Catedra drept privat [610285]

MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA
FACULTATEA DE DREPT

Catedra drept privat

Teză de licență

INTENTAREA PROCEDURII DE INSOLVABILITATE

A elaborat:
Igor EREMIA
Anul IV, secția zi

Conducător științific:
Alexandru PRISAC
doctor în drept, conf. univ. inter.

Chișinău – 2017

2
Cuprins
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 3
1. ISTORICUL, NOȚIUNEA ȘI SUBIECȚII PROCESULUI DE
INSOLVABILITATE ………………………….. ………………………….. ……………………. 5
1.1. Istoricul apariției instituției de insolvabilitate ………………………….. ………. 5
1.2. Noțiunea ți definiția de insolvabilitate ………………………….. ………………… 10
1.3. Subiecții procesului de insolvabilitate ………………………….. …………………. 12
1.4. Efectele intentării procedurii de insolvabilitate ………………………….. …… 26
1.5. Cla sificarea efectelor procedurii de insolvabilitate ………………………….. 27
2. ACTIUNI PRELIMINARE PORNIRII PROCEDURII DE
INSOLVABILITATE, CONDIȚIILE INTENT ĂRII PROCESULUI DE
INSOLVABILITATE ………………………….. ………………………….. ………………….. 30
2.1. Cererea introductivă depusă de debitor, conținutu l și actele anexate .. 31
2.2. Cererea introductivă depusă de creditor, conținutul și actele anexate . 37
2.3. Notificarea, citarea și înștiințarea participanților la proces ……………… 40
2.4. Admiterea, restituirea, retragerea cererii introductive ……………………. 40
3. ACTELE DE DISPOZIȚIE ALE INSTANȚEI DE INSOLVABILITATE
PRIVIND INTENTAREA PROCEDURII DE INSOLVABILITATE …….. 44
3.1. Încheierea de admitere a cererii introd uctive ………………………….. ……… 44
3.2. Raportul administratorului provizoriu ………………………….. ……………….. 51
3.3. Tabelul preliminar al creanțelor ………………………….. ………………………… 53
3.4. Hotărârea de intentare a proced urii de insolvabilitate …………………….. 56
3.5. Recurs împotriva hotăr ârăți instanței de insolvabilitate ………………….. 59
CONCLUZIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 70
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. …………………………. 72

3
INTRODUCERE

În vederea asigurării unei evoluții stabile și sigure a domeniului economic
și social , în toat ă lumea , cât și în Republica Moldova, apare o strict ă necesitate de
reglementare a problemei ce ține de incapacitatea unui subiect de drept de a -și
executa obligațiile pecuniare de plat ă.
Un alt aspect ce ține de actualitatea temei investigate , este faptul că în
Republica Moldova piața financiar ă este într-o poziție extrem de slab ă și ne
stabilă , nivelul de cump ărare fiind afectat de criza financiar ă acută, care duce la
elaborarea unor legi care nu permit valorificare a cerințelor agenților economic i.
Acest lucru afectează atât economia statului, în particular bugetele
întreprinzătorilor individuali și a persoanelor jur idice cu scop lucrativ, aceste
elementele în cumul duc la imposibilitatea îndeplinirii a obligațiilor debitorilor și
respectiv aducerea lor în stare de insolvabilitate.
Necesitatea reglementări i domeniului de proprietate privată apare o data
cu proclamarea independenței și suveranit ății Republicii Moldova și c ăderea
Uniunii Republicii Sovietice Socialiste , fiindc ă în Imperiul Sovietic , proprietatea
privată practic nu exista și nici nu era reglem entat ă, tot aparțin ând statului. În
perioada c ând Republica Moldova devine independent ă apare necesitatea de
creare a unu -i sistem legislativ nou.
Așa deci , în anul 1992 apare prima reglementare legislativă în domeniul
dat și se întitula Legea cu privir e la faliment nr. 851 -XII publicată în MO nr. 1/10
din 30.01.92, care după patru ani este abrogată și înlocuit ă cu Legea cu privire la
faliment nr.786 din 1996 publicat ă în MO nr.58/583 din 05.09.1996. Pe parcursul
timpului apare o nouă lege ce se numește Legea cu privire la insolvabilitate nr.632
din 2001 publicat ă în MO nr.139 -140 din 15.11.2001. Iar ultima publicație f ăcută
în domeniul insolvabilit ății este noua lege și ultima la momentul actual Legea
nr.149 din 29.06.2012 publicată în MO nr.193 -197 la data de 14.09.2012 și intrat ă
în vigoare la data de 13.03.2013.
Scopul acestei lucrări, constă în studierea reglementărilor juridice a
intentării procedurii de insolvabilitate în legislația națională, un alt scopul este de
a analiza situația curentă și a face careva propuneri în modificarea anumitor
prevederi legale existente. Analizând legislația, studiind literatura de spec ialitate
națională, aspectele teoretice și practice ale temei abordate, având ca scop
fundamentarea științifică și elaborarea recoma ndărilor practice în vederea creării
unui mecanism adecvat , am conturat următoarele obiective:
– cercetarea intentării procedurii de insolvabilitate ;
– definirea și evidențierea intentării procedurii de insolvabilitate ;

4
– determinarea particularităților obiectului, subiecților , efectele intentării
procedurii de insolvabilitate, cererea de intentare a procedurii de insolvabilitate,
închei erea de admitere a cererii de intentare, hotărârea pronunțată de instanța de
insolvabilitate și recur sul împotriva hotărârii instanței de insolvabilitate ;
– determinarea pașilor întru a intenta procedura de insolvabilitate ;
Procedura de insolvabilitate este o instituție ampl ă și voluminoas ă, însă noi
în tez a noastră care are o structură format ă din trei capitole , vom aborda așa
probleme cum ar fi noțiunea, istoricul, acțiuni preliminare intent ării procedurii de
insolvabilitate . În primul capitol al tezei vom aborda istoricul apariției
insolvabilit ății dând noțiunea acestei proceduri at ât conform legislației c ât și a
diferitor doctrine, conform ultimului subpunct din primul capitol am s ă indic
părțile ce constituie subiecți ai procedurii de insolvabilit ate și efectele intentării
procedurii de insolvabilitate .
Capitolul doi, va fi o abordare a acțiunilor preliminare obligatorii pornirii
procedurii de inso lvabilitate și a principiile acestei proceduri . Ca subcapitol
abordat va fi cererea depusă de debitor, creditor în pornirea procedurii de
insolvabilitate cât și actele care necesit ă a fi anexate la cerere , notificarea, citarea
și înștiințarea participanților la proces, ultimul subcapitol va conține prevederi cu
privire la admiterea, restituirea, retragerea cererii introductive .
În capitolul final, voi face referire la încheierea de admitere și h otărârea de
intentare a procedurii de insolvabilitate , raportul administratorului provizoriu,
tabelul preliminar cât și recursul împotriva hot ărârii instanței de insolvabilitate.

5
1. ISTORICUL, NOȚIUNEA ȘI SUBIECȚII PROCESULUI DE
INSOLVABILITATE

1.1. Istoricul apariției instituției de insolvabilitate
Termenul faliment provine din latină și anume de la termenul ”fallo –
falliere ”, care semnifică ”a lipsi” și ”a înșela ” care în continuare exprimă
incapacitatea debitorului de a -și onora obligațiile sale faț ă de creditor sau
incapacitatea de plată a debitorului creată în frauda creditorului1. În Roma antică
a fost inventată de juriștii de pe atunci o procedură execuțional ă numită ” vendetio
bonorum ” din legea existentă pe atunci sub denumirea de ” Poetilia papiria ” care
începuseră să interzică pe atunci executarea silită asupra debitorului și care
sancționa uciderea debitoru lui sau vânzarea lui în sclavie, reglementând că
executarea silită trebuie efectuată asupra patrimoniului debitorului și nu asupra
persoanei lui. Procedura execuțional ă menționat ă se efectua sub dou ă faze și doar
sub supravegherea pretorului2.
Prima fază se numea trimiterea în posesie ” missio in possesionem ” a
bunurilor debitorului și v ânzarea lor prin licitație . Faza a doua se constituia prin
instalarea creditorului în patrimoniul debitorului pentru supraveghere și
împiedicarea a celui din urm ă să-si m ăreasc ă starea deja existentă de
insolvabilitate. Pentru procedura dată exista și o persoan ă responsabil ă ”curator
bonorum ” numită de creditori care era împuternicită să avizeze și s ă aduc ă la
cunoștinț ă populației despre v ânzare a bunurilor debitorului. Din momentul
publicării avizului debitorul avea un termen de o lună să achite datoriile sale faț ă
de creditor i, iar în cazu l când acest lucru nu era făcut creditorii alegeau pe unul
dintre ei ca ”magister bonorum ”, lichidator care informa publicul larg despre
condițiile v ânzării bunurilor și la expirarea termenului prestabilit pentru
executarea obligațiilor debitorului , bunurile acestuia e rau vândute. Averea
debit orului , era vândută celui care propunea cea mai mare sumă de bani pentru
bunurile expuse la licitație , metoda dată se numea ” in globo ”3.
Cu timpul situația de v ânzare sau realizare a bunurilor debitorului s -a
modificat și lichidatorul bunurilor debitorului nu mai vindea toate bunurile expuse
vindea bunuri în măsura datoriilor debitorului faț ă de creditorii s ăi, forma dată de
vânzare se numea ” in detalia ”. Ulterior vânzării dacă mai rămâneau bunuri ele
erau întoarse înapoi în patrimoniul debitorului , acesta având din nou toate
drepturile asupra proprietății sale.
În timp, regulile de aplicare a falimentului s -au modificat dacă în Roma
antică era suficient ca creditorul să aibă o creanț ă față de debitor indiferent de

1 Roșca Nicolae, Instituția falimentului în legislația RM, Chișinău 2001, pag.7
2 Romul Petru Vonica, Reorganizarea judiciară și falimentul, Editura Victor, 2001, pag.9
3 Ibidem, pag. 9

6
natura obligației , în continuare însă , falimentul era aplicabil doar celor subiecți
care aveau exclusiv statut de comerciant adică trebuia să desfășoare o activitate
comercial ă de întreprinzător și p ână în prezent multe ț ări aplic ă aceste reguli1.
Totuși , în multe st ate se poartă tot mai mult discuții pe tema aplic ării
insolvabilității și asupra persoanelor care nu sunt comercianți ci doar simpli
consumatori în Republica Moldova instituția dat ă se afl ă doar la început .
Instituția de faliment exista și la evrei într-o oarecare form ă, în legile lor
vechi existau prevederi care permiteau debitoru lui de a se descărca de datorii și
de a începe o afacere nou ă, desigur c ă prevederile date au suferit nenum ărate
modific ări până în prezent .2
În Grecia antică atitudinea faț ă de debitorul care nu -și onora obligațiunile
era mult mai crudă și dur ă, creditorul putea s ă distrug ă nepedepsit bunurile
debitorului cu risc ul de a nu -și mai putea întoarce propriile bunuri. Prin secolele
XI-XII debitorii în continuare erau tratați foarte dur av ând același statut ca și
delicvenții3. Negustor ii care proveneau din ramuri identice se uneau și formau
grupuri care se ocupau de protecția și promovarea intereselor lor comune.
Grupurile for mate , erau conduse de comitet compus din consiliu și avea în frunte
ca conduc ător un consul care era competent din punct de vedere administrativ și
jurisdicțional. Datoriile, litigiile ap ărute în cadrul grupului se examina de c ătre
organele menționate anterior care dup ă examinare se pronunțau cu o decizie
obligatorie pentru p ărți. În continuare deciziile luate de aceste consilii au devenit
ulterior Statute folosite și de alte orașe cum ar fi Verona, Flore nța, Roma și
Milano.
La perfecționarea și r ăspândirea acestor statute , a ajutat faptul că ele erau
predominate de buna – credinț ă și echitate fapt ca re a contribuit semnificativ la
utilizarea lor de alte grupuri sau corporații. Elemente ale falimentului ca de
exemplu desesizarea, încetarea plăților, nulitatea a difer itor acte cu caracter
fraudulos și exemple de concordat au fost găsite în statutele a numeroase orașe
italiene .
Tot atunci , au fost găsite diferite proceduri de faliment de proporții mari,
fiindcă pagubele aduse de insolvabilitatea a astfel de întreprinderi , aduceau
prejudicii semnificative unor orașe întregi .4 Tot atunci , a fost cunoscută procedura
de faliment a societății ”Peruzzi ”, ”Bardi” care a avut un efect dezastruos pentru
întreg teritoriu al continentului European. Respectiv în perioada dată s-a făcut
diferența dintre faliți și bancrutieri1. Falit era cel care aplica un management greși t
în gestionarea patrimoniului sau și ajungea într -o stare de imposibilitate de a-și

1 Roșca Nicolae, Instituția falimentului în legislația RM, Chișinău 2001 , pag. 21
2 Ibidem , pag. 21
3 Ibidem, pag. 16
4 Ibidem, pag. 7

7
executa obligațiile . Iar bancrutierii erau creditori necinstiți care puteau efectua
acte nedemne în detrimentul creditorului.
Ulterior , în perioada modernă Franța , care preia în mare parte instituția
bancrutei și falimentului din Evul mediu , are două scopuri primordiale primul de
a asigura plata creanțelor creditorilor și trage rea la răspundere a debitorului, iar
cea de -a doua avea ca scop de a înlătura activitatea comercială1. Efectul s -a făcut
așteptat , și din acest motiv legiuitorul și -a pus alt scop în detrimentul său:
reabilitarea faliților , aplicarea măsurilor de lichidare judiciară și ameliorarea
măsurilor întreprinse faț ă de debitorii insolvabili.
Etapa secundară de reformare a sistemului legislativ Francez , în ce p rivește
insolvabilitatea era de a înlocui falimentul persoanelor fizice (comercianți) cu
falimentul societăților comerciale (persoane fizice)2.
Drept măsuri de constrângere în adresa faliților care erau: a trași la
răspundere material ă administratorii societăților comerciale și sancționarea prin
decăderea din drepturile sale . Conform diferitor afirmații a mai mulți istorici
cercet ători care au susținut faptul că în Anglia pentru prima dat ă s-au găsit legi
adoptate care aveau anumite caractere specifice falimentului, legi care aveau
prevederi cu privire la bancrutieri și aveau norme în deosebi cu caracter penal.
Referindu -ne la termenul de ”bancrută ”, ”bancrutar ” care de fapt este un
cuvânt de provenienț ă engleză de la cuvântul ”Bank rupty ”, el la rândul său
provenind din italiană și anume de la expresia ”Banca -rotta ” care semnifica și
distrugerea sau sfărâmarea unei tejghele de către credi tori în public care însemna
că debitorul este în imposibilitate de -și executa obligațiunile sale3. Termenul de
bancrută semnifică de fapt comerciantul care este în incapacitate de a -și plăti toate
datoriile integral, patrimoniul căruia este lichidat pentru satisfacerea creanțelor
creditorilor.
Bancrută , mai semnifică și înșelăciune în domeniul afacerilor comerciale .4
Prima lege engleză , care era structurată și pusă bine la punct și conținea toate
prevederile actelor emise anterior era Legea cu privire la Faliment așa numita
”Bankrupty Act of 1914 ” care ulterior a suferit și ea un șir de modific ări
semnificative.
Evoluția dreptului și a legislațiilor în Germania , a dus la apariția în acest
stat a Statutului Concursu al, care era format din trei Capitole , la rândul lui acest
Statut a suferit un șir de modific ări dup ă apariția a Codului civil și comercial. Alte
prevederi legale în Germania , care se aplicau persoanelor fizice și juridic e era
Legea cu privire la tranzacțiile de împăcare .5 Cele mai esențiale prevederi în

1 Roșca Nicolae, Instituția falimentului în legislația RM, Chișinău 2001 , pag.18
2 Ibidem , pag. 18
3 Romul Petru Vonica, Reorganizarea judiciară și falimentul, Editura Victor, 2001, pag.9
4 Ibidem , pag. 9
5 Roșca Nicolae, Instituția falimentului în legislația RM, Chișinău 2001 , pag.23

8
dreptul falimentului Rom ânesc au apărut doar odată cu Codul lui Caragea și în
Codul C alimach și au fost inspirate din Codul civil austriac și francez.
Ulterior în Codul comercial Român , despre faliment vorbea Cartea a treia
și prevedea norme cu privire la organele de faliment , consecințele declar ării falite
și bancrutei frauduloase, procedura falimentului . Existau și prevederi care puteau
reabilita debitorul aplicându -se proceduri ca de exemplu de suspendare sau de
evitare a falimentului1.
Ulterior , în România a fost elaborat un nou Cod comercial care avea
prevederi noi cu privire la faliment , dar din anu mite motive el nu a mai ajuns să
intre în vigoare și respectiv nici nu a mai fost utilizat .2 În Rusia , cele mai
cunoscute prevederi în domeniul falimentului erau două acte codificate: statutul
privind faliții, falit fiind considerat ă persoana care nu putea s ă plăteasc ă toate
datoriile pe deplin , faliții se divizau în trei categorii:
– faliți din neglijenț ă;
– faliți de rea credinț ă;
– necinstiți și faliți datorit ă anumitor circumstanțe de forț ă major ă.
A doua categorie era Statutul falimentului. Norme cu privire la debitorii
insolvabili existau și în Uniunea Sovietică legislația de atunci prevedea c ă
probleme din domeniul insolvab ilității erau soluționate prin m ăsuri administrative
când kolhozurilor, întreprinderilor de stat , cooperativelor fie c ă erau alipite la alte
întreprinderi solvabile , fie li se iertau datoriile , mai mult ca atât Kolhozurile și
cooperativele erau transformate în întreprinderi de stat a c ăror datorii erau stinse
prin subsidii de stat .3
În perioada contemporană , deja nu se mai punea accent pe vânzarea
averii debitorului și satisfacerea creanțelor creditorilor, legiuitorii diferitor state și
mai ales francez au început să se gândească și s ă implementeze prevederi
legislative mai bune cum ar fi păstrarea debitorului în starea de dificultate4 ca
întreprinzător și restabilirea ulterioar ă a solvabilității lui sau și eșuarea lui. Pentru
asta, au fost implementate diferite m ăsuri cum ar fi prelungirea termenilor
acordați pent ru executarea obligațiilor sale, stabilirea unei instituți i prealabile
pentru reglementarea problemelor financiare apărute, redresarea întreprinderilor,
lichidare în cazul în care întreprinderile nu mai pot fi salvate, aplicarea
sancțiunilor faț ă de persoanele care sunt culpabile în insolvabilitatea
întreprinderii .5 În Franța , a fost adoptate Legea nr.65 -563 din 1984 care este în
vigoare și ast ăzi.

1 http://www.scritub.com/administratie/legislatie/Scurt -istoric -al-reglementaril31247.php ;
2 Roșca Nicolae, Instituția falimentului în legislația RM, Chișinău 2001 , pag.21 ;
3 Ibidem , pag. 21;
4 Ibidem , pag.22;
5 Ibidem , pag.23.

9
Ulterior , au fost adoptate și alte trei Legi cu privire la prevenirea și
reglementarea amiabil ă a dificultăților întreprinderilor, Legea cu privire la
redresarea și lichidar ea judiciară a întreprinderilor și legea mandatarilor
lichidatori și experții în diagnostica întreprinderilor . Aceste legi , sunt importante
din motivul că ele acordă priorități reabilitării debitorului chiar și în dauna
creditorilor , această acțiune mai fiind numit ă și ”radical pro -debitoare1”.
În Republica Moldova , instituția insolvabilit ății, este în continu ă
modificare, acest fapt de perfecționare este demonstrat încep ând cu anul 1992
când apare prima Lege cu privire la faliment nr. 851 -XII publicată în MO nr. 1/10
din 30.01.92 care a fost abrogată pe data de 26.03.1996 ea fiind aplicată
persoanelor fizice și juridice care au intrat în incapacitate de plat ă și nu sunt în
stare de a își achita datoriile sale faț ă de creditori, datorii al c ăror termen este
expirat. Importanța acestei legi , era de a informa subiecții circuitului civil despre
modalitățile existente de a încasa forțat creanțele ajunse la scadenț ă. Partea
negativ ă este c ă era gr eu de determinat motivele aplic ării ei fiindc ă cercul de
subiecți la care f ăcea referire legea era extrem de mare.
Hotărâri de declararea a intrării persoanelor fizice sau juridice în procedura
de faliment nu au fost adoptate, cel mai probabil din motiv c ă nici juriștii și nici
instanțele de pe atunci nu erau cunoscute cu formularea cererilor și însuși cu
procedura falimentului nu existau instituții care s -ar fi ocupat cu aplicarea
procedurilor de faliment. Asta a fost și temei pentru elaborarea și ulterio r
adoptarea noii Legi cu privire la faliment nr.786 din 26.03.1996 publicat ă în MO
nr.58/583 din 05.09.1996. Legea dat ă era prezidată de o mulțime de lacune, lacune
care au încercat a fi înlăturate prin modific ări rectific ări și legi complimentare2.
În continuare , următorul pas legislativ este făcut prin elaborarea și
adoptarea unei noi legi care de ast ă dată se numea Legea cu privire la
insolvabilitate nr.632 din 2001 publicată în MO nr.139 -140 din 15.11.2001 care
era inspirată după Actul de insolvabili tate german. În legea dată , existau lacune
ce țin de noțiuni care în mare parte erau traduse mot -a-mot din german ă și
prezentau un șir de greșeli la nivel de noțiuni , care puteau duce în eroare at ât pe
cei care foloseau legea c ât și pe cei care o aplicau.
Din aceste considerente , dar și din multe alte probleme prezentate , Legea
insolvabilit ății din 2001 a fost abrogat ă la data de 13.03.13 fiind înlocuită de
Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.12 MO nr.193 -197 din data de 14.09.12 și
care a intrat în vigoare la data de 13.03.2013 , fiind și ultima modificare f ăcută
până în prezent3.

