, la reuniunile Grupului de
coordonare pot fi invitați reprezentanți ai instituțiilor UE, precum și experți din statele
membre.

2.6 Factori de risc

Dat fiind caracterul complex, dinamic și global al fenomenului imigrației,
implementarea prezentei Strategii naționale poate fi influențată de factori de risc externi sau
interni aflați, de cele mai multe ori, într -o strânsă legătură de cauzalitate.
Pe plan extern pot surveni într- un timp scurt modificări semnificative ale fluxurilor
migratorii la nivel regional, precum și situații de presiune particulară asupra statelor membre
din zonă, inclusiv asupra României, care pot impune adaptarea strategiei la noile realități.
Totodată, lipsa de cooperare din partea autorităților statelor terțe cu potențial migraționist

ridicat ar putea conduce la neîndeplinirea sau îndeplinirea parțial ă a obiectivelor care necesită
implicarea acestora.
Pe plan intern, riscurile identificate se referă în primul rând la nerespectarea termenelor
asumate în planurile anuale de acțiuni, din cauza indisponibilității fondurilor necesare
finanțării, nesincroniz ării proiectelor aflate în derulare sau a lipsei resurselor umane necesare
instituțiilor responsabile. Fiecare instituție este responsabilă de planificarea și asigurarea din
bugetele proprii a fondurilor necesare finanțării activităților ce îi cad în responsabilitate. În
acest sens, se vor efectua activități de monitorizare și evaluări periodice (semestriale și anuale)
care să permită instituirea unor măsuri corective. Insuficienta cooperare între instituțiile
participante la implementarea Strategiei națion ale este un alt risc care trebuie luat în
considerare de autoritățile și instituțiile cu responsabilități în domeniu.

2.7 Etape ulterioare și instituții responsabile

Măsurile concrete pentru implementarea în practic a obiectivelor Strategiei naționale
sunt cuprinse în planuri de acțiune anuale elaborate pe baza propunerilor instituțiilor din cadrul
Grupului de coordonare și aprobate de Guvern. Planurile de acțiune anuale stabilesc activitățile
concrete și responsabilitățile ce revin tuturor ministerelor ș i instituțiilor cu atribuții în domeniul
imigrației pentru realizarea obiectivelor stabilite prin Strategia națională. Pentru realizarea
activităților cuprinse în planul de acțiune anual, fiecare dintre instituțiile cu competențe în
materie va elabora propriile planuri de măsuri, detaliind acțiunile a căror responsabilitate de
implementare le revine.
Dacă pe parcursul implementării actualei Strategii naționale, contextul internațional sau
național suferă modificări majore, care implică stabilirea unor noi obiective generale, Guvernul României va modifica și completa prezenta hotărâre, la propunerea Grupului de coordonare.
Instituțiile responsabile pentru implementarea planurilor de acțiune anuale fac parte din Grupul
de coordonare, activitatea sa fiind condu să de secretarul de stat care coordonează activitatea
Inspectoratului General pentru Imigrări din cadrul Ministerului Afacerilor Interne care
îndeplinește funcția de președinte.

Capitolul Ⅲ. Fenomenul Brexit
3.1 Introducere

La opt luni de la referendumul referitor la UE din Marea Britanie, încă nu este
clar ce formă va lua această nouă relație între țară și partenerii săi din UE. Aceasta va
fi subiect de negocieri care ar trebui să înceapă după declanșarea Articolului 50 din
Tratatul privind U niunea Europeană (TEU).
Mai multe studii au cercetat posibilul impact economic și financiar al
Brexitului, luând în considerare diferite scenarii, precum și consecințele retragerii
Marii Britanii din Piața Unică cu potențiale noi acorduri cu UE. Niciunul n u a
analizat însă complet impactul retragerii Marii Britanii asupra drepturilor a
aproximativ 4 milioane de cetățeni, ce ar putea fi direct afectați de rezultatul
negocierilor noii relații dintre Marea Britanie și UE, incluzând cele 3 milioane de
cetățeni rezidenți în Marea Britanie și cele 1,2 milioane de cetățeni britanici ce trăiesc
în UE.12

