1 Considerații generale privind muzica bisericească ortodoxă din Transilvania Împrejurări istorice crude și neprielnice au impus românilor încă de la… [610388]

1 Considerații generale privind muzica bisericească ortodoxă din Transilvania

Împrejurări istorice crude și neprielnice au impus românilor încă de la începutul istoriei lor,
forme politice și administrative distincte de organizare. Împărțiți în “țări”, românii au avut însă
conștiința că sunt unul și același popor, având originea, limba și credința comună.1 Această
conștiință de unitate s -a manifestat și pe plan muzical căci românii au practicat acea “muzică pe
care au cunoscut -o odată cu creștina rea lor”2, și care a “înveșmântat Cultul Bisericii,
transfigurându -l în doxologie”.3
Ocuparea Transilvaniei de către maghiari (sec. X – XI) și colonizarea sașilor (sec XII)4 a
schimbat cursul istoriei acestei provincii locuite în majoritate de români. Se cole de -a rândul
românii de aici nu au fost recunoscuți ca națiune politică iar religia ortodoxă a fost doar tolerată.
În aceste condiții este dificil de urmărit evoluția muzicii bisericești din această provincie.
De existența ei, ca și de originea bizant ină5 nu ne putem îndoi cu atât mai mult cu cât au existat
mănăstiri ortodoxe6 încă din secolul al XI -lea care au stat în legătură nemijlocită cu Țările Române
din afara arcului carpatic.7
Cum cultul ortodox a fost însoțit întotdeauna de muzică , trebuie să admitem ideea că acolo
unde a existat o mânăstire sau biserică ortodoxă, acolo a fost și un centru de cultivare a muzicii
bisericești.
În 1928 apare prima istorie a muzicii la români.8 Autorul ei a rezervat un capitol întreg
muzicii bisericești din Transi lvania și a creat un precedent pentru studiile de mai târziu.9
Mănăstirile ortodoxe au fost răspândite pe întreg cuprinsul Transilvaniei. Cele mai
numeroase erau, cum e și firesc, în județele învecinate cu Principatele române cu care puteau să
aibă relaț ii nemijlocite.10 Istoricul Ștefan Meteș identifică peste 180 de mânăstiri ortodoxe.11

1,Pr.Prof.Mircea Păcurariu , Biserica Ortodoxă Română și unitatea poporului român , în Îndrumător pastoral (VI),Alba
Iulia,1982,pag.242 -246
2Nicolae Lungu, Costea, Grigore,Croitoru,Ion, Gramatica muzicii psaltice, Studiu comparativ cu notația lineară
,Ed.a II -a, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă,București,1969,pag.IV;
3Vasile Stanciu, Muzica biserice ască ortodoxă din Transilvania , Cluj -Napoca, Editura Presa Universitară Clujeană,
1996,pag.1;
4,Pr.Prof.Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române ,vol.I, Editura Institutului Biblic și de Misiune
Ortodoxă,București,1994,pag.198;
5 Cu privire la o riginea bizantină a muzicii bisericești din Ardeal, amintim doar câteva lucrări:
Diac. Asist. Nicu Moldoveanu, Izvoare ale cântării psaltice în Biserica Ortodoxă Română –
manuscrise muzicale vechi din România (grecești românești și româno grecești) până la începutul
secolului al XIX -lea,(teză de doctorat), în rev. Biserica Ortodoxă Română, XCII (1974), nr.1 -2,
pag. 131 -280; Vasile Stanciu. Muzica bisericească ortodoxă din Transilvania , Cluj -Napoca,
Editura Presa Universitară Clujeană, 1996; Nicolae Lungu, Grigore Costea, Ion Croitoru,
Anastasimatarul uniformizat. Vecernierul sau cântările vecerniei de sâmbătă seara ale celor opt
glasuri bisericești , București, 1953, Mihail Gr. Poslușnicu, Istoria musicei la români , București,
Editura „Cartea Românească”, 1 928; Gheorghe Ciobanu, Muzica bisericească la români , în rev.
Biserica Ortodoxă Română, XC (1972), nr.1 -2, pag.162 -195; Constantin Catrina, Despre câteva
repere privind învățământul muzical de tradiție bizantină din Șcheii Brașovului – sec. XVIII -XIX,
în Byzantion Romanicon, vol. III, Iași, Editura Artes, 1997; Ștefan Meteș, Mănăstirile românești
din Transilvania și Ungaria , Sibiu, 1936,etc.;
6Pr.Prof.Mircea Păcurariu, op.cit., pag. 308 -315,de asemenea și Ștefan Meteș, Mănăstirile românești din Transilvania
și Ungaria , Sibiu, 1936
7 Idem, Din istoria legăturilor bisericești ale Transilvaniei cu Moldova în rev. Mitropolia Moldovei și Sucevei ,
XLIV,1968,nr.11 -12,pag.644 -651
8 Mihail Gr.Poslușnicu, Istoria musicei la români , București, Editura „Cartea Românească”, 1928;
9 Vasile Stanciu, op.ci t.,pag. 9;
10Ștefan Meteș, Mănăstirile românești din Transilvania și Ungaria , Sibiu, 1936,pag. XI ;
11 Ibidem , pag.XIII;

2 Românii ardeleni și -au putut păstra credința, cultul și muzica bisericească în aceste
mânăstiri sau chiar biserici sătești, în ciuda vicisitudinilor prin care au trecut.12
Chiar dacă erau edificii modeste13, bisericile și mânăstirile au adăpostit primele școli din
Transilvania14.Învățământul era organizat de călugări sau cântăreți bisericești15 care cunoșteau
scrisul și cititul precum și cântarea bisericească: “în chiliile mâ năstirilor, în tinda bisericii sau în
umilele case ale dascălilor, călugări știutori e carte sau cântăreți ai bisericilor treceau mai departe
cele câteva cunoștințe de scris, citit și cânt religios școlarilor care nădăjduiau cândva să ajungă
fețe bisericeș ti”.16 Cele mai vechi centre mânăstirești cunoscute au fost la Râmeț, Bălgrad, Prislop,
Sâmbăta de Sus, Moisei, Scorei, Feleac etc.17
Fără îndoială că cea mai importantă școală ortodoxă din Transilvania a fost cea din Șcheii
Brașovului.18 Înființată în 1495 a avut o activitate bogată bisericească și culturală. Timp de patru
secole, muzica bisericească a făcut parte din programul ei permanent.19 Despre această școală,
călugărul iezuit Fasching scria în 1743: „era o școală decât care nu este alta pe acest pămân t,
deoarece dascălii își dau toată silința să învețe a citi și a scrie mica republică a copiilor lor, întru
care se găsesc și bărbați însurați. Literele lor (chirilice) seamănă cu caracterele greco -egiptene,
pe care le întrebuințează și sârbii. Partea prin cipală a sa se sfârșește cu cântările care imită în
mare parte muzica gregoriană și hebree” .20 Primii dascăli cunoscuți ai acestei școli au fost:
dascălul Radu (†1484) și Gheorghe Grămăticul, în 1480 -1492.21 Mai sunt cunoscuți Dascălul
Dobre (1544) și Oprea Diacul.22
Reiese că la Brașov în a doua jumătate a secolului al XVI -lea era cunoscută cântarea psaltică
de proveniență bizantină, și că se încerca introducerea limbii române în cântare.23
Școala din Șcheii Brașovului a servit, totodată ca model și pivot pe ntru înființarea altor
școli românești ortodoxe în jurul Brașovului. La începutul secolului al XVIII -lea se înființează
școli la Tohanul Vechi, Bran, Zărnești, Satulung, Săcele, Cristian, Ghimbav, Dârste, Sânpetru
ș.a.24 În școala din Șchei veneau să învețe cântare bisericească români și din alte părți ale
Ardealului, chiar și din Țara Românească.25
Reputația de care s -a bucurat de -a lungul timpului explică prezența în mai multe rânduri
(1821, 1828, 1850) a vestitului protopsalt Anton Pann ca dascăl de stran ă și profesor.26

12 Vasile Stanciu, op.cit. ,pag.16;
13Pr.Prof.Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române ,vol.I, Editura Institutului Biblic și de Misi une
Ortodoxă,București,1994,pag.308;
14 Nicolae Albu, Istoria învățământului din Transilvania până la 1800 , Blaj, 1944;
15Paul Brusanowski, Învățământul confesional ortodox din Transilvania între anii 1848 -1918 -Între exigențele statului
centralizat și princi piile autonomiei bisericești , Presa Universitară Clujeană,Cluj -Napoca, 2005,pag.73
16Lucia Protopopescu, Contribuții la istoria învățământului românesc din Transilvania , București, Editura Didactică
și Pedagogică,București 1966,pag.25;
17Vasile Stanciu , op. c it,pag.16 -19, de asemenea și la Ioan Gh. Popescu, Învățământul muzical în Biserica Ortodoxă,
de la începuturi până în secolul al XVIII -lea inclusiv , în rev. Biserica Ortodoxă Română , București, nr.9 -10, 1969,pag
1039, *** Istoria Învățământului din Romania , Editura Didactică și Pedagogică,București,1983,pag.31;
18Vasile Stanciu, op. cit , pag.17, *** Istoria Învățământului din România ,Editura Didactică și Pedagogică,București,
Vol. I 1983,pag.31; Andrei Bârseanu, Istoria școalelor centrale române gr. or. din Brașov , Brașov, 1902; Mușlea,
Candid C. Biserica Sf. Nicolae din Șcheii Brașovului , vol.I (1292 -1742),1943; vol.II (1743 -1837), Brașov, Institutul
de Arte Grafice „Astra”, 1946; Con stantin Catrina, Contribuții documentare privind învățământul muzical din Brașov ,
Universitatea „Transilvania” -Facultatea de Muzică Brașov, 1995
19Ioan Gh. Popescu, Învățământul muzical în Biserica Ortodoxă, de la începuturi până în secolul al XVIII -lea
inclusiv, în rev. Biserica Ortodoxă Română , București, nr.9 -10, 1969,pag 1040, și la Vasile Stanciu, op. cit ,pag.17 –
18;
20Vasile Țârcovnicu, Transilvania ,în Istoria Învățământului din România , ,Vol. I Editura Didactică și
Pedagogică,București,1983,pag.269;
21 Nicolae Albu, op. cit ,pag.8;
22 Ibidem ;
23 Vasile Stanciu, op.cit. ,pag.18 -19
24 Vasile Țârcovnicu, art.cit ,pag.269
25 Nicolae Albu, op.cit. ,pag.22
26 Constantin Catrina , Despre câteva repere privind învățământul muzical de tradiție bizantină din Șcheii
Brașovului – sec. XVIII -XIX, în Byzantion Romanicon, vol.III, Iași, Editura Artes, 1997;

3 Influența acestei celebre școli de psaltichie în cântarea de strană din jurul Brașovului se
face simțită și astăzi. În urma cercetărilor făcute pe teren am constatat că în majoritatea bisericilor
se practică o cântare bisericească după gla surile notate de Dimitrie Cunțan. Dar unele cântări se
cântă după cea mai autentică variantă psaltică. Bunăoară, în comuna Cristian (la câțiva kilometri
de Brașov) unde am fost mai mulți ani dirijor de cor, cântărețul de strană Muntean Lazăr cânta
“Binecuv ântările învierii” de la Utrenie și “ale morților” de la slujba înmormântării după melodia
glasului 5 psaltic. De asemenea și în parohiile din Râșnov, Vulcan sau Holbav cântările amintite
sunt foarte apropiate de glasul V psaltic. Iar în Brașov sunt parohi i unde se cântă numai după
melodiile psaltice. Aceste melodii nu au fost învățate special, ci au fost preluate pe cale orală de
la foștii cântăreți.
Date despre o cântare bisericească ardeleană mai avem și în actul numit “Pohta Vlădicăi”
din 1700 care în punctul 2 zice: “diecii care vor să se preoțească, să știe Psaltirea de înțeles, și
glasurile, și toate tainele bisericii, și până nu vor fi la metropolie 40 de zile, până atunci vlădica
să nu -l preoțească”.27
În anul 1733 se deschide la Rășinari o școală confesională ortodoxă sub conducerea lui
Coman Barcian.28Școala va fi îndrumată de -a lungul timpului de o adevărată “dinastie de
învățători”.29
Alte școli patronate de Biserica Ortodoxă mai erau în Hațeg (1725), Orăștie (1731), Săliște,
Poiana Sibiului, Or lat, Jina, Sâmbăta de Sus, Arpașul de Sus, Comăna de Sus, Viștea de Sus,
Făgăraș (1761).30
Datorită legăturilor nemijlocite pe care românii ortodocși le -au avut cu frații lor din Moldova
și Țara Românească, pe teritoriul Transilvaniei au circulat nu meroase manuscrise muzicale
psaltice sau copii ale acestora. Ele n -au ajuns întâmplător în biblioteci, ci ele au fost folosite de
cunoscătorii notației bizantine. Și aceștia nu puteau fi decât români ortodocși ardeleni. Numai în
bibliotecile din Cluj -Napoc a se păstrează nouă manuscrise psaltice în notație cucuzeliană.31 Aceste
manuscrise au fost cercetate și transcrise de mai mulți muzicologi: Nicu Moldoveanu32, Sebastian
Barbu Bucur Gheorghe Ciobanu33, Gheorghe Petrescu34, Hrisanta Trebici Marin35. Și în biblio teca
Academiei de Muzică “Gheorghe Dima” se află un manuscris psaltic în notație hrisantică și care
a făcut subiectul unei teze de licență.36
De existența manuscriselor psaltice din Transilvania se leagă și activitatea unor dascăli
ardeleni, Bucur Gramati cul, Ioan Radu Duma Brașoveanu, Naum Râmniceanu, Nicolae Nil
Poponea Sibianul și George Ucenescu, care au arătat că în decursul a două secole, legăturile
muzicale între Transilvania și Țările Române au fost cât se poate de productive37. Activitatea
acestor dascăli se înscrie pe linia acțiunii de reabilitare a cântărilor bisericești din Ardeal, adică de
readucere a lor la forma cântărilor bizantine care se cântau în Biserica Ortodoxă din Ardeal până

27Este vorba despre actul emis de mitropolitul Atanasie Anghel înainte de unirea cu R oma,consemnat în Monografia
Institutului Seminarial Teologic -Pedagogic “Andreian” , Roșca Eusebiu,, Sibiu,pag.2, și în Programa Institutului
Teologic -Pedagogic al Arhidiecezei Ortodoxe Române din Transilvania în Sibiu pentru anul școlar 1884 -1885,
publica t de Ioan Hannia,director și profesor , Sibiu,pag. 12;
28 Vasile Țârcovnicu, art.cit ,pag. 270;
29Mircea Păcurariu, Cărturari sibieni de altădată , Ed.Dacia,Cluj -Napoca,2002,pag.41 -46,și la Cioran,Emilian, Șapte
generații de preoți și protopopi -profesori din ac eiași familie Barcianu,1699 -1903 ,Sibiu,1991
30Vasile Țârcovnicu, art.cit ,pag. 270 -271
31 Pentru detalii și concluzii critice vezi Vasile Stanciu, op. cit ,pag. 33 -39
32Diac. Asist. Nicu Moldoveanu, Izvoare ale cântării psaltice în Biserica Ortodoxă Română – manuscrise muzicale
vechi din România (grecești românești și româno grecești) până la începutul secolului al XIX -lea,(teză de doctorat),
în rev. Biserica Ortodoxă Română, XCII (1974), nr.1 -2, pag. 131 -280;
33 Gheorghe Ciobanu, Studii de Etnomuzicologie și Biza ntinologie , vol..I (1974); vol.II (1979); vol.III, București,
Editura Muzicală, 1992 ;
34Gheorghe Petrescu, Elemente de propedeutică muzicală în manuscrisul psaltic 1106 ,B.C.U.,Cluj –
Napoca,1991,pag.77 -79;
35 Hrisanta Trebici -Marin, Anastasimatarul de la Cluj -Napoca . Ms.1106, București, Editura Muzicală, 1985.
36 Sorin Dobre, Manuscrisul I 77 D din biblioteca Academiei de Muzica “G.Dima” din Cluj Napoca , mss.dact.,Cluj –
Napoca,1995;
37 Vasile Stanciu, op.cit .,pag .40;

4 în secolul al XVIII -lea, când acestea au căzut într -o perio adă de criză datorită desființării
mănăstirilor românești38.
Este cunoscut faptul că practica de deznaționalizare în Transilvania din partea statului
austro -ungar a fost dusă la extrem prin dărâmarea mănăstirilor românești. Astfel prin ordinul
generalului Bukow (1761) și al împăratului Iosif (1782) se ardeau și distrugeau aproape toate
mănăstirile din Ardeal39.
Am afirmat acest lucru pentru că atunci în secolul XVIII s -a produs marea dramă a muzicii
bisericești din Ardeal. Cele câteva școli amin tite mai sus se rezumau doar la scris, citit și cântat.
Metoda învățării cântărilor era rudimentară. Până în 1890, când Dimitrie Cunțan publica la Sibiu
„Cântările bisericești după melodiile celor opt glasuri ale sfintei biserici ortodoxe, ”cântarea la
strana bisericii s -a făcut după auz. Așa apar mai multe variante bisericești ale glasurilor: „ după
Blaj”, „după Oradea ”, „după Arad ”, etc. Toate aceste variante se trag din același izvor tradițional
și au primit aceste accente regionale, datorită condițiilor a mintite40.
Referitor la aceste variante Pr. Prof. Vasile Stanciu spunea că: „nu sunt curente impuse de
muzicieni ce le -au cules și le -au notat, ci forme ale uneia și aceleiași cântări de origine bizantină,
practicată dintru începuturi pe tot teritoriul loc uit de români la care s -au adăugat elemente locale
de sorginte folclorică”41.
Cu privire la aceste elemente folclorice adăugate de -a lungul timpului muzicii bisericești
din Transilvania, vrednicul de pomenire Pr. Gheorghe Șoima (1911 -1985) este de părere că: „nu
oricare dintre genurile folclorului muzical ardelean a exercitat o înrâ urire deosebită a cântării
bisericești de dincoace de Carpați, ci mai cu seamă doina a fost cea care a imprimat cântării de
strană un sănătos caracter popular. Într -adevăr, unele melodii bisericești, de exemplu ale
luminândelor și ale pripelilor de la poli eleu, seamănă și astăzi foarte mult cu unele melodii de
doină ardeleană”42.
Această afirmație a părintelui Șoima este susținută în special de preoți și cântăreți bisericești
dar nu este fundamentată. Este adevărat că doinele și luminândele sunt melodioase, au fraze lungi
și sunt bogate în ornamente. Dar nu a fost demonstrată din punct de vedere muzicologic. Tot
părintele Șoima are o concepție cu totul personală despre muzica bisericească ortodoxă din
Transilvania. Într -o corespondență adresată muzicologului Constantin Catrina, părintele Șoima
afirma: „personal cred că muzica bisericească transilvană ortodoxă de strană este o muzică
psaltică «românită». Dar nu românită la masa de scris ci în Biserică. Și nu de doi -trei muzicieni
specialiști în psaltică și în t eoria muzicii europene, ci de mulțimea cântăreților de strană… Am
putea spune că în Transilvania muzica psaltică a românit -o însuși poporul . În continuarea scrisorii
părintele Șoima face o afirmație fundamentală: „Fondul muzical al muzicii bisericești tran silvane
este identic cu cel al psalticii de la București. Mai mult, chiar glasurile 3, 7 si 5 sunt aproape
identice; la fel antifoanele glasurilor 2 si 8 (chiar si 4). Celelalte glasuri de asemenea se înrudesc
Muzicologul Gheorghe Ciobanu în studiul „Rapo rtul dintre muzica liturgică românească
și muzica bizantină ”43, împarte muzica bisericească românească în două mari zone: Țara
Românească și Moldova, iar pe de altă parte, Transilvania. Autorul subliniază faptul că muzica din
Transilvania se prezintă mai ne unitar, distingându -se câteva zone: Banatul si Crișana, partea de
sud a Transilvaniei, centrul și nordul Transilvaniei. Deși constatăm astfel de variante ale cântării
tradiționale bisericești, în ele „se regăsește substratul bizantin al acestei muzici”44. Afirmația este

38 Ioan Gh. Popescu, Învățământul muzical în Biserica Ortodoxă, de la începuturi până în secolul al XVIII -lea inclusiv ,
în rev. Biserica Ortodoxă Română , București, nr.9 -10, 1969,pag 1050 -1051;
39 Ștefan Meteș, Mănăstirile românești din Transilvania și U ngaria , Sibiu, 1936,pag. XIX;
40 Vasile Stanciu, op.cit .,pag. 90;
41 Ibidem ;
42Gheorghe Șoima, Muzica bisericească și laică în Institutul Teologic din Sibiu , în Mitropolia Ardealului , Sibiu,
nr.11 -12, 1961,pag.798;
43 Gheorghe Ciobanu, Studii de Etnomuzicologie și Bizantinologie , vol.II (1979), Editura Muzicală, București, pag.2
62-268;
44 Ibidem;

5 puternic susținută de un alt studiu al aceluiași muzicolog45 în care sunt prezentate punctele comune
dar și formulele oarecum diferite ale acestor variante locale transilvănene vis -á-vis de muzica
psaltică.
Fostul profesor de muzica bisericea scă la „Academia Teologică din Sibiu”, Petru Gherman,
într-un studiu dedicat muzicii bisericești din Ardeal46, sesizează existența variantelor orale din
Ardeal și subliniază că: „temeiurile musicii bisericești ardelene constau în creația muzicală din
Tradiț ia ortodoxă și în structura sufletească creștină a poporului român47, care a transformat
elementul muzical moștenit de 12 veacuri într -o nouă formă, conformă simțirii și trăirii
adevărurilor de credință ale acestui popor existent în „spațiul mioritic” unde fenomenul religios –
ortodox se întâlnește cu cel național, pe care -l valorifică … poporul românesc și -a adus aportul
lui creativ, de colorit național față de muzica bisericească grecească orientală48.Această
concepție a lui Petru Gherman ne poate duce pe o pantă greșită sau chiar falsă. Se poate înțelege
că tradiția și oralitatea transilvană au copleșit moștenirea bizantină a muzicii bisericești. Ori este
clar că ,,acest colorit național” nu poate fi despărțit de structura bizantină autentică.49
Muzicologul și compozitorul Zeno Vancea în prefața „Liturghiei Sfântului Ioan Gură de
Aur, armonizată și aranjată pentru coruri mixte sătești după vechile melodii de strană din
Ardeal”50 afirma: „Melodiile bisericești ale Românilor datează probabil din epoca în care
strămoșii noștri au trecut la religia creștină și odată cu ritul grecesc, au adoptat și cântările
acestui rit. Dacă astăzi ( anul 1939 n.n.) melodiile românilor din Ardeal, se deosebesc foarte mult
de cele din Vechiul Regat, acest fapt se datorează unor cauz e multiple: Muzica bisericească din
Bizanț, modificându -se ea înseși în cursul timpurilor prin numeroase influente ce le -a avut de
suferit (arabe, persane, turcești, slavone) prin clerul grecesc care -și găsea loc în bisericile din
Regat, muzica bisericeasc ă a vechilor Principate se modifică continuu, concomitent cu cea din
Bizanț, pe când în Ardeal (pe lângă o cultură muzicală bisericească incomparabil inferioară
Regatului) cântarea de strană a fost ferită în mare parte de aceste influențe străine. Prin fap tul
însă că în Ardeal, nefiind cărți bisericești în cari aceste melodii să fi fost fixate o dată pentru
totdeauna, melodiile transmițându -se de la o generație la alta numai prin auz, desenul melodic al
acestor cântări s -a modificat și el continuu de la o g enerație de dascăli (cantori) la alta prin
adăugiri, omiteri, floricele, melodii noi etc.) după … și capriciul cântăreților de strană, cu
deosebirea însă aici influențele modificatoare le -a exercitat cântecul poporal”51.
Ca răspuns acestor afirmații de m ai sus a celor doi muzicieni Pr. Prof. Vasile Stanciu se
întreabă retoric: Ce muzică a fost primită din Biserica primară de către Biserica din Transilvania?
Nu aceeași ce a circulat în toate provinciile românești până la 1700, iar în unele zone din
Transil vania chiar până în secolul al XIX -lea spre sfârșit?52
În urma acestei priviri de ansamblu asupra muzicii bisericești din Ardeal putem
concluziona următoarele:
– Până l a începutul secolului al XVIII -lea a fost o singură cântare de tip bizantin în toate
ținuturile românești;53
– Muzica bisericească practicată în toate ținuturile locuite de români a fost de la început de
sorginte bizantină;

45 Idem, Muzica bisericească la români , …,pag. 162 -192;
46 Petru Gherman, Muzica bisericească în Ardeal. Generalități , Sibiu, Tiparul Tipografiei Arhidiece zane, 1940;
47 Credem că Petru Gherman nu era străin de studiul lui Constantin Rădulescu Motru Psihologia poporului român ,
text editat în 1937 de Societatea Română de Cercetări Psihologice -București și republicat de editura Paidea, 1998;
48 Petru Gherman, op.cit. pag. 9;
49Părere împărtășită de Pr.Prof.Dr. Nicu Moldoveanu într -o discuție particulară, de asemenea vezi și Vasile
Stanciu, op.cit .,pag. 92.
50 Zeno Octavian Vancea, Liturghia SF. IOAN Gură de Aur armonizată pentru coruri mixte sătești după vechile
melo dii de strană din Ardeal ,Ed. Litografia Prefecturei județului Mureș,Tg.Mureș,1939 (Prefață );
51 Idem, op.cit .;
52Vasile Stanciu, op.cit .,pag. 92;
53 Diac. Asist Nicu Moldoveanu, Izvoare ale cântării psaltice în Biserica Ortodoxă Română… pag. 226;

6 – În ciuda condițiilor istorice, religioase și sociale, muzica bisericească din Transilvania n -a fost
nici un moment înstrăina tă de fondul muzical bizantin;
– Legătura permanentă dintre provinciile românești a făcut posibilă menținerea unității pe tărâm
muzical (și nu numai);
– Studiile muzicologice, (amintite mai sus) au demonstrat cu prisosință faptul că „variantele”
cunoscute ast ăzi în Transilvania sunt clădite tot pe structura modurilor bizantine.