1 Roșca Nicolae, Instituția falimentului în legislația RM, Chișinău 2001 , pag .23;
2 Ibidem , pag .23;
3 Mihalache Iurie, Drept privat roman, Note de curs, Chișinău: Grupul editorial „Litera”, 2012, p.206 -207.

10
1.2. Noțiunea ți definiția de insolvabilitate
Legea insolvabilității nr.632 din 2001 definea insolvabilitatea ca fiind
”situație financiar ă a debitorului caracterizat ă prin incapaci tatea de a -și onora
obligațiile de plat ă”1, această definiție fiind incompletă. Conform Art. 2 al Legea
Insolvabilității Nr.149 din 29.06.2012 insolvabilitatea est e definită ca ” situație
financiar ă a debitorului caracterizat ă prin incapacitatea de a își onora obligațiile
de plat ă, constatat ă prin act judec ătoresc de dispoziție ”2.
Dacă facem r eferire la legislația Rom ână, atunci ”insolvabilitatea reprezintă
acea stare de dezechilibru financiar al patrimoniului debitorului, unde valoarea
elementelor pasive este mai mare decât valoarea elementelor active”. Important
este să facem deosebirea dintre insolvabilitate și insolvenț ă. Noțiunea i nsolvenței
conform legislației r omâne în special Legea nr. 85 din 2014 publicată în MO nr.
466 din 25.06.2014 , fiind următoarea ” este acea stare a patrimoniului debitorului
care se caracterizează prin insuficiența fondurilor b ănești disponibile pentru
plata datoriilor certe, lichide și exigibile .”3
Nu trebuie de confundat incapacitatea comerciantului debitor de a -și plăti
datoriile sale izvor âte din activitatea sa comercial ă (insolvenț ă) cu starea de
insolvabilitate a debitorului, adică cu neputința comercial ă de a acoperi tot pasivul
existent la o anumită dată c u activul debitorului care în Legea Insolvabilității
Nr.149 din 29.06.2012 este prevăzută ca supra îndatorare . Supra îndatorarea , este
definită de Legea Insolvabilității Nr.149 din 29.06.2012 ca fiind ”situație
financiară a debitorului, a cărui răspundere este limitată prin lege la valoarea
patrimoniului său, în care valoarea bunului nu mai acoperă obligațiile existente
ale acestuia .4 Comun acestor două noțiuni le este faptul c ă ambele prev ăd stări de
incapacitate de plată a obligațiilor exigibile și legal asumate de c ătre debitor. În
literatura de specialitate juridică , se arată că încetarea plăților de debitor este o
stare care pornește procedura falimentului și const ă în imposibilitatea debitorului
de a își executa obligațiunile sale, starea de imposibilitate trebuie să manifeste
următoarele elemente: să fie o stare reală, permanentă, publică și obiectiv ă, să se
manifeste prin semne exterio are pozitive și s ă-l dezechilibreze pe debitor din
punct de vedere financiar, econom ic.5
Aceste efecte ar trebui să -l nelinișteasc ă pe creditor , adică situația
debitorului care iese în evidenț ă. Procedura falimentului noțiunea c ăruia este
următoare ”falimentul este procedura de insolvabilitate concursuală colectivă și
egalitar ă care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru

1 Legea insolvabilității nr.632 din 14.11. 2001 publicată în MO nr.139 -140 din 15.11.2001 ;
2 Legea insolvabilității nr.149 din 29.06.2012 publicată în MO nr.193 -197 din 14.09.2012 data intrării în vigoare 13.03.2013 ;
3 Legea nr. 85 din 2014 publicată în MO al României nr. 466 din 25.06.2014 ;
4 https://dreptmd.wordpress.com/cursuri -universitare/insolvabilitatea/notiuni -introductiv e-privind -insolvabilitatea/ vizitat la data de
17.11.2016 ;
5 http://conspecte.com/Dreptul -aface ;rilor/insolvabilitatea.html vizitat la data de 18.11.2016 .

11
acoperirea pasivului, fiind urmată de ridicarea debitorului din registrul în care este
înmatriculat” falimentul în legislația Rep ublicii Moldova este înlocuit cu termenul
de insolvabilitate .
Incapacitatea de plată reprezintă conform Art. 2 al Legea Insolvabilității
Nr.149 din 29.06.2012 reprezintă ” situație financiar ă a debitorului caracterizat ă
prin incapacitatea de a își executa obligațiile pecuniare scadente, inclusiv
obligațiile fiscale. Incapacitatea de plată este, de regulă, prezumată în cazul în care
debitorul a încetat să efectueze plăți1”.
Deci , reprezintă o insuficienț ă a fondurilor , a lichidităților și a altor bunuri
necesare pe ntru satisfacerea creanțelor cred itorulu i. În acest caz , debitorul nu -și
poate acoperi datoriile sale comerciale. La capitolul dat este important să existe o
hotărâre a instanței de insolvabilitate , adică acel act judecătoresc care va at esta
starea de in solvabilitate a debitorului , aceasta fiind obligatorie. Procedura de
insolvabilitate este definită de Legea Insolvabilității Nr.149 din 29.06.2012 ca
”procedură prin care debitorul intră, după o perioadă de observație, în procedura
de restructurare sau în procedura a falimentului .”2
Procedura de insolvabilitate este un mecanism important , juridico –
economic ce asigură o stabilitate a circuitului civil. Când un subiect de drept este
în incapacitate de plată , procedura în cauză ajută la diminuarea efectelor negative
pe care le poate produce acest fapt, adică incapacitatea de plată a debitorului.
Pentru a întra în procedura de restructurare sau faliment este necesară o perioadă
de observație , care este asigurat ă și prev ăzută de procedura insolvabilit ății. Scopul
de bază a procedurii de insolvabilitate este de a asigura satisfacerea proporțional ă
și concomitentă a creanțelor creditorilor unui debitor , care este într -o stare de
supra îndatorare . Prin aplicarea procedurii de re structurare sau faliment faț ă de
debitorul supra îndatorat , se are drept scop ca din patrimoniul debitorului să fie
satisfăcute creanțele creditorilor prin instituirea unei procedur i juridice , astea fiind
deduse din legea insolvabilității.
Procedura de insolvabilitate conține careva condiții și caractere: prima este
ca debitorul să fie subiect al insolvabilității , să-i fie aplicabil ă procedur a de
insolvabilitate; iar a doua condiție este ca debitorul s ă fie în aceast ă stare , adică
stare de insolvabilitate. În continuare , procedura de insolvabilitate este prezidată
de careva caractere , scopul general fiind de a redresa situația debitorului, adic ă
prin achitarea tuturor datoriilor faț ă de creditorii s ăi și finalmente va duce la
eliberarea debitorului din situația creat ă. Deci , avem urm ătoarele caractere:

1 Legea insolvabilității nr.149 din 29.06.2012 publicată în MO nr.193 -197 din 14.09.2012 data intrării în vigoare 13.03.2013 ;
2 Ibidem.

12
Caracterul unitar – presupune că procedura de insolvabilitate este identică
pentru toți debitorii , care nu pot să -și onoreze obligațiunile sale faț ă de creditori ,
indiferent de fa ptul că este persoană fizică sau juridică cu scop lucrativ ;1
Caracterul concurențial – scopul procedurii date fiind satisfacerea
creanțelor tuturor creditorilor care solicit ă satisfacerea dat ă de la debitor;
Caracterul general – procedura pornită se va aplica tuturor bunurilor din
patrimoniul debitorului , până și acelor bunuri care au fost scoase în mod fraudulos
din patrimoniul său ori reduse din el, se va aplica și asupra bunurilor care vor fi
dobândite ulterior pornirii procedurii de insolvabilitate, excepție o fac doar ace le
bunuri care nu mai pot fi executate silit ;2
Caracterul egal – presupune că fiecare creanț ă din patrimoniul d ebitorului
va fi stinsă în egală măsură ;3
Caracterul de remediu – presupune că plata datoriilor debitorului va fi
efectuată prin remedierea incapacității î n care se afl ă debitorul , și anume în
incapacitate de plat ă. Fiindcă există două căi : fie procedura de reorganizare , fie
procedura de faliment. În cazul dat procedura de reorganizare este acel caracter
remediabil a debitorul ui falit ;4
Caracterul colectiv – se manifestă prin protejarea drepturilor tutu ror
creditorilor ai debitorului ;
Caracterul judiciar – procesul de insolvabilitate va fi vegheat de instanța
de judecat ă, și respectiv se va desfășura sub autoritatea instanței de insolvabilitate,
iar instanța la r ândul s ău trebuie s ă activeze în strict ă conformitate cu legislația
Republicii Moldova ;
Caracterul personal – în dependenț ă de ce tip de debitor este se va aplica
procedura de insolvabilitate generală sau simplificată .5

1.3. Subiecții procesului de insolvabilitate
În continuare, art. 4 al Legii Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 prevede
cine sânt participanții la procesul de insolvabilitate ” administratorul provizoriu,
administratorul insolvabilității, lichidatorul, creditorii, adunarea creditorilor,
comitetul creditorilor, debitorul sau, după caz, reprezentantul debitorului, alte
organe și persoane stabilite în prezenta lege .”6
Așa deci, în continuare o să încerc ăm să descriem fiecare participant și
respectiv atribuțiil e pe care le are fiecare din ei potrivit L egii Insolvabilității . În

1 https://dreptmd.wordpress.com/cursuri -universitare/insolvabilitatea/notiuni -introductive -privind -insolvabilitatea/ vizitat la data de
18.11.2016 ;
2 Ibidem ;
3 Ciobanu N., Dreptul afacerilor, curs universitar, Chișinău: CEP USM, 2014 , pag. 153 ;
4 Ibidem , pag. 153;
5 https://dreptmd.wordpress.com/cursuri -universitare/insolvabilitatea/notiuni -introductive -privind -insolva bilitatea/ vizitat la data de
18.11.2016 .
6 Legea insolvabilității nr.149 din 29.06.2012 publicată în MO nr.193 -197 din 14.09.2012 data intrării în vigoare 13.03.2013;

13
dependenț ă de fazele procesului de insolva bilitate, există administratori după cum
urmează:
Administratorul provizoriu – cu refe rire la prevederile Legii
Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 administratorul provizoriu este numit de
la depunerea cererii introductive , până la prima adunare de raportate. El fiind
propus instanței de insolvabilitate de către creditor sau debitor , dacă ei nu fac o
astfel de propunere atunci instanța de insolvabilitate , numește administratorul
insolvabilit ății în mod aleato riu. La rândul lor creditorii pot menține
administratorul sau îl pot înlocui cu administratorul insolvabilității.
Administrator al insolvabilității – conform prevederilor Legii
Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 care definește noțiunea de administrator al
insolvabilității dup ă cum urmeaz ă ”persoana desemnată în condițiile prezentei
legi pentru supravegherea și/sau administrarea debitorului în perioada de
observație, în procesul de insolvabilitate și/sau pe durata restructurării în
conformitate cu competențele stabilite de prezenta lege ”. Ace astă calitate de
administrator al insolvabilității , reieșind din prevederile legale se atribuie de
instanța de insolvabilitate în cazul intentării procedurii de insolvabilitate sau
procedurii de restructurare față de debitor.
Acțiunile administratorului insolvabilit ății/lichidatorului trebuie îndreptate
nemijlocit la p ăstrarea, valorificarea sau majorarea masei debitoare prin toate
mijloacele legale stabilite, pentru valorificarea cât mai eficientă a creanțelor
debitorilor așa deci , acțiunile date pot fi caracterizate de c ătre urm ătorul principiu:
Principiul maximizării recuperării creanțelor – din acest principiu putem
deduce că scopul procesului de insolva bilitate se efectuează în detrimentul
creditorilor , respectiv vorbim de lichidarea patrimoniului debi torului pentru
satisfacerea integrală a creanțelor creditorilor . Din patrimoniul debitorului trebuie
tot valorificat la maximum , din punct de vedere economic , ca la sfârșitul
procesului absolut toți creditorii s ă rămână satisf ăcuți.1 Din Legea Insolvabilității
Nr.149 din 29.06.2012 vedem că principiul dat se materializează prin diferite
metode , cum ar fi : luarea la evidenț ă a patrimoniului sau acțiunile
administratorului insolvabilității care au ca scop anularea unor acte întreprinse de
debitor cu intenția frauduloas ă de a-și micșora patrimoniul s ău. Aceste acțiuni ale
administratorului insolvabilit ății, sunt susținute de c ătre instanța de
insolvabilitate, exemplu ar fi vânzare a a unor bunuri sau a întreprinderii din
proprietatea debi torului, ridicarea drepturilor debitorului de a administra bunurile,
denunțarea sau menținerea unor contracte deja existente si r ăspunderea membrilor

1 Nicolae CLIMA, judecător, Curtea Supremă de Justiție, Material pentru conferință, „Legea insolvabilității de la teorie la practică”,
COMPETENȚA INSTANȚELOR DE INSOLVABILITATE. RECURSUL ÎMPOTRIVA HOTĂRÂRILOR ȘI ÎNCHEIERILOR
INSTANȚEI DE INSOLVABILITATE, Chișinău 2014, pag.6 .

14
organului de conducere, a asociaților și altor persoane într-o form ă subsidiar ă în
cazul c ând exist ă temei uri de aplicarea r ăspunderii materiale asupra d ebitorul :1
– Lichidatorul – conform Legii Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012
lichidator este persoana desemnată să conducă activitatea debitorului în
cadrul procedurii falimentului, atât în procedură generală, cât și în
procedur ă simplificat ă, în conformitate cu competențele stabilite de
Legea Insolvabilității .
– Administrator în proces de restructurare – este în cazul când
întreprinderea este pusă în proces de solvabilitate , când s -a constatat
dispariția riscului de insolvabilitate, se va efectua un plan care va ajuta
la restructurare numit și ”plan de restructurare ”.
Dacă analizăm situația administratorilor autoriz ați putem observa cu
ușurinț ă că ei joacă un rol foarte important în procesul de insolvabilitate .
Respectiv , legiuitorul nostru a elaborat o nouă lege care se numește Legea nr.161
din 18.07.2014 aplicabilă din 01.01.2015 Legea cu privire la administratorii
autorizați. Care pre vede autorizarea, suspendarea și încetarea activit ății de
administrator care sunt desemnați potrivit legii s ă execute atribuții în procesele de
insolvabilitate c ât și de dizolvare a persoanelor juridice de drept privat și a
întreprinz ătorilor individuali. Legea administratorilor autorizați definește
noțiunea de administrator după cum urmează ” orice persoană fizică investită
potrivit legii cu atribuții de supraveghere și/sau administrarea persoanelor juridice
de drept privat sau a administratorilor individua li aflați în proces de insolvabilitate
sau de dizolvare .”2
De competența instanței de insolvabilitate , ține și faptul desemnării
administratorului provizoriu și fixarea remunerației acestuia, desemnarea
administratorului insolvabilit ății sau, după caz, a lichidatorului, destituirea sau
acceptarea cererii de demisie a administratorului insolvabilității sau
lichidatorului. Atribuțiile administratorului insolvabilit ății sau lichidatorului , sunt
prevăzute în art. 66 al Legea Insolvabilității Nr.149 din 29.06.2 012 neput ând fi
atribuite unor al tor persoane sau organe reprezentate de ele. Instanța de
insolvabilitate , poate stabili în detrimentul administratorului
insolvabilității /lichidatorului alte atribuții suplimentare dec ât cele prev ăzute în
Legea Insolvabilității . Acțiunile administratorului insolvabilit ății/lichidatorului ,
trebuie îndreptate nemijlocit la păstrarea, valorificarea sau majorarea masei
debitoare prin to ate mijloacele legale stabilite, pentru valorificarea cât mai
eficientă a creanțelo r debitorilor.

1 Nicolae CLIMA, judecător, Curtea Supremă de Justiție, Materia l pentru conferință, „Legea insolvabilității de la teorie la practică”,
COMPETENȚA INSTANȚELOR DE INSOLVABILITATE. RECURSUL ÎMPOTRIVA HOTĂRÂRILOR ȘI ÎNCHEIERILOR
INSTANȚEI DE INSOLVABILITATE , Chișinău 2014 , pag.7;
2 Legea cu privire la administratorii auto rizați nr.161 din 18.07.2014 publicată în MO nr.293 -296 din 03.10.2014 data intrării în vigoare
01.01.2015 .

15
Art. 71 al Legii Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 prevede cazurile de
destituire și demisie a administratorului/lichidatorilor conform alin. (1) „la
cererea comitetului creditorilor, a adunării creditorilor, a administrației publice
centrale de specialitate sau a autorităților administrației publice local e (în cazul
intentării procesulu i de insolvabilitate în privința întreprinderii de stat care a f ost
fondată de către organul central de specialitate sau a întreprinderii municipale care
a fost fondată de autoritatea administrației publice locale, sau al întreprinderii în
al cărei capital statutar statul deține mai mult de 35% din pachetul de acțiuni), sau
din oficiu instanța de insolvabilitate poate destitui administratorul/lichidatorul din
motive întemeiate, inclusiv dac ă acesta :”1
– nu îndeplinește condițiile privind indicatorii de perfor manț ă;
– depășește sau nu respect ă atribuțiile ce ii revin prin lege, încalcă
legislația;
– se află în conflict de interese cu orice parte în proces;
– cade sub incidența prevederilor de incompatibilitate și/sau a restricțiilor
prevăzute de lege;
– se află în procedură de lichidare sau de insolvabilitate.
Ce ține de remunerația administratorului sau recuperarea cheltuielilor
efectuate de acesta se prestabilește de instanța de insolvabilitate , în mărime fix ă,
aici avem art. 25 alin. (6) Legea Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 care
prevede c ă cheltuielile și remunerația vor fi efectuate din patrimoniul debitorului.
Iar dacă se întâmplă că debitorul nu are nici un bun în patrimoniul său atunci
conform art. 32 alin. (2) remunerația administratorului provizor iu sau acoperirea
cheltuielilor lui suportate în perioada de observație a debitorului se vor efectua
din contul membrilor organelor de conducere și asociații/acționarii sau membrii
debitorului în mod solidar, în baza actului judecătoresc de dispoziție.
Conform art. 70 alin. (1) administratorul insolvabilității/lichidatorul are
dreptul la remunerație și la restituirea cheltuielilor din partea comitetului
creditorilor printr -un onorariu fix sau de adunarea credit orilor. În continuare alin.
(3) prevede „cuantumul onorariul fix al administratorului/lichidatorului se
stabilește de către comitetul creditorilor ori, în cazul în care acesta nu este
constituit, de către adunarea creditorilor prin negocieri. Acest cuantum nu poate
fi mai mic de coeficientul mediu d e multiplicare , recomandat pentru stabilirea
salariului de funcție al conducătorilor încadrați în unități care nu aplică sistemul
de salarizare bazat pe rețeaua tarifară unică de salarizare, înmulțit la cuantumul
minim garantat al salariului din sectorul r eal la unitățile cu autonomie financiară. ”

1 Legea insolvabilității nr.149 din 29.06.2012 publicată în MO nr.193 -197 din 14.09.2012 data intrării în vigoare 13.03.2013 .

16
Excepționând de la onorariul de succes și cel fix , adunarea creditorilor sau
comitetul , poate decide și asupra unei plăți unice dacă administratorul
insolvabilității/lichidatorul propune un plan de r estructurare și acesta este accep tat
de cei menționați mai sus și de instanța de insolvabilității. Finalmente , din masa
debitoare se vor restitui administratorului insolvabilității/lichidatorului toate
cheltuielile, plățile și remunerațiile acestuia conform art. 52 al Legii
Insolvabilității.1
– Debitor – făcând referire la art. 2 din Legea Insolvabilității Nr. 149 din
29.06.2012 „orice persoană, indicată la art. 1 alin. (2), care are datorii la
plata creanțelor scadente, inclusiv a creanțelor fiscale, împotriva c ăreia
a fost depus ă în instanț ă de judecat ă o cerere de intentare a unui proces
de insolvabilitate.” Iar art . 1 alin. (2) din Legea Insolvabilității Nr. 149
din 29.06.2012 prevede că debitor ul „persoană juridică , indiferent de
tipul de proprietate și forma juridică de organizare, întreprinzătorilor
individuali, inclusiv titularilor de patentă de întreprinzător, societăților
de asigurări, fondurilor de investiții , companiilor fiduciare,
organizațiilor necomerciale, înregistrate în Republic a Moldova în modul
stabilit . Excepț ie de la regula de mai sus sunt băncile. ”
– Creditor – conform art. 2 al Legii Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012
noțiunea este următoarea „ persoană fizică sau persoană juridică
deținător al unui drept de creanță asupra patrimoniului debitorului, care
poate face dovada creanței sale față de acest patrimoniu în condițiile
prezentei legi .” Însă existența unei creanțe nu es te suficientă ca
creditorul să dețină calitatea de participant la procesul de insolvabilitate
el trebui e să î ntrunească un șir de condiții, c ondiții prevăzute la art. 53
alin. (3) din Legea Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 care
menționează următoarele ” îndreptățit să participe la procedurile de
insolvabilitate este acel creditor care a formulat și căruia i s -a validat,
total sau parțial , o cerere de înaintare a creanței prin includere în tabelul
definitiv al creanțelor și care are dreptul de a participa și de a vota la
adunarea creditorilor, inclusiv asupra unui plan de restructurare, de a fi
desemnat în calitate de membru al comitetului creditorilor, de a participa
la distribuțiile de fonduri rezultate din restructurarea debitorului sau din
lichidarea masei debitoare, de a fi informat sau notificat cu privire la
desfășurarea procedurilor și de a participa la orice altă procedură
reglementată de prezenta lege. ”
Creditorii pot să -și exercite drepturile at ât în mod individual c ât și în mod
colectiv, în mod colectiv exercitarea drepturilor lor are loc prin organele

1 Legea insolvabilității nr.149 din 29.06.2012 publicată în MO nr.193 -197 din 14.09.2012 data intrării în vigoare 13.03.2013 .