3.2 Parteneriat și obiective

European Citizen Action Service (ECAS), în parteneriat cu EU Rights Clinic,
European Disability Forum (EDF) și New Europeans, a produs o analiză completă
care ia în considerare cum drepturile cetățenilor vor fi afectate sub diferite scenarii,
într-o încercare de a face lumină asupra consecințelor acestui eveniment politic, fără
precedent în istoria UE, și pentru a oferi claritate într -un climat de incertitudine
politică și legală sporită. Într – adevăr, chiar dacă procedura retragerii din UE este
prevăzută de Articolul 50 al TEU, aceasta va fi prima oară când un stat membru s- a
gândit să o invoce.
Numai printr -o cunoaștere aprofundată a diferitelor opțiuni disponibile,

12 Gower, M. (2016), “Leavi ng the EU: How might people currently exercising free movement rights be affected?”, Commons
Briefing papers CBP -7525, 27 iunie 2016

cetățenii și societatea civilă vor putea să o identifice pe cea mai bună pentru ei, pentru
care trebuie să pledeze, atât înainte cât și în timpul negocierilor pentru Brexit. Scopul
acestui studiu este tocmai sprijinirea lor pe ntru a face asta.

3.3 Structură și metodologie

Acest studiu este împărțit în două părți. Prima parte analizează impactul Brexitului asupra
celor mai importante drepturi politice și socioeconomice care sunt acordate cetățenilor
datorită faptului că sunt c etățeni UE, incluzând dreptul de intrare, dreptul de ședere, dreptul
de a munci, drepturile de securitate socială, dreptul de a -și întemeia o afacere și de a oferi
servicii, drepturile de protecția consumatorului, drepturile pasagerului, dreptul la non-discriminare, drepturile de vot și drepturile de a accede la instituțiile UE. Partea a doua
cercetează impactul Brexit asupra posibilității ca organizațiile cu sediul în Marea Britanie să
mai poată accesa fluxurile de finanțare publică ale UE, o problemă care a suscitat multă
îngrijorare, mai ales în rândul universităților din Marea Britanie și al centrelor de cercetare,
care se află printre principalii beneficiari de fonduri UE în Marea Britanie.

Impactul Brexit asupra drepturilor UE: Principalele constatări

Referitor la impactul asupra Drepturilor UE (prima parte), analiza ia în
considerare cinci scenarii, incluzând scenariul de referință, fără Brexit, și alte patru scenarii bazate pe acordurile actuale cu alte state:

1. ‘Opțiunea Bremain’ – Marea Britanie rămâne în UE (situația actuală)
2. ‘Opțiunea Norvegia’ – Membru al Spațiului Economic European (SEA), cu
acces la Piața Unică
3. ‘Opțiunea Elveția’ – Acorduri bilaterale cu UE
4. ‘Opțiunea Canada’ – Un acord de liber- schimb cu UE
5. ‘Opțiunea Turcia’ – Un aco rd de asociere cu UE

Primul scenariu, fără Brexit, care atrage după sine menținerea statutului de
membru deplin al UE, este luat ca scenariu de referință pentru a permite o comparație
cu celelalte patru, dat fiind că reflectă situația în momentul scrierii studiului. Sub
acest scenariu, afacerea ratată a lui Cameron pentru un Nou Acord pentru Marea Britanie în UE este de asemenea examinată. Această opțiune nu mai este plauzibilă,
fiind abandonată după referendumul din 23 iunie, dar ea a conținut deja unele dintre
“liniile roșii” cheie exprimate public de guvernul britanic și, de aceea, merită să fie
analizată pentru a putea face previziuni. Celelalte patru scenarii includ două opțiuni
‘soft Brexit’ (membru SEE și acorduri bilaterale cu Elveția) și două opțiu ni ‘hard
Brexit’ (o uniune vamală, precum în cazul Turciei, sau un acord de liber- schimb,
precum cel pe care UE l -a încheiat recent cu Canada).
Cel de- al cincilea scenariu care ar fi putut fi prevăzut și care se califică drept
cea mai dificilă variantă a Brexitului – comerț sub regulile Organizației Mondiale a
Comerțului – nu a fost inclus pentru că nu acordă drepturi cetățenilor de intare, ședere
sau muncă în alte țări.