Învățământul muzical bisericesc

1. Învățământul muzical bisericesc în mănăstiri, biserici și școli confesionale din zona
Sibiului până la începutul secolului al XIX -lea
După cum am afirmat,cultul divin a fost însoțit întotdeauna de muzică. Legătura
indestructibilă dinte muzică și cult ne obligă să admitem, că oriunde a existat un lăcaș de închinare
ortodox acolo a existat și muzică bisericească. De asemenea putem afirma c ă orice biserică este și
o „ școală de muzică”. Nu ne referim la accepțiunea actuală a „școlii de muzică” ci la faptul că
muzica bisericească s -a învățat la strană și mai puțin după manuale specializate. Secole de -a rândul
românii ortodocși ardeleni au de prins cântarea de strană de la înaintașii lor iar la vremea cuvenită
au „predat -o”urmașilor.
Consecvenți acestei idei, vom arăta câteva date din viața bisericească a românilor ortodocși
din zona Sibiului înțelegând că acolo unde nu a fost amintită în mod expres, în anonimat, muzica
bisericească a fost prezentă.
• Mănăstirea Scorei
Zona Sibiului , populată într -o majoritate covârșitoare de români ortodocși, a atras atenția
încă din timpurile domnitorilor de peste munți. Așa se face că, dorind a sprijini ortodoxia din
această parte a Transilvaniei , Mircea cel Bătrân, (1386 -1418), Domnul Țării Românești, dăruiește
în 27 decembrie 1391, satul Scorei boierilor săi, egumenul Stanciu și fratelui său Călin.54 Deci în
acest an era o mănăstire în sub cond ucerea lui Stanciu. În acea vreme logofăt al domnitorului
Mircea cel Bătrân era Filos. Călugărit la Cozia și luându -și numele de monahul Filotei, este
autorul „Pripealelor”, (scurte texte imnografice care se cântă cu stihuri din „psalmii aleși” polieleul
sărbătorilor împărătești ale Născătoarei și ale unor sfinți)55. Este de la sine înțeles că „Pripealele”
vor fi răsunat cântate și în Mănăstirea din Scorei. Despre această mănăstire nu mai avem date până
în 1784 când preot era Halmagiu56. A fost arsă din or dinul generalului Bucow iar călugărul
Halmagiu a rămas tot acolo ridicându -și un nou lăcaș.57 În anul 1765 acolo exista o școală care era
condusă de David Motoc. 58
• Biserica „Brâncoveanu” din Ocna –Sibiului
O altă ctitorie voievodală din zona Sibiului este B iserica „Brâncoveanu” din Ocna –
Sibiului.59 Biserica își are originea cu mult timp înaintea domniei voieodului căruia îi poartă
numele. La 18 octombrie 1599, după bătălia de la Șelimbăr, Mihai Viteazu a trecut prin Ocna
Sibiului. Românii de aici l -au primit cu multă dragoste și l -au informat că ei nu au un lăcaș de
închinăciune. Mihai Viteazu le -a îngăduit să își ridice o biserică din piatră și cărămidă adusă din
Turnu -Roșu. Astfel, s -a construit această biserică la anul 1599 la îndemnul lui Mihai Viteazu în
semn de mulțumire adusă lui Dumnezeu că i -a ajutat să învingă în bătălie. După un oarecare timp

54 Ilarion P ușcariu, Fragmente despre boierii din Țara Făgărașului,Sibiu ,1907,pag. 38 -41, apud, Meteș Ștefan, op.
cit. pag. 96;
55Mircea Păcurariu, Dicționarul teologilor români , București,Ediția a II -a revăzută și întregită, Editura
Enciclopedică,București ,2002,pag. 181-182;
56 Meteș Ștefan, op. cit . pag. 96 ;
57Turcu,V. Excursiuni pe munții Țerei Bârsei și ai Făgărașului ,Brașov,1896,pag.110;
58 Dr. Augustin Bunea, Episcopii Petru Pavel Aaron și Dionisie Novacovici sau Istoria românilor transilvăneni de la
1751 până la 1764 ,Blaj,1902, pag.365;
59 Arhiva Protopopiatului Sibiu, Parohia Ocna Sibiului,Brâncoveanu II ;

7 biserica a fost dărâmată de turci. Pe urmele ei Constantin Brâncoveanu a înălțat o nouă biserică și
a înzestrat -o cu cele necesare între anii 1697 -1700. Fiind ctitorie brâncovenească trebuie să fi avut
legătură cu Școala de cântăreți de la Sâmbăta de Sus și elevi de -ai lui Bucur Grămăticul60 să fi
ajuns aici.
• Biserica din Turnu Roșu
Legăturile nemijlocite cu domnitorii munteni au continuat. În anul 1653 Matei Ba sarab ridică
o biserică pentru românii din Turnu -Roșu ( Porcești).61 Grija pentru înzestrarea cu cele necesare
va fi fost și pentru cântări mai ales că satul era o localitate de graniță cu Țara Românească și
schimburile culturale se puteau face mai ușor. Du pă ridicarea bisericii este consemnată și o
mănăstire a cărui călugări făceau mare agitație contra unirii cu Roma.62
• Mănăstirea din Sibiel
O mănăstire ortodoxă de dată mai recentă este cea din Sibiel.63 Delimitarea în timp o putem
face după câteva însemnări: ieromonahul Varlaam însemnează pe un Triod copiat de el în
mănăstire în anul 1716; o altă însemnare pe un Evangheliar tipărit de Coresi la Brașov în 1561. „
Scris -am eu Popa Oprea leat 1722 noiembrie zile 30.( Evangheliarul se găsește în biblioteca
Facult ății de Teologie „ A. Șaguna” din Sibiu).La mănăstire funcționa si o școala ținută de călugării
de aici,unde mergeau copii care voiau să devina preoți sau cântăreți. Ei învățau de la călugării de
aici scrisul, cititul,cântările si slujbele bisericești. Șco ala aceasta a fost frecventată și de alți copii
care doreau sa învețe carte”.Școala din mănăstire a însemnat începutul unei alte scoli,cea de pe
lângă biserica parohială,pomenită în anul 1740. Biserica a fost ridicată în anul 1765 „ în zilele Prea
Înălțate i,prea Luminatei Krăiesei noastre Marii Terezii fiind arhiereu Prea Sfințitul
Arhiepiscop,Dionisie de la Buda”64
De la începutul sec al XIX -lea se cunoaște numele învățătorilor:
– Ioachim Boleșiu 1806
– Petru Popovici 1820
– Nicolae Topolog 1847
– Ioan V. Leonovi ci 1850. Acesta înființează corul bisericesc din Sibiel :”Din anul 1852 s –
au început copii scolastici a cânta slujba Sfintei Liturghii in biserica Sibielului.65Pana în
anul 1923 școala a fost confesională.
• Școala din Săliște
În secolul al XVII -lea se înmulțe sc școlile românești în aceasta zonă a Mărginimii. Încă din
vremea domniei lui Vlaicu Vodă (1364 -1377) și a lui Mircea cel Bătrân (1386 -1418) precum și a
urmașilor lor,Săliștea împreună cu satele din jur – Galeș, Vale, Cacova, Sibiel Tilișca – făceau
parte din posesiunile acestora formând ducatul Amlașului.66 Necesitatea unei școli românești într –
o regiune pur romanescă,s -a simțit de timpuriu,preoții din Săliște având un important rol cultural
.
Cea mai veche mărturie privind existența unei școli în Săliște o oferă un document din anul
1616 când este pomenit dascălul Dumitru Popa,care avea să ajungă protopop.67Elevii acestei scoli
proveneau din satele mai apropiate. Grație unei tradiții cărturărești la acești sălișteni, se cunoaște
numele unui Oprea Alemănuț c are își trimite băiatul în Moldova la o mănăstire spre a -și desăvârși
învățătura în vederea unei ascensiuni eclesiastice.68Desigur nu a fost nici primul nici ultimul care

60 Vasile Stanciu, op.cit .,pag. 40 -42
61 Mircea Păcurariu, Aspecte privitoare la cultura și arta bisericească din Arhiepiscopia Sibiului ,în Arhiepiscopia
Sibiului,pagini de istorie ,Editura Centrului Mitropolitan Sibiu,Sibiu, 1981,pag.82 -83;
62 Ștefan Meteș, op. cit .pag.138;
63Arhiva Protopopiatului Sibiu, Parohia Sibiel, precum și la Petre Beșliu Munteanu, Mănăstirea de la Sibiel: cercetări
multidisciplinare ,în Corviniana, 6, 2001, p. 209 – 222 (în colaborare cu A. Georgescu și E. Popescu);
64 Textul se află pe rama ușii de la intrarea în biserica din Sibiel;
65 Însemnare pe un Triod tipărit la Blaj în 1813;
66Moga.I.,Marginea , Ducatul Amlașului și Scaunul Săliștei ,în Omagiu lui I.Lupaș ,București 1942,pag.568 -607,după
Bota,Ion, Școli ortodoxe în Transilvania (secolul al XVII -lea) în Istoria Învățământului din România ,Vol. I;pag.135;
67Ibidem ,pag.138
68 Nicolae Albu, Istoria învățământului din Transilvania până la 1800 , Blaj, 1944,pag. 42;

8 va face acest drum atât de cunoscut mărginimii sibiene. Școala era susținută financiar de familiile
copiilor care o frecventau. „ Școală s -a ținut în comună acesta din timpurile vechi,nu numai de la
începutul sec. al XIX -lea încoace ci și chiar în secolul al XVIII -lea. În aceste școli, după spusele
bătrânilor,instruiau cantorii, candidații la preoție, preoții mai tineri și unii călugări ba chiar și
femei au instruit încă înainte de anul 1848.Că din timpuri vechi s -a ținut aici școala se vede de
acolo deoarece mulți din bătrâni care au trăit la începutul secolului trecut,aveau învățătură de
carte, știau citi și scrie…Multe însemnări din mineie și de pe alte cărți vechi bisericești scrise și
subscrise cu mâna proprie, de bătrâni care au trăit in timpuri îndepărtate, toate aceste dovedesc
știința lor de carte. De la unii călugări si foști în vățători aici au rămas manuscrise de poezii
bisericești cu scrisori chirilice foarte frumoase”69
Până în anul 1821 școala nu avea un edificiu propriu. Dacă în majoritatea cazurilor școala își
avea reședința în tinda bisericii sau acasă la învățător,în Să liște,cursurile se țineau în case
închiriate, ceea ce denotă grija și atenția pe care săliștenii o acordau educației. De la începutul sec.
al XIX -lea mai cunoaștem câțiva dascăli: N.Fanea, Dumitru Herța, Dumitru Oprea Borcea,Stan
Beju,Dumitru Chipară.70
Se cuvine să amintim aici pe crâsnicul Picu Pătruț poet, miniaturist dar și mare cântăreț. S –
a născut în 1818 la Săliște și s -a remarcat de -a lungul vieții ca fiind un adevărat apostol al
Mărginimii. Deținea o bibliotecă imensă pentru acea dată(peste 200 de volume).Versurile lui se
cântau după melodii numite de el „podobii” fără a fi de fapt unele propriu -zise. Melodiile erau fie
ale unor cântece de stea, fie compoziții proprii. Din păcate Picu Pătruț nu a utilizat notația muzicală
ci numai a indicat ca subti tlu la fiecare din „ viersurile ” ce se cântau. glasul și denumirea podobiei:
„Glas 3, podobie:Astăzi trei raze…” 71.Chiar dacă nu -i cunoaștem în amănunt opera muzicală,
Picu Pătruț a contribuit la sedimentarea melosului bisericesc transilvănean.72
• Școala di n Rășinari
Dacă școala din Șcheii Brașovului a însemnat un focar de cultură care radia în toată zona, tot
așa și școala din Săliște a avut o influenta covârșitoare asupra școlilor din satele învecinare. Astfel
ca, in 1733 se deschide la Rășinari o școala p rin osteneala lui Coman Barcian.73Acesta s -a născut
in 1699 și a fost hirotonit preot de episcopul Climent al Râmnicului 1735 -1748, la 11 noiembrie
1740. La acea vreme romanii ortodocși nu aveau ierarh canonic.74 Coman Barcian este “urzitorul”
unei adevărate dinastii de preoți si învățători care au fost mândria Mărginimii Sibiului.75Urmașii
lui Coman la școala din Rășinari au fost:
– Aleman Galea 1740 -1785 dascăl. Implicat intr -un proces în 1784,obține de preoții si
bătrânii satului o „adeverință de bună purta re”: „este om bun si de omenie și din tinerețile lui ne-
a fost si ne este dascăl în școala noastră până astăzi”;
– Iacovu Diacul – la 1748 nota pe un Triod: „..si am scris eu Iacovu diacul aceste slovă
deșartă”;
– Bucur Droc,1793 -1837.Din anul 1837 îl găsim cântăreț la strana bisericii vechi din
Rășinari: „Dascăl in Rășinari de legea celor 7 soboare a sfinților din toată lumea
adunați,patriarhi,pustnici și arhierei. Fost -am și eu slujitor într -această Sfânta Biser ică,Hramul
Paraschivei,dascăl în 35 de ani. Cantor până am ajuns la vârsta de 66 de ani,deci -ncolo ști -va
milostivul Dumnezeu cât voi mai putea sluji, numai mă rog la toți sa mă iertați,25
februarie,1842,Bucur Droc”.
– Ioan Popovici 1797 -1807

69 Dumitru Lepădat, Anuarul școalei capitale române ortodoxă orientală din Săliște pe anul școlar 1900 –
1901 ,Sibiu,Pag.7 -8;
70 *** Săliștea Sibiului,străveche vatră românească ,Sibiu,1990,pag.212;
71Zoe Bușulenga,Vasile Drăguț,O. Octavian Ghibu,Crișan Mircioiu, Picu Pătruț Miniaturi și Poezie , București,
1985,pag.53 -54;
72 Vasile Stanciu op.cit .pag.78;
73 Vasile Țârcovnicu, art.cit ,pag. 270;
74 Păcurariu,Mircea, Cărturari sibieni de altădată ,Editura Dacia,Cluj -Napoca,2002,pag.41;
75Emilian Ciora n,Șapte generații de preoți și protopopi -profesori din aceiași familie Barcianu,1699 -1903 ,Sibiu,1991;
vezi și la Victor Păcală, Monografia satului Rășinariu, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane,Sibiu,1915,pag.375 -381;

9 – Ion Droc (fiul lui Bucur Droc) 1799 -1804. În anul 1799 copiază Alexandria lui Machidon
Împărat, iar în anul 1804 un octoih: „ Asezatu -s-au acest omoglasnic intru scrisoare prin
sârguința și osteneala mea ”:
– Oprea Dascălul –amintit in 1805;
– Iacob Isdrăilă -1803-1804 (diacon)
– Petru Bratea -1803 -1805
– Vasile Popovici 1814 -1816
– Ioan Muciu 1824 -1829
– Aleman Popovici 1829
– Nicolae Munteanovici 1830 -1838
– Aleman Trimu decedat la 21 martie 1831. În protocolul înmormântărilor este consemnat:
„Aleman Trimu diac și tip icăraș al bisericii,foarte bun” .(consemnat de preotul de atunci
Daniil Pop).
– Ioachim Băcilă 1834 -1836;
– Bucur Oance – dascăl de la 1832;
– Nicolae Sîmtion 1833.76
Nu știm la ce nivel se ridica învățământul din acesta școala. Dar cert este că „instruirea se
făcea în duh religios, și se propuneau cântările bisericești,apostolul,rugăciunile,scrisul și
cititul ”.77 Mai trebuie menționat faptul că, încă din 1383, rășinărenii ridicau o biserică ortodoxă cu
sprjinul lui Radu I Basarab78, dovadă a grijii purtate din part ea voievozilor Țării Românești,
țăranilor români de pe Cibin.
• Școala din Tilișca
În urma mișcărilor religioase din Ardeal din a doua jumătate a sec. al XVIII -lea, Împăratul
Iosif al II -lea a emis „edictul de toleranță”,menit să acorde unele drepturi români lor. Acestea erau
de ordin social dar si religios.79Efectele acestui decret n -au întârziat sa apară, căci românii și -au
putut ridica lăcașuri de cult precum și școli sub ocrotirea și în administrarea Bisericii.80
Așa s -a înființat „oficial” școala din Tilișc a. Dacă după decretul de toleranță a putut
funcționa cu știrea autorităților,școala din Tilișca, și -a avut sediul în tinda bisericii vechi de lemn
construită în 1684 și sfințită de Mitropolitul Sava al III -lea de la Bălgrad.81 Cu acestă ocazie
donează o Eva nghelie pe care a primit -o în dar de la voievodul Munteniei, Ioan Șerban
Cantacuzino, la sfințirea întru arhiereu.82Evanghelia poartă următoarea însemnare: „Din mila lui
Dumnezeu Șerban Vodă Cantacuzino au dat acesta Sfânta Evanghelie in satul Tilișca biser icii
carea a făcut Vlădica Sava sa fie de pomana,nici popă nici sătean sa nu aibă a o vinde… Aceasta
s-a dat când am fost in țara munteneasca pentru vlădicie si s -au dat când am sfințit biserica,luna
octombrie 16 zile,,anul 168483, Sava III Vestemian ” 84
Cel mai vechi dascăl cunoscut al scolii din Tilișca a fost Dumitru Lal, fără a avea o pregătire
specială,a funcționat între anii 1825 -1831.Dumitru Lal ținea școala în locuința sa unde învăța
copiii, cântările bisericești și citirea cu litere chirilice, pen tru a putea citi psalmii și apostolul in
biserica.85Următorii dascăli au fost:
– Dumitru Miclăuș 1832 -absolvent al cursului clerical din Sibiu
– Ioan Berghezan, 1833 -1836

76Arhiva Parohiei „Cuvioasa Paraschiva” din Rășinari; Stan A. Ionescu, Monografia Școalei primare de stat „Octavian
Goga” din Rășinari,jud.Sibiu ,1936,pag.24 -29;
77 Stan A. Ionescu, Monografia Școalei primare de stat „Octavian Goga” din Rășinari,jud.Sibiu ,1936,pag.27;
78 Aurel Dumitrescu -Jippa, Nicolae Nistor, Sibiul și ținutul în lumina istoriei, vol. I, Cluj -Napoca, 1976, pag. 84;
79Dumitru Stăniloae, O luptă pentru Ortodoxie în Țara Hațegului ,în Anuarul XV, 1938 -1939 al Academiei Teologice
Andreiene din Sibiu, Sibiu,1939,pag.5;
80 Ibidem ;
81 Arhiva Parohiei Tilișca,Ioan Bratu, Monografia Școalei Gr. orientale române din Tilișca ,Sibiu,1913.pag.76;
82 Evanghelia se află în patrimoniul Parohiei ortodoxe din Tilișca ;
83 Ioan Bratu, op.cit .pag.78;
84Istoricul Nicolae Iorga consideră că Sava III er a din Veștem – Sibiu în, Istoria Bisericii Românești ,vol. .I,pag.385
85 Ioan Bratu, op.cit .pag.79;

10 – Ioan Macrea -1842
– Ioan Sgură – poreclit și Onea Boani „ cel mai mare cântăreț di ntre dascălii care s -au
perindat la școala din Tilișca” .86La data de 22 august 1849 se sfârșește din viață în biserică în
timp ce cânta Heruvicul. Bătrânii din Tilișca aminteau cu laudă numele lui și când auzeau pe cineva
cântând frumos ziceau: „…numai On ea Boani mai cânta ca dumneata”87.
În general, programul scolii din Tilișca se desfășura în felul următor: „Elevii mai mari erau
obligați a cerceta biserica și la Vecernie, când sunt pe rând designați a ceti psalmul
binecuvântează și a rosti rugăciunile „Lumina Lina”, și „Acum slobozește” iar in postul Paștilor
se cetesc tot de către elevi înaintea icoanelor împărătești rugăciunile din Pavecernița mica
executând si cântări aparținătoare. Tot ei cetesc și apostolul în fiecare duminică și sărbă toare.
Un punct însemnat de atracție la cercetarea bisericii de către credincioșii din comună ,îl formează
executarea cântărilor liturgice de către elevi.”88
• Biserica din Bungard

La începutul sec. al XVII -lea pe piața transilvană au pătruns negustori gre ci și macedo –
români din Peninsula Balcanică. La 8 iunie 1636 primesc dreptul de a se așeza într -o grupare
asociată la Sibiu. Astfel a fost înființată cea dintâi „Companie grecească” din Transilvania89.
În anul 1640 este menționat ca preot slujitor al greci lor din Sibiu, Serafim Ilaro, trimis la
cererea acestora de Mănăstirea Iviron din Muntele Athos 90. În ciuda influențelor și a privilegiilor
de care se bucurau, sașii le -au interzis să aibă în Sibiu propriul lăcaș de cult. La 12 ianuarie 1690
au primit apro barea să zidească o biserică în afara Sibiului, anume în satul Bungard , pe un teren
cumpărat de la doi țărani din sat, cu condiția de a plăti 100 de fiorini bisericii evanghelice -luterane
săsești din Sibiu. Biserica grecilor a fost și biserică parohială p entru credincioșii din sat, mărturie
stau mormintele grecești și românești din jurul bisericii. La altarul acestei biserici au slujit călugări
greci, dintre care majoritatea sunt cunoscuți cu numele. De pildă, în prima jumătate a secolului al
XVIII -lea se cunosc ieromonahii Matei (Matheos) din Pogoniana Epirului (1704 -1712) și Partenie
Moraitis (1727 -1731), Iacob I (1742 -1746), „Grigorie Vlahul din satul Sâmbăta” (1757).91 Abia
în anul 1788 -1789, primesc aprobarea de a -și zidi biserică în Sibiu – „Biserica din Groapă”. De
atunci biserica rămâne exclusiv pe seama credincioșilor români din Bungard.92 Dacă timp de un
secol această biserică a fost administrată de greci, fără îndoială că aici s -a cântat o autentică muzică
psaltică. Intr -o perioadă grea pentru Bise rica Ortodoxă Română din Ardeal, această biserică a
reprezentat mereu un reper nu numai liturgic ci și muzical.