17
reprezentative cum ar fi comitetul creditorilor și adunarea creditorilor asigurând
astfel ca procesul de insolvabilitate să decurgă într -un mod egal și colectiv pentru
toți creditorii. Desigur c ă exist ă situația c ând creditorii trebuie s ă-și exercite
drepturile în individual și anume în situația c ând creditorii se afl ă în concurs între
ei, iar concursul dat se va desf ășura între creditorii din aceiași clas ă.
Este de menționat c ă exist ă nu doar o categorie de creditori , ci mai multe și
care din punct de vedere procesual la satisfacerea cr eanțelor avem creditori
garantați și chirografari. În continuare voi încerca s ă desfășor aceste categorii.
Vom începe cu clasa de creditori negarantați așa numiții (chirografari1), fiindcă ei
sunt supuși unui risc mai mare de a nu -și satisface creanța faț ă de categoria
creditorilor garantați.
– Creditorii chirografari – conform Legea Insolvabilității Nr.149 din
29.06.2012 creditorii chirografari reprezintă clasa de creditori ale căror
creanțe faț ă de debitor au apărut înainte de intentarea procesului de
insolvabilitate și nu sunt asigurate prin garanții.2
Categoria dată de creditori se mai împarte și în alte subcategorii :3
– Creditori ale căror creanțe au ap ărut înainte de intentarea procesului de
insolvabilitate . Creanțele acestora la r ândul lor se împart în alte
categorii:
– Creanțe ce provin din cauzarea morții și dăunarea s ănătății (rangul I );
– Creanțe faț ă de salariați și cele din dreptul de autor (rangul II);
– Creanțe ce provin din creditele acordate de ministerul finanțelor sau
credite externe acordate cu garanție de stat, datorii la bugetul public
național (rangul III) ;
– Creanțele de restituire a datoriilor faț ă de rezervele materiale ale statului
(rangul IV) ;
– Alte creanțe chirografare care nu sunt de rang inferior (rangul V) .
Există și creditori cu creanțe nepreferențiale (inferioare) :4
– Dobânda la creanțele creditorilor chirografari calculat ă după intentarea
procesului;
– Amenzi, penalități și alte sancțiuni pecuniare, cauzate de neexecutarea
obligațiilor de c ătre debitor sau din executarea lor necorespunz ătoare;
– Creanțele din prestațiile gratuite ale debitorului;
– Creanțele legate de rambursarea creditelor de capitalizare sau
împrumuturile unui asociat, acționar sau membru al debitorului ori ale
persoanelor afiliate sau interdependente și alte asemenea creanțe;

1 http://legeaz.net/dictionar -juridic/creditor -chirografar ;
2 https://dreptmd.wordpress.com/cursuri -universitare/insolvabilitatea/ creditorii -si-organele -acestora;
3 Legea insolvabilității nr.149 din 29.06.2012 publicată în MO nr.193 -197 din 14.09.2012 data intrării în vigoare 13.03.2013 ;
4 https://dreptmd.wordpress.com/cursuri -universitare/insolvabilitatea/c reditorii -si-organele -acest ora.

18
– Creanțele salariale ale per soanelor prevăzute în Legea Insolvabilității
Nr. 149 din 29.06.2012 și în special la art. 247.
Creditor ii creanțele c ărora au ap ărut în leg ătură cu intentarea procesului de
insolvabilitate, creanțele lor se divizează după cum urmează:
Creanțe ap ărute în urma cheltuielilor procesului de insolvabilitate, respectiv
ele sunt:
– Sumele plătite persoanelor (specialiști, martori, experți) care au ajutat la
înfăptuirea justiției , ele fiind cheltuieli de judecat ă alte cheltuieli
suportate de instanța de insolvabilitate la (cheltuieli de c ăutare a uneia
dintre p ărți, citarea p ărților , cheltuieli în urma executării actelor de
procedură);
– Acele cheltuieli efectuate la remunerarea și compensarea cheltuieli lor
efectuate de administratorul insolvabilității/lichidator sau
administratorul provizoriu .1
Creanțe care au ap ărut în privinț ă cu cheltuielile efectuate la masa
debitoare, cum ar fi:
– Acele cheltuieli care rezultă din obligațiile contractuale, efectuate în
legătură cu realizarea procesului de insolvabilitate ;
– Cheltuieli care survin din acțiuni de administrare, valorificare și
distribuire a masei debitoare inclusiv impozite, taxe alte obligații de
plată ce nu țin de cheltuielile efectuate în proces;
– Cheltuielile ce rezultă din îmbogățirea f ără justă cauză a masei debitoare
aceste obligații se atribuie tot în aceast ă categorie.
În primul rând se acoperă cheltuielile ce survin din obligațiile masei
debitoare și obligațiile ce survin din cheltuielile procesului de insolvabilitate.
– Creditorii garantați – conform Legii Insolvabilității Nr. 149 din
29.06.2012 noțiunea este următoarea clasă de creditori ale căror creanțe
fată de debitor au ap ărut înainte de intentarea procesului de
insolvabilitate și s ânt asigurate prin garanții reale în conformitate cu
legea . Este categoria de creditori care sunt garantați la satisfacerea
prioritară a capitalului împrumutat, respectiv dobânzi și alte cheltuieli
aferente din contul bunului gaj at.2
Creditor garantat mai este cel care deține un bun sau titlu în asigurarea
drepturilor sale .3 Creanțele persoanelor fizice și acei cred itori care au drept de
retenție, survenite din contracte de investiții în construcția de locuințe, iar ce ține

1 Hotărârea explicativă nr.2 din 24.03.2014 a Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova, cu privire la aplicarea în practică
judiciară a LI pct.12.6, 12.7 ;
2 Legea insolvabilității nr.149 din 29.06.2012 publicată în MO nr.193 -197 din 14 .09.2012 data intrării în vigoare 13.03.2013;
3 http://jurisprudenta.csj.md/db_hot_expl.php .

19
de creanțele negarantate care le aparțin tot lor ei se vor atribui categoriei de
creditori chirografari .
Specificarea categoriei la care se atribuie un creditor este importantă,
fiindcă spre deosebire de desfășurarea procedurii de insolvabilitate la noi , în
România există și astfel de principiu cum ar fi:
Principiul ordonării rangului creanțelor – presupune că procedura
colectivă aduce în fața judec ătorului creditori cu interese absolut diferite1. Des se
întâmplă că creditorii nu rămân satisfăcuți în urma execut ării creanțelor lor. De
aceia în finalizarea procedurii presupune stabilirea unei ordini preferențiale
stabilite între creditori reglementare prev ăzută de însuși Legea Insolvabilității
Nr.149 din 29.06.2012 prin stabilirea claselor de creditori. Acest procedeu ,
egalizeaz ă într-o măsură creditorii în fața judec ătorului ne pun ându-se seama pe
scadența fiec ărei creanțe iar pe de alt ă parte respect ă în condiții limitate, dinainte
știute, situația juridic ă creat ă de preferinț ă și diferenț ă dintre creditori. În baza
titlurilor depuse de cei interesați administratorul judiciar verific ă toate creanțele
și stabilește valoarea exact ă și priori tatea fiec ăreia. Dup ă care va întocmi tabelul
preliminar și -l va prezenta creditorilor. Pl ățile se vor efectua pe baza tabelului
definitiv , respect ându-se ordonarea creanțelor dup ă rangul lor .2
Principiul continuității judec ătorului -sindic – semnificând o derogare de
la regulile comune de procedură civilă. Judecătorul sindic poate pronunța succesiv
hotărâri fără a i se opune incompatibilitatea. Excepția fiind doar una c ă judec ătorul
sindic nu poate participa la reexaminarea cauzei după ce hot ărârea a fost c asată în
recurs.3
Principiul unității și colectivit ății procedurii – deducem că , procedura
insolvenței este una concursual ă, unic ă și colectivă pentru toți creditorii.
Renunțarea la o anumit ă acțiune are efect doar pentru acel creditor care a renunțat,
indiferent de faptul c ă prin cererea acestuia a fost deschis ă procedura neafect ând
alți creditori care au solicitat continuarea procedurii de faliment, e unica
posibilitate pentru creditori sa -și poat ă recupera creanțele.4
Caracterul colectiv se manifestă prin ceia că suspendarea trebuie cerută de
toți participanții la proces (debitori, creditori). În dosarul tribunalului trebuie
reunite toate cererile creditorilor. Dac ă sa deschis procedura prin cererea unuia
din creditori și ceilalți creditori au depuse cereri cu același obiect , atunci aceste
cereri vor fi conexate într-un singur dosar, ca fiind cereri de înregistrare a
creanțelor. Adunarea creditorilor și comitetul cre ditorilor , au prerogative stabilite
fiind structuri reprezentative, caracterul colectiv fiind operațional în baza

1 http://www.rasfoiesc.com/legal/drept/Scopul -si-principiile -procedur71.p hp vizitat la data de 22.11.2016;
2 http://drept.usm.md/public/files/brosura -b6-1-6-final130e7.pdf vizitat la data de 22.11.2016 ;
3 http://www.rasfoiesc.com/legal/drept/Scopul -si-principiile -procedur71.php vizitat la data de 22.11.2016 ;
4 Ibidem.

20
normelor legale. De esența procedurii sunt mecanismele colective și satisfacerea
intereselor creditorilor și a creditului general.
Principiul priorității – procedurii date faț ă de alte proceduri de recuperare
a creanței. Așa deci , în cazul c ând suntem în prezența prevederilor Legii
Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 se va aplica prioritar ea faț ă de prevederile
Codului comercial Rom ân, Codul civil, cele ale Codului de procedur ă civilă
numai ca completare se va aplica prevederea că de la data deschiderii procedurii,
se suspendă toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor
asupra debitorului sau bunurilor sale.
În dreptul r omân , există o experienț ă bogat ă în aplicarea în practic ă a
principiului în cauză , acțiunile date , având ca scop valorificarea unor drepturi de
creanțe. Principiul dat nu privește acțiunile prin care se valorific ă drepturile reale ,
și nici cele ce privesc acțiuni în revendicare .1
– Adunarea creditorilor – adunarea dată este formată din creditorii
debitorului insolvabil și este un organ, deliberativ, ne jurisdicțional ,
reprezentativ a intereselor creditorilor fiind și unul colectiv . În cadrul
căruia toți creditorii aprob ă actele și operațiunile privind desf ășurarea
procesului de insolvabilitate în limitele legii . Adunarea creditorilor este
constituită din cred itori ai căror cereri formulate cu privire la
înregistrarea de creanțe le -a fost ad misă total sau parțial , în tabelele de
creanțe , întocmite în procedura insolvabilității . Adunarea este convocată
și prezidat ă de un administrator judiciar, în alte cazuri de lichidator în
conformitate cu indicațiile legii sau judec ătorului de insolvabilitate2.
Comitetul creditorilor la fel poate invoca adunarea creditorilor. Iar
convocarea creditorilor trebuie să cuprindă ordinea de zi a ședinței , iar chestiunile
deliberate fără ca să fie incluse în programa zilei sunt nule , cu excepția dac ă la
ședinț ă particip ă toți titularii de creanțe. Este admis ă reprezentarea prin procur ă a
unui creditor , procura însă necesită respectarea unor formalități de autentificare.
Adunarea creditorilor nu este împuternicită să examineze sau să rezolve probleme
care prin L egea Insolv abilității sunt atribuite administratorului
insolvabilității/lichidatorului sau debitorului, excepția fiind cazurile în care aceste
probleme au fost incluse în ordinea de zi a adunării creditorilor de însuși
persoanele, organele menționate anterior .3
Există și cazuri c ând o problem ă de anumit tip ce ține de atribuțiile
debitorului, comitetul creditorilor , administratorul insolvabilității sau/și
lichidatorului sau de neclarități ce țin de apariția unor litigii legate de soluționarea

1 http://drept.usm.md/public/files/brosura -b6-1-6-final130e7.pdf vizitat la data de 23.11.2016 ;
2 http://legeaz.net/dictionar -juridic/adunarea -creditorilor -in-procedura -insolventei ;
3 Legea insolvabilității nr.149 din 29.06.2012 publicată în MO nr.193 -197 din 14.09.2012 data intrării în vigoare 13.03.2013 .

21
unor probleme din co mpetența acestora, persoana interesat ă poate s ă pornească o
procedură de delegare a problemelor spre examinare și soluționare adun ării
creditorilor .1
Cum a fost menționat anterior creditorii , pot împuternici reprezentanți s ă le
reprezinte interesele, dac ă totuși ace st lucru nu a fost făcut atunci există
posibilitatea ca să fie exprimat votul unui creditor prin corespondenț ă, ea fiind
semnată de creditor, semnătura trebuie la rândul ei legalizată de un notar public
sau certificată și atestat ă de conduc ătorul persoanei juridice, ori în forma
electronic , pe care se aplică semnătura electronică (digitală) în conformitate cu
prevederile Legii nr . 264-XV din 15 iulie 2004 cu privire la documentul electronic
și semn ătura digital ă Publicat ă în MO nr.132 -137 din 06.08.2004 data intrării în
vigoare 06.11.2004 și care la r ândul ei a fost abrogat ă din 04.01.2015 prin LP91
din 29.05.14 MO nr.174 -177 din 04.06.2014 , se comunică prin orice mijloc, până
în ziua stabilită pentru exprimarea votului, administratorului
insolvabilității/lichidatorului sau persoanei care a convocat adunarea.2 Art. 56 al
Legii Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 prevede toate formalitățile care
trebuie respectate la desfășurarea adun ării creditorilor și dispune c ă procesul –
verbal întocmit în timpul desf ășurării adun ării creditorilor trebuie prin
administratorului insolvabilit ății/lichidatorului sau a unei alte persoane care la
rândul ei a convocat adunarea să depună procesul -verbal la dosarul cauzei într -un
termen de 7 zile lucrătoa re de la data adunării creditorilor.
– Comitetul creditorilor – alt organ ne jurisdicțional prin care creditorii
participă la procesul de insolvabilitate este comitetul creditorilor. După
intentarea procesului de insolvabilitate , și până la prima adunare a
creditorilor, instanța de insolvabilitate poate institui, în dependenț ă de
numărul creditorilor existenți din tabelul preliminar de creanțe, un
comitet al creditorilor format din 3 sau 5 persoane reprezentanți ai
creditorilor care au ce le mai mari creanțe dup ă valoare , creanțe
chirografare sau creanțe garantate . Membrii comitetului trebuie să -și
aleag ă un președinte, comitetul la rândul său va fi citat în persoana
președintelui, iar în lipsa acestuia, în persoana oric ărui membru.
Ulterior componența organului dat poate fi suplinită, revocată, menținut ă
sau redusă de către adunarea creditorilor, prevederi stipulate în art. 60 din LI . În
continuare art. 61-62 din Legea Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 prevede
atribuțiile și r ăspunderea pe care o poart ă membrii acestui comitet, modul de

1 Hotărârea explicativă nr.2 din 24.03.2014 a Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova, cu privire la aplicarea în practică
judiciară a LI pct.11.1, 11.2, 11.3 ;
2 Legii nr. 264 -XV din 15 iulie 2004 cu privire la documentul electronic și semnătura digitală Publicată în MO nr.132 -137 din 06.08.2004 data
intrării în vigoare 06.11.2004 abrogată din 04.01.2015 prin LP91 d in 29.05.14 MO nr.174 -177 din 04.06.2014.

22
funcționare a acestui organ, contestațiile depuse împotriva hot ărârilor comitetului
creditorilor c ât și procedura de soluționare a acestora. Societatea insolvabilă nu
este reprezentată de comitet ul creditorilor, comitetul creditorilor acordând doar
un ajutor administratorului insolvabilității/lichidatorului, limitându -se la
adoptarea unor hotărâri problemelor atribuite de lege. Cereri sau demersuri în
instanța de insolvabilitate, nu pot formulate de către comitetul creditorilor
excepție fiind careva situații strict determinate de lege.
Președintele are atribuția de a convoca comitetul creditorilor și în cazul
când exist ă același nivel de voturi el poate decide prin votul să u. Președintele
comitetului creditorilor nu este în drept s ă conteste încheieri , hotărâri sau să
depună careva cereri.
Art. 71 al Legii Insolvabilității prevede singura cerere care poate fi depusă
de către comitetul creditorilor , și aceasta este cea de dest ituire a administratorului
insolvabilității/lichidatorului .
În continuare, activitatea creditorilor este caracterizată de așa principiu cum
ar fi:
Principiul participării active a creditorilor – principiul în cauză poate fi
dedus ușor din conținutul L egii Insolvabilității . Creditorii put ând participa,
influența activ și direct prin organele procedurii insolvabilit ății la modul în care
se desf ășoară procesul de insolvabilitate. Organele date fiin d:
– adunarea creditorilor;
– comitetul creditorilor;
– dreptul creditorilor de a formula contestații, obiecții și opoziții;
– dreptul creditorilor de a propune și vota un plan;
– dreptul creditorilor de a cere aplicarea procedurii falimentului
simplificat.
Mai sânt și alte forme de participare directă a creditorilor în procedura de
insolvabilitate , care mai mult sau mai puțin vor fi menționate ulterior .1
– Instanța de insolvabilitate – competența instanței de judecat ă este
stabilit ă atât prin Legea Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 cât și
prin CPC al RM . Potrivit CPC al RM competentă în primirea și
soluționarea cererilor de declarare a insolvabilității ca prim ă instanț ă
aparține Curților de Apel din preajma sediului debitorului. Instanța de
insolvabilitate dispune de competenț ă exclusiv ă, în cadrul procesului de
insolvabilitate, a litigiilor ce țin de masa debitoare. Într-un proces
separat în procedură contencioasă , se va examina existența unui litigiu
de drept , referitor la masa debitoare invocat de către u na din părțile
interesate. Altfel spus, instanța pe al cărei rol se află cauza va examina

1 http://drept.usm.md/public/files/brosura -b6-1-6-final130e7.pdf vizitat la data de 21.11.2016.

23
din oficiu circumstanțele relevante cauzei . Este posibilă adoptarea
încheierilor din oficiu și fără citarea p ărților conform prevederilor L egii
Insolvabilității . Adesea persistau probleme în ce privește competența
instanțelor de insolvabilitate din acest motiv sau făcut anumite
specificări în noua L ege a Insolvabilității , mai mult ca atât , în Hotărârea
explicativă a Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 2 din 24 .03.2014 cu
privire la apli carea în practică judiciară a Legea Insolvabilității Nr. 149
din 29.06.2012 pct.2 Competența instanțelor de insolvabilitate prevede
toate atribuțiile și competența care se afl ă în detrimentul lor, printre care
avem litigiile ce țin de masa debitoare :1
– Cerere a cu privire la nulitatea a înregistrării de către un creditor
chirografar în ultimele 4 luni de până la intentarea procesului de
insolvabilitate a unui gaj legal faț ă de bunurile debitorului care este
declarat insolvabil, cererea dat ă fiind depus ă de c ătre
administrator/lichidator sau de către oricare din creditori. Astfel oricare
gaj legal constituit de drept va fi nul și asta poate fi efectuat de c ătre
organele fisca le, pentru garantarea recuperării creanțelor fiscale sau de
oricare alt ă persoan ă în privința gajului legal constituit în baza hot ărârii
judecătorești cu privire la încasarea unei sume de bani împuterniciri
prevăzute în Legea nr.449 -XV din 30.07. 2001 publicată în MO nr. 120
din 02.10.2001 ;2
– Cerere privind urmărirea silită prin poprire d in prevederile LI;
– Cerere de separare a bunurilor din masa debitoare;
– Cererile creditorilor depuse cu privire la nulitatea oricăror acte juridice
ale administratorului insolvabilității/lichidatorului privind distribuirea
mijloacelor b ănești din conturile speciale bancare, parvenite de la
asociații debitorului sau terții, altfel decât pentru satisfacerea creanțelor
creditorilor masei și ale celor incluși în tabelul defini tiv sau urm ărirea
acestor sume pentru alte obligații ale debitorului sau pentru obligațiile
administratorului insolvabilit ății/lichidatorului , sau pentru satisfacerea
creanțelor creditorilor ofertantului;
– Transferuri de proprietate de la debitor către cred itor în contul unei
datorii anterioare sau în folosul acestuia din urmă care , au ca efect
creșterea sumei pe care creditorul ar urma s ă o primeasc ă în cazul
lichidării debitorului.
Cele menționate anterior sunt doar careva din atribuțiile instanței de
insolvabilitate. Astfel , este deosebit de important de a concretiza rolul instanței de

1 Hotărârea explicativă nr.2 din 24.03.2014 a Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova, cu privire la aplicarea în practică
judiciară a LI pct. 2 ;
2 Legea nr.449 -XV din 30.07. 2001 cu privire la gaj, publicată în MO nr. 120 din 02.10.2001 ;

24
insolvabilitate în cadrul procesului de insolvabilitate , pentru a nu permite careva
interpretări e ronate sau careva confuzii în ce privește poziția procesual ă a instanței
de judecat ă, și a raporturilor pe care aceasta le are cu alți subiecți ai acestui proces.
Rolul de bază al instanței de insolvabilitate este de a dirija procesul de
insolvabilitate , în cadrul căruia instanța de insolvabilitate va emite acte de
dispoziție aici ne referim la aceleași încheieri și hot ărâri, acestea având scop
confirmarea sau infirmarea, anularea diferitor acțiuni, acte din procesul de
insolvabilitate. Atribuțiile primor diale ale instanței de judecat ă sunt examinarea
circumstanțelor de drept și de fapt în confirmarea unui act sau și acțiuni întreprinse
de către părțile participante în procesul de insolvabilitate.
Mai mult ca atât instanța de insolvabilitate nu poate schimba voința unui
participant la proces și nici nu poate decide asupra sorții debitorului insolvabil sau
asupra schimbării efectuate asupra petreceri i procesului de insolvabilitate,
atribuțiile fiind următoarele :
– Poate examina ilegalitatea acțiunilor ce vizează valorificarea masei
debitoare, iar însuși acțiunile în sine r ămân la discreția administratorului
insolvabilit ății/lichidatorului c ât și a creditorului;
– Contestarea creanței creditorului poate fi validat ă sau confirmată de
instanța de insolvabilitate, dar nu este posibil ă opunerea instanței de
insolvabilitate asupra unei creanțe chiar dacă aceasta este netemeinică și
dacă nici unul din subiecții participanți ai procesului de insolvabilitate
nu o contest ă;
– În același r ând, instanța de insolvabilitate poate confirma existența
temeiu rilor de insolvabilitate sau infirma în cazul când nu există careva
temeiuri de a declara debi torul insolvabil;
– Trecerea în procedura de restructurare sau faliment poate fi dispusă de
către instanța de insolvabilitate , acest fapt nefiind nimic mai mult decât
confirmarea dorințelor creditorilor f ăcute în cadrul adun ării de
raportare .1
Deci , este de menționat c ă acțiunile întreprinse împotriva debitorului,
acțiuni efectuate at ât de instanț ă cât și de adunarea creditorilor, comitetul
creditorilor, administratorul insolvabilit ății/lichidatorului vor decide ce se va
întâmpla cu debitorul și cu masa debitoare. Iar atribuțiile instanței de
insolvabilitate fiind doar de a veghea ca procesul să decurgă fără încălcări, abuzuri
atât din partea creditorilor cât și din partea debitorului , instanța de jude cată putând
doar confirma sau infirma acțiunile, deciziile luate de ceilalți subiecți ai
procesului de insolvabilitate.