3.4 Analiză în funcție de scenariu

Dintre toate cele cinci scenarii luate în consider are, cel mai bun acord pentru
drepturile cetățenilor ar fi cel bazat pe statutul de membru al SEE al Norvegiei (cel
de-al doilea scenariu), care ar permite Marii Britanii să păstreze accesul deplin la
Piața Unică. Acesta ar asigura libera circulație a pers oanelor, a bunurilor, a serviciilor
și a capitalului. După cum se vede în tabelul comparativ alăturat, cetățenii britanici și-
ar păstra cele mai multe dintre drepturile de care se bucură în prezent ca cetățeni ai
UE, sub acest scenariu. Cetățenii britanici , și-ar pierde totuși sub acest scenariu,
dreptul de a vota și a candida la alegerile europene și locale, de a participa la
Inițiativa cetățenească europeană și de a căuta protecție diplomatică sau consulară de
la o altă țară UE într -o țară terță unde Mare a Britanie nu are prezență consulară, dat

fiind că aceste drepturi politice sunt conferite doar cetățenilor UE. Dreptul de a se
adresa sau de a coresponda cu instituțiile UE va fi
păstrat doar de cetățenii Marii Britanii ce au reședința legală în UE. În sf ârșit,
sub modelul Norvegia, Marea Britanie nu va fi obligată la toate standardele de
protecție împotriva discriminării ale dreptului comunitar.
A doua cea mai bună opțiune ar fi modelul Elveției bazat pe acorduri bilaterale
(al treilea scenariu), care ar obliga Marea Britanie să păstreze, în esență, drepturile de
liberă circulație (incluzând drepturile legate de ședere, muncă și securitate socială), deși cu unele limitări potențiale referitoare la șederea permanentă și la dreptul la non-
discriminare. Pache tul drepturilor pasagerului în UE ar fi de asemenea păstrat în mare
parte, deși vor fi niște limitări importante în privința libertății de a se stabili și a
furnizării de servicii transfrontaliere, precum și în domeniul protecției
consumatorului. Ambele sc enarii ar obliga totuși Marea Britanie să garanteze
libertatea de circulație a persoanelor, care, după cum a recunoscut premierul britanic,
reprezintă o “linie roșie” a negocierilor de ieșire din UE. De aceea, niciuna dintre
aceste opțiuni, care ar corespunde așa- zisului “soft Brexit”, nu întrunește ceea ce se
cunoaște în prezent despre poziția de negociere a Marii Britanii.
13

13 Ian Dunt, Brexit: What the Hell Happens Now?, Canbury Press, 2016

Tabel comparativ: modelele UE -Marea Britanie pentru o nouă relație

Dreptul de
intrare

Dreptul
de
ședere

Dreptu
l la
muncă

Drepturil
e de
securitate
socială

Dreptul
de a face
afaceri și
a oferi
servicii

Drepturile de
protecție a
consumatorul
ui &
drepturile
pasagerului

Dreptul la
non-
discrimina
re

Dreptu
ri
politice
și de
vot

Acces la
instituțiile
europene
Calitatea de
membru al
UE
(scenariul
de
referință)
Proiectul
pentru un Nou
Acord pentru
Marea Britanie
Opțiunea
Norvegia
Opțiunea
Elveția
Opțiunea
Canada
Opțiunea
Turcia
Acces deplin
Acord Parțial/Voluntar/Special
Niciunul