• Biserica din Boița
Comună curat românească va fi avut școală din „timpuri vechi”.93Date scrise avem destul
de târziu și ele se leagă de niște î nsemnări de pe ultima copertă a „Protocolului satului
Boiței,1799”.94 Din aceste însemnări reiese că în anul 1804 dascăl era Ioan Popovici, fratele
preoților Marcu și Vartolomeu Popovici din Boița. Urmează apoi, Ioan Oancea, Ioan Vladovic și

86 Ibidem;
87 Ibidem ;
88 Ibidem;
89 Despre negustorii greci din Sibiu au apărut mai multe lucrări: Nestor Camarino, L 'organisation et l'activite de la
Compagnie des marchands grecs de Sibiu, în rev. „Balcania", vol. VI, București, 1943, p. 210 -213; Olga Cicanci,
Companiile grecești din Tra nsilvania și comerțul european în anii 1636 -1746, București, 1981; Athanasios E.
Karathanasis, O Ellinismos tis Transilvanias , Tesalonic, 2003.
90 Ștefan Toma, Aspecte inedite referitoare la viața vechii comunitãți grecești din Sibiu , în Telegraful Român, 2006,
nr. 17 -20, p. 3.
91Athanasios E. Karathanasis, O Ellinismos tis Transilvanias , Tesalonic, 2003. p. 121 -123),
92 Arhiva Protopopiatului Sibiu,Parohia Bungard;
93Ioan Albescu, Însemnări despre școala mea și despre școala țării ,Sibiu,1934,pag.22,și Idem , Comuna Boița, județul
Sibiu,Încercare de monografie istorică, Sibiu,1938,pag.73;
94 Ioan Albescu, Însemnări despre…. pag.24;

11 Ioan Rotaru. Aici în Boița s -a născut Ioan Bobeș, preot din 1852 „foarte cult si bu n cântăreț ”95de
la care a învățat muzică Dimitrie Cunțan.96
În satul Cacova (azi Fântânele) ciobanii „pășteau târla cu Ceaslovul sau cu Octoihul în
mână,cântând irmoasele si glasurile învățate la școală” .97
Altă școală cu renume din Mărginime, a fost cea din Poiana Sibiului înființată în anul 1748
de dieci și zugravi.98Sunt cunoscuți dascălul Dumbravă și diacul Maniu99.
Documentele mai vorbesc și despre o școală la Sadu unde s -a găsit un Triod cu semnătură
dascălului Stanci Nicula din Apoldul Săsesc, „dascăl de normă la școala neuniților.1790” .100
În jurul anilor 1950 profesorul de muzică Ioan Lotreanu din Sadu face o monografie
etnomuzicologică a acestei localități.101 Între melodiile culese se numără și Troparul Nașterii
Domnului102 cântat de ceata de feciori. Faptu l că face parte din obiceiul legat de colindat, precum
și forma și structura aparte, ne îndreptățește să credem că această melodie este foarte veche. Mai
mult, melodia proprie cântecului de stea, se pliază perfect pe textul liturgic al troparului.
Aprofund ând studiul am constatat că pe lângă această variantă,în Sadu, există și una
„bisericească”după forma și structura, îndeobște cunoscută, a glasului IV -tropar, din Ardeal.
Melodia are două rânduri melodice asemănătoare și se clădește pe un pentacord cu baza pe sol, pe
un ambitus de cvintă (sol -re), ocazional sextă. Tinzând spre recitativ,melodia lasă impresia unui
caracter vioi, tineresc:

• Școala din Gura Râului
Spre sfârșitul sec. al XVIII -lea la Gura Râului este cunoscut dascălul Arsenie care după o
perio adă, trece în Țara Românească și nu se mai întoarce.103 Cam tot în aceiași perioadă „ar fi
purtat dăscălia, Aleman Trimu din Rășinari104, mare cântăreț.” În anul 1804 era cunoscut ca dascăl
Ioan Babeș, notar comunal. Școala capătă renume odată cu venirea lui Va silie Fitoc din Avrig ,
fost subofițer în armata austriacă.105 Acesta funcționează ca dascăl între anii 1805 -1847.
Contemporanii lui i -au purtat o plăcută amintire căci de la el au învățat scrierea frumoasă, citirea
și rânduiala slujbelor bisericești106 .
Au mai slujit ca învățători cantorul Ioan Dămian, căruia i -a rămas numele de „dascăl” precum
și Constantin Barbeș,Ioan Manta și Ioan Doican. Pe aceștia din urma îi găsim preoți parohi în Gura
Râului și în Sebeș.107
În Hașag se menționează o școala de prin sec al XVII -lea , dar primele știri sigure le avem
din 1829,învățător fiind George Nicula,108fără o pregătire deosebită. Prelegerile se țineau în casa
proprie și se rezumau la învățarea rugăciunilor și cântărilor iar mai pe urma scrisul și cititul. 109

95 Ibidem, pag.28;
96 Detalii în capitolul dedicat lui Dimitrie Cunțan;
97 ***Cartea de Aur a satului Cacova – Fântânele, jud. Sibiu ,editată de Parohia Ortodoxă Româna din satul Cacova
– Fântânele ,1998,pag.16;
98 Nicolae Albu Istoria învățământului din Transilvania până la 1800 , Blaj, 1944, pag.127;
99 Nicolae Iorga, ,Studii și Documente,XIII ,București,1906,pag.153;
100 Ibidem, Pag.2 7;
101 Ioan Lotreanu, Sadu -studiu monografic și etnomuzicologic, Editura Alternative,București, 1988;
102 Ibidem ,pag.107;
103 Ioachim Munteanu, Monografia economico -culturală a comunei Gura Râului ,Sibiu,1896,pag .118;
104 Acest dascăl și cântăreț se va întoarce în satul natal unde se stinge din viață la 21 martie 1831. Este consemnat în
toate registrele. Vezi mai sus, Școala din Rășinari;
105Dumitru Arsenie, Gura Râului,sat din Mărginime ,Editura Universității „Lucian Blaga”din Sibiu,2000,pag. 108
106 Ioachim Munteanu, op.cit. pag. 188;
107 Ibidem ,precum și Dumitru Arsenie, Ioan, op.cit . pag. 108;
108Aurel Olteanu , Monografia școalei greco -orientale române din Hașag , în rev. Transilvania, nr. 3 mai –
iunie,1911,pag. 245;
109Ibidem;

12 În anul 176 1 generalul Bukow face un recensământ în Transilvania vizând populația
românească. Din acest recensământ reiese că în Transilvania erau la acea vreme , 2719 dascăli
români.110
Alte mănăstiri din apropierea Sibiului cunoscute au fost: Racovița ( 1761), Săcăd ate (1786),
Săsăuș , (1762) , Săsciori.111 Cum,de cele mai multe ori la mănăstirile din Ardeal poposeau monahi
de peste munți, înțelegem ca au existat intense schimburi culturale si muzicale.

2. Învățământul muzical la Școala de teologie ortodoxă din Sibiu până la mijlocul secolului
al XIX -lea
În ultimele decenii ale secolului al XVIII -lea, datorită răspândirii iluminismului în imperiul
habsburgic, împărăteasa Maria Tereza (1740 —1780), dar mai ales fiul ei, împăratul Iosif II
(1780 —1790), au fost preoc upați de răspândirea culturii în rândurile populației de la sate. Nu se
urmărea în mod special ridicare prin cultură a poporului român ci, consolidarea statului
multinațional habsburgic, transformarea societății de atunci. În noile condiții social -politice , se
considera ca un țăran,sau un muncitor trecut prin școală, va fi un bun cetățean și se va ajunge la o
armonizare a intereselor claselor sociale.112 Atenția Curții imperiale s -a îndreptat astfel și spre
învățământul elementar. Pentru organizarea lui in Au stria, in anul 1774, a fost adus din Prusia la
Viena profesorul piarist Johann Ignaz von Felbiger, cu multă experiența în aceasta problemă.113 El
a elaborat legi și regulamente școlare, manuale pentru învățământul ele mentar și metodici pentru
îndrumarea înv ățătorilor. 114
În anul 1781, deci în timpul împăratului Iosif II, apare o lege specială pentru Transilvania,
sub titlul Norma Regia (Legea regală pentru școlile din Marele Principat al Transilvaniei). Această
nouă lege avea în vedere aproape exclusiv organi zarea învățământului gimnazial, a școlilor
„latine", urmărindu -se o uniformizare a conținutului învățământului din diferitele gimnazii
confesionale din Transilvania.
În acest context general de reforme școlare pentru Transilvania,se înregistrează și o se rie de
contribuții ale reprezentanților iluminismului românesc.
La 2 martie 1782, Ioan Piuariu Molnar (1749 —1815)115, medic oftalmolog din Sadu,
înaintează împăratului Iosif II un memoriu în problema învățământului românesc din Transilvania.
La 14 iunie 1782, adresează un nou memoriu sub forma unui proiect. Cerea ca pentru început să
se înființeze 70 de școli românești în localitățile mai mari și să se numească un director școlar
român care să se îngrijească de ridicarea unor edificii școlare, cu s prijinul și munca localnicilor.
Confruntându -se cu indiferența și birocrația guvernului,la 7 octombrie 1784, Ioan Piuariu Molnar
a reluat problema înființării unor școli elementare ortodoxe romanești. Între alte argumente, invoca

110Vezi Statistica românilor din Ardeal făcută de administrația austriacă la anul 1760 -1762,copiată din Arhiva de
război din Viena de Dr.Virgil Ciobanu în Anuarul Institutului de Istorie Națională din Cluj,III,(1924 -1925 ),Cluj,1926;
111 Ștefan Meteș, op. cit .pag.137 -139;
112Mircea Păcurariu, Două sute de ani de învățământ teologic la Sibiu (1789 -1986) , Sibiu, 1987,pag.13;
113 Istoria învățământului în România ,vol.I Editura Didactică și Pedagogică,București,1983,pag.237;
114 Noua metodă consta în următoarele: învățarea dimpreună, ascultarea celor învățate, folosirea tabelelor sau
schemelor pentru recapitularea materiei (metoda tabelara) și folosirea literelor inițiale pentru memorarea textelor
(metoda literala). Clasele erau mixte. Anul școlar era împărțit in doua semestre: de iarn a și de vara; după fiecare
semestru aveau loc examene publice. Se învăța zilnic 5 ore, 3 de dimineața și 2 după amiaza, cu excepția zilelor de
duminica, de sărbători și joia; vezi Protopopescu ,Lucia, Contribuții la istoria învățământului din Transilvania, 1774 –
1805 , Editura Didactică și Pedagogică, București,1966,pag.154 -162;
115 Ioan Piuariu – Molnar s -a născut în 1749 la Sadu. Și -a făcut studiile gimnaziale la Sibiu și la Cluj). La Viena a
făcut studii de Medicină timp de zece ani, obținând titlul de „magister chirurgiae” în 1774, el fiind primul medic român
din Ardeal și Banat . În anul 1791 a fost numit profesor de oftalmologie la Academia de Medicină din Cluj…În 1782 a
înaintat un memoriu Guvernului Transilvaniei, prin care cerea să se înființeze noi școli primare românești și să fie
numit un director al acestora. S -a număr at printre inițiatorii cunoscutului Supplex Libellus Valachiorum din 1791,
prin care se solicita recunoașterea românilor ca a patra națiune în Transilvania. Se stinge din viață în Sibiu la 16
martie 1815, fiind înmormântat în cimitirul bisericii „din gr oapă”. (Mircea Păcurariu, Cărturari… pag 30 -34);

13 faptul ca pe atunci un num ăr de 292 de tineri ortodocși transilvăneni învățau la școlile mănăstirești
din București, Argeș, Mănăstirea dintr -un Lemn și Iași, pierduți fiind pentru provincie.116
Răscoala lui Horea (1784) a obligat guvernul să ia anumite hotărâri favorabile românilor.117
Astfel, s -a hotărât de către Curtea de la Viena înființarea unor școli elementare vizând mai mult
românii ortodocși. Pentru acest lucru inspectorul principal al tuturor școlilor din Transilvania I.
Martonfi și episcopul Ghedeon Nichitici trebuiau să facă niște propuneri concrete. La 4 noiembrie
1785, ei înaintează Guvernului Transilvaniei un proiect de organizare a învățământului românesc
în care constata nevoia înființării unui seminar pentru pregătirea cleru lui ortodox și a câtorva școli
in parohii. Co nsiderau de asemenea necesară, numirea unui director școlar orto dox, cunoscător al
limbilor uzuale in Transilvania. Ei chiar propuneau două persoane: Dimitrie Eustatievici, și Ioan
Piuariu Molnar. Se mai stăruie de asemenea asupra înființării unei școli î n suburbia Sibiului. Dintre
cei propuși pentru postul de director,este ales Dimitrie Eustatievici.118
Dimitrie Eustatievici119 a condus școlile romanești ortodoxe din Tran silvania până la moartea
sa, la 27 mai 1795, sub episcopii Ghedeon Nichitici ( 20 noiem brie 1788) și urmașul său Gherasim
Adamovici (instalat 13 septembrie 1789 – 13 aprilie 1796).120
Deși a fost numit oficial numai la 20 septembrie 1786, Dimitrie Eustatievici și -a început
activitatea de pregătire a învățătorilor de la școlile romanești, la S ibiu, încă înainte de numirea
oficială. În octombrie 1786 și -a încheiat pregătirea prima promoție de învățători. Odată cu aceștia
au urmat cursurile și patru candidați la preoție: diaconul Ioan Florea din Geoagiu -Hunedoara,
Petru Ardelean din Săcărâmb – Hunedoara, Daniil Giurca din Soharu – Alba și Ioan Pop din
Bahnea -Mureș. Pentru prima dată sunt amintiți și trei tineri care urmau să devină cântăreți:
Daniil Ignat din Cerghidu Mare – Mureș, Zaharie Filimon din Săliște și Radu Hânș din Tălmăcel
-Sibiu .121 De asemenea într -un raport cu data de 28 iunie 1791 numit „ conspectul candidaților
pregătiți și examinați pentru dăscălie și cantorat” pe lângă candidații la preoție sunt înregistrați
și trei cântăreți bisericești:David Stoica, pregătit spre a fi cantor in Ș pâlnaca -Alba, Mihail Roșca
și Ioan Popa, pregătiți să devină cantori in Topârcea -Sibiu .122
Nu știm precis ce manuale de muzică se vor fi folosit. Trebuie să subliniem că această școală
își începe activitatea după o perioadă deosebit de grea pentru Biserica Ortodoxă din Transilvania.
Uniatismul, dărâmarea mănăstirilor,administrația străină,au contribuit oarecum la enclavizarea
muzicii bisericești din această parte de țară. Dar să nu uităm relațiile culturale ale românilor sibieni
din acea vreme cu Țările Româ ne care erau foarte intense în acea perioadă. Să nu uităm pe Hagi
Pop ctitorul bisericii „din groapă” care s -a îngrijit să înzestreze locașul cu toate cele necesare, sau
manuscrisele muzicale ce au circulat,posibil, și pe filieră grecească. Nu trebuie să excludem și
posibilitatea ca muzica bisericească să fi fost învățată „după ureche” după tradiția ardelenească a
glasurilor conturată deja. Este cert că pentru însușirea tipicului s -au folosit în primul rând

116Lucia Protopopescu, Contribuții.. .pag.34 -42;
117Contele Iankovitz este trimis să organizeze o anchetă cu privire la cauzele și scopurile răscoalei. În raportul înmânat
Curții el ascunde adevăratul motiv al răscoalei – asuprirea socială și națională – susținând ca adevărata cauză este
neștiința de carte. Prin urmare se face un nou rescript imperial in materie școlară. vezi, Lucia Protopopescu,
Contribuții.. .pag.42;
118 Lucia Protopopescu, Contribuții.. .pag. 42-44 și Mircea Păcurariu, Două sute de ani… pag. 16-17;
119Vezi : Mircea Păcurariu,Cărturari sibieni de altădată,Ed. Dacia,Cluj -Napoca,2002,pag.25 -29;Gruia (Ștefan Pop),
Dimitrie Eustatievici din Brașov, secretarul episcopului Dionisie Novacovici, e cel di ntâi gramatic român, în Revista
Teologică, an IX 1915, nr. 5 -8, p. 93 -108; T. G. Bulat, Testamentul lui Dimitrie Eustatievici, in Revista Istorica", X, 1924,
pag. 131 -135; Candid C. Mușlea, Biserica Sf. Nicolae din Șcheii Brașovului, I, Brașov, 1943, pag. 183-184 și II, 1946, pag.
149-152; Nicolae Albu, Istoria învățământului românesc… pag. 229 -230 și 280 -289; Enciclopedia istoriografiei
românești, București, 1978, pag. 139; Vasile Oltean, Școala românească din Șcheii Brașovului, București, 1989, pag.
70-77.
120 Mircea Păcurariu, Două sute de ani… pag. 18;
121Consignatio der Instruiren Cantorum : Daniel Igant aus Kukulburger Komitat; Zacharie Philimon aus
Szallye,detto; Radu Hensch aus Tolmacse l aus Hemanstadter Komita . Vezi Lucia Protopopescu, Contribuții.. pag.281;
122 Ioan Lupaș, Cea mai veche școală normală în România întregită, în Anuarul IV al Școalei normale „Andrei Șaguna
din Sibiu, pe anul școlar 1922 -1923” apud Mircea Păcurariu, Două sute de ani… pag. 19;

14 Ceaslovul din 1790 și 1794 și Psaltirea din 1791 apărute la Sibiu , sau Liturghierul de la Râmnic
sau Blaj 1787.123
După moartea sa (27 mai 1795), conducerea cursului respectiv, precum și a “școlilor
naționale neunite” din Ardeal a fost preluată de brașoveanul Radu Tempea V (1768 -1824), preot,
care le -a condus până în 1808, când a fost ales protopop la Brașov.124 În anul 1808 la conducerea
școlilor este numit preotul Gheorghe Haines . Acesta, în înțelegere cu Consistoriul, a încredințat
pregătirea învățătorilor lui Simion Jinariu . Prin circulara din 14 februarie 1809 se dispunea:
„dascălii normalicești cât și alți dieci c are ar cugeta a lua treapta dăscăliei, ca dânșii pentru
auzirea cursului de normă, precum și pentru învățarea celor prin milostivul direct guvernalicesc
din 26 ianuarie a.c. nr. 333 poruncite: să vie aici la Sibii la cuviinciosul director în săptămâna
întâiu după Paști fiindcă cursul se va începe luni, după Duminica Tomei și va ținea până la
sâmbăta Rusaliilor, aducându -și fieștecare de cheltuială pentru hrana sa pe vremea hotărâtă.
Altmintrelea să știe că dascălii care nu vor veni, dacă nu vor asculta mai înainte aceste învățături,
nădejde de a se face dascăli niciodată nu pot avea” 125
În 1810 Gheorghe Haines i -a încredințat lui Simion Jinariu și pregătirea viitorilor preoți. În
21 mai 1810 Haines îi dă dascălului Jinariu o „instrucție” din care cunoaștem c e însemna cursul
de preoție de la Sibiu din acea vreme: „Dascălul era îndatorat să predea cetania curată fără
opinteală sau poftorie (repetare) sau rupere a cuvintelor, dar foarte deslușită. ..scrisoarea
dezvoltată, așa ca slovele unui cuvânt să fie laolalt ă scrise,iară cuvânt de cuvânt despărțit…
catihismul cel mic pe de rost, bine și din tablă în tablă; să învețe cum trebuie a ceti Apostolul,
Evanghelia și Leturghia, cu glasul cuviincios, curat și fără de nici o tărăgănare sau poftorie, așa
ca slujba și cetania în urechile ascultătorilor să fie plăcută; să învețe patru parți ale aritmeticii
bine,precum și tabela arithmetică de mine așezată… Fieștecare să știe cântările sau glasurile
bisericești și așezarea slujbelor sfintei biserici după tipicul din Octo ihul cel bogat spre care sfârșit
va numi dascălul în fieștecare zi un ceas întru care în auzul candidaților va ceti tipicul”126
La 15 martie 1811 se inaugurează o etapă nouă în istoria școlii sibiene, odată cu numirea
tânărului profesor Gheorghe Lazăr127 din A vrig (1779 -1823), care urmase studii de Filosofie și
Teologie la Universitatea din Viena. Fiind foarte bine pregătit nu era văzut cu ochi buni de
directorul Haines. Cu toate acestea îi va încredința pregătirea viitorilor preoți. Între timp a fost ales
la Sibiu primul episcop român,Vasile Moga128. Din păcate cei doi nu au putut colabora fructuos,
Gheorghe Lazăr ignorând în repetate rânduri autoritatea episcopului.
La Sibiu, Gheorghe Lazăr, „teolog și profesor candidaților de preoție neuniți” – așa cum se
semna – va preda un curs de Dogmatică și de Morală precum și Cântările bisericești,Tipicul și
Practica Liturgică. După moartea lui Gheorghe Haines la 1 martie 1812, Gheorghe Lazăr a fost
obligat să predea gratuit Cântările bisericești și Tipicul precum și „ Manu area protocoalelor