1 Legea insolvabilității nr.149 d in 29.06.2012 publicată în MO nr.193 -197 din 14.09.2012 data intrării în vigoare 13.03.2013.

25
Alt element , care trebuie de menționat este c ă hotărârile instanței de
insolvabilitate sunt definitive și executorii din momentul pronunț ării lor. Iar
atacarea hotărârilor și a încheierilor instanței de insolvabilitate cu recurs , poate fi
efectuată în decurs de 15 zile lucrătoare din momentul pronunț ării lor și doar în
anumite cazuri expres prev ăzute de L egea Insolvabilității .
Dacă facem referire la art. 5 al Legii Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012
observăm că atribuțiile manageriale sunt în competența administratorului
insolvabilit ății/lichidatorului , administratorului provizoriu și în competența
debitorului insolvabil , doar în cazul când nu i -a fost limitat dreptul de a-și
administra patrimoniul, important este c ă în competența instanței de
insolvabilitate nu intr ă nici un fel de atribuții manageriale.
La rândul ei instanța de insolvabilitatea , supravegheaz ă acțiunile
manageriale întreprinse de c ătre administratorul insolvabilit ății/lichidator,
administratorul provizoriu ne putându -se implica în activitatea administratorului.
Mențion ând Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr.2 cu privire la
aplicarea în practică judiciară a Legii Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 din
24 martie 2014 pct. 3 care se referă la Contestarea încheierilor și hotărârilor,
prevederile art . 5, 8, 37, 38 din Legea Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 care
menționeaz ă hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate care sunt
susceptibile de recurs, efectele casării totale sau parțiale , admiterii a actelor de
dispoziție a instanței de insolvabilitate , instanța competent ă în examinarea și
soluționarea recursului, c ât și dispozițiile privind incompatibilitatea instanței de
insolvabilitate .
Instanței de insolvabilitate îi putem atribui urm ătorul principiu prin care se
arată concret obligațiuni le instanței de insolvabilitate.
Cu toate că Legea Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 nu prevede strict
careva principii, ele pot fi deduse din conținutul ei. În noua L ege a Insolvabilității ,
diferit de cele vechi, sunt mult mai multe prevederi ale organelor de control, care
asigură supravegherea efectuării procesului de inso lvabilitate întocmai .1 Din
Legea Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 deducem că , instanța de
insolvabilitate are obligațiunea de a efectua cu celeritate actele și operațiunile
prevăzute de lege. De aici reiese primul principiu al procesului de insolvab ilitate :2
Principiul Celerității – care presupune că instanța de insolvabilitate și
participanții la procesul de insolvabilitate sunt obligați s ă efectueze toate actele și
operațiunile necesare în vederea satisfacerii creanțelor creditorilor din patrimoniul
debitorului .3 Ca exemplu , hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate au
un caracter definitiv și executoriu de la momentul pronunț ării, put ând fi atacate

1 Legea insolvabilității nr.149 din 29.06.2012 publicată în MO nr.193 -197 din 14.09.2012 data intrării în vigoare 13.03.2013 ;
2 http://drept.usm.md/public/files/brosura -b6-1-6-final130e7.pdf vizitat la data de 21.11.2016 ;
3 http://www.rasfoiesc.com/legal/drept/Scopul -si-principiile -procedur71.php vizitat la data de 21.11.2016 .

26
doar cu recurs. Prin omiterea c ăii de atac și anume apelul se economisește timp și
se evită tergiversarea , ca rezultat se asigur ă celeritatea procesului. Exist ă un șir de
prevederi în Legea Insolvabilității Nr.149 din 29.06.2012 care dau un termen scurt
pentru efectuarea diferitor acte de către subiecții procesului de insolvabilitate .
Astfel, asigur ând celeritatea, rapiditatea procesului de insolvabilitate. Termenii în
procesul de insolvabilitate sunt scurți și nerespectarea lor duce la refuzul primirii
diferitor cereri iar motivarea instanței de insolvabilitate , în refuzul dat va fi c ă
cererea a fost depus ă tardiv. Respectiv și contestațiile depuse de persoanele vizate
în proces vor fi examinate rapid și se vor evita pluralit ățile de proceduri în paralel.

1.4. Efectele intentării procedurii de insolvabilitate
Aspecte generale privind efectele deschiderii procedurii de insolvabilitate
Un obiecti v esențial pentru o pr ocedură de insolvabilitate eficientă este
instituirea unui mecanism de protecție , care să asigure nediminuarea valorii
bunurilor averii debitorului.
Conform prevederilor ar t. 74 alin. (1) al Legii Insolvabilității , prin hotărârea
de intentare a procedurii de insolvabilitate, dreptul debitorului de a administra și
de a dispune de bunurile incluse în masa debitoare este transmis administratorului
insolvabilității /lichidatorulu i.
În fapt, înlăturarea debitorului de la administrarea patrimoniului cons tă în
neputința debitorului de a mai administra și culege venituri, de a continua
activitatea, prin interdicția de a mai reprezenta interesele patrimoniale în instanț ă,
imposibilitatea de a mai contracta, de a înstrăină sau greva bunurile.
Prima reglementare legală în acest sens apare în Codul comercial francez
din anul 1807, sub denumirea de „dessaissement”, cu înțelesul de deposedare.
Considerăm incorectă teoria exp roprierii și apel ăm la opinia exprimat ă de
către instanțele constituționale ale altor țări, prin care just s -a concluzionat de a
respinge excepția de neconstituționalitate în privința textului legal , ce prevede
ridicarea dreptului debitorului de a administ ra patrimoniul.
În acest sens , Curtea Constituțional ă a României a arătat că textul prevede
ridicarea dreptului de administrare al debitorului în scopul p rotejării
patrimoniului, a acti velor debitorului, al prevenirii gospodăririi nechibzuite a
acestora, ce ar pu tea cauza noi pierderi și împie dica sati sfacerea creanțelor .
Încredințarea dreptului de administrare al d ebitorului unor persoane califi cate și
responsabile nu încalc ă dreptul de proprietate al asociaților și es te conformă
prevederilor constituționale , potrivit cărora condițiile și limitele exercit ării
dreptului de proprietate sunt prev ăzute de lege (Decizia Curții Constituționale a
României nr. 478 din 17 mai 2007).

27
Conform prevederilor art. 74 alin. (2) L egii Insolvabilității , orice a ct de
dispoziție al debitorului asupra unui bun din masa debitoare efectuat după
intentarea procedurii de insolvabilitate este nul.
Pentru preluarea adminis trării bunurilor debitorului, Legea Insolvabilității
Nr.149 din 29.06.2012 pune la îndemâna adminis tratorului o serie de măsuri care
au drept scop de a facilita acțiunile acestuia .1
Astfel art. 74 alin. (4) Legii Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012
stipulează că prin hotărâre de intentare a procedurii de insolvabilitate instanța de
insolvabilitate dă dispoziții instituțiilor fi nanciare , la care debitorul are disponibil
în conturi să nu dispună de acestea fără un ordin al administratorului
insolvabilității /lichidatorului .2 În același sens , art. 66 alin. (1) lit. b) Legii
Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 prevede dreptul administratorului
insolvabilității la deschiderea, examinarea, sigilarea, sechestrarea încăperilor de
producție , a depozitelor, spațiilor comerciale și administrati ve, altor asemenea;
evacuarea bunurilor și a persoanelor din încăperile ocupate ilegal; inventarierea
patrimoniului debitorului, partajarea lui, adoptarea de măsuri pentru conservarea
masei debitoare. Mai mult ca atât, conform lit. g) a aceleiași norme legale,
administratorul insolvabilității solicită instanței de a dis pune participarea
colaboratorilor organelor afacerilor interne la executarea atribuțiilor .
Totodată, legislația în vigoare prevedere și sancțiuni pentru persoanele care
nu respectă prevederile ce vizează desesizarea debitorului de la administrarea
patrimo niului. Î n acest sens, art. 74 alin. (4) Legii Insolvabilității Nr. 149 din
29.06.2012 , prevede că încălcarea dispozițiilor judecătorești privind interdicția
debitorului de a gesti ona contul bancar atrag e răspunderea instituțiilor fi nanciare
pentru prejudiciul adus, precum și o amend ă judiciar ă de 10% din suma operat ă.3

1.5. Clasificarea efectelor procedurii de insolvabilitate
În urma intentării procesului de insolvabilitate inter vin și alte efecte, care
consti tuie niște consecințe logice ale efectelor menționate supra. În acest sens, în
subsidiar, intervin:
– suspendarea activității organelor de conducere ale debitorului;
– achitările cu debitorul se fac numai prin co ntul bancar de acumulare,
gesti onat de administratorul insolvabilității /lichidator;
– orice garanție de executare a obligațiilor urmează a fi acordată doar de
către administratorul insolvabilității /lichidator, cu autorizarea adunării
sau a comitetului creditorilor;

1 https://dreptprivat.wordpress.c om/2014/11/18/intentare -si-desfasurarea -procedurii -de-insolvabilitate/ vizitat la data de 31.01.2017 .
2 Popa L., Birca B., Selevestru I., Catan C., Balan V., Craiu N., Lungu M., Manualul administratorului autorizat, [et al.] ; coord.: Svetlana
Novac ; Inst. Naț. al Justiției. – Chișinău : S. n., 2015 ; pag.88 ;
3 Ibidem, pag.89.

28
– sechestrarea patrimoniului debitorului, alte măsuri de asigurare sau de
limitare a debitorului, administratorului insolvabilității /lichidatorului în
dreptul de administ rare și de valorifi care a masei debitoare aplicate de
alte instanțe de judecată sau de organele abilitate în acest sens , se
anulează de drept și se aplic ă în exclusivitate numai de c ătre instanța de
judecată care a intenta t procedura de insolvabilitate;
– interdicția asociaților debitoru lui la separarea cotei de participație din
masa debitoare în legătură cu ieșirea sau cu excluderea deb itorului din
lista asociaților sau la partajarea averii lui;
– interdicția răscumpărării sau procurării de către debitor a acțiunilor
plasate, ori interdicția achitării contravalorii părții de participație ;
– interdicția achitării d ividendelor, distribuirii profi tului între asociații
debitorului, efectuării altor plăti legate de valorifi carea hârtiilor de
valoare .1
Suspendarea cauzelor cu privire la bunurile din masa debitoare în care
debitorul este pârât, iar reclamantul este creditor chirografar și care su nt pendinte
la data intent ării procedurii de insolvabilitate p ână la reluarea de c ătre creditorul
chirografar sau până la încetarea procedurii de insolvabilitate.
Măsura suspendării are rolul de a -i prot eja pe creditori și de a da eficientă
caracterului concursuală, colecti v și egalitar al procedurii de ins olvabilitate,
evitându -se astfe l ca asupra averii debitorului să se exercite acțiuni individuale de
urmărire sau executare s ilită.
O problemă aparte consti tuie modul de aplicare a prevederilor art. 79 alin.
(4) L egii Insolvabilității : – cauzele cu privire la bunurile din masa debitoare, în
care debitorul este pârât, iar reclamantul este creditor chirografar și care sunt
pendinte la data intent ării procedurii de insolvabilitate, se suspend ă până la relua re
de către creditorul chirografar sau p ână la încetarea procedurii de insolvabilitate.
Creditorii chirografari sunt în drept să depună cerere de înaintare a creanțelor în
instanța de insolvabilitate. Procedura suspendată poate fi reluată de creditorul
chirografar , în cazul nevalidării creanțelor în cadrul procedurii de insolvabilitate.
Un efect al intentării procesului de insolvabilitate este și suspendarea
calcul ării accesoriilor creanțelor , efect ce este valabil pentru toți creditorii
indiferent de rang și temeiul apariției. O astfel de concluzie este fi rească, reieșind
și din caracterele procesului de insolvabilitate.
Această concluzie reiese din caracterul suspendării, ce intervine de dre pt.
Astfel, suspendarea examinării procesului, calculării accesoriilor creanței ,

1 Popa L., Birca B., Selevestru I., Catan C., Balan V., Craiu N., Lungu M., Manualul administratorului autorizat, [et al.] ; co ord.: Svetlana
Novac ; Inst. Naț. al Justiției. – Chișinău : S. n., 2015; pag.91 ;

29
anulării sechestrului și altor m ăsuri de asigurare, suspendarea termenului de
prescripție nu poate forma obiectul unor dezbateri judiciare .1

1Popa L., Birca B., Selevestru I., Catan C., Balan V., Craiu N., Lungu M., Manualul administratorului autorizat, [et al.] ; co ord.: Svetlana
Novac ; Inst. Naț. al Justiției. – Chișinău : S. n., 2015, pag. 90.

30
2. ACTIUNI PRELIMINARE PORNIRII PROCESULUI DE
INSOLVABILITATE, CONDIȚIILE INTENT ĂRII PROCESULUI DE
INSOLVABILITATE

Este vădit clar , că un proces de insolvabilitate nu poate fi pornit din oficiu
de către instanța de insolvabilitate , un proces de insolvabilitate , poate fi intentat
doar prin temeiul unei cereri care se mai numește cerere introductivă. Iar cere rea
dată conform prevederilor Legii Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 poate fi
înaintată de către debitor, creditor , sau alte persoane p revăzute în L egea
Insolvabilității .
Subiecții care pot înainta cererea introductiv ă fiind urm ătorii:
Cererea introductivă privitoare la insolvabilitatea unei societăți de asigur ări
poate fi depusă de către debitor, de către creditorii chirografari si de către organul
de stat autorizat să reglementeze activitatea de asigurare. Organul de stat abilitat
să reglementeze activitatea de asigurare se numește Inspectoratul de Stat pentru
Supravegherea Asigurărilor și Fondurilor Nestatale de Pensii , atunci când vo rbim
de insolvabilitatea unei societăți de asigur ări. Conform prevederilor art. 236
Legea Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 alin. (1) și prevederile alin. (2) care
spune c ă la examinarea cauzelor insolvabilit ății societ ăților de asigur ări,
participarea la proces a organului de stat autorizat să reglementeze activitatea de
asigurare este obligatorie .1
Dacă facem referire la cap. XI, art. 241 alin. (1) din Legea Insolvabilității
Nr.149 din 29.06.2012 atunci un alt subiect care poate înainta cererea introductivă
cu privire la insolvabilitatea unui participant profesionist la piața valorilor
mobiliare poate fi debitorul, creditorii chirografari și de autoritatea de stat abilitat ă
cu funcții de reglementare pe piața valorilor mobiliare . Conform alin. (2), la
examinarea cauzelor privind insolvabilitatea participanților profesioniști la piața
valorilor mobiliare, participarea la proces a autorit ății de stat cu funcții de
reglementare a pieței valorilor mobiliare este obligatorie. Comisia dată fiind
numită Comisia Național ă a Valorilor Mobiliare .
Respectiv , ultima categorie de subiecți care pot depune cererea introductiv ă
de intentare a procesului de insolvabilitate a unei asociații de economii și
împrumut poate fi depus ă de asociația de economii și împrumut de bitoare, de
creditorii chirografari și de Comisia Național ă a Pieței Financiare este obligatorie,
mențiuni f ăcute în art. 245 alin. (1), (2) Legii Insolvabilității .

1 Legea insolvabi lității nr.149 din 29.06.2012 publicată în MO nr.193 -197 din 14.09.2012 data intrării în vigoare 13.03.2013 .

31
2.1. Cererea introductivă depusă de debitor , conținutul și actele anexate
Intentarea unui proces de insolvabilitate presupune că la bază trebuie să stea
un temei iar temeiul poate fi de două tipuri:
– Incapacitatea de plată a debitorului se consideră un temei general de
intentare a unui proces de insol vabilitate;
– În al doilea rând , pornirea unui proces de insolvabilitate poate fi efectuat
în constatarea de supra îndatorare a debitorului în cazul în care acesta
este persoană juridică responsabilă de creanțele creditorilor în limitele
patrimoniului său, acest temei fiind temeiul special de pornire a
procesului de insolvabilitate. În cazul dat, când va fi evaluat patrimoniul
debitorul ui trebuie luată în considerație continuarea activit ății
debitorului , desigur dacă acest luc ru este posibil .
Art.10 Legii Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 prevede că debitorul nu
doar are dreptul de a depune cererea introductivă de intentare a procesului de
insolvabilitate , el fiind și obligat la acest lucru .
Debitorul este în drept să depună cererea introductivă în situația în care
exist ă pericolul intr ării lui în incapacitate de plată sau când în mod previzibil la
scadenț ă nu-și va putea ex ecuta la obligațiile pecuniare .
În conformitate cu art. 219 Legii Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012
debitorul care se află în dificultate financiară este în drept de a depune în instanța
de insolvabilitate cerere introductivă motivată de intentare a procedurii accelerate
de restr ucturare. Articolul de mai sus prev ede măsuri care îl vor ajuta pe debitorul
aflat în dificultate financiară de a își reporni activitatea în termeni accelerați.
În continuare , există temeiuri în care debitorul este obligat de către Legea
Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 și în special art. 10 care ne spune c ă în
cazul existenței incapacit ății de plat ă ori supra îndatorare , adică însuși starea de
insolvabilitate debitorul este obligat s ă depun ă cererea introductiv ă din
următoarele motive :1
– În cazul lichidării și anume atunci c ând debitorul nu poate satisface
integral creanțele creditorilor;
– Există riscul ajung erii la scadenț ă a creanțelor unor creditori și ele
urmeaz ă a fi satisf ăcute integral , atunci există riscul ca să nu fie
satisfăcute și creanțele integrale ale altor credit ori participanți .
Desigur că , pentru depunerea cerer ii introductive de intentare a procesului
de insolvabilitate este prevăzut un termen care nu trebuie să depășeasc ă 30 de zile
lucrătoare din momentul ce debitorul a aflat despre starea sa de imposibilitate de
plată sau supra îndatorarea . Iar în cazul când debitorul , încalcă termenul de 30 de

1 Legea insolvabilității nr.149 din 29.06.2012 publicată în MO nr.193 -197 din 14.09.2012 data intrării în vigoare 13.03.2013 .

32
zile prevăz ut de art. 14 Legii Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 și nu a depus
cererea introduct ivă răspunderea survine conform alin. (4) care prevede că „d acă
debitorul nu depune cerere introductivă în cazurile și în termenul prevăzut în
prezentul articol, persoana care, în conformitate cu legislația în vigoare, are
dreptul de a reprezenta debitorul, asociații cu răspundere nelimitată și lichidatorii
debitorului răspund subsidiar în fața creditorilor pentru obligațiile apărute după
expirarea termenului prevăzut la alin. (3). Aceste persoane sânt trase la răspundere
penală în conformitate cu legea1.”
Dacă debitorul este o persoană fizică , dreptul de a depune cererea
introductivă îl are organul executiv , asociații cu r ăspundere nelimitat ă aici ne
referim la (asociații unei societ ăți în comandit ă și asociații unei societăți în nume
colectiv), lichidatorii debitorului și persoana care în conformitate cu legislația în
vigoare deține dreptul de reprezentare a debitorului. Din art. 13 Legii
Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 mai rezultă că instanța de insolvabilitate
nu poate accepta cererea introductivă depusă în numele debitorului de acționarii
unei societ ăți pe acțiuni c ât și de asociații unei societ ăți cu r ăspundere limitat ă.2
De către adunarea generală a acționarilor , asociaților debitorului în continuare
urmează a fi aleasă o persoană fizică care din contul celor menționați anterior
urmează să reprezinte interesele debitorului și ale acționarilor/asociaților și care
va participa la procedura de insolvabilitate din contul debitorului , astea vor fi
făcute după intentarea procedurii de insolvabilitate .
Pentru desemnarea reprezentantului există un termen de 10 zile de la data
publicării hotărârii privind intentarea procedurii de insolvabilitate , dacă respectiv
în interiorul termenului dat nu va fi desemnat reprezentantul , atunci instanța de
insolvabilitate urmează să desemneze reprezentantul din rând ul persoanelor
specificate în Legea Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 și în special la art. 247
din lege :
Membri ai organelor de conducere a debitorului sânt următorii:
– debitorul persoană fizică ce desfășoar ă activitate individual ă de
întreprinzător;
– fondatorul întreprinderii individuale sau al gospodăriei ț ărănești (de
fermier);
– administratorii societăților comerciale;
– membrii organelor executive;
– membrii consiliilor de supraveghere (de observatori)
– lichidatorii;
– membrii comisiilor de lichidare;

1 Legea insolvabilit ății nr.149 din 29.06.2012 publicată în MO nr.193 -197 din 14.09.2012 data intrării în vigoare 13.03.2013 ;
2 Hotărârea explicativă nr.2 din 24.03.2014 a Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova, cu privire la aplicarea în practică
judiciară a LI pct. 6.1, 6.2 .