Acum abandonatul “Nou Acord pentru Marea Britanie” cu UE (analizat în
primul scenariu), care a constituit baza pornind de la care fostul prim -ministru a cerut
electoratului britanic să dea un vot la referendum, nu mai este de asemenea considerat
o opțiune viabilă. Nu doar că a fost respins de electoratul britanic în referendumul din
iunie, dar ar implica de asemenea ca Marea Britanie să rămână un membru cu
drepturi depline pe Piața Unică. Acest acord ar fi constat în esență, în amendamente
făcute la regulile UE de liberă circulație, ceea ce ar fi permis o discriminare limitată
între cetățenii UE și cei britanici în privința beneficiilor la muncă. Totuși, alte
drepturi UE ar fi fost neafectate. Deși această opțiune nu mai este valabilă la
momentul scrierii, oferă niște indicații despre natura viitoarelor restricții ale libertății
de circulație, în eventualitatea în care Marea Britanie va accepta într -un fel sau altul o
libertate de mișcare limitată a cetățenilor UE în Marea Britanie după Brexit.
Următoarea opțiune contemplă negocierea unui cuprinzător acord de liber-
schimb între Marea Britanie și UE, precum cel cu Canada (al patrulea scenariu).
Aceasta va oferi cetățenilor britanici care trăiesc în UE și cetățenilor UE care trăiesc
în Marea Britanie doar unele dintre drepturile de care se bucură acum. Acordul de
liber-schimb UE -Canada (CETA) nu oferă libera circulație a persoanelor sau
libertatea de a se stabili într -un loc, dar permite migrația temporară, legată de muncă,
pentru angajații -cheie și cei care desfășoară activități independente între UE și
Canada, fără să ceară o aprobare anterioară, dacă este pentru o durată limitată, de la un an la trei ani, în funcție de natura ac tivității lor. Regulile UE facilitează deja
mobilitatea cetățenilor dintr – o țară terță precum candienii, care vin în UE să
desfășoare activități de înaltă calificare sau lucrează în cercetare, analize sau muncă
sezonieră. În toate celelate cazuri, totuși, drepturile de intrare, ședere și muncă sunt
supuse regulilor naționale de imigrație ale țării gazdă. Regulile UE prevăd de
asemenea o scutire de viză pentru cetățenii canadieni care stau în zona Schengen
pentru mai puțin de 90 de zile. În plus, regulile U E pentru libertatea de mișcare

conferă de asemenea dreptul de intrare, ședere și muncă membrilor de familie, de
proveniență străină, ai cetățenilor UE. Datorită CETA, cetățenii canadieni și cetățenii
UE se vor bucura de asemenea de unele drepturi pentru tratament egal în domenii
limitate.
Regulile UE pentru protecția consumatorului și drepturile pasagerului nu
depind în exclusivitate de deținerea cetățeniei UE și deci pot fi de asemenea solicitate
de cetățeni din afara UE care trăiesc în UE. Același lucru este valabil pentru
accederea la instituțiile UE, la care au dreptul toate persoanele care sunt rezidente în
UE.
Prin urmare, aceste drepturi ar fi menținute parțial dacă Marea Britanie ar urma
modelul Canadei. Sub un astfel de scenariu, drepturile UE referitoare la coordonarea securității sociale, se vor pierde în totalitate, precum și cele referitoare la vot și
participarea politică.
Și, în final, dacă Marea Britanie și UE se vor îndrepta spre o asociere care
implică o uni une vamală, după cum este cazul Turciei (scenariul 5), cetățenii Marii
Britanii și cetățenii UE ar putea încă să se bucure de unele dintre drepturile actuale.
Acordul de asociere CEE- Turcia nu prevede libertatea de circulație a persoanelor.
Dacă nu sunt membrii familiei unui cetățean UE, cetățenii turci trebuie să se supună
regulilor de imigrație din țara UE unde vor să se stabilească respectând formalitățile
de ședere și de acces pe piața muncii, sau, alternativ, regulilor armonizate Uniunii
referitoare la cercetare, studii, muncă sezonieră, muncă de înaltă calificare sau
transferuri în cadrul aceleiași corporații. În plus – spre deosebire de cetățenii
canadieni – cetățenii turci trebuie să aibă o viză valabilă pentru a intra în UE. UE și
Turcia negociază, în prezent, o politică de liberal izare a vizelor, care s -ar putea
materializa în viitor și ar ușura exigențele pentru călătorii între cele două țări. Cu toate acestea, Acordul de asociere prevede acumularea progresivă a drepturilor de ședere pentru lucrătorii turci care sunt angajați legal într -o țară UE și sunt înregistrați
corespunzător ca făcând parte din forța sa de muncă, precum și pentru membrii familiei lor. Precum alți cetățeni din țări terțe, cetățenii turci beneficiază de asemenea