123 Mircea Păcurariu, Două sute de ani… pag. 25;
124 Ibidem, pag.30;
125 Ilarion Pușcariu , Documente pentru limbă și istorie,tomul I,Sibiu,1897, pag.176.
126 Ion Mateiu, Dascălul Simion Jinariu. Contribuții la istoria școalelor noastre , Arad,19 16,pag.12 -13,apud Mircea
Păcurariu, Două sute de ani… pag. 33;
127Despre Gheorghe Lazăr vezi: Mircea Păcurariu, Cărturari sibieni de altădată ,Ed. Dacia,Cluj -Napoca,2002,pag. 56
-62; Antonie Plămădeală, Dascăli de cuget si simțire românească, București, 1981, pag. 276 -302; G. Bogdan Duică și
G. Popa Lisseanu, Viața și opera lui Gheorghe Lazăr, București, 1924; Petrache Poenaru, Gheorghe Lazăr si școala
română, București, 1871; Avram Sădeanu, Date nouă despre Gheorghe Lazăr, Arad, 1914; Ioan Lupaș, Episcopul
Vasile Moga si profesorul Gheorghe Lazăr, in „Analele Academiei Romane", Mem. Secț. Ist., s. II t. XXXVII, București,
1915.; N. Iorga, Cel dintâi Învățător de ideal național: Gheorghe Lazăr, București, 1916;G. Bogdan Duică , Gheorghe
Lazăr, București, 1924; loan Matei, Gheorghe Lazăr. Pagini de pomenire, Cluj, 1936; Gh. M. Stancu, Gheorghe Lazăr
pedagog național, Brașov, 1936, G. Macovescu, Gheorghe Lazăr, București, 1954 ;Traian Chelaru, Gheorghe Lazăr, în
vol.„Din istoria pedagogiei romanești. Culegere de studii", București, 1957;Gheorghe Pârnuță Gheorghe Lazăr. Contribuția
sa la dezvoltarea învățământului, București; George Potra, Gheorghe Lazăr La 200 de ani de la naștere, in Biserica
Ortodoxa Romana, 1979, nr. 5 -6, pag.7 12-723; Gheorghe Lazăr, 1779 -1823. Bibliografie. Studiu introductiv de Emilia
Șt. Milicescu. Redactori responsabili: Doina Elena Făget si Rodica Calcan, București, 1979, loan Nicoară, Gheorghe Lazăr,
200 de ani de la naștere, in vol. „Repere sibiene", II, 1982, p. 13 -32;, pag. 276 -302; Emilia Șt. Milicescu, Gheorghe Lazăr,
Cluj-Napoca, 1982;
128 Sebastian Stanca, Viața și activitatea episcopului Vasile Moga , Cluj,1939;

15 matriculare ”129.În mai 1814 se va plânge episcopului de greutatea predării Cântărilor bisericești.
Din cauza atmosferei tensionate și situației materiale precare, Gheorghe Lazăr , va părăsi Sibiul
pe la sfârșitul anului 1815. S -a stabilit la București unde și -a dedicat întreaga energie dezvoltării
învățământului românesc.
După plecarea lui Gheorghe Lazăr din Sibiu, episcopul Vasile Moga a rânduit pentru
continuarea cursurilor, doi apropiați ai săi: Moise Fulea130 și Ioan Moga . Aceștia fuses eră trimiși
la studii la Universitatea din Viena, pe cheltuiala fondului sidoxial pentru a studia teologia. Moise
Fulea, deși nu avea studiile terminate, a fost rechemat și numit director al școlilor din întreaga
dieceză iar Ioan Moga i -a luat locul lui Gh eorghe Lazăr. Pe lângă directorat, Moise Fulea era dator
să predea gratuit cântările bisericești și tipicul , precum și scrierea, cititul,aritmetica și manuarea
protocoalelor matriculare.131

Purtarea de grijă a directorului Moise Fulea s -a răsfrânt și asupra dascălilor pe care -i voia cât
mai pregătiți și conștiincioși în a -și îndeplini datoriile ce le reveneau. Astfel, trebuie să consemnăm
faptul că în 1822 Moise Fulea a elaborat pentru dascălii vremurilor sale o „ Instrucție” , care astăzi
ne apare ca un ghid și totodată ca o programă de învățământ, autorul oferind explicații amănunțite
pentru aplicarea ei. Partea de început a „Instrucției” este alcătuită din „ Rugăciune întru
blagoslovenia pruncilor ”. Urmează apoi „ Instrucție despre ceale ce fieștecarele Dascăl
învățătoriu ( pentru ) creșterea și purtarea cea bună a pruncilor spre a -i face creștini buni și oameni
de omenie de astăzi înainte are a păzi…” Spicuind din cuprinsul „Instrucției” aflăm că școala
începea la 1 noiembrie. Dar, încă din octombrie, da scălii aveau obligația „ să meargă cu un jurat
din casă în casă și să -i înscrie pe toți, toți copiii feciori și fete de la 7 ani până la 15 în sus ”. În
școală elevii erau împărțiți în trei clase. În clasa întâi erau „ cei ce învață cunoașterea slovelor ”, în
a doua „ slovenitorii ” iar într -a treia „ cei ce învață a ceti” . În școală dascălii aveau obligația să -i
învețe pe elevi felurite rugăciuni, apoi elementele de bază ale învățăturii creștine cuprinse în
Catehism (care la nevoie trebuia învățat „din tablă î n tablă, pe de rost”) precum și „4 speții ale
ar(it)meticii, a scrie binișor cu litere rumânești și latinești; cântările, herovicele, peazne și
priceazne ” ș.a.132
Încă de pe vreme lui Gheorghe Haines s -a încercat organizarea unui învățământ confesional
ortodox. După numirea sa pe scaunul episcopal, Vasile Moga a continuat demersurile făcute în
acest sens și la data de 19 iulie 1816 Guberniul a publicat rezoluția cu nr. 1281 prin care se
reglementa organizarea învățământului confesional ortodox.133Totodată,epis copul a fost numit și
inspector suprem al școlilor ortodoxe. În această calitate emite o circulară prin care sunt făcute
cunoscute dispozițiile rezoluției. Circulara „Ordinăciune episcopească prin care se regulează
trebile școlare și îndatorează să învețe în școală scrisoare cu litere latine” conține câteva
informații foarte prețioase cu privire la cantorii bisericești de atunci. Ea prevedea:
1. „În tot satul unde este preot, să se înființeze și școală, iar dascăl să nu fie altul, ci
cantorul bisericii și să a ibă o ferdelă de grâu de la omul cu prunci și să fie iertat de

129 Mircea Păcurariu, Două sute …pag.40;
130Despre Moise Fulea vezi: Mircea Păcurariu, Dicționarul teologilor români, București , 1996, pag. 174;Idem. 200 de
ani…, Idem, Cărturari… pag.54 -55;Roșca,Dr. Eusebiu R, Monografia Institutului seminarial teologic -pedagogic
„Andreian ", Sibiu, 1911, pag. 92;Nicolae Albu, Copia unu i manuscris necunoscut al lui Moise Fulea, in ,Mitropolia
Ardealului", an XVII, 1972, nr. 11 -12, pag. 890 -897; Vasile Oltean, Școala românească din Șcheii Brașovului, București,
1989, pag. 169 -172; Pavel Cherescu, Moise Fulea – om de cultură si îndrumător al școlii românești, in „Revista
Teologica" , serie noua, an I (73), 1991, nr. 1, pag. 21 -32;
131 Dr. Eusebiu R. Roșca , Monografia institutului Seminarial Teologic -Pedagogic „Andreian”al Arhidiecezei Gr. Or.
Din Transilvania , Sibiu,Tiparul Tipografiei Arhidiecezane,1911,pag.11 -12 ; Mircea Păcurariu, Două sute …pag.42 –
43;
132 Vezi textul integral al „Instrucției” la Nicolae Albu , Copia unui manuscris necunoscut al lui Moise Fulea, în rev.
„ Mitropolia Ardealului ,” anul XVII ( 1 972 ), nr. 11 -12, p.892 -897;
133 Paul Brusanowski, Învățământul confesional ortodox din Transilvania între anii 1848 -1918 -Între exigențele
statului centralizat și principiile autonomiei bisericești , Presa Universitară Clujeană,Cluj -Napoca, 2005,pag.79;

16 darea capului și scutit de tot felul de greutăți de obște și să învețe pruncii a scrie cu
slove latinești.
2. Unde sunt amestecați românii cu sașii să aibă și școala romanescă drepturi bănești
din lada satului pe cât va avea și școala săsească.
3. Unde nu se va putea cuprinde cantorul să învețe singur pe toți pruncii, feciori și
fete,acolo să mai puie un dascăl cu plata de 50 de zloți pe an sau o găleată de grâu
de la toată gazda cu prunci.
4. Eară canto r să nu fie altul care nu s -ar putea legitimălui prin directorul școalelor că
au învățat norma…”134
Prin urmare diecii sau cantorii trebuiau să urmeze cursurile de normă de la Sibiu. Lucru
deosebit de folositor căci aici aveau contact cu alți cântăreți ș i bineînțeles cu un mod de cântare
ceva mai organizat. În școlile lor credem că excelau prin ceea ce știau ei mai bine să facă:învățarea
cântărilor bisericești.
Așadar, de la începutul înființării Școlii de la Sibiu (1786) și până la mijlocul secolului al
XIX-lea (1849) cântările bisericești au fot predate de șase profesori:
– Dimitrie Eustatievici (20 septembrie 1786 -27 mai 1795);
– Radu Tempea V(1796 -1808);
– Gheorghe Haines (1808 -1810);
– Simion Jinariu (1810 -1811);
– Gheorghe Lazăr (15 martie 1811 -1815);
– Moise F ulea ( 1814 – 25 octombrie 1849);
Pentru această perioadă nu cunoaștem vreun manual sau vreo metodă după care să se fi predat
muzica bisericească. Cunoaștem doar cărțile de slujbă apărute până la acea vreme la Sibiu și care
vor fi fost folosite măcar în parte la învățarea cântărilor: Liturghierul (1814, 1827, 1831, 1835),
Ceaslovul (1811, 1816, 1819, 1822, 1825, 1829, 1830, 1842), Catavasierul (1812, 1817, 1832),
Octoihul mic (1826, 1830, 1833, 1839, 1842, 1845), Molitvelnicul bogat (1833), Psaltirea (1811,
1817, 1825, 1826, 1831, 1834, 1837, 1838, 1841), Evanghelia (1840 si 1844), Penticostarul
(1841). Se vor fi folosit si unele ediții ale cărților de slujbă tipărite la Buda: Octoihul (1811),
Evanghelia (1812), Triodul (1816), Psaltirea (1813, 1817, 1818), sau cele de la Brașov: Molit –
velnicul (1811), Psaltirea (1820) etc.135Din punct de vedere muz ical se poate semnala un prim pas
al declinului culturii muzicale bisericești din Transilvania.136
În pofida tuturor greutăților școala sibiană de teologie și -a continuat drumul și și -a făcut
datoria față de neam. Mitropolitul Nicolae Bălan elogia această perioadă: „Cu merinde pentru
hrana trupească și cu merinde sufletească, amândouă pe o forma de mode stie, veneau smeriții fii
de preoți și de țărani români apăsați sub jugul greu al iobăgiei la Sibiu, ca în școala de lângă Vasile
Moga să -și îmbogățească sufletele cu învățăturile bogosloviei și ale dăscăliei. Cu gândul mai mult
la cei ramași acasă și la a facerile gospodăriei după care trăiau decât la carte, vor fi petrecut ei in
acest oraș săsesc, in care s -au înfiripat cu trudă începuturile primitive ale unor așezăminte de
cultura româneasca. Nu vor fi făcut ei mare spor in învățătură, dar li se va fi înt ărit credința in
adevărul sfânt al legii strămoșești și li se va fi înviorat nădejdea în sosirea unui viitor mai fericit
pentru Biserica și poporul lor. Întorși acasă, in referințele unei vieți patriarhale, trăiau muncind
alături de turma lor cuvântătoare, pentru câștigarea pâinii de toate zilele. Împărtășind și in bine și
in rău aceeași soartă cu fiii lor sufletești, de care se deosebeau puțin atât în însușirile bune, cit și
in cele rele, au continuat firul istoriei de „sate și preoți" a poporului nostru”137.
La fel și profesorul Aurel Crăciunescu spunea: „Candidații din seminar, cu bucoavna subsuori
și cu hrana pe șase săptămâni în traistă, veneau smeriți la izvorul de apa vie ca să -și răcorească
setea după știința, după adevăr. Dânșii reprezentau un neam î ntreg și lucrau pentru un neam întreg.

134 Pușcariu Ilarion, Documente pentru limbă și istorie , vol.I,Sibiu,1889,pag.185;
135Mircea Păcurariu, Două sute de ani… pag. 55 , și Elena Dunăreanu și Aurelia Popa , Carte românească sibiană ,
Sibiu, 1979,pag. 35;
136Vasil e Stanciu, op.cit . pag. 54;
137 Dr. Nicolae Bălan, Centenarul Seminarului „Andreian", in Revista Teologică, an V, nr. 14 —19, 1911, pag. 393;

17 Pe lângă știința lor modestă, ei duceau din seminar un suflet viu de creștini români adevărați, un
suflet pătruns de adevărul legii și credinței strămoșești. Vestitori ai științei și ai adevărului
dumnezeiesc, purtau și coarnele plugului, lucrând din zorile zilei până în adâncul nopții, ca sa
poată trai atât ei cit si turma lor, în cinstea legii adevărate și în frica Domnului.
Tinerii de la bogoslovie, cari cu sfială se ocupau de studiul cursului teologic, învățând înt ru
smerenie și cucernicie tâlcuiala Evangheliei, s -au făcut păstori eroici în lupta pentru susținerea
moștenirii strămoșești, devenind apostoli devotați ai legii românești, vestind -o în tot locul și în
toată vremea turmei cuvântătoare, care numai lor le cr edea, lor le urma și numai în dânșii se
încredea, căci erau sânge din sângele ei, trup din trupul ei și suflet din sufletul ei.”138

3. Mitropolitul Andrei Șaguna și contribuția lui la afirmarea și dezvoltarea învățământului
muzical bisericesc ortodox

După aproape un an de la moartea episcopului Vasile Moga ,la 27 iunie 1845 a fost numit
ca vicar al eparhiei Andrei Șaguna139 (n. 1 ian. 1809 – 28 iun. 1873). Astfel începe o nouă perioadă
în istoria Bisericii Românești dar și a muzicii tradiționale bise ricești din Transilvania. În acel an
cursul de Teologie a fost ridicat la un an de studii, cu introducerea unor noi discipline. Andrei
Șaguna s -a interesat de această școală pe tot cursul păstoririi sale. Astfel, într -un „Sinod eparhial”
convocat în martie 1850 s -a hotărât ca școala sibiană să devină un „Institut teologic -pedagogic”,
cu două „secțiuni”: una teologică, cu doi ani de studii (din 1852), apoi cu trei ani (din 1861), în
care să fie primiți numai absolvenți de gimnaziu și o „secțiune pedagogică” (creată în 1853), cu
un an de studiu, apoi cu doi ani (1862), cu trei ani (1879) și cu patru ani (1907), care pregătea
învățători pentru școlile primare îndrumate de Biserică.140
Mitropolitul Andrei Șaguna, a fost preocupat în permanență de formarea unor c adre didactice
corespunzătoare pentru cele două secțiuni ale Institutului, ca și de tipărirea de manuale școlare
pentru elevii lor. Dintre profesorii numiți de Șaguna consemnăm pe Ioan Hannia (1848 -1895),
fost și director al Institutului, Grigorie Pantazi (1849 -1854), preotul Sava Popovici din Rășinari
(1854 -1855), autor de manuale didactice, toți trei cu studii la Universitatea din Viena.141 Aceștia,
se pare, au predat Cântările bisericești de la moartea lui Moise Fulea până la numirea lui Nicolae
Begnescu l a o dată necunoscută.142Probabil că a fost instituit la începutul anului școlar 1852 și a
funcționat până la sfârșitul anului școlar 1860 când a trecut la uniți.143
În programele Institutului este amintit și Ioan Bobeș (menționat și de Dimitrie
Cunțan144 în pref ața cărții sale) din Boița – Sibiu . Acesta apare în protocolul corpului profesoral

138 Dr. Aurel Crăciunescu, Disertație, in Anuarul XXVIII al Institutului pedagogic teologic.., pe anul școlar 1911 —
1912, Sibiu, 1912, p. 37 —38.
139Vezi monografiile închinate lui Șaguna: Nicolae Popea, Arhiepiscopul si mitropolitul Andrei Șaguna, Sibiu, 1879;
Idem, Arhiepiscopul si mitropolitul Andrei baron de Șaguna, Discurs de recepție, Acad. Rom., tom XXI, București,
1900 ; Dr. Ioan Lupaș, Mitropolitul Andrei Șaguna. Monografie istorica, ed. a II -a. Sibiu, 1911; Idem, Mitropolitul
Andrei Șaguna, Sibiu, 1921; Keith Hitchins, Orthodoxy and Nationality, Andrei Șaguna and the Rumanians of
Transylvania 1846 -1873, Cambridge -London, 1977, (trad. rom. de Pr. Prof. Aurel Jivi, București, 1995);
140Mircea Păcurariu, Două sute de ani…pag. 60-80
141 Ibidem ,pag.272 -273;
142 Dr. Eusebiu Roșca., op.cit.pag.118;
143 Ibidem ;
144 Dimitrie Cunțan , Cântările bisericești după melodiile celor opt glasuri , Viena, 1890;

18 începând cu data de 3 aprilie 1858. În ultimele cercetări am constatat că Ioan Bobeș funcționează
ca profesor de tipic și cântări încă din 1853.145
Între anii 1844 -1849 Ioan Bobeș urmează cursurile Seminarului Central din București
pe cheltuiala mitropolitului de atunci,Neofit al Ungrovlahiei.146Nu știm în ce împrejurări l -a
cunoscut pe acest ierarh. Cert este că atunci, la acea vreme, muzica psaltică era predată la
Seminarul Ce ntral de, nimeni altul decât, Anton Pann (1797 -1854).147 În acea vreme Anton Pann
tipărea „Bazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau gramatica melodică ”(1845).Ioan Bobeș
și-a făcut pe deplin teoria căci absolvă seminarul cu calificativul „eminent” .148Un așa tânăr pregătit
nu putea să îi scape Mitropolitului Șaguna. Acesta îl numește învățător împreună cu alți tineri la
școala din Rășinari (se cunoaște „slăbiciunea” mitropolitului pentru acest sat). Totuși nu îl numește
profesor de cântări ci îi reco mandă să predea teologia (religia). Mitropolitul Andrei Șaguna se
adresa răsinărenilor astfel:
Iubita mea in Hristos obște!
Veți fi știind iubiților, mulțimea trebilor mele și călătoria mea, care am a o interprinde la Viena.
Să nu vă mirați, că nu v -am uitat pe D -voastră, căci iubirea mea ferbinte către voi mă îndeamnă
și astădată a Vă întâmpina cu binecuvântare și epistolia aceasta arhierească, ca o dovadă vie a
îngrijirii mele de voi și de ai voștri.
Deci in ajunul plecării mele la preabunul nostru Împărat poftindu -vă „Pace tuturor", „Sănătate
tuturor”, Vă dau de știre, c ă pe următorii tineri i -am aflat de harnici pentru dascăli la copiii și
copilele voastre, adecă:
1. Vasile Axente, pentru școala mai înalta, căci a făcut gimnaziu, filosofia și dreptul.
2. loan Bobeșiu, pentru a 2 -a clasă – cu teologia . (religia)
3. Petru Băncilă, pentru I -a clasă, căci a săvârșit sub însumi a mea povățuire „Metodica
învățătorească”.
4. loan Muntoiu, „Metodica învățătorească ,Istoria bise ricească și cântările.
Sibiu, 1850. Andreiu Șaguna.149
La Rășinari va sta din 1850 până în 1852 când va fi numit pentru scurt timp preot și învățător
în comuna natală Boița.150De aici va fi chemat să predea cântările în 1853 la Institutul teologic –
pedagogic, nou înființat de Șaguna. Ioan Albescu autorul celor două monografii despre satul Boița
insistă asupra faptului că Ioan Bobeș a introdus „cântare nouă ” în bisericile din Ardeal.151În mod
sigur se referea la „noua sistimă” introdusă în Țările Române de Petru Efesiul și continuată de
Ieromonahul Macarie,Anton Pann ș.a. după Reforma lui Hrisant de la 1814.Cum Ioan Bobeș a fost
unul dintre profesorii lui Dimitrie Cunțan ,acest lucru explică foarte multe.
În 186 0 Ioan Bobeș se întoarce în Boița ca preot și învățător. Cum în același an Nicolae
Begnescu a fost pierdut pentru Biserica Ortodoxă (a trecut la greco -catolicism), postul de profesor
de cântări si tipic de la Institutul Teologic –Pedagogic a rămas vacant. Mitropolitul Andrei Șaguna
îl numește pe acest post pe tânărul Ioan Dragomir din Apoldul de Sus, începând cu anul școlar
1860 -1861.152
Ioan Dragomir , s-a născut la 10 Septembrie 1833 in Apoldul de Sus, județul Sibiu, într -o
familie de țărani. Studiile gimn aziale le -a făcut în Sibiu și tot aici a terminat și cursurile teologice
in anii școlari 1857/8 și 1858/9153, audiind in același timp și cursurile academiei de
drept.154Angajat la seminar ca profesor de cântări bisericești, a desfășurat o frumoasă activitate,

145Ioan Albescu, Însemnări despre școala mea și despre școala țării ,Sibiu,1934,pag.41; Idem, Comuna Boița,județul
Sibiu,Încercare de monografie i storică, Sibiu,1938.pag.80 -81;
146 Ibidem;
147 Constantin Mateescu , Drumurile lui Anton Pann, Editura Sport – Turism,București,1981,pag.136 -148;
148Ioan Albescu, Însemnări.. pag.40 ;
149Stan A. Ionescu, Monografia Școalei primare de stat „Octavian Goga” din Rășinari ,jud.Sibiu,1936,pag.41;
150 Ioan Albescu, op.cit .pag. 40 -41;
151Albescu,Ioan,Comuna Boița,județul Sibiu,Încercare de monografie istorică,Sibiu,1938,pag.80 -81;
152 Dr. Eusebiu Roșca., op.cit. pag.118 ;
153 Ibidem ,pag.145
154 Ibidem , pag 119;