33
– contabilii.
Prevederile menționate anterior sunt aplicabile persoanelor care dețineau
funcțiile de la data intent ării procesului de insolvabilita te, precum și celor ce au
deținut funcțiile date în decursul a ultimelor 24 de luni preventiv intentării
procesului de insolvabilitate .1
În art. 15 Legii Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 sunt prevăzute
consecințele aplicabile persoanelor culpabile de prejudiciul cauzat prin depunerea
cererii introductive cu rea -credinț ă așa numita insolvabilitate fictiv ă.2
În continuare , este important , să specificăm care totuși este conținutul
cererii introductive depus ă de către debitor , iar art. 16 Legii Insolvabilității Nr.149
din 29.06.2012 consemnează toate cerințele care trebuie respectate la introducerea
cererii acestea fiind:
– Codul fiscal și numerele conturilor bancare ale debitorului;
– Valoarea creanțelor creditorilor, m ărimea dob ânzilor și penalit ăților
aferente. Este deosebit de important ca debitorul s ă nu omit ă acest pas ,
din motiv c ă la constatarea insolvabilit ății debitorului nu se va lua în
calcul valoarea creanțelor constituite din penalități, sancțiuni financiare
aferente neexecut ării obligațiilor și orice obligație de plat ă față de
asociații debitorului;
– Temeiul creanțelor și termenele lor de executare, cu specificarea sumei
creanțelor decurg ând din daunele cauzate vieții și s ănătății, precum și
ale creanțelor salarial e față de angajații debitorului. Semnificativ fiind
în cazul dat c ă la soluționarea chestiunii de intentare a insolvabilit ății pe
temeiul incapacit ății de plat ă se iau în vedere doar creanțele scadente ale
creditorilor;
– Suma datoriilor la bugetul public național , datoriile date fiind constituite
din taxe, impozite și alte tipuri de contribuții care trebui vărsate regulat
în bugetul statului.;
– Motivarea temeiurilor i nsolvabilității . Evident că debitorul este obligat
să invoce un temei pentru intentarea insolvabilității, dar totuși singur
decide care temei pentru invocarea insolvabilit ății îl va alege ;
– Date despre cererile de chemare în judecată a debitorului primite spre
examinare de către instanța de judecat ă, precum și despre titlurile
executorii asupra bunurilor debitorului . Instanța de fond, este obligat ă
să suspende toate procesele unde debitorul are calitate de p ârât și din
acest motiv exist ă necesitatea prezent ării informației date. Desigur c ă,

1 Legea insolvabilității nr.149 din 29.06.2012 publicată în MO nr.193 -197 din 14.09.2012 data intrării în vigoare 13.03.2013 ;
2 Insolvabilitatea fictivă – În cazul insolvabilității debitorului din culpa fondatorilor (membrilor) lui, a membrilor organului executiv sau a
unor alte persoane care au dreptul de a da indicații obligatorii pentru debitor ori care pot influența în alt mod acțiunile d ebitorului
(insolvabilitate intenționată), aceștia poartă răspundere subsidiară solidară față de creditori în măsura în care bunurile debitorului sânt
insuficiente pentru executarea creanțelor creditorilor.

34
în practic ă astfel de mențiuni în cererile introductive nu este f ăcută, iar
dacă ea este făcută atunci în cazuri foarte rare, informația dat ă nefiind
solicitat ă nici de c ătre instanțele de insolvabilitate la examinarea c auzei
în fond , efectul neindicării era faptul că după intentarea procesului de
insolvabilitate, continua examinarea unor cauze, care de fapt urmau a fi
suspendate până la pornirea procesului de insolvabilitate , efectul final al
nesuspendării era faptul că debitorul avea reprezentant neîmputernicit
de către administratorul insolvabilității/lichidator ;
– Date despre bunurile debitorului, inclusiv despre mijloacele bănești și
creanțele lui , se are în vedere tot ce d eține debitorul în patrimoniul s ău;
– Candidatura propusă la funcția de administrator al insolvabilit ății/
lichidator. În practică există cazuri când o astfel de candidatură nu este
propusă de către debitor, caz în care administratorul
insolvabilității/lichidator este propus de c ătre instanța de insolvabilitate
sau instanța de insolvabilitate poate cere debitorului s ă se expun ă asupra
omisiunii de a propune candidatura unui administrator de
insolvabilitate/lichidator , omisiunea făcută de debitor nu înlătură
examinarea cererii introductive ;
– În continuare , la cererea introductivă depusă de debitor poate fi indicat
suplimentar solicitarea și motivarea debitorului a aplic ării procedurii de
restructurare.
Un alt lucru important , este că debitorul cunoaște starea reală a patrimonială
sau, astfel el știe mai bine care alegere îi va fi opțional ă, fie procedura generală
adică procedura de insolvabilitate, fie deschiderea procedurii simplificate or,
procedura de restructurare .1 Chiar dacă în art. 16 Legii Insolvabilității Nr. 149 din
29.06.2012 nu este specificat că debitorul este obligat să indice în cererea
introductivă una din procedurile menționate anterior , acest lucru totuși este
necesar și benefic în același timp.
Totuși art. 219 alin. (2) Legii Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012
prevede că dreptul opțional al debitorului are și o limitare „nu poate formula
cerere introductivă de restructurare accelerată debitorul care, în ultimii 5 ani de
până la hotărârea de deschidere a procedurii, a fost supus unei astfel de proceduri
sau car e, la data depunerii cererii introductive, se află în proces de insolvabilitate .”
În continuare , cererea introductivă depusă de debitor trebuie să conțin ă și
un șir de anexe care la r ândul lor s ânt și ele foarte importante în acest sens
prevederile art. 17 Legii Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 clarifică care sunt
ele:

1 Hotărârea explicativă nr.2 din 24.03.2014 a Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova, cu privire la aplicarea în practică
judiciară a LI pct. 6.1 – 6.3;

35
– Copia de pe statutul sau de pe contractul de asociere, actele date ajută la
depistarea dacă cererea introductivă a fost semnată de către o persoană
împuternicită;
– Lista participanților (membrilor) s ăi, lista dată va fi utilizată în cazul
când va fi necesar de a depista persoanele care se fac vinovate în
insolvabilitatea debitorului și vor fi atrase la r ăspundere sub sidiară
conform prevederilor L egii Insolvabilității ;
– Bilanțul contabil la data ultimului raport financiar , acestea fiind
necesare în reflectarea stării reale economice, financiare a debitorului ,
anterior depunerii cererii introductive ;
– Documentele care atestă componența și valoarea bunurilor sale dac ă este
persoan ă fizică (întreprinz ător individual);
– Datele din registrele publice despre bunurile sale, inclusiv despre
bunurile gajate; soluția care o va lua instanța de insolvabilitate cu
referire la cererea introductiv ă depus ă de debitor , depinde exclusiv de
existența sau de neexistența bunurilor și de valoarea lor ;
– Lista creditorilor și a debitorilor, cu specificarea datoriilor creditoare și
debitoare, adreselor și datelor de identificare ale creditorilor și
debitorilor , pentru stingerea pe viitor a creanțelor este necesar stabilirea
existenței și suficienței a masei creditoare , din acest motiv este nevoie
de un document în care vor fi indicate date despre evidența contabil ă.
Mai mult ca atât , creditorii la fel vor fi notificați despre faptul c ă trebuie
să-și înainteze creanțele faț ă de debitor și referinț ă, înștiințarea va fi
efectuată către creditorii menționați în list ă, adică acei creditori care sânt
cunoscuți ;
– Dovada notificării proprietarului, a cărui lipsă însă nu împiedică
admiterea spre examinare a cererii introductive , în practică instanța rare
ori poate obliga partea să prezinte o astfel de notificare , dar și de către
debitor o astfel de notificare rar se întâlnește anexată la cererea
introductivă .1
„Spre deosebire de posibilitatea restituirii fără examinare a cererii
introductive, depusă de creditor, în cazul în care nu au fost respectate condițiile
de conținut și de anexare a documentelor necesare, prev ăzute la art. 20 din Lege,
cererea introductiv ă a debitorului, în situația în care nu au fost anexate la ea
documentele prev ăzute la art. 17, instanța de insolvabilitate nu este în drept de a
restitui cererea introductivă, dar o admite spre examinare printr -o încheiere,
solicitând prezentarea documentelor în ordinea dezbaterilor judiciare.2”

1 Legea insolvabilității nr.149 din 29.06.2012 publicată în MO nr.193 -197 din 14.09.2012 data intrării în vigoare 13.03.2013 ;
2 Hotărârea explicativă nr.2 din 24.03.2014 a Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova, c u privire la aplicarea în pr actică
judiciară a LI pct. 6.4.

36
În continuare , prevederile art. 85 alin. (2) Legii Insolvabilității Nr. 149 din
29.06.2012 au ca scop excluderea posibilității de depunere a cererii introductive
cu rea credinț ă „instanța de insolvabilitate cere debitorului s ă semneze, înainte de
prima adunare a creditorilor, urm ătoarea declarație: “declar pe onoarea și pe
răspunderea mea c ă orice informație, oral ă sau scris ă, pe care o voi prezenta
instanței de insolvabilitate despre patrimoniul debitorului și despre activitatea lui
de întrepr inzător sau despre orice alt fapt pe care îl cunosc este adevărată și
completă”1 Astfel, în cazul când cererea introductivă este depusă de debitor el va
prezenta și declarația de la art. 85 alin. (2) L egii Insolvabilității .”2
Pentru a verifica dacă cererea este semnată de către o persoană
împuternicită , instanța va dispune anexarea la cererea introductiv ă a unui extras
de la Camera Înregistrării de Stat. Un exemplu a r fi că dese ori în practică sânt
întâlnite cazuri când debitorii prezintă instanței de insolvabilitate procese -verbale
ale adunărilor fondatorilor care sunt prezidate de un alt administrator .
Administratorul și respectiv modific ările date nefiind înregist rate la Camera
Înregistrării de Stat. În astfel de cazuri , este în drept de a depună cererea
introductivă doar persoana care este înregistrată la Camera Înregistrării de Stat .
Mai există cazuri când cererea introductivă depusă este semnată de un
reprezentant al debitorului împuternicit prin procură sau mandat , care trebuie
anexat în original la cererea introductivă , în astfel de cazuri pentru depistarea
împuternicirilor reprezentantului și verificarea legalit ății mandatului, procurii va
fi solicit at un extras de la Camera Înregistrării de Stat.
O altă anexă importantă la cererea introductivă este dovada achitării taxei
de stat , și dac ă facem referire la Legea nr.1216 din 03.12.1992 cu privire la taxa
de stat publicată în MO nr.53 -55 din 02.04.2004 conform prevederilor legii
menționate anterior mărimea cuantumului taxei de stat este de 2000% din unitatea
convențional ă care la momentul actual este egal ă cu 50 lei.3
Toate actele, documentele menționate sunt importante pen tru justa
soluționare a cereri i introductive depusa de debitor, iar debitorul este persoana
care trebuie să dispună și să asigure instanța de judecat ă cu aceste documente în
vederea desf ășurării procesului de insolvabilitate fluent și corect din punct de
vedere legal.
Astfel, acțiunile date se întrunește un alt principiu care este:
Principiul preemțiunii procedurii reorganiz ării- procedura dată este
prevăzută de Legea Insolvabilității Nr.149 din 29.06.2012 ca o alternativă la

1 Hotărârea explicativă nr.2 din 24.03.2014 a Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova, cu privire la aplicarea în practică
judiciară a LI pct. 6.4;
2 Legea insolvabilității nr.149 din 29.06.2012 publicată în MO nr.193 -197 din 14.09.2012 data intrării în vigoare 13.03.2013 ;
3 Legea nr.1216 din 03.12.1992 cu privire la taxa de stat publicată în MO nr.53 -55 din 02.04.2004;

37
lichidarea prin faliment , care de fapt este aplicabilă doar în cazurile când
reorganizarea din anumite motive nu a putut fi efectuată respectiv falimentul apare
dacă planul de reorganizare a eșuat .1 Procedura de reorganizare poate începe prin
cererea înaintat ă de debitor acesta fiind un drept al s ău.2

2.2. Cererea introductivă depusă de creditor, conținutul și actele anexate
Elementul care face diferența între debitor și creditor este faptul c ă,
creditorul la depunerea cererii introductive este limitat de anumite condiții cum ar
fi: interesul legitim în intentarea procesului de insolvabilitate și își poate
argumenta creanțele și temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate. La
admiterea cererii introductive depus ă de creditor , în sarci na instanței de
insolvabilitate intră obligațiunea s ă îl audieze pe debitor.
Un alt element care îl împiedică pe creditor de a depune cererea
introductivă , este faptul dacă debitorul se află în proces de restructurare, excepția
fiind doar cazul în cre anța a apărut dup ă intentarea procesului.
Este de menț ionat că există diferenț ă în cererea introductivă și în actele
anexate care este depus ă de creditor faț ă de cererea introductiv ă depus ă de debitor
cum ar fi:
– În cererea introductivă depusă de creditor trebuie indicate ;3
– Denumirea/numele și prenumele creditorului și ale debitorului,
sediul/adresa. Alte date ce vor ajuta la identificarea acestora, care la
rândul lor trebuie confirmate prin extrasul din registrul public
corespunzător . Verificarea acestor date este necesară la depistarea
competenței teritoriale în examinarea admisibilității cererii introductive
de către instanța de insolvabilitate și în continuare examinarea cauzei ;
Valoarea creanțelor creditorului, m ărimea dob ânzilor și a penalit ăților
aferente. Fiindcă conform p revederilor art. 11 alin. (3) lit. a) Legii Insolvabilității
Nr. 149 din 29.06.2012 la constatarea insolvabilității debitorului nu se ia în calcul
valoarea creanțelor constituite din penalități sau/și alte sancțiuni financiare
aferente neexecut ării obligațiilor;
– Temeiul creanțelor și termenul execut ării lor, în cererea introductiv ă
obligatoriu trebuie indicată dacă există careva creanțe și prin ce se
confirm ă existența lor și dac ă creanța existent ă este și exigibil ă;
– Mențiuni despre alte probe ce confirm ă creanța creditorului;

1 Legea insolvabilității nr.149 din 29.06.2012 publicată în MO nr.193 -197 din 14.09.2012 data intrării în vigoare 13.03.2013 ;
2 Nicolae CLIMA, judecător, Curtea Supremă de Justiție , Material pentru conferință, „Legea insolvabilității de la teorie la practică”,
COMPETENȚA INSTANȚELOR DE INSOLVABILITATE. RECURSUL ÎMPOTRIVA HOTĂRÂRILOR ȘI ÎNCHEIERILOR
INSTANȚEI DE , Chișinău 2014 , pag.7.
3 Hotărârea explicativă nr.2 din 24.03.2014 a Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova, cu privire la aplicarea în practică
judiciară a LI pct. 5.3;
2 Legea insolvabilității nr.149 din 29.06.2012 publicată în MO nr.193 -197 din 14.09.2012 d ata intrării în vigoare 13.03.2013 .

38
– Propunerea candidaturii la funcția de administrator provizoriu pe
perioada de observare a debitorului ;
– Alte date considerate de creditor ca fiind necesare pe ntru examinarea
cererii;
Toate cele menționate anterior sunt prev ăzute în art. 20 alin . (1) L egii
Insolvabilității . În majoritatea cazurilor în care creditorul înaintează cererea
introductivă în instanța de insolvabilitate ca motivare este indicat un temei general
care la r ândul sau este incapacitatea de plată a debitorului și mai rare ori este
invocat un temei special de intentare a insolvabilit ății cum ar fi supra îndatorarea
debitorului.
La cererea introductivă a creditorului trebuie anexate următoarele:
– Documentele ce adeveresc obligațiile debitorului faț ă de creditor,
mărimea datoriilor la aceste obligații, temeiul intent ării procesului de
insolvabilitate, alte documente care justifică cererea creditorului . Pentru
depunerea cererii introductive de către creditor este necesar ca într –
adevăr debitorul să fie în imposibilitate de plată sau să fie supra
îndatorat , în acest caz creditorul trebuie să aducă dovezi ireproșabile în
fața instanței de insolvabilitate, deoarece pentru pornirea procesului de
insolvabilitate riscul insolvabilit ății debitorului trebuie să fie unul real .
Drept dovadă în instanța de insolvabilitate trebuie prezentate probe cum
ar fi facturi fiscale, contracte , dispoziții de plat ă și alte ti puri de dovezi
care deja s ânt scadente și alte tipuri de dovezi care obligatoriu trebuie s ă
fie certe lichide și exigibile ;
– Dovada notificării prealabile a debitorului de către creditor . Notificarea
prealabilă este considerată a fi făcută dacă sunt respecta te cerințele art.
19 alin. (2) Legii Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 „notificarea
prealabilă se consideră făcută dacă, până la depunerea cererii
introductive, debitorul a fost informat de către creditor sau de executorul
judecătoresc, sau, în cazurile prevăzute expres de Codul fiscal , de către
organele abilitate despre faptul că se află în întârziere ori despre
înaintarea spre executare a titlului executoriu sau a unui alt document
echivalent lui în condițiile prev ăzute expres de Codul de executare .”1
Deseori , în practică sunt întâlnite cazuri când dovada efectuării notificării
care se prezintă instanței de insolvabilitate este doar copia notificării , expediată
în adresa debitorului, ori copia încheierii de admitere spre executare de către
executorul judecătore sc, sau de restituire fără executare a titlului executoriu,
urmân d a fi prezentate dovezi că notificarea, ori încheierea în cauză, expediată la

1 Hotărârea explicativă nr.2 din 24.03.2014 a Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova, cu privire la aplicarea în practică
judiciară a LI pct. 5.3;

39
adresa juridică a debitorului , a fost recepționat ă de acesta. Iar totuși cea mai bună
dovadă în confirmarea faptului că debitorul a fost notificat este avizul de recepție
a notific ării de c ătre debitor. Notificarea legală a debitorului este considerată a fi
efectuată cu succes și în cazul c ând sunt respectate preved erile art. 67 alin. (4) CC
al RM „toate documentele și scrisorile intrate la sediu se consider ă recepționate
de persoana juridic ă.”1
Mai există și o ultim ă cale de notificare a debitorului , care este acceptat ă
drept veridic ă și const ă în faptul că este legal notificat debitorul și în cazul c ând
notificarea sau încheierea expediat ă pe adresa juridic ă a debitorului, confirmat ă
prin extrasul public corespunz ător, s-a întors fără a fi înmânat.
Copia de pe hotărârea irevocabilă a instanței de judecată sau cop ia de pe
hotărârea arbitrală irevocabilă, ori copia de pe hotărârea judecătorească
irevocabilă privind recunoașterea hot ărârii judec ătorești sau a hot ărârii arbitrale
străine, ori decizia (hot ărârea) organului abilitat prin legea executorie la acel
moment.
În continuare , dacă facem referire la prevederile Hotărârii explicative nr.2
din 24.03.2014 a Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova, cu
privire la aplicarea în practic ă judiciar ă a Legea Insolvabilității Nr. 149 din
29.06.2012 pct. 4.2 „creditorii debitorului sunt persoane fizice sau juridice,
dețin ători ai unui drept de creanț ă asupra patrimoniului debitorului, care fac
dovada creanței sale faț ă de acest patrimoniu în condițiile Legii insolvabilit ății.
Dovada creanței faț ă de patrimoniul debitorului se face prin documentele ce
adeveresc obligațiile debitorului faț ă de creditor, m ărimea datoriilor la aceste
obligații, alte documente care justific ă creanța și nu este obligatoriu ca creanța s ă
fie probat ă doar prin copia de pe hot ărârea irevocabil ă a instanței de judecată sau
copia de pe hotărârea arbitrală irevocabilă, ori copia de pe încheierea
judecătorească irevocabilă privind recunoașterea hot ărârii judec ătorești sau a
hotărârii arbitrale str ăine, ori decizia (hot ărârea) organ ului abilitat prin legea
executorie la acel moment. ”2
Așa deci , din prevederile menționate anterior reiese c ă creditorul
obligatoriu trebuie s ă facă dovada c ă debitorul este într-o stare de insolvabilitate
și deja actele care le va prezenta creditorul instanței de insolvabilitate r ămân la
dispoziția sa, întru susținerea cererii introductive pe care o depune.
Instanța de insolvabilitate solicit ă de la ambele p ărți care depun cererea
introductivă , să anexeze la cerere actele confirmatoare întru dovada anumitor
momente cum ar fi: că cererea introductivă este semnată de către o persoană

1 Codul Civil nr.1107 al Republicii Moldova din 06.0 6.2002 publicat în MO nr. 82 -86 din 22.06.2002 .
2 Hotărârea explicativă nr.2 din 24.03.2014 a Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova, cu privire la aplicarea în practică
judiciară a LI pct. 4.2 .

40
împuternicită pentru că ulterior poate apărea necesitatea înregistrării creditorului
într-un registru public corespunzător .
Debitorul în același moment va pr ezenta extrasele din registrele publice
corespunz ătoare pentru ca să se depisteze care instanț ă de insolvabilitate este
competentă să soluționeze cauza. În continuare , creditorul la fel ca și debitorul
este obligat s ă anexeze la cererea sa dovada achit ării taxei de stat care , este
prevăzută în același cuantum ca și taxa pe care o achit ă debitorul la depunerea
cererii introductive. Iar la prezentarea cererii și a actelor anexate la ea se va face
în at âtea exemplare c âți participanți vor fi , fiindcă în ședinț ă particip ă
administratorul/lichidatorul și debitorul la examina cererii depusă de creditor .