de normele UE privind coordonarea securității soc iale în UE. Deși Acordul de
asociere nu acoperă protecția consumatorului și drepturile pasagerului, Turcia s- a
gândit să își alinieze legile cu normele UE pentru protecția consumatorului și
drepturile pasagerului anticipând o viitoare aderare la UE. În plus, dreptul de a accede
la instituțiile UE, care nu depind de deținerea cetățeniei UE, vor fi reținute de
asemenea, din moment ce pot fi exercitate de toate persoanele rezidente legal în UE.

3.5 Analiză în funcție de drepturi

Din toate scenariile luate în considerare, dreptul de intrare este garantat pe
deplin, în termeni egali cu calitatea de membru UE , sub modelul norvegian sau
elvețian, precum și sub modelul abandonat al Noului Acord cu Marea Britanie. Nici
Acordul de liber- schimb dintre UE și Canda, nici Acordul de asociere cu Turcia nu
asigură libera circulație a persoanelor. De aceea, dreptul de intrare pentru cetățenii UE în Canada și Turcia se supune legilor lor respective pentru imigrație. De
asemenea, dreptul de intrare în UE al cetățenilor din a ceste două state se supune
normelor comune de intrare în zona Schengen sau normelor naționale de imigrație
dacă se intră într -un stat care nu este membru al spațiului Schengen.
Cât despre dreptul de ședere, statutul de membru al UE este singurul scenariu
în care se poate beneficia pe deplin de acest drept. Chiar dacă dreptul de ședere este
garantat sub înțelegerile UE cu Norvegia și Elveția, este supus unor dispoziții speciale.
Abandonatul Nou Acord cu Marea Britanie ar fi adus de asemenea unele
restricții în privința dreptului de ședere al cetățenilor UE. Sub acordurile cu Canada și
Turcia, există doar un acces parțial la acest drept prin intermediul actualelor reguli de migrație din UE care oferă dreptul de reședință cetățenilor dintr- o țară terță care sunt
lucrători cu înaltă calificare, lucrători sezonieri sau au sarcini în interiorul aceleiași
corporații, precum și pentru cei angajați în cercetare, cei care studiază, pentru
schimburi între elevi, training neremunerat și serviciu voluntar.

Calitatea de membru
al UE, Nou Acord,
Norvegia, Elveția
Canada, Turcia
Calitatea de membru
al UE
Nou Acord, Norvegia,
Elveția, Canada,Turcia
Figura 1: Dreptul de intrare Figure 2: Dreptul de ședere

Cât despre dreptul de a munci, acordurile cu Norvegia și Elveția prevăd libera circulație
a lucrătorilor în condiții similare aderării la UE. Sub toate celelalte scenarii acest drept este
garantat doar parțial. Noul Acord cu Marea Britanie ar fi introdus restricții pentru beneficiile la
muncă ale migranților nou- veniți în Marea Britanie. Nici înțelegerile cu Canada sau Turcia nu
garantează un drept general la muncă în beneficiul cetățenilor UE în aceste țări și viceversa în
ceea ce îi privește pe cetățenii canadieni și turci care doresc să lucreze în UE. Totuși, Acordul
de liber -schimb al Canadei cu UE își propune să faciliteze schimbul de profesioniști -cheie
precum specialiștii sau managerii de top, temporar. Dreptul cetățenilor turci de a se muta într- o
țară UE pentru a obține primul lor loc de muncă depinde de legile țării unde lucrează, cu excepția cazurilor în care sunt membrii familiei unui cetățean UE, atunci beneficiind de
aceleași drepturi ca ruda lor. Totuși, după ce au lucrat legal într -o țară UE pentru cel puțin un
an, lucrător ii turci încep să acumuleze drepturi de muncă în UE.
14