19 organizând corul clerical, compunând o mulțime de melodii, contribuind mult la îmbogățirea
cultului divin și dând impuls dezvoltării cântării bisericești și a muzicii in general. Se stinge din
viață la 23 Februarie 1864 când avea doar 31 de ani.155
Zaharia Boiu prezent la înmormântare rostește o mișcătoare cuvântare din care cităm:
„…iubit cor al tinerimii pedagogic -teologice, care ai fost mândria și iubirea și lumina ochilor
neobositului tău întemeietor și conducător, și care de astăzi încolo – cine știe până când – vei
rămâne orfan de conducătorul tău, și peste tot întreagă iubită tinerime a scumpului nostru institut
diecezan, primește și tu ultimul adio al bunului tău profesor! Sădiți, tineri iubiți adânc în inimile
voastre frumoasele învățături ,ce ați secerat din rostul zelosului vostru învățător: și de câte ori va
răsuna din piepturile voastre o cântare melodioasă din cele compuse de dânsul ori învățate de la
el aduceți -vă aminte de profesorul vostru veștejit în floare etății și binecuvântați în inimi le voastre
memoria lui!”156 Tot de la Zaharia Boiu mai știm, că la înmormântarea lui Ioan Dragomir,corul
Institutului a cântat una din compoziții, „ plâng și mă tânguiesc ”.Din păcate nici una din compoziții
nu s-a păstrat până la noi. În mod sigur a influența t compozițiile lui Cunțan care i -a purtat mereu
o pioasă amintire.
Încă de la începutul activității sale Mitropolitul Andrei Șaguna dispunea la o întâlnire cu
protopopii în 20 octombrie 1846 ca, „preoții cu învățătorii și cântăreții să trăiască în dragost e și
buna pricepere împreunându -și puterile cu dânșii spre a învăța tinerimea în cetire și cântare
bisericească “157.Mai târziu, la 10 august 1854, va dispune obligativitatea cântărilor bisericești în
toate cele șase clase de învățământ primar158. Tot datorită lui Șaguna se înființează primele coruri
școlare. Marele ierarh cunoștea valoarea religioasă și estetică a rugăciunii cântate și puterea ei de
înfrățire spirituală.159
În anul 1849, cu prilejul întâlnirii sale cu obștea românească de la Sf. Nicolae din Șcheii –
Brașovului, Andrei Șaguna a hotărât să fie înlocuiți călugării cântăreți Varlaam și Domețian, veniți
aici de la mănăstirea Sinaia.160 Cum o parte dintre credincioși au fost nemulțumiți de cele
petrecute, Șaguna, aflând desigur, va expedia din Vi ena, în decembrie 1850, o corespondență
adresată comitetului acestei biserici, recomandându -i „să scoată pe zișii cântăreți din posturile,
cu a căror cântare eu n -am fost mulțumit… și să fie reprezentanții cu ochii mai privighetori asupra
acestora, căci despre purtarea lor morală se auzeau multe vești urâte“161.Cei doi au fost înlocuiți
cu Mihail Popescu și Constantin Trandafirescu, „ amândoi din București psalți și cu glas și cu
meșteșug bun ”.162
Cu puțin înainte de moartea Mitropolitului, Gheorghe Pletosu c onsemna:„ în biserica din
cetate… Sibiu, Șaguna ședea în scaunul arhieresc și oricum cântam, acum unul,acum altul nu -i
convenea. Atunci se dă jos din scaunul său,vine în strană și începe a cânta stihirile praznicului.
Cântă una, cântă două…Șaguna ne -a dat o pildă vie de executare a cântărilor bisericești în spiritul
bisericei ortodoxe, de o cântare recitativă și totuși nu grăbită, de o cântare pedant acurată în ceea
ce privește melodia, prozodia, accentul și interpretațiunea, pentru ca să nu se conturbe
înțelesul”.163 Și încă o subliniere aparținând aceluiași martor ocular „Șaguna intră în biserică pe
„Unule născut“ și observând cum alergăm cântarea…face un semn diaconului să tacă…și apoi se
adresează celor două strane:„Dar asta e cântare, zice? Așa c ântați voi sub strașina rezidenței

155 Ibidem;
156 Zaharia Boiu,, Cuvântări Funebrale și Memoriale ,Tiparul Tipografiei Arhidiecesane,Sibiu,1889,pag.146 -153;
157 Dr. Ioan Lupaș, Mitropolitul Andrei Șaguna. Monografie istorica, ed. a II -a. Sibiu, 1911,pag.41;
158Mihail Gr. Poslușnicu. Istoria musicei la români , București, Editura „Cartea Românească”, 1928,pag.113;
159 Septimia P. Gherman, Școala șaguniană, școală a poporului, Sibiu, 1946, pag.10;
160Sterie, Stinghe, Documente privitoare la trecutul românilor din Șchei (1864 -1868), vol. IV, Brașov, Tipografia
Ciurcu și Comp.,1903, pag. 95,apud, Constantin Catrina, Mitropolitul Andrei Șaguna despre practica și tradiția
cântării de sorginte bizantină în Biserica Ortodoxă din Transilvania, în Acta Musicae Byzantinae, Iași, vol.I, nr.1,
1999,pag 70;
161 Ibidem ;
162 Ibidem;
163 Pletosu, G. Șaguna și cântarea bisericească, în „Revista Teologica“, Sibiu, pag. 409 -414;

20 mele? Apoi oare cum veți face slujbele și veți cânta cântările când veți fi de capul vostru prin
parohii?” 164
La 6 decembrie 1859 într -un post -scriptum la Pastorala de Crăciun Mitropolitul Șaguna
cerea preoților să se ocup e de culegerea cântecelor bisericești și a colindelor:165
„Cu acest prelej provoc pre toți păr. protopopi, preoți, căr turari și dascăli: ca
I Unde vor ști vre -o familie română nobile (Nemeș), să o poftească a le îngădui descrierea
diplomei lor de nobilitate, și a mi -o trimite apoi.
II Să adune povești și cântece populare, și
III Colinde,
Scopul meu este, ca Diplomele familiil or române nobile fără osebire de religie să le adun și să
le tipăresc într'o carte»
Tot spre acest sfârșit voi să fac o adunare de povești și cântece românești, ca într'o carte să le
tipăresc.
Ear colindele, ce mi -se vor trimite, le voi împărtăși cu litera tul nostru Domnul Marienescu, carele
să ocupă cu tipărirea colindelor.
Preoțimea să ceară ajutoriu și deslușire mai departe de la inteligența română, carea este poftită
din parte -mi a fi mână de ajutoriu, în aceasta năzuială a mea.”
Ca răspuns la această dorință a ierarhului, doi învățători de la școala din Rășinari, Petru
Băcilă și Petru Sîntion, trimiteau mitropolitului Șaguna un manuscris de 17 coli cuprinzând
cântările Sfintei Liturghii, psalmii de seară și de dimineața; ceea ce e mai de lipsă pentru învățarea
celor opt glasuri, precum stihirile și antifoanele cele dintâi ale fiecărui glas și troparele; troparele
sărbătorilor cele mai însemnate și toate axioanele.166 În cercetările amănunțite cu privire la acest
document deosebit de valoros am constatat că el nu se mai găsește în Arhiva Arhiepiscopiei din
Sibiu (A.A.S.). Preotul Ilie Frăcea (acum preot în Grecia) autorul articolului despre Dimitrie
Cunțan, nu ne dă mai multe detalii. În Arhiva Arhiepiscopiei Sibiu (A.A.S.) se află do ar memoriul
amintiților învățători. Pentru ineditul acestui act167, îl prezentăm în continuare, păstrând ortografia
vremii:
Esselenției Sale
Înaltu Prea -Sfințitului și Prea -Luminatului D. Domnu Andreiu Barone de Șiaguna
Archiepiscopu și Metropolitu Gr. Or. alu tuturoru româniloru din Ungaria și Transilvania,
Consilieru intimu alu Maiest. Sale O. R. Apostol etc. etc. etc.
în Sibiu
Umilita rogare
a învețiatoriloru P. Băncilă si P. Simtionu de la scola norm. capitală gr. or. din Reșina ri.
Așterne în alăturarea unu proiectu și manuscrisu de Manualu scolasticu de cântări atâtu
bisericesci câtu și naționale pentru înalta aprobare și Archipăstorescă binecuventare.
Cu două ocluse originale:
A. proiectu de 2 cole
B. manuscrisu de 17 cole.
Esselenți a Vostră
Prea luminate și Prea sântite Domnule
Archiepiscopu și Metropolitu!
Subsemnații, ca învețiatori vechi și cântăreți, convinși fiindu din propria nostră esperienția
ca tinerimei nostre școlare i lipsesce o cărticică practică de cântări, care în inv ețiamentul de
cântări se corespundă cerințeloru din instrucțiunea școlară, determinândune amu și întocmitu și

164 Ibidem ;
165 Gheorghe Tulbure, Mitropolitul Șaguna. Opera literară. Scrisori pastorale. Circulări școlare. Diverse , Sibiu,
Tipografia Arhidiecezană, 1938, pag. 226-227;
166 Ilie Frăcea , La 140 de ani de la nașterea lui Dimitrie Cunțanu, în „Mitropolia Ardealului“, Sibiu, nr. 4 -6, 1978,
pag. 275 -285,nota 22;
167 Arhiva Arhiepiscopiei Sibiu (A.A.S.) document 238 mapa 21 Pr.

21 lucratu o astfeliu de cărticică, a cărei proiectu și manuscrisu cu celu mai profundu respectu și
fiescă supunere îndrăsnind a le așterne în alătur are Esselenții Vostre în intregimea loru.
La întocmirea acesteia amu avutu în vedere a nu lăsa nimicu afară din totu ce ar fi
neapăratu de lipsă pentru unu învețiacelu în școlă și în biserică: Cântările S. Liturgii, Psalmii de
sera și de dimineția; cea ce e mai de lipsă pentru învețiarea celoru 8 glasuri, precum: Stichirile și
Antifonele cele d’ântâiu ale fiecărui glasu și troparele, serbătoriloru celoru mai însemnate și tote
acsionele. Tote aceste în unu modu sistematicu și corespundiatoriu scopului. Amu adăugatu mai
de parte și câteva poesii ocasionele bisericeșci: Imnulu popolare și Archiepiscopescu, precum și
cele mai alese poesii naționale și funebrale.
Intențiunea nostră, ce o amu avutu și de care amu fostu preocupați la întocmirea acestei
cărticici au fostu pe de o parte a împlini lacuna ce se sinte de o așia carte, care se cuprindă
nunumai cele mai alese, ci și chiar cele mai neapăratu trebuinițiose cântări aciediate după unu
sistemu mai corespundiatoriu cerințieloru din instrucțiunea școlară, și ca re carte se potă fi pe
viitoriu precâtu folositore tinerimei nostre școlare, preatâtu se servescă de îndreptariu chiar și
învețiatoriloru pentru a pote instrua pe elevi în cele mai alese și neapăratu trebuințiose cântări
bisericesci, naționale și funebrale ; era pe de altă parte ca tipărinduse să se potă vinde cu unu
prețiu câtu se pote de moderatu, încâtu prin eftinătatea ei să nu lipsescă nici unui invețiatoriu și
scolariu de la școlele nostre confesionale.
Mai de parte fiindu că în școlele nostre suntu i ntroduse literele străbune, și tinerimea se
instruedia preste totu cu aceste litere, amu cugetatu a fi mai cu scopu și în interesulu tinerimei, ca
și acestă cărticică să se tipărescă cu astufeliu de litere.
De cumva lucrarea aceasta a nostră corespunde scopului și lipsei ce ni -amu propusu a
îndeplini ne rogamu cu cea mai fiescă supunere să Ve îndurați a da înalta aprobare și
Archipăstoresca binecuventare pentru a se tipări.
Ai Esselenției Vostre Cei mai devotați și plecați servi,
Petru Bănci lă
Petru Simtionu
N-am putut stabili cu exactitate data la care a fost redactat acest memoriu. Despre Petru
Băncilă știm că a fost cantor la biserica din Rășinari, iar intre anii 1849/50 și 1854/55, învățător în
aceeași localitate numit și școlit168 de însu și Șaguna (împreună cu Ioan Bobeș).169 Petru Sîntion
urmează Institutul Teologic -Pedagogic de la Sibiu între 1858 -1859170, aici este numit și preot,171iar
apoi, apare în registrele școlii din Rășinari ca învățător între 1861 -1879.172 Dacă cei doi se
semnează ca „ învățători în Rășinari,”însemnă că au redactat memoriul după anul 1861. Un
document de așa valoare ne -ar fi adus multe lămuriri cu privire la muzica practicată de cântăreții
de atunci.
4. Alte forme de învățământ muzical
Școala de cântăreți bisericeșt i de la Sibiu (1927 -1948)
În anul 1927 se înființa la Sibiu, Școala Ortodoxă Română de cântăreți bisericești care, din
1936, va lua numele de Dimitrie Cunțan. Cel care a înființat această școală a fost Mitropolitul
Nicolae Bălan și urmărea „ să cultive cânt area bisericească cea specifică sufletului ardelean, să
promoveze o serie de elemente de bun ajutor preoților de la sate și orașe și – pe cât posibil -să
înlesnească tinerilor doritori de învățătură să deprindă câte o meserie folositoare și cât mai multe
din cunoștințele unei raționale exploatări a pământului.”173 Prin urmare, elevii erau pregătiți nu
numai pentru strană ci puteau să se califice și în alte meserii. Circulara nr. 7008/1927 emisă de

168 „Petru Băncilă, pentru I -a clasă, căci a săvârșit sub însumi a mea povățuire „Metodica învățătorească”. Stan A.
Ionescu,Monografia Școalei primare de stat „Octavian Goga” din Rășinari,jud. Sibiu ,1936, pag. 41
169Ibidem, pag.75;
170 Dr. Eusebiu Roșca., op.cit. pag.145;
171 Stan A. Ionescu, Monografia ….pag.75;
172 Ibidem;
173 Pr. Valeriu Popa, Anuarul II al Școlii Ortodoxe Române de cântări bisericești Dimitrie Cunțan din Sibiu, (1927 –
1937 -1947), Suceava, Tipografia Bucur Orendovici, 1947,pag.62 -63;

22 Consiliul Arhiepiscopesc aducea la cunoștința parohiilor din t oată Arhiepiscopia Sibiului174 de
înființarea acestei școli.175 Pentru întocmirea Regulamentului de organizare și a programei
analitice, Mitropolitul Nicolae Bălan a numit o comisie formată din: Dr. Vasile Stan, Pr. Trandafir
Scorobeț, Prof. Timotei Popovici,P r. Gheorghe Maior, Prof. Candid Popa și consilierul Matei
Voileanu, comisie care le -a și redactat. Trebuie menționat că regulamentul și programa analitică176

174 La acea vreme Arhiepiscopia Sibiului cuprindea județele: Sibiu, Brașov, Alba, Mureș, Harghita și Covasna;
175 Pr.Valeriu Popa, op.cit. pag. 63 ;
176 Regulamentul Școlii de Cântăreți
Copie de pe referatul comisiunii pentru cântările bisericești
Înalt Prea Sf ințite Stăpâne,
La comisiunea de petițiuni privitoare la cântările bisericești, s’a primit adresa dlui Ministru al Cultelor nr.
49180/926 – în anexă – adresa consistoriului arhidiecezan ortodox român de Alba Iulia și Sibiu nr. 14270/926, relativ
al înfiin țarea unei școale de cântăreți bisericești în acea arhidieceză.
Comisiunea cetind actele, constată:
1) Consistoriul arhidiecezan arată că, pentru organizarea învățământului teoretic și practic în școala ce se va
înființa, a alcătuit o programă analitică c orespunzătoare, iar pentru organizarea tehnică, un regulament intern și cere
ca, pentru a traduce în ființă școala de cântăreți, onor. minister de culte să binevoiască a trece în bugetul anului viitor
sumele necesare pentru plata corpului didactic etc.
2) Dl. Ministru transpune sf. Sinod adresa arhidiecezei, pentru a elabora un plan unitar pentru școalele de
cântăreți, căci în budgetul statului pe anul 1927 nu se pot lua sume pentru nici o singură școală nouă, de asemenea
natură.
Comisiunea a înțeles că tr ebuia dar să întocmească un proiect de regulament al școalelor de cântăreți
bisericești din întreaga țară.
Subsemnatul raportor, cu smerenie îl înaintează sf. Sinod,spre a dispune studierea lui și a hotărî.
Raportor, (ss) Gherontie
Episcopul Constanței
PROECT de REGULAMENT
al școalelor de cântăreți bisericești din țară
Partea I
CAP. I – Muzica bisericească
Se va studia în mod complect:
1) Teoreticonul, Anastasimatarul celor 8 glasuri, Ideomelarul, Utrenierul cu Privegherul, Irmologhionul, și
Antologhionul. În general tot ce constitue muzica bisericească după diferiți autori va fi studiat și cunoscut în mod
satisfăcător.
2) Ținând tot de muzica bisericea scă se va studia Tipicul bisericesc cu toate regulile din cursul unui an, precum și a
diferitelor ocaziuni unde servicii religioase au loc, împreună cu Cetirea cu litere vechi și noi, pentru toate ceterile
cerute în cursul serviciului religios. –
CAP. II – Studii religioase
1) Se va studia Liturgica Cultului Ortodox, după programul analitic al seminarilor, apoi Mărturisirea Bisericii
Ortodoxe, Morala Creștină, Istoria Vechiului și Noului Testament și Istoria Bisericească, împreună cu cea a Bisericii
Româ ne, conform programelor analitice a școalelor secundare, programe pe care profesorii vor trebui să le consulte
la începutul fiecărui an școlar.
CAP. III – Muzica vocală
1) Se va studia muzica vocală (liniară) conform programului celor 4 clase a liceelor , dându -se preferință
deprinderii elevilor de a forma coruri, pe care le va pune mai târziu ei înșiși în aplicare.
CAP. IV – Studii completatoare
1) Se va studia limba și literatura română, după programul celor 4 clase de liceu, adăugându -se în mod mai
redus noțiuni de retorică și poetică. Iar la literatură se va face un curs special de întreaga literatură arătând origina
limbii, cum s’a format, cur entele literare și scriitori noștri vechi și noi, atât cei religioși cât și cei istorici. 2) Apoi
Aritmetica și Contabilitatea, cu cele patru operațiuni și noțiuni de corespondență. 3) Dreptul uzual și Economia
politică, conform programului clase a IV secu ndare. 4) Higiena și Medicina populară, idem cu un caracter mai mult
practic. 5) Medicina veterinară, cu cunoașterea plantelor foraje și în legătură cu tot ce necesită cunoștințele unui bun
gospodar. 6) Istoria și Geografia, conform programului celor patru clase de liceu.
7) Practica cancelariei parohiale și lucrul manual, învățând pe elevi a face lucruri din paie, sfoară, etc. pentru
necesitățile casei.
8) Aceste obiecte se vor preda pe clase după cum urmează:
a). Teoreticonul cu clasele I, II, III, IV.
b). Anastasimatarul cu clasele I, II, III, IV.
c). Idiomelarul cu clasele III, IV.
d). Utrenierul cu clasele III, IV.
e). Irmologhionul cu clasele III, IV.

23
f). Antologhionul cu clasele III, IV.
g). Muzica vocală cu clasele I, II, III, IV.
h). Cetirea cu clasele I, II, III, I V.
i). Tipicul cu clasele I , II, III, IV.
j). Liturghia cu clasele III, IV.
l). Mărturisirea ortodoxă cu clasele II, III.
m).Morala creștină cu clasele III, IV.
n). Istoria V. N. Testament cu clasele I, II.
o). Istoria bisericească cu clasele III, IV.
p). Limba română cu clasele I, II, III, IV.
r). Aritmetica și Contabil itatea cu clasele I, II, III, IV.
s). Practica cancelariei parohiale cu clasele IV.
t). Medicina veterinară cu clasele III, IV.
ț). Dreptul uzual cu clasele III, IV.
u). Istor ia cu clasele I, II, III, IV.
v). Geografia cu clasele I, II, III, IV.
z). Lucrul manual cu clasele I, II, III, IV.
Aceste obiecte se vor preda toate deopotrivă , rezervându -se orele suficiente pentru muzica bisericească.

Partea II
1) Condițiile de promovare, corigență și repetență sunt aceleași ca și la școalele secundare, pe care profesorii
le vor observa cu strictețe. Se face excepțiune: la Muzica bisericească, nota de promovare la fiecare obiect trebuie să
fie cel puțin 6 (șase).
2) Conduita la promovare trebuie să fie egală cel puțin cu nota medie generală la studii
3) Corigențele se dau în Septembrie
4) Examenele se dau la sfârșitul fiecărei an în fața profesorilor respectivi și a unei comisiuni numite de
chiriarhul respectiv. Atât profesorii cât și comisiunea examinatoare vor face proces verbal, constatatoare de situația
fiecărui an, care împreună cu cataloagele și conspectele de materiile ce s’au predat, vor fi trimise chiriarhului spre
aprobare.
5) Examene particulare se vor putea aproba, după recomandațiile directorului Seminarului de cântăreți și în
urma aprobării chiriarhului, asupra fiecărui caz special. Rezultatul examenului, ținut con form acestui regulament,
trebuiește aprobat de chiriarh.
6) Certificatele de absolvire se vor da de către Direcțiune, după un formular întocmit care vor trebui întărite
de chiriarh, atât cu semnătura cât și cu sigiliul Cancelariei. Ele se vor înmâna de Director celor în drept.
7) Școala este condusă de un director, care va raporta și ține în curent pe chiriarh, cu cele ce se vor petrece
la școală, luând măsuri pentru buna ordine cât și pentru bunul mers.
8) Școala va ține registre de care are nevoie, c onform cu ale școalelor secundare.
9) Eliminările elevilor se fac de către corpul profesoral; iar când pedeapsa trece, de eliminarea unui an întreg,
va trebui aprobarea chiriarhului.
DISPOZIȚUNI FINALE. – 1) Orice hotărâri care nu se prevăd în acest reg ulament, se vor lua de către Consiliul
profesoral împreună cu directorul și în urma hotărârii chiriarhului.
2) Se vor observa pe cât posibil regulamentele oficiale ale școalelor secundare. –
Vezi Arhiva Arhiepiscopiei Sibiu (AAS) secțiunea „Școala de câ ntareți”;

24 au fost adoptate de toate școlile de cântăreți din patriarhia română. În anul 1940 existau un număr
de 18 școli de cântăreți subvenționate de la bugetul de stat177 și 6 școli nesubvenționate.178
Școala de cântăreți de la Sibiu a funcționat până în anul 1948 cu următorii profesori:
1. Pr. Ștefan Morariu – Studiu biblic (1927 -1940). Director între anii 1927 -1940;
2. Pr. Nicolae Topolog – Muzică vocală și instrumentală(1927 -1940);
3. Vasile Chira – învățător – Româna, Istoria, Geografia, și Aritmetica (1927 -1946);
4. Ioan Popița – absolvent de teologie – Cântări bisericești și tipic (1929 -1930);
5. Ioan Luca – absolvent de teologie – Cântări bisericești și tipic(1930 -1934);
6. Pr. Dumitru Călugăr – Studiu biblic (1934 -1945). Director între anii 1940 -1945;
7. Ing. Ioan Stalov – Științe agricole (1934 -1946);
8. Prof. Vasile Costin – Lucru manual (1934 -1940);
9. Pr. Iacob Bozo cea – Studiu biblic (1936 -1940);
10. Ioan Suciu – Cântări bisericești și tipic (1940 -1941);
11. Constantin Imbăruș – învățător – Română și Istorie (1940 -1941);
12. Diac. Anatolie Scurtu – Muzică vocală și instrumentală (1942 -1948);
13. Pr. Valeriu Popa – Cântări bisericești și tipic (1942 -1948).Director între anii 1945 -1948;
14. Diac. Simion Macarie – Studiu biblic (1945 -1948);

177 Lista școlilor subvenționate: (Vezi Arhiva Arhiepiscopiei Sibiu (AAS) fondul Varia I 1008 )
Mitropolia Ungro -Vlahiei Arhiepiscopia Bucureștilor
1. Școala de cântăreți bisericești de la Mănăstirea Căldărușani -Ilfov
a. Episcopia Buzăului
2. Școala de câ ntăreți bisericești „Neagu Ionescu” Buzău
b. Episcopia Tomisului ( Constanța)
1. Școala de cântăreți bisericești „Episcopul Gherontie” Medgidia
II. Sf. Mitropolie a Moldovei și a Sucevei -Iași
1. Școala de cântăreți bisericești Iași
a. Episcopia Romanului
1. Școala de cântăreți bisericești „Episcop Melhisedec” Roman
2. Școala de cântăreți bisericești a Epitropiei „Domnească” Focșani
b. Episcopia Hușilor
1. Școala eparhială de cântăreți Huși
c. Episcopia Dunării de Jos – Galați
1. Școala de cântăreți bisericești de la Mănăstirea Cocoș, jud. Tulcea
III. Arhiepiscopia Ortodoxă Română de Alba -Iulia și Sibiu
1. Școala de cântăreți bisericești „Dimitrie Cunțan” Sibiu
a. Episcopia Aradului
1. Școala de cântăreți bisericești Arad
b. Episcopia Caransebeșului
1. Școala de cântăreți bisericești Caransebeș
c. Episcopia Oradea -Beiuș
d. Episcopia Cluj – Vicariatul Alba
1. Școala de cântăreți bisericești Alba -Iulia
e. Episcopia Timișoarei
1. Școala de cântăreți bisericești din Timișoara
IV. Arhiepiscopia Craiovei
1. Școala eparhială de cântăreți bisericești din Rm. Vâlc ea
a. Episcopia Argeșului
1. Școala de cântăreți bisericești „Episcopul Nichita” – Curtea de Argeș
V. Mitropolia Basarabiei
1. Școala de cântăreți bisericești Chișinău
a. Episcopia Cetății Albe – Ismail
1. Școala de cântăreți bisericești Ismail
b. Episcopia Hotinului -Bălți
1. Școala de cântăreți bisericești Bălți