2.3. Notificarea, citarea și înștiințarea participanților la proces
Un pas important care trebuie obligatoriu respectat , este prevăzut în art. 6
Legii Insolvabilității , care comunică despre citarea participanților la proces,
acțiune, care este efectuat ă de către instanța de insolvabilitate din oficiu.
În procedurile contencioase reglementate de Legea Insolvabilității Nr. 149
din 29.06.2012 vor fi citate în calitate de pârți numai persoanele ale c ăror drepturi
sau interese s ânt supuse spre soluționare instanței de insolvabilitate în condiții de
contradictorialitate.
În celelalte cazuri, se aplică dispozițiile din Codul de procedur ă civilă
referitoare la procedura necontencioas ă în măsura în care nu contravin unor
dispoziții expres pr evăzute de Legea Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 .
Notificarea și înștiințarea, cu excepția cazului în care sarcina notific ării și a
înștiinț ării aparține unor alte organe care aplică procedura, precum și convocările
prevăzute de prezenta lege cad în sarcina administratorului provizoriu sau
administratorului insolvabilității , sau a lichidatorului, după caz.
Notificările și înștiinț ările se fac prin scrisori recomandate, iar în cazurile
expres prevăzute de Legea Insolvabilității Nr.149 din 29.06.2012 și prin publicare
în Monitorul Oficial al Repub licii Moldova. Înștiințarea și notificarea conform
prevederilor de mai sus se consideră efect uată după expirarea a 3 zile lucrătoare
de la publicare.

2.4. Admiterea, restituirea, retragerea cererii introductive
Instanța de insolvabilitate este obligat ă să admit ă spre examinare at ât
cererea depus ă de creditor cât și de debitor , aceast ă regulă este prevăzută în art.
21 Legea Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 , iar admiterea se va efectua cu
respectarea prevederilor CPC RM . Despre admiterea cererii introductive , fie ea
depusă de debit or fie de creditor, instanța de insolvabilitate adoptă imediat o
încheiere, dar cel mult în 3 zile de la data depunerii. Primul lucru pe care instanța

41
de insolvabilitate trebuie s ă-l fac ă este s ă verifice cererea introductiv ă dacă
corespunde art. 166, 167 CPC RM , apoi verifică dacă cererea introductivă depusă
respectă și alte preve deri legale cum ar fi cele al Legea Insolvabilității Nr. 149 din
29.06.2012 art. 16, 17 și respectiv 20 L egii Insolvabilității .
De către instanța de insolvabilitate se vor verifica urm ătoarele:
– Respecta rea competenței jurisdicționale și anume acele extrase din
registrele publice corespunz ătoare care fac dovada c ă ține anume de
competența Curții de Apel unde cererea introductivă a fost depusă;
– Se va verifica dacă cererea a fost depusă de persoanele împuternicite de
lege cum ar fi debitor i, creditor i și autorit ățile împuternicite prin lege și
aici avem articolele care au fost menționate anterior cum ar fi art. 236,
241 și art. 245 L egii Insolvabilității ;
– Indicarea temeiurilor de insolvabilitate și actele doveditoare de existenț ă
a insolvabilit ății debitorului;
– Trebuie respectată cerința cu privire la certitudinea creanței. Se
anexează în mod obligatoriu la cererea introductivă hotărârea
judecătoriei arbitrale în care se întemeiază cererea introductivă de
insol vabilitate depusă de creditor;
– Existența împuternicirilor persoanei care depune cererea introductiv ă
din numele persoanei juridice aici vorbim de (procură, mandat);
– Dovada notificării debitorului de către creditor înainte de depunerea
cererii introductive care la rândul său notificarea debitorului este
obligatorie , în continuare instanța de insolvabilitate va verifica dovada
achit ării taxei de stat, dup ă care va verifica dac ă cererea introductiv ă și
toate actele anexate la ea sunt în exemplare destule pentru toate p ărțile
din proces (instanța de insolvabilitate , debitor, administratorul
provizoriu).1
Dacă cererea in troductivă contravine art. 20 Legea Insolvabilității Nr. 149
din 29.06.2012 adică nu corespunde conținutul cererii cu exigențele legale , atunci
conform art. 22 alin. (1) Legii Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 „instanța de
insolvabilitate rest ituie fără examinare cererea introductivă întocmită cu
încălcarea prevederilor art. 20 L egii Insolvabilității .”
Trebuie r espectate și p revederile art. 219 alin. (3) Legea Insolvabilității
Nr.149 din 29.06.2012 „cererile introductive de intentare a procesului de
insolvabilitate formulate de creditori împotriva aceluiași debitor, depuse dup ă
intentarea procedurii accelerate de restructurare, se restituie f ără a fi examinate.”
Totuși în caz ul când nu sunt respectate toate exigențele legale cum ar fi:
înscrisurile anexate nu sunt certificate în mod corespunz ător, lipsește dovada

1 Legea insolvabilității nr.149 din 29.0 6.2012 publicată în MO nr.193 -197 din 14.09.2012 data intrării în vigoare 13.03.2013 ;

42
achit ării taxei de stat, s-a omis anexarea copiilor de pe cererea introductivă și
actele anexate la ea pentru debitor instanța de insolvabilitate poate s ă permit ă
părții să repare omisiunile prin acordarea unui termen astfel instanța de
insolvabilitate conform art. 171 CPC RM prin încheiere dispune a nu da curs
cererii introductive și se d ă un termen pentru a înlătura toate neajunsurile. După
înlăturarea neajunsurilor în termenul acordat , cererea se consideră a fi admisă spre
examinare.1
Dar dacă totuși omisiunile nu au fost înlăturate , în termenul oferit de c ătre
instanța de insolvabilitate atunci cererea este restituit ă părții deponente . Acest
lucru însă nu -l împiedică pe creditor sau debitor să depună cererea introductivă
repetat. Așa deci, dacă sunt respectate toate prevederi le atât ale CPC RM cât și
ale Legea Insolvabilității Nr.149 din 29.06.2012 cum ar fi că cererea introductivă
este semnată de persoana competentă, cererea a fost depusă de persoana
împuternicită, sa respe ctat competența teritorial ă atunci instanța va fi obligată să
adopte o încheiere imediată de acceptare spre examinare a cererii introductive, în
cel mult 3 zile de la data depunerii.
În art. 21 alin. (5) indică că instanța de insolvabilitate admiț ând cererea
introductiv ă depus ă de creditor spre examinare, va dispune punerea sub observație
a debitorului prin desemnarea unui administrator provizoriu și desigur c ă va aplica
măsuri de asigurare a creanțelor creditorilor în evitarea ulterioar ă a înstrăinării
masei debitoare într-un mod fraudulos de c ătre debitor.
Cererea introductivă depusă de debitor este admisă și examinat ă într-un
mod diferit de ce a creditorului.
Așa deci dac ă facem referire la art. 21 alin. (6) Legea Insolvabilității Nr.
149 din 29.06.2012 „dacă în cererea introductivă debitorul declară că se află în
stare de insolvabilitate și își exprimă intenția de a lichida sau de a își restructura
activitatea, instanța de judecată va adopta, în cel mult 10 zile lucrătoare, cu citarea
debitorului, o hotărâ re de intentare a procesului de insolv abilitate fără drept de
recurs, obligându -l, după caz, să prezinte un plan al procedurii de restructurare. ”2
Așa deci , instanța de insolvabilitate adopt ă, în termen de 3 zile, o încheiere
de admitere spre examinare a cererii introductive, prin încheierea dată va fi
stabilită data examinării cererii introductive și înlăturarea neajunsurilor depistate.
Există și posibilitatea ca debitorul s ă nu solicite în cererea introductiv ă de a lichida
sau de a -și restructura activitatea dar va cere deodată intentarea procedurii de
insolvabilitate. Din practică dese ori cea mai buna metodă este metoda din art. 21
alin. (6) L egii Insolvabilității .

1 Codul pr ocedură civilă al Republicii Moldova nr.225 din 30.05.2003 publicat în MO nr.130 -134 din 21.06.2013 .
2 Legea insolvabilității nr.149 din 29.06.2012 publicată în MO nr.193 -197 din 14.09.2012 data intrării în vigoare 13.03.2013 .

43
Dese ori desemnarea unui administrator provizoriu nu are alt scop decât
confirmarea de către acesta a stării de insolvabilitate , invocat prin cererea
introductivă a debitorului. Astfel , administratorul provizoriu urmează să verifice
actele anexate și prezentate de către debitor instanței de ins olvabilitate și se va
expune asupra faptului dacă este de cuviinț ă intentarea procesului de
insolvabilitate sau intentarea procedurii simplificate a falimentului, fie să constate
solvabilitatea debitorului. Așa deci , din cele expuse mai sus reiese c ă
administratorul provizoriu aplic ă un control repetat asupra tuturor temeiurilor și
dovezilor prezentate de debitor .
Dar totuși , să nu uităm că debitorul este obligat să prezinte informația
veridic ă, fiindcă la cererea introductivă el depune și o confirma ție că toate
materialele prezentate corespund adev ărului , altfel el riscă a fi sancționat. Este de
menționat c ă instanța de insolvabilitate singură va decide punerea sub observație
a debitorului sau nu , indiferent dac ă acesta cere acest lucru în cererea introductiv ă.
De multe ori în practică sunt întâlnite cazuri când cererea introductivă
depusă de debitor este cu rea -credinț ă și urmează scopul suspendării unei hotărâri
judiciare ori transmiterea bunurilor gajate. Iar la expirarea termenului de
examinare debitorul simplu retrage cererea introductivă .
Totuși , dacă cererea introductiv ă este r etrasă de persoana care a depus -o nu
împiedică ca persoanele alăturate la cerere s ă solicite examinarea ei în fond.
Încetarea procesului poate fi dispusă de către instanța de insolvabilitate dac ă nu
contravine drepturilor și intereselor altor persoane cât și prevederilor legale.

44
3. ACTELE DE DISPOZIȚIE ALE INSTANȚEI DE INSOLVABILITATE
PRIVIND INTENTAREA PROCEDURII DE INSOLVABILITATE

3.1. Încheierea de admitere a cererii introductive
Prin încheierea de admitere a cererii introductive instanța de insolvabilitate
va dispune :
– Punerea s ub observație a debitorului ;
– Desemnarea unui administrator provizoriu;
– Aplicarea măsurilor de asigurare a creanțelor creditorului ;
– Obligarea administratorului provizoriu să notifice în toate registrele
publice precum și persoanele vizate în lege despre aplicarea m ăsurilor
de asigurare;
– Obligarea administratorului provizoriu să notifice în cel mult 10 zile toți
creditorii pentru înaint area creanțelor certe și exigibile, și necesitatea
prezent ării referinței asupra cererii introductive într-un termen de cel
mult 30 de zile .1
Cele menționate anterior sunt dispuse în prevederile art. 21 alin. (5) și art.
25 alin. (5) Legii Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 care prevede că
observația debitorului se va face prin numirea unui administrator provizoriu .2 De
către instanța de insolvabilitate va fi numit și cuantumul remunerației
administratorului provizoriu care va fi într-o mărime fi xă lunară prin prezentarea
confirmatoare de documente ale activității sale. Atribuțiile administratorului
provizoriu se finiseaz ă la numirea administratorului insolvabilit ății sau p ână la
respingerea cererii introductive , în cazul când nu există temeiuri de insolvabilitate
adică nu există riscul insolvabilității.
Prin încheierea de admitere a cererii introductive de către ins tanța de
insolvabilitate mai poate fi dispus și urm ătorul lucru :3
Punerea în obligațiunea administratorului provizoriu de a prezenta până la
o dată concretă un raport cu privire la executarea măsurilor de asigurare, în care
va mai fi menționat ă și poziția sa cu privire la cererea introductivă.
Iar dacă facem referire la obligațiunile debitorului care îi sunt atribuite prin
încheierea instanței de insolvabilitate el va trebui să:
– Transmită administratorului provizoriu informația solicitat ă,
documentele legate de toate activit ățile debitorului, inclusiv ștampila;

1 Popa L., Birca B., Selevestru I., Catan C., Balan V., Craiu N., Lungu M., Manualul administratorului autorizat, [et al.] ; co ord.: Svetlana
Novac ; Inst. Naț. al Justiției. – Chișinău : S. n., 2015 ; pag.47 ;
2 Legea insolvabilității nr.149 din 29.06.2012 publicată în MO nr.193 -197 din 14.09.2012 data intrării în vigoare 13.03.2013 ;
3 Popa L., Birca B., Selevestru I., Catan C., Balan V., Craiu N., Lungu M., Manualul administratorului aut orizat, [et al.] ; coord.: Svetlana
Novac ; Inst. Naț. al Justiției. – Chișinău : S. n., 2015 ; pag.47 .

45
– Debitorul la rândul să este obligat să respecte exigenț ele ins tanței de
insolvabilitate c ă să urmeze careva efecte negative în folosul său.
– În perioada de observație deciziile privind gestionarea patrimoniului
trebuie luate doar cu acordul administratorului provizor iu numit de către
instanța de insolvabilitate ;1
– Va mai fi numită de către instanța de insolvabilitate și data examinării
cererii introductive.
Așa deci, este de menționat c ă încheierea instanței de insolvabilitate nu se
supune nici unei c ăi de atac.
Debitorul , va fi pus în situația de a depune o referință în termen de 10 zile
calendaristice asupra copiei încheierii instanței de insolvabilitate expediate în
adresa debitorului în decurs de 2 z ile lucrătoare de la pronunțare prin care
debitorul , va trebui s ă recunoasc ă sau s ă conteste starea de insolvabilitate. La
referința debitorului vor fi anexate actele prev ăzute de c ătre Legea Insolvabilității
Nr.149 din 29.06.2012 la art.17 .
Instanța d e insolvabilitate poate respinge cererea introductivă , dacă la
examinarea referinței se constat ă că nu există starea de insolvabilitate a
debitorului. În cazul când debitorul prin referința depus ă nu-și contest ă starea de
insolvabilitate , ba din contra solicit ă restructurarea sa, instanța de insolvabilitate
adoptă o hot ărâre de intentare a procedurii de insolvabilitate, debitorul fiind
obligat să prezinte un plan al procedurii de insolvabilitate. Lipsa referinței nu
împiedică examinarea cererii introductive .2
În continuare, o altă etapă importantă care trebuie respectată este perioada
de observație care este o perioada cuprins ă între data admiterii cererii introductive
spre examinare și data intentării procedurii de insolvabilitate sau data confirmării
planului procedurii de restructurare , sau, după caz, data i ntrării în faliment .3 Este
cert că perioada de observație nu poate dep ăși termenul de 60 de zile cu extinderea
perioadei la cerere/necesitate cu încă 15 zile. Conform art. 23 alin. (1) Legii
Insolvabilității „în perioada de observație , debitorul poate să continue activitățile
curente și să efectueze plăți către creditorii cunoscuți , care se încadrează în
condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, sub supravegherea
administratorului provizoriu, dacă nu i s -a ridicat dreptul de administrare, ori sub
conducerea administratorului provizoriu, dacă i s -a ridicat dreptul de
administrare. ”

1 Popa L., Birca B., Selevestru I., Catan C., Balan V., Craiu N., Lungu M., Manualul administratorului autorizat, [et al.] ; co ord.: Svetlana
Novac ; Ins t. Naț. al Justiției. – Chișinău : S. n., 2015 ; pag.47 ;
2 Ibidem , pag. 47;
3 Legea insolvabilității nr.149 din 29.06.2012 publicată în MO nr.193 -197 din 14.09.2012 data intrării în vigoare 13.03.2013 .

46
În perioada de observație activitatea debitorului depind e în întregime de
măsurile de asigurare aplicate de instanț ă. Debitorul poate s ă continue activit ățile
curente și s ă efectueze pl ăți către creditorii cunoscuți , care se încadrează în
condițiile obișnuite de exercitare a activității curente sub supravegherea
administratorului , cele menționate pot fi efectuate de c ătre debitor doar în cazul
când nu i s -a ridicat acest drept de c ătre instanța de insolvabilitate. Iar în cazul
când acest drept de a administra i -a fost limitat el efectuează activitatea dată sub
conducerea administratorului provizoriu și doar cu acordul lui.
Activități curente s ânt, tranzacțiile și operațiunile financiare propuse de
către debitor pentru a fi efectuate în perioada de observație, în cursul normal al
activității economice cum ar fi:
– Continuarea activității contractate, conform obiectului de activitate;
– Efectuarea operațiunilor de încasări și de pl ăți aferente acestora;
– Asigurarea finanț ării cheltuielilor curente.
În continuare, conform preveder ilor art. 23 alin. (3) Legii Insolvabilității
Nr. 149 din 29.06.2012 actele , operațiunile și pl ățile care dep ășesc condițiile
menționate la alin. (2) vor putea fi autorizate și/sau efectuate de administratorul
provizoriu numai cu aprobarea prealabil ă a instanței de insolvabilitate, care se va
expune în acest sens printr -o încheiere motivată emisă în cel mult 5 zile de la data
primirii cererii de aprobare, care poate fi atacată cu recurs în condițiile prezentei
legi.
De aici reiese că pot fi atacate cu recurs încheierile de admitere cât și cea
de respingere a unei astfel de cereri.1
În continuare , instanța de insolvabilitate va examina demersul
administratorului provizoriu, precum și cererile creditorilor sau ale debitorului
privind încălcarea drepturilor sale de c ătre administratoru l provizoriu în perioada
de observare a debitorului, cu excepția celor a c ăror procedur ă de soluționare este
reglementat ă aparte de prezenta lege, se vor examina în ședinț ă public ă cu citarea
administratorului provizoriu sau, dup ă caz, și cu citarea credit orului care a depus
cererea, în termen de cel mult două săptămâni de la primirea demersului sau a
cererii. Pe marginea demersului sau a cererii, instanța de insolvabilitate va emite
o încheiere, care poate fi contestat ă cu recurs numai de p ârțile vizate în ea.2
Dacă în această perioadă administratorul provizoriu , depune instanței de
insolvabilitate demersuri sau creditorii ori debitorii depun cereri privind
încălcarea drepturilor sale de c ătre administratorul provizoriu, instanța de
insolvabilitate le va ex amina în ședinț ă public ă cu citarea p ărților interesate, în cel

1 Hotărârea explicativă nr.2 din 24.03.2014 a Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova, cu privire la aplicarea în practică
judiciară a LI pct. 9.1, 9.2 , 9.3;
2 Legea insolvabilității nr.149 din 29.06.2012 publicată în MO nr.193 -197 din 14.09.2012 data intrării în vigoare 13.03.2013 .

47
mult 14 zile de la depunerea demersului s au cererii. Pe marginea caz ului, instanța
se va pronunța printr -o încheiere susceptibil ă de recurs de părțile vizate în
încheiere.
Respectiv , creditorii care au înaintat cererea introductiv ă ori
administratorul provizoriu, pot adresa oricând instanței de insolvabilita te o cerere
pentru a i se limita debitorului dreptul de administrare și ca justificare va fi
suportarea continuă a pierderilor din patrimoniul acestuia. În cel mult 10 zile,
instanța de insolvabilitate va examina cererea într-o ședinț ă la care vor fi citați
administratorul provizoriu, creditorii care au înaintat cererea introductiv ă și
reprezentantul debitorului. Neprezentarea părțilo r citate legal nu va împiedica
examinarea cererii. Încheierea de limitare totală sau parțial ă a debitorului de la
administrarea întreprinderii poate fi contestat ă cu recurs de debitor.
Administratorul provizoriu mai are împuternicirea în atribuțiile sale de a se
adresa către instanța de insolvabilitate , cu solicitarea de a dispune participarea
organelor de conducere la executarea atribuțiilor pe care administratorul
provizoriu le are . Ad ministratorul insolvabilității mai poate sesiza instanța de
insolvabilitate despre orice problemă care trebuie soluționat ă din partea ei .1
Administratorul provizoriu mai trebuie să întreprindă diferite măsuri cu
privire la preluarea actelor și ștampilelor debitorului, iar dacă acestea nu au fost
prezentate administratorului provizoriu de către organele de conducere ale
debitorului la solicita re pentru reconstituirea acestora pe cât este posibil.
Importanța prelu ării acestor documente este necesar ă la întocmirea raportului
privind executarea măsurilor de asigurare și st ării debitorului, exist ă și alte
obligații în sarcina administratorului prov izoriu cum ar fi : notificarea creditorilor
din evidența contabil ă într-un termen de 10 zile lucr ătoare despre înaintarea
creanțelor certe și exigibile asupra patrimoniului debitorului c ât și prezentarea
referinței asupra cererii introductive.
Dese ori, apar dificultăți în practic ă cu privire la întocmirea raportului
nefiind posibil ă notificarea potențialilor creditori din motivul că administratorul
provizoriu nu găsește adesea debitorul pe adresa juridic ă indicat ă la Camera
Înregistrării de Stat. De acei a, la procedura notificării creditorilor persoane
juridice din lista contabilă este nevoie de verificarea prealabilă a corectitudinii
adreselor juridice indicate în evidența contabil ă.
Administratorul provizoriu urmează să notifice credi torii cu aviz de
recepție sau s ă prezinte de la oficiul poștal lista creditorilor pe adresa c ărora a fost
expediat ă notificarea , altfel nu se confirm ă citarea și nici recepționarea cit ărilor
de către aceștia. În cazurile menționate anterior notificarea nu producea efectul

1 Popa L., Birca B., Selevestru I., Catan C., Balan V., Craiu N., Lungu M., Manualul administratorului autorizat, [et al.] ; coord.: Svetlana
Novac ; Inst. Naț. al Justiției. – Chișinău : S. n., 2015; pag.47.