14 Ian Dunt, Brexit: What the Hell Happens Now?, Canbur y Press, 2016

Calitatea de membru al
UE, Norvegia, Elveția
Nou Acord, Canada,
Turcia
Calitatea de
membru al
UE, Norvegia,
Elveția

Nou Acord,
Turcia
Canada Figura 3: Dreptul la muncă Figura 4: Drepturile la securitate social
Drepturile la securitate socială asigură trei modele diferite de participare.
Modelele Norvegia și Elveția integrează în totalitate normele UE privind coordonarea
drepturilor de securitate socială atât în beneficiul cetățenilor UE ce locuiesc în aceste
țări cât și pentru cetățenii norvegieni și elvețieni ce locuiesc în UE. Noul Acord cu
Marea Britanie ar fi permis guvernului britanic să restricționeze accesul la beneficii
migranților UE nou- veniți în Marea Britanie, dar fără ca aceste restricții să se aplice
automat cetățenilor britanici ce trăiesc în altă parte a Uniunii. Acordul de asociere cu
Turcia extinde de asemenea beneficiul normelor UE privind coordonarea securității
sociale la lucrătorii turci din UE. Chiar dacă normele nu sunt pe deplin implementate,
UE a extins de asemenea beneficiile normelor sale la toți cetățenii din țări terțe care
sunt rezidenți în UE.În plus, cetățenii UE trăind în Turcia nu pot să se bucure de
beneficiile complete ale normelor UE în privința coordonării securității sociale.
Dimpotrivă, Acordul de liber- schimb al Canadei cu UE nu conține nicio regulă
referitoare la coordonarea securității sociale. Prin urmare, drepturile de securitate
sociale ale cetățenilor UE în Canada sunt exclusiv determinate de legislația Canadei, și
drepturile de securitate socială ale cetățenilor canadieni în UE sunt determinate de
legislația țării unde lucrează sau locuiesc, sub rezerva respectării normelor UE privind
coordonarea securității sociale.
Dreptul de a face afaceri și de a oferi servicii în UE, împreună cu normele de
protecția consumatorului și drepturile pasagerului sunt două exemple ale gradului de

participare în scenariile luate în considerare. Doar statutul de membru al UE și acordul
cu Norvegia oferă cetățenilor dreptul de a se stabili permanent într- o altă țară în scopuri
profesionale sau de a oferi servicii acolo temporar. De asemenea, întregul pachet al
normelor UE pentru consumatori și drepturile pasagerului sunt securizate prin statutul
de m embru al UE și participarea Norvegiei la SEE. În toate celelalte scenarii, există
doar acces parțial la aceste drepturi. Noul Acord cu Marea Britanie nu ar fi afectat
aceste drepturi.
Acordurile bilaterale ale Elveției cu UE nu oferă companiilor elvețiene
posibilitatea de a se stabili liber în UE și viceversa. Totuși, permit indivizilor să se
stabilească în Elveția ca lucrători independenți sau să ofere servicii clienților rezidenți
acolo. Elveția a ales de asemenea să se alinize voluntar la anumite norme U E pentru
protecția consumatorului și la pachetul UE complet al drepturilor pasagerului
transportului aerian.
Acordul de liber- schimb al Canadei cu UE permite comerțul transfrontalier cu
servicii al companiilor și indivizilor, deși unele sectoare sensibile sunt excluse.
Companiile canadiene ce doresc să furnizeze servicii și bunuri în UE și viceversa
trebuie să îndeplinească normele relevante ale consumatorului din țara unde fac comerț.
În plus, beneficiile normelor UE pentru protecția consumatorului nu sunt restricționate
cetățenilor UE, ci se aplică oricărei persoane ce cumpără bunuri sau servicii în UE, fapt
care ar include, de exemplu, și cetățenii canadieni sau turci care trăiesc în UE. În
sfârșit, Canada nu este legată de pachetul UE al drepturilor pasa gerului, dar regulile se
aplică pasagerilor care călătoresc cu transportatori canadieni când călătoria lor începe
pe teritoriul SEE, precum și oricărui transportator canadian ce are o licență valabilă
pentru a opera într- o țară membră a SEE.
Acordul de aso ciere cu Turcia prevede dispoziții în privința dreptului de a se
stabili și libertatea de a oferi servicii, dar deocamdată trebuie implementate. În prezent, condițiile pentru cetățenii turci, pentru a face o afacere sau pentru a oferi servicii într-
un stat membru UE, sunt determinate de legea națională și viceversa în ceea ce îi
privește pe cetățenii UE ce fac afaceri în Turcia. În privința protecției consumatorului,