178 1. Școala de cântăreți bisericești Cernăuți, 2. Școala de cântăreți bisericești Tg. Jiu, 3. Școala de cântăreți bisericești
Turnu – Măgurele -Teleorman, 4. Școala de cântăreți bisericești Târgoviște -Dâmbovița, 5. Ș coala de cântăreți
bisericești din Sf. Mănăstire Neamț, 6 . Școala de cântăreți bisericești Bărlad -Tutova;

25 15. Pr. Gheorghe Bota – Româna, Istoria, Geografia (1946 -1948);
16. Diac. Eugen Munteanu – Aritmetică, Științe agricole (1946 -1948);
17. Dr. Liviu Ionași u – Medic (1927 -1947);
Până în anul 1946 școala a funcționat cu 2 ani de studii, iar din 1946 durata cursurilor s -a
ridicat la 3 ani plus un an practică muzicală.179
Școala de cântăreți din Sibiu a avut o bogată activitate muzicală. Corul școlii sub
conduce rea lui Nicolae Topolog sau Anatolie Scurtu a susținut numeroase concerte atât în Sibiu
cât și în alte orașe învecinate.
Dintre compozitorii ale căror partituri au fost interpretate de -a lungul timpului de către corul
școlii, amintim: George Dima, Dimitrie Cunțan D. G. Kiriac, Timotei Popovici, Tiberiu
Brediceanu, Gheorghe Cucu, Augustin Bena, Maxim Vasiliu,Emil Monția, Gheorghe Șoima,
Mihai Bârcă, Gheorghe Budiș. De asemenea, în fiecare duminică sau sărbătoare, elevii erau
prezenți la bisericile din oraș c ântând utrenia liturghia sau vecernia.
Activitatea acestei școli a fost deosebit de rodnică. 270 de absolvenți au răspândit în toată
Transilvania (alături și de absolvenții Academiei Teologice) „duhul cântării” imprimate de
mentorului ei – Dimitrie Cunțan.
După anul 1947 au venit vremuri grele pentru Biserică și Țară. Preotul Valeriu Popa, ultimul
director al școlii, anticipând desființarea acestei instituții, nota cu nostalgie în încheierea anuarului
școlii (1947): „Desprinzând de pe răbojul vremii șirul n eîntrerupt al celor douăzeci de ani de
activitate a școlii de cântăreți bisericești Dimitrie Cunțan din Sibiu, facem din ei chezășia unei tot
pe atât de bogate agoniseli viitoare, iar din acestea, mărturia de împlinire a chemării pentru care
instituția sib iană a fost așezată aici, în margine de țară transilvană și -n inimă de lume
românească”.180
Deși Școala de cântăreți bisericești de la Sibiu și -a încheiat activitatea de aproape 60 de ani,
beneficiile ei se mai fac simțite și astăzi. În cadrul proiectului “Cercetarea sistematică și
valorificarea tezaurului de oralitate al cântării de strană din bisericile Arhiepiscopiei Sibiului”181,
am identificat doi absolvenți, care ,deși octogenari sunt în plină activitate ducând mai departe
frumoasa tradiție a acestei șc oli. Este vorba despre Bighea Ioan din comuna Cristian (jud. Sibiu)
și Muntean Ioan din com. Vulcan (jud. Brașov).
Bighea Ioan s-a născut la 11 ianuarie 1921 în Cristian. A urmat Școala de Cântăreți
Bisericești de la Sibiu, între 1938 -1940. I -a avut profes ori pe Nicolae Topolog la muzică, pe
Gheorghe Buzduc182 la religie, director fiind Pr.Ștefan Morar. L -a cunoscut pe Timotei Popovici.
Este cântăreț la strana bisericii din Cristian din 1940.183
Muntean Ioan s -a născut în Vulcan (jud. Brașov) la 19 septembrie 1 924 în familia
cântărețului bisericesc, Gheorghe Muntean. A urmat Școala de cântăreți de la Sibiu între anii 1939 –
1941. Cântă la strana bisericii din Vulcan din anul 1941.184
Ceea ce este de remarcat la acești doi cântăreți (dar și alții), este faptul că dup ă mulți ani de
la absolvire, au păstrat intactă cântarea învățată în școală. De exemplu, irmoasele sărbătorilor sunt
cântate din memorie exact după manualul lui Dimitrie Cunțan.

II. Cântarea monodică de strană
Personalități muzicale (creatori, cu legători, editori)

179 Pr. Valeriu Popa, Anuarul II al Școlii Ortodoxe… pag .63;
180 Ibidem, pag. 68;
181 Derulat intre anii 2002 -2005
182 Nu se află în lista profesorilor aminti ți de Pr. Valeriu Popa în Anuarul II….;
183Grăjdian Vasile, Sorin Dobre Cântăreți bisericești din Ardeal , Vol.I (Protopopiatele Sibiu și Săliște), Editura
Universității “Lucian Blaga” Sibiu, 2003, pag. 39;
184Pr. Prof. Univ. Dr. Grăjdian Vasile, Pr.Lect Drd.S orin Dobre, Prep.Ing.Grecu Corina, Bibliotecar – Arhivist Ing.
Streza Iuliana, Cântăreți bisericești din Ardeal , Vol.II (Protopopiatele Sibiu, Săliște Brașov și Râșnov), Editura
Universității “Lucian Blaga, Sibiu, 2004, pag. 83;

26 1. Dimitrie Cunțan
Am arătat că la 23 februarie 1864 a murit tânărul profesor de Cântări bisericești de la Institutul
sibian, Ioan Dragomir, care funcționa încă din 1860, absolvent al acestuia din 1859. În aceasta situație,
la 1 aprilie 1864, 185Andrei Șaguna, l -a numit în mod providențial, pe tânărul Dimitrie Cunțan profesor
de Muzică și tipic la Institutul pedagogic -teologic, cel al cărui nume avea să se identifice cu muzica
bisericească din Ardeal. Cum întreaga viață a lui Dimitrie Cunțan a fost caracterizată de o modestie ieșită
din comun, mai târzi u va spune că a fost ales: „mai mult din cauza lipsei, și a necesitații imperative,
decât pentru vreun merit deosebit al meu personal ”.186
Viața
Bătrânul psalt187 s-a născut în anul 1837 în familia unor țărani credincioși (probabil cu strămoșii
din Cunța, lâng ă Sebeș)188, în satul Dobârca, din comuna Miercurea Sibiului. Părinții vor fi făcut multe
sacrificii pentru a -și da copilul să învețe carte. Primele cunoștințe de carte le -a dobândit la școala
primară din sat, după care a fost înscris la școala romano -catoli ca din Miercurea Sibiului, după cum
însuși mărturisește : „…în anul 1846 locuiam la învățătorul școalei romano -catolice Hazi cu care
făceam din limba germană un curs privat pregătitor pentru clasa a II -a a acelei școli” .189
Timpul petrecut la gimnaziu estr e greu de reconstituit. După propria sa mărturisire, a fost adus
la Sibiu in jurul anului 1850190, dar abia in 1858 este întâlnit ca absolvent a cinci clase la Gimnaziul
romano -catolic de aici.191
Între anii școlari 1858 -1860 era înscris la Institutul teologi c-pedagogic din Sibiu192 „ademenit
ca de glasul unei chemări îngerești…vădind aici aleasă distincție și purtare, la studii și cu deosebire
la cântările bisericești”193 . Aici a fost elevul lui Ioan Hannia, Nicolae Popea, Ioan Popescu și
Zaharia Boiu. Persona litatea covârșitoare a Mitropolitului Șaguna i -a marcat pe toți studenții
Institutului cum tot Cunțan va mărturisi: „…bunul părinte al studenților,Andrei pe cei buni și diligenți
ne prevedea cu ajutoare și stipendii…S -a îngrijit de creșterea religioasă morală și prin aceea că a
dispus ca în afară de orele pentru catehizare, o dată pe săptămână, să ne întrunim toți în capela
vechiului seminar din strada Cisnădiei, unde maestru de muzică Zenker ne instrua în muzica
vocală,după note; că a tradus și litogra fiat la anul 1854 de pe grecește liturghia lui Randhartinger
din Viena , compoziție pentru cor mixt în patru voci – iar noi, fii săi, sub conducerea numitului
muzicant și regretatului profesor de cântări Ioan Dragomir, cu bucurie și cu zel o am studiat și o am
executat în biserică la toate ocaziunile mai solemne.”194
În toamna anului 1860 a fost numit învățător la școala de pe lângă parohia Iosefin. Apreciat încă
de atunci, în vara anilor 1863 și 1864 a fost trimis de Andrei Șaguna și „Consistoriul diecezan”, în calitate
de „comisar consistorial", să prezideze conferințele învățătorești de la școlile ortodoxe din
protopopiatele Brașov, Treiscaune și Făgăraș.195
De la 1 aprilie 1864 primește de la Șaguna misiunea de a preda Cântările și Tipicul la Institut,
misiune care o va purta cu mare demnitate și rodnicie până la sfârșitul vieții.
La 16 noiembrie 1864,Șaguna l-a hirotonit într u diacon pe seama bisericii din Sibiu -Iosefin,
urmând ca „în sărbătorile mari a se rândui pentru slujba dumnezeiasca la biserica
episcopească ”196. La 1 iulie 1872, l-a hirotonit întru preot -paroh pe seama bisericii din „suburbiul

185 A.A.S. Actul 2677 dosar I II-116-1889;
186 Ibidem , fila 2;
187Așa îl numea Dr. Aurel Crăciunescu intr -o disertație ținută cu prilejul serbării centenare a Institutului Teologic –
Pedagogic din Sibiu. Vezi, Anuar XXVIII al Institutului pedagogic -teologic al arhidiecezei ortod. române tra nsilvane
în Sibiu, pe anul școlar 1911 -1912 publicat de Dr.Eusebiu R. Roșca, Sibiu,1912, pag.40
188 Mircea Păcurariu, Cărturari sibieni de altădată , Editura Dacia,Cluj -Napoca,2002,pag.142;
189 Dimitrie Cunțan, Mitropolitul Andreiu ca păstor ,în Revista Teologic ă, Nr.2 1908,pag 191 -192;
190 Ibidem ,pag. 193;
191 Mircea Păcurariu, Cărturari… pag.142;
192 Dr. Eusebiu Roșca, op .cit. pag. 145;
193pr.Valeriu Popa, Dimitrie Cunțan , în Anuarul II 1927 -1937 -1947 publicat de Preotul Valeriu Popa
Director,Tipografia Bucur Orendovici, Suceava,1947,pag.3;
194 Cunțan Dimitrie, art.cit .pag.193;
195 A.A.S . documentul 884 -1864 , apud. Frăcea Ilie art. cit. pag. 276;
196 Ibidem ;

27 Iosefin'' după moartea fostu lui paroh, asesorul consistorial loan Panovici. Andrei Șaguna scria cu acea
ocazie Consistoriului: „Considerând că Ioan Panovici asesor consistorial,protopop pensionar al
Sibiului II și paroh la Biserica din Josephstadt -ul Sibiului au răposat în 30 -lea mai a.c., mă aflu
îndemnat a numi lângă acea biserică și poporul credincios care ține de dânsa, pe Dimitriu Cunțan,
carele de 23 de ani ( credem că este o greșeală de scriere a actului deoarece, dacă Dimitrie Cunțan a
fost numit învățător în 1860 rezultă că, până în 1872 sunt 12 ani n.n. ) au prestat serviciul dăscălesc
la școala parohială de acolo și profesor de cântări în Institutul nostru pedagogico -clerical 9 ani și a
fost 8 ani diacon, de paroh actual, cu aceea că după ce s -a hirotonit de preot în 1 iulie a.c. să se
introducă în parohia sa cu plata ce au avut -o și predecesorul lui, apoi casa parohială să o uzeze de
1 septembrie a.c. iar poțiunea canonică de la toamna a.c.”197
Odată cu numirea ca preot -paroh, înceta activitatea lui de învățător, după mai b ine de 12 ani
de activitate. Potrivit Statutului Organic, acum devenea „director" al școlii din parohia la care ostenise
până atunci ca învățător.198 Din 1873 și până in 1885, deci în trei legislaturi a fost ales membru în
Sinodul arhidiecezan de la Sibiu și „asesor consistorial onorar” în „Senatul epitropesc” (secția
economică).199
Pentru calitățile lui morale și spirituale la 1 septembrie 1877 este numit și duhovnic
(„spiritual seminarial”) al Institutului.200 Ca o recunoaștere a meritelor sale va fi distins cu dreptul
de a purta brâu roșu închis așa cum reiese din actul semnat de Mitropolitul Miron Romanul din 31
decembrie 1877 : „Mult onoratului Domn Demetriu Cunțan parochu și asesor consistorialu și
profesoru la institutul nostru pedagogic teologic arhidieceza n mă aflu îndemnatu a -ți împărtăși
arhiereasca binecuvântare de a putea purta brâu roșu închis; așteptând ca această distincțiune
să-ți fie totodată un îndemn nou de a dezvolta și de aici înainte tot zelul în serviciile la care te
cheamă interesele sfinte i noastre biserici.”201
În vara anului 1910 se retrage împreună cu familia la Săliște unde a închiriat o casă, pentru
a găsi puțină liniște. La 27 iunie, pe neașteptate, se mută la cele veșnice. Îndurerată, soția Maria
Cunțan, înștiințează autoritățile bise ricești de tragicul eveniment prin următoarea telegramă202:
Către consistoriul arhidiecezan
Soțul meu, profesorul Cunțan,au încetat azi dimineață
din viață în Săliște Maria Cunțan

Mitropolitul Ioan Mețian, surpr ins de această veste îl delegă pe asesorul mitropolitan Matei
Voileanu să se ocupe de cele necesare înmormântării. El îl informează pe mitropolit prin următorul
raport:203

Prea venerat Consistoriu Arhidiecezan,

„Părintele Dimitrie Cunțan a răposat Duminica dimineața (27 iunie 1910) in locuința ce și –
o a închiriat pentru vară. În seara premergătoare a fost bine; nu se aștepta nime la o trecere din
viata așa de iute. Înmormântarea se va face mâine, marți la 29 iunie a.c. îndată după serviciul
divin; acesta e obiceiul de a se înmormânta acolo preoții. Familia dorește să fie înmormântat
lângă biserica cea mare, la un loc potrivit. Am vorbit cu președintele comitetului parohial din
Săliște, domnul doc tor Nicolau Comșa și mi -a declarat, că i se va face răposatului un loc de frunte
lângă biserica cea mare . Un asemenea loc în virtutea normelor stătorite acolo se dă
însă pentru suma K. 120 (120 de coroane n.n.) care este un venit al bisericii. O

197 A.A.S. act 556 / 1872, apud Frăcea ,Ilie, art.cit . pag.277;
198 Păcurariu,Mircea, Cărturari… pag.142;
199 Ibidem ; și Frăcea ,Ilie, art.cit . pag.277
200 Dr. Eusebiu R. Roșca, op.cit. pag.129;
201 A.A.S. actul 3333/1877 , apud Frăcea ,Ilie, art.cit . pag.277;
202 A.A.S. actul 7324/1910 dosar II/28/1910;
203 A.A.S. actul 7372/1910 dosar, idem;

28 abatere de la aceste norme nu se poate face nici în aces t caz concret deoarece s -ar
crea un precedent periculos pentru biserică…( text indescifrabil )”.

Sibiu, 28 iunie, 1910,
Mateiu Voileanu
ases.cons.

A doua zi, Matei Voileanu, mai înaintează Consistoriului un raport cu privire la
slujba de înmormântare și preoții slujitori prezenți. La ceremonia de înmormântare, au
slujit directorul de la școala civilă de fete a Asociațiunii, Dr. Vasiliu Bologa, profesorul de la
seminar Dr. Aurel Crăciunescu și preoții din Săliște Iacob Steflea, loan Popa și Dr. Dumitru
Borcea. Ca diaconi au funcționat profe sorul seminarului Dr. Vasiliu Stan și învățătorul din
Porcești, (Turnu Roșu n.n.)Andrei Gâlea. În același raport Matei Voileanu face și o cerere în nume
propriu prin care solicita consistoriului returnarea banilor chelt uiți cu deplasările la Săliște în
vederea participării la înmormântare.(!!!)

Preavenerat Consistoriu Archidiecezan,

Am onoare a aduce la cunoștința Preaveneratului Consistoriu, că în urma îndrumării
presidiale, am mers eri la Săliște și am condus cere moniile la înmormântarea fostului profesor
seminarial Dumitru Cunțan.
Au servit directorul de la școala civilă de fete a Associațiunei Dr. Vasiliu Bologa,
profesorul de la seminariu Dr. Aurel Crăciunescu și preoții din Săliște: Iacob Steflea, Ioan Popa
și Dr. Dumitru Borcea.
Ca diaconi au funcționat profesorul seminarial Dr. Vasiliu Stanu și învețetoriul din
Porcești, Andreiu Gâlea.
Mă rog a mi se asemna diurna pentru 3 zile și spesele de drum în suma de 30 coroane.
Sibiiu, 30 Iuniu 1910.

Mateiu Voileanu
ases. Cons .

Prin actul 7463 din aceeași zi, Consistoriul aprobă suma cerută și îl invită pe consilier la
casierie să își ridice banii.204Am amintit de acest lucru deoarece, vom vedea cu câtă birocrație s -a
confruntat Cunțan pentru a -și primi banii pe cărțile sale.
În cei 46 de ani de activitate în școala teologică sibiană a fost coleg cu toți marii profesori ai
acesteia, începând cu cei formați de Andrei Șaguna și pană la cei din primul deceniu al veacului al
XX-lea. O vreme a fost coleg cu Gheorghe Dima și Timotei Popovici iar între „elevii” lui s -au numărat
viitori mari ierarhi (ca patriarhul Miron Cristea), v iitori profesori, consilieri eparhiali, protopopi și peste
două mii de preoți parohi și învățători.205

Opera

Dimitrie Cunțan își înscrie cu cinste numele în istoria învățământului teologic sibian nu numai
prin activitatea desfășurata la catedra, ci mai c u seamă prin opera sa muzicală206.
Lucrarea cea mai de seamă a lui Cunțan este, fără îndoială, Cântările bisericești după melodiile
celor opt glasuri ale Sfintei noastre Biserici Ortodoxe, publicată pentru prima dată la 28 iunie 1890.

204 Vezi A.A.S. actul 7463 din 30 iunie 1910 dosar Idem;
205 Mircea Păcurariu, Cărturari… pag.143;
206 Ibidem;

29 Unul din urmașii săi la catedra de Cântări bisericești, diaconul lector Ion Popescu nota:
„Lucrarea deosebită și meritul sau constă în aceea că este primul culegător al melodiilor bisericești
din Arhidieceza Sibiului, primul care le -a notat cu notația modernă, le -a sistematizat conform
tipicului ortodox, le -a predat elevilor săi seminariști și, în cele din urmă, dându -și seama de
importanța notației muzicale in însușirea lor, le -a și tipărit în cunoscuta sa c arte de Cântări bisericești
după melodiile celor opt glasuri ale Sfintei noastre Biserici Ortodoxe, salvându -le astfel de la uitare.
Așa că, într -un anumit fel, după cum Gheorghe Dima este recunoscut ca un deschizător de drumuri în
arta corală românească d in Transilvania, tot așa și Dimitrie Cunțanu poate fi socotit un întemeietor
de școala pentru cântările bisericești omofone din Arhiepiscopia Sibiului”207.
Lucrarea a fost rodul unei munci de peste 25 de ani și poartă pecetea marelui ierarh, Șaguna,
autorul moral al lucrării.208Cunțan a folosit în mod magistral tradiția muzicală a Bisericii din
Transilvania și experiența celor mai buni cântăreți de pe vremea sa. Nu avem cunoștințe să se fi
folosit de vreo culegere a cântărilor. Autorul chiar subliniază că la venirea sa și ulterior „ nu am
aflat nici o cântare scrisă pe note”.209 Cei care au influențat în mod indirect lucrarea au fost cei doi
profesori pe care i -a avut la Institut, Ioan Dragomir,Ioan Bobeș și cantorul Simion Florea din
Daneș – Sighișoara. În mod expres este menționat Ioan Bobeș. „…Toate melodiile cântărilor
bisericei noastre am început a le scrie după notele musicei moderne, așa, după cum le învățasem
eu după auz, de la profesorul meu de cântări Părintele loan Bobeș, astăzi paroh in Boița, trac tul
protopresbiteral al Sibiului.”210 Am arătat mai sus că Ioan Bobeș l -a avut profesor pe Anton Pann.
Cantorul Simion Florea l -a cunoscut pe Anton Pann ba, chiar au fost prieteni.211Iată ce muzică a
notat Dimitrie Cunțan!
De la Ioan Bobeș a notat „încetul cu încetul, întreg materialul de instrucțiune, adecă toate
melodiile cântărilor rituale usitate la Vecernie, Utrenia, Liturghia și alte rânduieli ale cultului
divin.”212 De la Simion Florea Cunțan notează „podobiile celor op t glasuri, care peste tot se
neglijase așa de mult, încât nici in seminariul nostru nu se mai propuneau; de aceea nici eu nu le
cunoșteam decât numai o parte .”213 Chiar dacă și în zilele noastre podobiile celor opt glasuri
reprezintă un capitol sensibil al c ântării bisericești, prin notarea lor Dimitrie Cunțan le salvează de
la o uitare sigură.
După o muncă asiduă, în anul 1890, lucrarea în manuscris este gata.214Autorul o va înainta
Consistoriului la data de 15 martie 1890 însoțită de un amplu memoriu din car e am citat frecvent.
Acest memoriu a fost publicat pentru prima dată în 1947 de Preotul Valeriu Roșca215 fără a preciza
sursa, iar mai târziu, în 1978, de preotul Ilie Frăcea216, arhivist la Centrul Mitropolitan, într -o formă
academică. Memoriul sau raportul a dresat Consistoriului este o istorie a unui om dar și a unei
opere. De aceea îl vom prezenta și noi în continuare:217

„Preavenerat Consistoriu Arhidiecesan,
La 1 aprilie a. c. subscrisul, cu ajutorul lui Dumnezeu, împlinesc anul al 25 -lea al activităț ii
mele ca profesor de cântări la Seminariul „Andreian".