48
așteptat și dorit și la examinarea cererilor de depunere în termen a cererilor de
admitere a creanțelor notific ările date nefiind acceptate de către instanța de
insolvabilitate.
Creditorii vor fi în drept să depună referințe asupra cererii introductive ca
urmare a intr ării acestor notific ări în perioada de observație dispun ă de instanța
de insolvabilitate.
Instanța de insolvabilitate în perioada de observație , adesea se întimpin ă cu
cazuri c ând trebuie s ă ia m ăsuri pentru conexarea diferitor cereri introductive
multiple depuse de creditor sau debitor , asta se întâmplă în cazul când în privința
unui și aceluiași debitor sunt depuse mai multe cereri introductive de diferiți
creditori , dar și diferiți debitori nesoluționate la momentul admiterii spre
examinare a cererii introductive.
Cererile depuse vor fi conexate la dosarul în care a fost admisă prima cerere
introductivă, iar măsurile de asigurare menționate anterior se anuleaz ă de drept și
nu produc efecte, în afară de măsurile de asigurare aplicate prin încheierea de
admitere a primei cereri introductive dispusă de către instanța de insolvabilitate.
Dispunerea măsurilor de asigurare va fi dispusă conform art. 24 Legii
Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 deseori aplicarea măsurilor de asigurare
este obligatorie de către instanța de insolvabilitate.
Instanța d insolvabilitate poate aplica urm ătoarele m ăsuri de asigurare :1
– Numește administratorul provizoriu, va fi numit acel administrator
provizoriu care va fi propus de către partea care dorește intentarea
procesului de i nsolvabilitate, instanța de insolvabilitate fiind obligat ă să
respecte voința p ărții;
– Pune sub sechestru bunurile debitorului și corespondența lui comercial ă;
suspendă urmăririle individuale ale creditorilor și execut ările silite asupra
bunurilor debitorului, precum și curgerea prescripției dreptului de a cere
executarea silit ă a creanțelor acestora contra debitorului;
– Pune sub interdicție înstrăinarea de c ătre debitor a bunurilor sale ori
decide ca acestea să poată fi înstrăinate doar cu învoirea expresă a
administratorului provizoriu;
– La cererea motivată a creditorilor sau administratorului provizoriu ori
din oficiu, dispune înlăturarea debitorului de la gestionarea
patrimoniului;
– Poate fi solicitată și suspendare a curgerii dob ânzilor, a majorărilor sau
a penalităților de orice fel, sau a oric ăror alte tipuri de cheltuieli aferente
creanțelor n ăscute anterior perioadei de observație, m ăsurile de

1 Legea insolvabilității nr.149 din 29.06.2012 publica tă în MO nr.193 -197 din 14.09.2012 data intrării în vigoare 13.03.2013;

49
asigurare menț ionate pot fi solicitate și îndeplinite doar prin înaintarea
unei cereri motivate a debitorului .1
Această măsură de asigurare , nu se aplică prin încheierea de admitere spre
examinare a cererii introductive depuse de creditori sau în cazul depunerii cererii
introductive de către creditori, debitorul la rândul său aflând despre acest lucru la
admiterea cererii introductive spre examinare de către instanța de insolvabilitate .
Încheierea , adoptată de către instanța de insolva bilitate pe marginea acestei
cereri a debitorului , de aplicare a măsurii asiguratorii nu va fi susceptibilă de atac,
încheierea adoptată de instanța de insolvabilitate fiind una separat ă.
La fel și cererea înaintat ă de către creditori urmeaz ă a fi bine motivat ă și
anume cererea înaintată , care prevede că cererea introductivă înaintată de creditori
sau administratorul provizoriu pot adresa oricând instanței de insolvabilitate o
cerere pentru a i se ridica debitorului dreptul de administrare , justificarea acestei
cereri servind pierderile continuei din patrimoniul debitorului ori lipsa
probabilității de realizare a unui plan rezonabil de activitate a întreprinderii și/sau
eschivarea acestuia de la executarea atribuțiilor pe care acesta din urm ă le are.
Așa tip de cerere se examineaz ă separat în termen de 10 zile lucrătoare de
la depunere, cu citarea administratorului pro vizoriu, creditorilor care au înaintat
cerere introductivă și a reprezentantului debitorului, ac eastă măsură de asigurare
ne putând fi aplicată prin încheierea de admitere spre examinare a cererii
introductive. Încheierea dispusă de către instanța de insolvabilitate de limitarea a
debitorului de la administrarea afacerii poate fi atacat ă cu recurs de c ătre debitor
sau reprezentantul acestuia .
În perioada observației este posibilă aplicarea încă a unei măsuri de
asigurare , care este aducerea silită a debitorului la audiere. Fiindcă pentru
pronunțarea unei hot ărâri asupra cererii introductive este necesar ă audierea
obligatorie a administratorului de bitorului, neprezentarea lui duce instanța de
insolvabilitate la aplicarea m ăsurii asiguratorii și anume aducerea silit ă a
administratorului debitorului . Aplicarea măsurii asiguratorii de aducere silită
poate fi aplicată asupra debitorului și în cazul c ând acesta se eschiveaz ă de la
îndeplinirea obligați unilor sale ce -i revin prin Legea Insolvabilității Nr. 149 din
29.06.2012 sau obligațiuni ce se prev ăd în încheierea de admitere a cererii
introductive .2
Astfel, instanța de insolvabilitate poate s ă mai interzic ă debitorului
următoarele acțiuni:
– Interzicerea modificării documentelor de constituire;

1 Popa L., Birca B., Selevestru I., Catan C., Balan V., Craiu N., Lungu M., Manualul administratorului autorizat, [et al.] ; co ord.: Svetlana
Novac ; Inst. Naț. al Justiției. – Chișină u : S. n., 2015; pag.54.
2 Ibidem , pag 55;

50
– Interzicerea efectuării modificărilor de către Camera Înregistrării de
Stat.
Instanța de insolvabilitate în prim plan trebuie s ă indice care m ăsură de
asigurare o va aplica debitorului , fiindc ă, rolul pe care îl are măsura asiguratorie
asupra lui este de a îi păstr a intact absolut toate bunurile, patrimoniul său și pentru
a evita înstrăinarea ilegală a lor. Toate acțiunile asiguratorii întreprinse de către
instanța de insolvabilitate , trebuie s ă aibă loc p ână la o anumit ă perioadă: până la
momentul res pingerii cererii introductive, până la data intentării procesului de
insolvabilitate și respectiv p ână la data încheierii unei tranzacții .1
Ulterior, toate măsurile asiguratorii aplicate de către instanța de
insolvabilitate încetează, anume după ce instanța de insolvabilitate se pronunț ă cu
o hot ărâre asupra cererii introductive însă neindicând în ea nimic despre încetarea
măsurilor asiguratorii fiindcă acestea încetează de drept indiferent că este o
hotărâre de admitere a cererii introductivă sau de respingerea ei. Ne cătând la acest
lucru , adesea se întâlnesc cazuri când către instanța de insolvabilitate se adreseaz ă
participanții la proces și anume administratorii insolvabilit ății sau lichidatorii la
etapa de admitere a cererii introductive care respectiv printr -o cerere solicită
încetarea măsurilor asiguratorii aplicate anterior admiterii sau respingerii cererii
introductive fiindcă unele organe statale nu acceptă prevederile legii în acest sens .
Instanța de insolvabilitate în așa cazuri se va expune asupra cererii
parvenite cu, o încheiere separat ă, care nu poate fi atacat ă.2
Art. 24 alin. (7) Legii Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 prevede că
„instanța de insolvabilitate este în drept s ă ridice, la cerere, printr -o încheiere
motivat ă, măsurile de asigurare aplicate, până la apariția circumstanțelor
nominalizate la alin. (6), în modul stabilit de Codul de procedur ă civilă, cu
excepția instituirii administr ării provizorii în perioada de observație a
debitorului .”3
Chiar dacă legea nu indică care sunt subiecții ce pot depune o astfel de
cerere , este clar f ie că sunt creditori i, care se află la momentul dat în lista
creditorilor sau în tabelul preliminar în perioada de observație , fie astfel de tipuri
de cereri pot fi depuse de către participanții la proces care figurează la perioada
de observație cum ar fi creditorul care a depu s cererea, debitorul și administratorul
provizoriu4.

2 Popa L., Birca B., Selevestru I., Catan C., Balan V., Craiu N., Lungu M., Manualul administratorului autorizat, [et al.] ; co ord.: Svetlana
Novac ; Inst. Naț. al Justiției. – Chișinău : S. n., 2015; pag.55;
3 Legea insolvabilității nr.149 din 29.06.2012 publicată în MO nr.193 -197 din 14.09.2012 data intrării în vigoare 13.03.2013;
4 Popa L., Birca B., Selevestru I., Catan C., Balan V., Craiu N., Lungu M., Manualul administratorului autorizat, [et al.] ; co ord.: Svetlana
Novac ; Inst. Naț. al Justiției. – Chișinău : S. n., 2015; pag.55;

51
Art. 27 alin. (7) Legii Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 nu prevede
dreptul instanței care a adoptat m ăsurile de asigurare de a le anula din oficiu,
aceste prevederi sunt clar prevăzute de CPC RM art. 180 alin. (1) „măsura
anterioară de asigurare a acțiunii poate fi anulat ă la cererea p ârâtului de c ătre
judec ătorul sau instanța care a ordonat m ăsura de asigurare ori de judec ătorul sau
instanța în a c ăror procedură se află pricina .”
Prevederea dată va mai fi în vigoare până la data de 28.04.2017 fiindcă cu
noile modificări ale CPC RM care au fost efectuate în data de 23.09.2016
prevederile art. 180 alin. (1) vor fi următoarele „măsura anterioară de asigurare a
acțiunii poate fi anula tă la cererea p ârâtului de c ătre instanța care a ordonat m ăsura
de asigurare ori de instanța în a c ărei procedur ă se afl ă pricina .”
Și prevederile alin. (2) ale aceluiași articol prevede că „anularea măsurii
anterioare de asigurare a acțiunii se soluționeaz ă în ședinț ă de judecată.
Participanților la proces li se comunică locul, data și ora ședinței . Neprezentarea
lor repetată însă nu împiedică examinarea problemei.”
Prevederea menționat ă fiind modificat ă la data de 23.09.2016 și va intra în
vigoare la data de 28.04.2017 astfel noua modificare va conține urm ătoarele
prevederi „anularea măsurii anterioare de asigurare a acțiunii se soluționeaz ă în
ședinț ă de judecată. Participanților la proces li se comunică locul, data și ora
ședinței . Neprezentarea lor repetată însă nu împiedică examinarea problemei.
Încheierea judecătorească privind anularea măsurilor de asigurare a acțiunii poate
fi atacat ă cu recurs. Recursul împotriva încheierii de anulare a măsurilor de
asigurare a acțiunii sau de substituire a unei forme de asigurare cu o alta suspendă
executarea încheierii .”1
Instanța de insolvabilitate , în perioada de observație, nu poate anula măsura
de asigurare aplicată anterior cum ar fi , numirea unui administrator provizoriu
care trebuie să supravegheze situația debitorului . În practică însă există cazuri
când administratorul provizoriu desemnat de către instanța de insolvabilitate nu –
și poate executa obligațiunile sale care sunt prevăzute de către Legea
Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.201 2 și care se controleaz ă riguros de c ătre
instanța de insolvabilitate sau solicită demisia. Instanța nefiind în posibilitatea de
a acționa altfel va numi un alt administrator provizoriu, care va fi propus de către
persoana care a depus cererea introductivă sau în cazul când persoana deponentă
a cererii introductive , nu propune nici un administrator provizoriu , atunci el va fi
numit de către instanța de insolvabilitate din oficiu aleatoriu din lista
administratorilor și va îndeplini atribuțiile administrator ului provizoriu precedent .

3.2. Raportul administratorului provizoriu

1 Codul procedură civilă al Republicii Moldova nr.225 din 30.05.2003 publicat în MO nr.130 -134 din 21.06.2013 .

52
În decursul perioadei de observație, acțiunile administratorului sunt
îndreptate spre a îndeplini urm ătoarele sarcini cum ar fi:
– „preluarea actelor și ștampilelor debitorului (solicitarea actelor
contabile, documentelor privind activitatea economică a debitorului )
prezentarea raportului privind executarea măsurilor de asigurare. Într –
un termen de cel mult 45 de zile de la desemnarea sa, administratorul
provizoriu v a prezenta instanței de judecată un raport privind starea
debitorului și își va expune părerea dacă în privința debitorului urmează
a fi intentată procedura de insolvabilitate, procedura simplificată de
faliment sau să fie respinsă cererea introductivă. Ra portul
administratorului urmează să fie examinat într -o ședinț ă unică cu
studierea referinței debitorului și obiecțiilor creditorilor;
– dispunerea de bunurile perisabile sau supuse deprecierii.
Administratorul provizoriu este obligat să întreprindă toate mă surile
pentru înstrăinarea bunurilor perisabile în scopul conservării la maxim
a valorii masei debitoare ;
– conservarea, administrarea bunurilor care se află sub riscul de a se
distruge și/sau de a se deprecia;
– pregătirea tabelului preliminar al creanțelor. Administratorul provizoriu
trebuie s ă înregistreze în instanța de judecat ă tabelul preliminar al
creanțelor cu indicarea tipului acestora (garantate, chirografare). Acesta
va fi un tabel provizoriu și creanțele vor avea statut provizoriu p ână la
ședința d e validare. Includerea sau neincluderea unei creanțe în tabelul
preliminar nu poate fi contestat ă în instanța de insolvabilitate .”1
Așa deci , în sarcina administratorului provizoriu intră obligațiunea de a
întocmi într -un termen de cel mult 45 de zile lucrătoare de la desemnarea sa un
raport privind activitatea sa pe perioada de observație , acest termen poate fi
prelungit cu încă 15 zile lucrătoare la solicitare sau dacă există circumstanțele care
vor necesita pentru soluționare un termen mai lung.
Adm inistratorul provizoriu va urma să se expună asupra:
– indicării în registrele publice și ale notific ării organelor indicate în art.
26 alin. (1) Legii Insolvabilității Nr.149 din 29.06.2012 despre aplicarea
măsurilor de asigurare;
– executării măsurilor de asigurare , prevăzute de CPC RM și de L egea
Insolvabilității ;
– notificării creditorilor despre înaintarea creanțelor și referinței;

1 Hotărârea explicativă nr.2 din 24.03.2014 a Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova, cu privire la aplicarea în pract ică
judiciară a LI pct. 9.4.;

53
– propunerii hotărârii ce urmează a fi adoptată pe marginea cererii
introductive, în dependenț ă de starea debitorului .1
Mai trebuie anexate la raport și înscrisurile corespunz ătoare care vor
confirma expedierea notificărilor și dovada recepțion ării lor, răspunsurile primite,
cererile creditorilor privind înaintarea creanțelor și referințele acestora. Cele
menționate anterio r trebuie efectuate pentru instanța de insolvabilitate ca s ă poată
verifica dacă notificările au fost expediate pe adresa corectă a tuturor creditorilor
în concordanț ă cu evidența contabil ă, ulterior urmează a fi anexată lista
creditorilor, cu indicarea ad reselor lor .
Una din atribuțiile de baz ă ale administratorului provizoriu este de a se
expune asupra admiterii sau respingerii cererii introductive și asta va fi efectuat ă
după ce administratorul provizoriu va verifica existența st ării de insolvabilitate ,
de fapt dacă se va adeveri existenț a stării de insolvabilitate sau nu . În depe ndenț ă
de acest lucru administratorul insolvabilității va propune admiterea sau
respingerea cererii introductive . Desigur că expunerea administratorului
provizoriu asupra cereri i introductive trebuie să fie bine motivată .
În cazul când administratorul provizoriu va propune intentarea procedurii
simplificate a falimentului, el va prezenta dovezi care confirmă existența
temeiului de insolvabilitate, înscrisurile confirmatoare ale existenței temeiului de
insolvabilitate și lipsa ori insuficiența bunurilor necesare pentru acoperirea
cheltuielilor procesului2.
Iar în cazul când administratorul provizoriu propune respingerea cererii
introductive, la fel va fi necesar ca el să -și motive ze propunerea . Propunerea
administratorului provizoriu va fi pusă la dezbatere în ședinț ă public ă când va fi
examinat ă cererea introductiv ă respectiv ulterior în hotărârea adoptată pe
marginea cererii introductive, se va expune și asupra acestei propuneri făcute de
către administratorul provizoriu în cadrul perioadei de observație .3

3.3. Tabelul preliminar al creanțelor
Așa deci administratorul provizoriu conform prevederilor art. 26 alin. (2)
Legii Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 trebuie să ” în cel mult 10 zile
lucrătoare de după desemnare, administratorul provizoriu trimite notificări tuturor
creditorilor din evidența contabil ă, prezentat ă de debitor în conformitate cu art.
27 alin. (3), pentru înaintarea creanțelor certe și exigibile asupra pat rimoniului
debitorului și prezentarea unei referințe asupra cererii introductive .”4

1 Popa L., Birca B., Selevestru I., Catan C., Balan V., Craiu N., Lungu M., Manualul administratorului autorizat, [et al.] ; co ord.: Svetlana
Novac ; In st. Naț. al Justiției. – Chișinău : S. n., 2015; pag. 56;
2 Popa L., Birca B., Selevestru I., Catan C., Balan V., Craiu N., Lungu M., Manualul administratorului autorizat, [et al.] ; co ord.: Svetlana
Novac ; Inst. Naț. al Justiției. – Chișinău : S. n., 201 5; pag. 57 -58;
3 Ibidem , pag. 57 -58;
4 Legea insolvabilității nr.149 din 29.06.2012 publicată în MO nr.193 -197 din 14.09.2012 data intrării în vigoare 13.03.2013 ;

54
În același timp creditorii sunt și ei restricționați în timp, conform
prevederilor art. 29 alin. (2) Legii Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012
”termenul -limită de depunere de către creditori în instanța de insolvabilitate a
referinței asupra cererii introductive și a cererii de admitere a creanțelor asupra
patrimoniului debitorului va fi de maximum 30 de zile calendaristice de la data
notific ării. Termenul de verificare și de consemnare a creanțelor în tabelul
preliminar al creanțelor este de 15 zile lucr ătoare. ”
În cererea de admitere a creanțelor se vor indica numele/denumirea
creditorului, domiciliul/sediul, suma datorată, temeiul creanțelor, m ențiuni cu
privire la eventuale drepturi de preferinț ă și garanții. Totodat ă, la cerere se vor
anexa documentele justificative din care rezult ă creanțele și garanțiile .1
Administratorul provizoriu are un termen de 15 zile acordate prin Legea
Insolvabilității Nr.149 din 29.06.2012 pentru verificarea creanțelor și întocmirea
tabelului preliminar . Tabelul preliminar va conține date cu referire la evidența
contabil ă a debitorului și cererile de admitere a creanțelor înaintate de creditori.
În continuare administratorul provizoriu trebuie în decurs de 30 zile calendaristice
să prezinte cererea de admitere a creanțelor. Instanța de insolvabilitate urmează
să înregistreze tabelul preliminar concomitent cu raportul întocmit de
administratorul provizoriu sau separat , evident aceste lucruri urmează a fi
efectuate până la data limită indicată în încheierea de admitere a cererii
introductive. Respectiv la omiterea indicării unui termen limită de către instanța
de insolvabilitate, tabelul preliminar întocmit de administratorul provizoriu
urmeaz ă a fi depus de îndată ce a fost întocmit și respectiv s ă nu fie înregistrat
mai târziu de data examinării cererii introductive. Fiindcă includerea sau
neincluderea creanțelor în tabelul preliminar , nu se supune contest ării mențiuni
prevăzute în art. 29 alin. (8) Legea Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012
„creanțele incluse în tabelul preliminar nu se contest ă. Ele pot fi contestate după
intentarea procesului de insolvabilitate sau a procedurii simplificate a falimentului
doar dacă au fost incluse în tabelul definitiv .”2 Desigur , că creanțele indicate în
tabelul preliminar urmeaz ă a fi supuse unei proceduri de verificare conform art.
142 Legea Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 și respectiv cu respectarea art.
143 Legea Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 .3
Conform literaturii de specialitate nu se supun verificării următoarele cereri
de admitere a creanțelor:
– creanțele constatate prin titluri executorii necontestate. Verificarea
acestor creanțe nu se impune în temeiul autorit ății lucrului judecat. În

1 Hotărârea explicativă nr.2 din 24.03.2014 a Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova, cu privire la aplicarea în practică
judiciară a LI pct. 13.1 .
2 Legea insolvabilității nr.149 din 29.06.2012 publicată în MO nr.193 -197 din 14.09.2012 da ta intrării în vigoare 13.03.2013 ;
3 Popa L., Birca B., Selevestru I., Catan C., Balan V., Craiu N., Lungu M., Manualul administratorului autorizat, [et al.] ; co ord.: Svetlana
Novac ; Inst. Naț. al Justiției. – Chișinău : S. n., 2015; pag. 59;

55
cazul în care p ână la depunerea cererii debitorul a achitat parțial datoria
prin plat ă, creanța va fi inclus ă doar pentru partea care nu a fost achitat ă.
Se consider ă titluri executorii hot ărârile judecătorești executorii,
hotărârile arbitrale executorii;
– creanțele bugetare rezult ând dintr -un document executoriu necontestat
în termenele prev ăzute de legi speciale. La acestea se atribuie creanțele
care constau din impozite, taxe, amenzi și alte venituri bugetare și
accesoriile acestora – dobânzi, penalit ăți și major ări de întârziere .
Este evident , că administratorul provizoriu trebuie să verifice fiecare cerere
întru depistarea anumitor încălcări, valoare fiecărei creanțe în cazul în care vor
exista neconcordanțe atunci administratorul provizoriu poate solicita
reprezentantului debitorului acte suplimentare confirmatoare, expli cații și
informații.
Administratorul provizoriu trebuie să verifice toate actele prezentate , adică
dacă sunt justificate creanțele înaintate sau prin prezentarea actelor confirmatoare
a provenienței creanței administratorul proviz oriu va verifica legalitatea și faptul
existenței creanței indicate anterior . Administratorul provizoriu verifică dacă
creanțele înaintate nu sunt implicate în contracte de ipotecă, contracte de gaj sau
alte tipuri de cauze de preferinț ă1 și respectiv rangul creanței indic ate. Ulterior
administratorul provizoriu va verifica și costul fiec ărei creanțe fiindc ă deseori
acest lucru nu este f ăcut de c ătre partea care a indicat creanța adică nu a prezentat
actele necesare întru stabilirea prețului real al creanței .2
Conform legislației în vigoare particular art. 143 alin. (4) care prevede că
„după intentarea procedurii de insolvabilitate sau a procedurii simplificate a
falimentului, administratorul insolvabilității /lichidatorul va întocmi tabelul
definitiv al creanțelor , care va cuprinde toate creanțele înaintate împotriva
patrimoniului debitorului la data intentării procedurii de insolvabilitate sau a
procedurii simplificate a falimentului, inclusiv creanțele acceptate în tabelul
preliminar. În tabelul definit iv se arată suma solicitată, suma admisă de
administratorul insolvabilității /lichidator și rangul de prioritate al creanței .
Tabelul definitiv al creanțelor se aprobă de către instanța de insolvabilitate la
ședința de validare a creditorilor. ”3
Așa deci după toate verificările efectuate de către administratorul
provizoriu creanțele indicate pot fi acceptate integral sau parțial , administratorul
provizoriu fiind obligat să le includă în tabelul preliminar specificând tipul lor
dacă sunt garantate, chirogra fare sub anumite condiții sau nescadente. Acele