Turcia s-a gândit să își alinieze normele cu cele adoptate de UE. De exemplu, Turcia a
adoptat o reglemetare pentru drepturile pasagerului transportului aerian după modelul
pachetului UE al drepturilor pasagerului. Regulile UE se aplică de asemenea
pasagerilor care călătoresc cu orice zbor ce aterizeazăîn Turcia și provine din SEE. 15

Figure 5: Dreptul de a face afaceri, Fig. 6- Dreptul la non- discriminare
de a oferi protecția consumatorului
și drepturile pasagerului

15 Gower, M. (2016), “Leaving the EU: How might people currently exercising free movement rights be affected?”, Commons
Briefing papers CBP -7525, 27 iunie 2016
Calitatea de
membru al UE
Nou Acord,
Norvegia, Elveția,
Canada,Turcia
Calitatea de
membru al UE, Nou
Acord, Norvegia
Elveția, Canada,
Turcia

Dreptul la non-disciminare pe motive de naționalitate, rasă sau origine etnică, religie
sau credință, dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală este garantat pe deplin doar de
statutul de membru UE. În orice alt scenariu, sunt anumite prevederi reciproce care
interzic discriminarea in esență, pe motive de naționalitate, între cetățeni din aceste țări și
cetățeni din UE, dar majoritatea instrumentelor legale ale UE care vizează în mod activ
combaterea discriminării, nu li se aplică.

Fig. 7 -Votul și drepturile Fig.8- Accesul la instituțiile UE
Politice

Votul și drepturile politice (inclusiv dreptul de a candida și a vota la alegerile
europarlamentare și alegerile locale, de a căuta protecție consulară dintr -o altă țară a UE în
străinătate și de a participa la Inițiativa Cetățenească Europeană) sunt limitate pentru
cetățenii statelor membre ale Uniunii. Noul Acord cu Marea Britanie nu ar fi afectat aceste
drepturi. În niciun alt scenariu aceste drepturi nu pot fi exercitate de cetățeni din aceste țări
Calitatea de
membru al UE, Nou
Acord
Norvegia, Elveția,
Canada,Turcia
Calitatea de membru
al UE, Nou Acord
Norvegia, Elveția,
Canada, Turcia

care trăiesc în UE sau viceversa, pentru că aceste drepturi sunt condiționate de deținerea
cetățeniei UE.
În sfârșit, atunci când vorbim în acest studiu de “acces la in stituțiile UE”, ne referim
la drepturile ce oferă cetățenilor posibilitatea de a interacționa cu instituțiile UE, prin
prezentarea de petiții Parlamentului European, trimiterea de plângeri Comisiei Europene,
cererea accesului la documente UE publice sau, î n cazul unei proaste administrări a
instituțiilor UE, cererea ajutorului de la Avocatul Poporului european. Aceste drepturi ar fi
rămas neatinse sub Noul Acord cu Marea Britanie. În plus, drepturile de acces pot fi
exercitate de cetățeni dintr -o țară non- UE cu condiția să fie rezidenți în UE. Cu excepția
modelului Norvegia, celelalte modele nu garantează niciun drept la corespondență cu
instituții naționale cetățenilor UE rezidenți în Elveția, Canada sau Turcia.16