207 Diac. Asist. Ion Popescu, Elemente bisericești tradiționale în opera muzicală al ui Dimitrie Cunțan , în rev.
Biserica Ortodoxă Română , anul XCIV, nr.9 -12, septembrie –decembrie,1976, pag.1053;
208 Vasile Stanciu, op.cit .pag.76 -77;
209 A.A.S. actul 2677 dosar III -116-1889, fila 3;
210 Idem , fila 4;
211 Detalii despre Simion Florea vezi pe larg la Vasile Stanciu, op.cit pag.78;
212 A.A.S. actul 26 77 dosar III -116-1889, fila 4;
213 Ibidem;
214 Manuscrisul lucrării se află în secția patrimoniu a Bibliotecii Mitropolitane Sibiu;
215 Popa,pr. Valeriu, Dimitrie Cunțan , în Anuarul II 1927 -1937 -1947 publicat de Preotul Valeriu Popa
Director,Tipografia Bucur Orendovici,Suceava,1947,pag.8 -12;
216Ilie Frăcea La 140 de ani de la nașterea lui Dimitrie Cunțan , în Mitropolia Ardealului , XXIII (1979) Sibiu, nr.4 –
6,1978, pag. 279 -282;
217 Raportul are 8 file .Vezi A.A.S. actul 2677 dosar III -116-1889;

30 In cursul acestei activități, m -am dedicat unei lucrări despre care văzând -o acum terminată,
cred a fi datoriu a face Preavaneratului Consistoriu o scurtă dare de seama:
Este bine cunoscut că la noi, până la venirea Mitropolitului Andreiu in Transilvania,
instrucțiunea in cântările bisericești se făcea intr -un mod de tot primitiv: numai după auz si numai
cu mijlocirea vocei omenești. De cântări chorale, cu atâta mai puțin de cântările stranelor; scris e
cu „notele” musicei moderne, propuse cu mijlocirea vreunui instrument musical, cu res pect la ritm
si la tactul cântărei, nice pomenire nu era.
Astăzi însă, nici cantorii noștri cei mai bătrâni nu se mai îndoiesc că instrucțiunea în cântări
făcută după n ote și cu mijlocirea vreunui instrument musical, apoi cu respect la ritm, la tact și la
alte recerințe și regule ale artei musicale, oferă rezultate nu numai mai bune, mai sigure și mai cu
înlesnire dobândite în învățământ, dara și însăși cântarea, numai p e calea aceasta se poate cultiva
regulându -se din ce în ce mai mult și primind forme mai apropiate gustului înaintat..”
Meritul: că și in acest obiect, destul de important pentru cultura religioasa -morală a poporului
nostru, învățământul a ajuns a fi pus pe baze mai sigure, și mai solide, este și rămâne neș tirbit al
fericitului Arhiepiscop și Metropolit „Andreiu cel mare", odinioară: baron de Șaguna, carele, la
începutul arhipăstoriei Sale, in lipsa de bărbați cunoscători de arta musicei din sânul bise ricei
nostre, silit a fost a se ajutora pana la un timp cu musici streini de religiunea și naționalitatea nostra,
cum erau: un Zenker și un Echsinger; sub carii, atât predecesorul meu, regretatul profesor de cântări
Ioan Dragomir, cât și eu am făcut cea di ntâia cunoscința cu „notele” musicei moderne, — în
deosebi eu ca gimnazist, căci pe acel timp și gimnaziștii participau la orele de instrucțiune din
musica vocală, și mai ales dintre gimnaziștii se recrutau membrii chorului liturgic introdus in
biserica no stra prin Șaguna, ceea ce astăzi, cu regret trebuie să recunoaștem, lipsește gimnaziștilor
noștri din Sibiiu.
Destul că, după moartea pre timpurie și neașteptată a profesorului loan Dragomir, urmată la
anul 1864, pre carele tot Șaguna'l pregătise pentru ac est post, mai mult din cauza lipsei, și a
necesitații imperative, decât pentru vreun merit deosebit al meu personal, Șaguna m -a distins cu
onorul de a mă aplica provisor ca profesor de cânt la Seminariul nostru, însa cu espresa îndatorire
ca să mă dedic se rios studiului musicei, ceea ce eu am și primit cu toată loialitatea.
M-am apucat deci de lucru: mi -am procurat un fortepian, mi -am angajat. ca instructor de
musică pre cel mai renumit profesor din Sibiiu, pre D. Ottomar Neubner, absolut de conservatoriu,
fost organist și dirijor de chor la biserica romano -catolică din Sibiu.
Cu aceasta, deși om căsătorit și cu familie cum eram, am studiat musica, pe lângă mari spese
în decurs de doi ani, instruind totodată și pe elevii institutului nostru, atât in cântăril e bisericești,
de strana, cit și în cele chorale, liturgice.
Abia acum, după ce am delăturat în parte greutățile începutului m -am putut dedica și lucrărei
care mă preocupa mai mult încă de la început, de a mă încerca adecă a pune și învățământul
cântărilor bisericești pe alte base, conform dorințelor și povețelor bunului archipastoriu, carele ca
un înțelept si dexter cârmaciu scia da direcțiune în toate cele bune și de folos bisericei și prin
esemplul propriu încuragia la lucru pre toți cei din jurul sau, p re fiecare amăsurat pregătirei și
puterilor sale intelectuale, con form devisei sale: „înainte!".
Mai înainte de a da loc descrierei cum am purces la încercarea aceasta, să -mi fie permis a
constata că la intrarea mea in postul de profesor, dintre toate cântările de strană ale bisericei
noastre, nu am aflat nici una scrisă pe note. Urmarea firească a acestei stări de lucru — de sine
se'nțelege — nu putea fi alta, decât aceea că necum elevii, dar nici profesorul nu era în stare a
controla cântarea, nici a o analiza, așa ca elevul să poată înțelege și sa -și poată da seama despre
valoarea și pozițiunea vreunui ton al cântărei, căci lipsind cântărei forma vizibilă, notele scrise,
lipsea deodată și mijlocul cel mai sigur de controla: pe scurt, se cânta „cum da Dumnezeu”, cam
așa cum își executa și paserile cântarea lor.
În fine, sosi și momentul dorit, în care eu, ajungând în pozițiunea plăcută de a mă putea
emancipa cu totul de școala cea veche, am introdus instrucțiunea după note și în cântările

31 bisericești de strană instruind elevii institutului nostru cu ajutorul fortepianului, iar mai târziu cu
al harmoniului.
Spre scopul acesta, toate melodiile cântărilor bisericei noastre am început a le scrie după
notele musicei moderne, așa, după cum le înv ățasem eu după auz, de la profesorul meu de cântări
Părintele loan Bobeș, astăzi paroh in Boita, tractul protopresbiteral al Sibiului.
Astfel, scriind cântările noastre lecțiune cu lecțiune, după cum am urmat a instrua pe elevii
institutului nostru, am aju ns a aduna, încetul cu încetul, întreg materialul de instrucțiune, adecă
toate melodiile cântărilor rituale usitate la Vecernie, Utrenia, Liturghia și alte rânduieli ale cultului
divin.
Cu o importantă grupă de cântări rămăsesem datoriu bisericei până la a nul 1884. Erau
„Podobiile celor opt glasuri, care peste tot se neglijase așa de mult, incit nici in seminariul nostru
nu se mai propuneau; de aceea nici eu nu le cunoșteam decât numai o parte.
Doream însă a asigura bisericei si proprietatea acestor cântări uzitate mai 'nainte și prescrise
chiar la servițiul divin in cântările noastre rituale.
Întrebând deci „în dreapta și in stânga”, cine ar sci cânta „Podobiile așa cum le cântau bătrânii
noștri din partea competenta mi s -a recomandat cantorul bis ericei noastre din Daneș, tractul
protopresbiteral al Sighișoarei anume Simeon Florea, un cântăreț, bătrân carele, după spusa sa,
servește bisericei, parte ca învațatoriu, parte ca cantor, de la anul 1834.
Acesta în urma invitărei ce i -am făcut în scris of erindu -i și solvindu -i de la mine spesele de
drum până la Sibiiu și îndărăpt, apoi viptul la masa mea, precum și un diurn acomodat pe cât timp
va petrece în Sibiiu, a primit invitarea mea și a venit spre a -mi cânta podobiile. Așa de la 5 până
la 14 iunie 1 884 am scris și podobiile după cum le -a cântat numitul cantor Simeon Florea.
În chipul acesta, cu ajutorul Celui de Sus, după o muncă îndelungată împreunată cu
însemnate jertfe materiale am ajuns a fi complectat colecțiunea mea de cântări bisericești cu
„modele" după toate melodiile prescrise in cărțile rituale a s(fintei) noastre biserici.
Colecțiunea aceasta intitulata: Cântările bisericești după melodiile celor opt glasuri, ale
s(fintei) biserici ortodoxe, arangeate după „modele" cu text din Octoih, scrise cu semnele (notele)
musicei moderne, de Dimitriu Cunțanu, profesor la seminariul Andreian din Sibiiu, în archidieces a
Transilvaniei, grupate în cinci secțiuni de cuprinsul urmatoriu:
Secțiunea I -a: melodiile fundamentale ale celor „opt glasuri" cu tecst din Octoich, ca modele
in scopul aplicărei lor la textul cântărilor rituale ale s(fintei) biserici ortodoxe.
Secțiunea a doua: „Podobiile” variante după melodiile fundamentale ale celor opt glasuri, ca
modele;
Secțiunea a III -a: Svetilna, Polieleu, Tropare, Condace, și alte cântări ocasionale la Vecernie
si Utrenie.
Secțiunea a IV: Cântările S. Liturghii: a lui loan Chris ostom, a lui Vasile cel Mare si a lui
Grigorie Teologul.
Secțiunea a V: Irmoasele sărbătorilor domnesci, care la s. Liturghie se cântă in locul
„Axionului".
Colecțiunea aceasta zic, legată in pânza si așezată intr -un toc deosebit, 'mi iau voia a o înainta
Preavaneratului Consistoriu Archidiecesan cu asigurarea respectuoasă ca Preavenerabilul
Consistoriu să binevoiască:
1) a o supune censurărei și aflând -o corespunzătoare a o admite și in troduce formal (in fapt
fiind de mult introdusa, cântările dintrînsa fiind veche proprietate a bisericei și nu creațiune proprie
a mea) ca carte de învățământ în cântările bisericești la seminariul nostru archidiecesan;
2) a promova aceasta colecțiune Măritului Sinod Archidiecesan la sesiunea anului acestui a,
împreuna cu aceasta dare de seama și cu o recomandare din partea Sa, ca măritul sinod
archidiecesan, considerând munca mea cu adunarea si relucrarea materialului, cu scrierea și
descrierea cântărilor, îndeosebi însa jertfele materiale efective avute cu cantorul Simeon Florea
după carele am scris podobiile; considerând mai departe necesitatea de mult simțită a tipărirei
cântărilor noastre bisericești în interesul învățământului; considerând în fine ca tipăriturile de note

32 cu text sunt cu mult mai scumpe d ecât alte tipărituri, să binevoiască Măritul Sinod a vota
subscrisului un ajutoriu în suma de 200 fl., pentru ca să pot realiza și această dorința împărtășita
de toți, fără a fi expus și la daune mai mari materiale.
Părerea mea nenormativă ar fi: ca ajutor ul acesta să mi se voteze din economiile care se fac
la fondul seminariului de când eu port și agendele spiritualului și inspectorului seminarial, pentru
care agende până în toamna anului 1883 se solvea câte 300 fl. la an, lângă care suma computându –
se înc ă 150 fl. la an, banii mei de cuartir care mi se detrag pentru cuartirul ce ocup in seminar,
suma anuala a acestor economii face 450 fl. v. a. (altcum, departe de mine voința de a preocupa
hotărârea preavenerabilului consistoriu cu părerea aceasta).
Preave nerat Consistoriu,
Lipsa totala a unei cărți de instrucțiune in cântările bisericești fiind binecunoscuta și de mult
simțită la noi ,cred ca ar fi de prisos oricare alta motivare pentru urgenta punerii sub tipariu a
acestei cărți, încât ea ar corespunde ș i numai aproximativ recerințelor unei cărți de instrucțiune,
iară încât cartea mea ar întruni acele recerințe las la aprețiarea competentă a Preavaneratului
Consistoriul Archidiecesan.
De sine se'nțelege, ca având mângâierea a obține o rezoluțiune încurageatoare, îmi voiu pune
de sântă datorință a lua cartea de cântări la o noua și scrupuloasă reviziune, a o însoți cu o
instrucțiune metodica, și a o pune fără amânare sub tipariu, ca astfel biserica noastră să poată
ajunge cât mai curând in posesiunea sigură a cântărilor sale.
Cu aceasta repetând respectuos rugarea mea și adăugind încă acea rugare ca deodată cu
rezoluțiunea părintească să mi se trimită și colecțiunea de cântări alăturată,
Al Preavaneratului Consistoriu
Sibiu, 15 martie 1889 plecat serv
Dimitrie Cunțanu profesor seminarial”

În continuarea demersurilor făcute pentru a -și vedea lucrarea tipărită, Dimitrie Cunțan va
înfrunta un întreg hățiș birocratic bisericesc. Zeci de cereri și rapoarte, conclusuri sinodale, precum
și corespondența între Cunțan și Consistoriu pe de o parte și consiliul profesoral și Consistoriu pe
de altă parte puteau să îl descurajeze. Dar a înfruntat cu răbdare toate piedicile puse așa încât și -a
văzut visul împlinit.
La 4 aprilie 1889 Consistoriul pro pune lui Zaharia Boiu și George Dima „să cenzureze
această compozițiune din punct de vedere ritual cât și artistic și să raporteze dacă se poate admite
ca manual ”218
La 22 aprilie 1889 cei doi dau un răspuns favorabil în prima recenzie făcută cărții de
cântă ri:219
„ Venerabil Consistoriu archidiecesan”
Comisiunea subscrisă însărcinată prin ordinul consistorial de 4 Aprilie a. c. Nr. 2677 a
censurat,Colecțiunea cântărilor bi sericesci făcuta de profesorul seminarial Dimitrie Cunțan, are
onoare a așterne raportul său în următoarele:
Colecțiunea in cestiune cuprinde in cinci secțiuni cântările noastre bisericesci și anume, în
secțiunea I. cele opt glasuri cu troparele și antifoanele lor, secțiunea II. podobiile celor opt glasuri,
secțiunea III. svetilnele, polieleul, troparele, condacele și alte cântări deosebite la vecernie și
utrenie; secțiunea IV, cântările sf. liturghii a lui Ioan Gura de Aur, Vasile cel mare și Grigorie
Teologul; și in fine secțiunea a V. irmoasele praznicelor domnesci și ale Născătoare i de Dumnezeu
Modalitatea acestor cântări este cea îndatinată din ținutul Sibiului, și in special la biserica din
Sibiu – Cetate.

218 Actul acesta nu l -am găsit în A.A.S. L -am citat după Ilie Frăcea, art.cit. pag.282;
219 A.A.S. actul 3241/1889;

33 Având în vedere că în archidiecesa noastră nu există încă nici o colecțiune din cântările
bisericei noastre dată in tipar, și cunoscând importanta dărei în tipar a ăstorfel de colecțiuni, cari
se poată servi odată spre scopul regularei cântărilor nostre biseri cesci de un bun material pentru
un studiu comparativ; Având mai departe în vedere, ca în seminariul nostru de
când se ști e, se predau cântările bisericești în forma cuprinsă în mai
sus amintitul manuscris, și e probabil, ca și in viitor tot așa se vor presta;
De asemenea considerând comisiunea tipărirea acestui ma nuscript de primul pas îmbucurător
spre realizarea regularei cântărilor bisericesci în archidiecesa, eventual in mitropolia noastră, iar
tipărirea manuscriptului ca un însemnat mijloc de învățământ în seminariul nostru;
In fine luând în considerare, că tipărirea de note în genere este împreunată cu spese
extraordina re: Comisiunea are onoarea a propune cu recomandare, ca sa se încuviințeze cererea d –
lui profesor Dimitrie Cunțan, atât în ce privește admiterea acestui ma nual ca carte de școala în
seminar, cat și intru sprijinul cerut pentru tipărirea lui.
Sibiiu, 22 Aprilie, 1889 Zaharia Boiu, G. Dima

La această propunere, un an mai târziu, la data de 23 aprilie 1890, sinodul arhidiecezan
întrunit își dă acordul la cele cerute de Dimitrie Cunțan, dar cu unele amendamente. Partenie
Cosma propune ca suma d e 200 de florini solicitată de autor să nu se acorde oricum ci, în schimbul
ei, Cunțan să dea Sinodului atâtea exemplare câte se cuvin sumei amintite (50 de exemplare).Cu
alte cuvinte sinodul se obligă să cumpere de la Cunțan 50 de cărți care vor fi distri buite studenților
mai săraci. Prezentăm în continuare rezumatul ședinței așa cum apare în Arhiva Arhiepiscopiei
Sibiu220. Actul este inedit.

ESTRAS
din protocolul sinodului ordinariu al archidiecesei transilvane
din anul 1890
Ședința IV
La 11/23 Aprilie 18 90
Ne mai fiind pregătită referata asupra raportului general al consistoriului
archidiecesan ca senat școlariu, urmeze la ordinea zilei continuarea raportului comisiunei
bisericesci.
Raportorul aceleia deputatul Daniil David referând asupra raportului
consistoriului archidiecesan din 23 Maiu 1889 Nr. 3769 B în care se propune admiterea în
seminariul nostru teologic -pedagogic a manuscrisului intitulat: “Cântări bisericesci” arangiate pre
note de profesorul seminarial de cântări bisericesci Dimitrie Cunțan și se recomandă cererea
acestuia pentru un ajutoriu de 200 fl. spre scopul tipărirei manuscrisului numit, propune:
Avînd în vedere că predarea cântărilor bisericesci în seminariul nostru s’a făcut
și se face și acum după forma cuprinsă în amintitul manusc ris, admiterea lui spre a fi scris in
institutul nostru teologic -pedagogic se primesce; er referitoriu la ajutoriul de 200 fl. cerut spre
scopul tipărirei manuscrisului, având în vedere că în arhidiecesa nostră n’a esistat nici o colecțiune
de atare natură , tipărită și cunoscând importanța astor feliu de colecțiuni în scopul regulării
cântărilor nostre bisericesci, – mai departe având în vedere că tipărirea de note în genere este
înpreunată cu spese estraordinare, ajutoriul cerut se se acorde.
Deputatul P arteniu Cosma față cu partea acea din propunerea comisiunei, care
încuviințeză acordrea ajutoriului cerut face următorea contrapropunere:
Ajutoriul cerut nu se acordă, sinodul autoriseză însă consistoriul ca se anticipeze d -lui
Dimitrie Cunțan 200 fl. ca p rețul a atâtor esemplare câte corespund acestei sume. Esemplarele
primite se vor distribui între elevii mai lipsiți ai institului “Andreian”.

220 A.A.S. act 70 , dosar. III -116-1889;

34 Punându -se la vot partea primă din propunerea comisiunei acea se primesce apoi
contrapropunerea deputatului Part eniu Cosma care asemenea se primesce și astfeliu se enunția ca
conclus:
Având în vedere că predarea cântărilor bisericesci în seminariul nostru s’a făcut și se face și
acum după forma cuprinsă în amintitul manuscris, admiterea lui spre a fi folosit în ins titutul nostru
teologic -pedagogic se primesce.
Ajutoriul cerut înse nu se acordă, ci se autoriseză consistoriul ca se anticipeze dlui Dimitrie
Cunțan 200 fl. ca prețul atâtor exemplare câte corespund acestei sume.
Esemplarele priminte se vor distribui între elevii mai lipsiți ai institutului “Andreian”.
Cartea a fost tipărită la Viena, în Imprimeria lui Joseph Eberle în condiții grafice deosebite
„corespunzătoriu demnităței cântărei bisericesci ”221 însoțită de o prefață222 ca un îndrumar pentru
însușirea ei.

221 A.A.S. dosar. III -116-1889;
222 Prefața culegerii lui Dimitrie Cunțan:
“Cântați Domnului cântare n ouă lauda lui în biserica cuvioșilor” Psalm149.v.1.
Cunoscând însemnătatea cultului divin pentru cultura religioasă, morală și intelectuală a poporului seu
credincios, aprețuind după merit și importanța culturală a cântărei religiose, ca factor constitut iv al cultului, fericitul
Arhiepiscop și Mitropolit Andreiu Baron de Șaguna, precum pentru tote instituțiunile și disciplinele culturale, așa și
pentru cultivarea cântării religiose bisericesci, a fost cu totă atențiunea și îngrigirea.
Și pe acest teren, actvitatea mitropolitului Andreiu a fost bogată în resultate binefăcetore.
Între altele: simțînd lipsa cărți rituale pe la bisericile din eparchiă, Șaguna însuși a revedut și tipărit din nou
tote cărțile liturgice.
În bisrica sa catedrală, Șaguna a întrodus mai întâiu cântărea chorală după note; iară, la anul 1854, a tipărit
cântările Liturgiei s -lui Joan Crisostom pentru chor mixt în voci.
Recunoscend necesitatea si utilitatea, ca melodiile cântărilor bisericesci de strană să se fixeze prin punerea
lor pe note, încă la anul 1868, Metropolitul Andreiu m’a sfătuit: ca, pentru conservarea și cultivarea lor mai sigură,
tote cântările bisericesci de strană să le culeg și să le scriu cu notele musicii moderne.
Urmând sfatului archieresc, încă de pe atunc i am făcut începutul acestei colecțiuni, scriind pe rend cântările
nostre bisericesci, lecțiune de lecțiune, cum am urmat a le propune elevilor mei în Seminar, și cum, _ după auz_, le
învețasem și eu dela predecesorii mei, profesorii P.Joan Bobeș și Joan D ragomir.
Cu o grupă importantă de cântări remăsesem datoriu bisericei până la anul 1884 : erau “Podobiile” celor
Opt-glasuri, cari se negligaseră și abandonaseră așa , că nici în Seminar nu se mai învețau; de aceea, nici eu nu le
cunosceam, decât numai î n parte._Dorind înse a asigura bisericii și proprietatea acestor cântări usitate în vechime și
prescrise în cărțile liturgice, la recomandare din parte competentă am angagiat pe cantorul bisericii nostre din Daneș,
tractul protopresbiteral al Sighișorei, a nume Simeon Florea, care servesce bisericii dela a.1834 parte ca învețătoriu,
parte ca cantor. După acest vechiu cântăreț am scris și Podobiile, cum se găsesc în secțiunea a II -a a colecțiunei mele.
De sigur, de aceleși idei și convingeri, ca și Șaguna, a fost condus Înaltpreasfințitul Metropolit al Bucovinei,
Silvestru Morariu Andrieviciu, când, la anul 1879, ca fost archimandrit, a tipărit “Psaltichia bisericescă” cu notele
musicei moderne; de asemenea și Preasfinția Sa, P.Melchisedec, Episcopul de Roma n, când la anul 1883, a tipărit
“Rînduiala Vecerniei de Sâmbătă Sera” pe cele Opt -glasuri, prelucrată și scrisă pe “notațiunea lineară” de dd.Gavriil
Musicescu, Gheorgie J.Dima și Grigorie J.Gheorghiu, profesori de musică în Jași.
Adus până la stadiul, ca să’l pot presenta bisercii mele ca carte tipărită, manualul acesta de cântări îl predau
usului intrucțiunii, folosirei lui la servițiul divin în biserică și aprețierii binevoitore și indulgente a bărbaților
competenți.
Din parte -mi voiu fi deplin satisfă cut, dacă, prin acestă modestă lucrare, voiu fi contribuit și numai în parte
la delăturarea lipsei amintite, recunoscute de demniii prelați bisericesci pomeniți ca și de Preaveneratul Consistoriu
archidiecesan, când a recomandat sinodului nostru archidiece san admiterea acestei cărți ca manual de instrucțiune în
Seminariul “Andreian”.
Scopul mai de aprope a l tipărirei acestui manual fiind: a înlesni obținerea de resultate mai bune și mai sigure
în învățămentul cântărilor bisericesci, cred a servi scopului introducend acest manual cu câteva indigitări didactice –
metodice, anume:
Cântările din secțiunile: I -a, a II -a, a III -a și din “Adausul” secțiunei a V -a au menirea : de a servi cântărețului
începetoriu drept modele sau norme, după cari, melodiile acestor cântări să le acomodeze și aplice la textul cântărilor
din tote cărțile liturgice de strană.
Pe basa experienței recomând următorele regule speciale la folosirea manualului meu:
1. Cântările de model, una câte una , trebue învețate corect și deprinse așa, ca începetoriul să le potă executa
sigur, mai întâiu din carte, apoi fără carte, în fine și numai melodia fără de text, cu ajutoriul vocalei “a”, sau,
al silabei „la”.

35 După apariția cărții Consistoriul s -a autosesizat deoarece versiunea tipărită nu corespundea
cu manuscrisul. Cunțan introdusese în ultimul moment câteva cântări care i s -au părut mai
importante. Drept urmare Consistoriul cere lui Dimitrie Cunț an223 să aducă un exemplar tipărit și
manuscrisul pentru confruntare și cere lui George Dima și Zaharia Boiu un raport.224
Venerabile Consistoriu!
Conform însărcinării ce s’a dat subscrișilor prin veneratul ordin consistorial No. 8 Ianuariu
a.c. Nr. 110 de a cerceta și relata Venerabilului Consistoriu în cât este identică tipăritura
“Cântărilor bisericeșci” de Demetriu Cunțan cu manuscrisul acelora și în cât difere precum și
asupra prețului ce s’ar pote admite pentru esemplarul tipărit al acelor cântări, – avem onore a relata
următorele:
I. Numărul cântărilor din edițiunea tipărită e însemnat mai mare decât a celor din
manuscript adăugându -se la acesta:
1. Psalmul: La râul Vavilonului;
2. Pripeala de la 8 Septembre: Adu -ți aminte Domne de David (ca model pentru toa te
pripelele);
3. Aliluia și Mărire Ție! de la evangelia Liturgiei;

2. După fiecare căntare de model astfel deprinsă, se fac deprinderi în aplicarea melodiei cun oscute la textul
cântării următore din Octoihul mic, cari deprinderi au a se continua, pănă când și cântarea a doua va putea fi
executată tot așa de bine ca și cea de model._Tot asemenea va procede începetoriul și la textul cântărilor
următore din Octoih c u aceeși melodiă pănă când, fără greutate și fără erori prosodice, le va pute executa pe
tote în tact.
3. Trecend la a doua cântare de model, cântărețul va urma întru tote ca și la cea dintîiu, conform regulelor
premise.
4. A jungend a pute executa și după a dou a melodiă tote cântările asemnate ei, cântărețul va face o repetițiune
temeinică cu melodia prima; ear după a treia melodiă tot asemenea învețată, exercitată și aplicată, va face
atare repetițiune și cu a doua melodiă, s.a.m.d.
5. După 4 -5 melodii astfel parc urse și repețite, cântărețul va face repetițiuni generale cu tote melodiile cunoscute,
urmând întocma și mai departe.
Tot în interesul causei, am aflat de lipsă a schița aci și planul, după care, cântările de strană cu numiri diferite
vin a se executa după una sau alta din cântările de model cuprinse în manual; anume :
I-iu, După melodiile dela “Doamne strigat -am” și după stihirile lor cu stihuri, se cântă:
1.Tote stihirile dela : “Doamne strigatam” cu stihurile lor, cu “Mărire” și acum, dacă nu au presc risă o
podobiă;
2. “Cântările la lithii cu Mărire și acum” și “samoglasnicele”;
3. “Totă suflarea” și Hvalitele cu “Mărire”
4. “Mărire și acum”: la Hvalitele serbătorilor domnesci , la ale Născătorei , la cesurile domnesci, la “Pentru
rugăciunile” ș i “Înviind Isus”: sau, în locul acestora : ale serbătorilor și ale postului mare.
II-a, Pe melodiile “Troparelor” se cântă:
1. Tote Troparele, Condacele fără podobia și Bogorodicinele Troparelor.
2. Prochimenele Vecerniilor cu “Vohod”;
3. Antifonele glasurilor: 1,3,5,6 și 7, și tote cântările acestor glasuri asemnate melodiei Antifonelor.
III-a, Pe melodiile “Antifonelor,” se cântă:
1. Tote Antifonele cu prochimenele lor și cu “Totă suflarea” ;
2. Prochimenele dilelor de septemână și ale Parimiilor;
3. “Stihovnele” cu stihurile lor, cu Mărire și acum;
4. “Sedelnele” fără podobia, “Și acum” la Hvalitele Duminecilor și la ale Sfinților, Doxologia și Fericirile.
IV-a, Pe “Podobii” se cântă : Tote acele cântări , la cari se găsesce citată una sau alta din podobii.
Cu acestea, mulțămind lui Dumnezeu pentru ajutorul seu la terminarea acestei lucrări, acesta o recomând
binevoitorei primiri și sprijiniri: a Înalților prelați și a tuturor autorităț ilor bisericesci, a fraților mei preoți și învețători
și a tuturor celor chemați: a cânta Domnului cântare nouă și a lăuda pre Domnul în biserica cuvioșilor . Autorul.
223Dimitrie Cunțan aduce cele două exemplare cu rugămintea ca manuscrisul să i se înapoiez e,lucru care nu s -a făcut niciodată.
Cererea lui Cunțan era redactată în felul următor: Preavenerat Consistoriu archidiecesan,
În conformitate cu părintescul ordin din 18 Decembre 1890 Nr 8038/B., primit azi Prin direcțiunea Seminarului
andreian, cu sup unere fiescă me grăbesc a așterne Preaveneratului Consistoriu archidiecesan: manuscriptul manualului
meu „Cântările bisericesci”și deodată un exemplar tipărit din acel manual (broșurat) cu rugarea respectuoasă:
Preaveneratul Consistoriu să binevoescă a dis pune ca exemplarul tipărit să se păstreze la archiva consistorială, iar
manuscriptul, în sensul rugării mele din 15 Martie 1889, se mi se înapoieze. A.A.S. III -116-1889

36 4. Pricesna Pascilor;
5. Pricesna “Ochiul inimei mele”;
6. Stăpână primesce;
7. Pre Stăpânul;
8. “Pre Arătătoriul” la liturgia S. Vasilie;
9. Cele 3 stări dela Punerea în mormânt, – cari tote constituesc o con siderabilă
înavuțire și preferință a tecstului tipărit față cu manuscriptul
II. Textul cântărilor este neschimbat cel din manuscris, cu omiterea seu adăugerea câte
unei scurte note la călcâiul paginelor.
III. Melodiile cântărilor conțin în primele 4 secțiuni numero se schimbări conform figurelor
îndatinate în cântările nostre bisericesci tradiționale fără însă ca prin acelea se se
altereze caracterul cântărilor respective; în secțiunea I (irmoase) nu sunt diferințe între
melodiile din manuscris și din tipăritură.
IV. Cât pentru prețul manualului tipărit a 4 fl. de esemplariu, comisiunea nu se crede
competentă a decige prețul cărții nici față cu împregiurările elevilor seminariali, nici
față cu ostenelele și spesele autorului seu dar mai bine dicend ale colectatorului și
editorului; ceea ce potem afirma este că față cu scumpetea tipariului de note și încă pe
hârtia atât de bună cu tipariu atât de frumos și în estensiune atât de mare (119 pagine),
precum și față cu puțina căutare ce se pote prevede că va ave cartea în cestiu ne, prețul
de 4 fl. de esemplariu legat în pânză nu e esagerat.
Comunicatele se restern sub
Sibiiu, 25 Ianuariu 1891 G. Dima, Zacharia Boiu

Deși Consistoriul aprobase culegerea lui Cunțan ca manual în Institut, acesta mai cere o dată
consiliului profesoral să se pronunțe in acest scop. Prin urmare consiliul profesoral răspunde
consistoriului:225

Preaveneratului Consistoriu archidiecesan

La însărcinarea de la 23 Octomvrie a.c. Nr. 6581 ca corpul profesoral se facă propuneri cu
privire la folosirea obligatore seu facultativă a manualului: “Cântări bisericeșci” puse pe note și
edate în tipariu de profesorul seminarial Dimitrie Cunțan, precum și asupra prețului acelui manual,
corpul profesoral în conformitate cu condusul sinoda l de sub Nr. protocolar 70 din 1890 și în
conformitate cu hotărârea conferinței profesorale de la 5 Septemvrie a.c. Nr. prot. 5, privesce
manualul de cântări tipărit pe note profesorul de cântări Dimitrie Cunțan, ca manual obligat pentru
elevii seminariali , mai ales ca având în vedere și îndrumarea Preavaneratului Consistoriu de la 7
Iuniu a.c. Nr. 3560 prin care corpul profesoral e îndatorat a căuta se delăture folosirea de
manuscripte.
Ce privesce stabilirea prețului numitului manual, corpul profesoral n u se ține competent a
hotărî el ce prețuri se pună autorii la operele lor.
Sibiiu din conferența profesorală de la 5 Decemvrie 1890.
Ioan Hannia director.”
Birocrația continuă. Consiliul profesoral cere lui Cunțan să se exprime cu privire la modul
de di stribuire a celor 50 de cărți care aparțineau consistoriului.(Cunțan se exprimase deja).Cunțan
se împacă cu gândul că nu își va vedea prea curând banii cheltuiți cu tipărirea, dar speră ca măcar
în câtva ani să și recupereze.226
Onorat corp profesoral!
Îndrumărei de sub Nr. 66 al protocolului conferinței profesorale dela 5 Decemvre a.c., ca
se me pronunț în privința modalităței distribuirei între elevii seminariali a acelor esemplare din
manualul meu de cântări, cari, în sensul conclusului sinodal Nr. Prot. 70 din 1890 sum obligat a le

226 A.A.S. Document III , 116, 1889;

37 ceda pentru suma de 200 fl., votată de sinod ca anticipațiune spre înlesnirea tipărirei manualului,
grăbesc a corespunde în următorele:
În considerarea speselor mari ce am avut cu adjustarea, tipărirea și legatul cărții: în
considerarea împrejurărei faptice ca de acest manual, afară de elevii institutului, numai acei
cântăreți se pot folosi, cari știu manua vreun instrument musical, er de acestia noi avem prea puțin
în Archidiecesa, ca prin urmare trecerea acestei cărți e mărgi nită mai ales la seminariști noștri;
acesta se vede apriat din împrejurarea faptică că de trei luni și mai bine de când s -a publicat
aparițiunea cărții în întreaga Archidiecesa nostră – afară de Seminar abia s -au trecut 6 esemplare;
în considerare că manua lul conține întreg materialul de instrucțiune din cântări pentru tote cursurile
teologice și pedagogice ale institutului nostru, că e apt a servi cântărețului ca îndreptariu sigur în
scolă și în biserică pentru tote casurile liturgice de preste anu, prețul unui esemplar legat în pânză,
pe lângă tota socotela minuțiosă ce am făcut la stabilirea lui și pe lângă tota buna voință nu am
putut fixa mai jos de 4 fl. v.a.
După acest prețu, numărul esemplarelor cu care asici datori Prea Veneratului Consistoriu
pentru suma de 200 fl., ar fi 50 adecă cincidieci de eseplare în pânză, cari esemplare sum gata a le
pune la disposițiunea Prea Veneratului Consistoriu îndată după ce voiu fi primit avisul de mult
solicitat despre asemănarea acelei sume.
Modalitatea distribu irei acestor esemplare între elevii institutului este determinată tot prin
conclusul sinodal în următorele: “Esemplarele primite se vor distribui între elevii mai lipsiți ai
institutului Andrean”.
Aceasta modalitate de distrubuire mi se pare mai corespund etore din următorele
considerări:
Elevii lipsiți și împărtășiți cu câte un esemplar din manualul de cântări, constrânși fiind a’l
restitui pe acela după absolvarea cursurilor ar fi lipsiți de ajutoriul cărții la cântărea tocmai atunci
când ar avea a se pr esenta prin comunele parochiale ca candidați la vreun post preoțesc seu
învețătoresc cea ce în cele mai multe casuri lear causa perplexități și nesiguranță la esecutarea
cântărilor prin cari ar voi se se recomande publicului.
Pentru modalitatea de distri buire în sensul conclusului sinodal mai vorbesce și
împrejurarea ca făcânduse acea în sensul hotărârei consistoriale de sub Nr. 6581/B din 23 Octobrie
a.c., pe un șir de ani adecă: până când cele cincizeci de esemplare ar eși din usu cate 50 elevi cari
ar primi cele 50 esemplare ar fi puși în posițiunea – pote plăcută lor – dar la tot casul dăunosă de
a nu’și procura manualul de cântări propriu prin ce în mod maestrit sar limita trecerea cărții și în
Seminariu în paguba învederată a elevilor respectivi și a autoriului, cea ce nu pot, nu’mi e permis
a presupune ca ar fi intențiunea Prea Veneratului Consistoriu Archidiecesan.
Distribuirea cărților în sensul conclusului sinodal sum de părere a se face așa: ca, în tot
anul se se distribue după necesitate 5 pân ă în 10 esempalre, ca astfel în decurs de 5 până în 10 ani
elevii în adever lipsiți se se potă bucura în totă realitatea de acest favor.
Al Onoratului corp profesoral
Sibiiu, 10 Decemvre 1890 devotat Dimitrie Cunțanu profes. semin.

După aproape un an de la tipărirea cărții Cunțan nu își primește banii.Ca urmare se hotărăște
să facă o reducere la prețul cărții (era duhovnicul Institutului) cu gândul că mai mulți tineri se vor
folosi de ea. De aceea el dă o declarație în acest scop însoțită de un referat al directorului Hania.227
Nr. 52 – 890/91 d.

Preaveneratului Consistoriu archidiecesan
în Loco.

În legătură cu conclusul conferenței profesorale dela 5 Aug. Nr. 66 luat în urma hârtiei
consistoriale de la 23 Octobre a.c. Nr. 6581 alăturat ./. se subșterne declarațiunea profesorului

227 A.A.S. dosar. III -116-1889;

38 seminarial pentru cântările bisericesci Dimitrie Cunțanu privitor la prețul manualului cântărilor
bisericesci edate de dânsul precum și la modalitatea distribuirei între elevii seminariali a
esemplarelor punende la disposițiunea Preaveneratului Consistoriu amesurat conclusului sinodal
Nr. 70 din 1890 spre ulteriora dispunere.

Sibiiu 10 Decembre 1890 Direcțiunea seminarială
Hannia director

Prea Veneratului Consistoriu archidiecesan
în Sibiiu
80/890/91 d.

Declarațiunea profesorului seminarial Dimitrie Cunțanu referitor la prețul manualului seu
“Cântările bisericesci”

Preavenerat Consistoriu archidiecesan

La părintescul ordin ddt 12 Februarie 1891, Nr. 733B comunicat mie astădi sub Nr. 78
direcțional din 21 Februarie 1891, ca se me declar în scris: dacă, pentru elevii seminariști, prețul
de 4 fl. al manualului meu, “Cântările bisericesci” se pote reduce la o sumă mai mică? și anume la
care? grăbesc a satisface acestui ordin în următorele: Preaveneratul Consistoriu sa putut și se pote
convinge prin intuirea și examinarea manualului tipărit: ca subscrisul, pentru ca manualul de
cântări ca o carte folositoare ș i neapărat de lipsa cântărețului pentru totă vieța, după cuprinsul seu
sa reese cât mai complet cuprindent tote melodiile Vecerniei și Utreniei, precum și tote cântările
celor trei liturgii usitate în biserica nostră, nu am cruțat munca și ostenela de lips ă la adunarea,
scrierea și arangearea acestui bogat material; s -a putut și se pote convinge Preavenerat Același: ca,
pentruca manualul de cântări și în partea technică, în ce privesce tipariul, hârtia, legatul și întreaga
adjustarea să reeese cât mai bine, mai solid și mai corespundetoriu demnităței cântărei bisericesci,
subscrisul nu am cruțat nici un feliu de spese așa că după aceste calități interne și esterne ale cărții
presupunând chiar o trecere mai bună decum o are ea în realitate, totuși prețul de 4 fl. al manualului
nu ar putea fi socotit prea mare; ba în compararea cu prețul altor musicalii s -ar putea socoti chiar
moderat.
Cu tote acestea, consimțind și eu, cu părintescă îngrijire consistorială de elevii seminariului
nostru, me declar: că, dacă n umai curând, cel puțin după trecerea celor cincideci de esemplare
corespundetore sumei de 200 fl. și menite a se distribui gratuit elevilor mai săraci, prețul cărții’l
voiu reduce pentru toți elevii seminariului nostru dela 4 fl. la 3 fl. 50 cr.
Preavene rat Consistoriu! regret că spesele mari de tipariu și trecerea slabă de până aci a
cărții nu’mi permit această reducere a prețului încă de acuma. Deorece înse, prin distribuirea
gratuită a acelor 50 de esemplare între elevii mai săraci intențiunei părinteș ti deocamdată se
satisface, iară până atunci și subscrisul sperând a’mi putea acoperi o parte a speselor de tipariu rog
pre Preaveneratul Consistoriu se binevoiască a lua la cunoscință această declarațiune și a’mi
elibera suma de 200 fl., votată altcum ca și anticipațiune de sinodul archidiecesan.

Al Preaveneratului Consistoriu archidiecesan
Sibiu, 22 Februarie 1891
Plecat Dimitrie Cunțanu profesor seminarial

Arhiva Arhiepiscopiei mai conține și actul228 prin care se acordă lui Dimitrie Cunțan suma
de 200 de florini din economiile Institutului pe anul 1890. Nu știm dacă a și primit banii.

228 A.A.S. act 1387 din 18 mai 1891;

39 După anul 1900, Dimitrie Cunțan a mai tipărit – la W. Krafft din Sibiu – alte câteva lucrări
muzicale:
– Cântările funebrale pentru cor de bărbați in patru voci (1903) ,
– Liturghia Sfântului Ioan Gura de Aur pentru cor, in doua voci (1903),
– Cântări religioase la cununii, la hirotoniri și la sfințirea bisericilor, pentru cor de bărbați,
in patru voci (1906 – acestea s -au cântat pentru prima oara la 13 mai (stil nou) 1906, cu
prilejul sfințirii catedralei din Sibiu, de către corul studenților t eologi, dirijat de Dimitrie
Cunțanu însuși)229.
Ocazional i s -au tipărit și alte câteva compoziții:
– Imn la moartea marelui Andrei, pentru cor bărbătesc (textul de Zaharia Boiu),
– Dumnezeul nostru (textul de Ion Lepădat),
– La intrarea in biserică (textul de Zaharia Boiu),
– Rugăciune (textul de Zaharia Boiu),
– Ochiul inimii,
– Cu trupul. Altele au rămas in manuscris. Tot in manuscris i -a rămas un manual intitulat
Tipicul cultului religios al Bisericii creatine ortodoxe de ritu l oriental (144 p.), după care a
predat in Institutul teologic -pedagogic230. Cel puțin două dintre cântările compuse de
Dimitrie Cunțan au circulat înainte ca ele să fi fost publicate. „Imn la moartea marelui
Andrei”, și „La intrarea in biserică” pe versuri de Zaharia Boiu erau introduse în programă
la școala din Tilișca încă din 1875.231
A publicat și câteva articole privitoare la personalitatea mentorului sau Andrei Șaguna:
– Mitropolitul Andrei ca pastor232,
– Personalitatea mitropolitului Andrei 233,
– Relig iozitatea și moralitatea mitropolitului Andrei234 .
Fiica sa, Maria Cunțan (1862 -1935), a publicat câteva volume de versuri: Poezii (1901, 1905),
Din caierul vremii (1916), făcând parte din mișcarea „sămănătoristă". A murit într -un azil, in 1935,
uitată de toată lumea și de cei ce aveau datoria să o ajute.235 Nicolae Iorga, ca într -un gest reparator, îi
închină un medalion236 în Oameni care au fost 237.
2. Candidați la cate dra lui Dimitrie Cunțan
În numărul 72 din 8 iulie 1910 a Telegrafului Român, Consitoriul anunță scoaterea la concurs
a postului de profesor extraordinar de cântări bisericești și tipic în urma trecerii la cele veșnice a
lui Dimitrie Cunțan. Datorită reputa ției acestei discipline pe care Cunțan a clădit -o de-a lungul a

229Dimitrie Cunțanu, Cântări religioase. La Cununii,la Chirotoniri,și la sfințirea bisericilor ,Tipografia lui W. Krafft,
Sibiu,1906,pag.1;
230 Mircea Păcurariu, Cărturari… pag.145;
231Ioan Bratu , Monografia Școalei Gr. orientale române din Tilișca ,Sibiu,1913,pag. 39;
232 Revista Teologică nr. 5, Sibiu,pag. 191 -196;
233 Idem, nr.6, pag.241 -246;
234 Idem,nr.12, pag.453 -460;
235 Mircea Păcurariu , Cărturari… pag.145;
236„Într -un spital, de oftica bătrâneților foarte înaintate,s -a stins singur un suflet blând și bun care n -a avut parte în
viață de nici un noroc și pare că n -a avut vreodată îndrăzneala să creadă că pe lume ar putea fi un colț de fericire sau
măcar de li niște asigurată pentru dânsa. Maria Cunțan, fiica unui preot și profesor respectat din vechiul Sibiu, nu
părea însă a fi născută pentru deceniile de trai muced într -un azil, de bătrâni și nici pentru agonia dintr -un colț de
sanatoriu. Crescută cu îngrijire , cunoștea foarte bine literatura germană și avea un frumos talent poetic, minor,făcut
tot din sinceri tate și simplicitate, desprețuind poza și chiar pregăti rea.
Avea prietene, și nu o dată o privire de afecțiune s -a îndreptat de cine o putea întovărăși în viața care trebuia
sa-i ajungă așa de pustie, către fata mărunțică privind din colțul ei de sfială cu o uimită frică oame nii și lucrurile. A
tipărit în Ardealul ei ca și în Semănătorul destul ca să fie cunoscută, nu însă destul ca să fie apoi urmă rită cu simpatie.
Și, pe urmă, în negura care a cuprins pe orfană și pe femeia doborâtă de vârstă, rareori con deiul s -a coborât pe hârtie
pentru o plângere obosită.
Cu voluptate se va fi despărțit săraca de lânceda osândă a bietei sale finți nenorocite, dar cântecul îi rămâne,
curat și clar.”
237 Iorga,Nicolae, Oameni care au fost , Editura pentru literatură, București,1967,pag. 290;

40 45 de ani de activitate, s -au prezentat la concurs nu mai puțin de nouă candidați, după cum
urmează:
1. Aurel Popoviciu, preot în Covragiu – Hațeg,absolvent al Institutului sibian;
2. Ioan Felea, do ctor în teologie la Cernăuți, Abrud;
3. Ioan Mardan, „rigorozant” în teologie la Cernăuți, Sâmbăta;
4. Ioan Mateiu, preot în Peștera – Zarand;
5. Mihai Stoia , preot în Brad;
6. Mihai Constantin, preot în Roșia Montană;
7. Octavian Mureșan, preot în Sibiu;
8. Valeriu Dragoș, preot capelan – Finteuș;
9. Vasile Creangă, învățător, Sânpetru (Brașov);