3.6 Concluzii

După cum demonstrează analiza noastră, nu există “o cea mai bună alternativă” la
statutul de membru al UE unde toate drepturile UE de care se bucură acum cetățenii UE în
Marea Britanie și cetățenii Marii Britanii în UE să poată fi păstrate. În fiecare dintre
scenariile prezentate, aceste drepturi sunt garantate în grade diferite. O alegere va trebui
totuși să fie făcută în cursul negocierilor pentru ieșire, pentru a vedea ce drepturi trebuie
păstrate. Ar trebui totuși să se noteze că acest studiu analizează doar modele existente de
acorduri încheiate între UE și alte țări. Nu trebuie exclus că, în cursul negocierilor, se pot
lua în considerare altfel de acorduri. Chiar dacă opțiunile pentru un Brexit soft cu
prezervarea pe deplin sau aproape a liberei circu lații a persoanelor nu par realiste în
prezent, ar trebui să fie făcute eforturi pentru a proteja drepturile obținute de cetățenii UE
ce trăiesc deja în Marea Britanie și pentru cetățenii Marii Britanii ce trăiesc în altă parte în
UE pentru a face față nes iguranței legale cu care se confruntă aceste grupuri.
În plus, ar trebui discutate scheme pentru facilitarea mobilității și schimburilor între

16 Gower, M. (2016), “Leaving the EU: How might people currently exercising free movement rights be affected?”, Commons
Briefing papers CBP -7525, 27 iunie 2016

UE și Marea Britanie, ținând cont de faptul că libera circulație este încă văzută drept cea
mai pozitivă realizar e a UE de cetățenii din UE, incluzând Marea Britanie.
În sfârșit, orice alegeri s- ar face până la urmă, la acestea ar trebui să se ajungă după
o strânsă consultare cu cetățenii, partenerii sociali și aleșii, și nu ar trebui condusă doar de
guverne, fără a se lua suficient seama de îngrijorările celor ce vor fi cei mai afectați:
cetățenii Europei.

3.7 Acces la fondurile UE: Principalele constatări

A doua parte a studiului, care analizează impactul Brexitului asupra accesului
organismelor britanice la fondurile UE, ia de asemenea în considerare toate scenariile de mai sus, plus alte două. Primul dintre aceste scenarii adiționale se referă la țările din
vecinătatea UE, care se bucură de o poziție privilegiată în privința accesului lor la
fondurile UE comparat iv cu alte regiuni din lume datorită proximității lor de UE. Al doilea
scenariu se referă la programele UE de dezvoltare și cooperare, ai căror beneficiari cheie sunt țările în curs de dezvoltare.
Reiese din analiza noastră că Brexitul nu ar trebui să aibă consecințe dramatice
asupra accesului la fondurile publice ale UE dacă Marea Britanie ar fi de acord să
contribuie la bugetul UE pentru a menține participarea organizațiilor și cetățenilor săi la
diferite prgrame de finanțare ale UE. Asta s -ar putea obține printr -un acord global care ar
oferi posibilitatea Marii Britanii de a -și asigura participarea în majoritatea programelor
UE, sau, alternativ, pe baza unor acorduri bilaterale încheiate cu UE în privința unor
programe individuale.
Singurele programe de finanțare ale UE de unde Marea Britanie va fi automat
exclusă de la participare, după Brexit, sunt schemele de finanțare din cadrul Fondurilor
structurale și de investiții europene, precum și cele legate de politicile comune ale UE
pentru agricultură și pescuit, care sunt deschise participării statelor membre. Totuși, luând
în considerare recenta experiență a Elveției ca urmare a referendumului pentru controlul

imigrației asupra migranților UE, impunerea de restricții pe libera circulație sau abrograrea
ei pur și simplu, s- ar putea ca organizațiile Marii Britanii să nu mai fie eligibile pentru
participare în unele programe de finanțare în aceiași termeni ca astăzi.
La orice formulă s- ar ajunge, este atât in interesul Marii Britanii cât și în al UE să
asigure că Marea Britanie continuă să contribuie la bugetul UE astfel încât entitățile cu
sediul în Marea Britanie să își poată menține participarea la proiectele UE în parteneriat cu
colegii lor din UE.17

17 Gower, M. (2016), “Leaving the EU: How might people currently exercising free movement rights be affected?”, Commons
Briefing papers CBP -7525, 27 iunie 2016