1 Popa L., Birca B., Selevestru I., Catan C., Balan V., Craiu N., Lungu M., Manualul administratorului autorizat, [et al.] ; coord.: Sve tlana
Novac ; Inst. Naț. al Justiției. – Chișinău : S. n., 2015 ; pag. 59 ;
2 Ibidem , pag. 59 ;
3 Legea insolvabilității nr.149 din 29.06.2012 publicată în MO nr.193 -197 din 14.09.2012 data intrării în vigoare 13.03.2013 ;

56
creanțe care au fost incluse în tabel de c ătre administratorul provizoriu se prezum ă
a fi corecte legale și valabile. Dac ă creanța este garantat ă administratorul
provizoriu va indica în tabelul preliminar tit lul din care provine garanția, va indica
numele și prenumele creditorului .
După finisarea acțiunilor indicate mai sus , activitatea administratorului
provizoriu , mai conține și alte obligațiuni cum ar fi faptul c ă după întocmirea
tabelului preliminar, administratorul provizoriu trebuie să informeze creditorii și
debitorul despre faptul că creanțele sau drepturile de preferinț ă au fost incluse
parțial în tabelul preliminar și le va explica motivul accepțiunii parțial e sau a
refuzului de a include anumite creanțe în tabelul preliminar . La rândul lor acele
creanțe care au fost incluse în tabelul preliminar se vor al ătura masei credale cu
un titlu provizoriu fără drept de vot. Această perioadă provizorie a creanțelor va
continua până nu va avea loc ședința de judecat ă de validare a creanțelor în
instanța de insolvabilitate și instanța de insolvabilitate urmeaz ă să le confirme în
cadrul procesului de insolvabilitate sau al proce durii simplificate a falimentului,
și le va înregistra în tabelul definitiv .1

3.4. Hotărârea de intentare a procedurii de insolvabilitate
Efectuarea tuturor acțiunilor menționate anterior au un scop b ine
determinat , scopul final fiind determinarea existenței sau neexistenței temeiurilor
de insolvabilitate , invocate de una din părți sau de ambele prin examinarea cererii
introductive. Ulterior examin ării a tuturor motivelor, circumstanțelor invocate în
cererea introductiv ă depus ă de participanți , inst anța de insolvabilitate urmeaz ă să
se pronunțe, fie respinge cererea introductiv ă ca fiind ne întemeiat ă, fie instanța de
insolvabilitate va declara debitorul insolvabil și va intenta vis -a-vis de acesta
procedura de insolvabilitate .
Evident , finalizarea examinării cererii introductive , nu poate fi marcată
doar de două soluții , conform prevederilor legislative instanța de insolvabilitate
are dreptul de a emite un număr mai amplu de hotărâri aici putem face mențiune
art. 30 alin. (4), (5) L egii Insolvabilității:2
– se constată insolvabilitatea debitorului și i se intentează proces de
insolvabilitate;
– Se constată insolvabilitatea debitorului și i se intenteaz ă procedur ă
simplificat ă a falimentului;
– Se intentează procedură accelerată de restructurare a debitorului;
– Se respinge cererea introductivă și se refuz ă intentarea unui proces de
insolvabilitate față de debitor ;

1 Popa L., Birca B., Selevestru I., Catan C., Balan V., Craiu N., Lungu M., Manualul administratorului autorizat, [et al.] ; co ord.: Svet lana
Novac ; Inst. Naț. al Justiției. – Chișinău : S. n., 2015; pag. 60;
2 Macovei Gheorghe, Teză de doctor în drept, Chișinău 2016 , pag.104 ;

57
– Instanța de insolvabilitate poate dispune totodată, prin încheiere,
încetarea procesului judiciar în cazul încheierii unei tranzacții sau al
retragerii cererii introductive, precum și în alte condiții stabilite de lege .
Dacă facem referire la însuși procedura de insolvabilitate , care se constituie
dintr -un ansamblu de norme bine determinate, scopul lor fiind acumularea
finanțelor, fondu rilor pentru acoperirea creanțelor, acestea au loc prin participarea
a tuturor creditorilor divizați pe categorii în dependenț ă de natura și de rangul
creanțelor înaintate. Respectiv, după o perioadă de observație în adresa
debitorului urmează să fie pornită una din soluțiile menționate anterior de baz ă
fiind procedura de restructurare sau faliment.
Așa deci, procedura de insolvabilitate este constituită dintr -un șir de
activit ăți juridice, economice și manageriale care se produc ca un tot întreg.
Dacă instanța de insolvabilitate constat ă existența temeiurilor de
insolvabilitate atunci instanța va pronunța o hot ărâre de constatare a
insolvabilit ății debitorului hotărârea dată fiind executorie din momentul
pronunț ării ei, dispozitivul hot ărârii pronu nțate se înmânează administratorului
desemnat imediat .1
Hotărârea de intentare a procedurii de insolvabilitate asupra debitorului va
fi emisă în baza raportului prezentat de către administratorul provizoriu, hotărârea
dată va trebui să conțin ă:2
– Mărimea revendicărilor asupra cărora obi ecțiile debitorului și/sau ale
creditorilor au fost respinse ori considerate ca fiind ne întemeiate;
– Desemnează administratorul insolvabilității și dup ă caz;
– Comitetul creditorilor .3
Hotărârea instanței de insolvabilitate cu privire la intentarea procedurii de
insolvabilitate va conține prevederi din art. 34 alin. (4) L egii Insolvabilității :
– denumi rea/numele și prenumele;
– sediul/adresa;
– codul fiscal;
– domeniul de activitate al debitorului;
– numele, prenumele;
– adresa admini stratorului insolvabilității ;
– locul, data și ora ședinței de validare a mărimii creanțelor (ședința de
validare) și, după caz;

1 Popa L., Birca B., Selevestru I., Catan C., Balan V., Craiu N., Lungu M., Manualul administratorului autorizat, [et al.] ; co ord.: Svetlana
Novac ; Inst. Naț. al Justiției. – Chișinău : S. n., 2015; pag. 81;
2 Ibidem , pag. 81;
3 Hotărârea explicativă nr.2 din 24.03.2014 a Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova, cu privire la aplicarea în practică
judiciară a LI pct. 14.1;

58
– locul, data și ora adunării creditorilor de audiere a raportului
administratorului insolvabilității (adunarea de rapoarte);
– ora intentării procesului de insolvabilitate .1
Iar conform aceluiași articol alin. (5) prevederile cărora ne vorbesc despre
conținutul pe care trebuie s ă-l aibă dispozitivul hot ărârii care trebuie s ă conțin ă
notificarea intentării procedurii de insolvabilitate ce va cuprinde:
– termenul -limită de înregistrare a cererii de admitere a creanțelor, în
vederea întocmirii tabelului definitiv, care va fi de p ână la 45 de zile
calendaristice de la data intent ării procedurii, precum și un ape l special
adresat creditorilor garantați de a preciza ne întârziat bunurile asupra
cărora dețin un drept de preferinț ă;
– termenul de verificare a creanțelor, de întocmire și de comunicare a
tabelului lor definitiv, care nu va dep ăși 15 zile lucr ătoare de la expirarea
termenului prev ăzut la lit. a);
– data ședinței de validare a creanțelor, care nu va dep ăși 30 de zile
calendaristice de la expirarea termenului prev ăzut la lit. b) .2
Instanța de insolvabilitate prin hot ărârea de intentare a procedurii de
insolvabilitate conform prevederilor art. 34 alin. (6) „prin hotărârea de intentare a
procedurii de insolvabilitate, instanța de insolvabilitate va institui un comitet al
creditorilor în modul prevăzut la art. 60 și va împu ternici administratorul
insolvabilității să preia în posesiune și administrare, inclusiv prin executare silită,
bunurile ce aparțin masei debitoare .”3
Dispozitivul hotărârii de intentare a procedurii de insolvabilitate se remite
spre publicare de către administrator, într -un termen de 2 zile lucrătoare din data
adoptării, în MO al Republicii Moldova.
Hotărârea de intentare a procedurii de insolvabilitate va fi afișat ă în incinta
instanței de insolva bilitate, iar administratorul autorizat o va expedia în mod
obligatoriu debitorului , registrului de stat al persoanelor juridice și registrului de
stat al întreprinzătorilor individual i, Inspectoratului Fiscal de stat teritorial ,
băncilor în care debitorul are conturi și, dup ă caz, registrelor în care se
înregistreaz ă gajul, organului cadastral teritorial, Comisiei Naționale a Pieței
Financiare, registrelor de stat ale transporturilor, ministerului de ramură, altor
instituții și autorit ăți relevante, în fiecare caz concret .4
Hotărârea de intentare a procedurii de insolvabilitate servește drept temei
pentru introducerea mențiunilor în registrele respective. Din data primirii copiei

1 Legea insolvabilității nr.149 din 29.06.2012 publicată în MO nr.193 -197 din 14.09.2012 data intrării în vigoare 13.0 3.2013.
2 Popa L., Birca B., Selevestru I., Catan C., Balan V., Craiu N., Lungu M., Manualul administratorului autorizat, [et al.] ; co ord.: Svetlana
Novac ; Inst. Naț. al Justiției. – Chișinău : S. n., 2015 ; pag. 82 ;
3 Legea insolvabilității nr.149 din 29.06.2012 publicată în MO nr.193 -197 din 14.09.2012 data intrării în vigoare 13.03.2013;
4 Popa L., Birca B., Selevestru I., Catan C., Balan V., Craiu N., Lungu M., Manualul administratorului autorizat, [et al.] ; co ord.: Svetlana
Novac ; Inst. Naț. al Justiției. – Chișinău : S. n., 2015 ; pag. 82 .

59
autentificate de pe hotărârea de intentare a procesului de insolvabilitate, instituțiile
și organele menționate supra înscriu consemn ările cuvenite la rubrica debitorului
sau a bunurilor debitorului și sistează orice altă înregistrare legată de statutul
juridic al debitorului sau al bunurilor acestuia; astfel, orice înscriere privind
înregistrarea sau modificarea statutului juridic al debitorului sau al bunurilor lui
se va efectua doar la cererea administratorului insolvabilității. Odat ă cu hot ărârea
de int entare a procedurii de insolvabilitate, administratorul insolvabilit ății
expediază o notificare tuturor creditorilor cunoscuți pentru ca acești a s ă
formuleze și s ă-și înainteze creanțele faț ă de debitorul insolvabil în cadrul
termenului prevăzut .1
Practi c, procedura de insolvabilitate reunește toți creditorii debitorului, în
realizarea intereselor și drepturilor acestora, spre deosebire de executarea silită,
unde fiecare creditor procedează în mod individual la urmărirea bunurilor
debitorului, iar concurs ul mai multor creditori asupra aceluiași bun nefiind o
regulă.

3.5. Recurs împotriva hotăr ârăți instanței de insolvabilitate
Recursul este o ca le de atac prevăzută la art. 8 Legii Insolvabilității Nr. 149
din 29.06.2012 „hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate
cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunț ării și numai în
cazurile prev ăzute expres de prezenta lege.” Recursul este o cale de atac, de
reformare și ne suspensiv ă de executare , scopul căreia este de a modifica sau de a
casa hotărârea în cadrul procesului de insolvabilitate.
Controlul judiciar exercitat pe această cale reprezintă una din modalitățile
prin care instanța de judecat ă ierarhic superioară verifică, în condițiile legii ,
temeinicia și legalitatea hot ărârilor pronunțate de instanța de insolvabilitate.
Așadar, dacă în cazul exercitării recursului contra hotărârii sau deciziei
regula generală prevăzută de art. 434 CPC al RM spune că „recursul se declară în
termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul
de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.2 Se stabilește curgerea
termenului , de la momentul comunic ării integrale a actului de dispoziție, atunci
curgerea termenului în cazul contest ării hot ărârilor pe cauzele de insolvabilitate
va începe de la momentul pronunț ării actului de dispoziție. Asemenea modalitatea
de calcul, aplicabilă în cazul contestării hotărârilor instanței de insolvabilitate,
trezeș te câteva semne de întrebare.
În primul rând, nu este clară posibilitatea repunerii în termen, or art. 434
CPC al RM prevede că termenul de 2 luni, pentru exercitarea recursului, este unul

1 Popa L., Birca B., Selevestru I., Catan C., Balan V., Craiu N., Lungu M., Manualul administratorului autorizat, [et al.] ; co ord.: Svetlana
Novac ; Inst. Naț. al Justiției. – Chișinău : S. n., 2015 ; pag. 83 ;
2 Cod procedură civilă nr.225 din 30.05.2003 Publicat în MO nr.130 -134 la 21.06.2013 .

60
de decă dere, iar persoana nu poate cerere repunerea. În situația respectiv ă
susținem solu ția propus ă de a Curtea Suprem ă de Justiț ie, care a interpretat legea
în sensul acordării posibilității persoanei de a solicita repunerea în termen, în
conformitate cu prevederile art. 116 CPC al RM prevede , argume ntul fiind unul
cât se poate de relevant și anume lipsa unor interdicții exprese în Legea
insolvabilit ății. În al doilea rând, momentul de început a calculării termenului de
recurs, implică necesitatea aprecierii aplicabilității prevederilor art. 236 CPC
prevede „ după încheierea susținer ilor orale, completul de judecat ă se retrage
pentru deliberare. În cazuri complexe, instanța, prin încheiere protocolar ă,
dispune am ânarea deliber ării pentru cel mult 15 zile, înștiinț ând participanții la
proces despre locul, data și ora pronunț ării dispozitivului hot ărârii. În urma
deliberării, președintele ședinței sau unul dintre judec ători pronunț ă dispozitivul
hotărârii și le explic ă participanților la proces procedura și termenul de atac al
hotărârii. Dispozitivul hot ărârii trebuie să fie semnat de toți judec ătorii din
completul de judecat ă și anexat la dosar1.” asupra hotărârilor instanț ei de
insolvabilitate, or Codul de procedură civilă prevede, drept regulă generală,
pronunțarea hot ărârii doar cu dou ă părți obligatorii, cea introductivă și
dispozitivul.
Respectiv apare problema privind conținutul hot ărârii instanței de
insolvabilitate, urmeaz ă aceasta a pronunța hot ărârea cu cele dou ă părți sau
integral .2
Suplimentar, urmează să mențion ăm că Legea insolvabilit ății, prin derogare
de la prevederile art. 8 a acesteia, prevede și un termen mai scurt pentru
exercitarea recursului. În acest caz, vorbim despre hotărârea de confirmare a
planului și de încetare a procedurii accelerate de restructurare , care se contestă în
5 zile de la publicare art. 224 alin. (6) Legii Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012
care prevede „ dispozitivul hotărârii de confirmare a planului și de încetare a
procedurii accelerate de restructurare a debitorului se publică în conformitate cu
art. 7 și se execută imediat din data pronunț ării, fiind susceptibilă contestării cu
recurs de către creditori în decursul a 5 zile de la publicare .”3
În afară de un termen și mai scurt de contestare, legea prevede și o alt ă
modalitate de calcul a momentului de început a curgerii acestui, drept reper fiind
ales data publicării acestuia.
Rațiunea instituirii unor termene restr ânse pentru c ontestarea actelor
instanței de insolvabilitate rezultă din necesitatea asigurării celerității întregii

1 Cod procedură civilă nr.225 din 30.05.2003 Publicat în MO nr.130 -134 la 21.06.2013 ;
2 Macovei Gheorghe, Teză de doctor în drept, Chișinău 2016, pag.155 ;
3 Legea insolvabilității nr.149 din 29.06.2012 publicată în MO nr.193 -197 din 14.09.2012 data intrării în vigoare 13.03.2013 ;

61
proceduri, fapt care contribuie la protecția bunurilor masei debitoare și asigur ă
maximizarea pl ăților în vederea execut ării creanțelor creditorilor .1
Hotărârea de intentare a procedurii de i nsolvabilitate poate fi atacată cu
recurs de către debitor, iar ho tărârea de respingere a cererii introducti ve poate fi
atacată cu recurs de către participanții la proces și nu afectează consecințele
acțiunilor legale întreprinse de administratorul provizoriu sau ale acțiunilor legale
întreprinse faț ă de acesta. Din data respingerii cererii introduct ive ca fiind
neîntemeiată sau admiterii recursului și cas ării integrale a hotă rârii de intentare a
procesului de insolvabilitate cu respingerea cererii introducti ve, actele de
asigurare sau de executare efectuate în t emeiul unei astf el de hotărâri sau încheieri
pierd puterea legală, dacă instanța de recurs nu dispune altf el.
În cazul în care instanța de recurs admite recursul și modifi că hotărârea
primei instanțe de intentare a procesului de insolvabilitate sau o casează parțial ,
sau pronunț ă o nouă ho tărâre fără a resti tui pricina spre rejudecare și f ără a
respinge cererea introducti vă, măsurile de asigurare și actele de executare
efectuate se mențin în vigoare în măsura în care instanța de recurs nu prevede
altfel.
În cazul în care instanța de recurs admi te recursul și casează integral sau
parțial hot ărârea, resti tuind pricina spre judecare în primă instanț ă, actele de
asigurare și de executare aplicate în cadrul procedu rii se mențin în vigoare în
măsur a în care instanța de recurs nu prevede altf el.
Conform pct. 3 al Hotărârii Plenulu i Curții Supreme de Justiție al RM cu
privire la aplicarea în practi ca jud iciară a Legii insolvabilității nr. 2 din
24.03.2014, pot fi contestate cu recurs următoarele încheieri pronunțate de
instanța de insolvabilitate:
– încheierea de autorizare a operațiunilor și plăților care depășesc
condițiile menționate la alin. (2) al art. 23 din lege art. 23 alin . (3) Legea
Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 „actele, operațiunile și pl ățile
care dep ășesc condițiile menționate la alin. (2) vor putea fi autorizate
și/sau efectuate de administratorul provizoriu numai cu aprobarea
prealab ilă a instanței de insolvabilitate, care se va expune în acest sens
printr -o încheiere motivat ă emis ă în cel mult 5 zile de la data primirii
cererii de aprobare, care poate fi atacat ă cu recu rs în condițiile prezentei
legi;”
– încheierea emisă pe marginea demersului administratorului provizoriu
art. 23 alin. (6) Legea Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 „demersul
administratorului provizoriu, precum și cererile creditorilor sau ale

1 Macovei Gheorghe, Teză de doctor în drept, Chișinău 2016, pag.156, 157.

62
debitorului privind încălcarea drepturilor sale de către administratorul
provizoriu în perioada de observare a debitorului, cu excepția celor a
căror procedur ă de soluționare este reglementat ă aparte de prezenta lege,
se vor examina în ședinț ă public ă cu citarea administratorului provizoriu
sau, dup ă caz, și cu citarea credito rului care a depus cererea, în termen
de cel mult două săptămâni de la primirea demersului sau a cererii. Pe
marginea demersului sau a cererii, instanța de insolvabilitate va emite o
încheiere, care poate fi contestat ă cu recurs numai de părțile vizate în
ea.”- poate fi contestă de către pârțile vizate;
– încheierea de ridicare totală sau parțial ă a dreptului debitorului de a
administra întreprinderea odată cu desemnarea unui administrator
provizoriu art. 25 alin. (3) Legea Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012
spune că „ în baza cererii și a condițiilor indicate la alin. (2), instanța de
insolvabilitate este în drept să dispună, printr -o încheiere care poate fi
atacată cu recurs de către debitor, ridicarea totală sau parțial ă a dreptului
debitorului de a administra întreprinderea odată cu desemnarea unui
administrator provizoriu, indicând și condițiile de exercitare a
conducerii debitorului de către acesta. Din momentul înlăturării
debitorului de la administrarea întreprinderii, atribuțiile de administrare
și de dispoziție sânt cedate administratorului provizoriu sub
supravegherea instanței de insolvabilitate .”1 – poate fi contestată doar de
către debitor;
– încheierea de anulare a h otărârii adunării creditorilor art. 59 alin. (3)
Legea Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 – poate fi contestă de către
orice creditor chirografar sau garantat;
– încheierea de respingere a cererii de anulare a hotărârii adunării
creditorilor art. 59 alin. (3) Legea Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012
„anularea hotărârii adunării creditorilor trebuie adusă la cunoștinț ă
tuturor creditorilor. Încheierea de anulare poate fi atacată cu recurs de
orice creditor chirografar sau creditor garantat. Încheierea de respingere
a cererii de anulare poate fi atacată cu recurs de către solicitant. ” poate
fi contestată de către orice solicitant;
– încheierea de desti tuire a membrului comitetului creditorilor art. 60 alin.
(13) Legii Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 prevede „ membrul
comitetului creditorilor poate fi destituit și de instanța de insolvabilitate
din motive întemeiate. Încheierea judec ătoreasc ă de destituire poate fi
luată din oficiu sau la cererea creditorilor. Înainte de destituire, instanța
de insolvabilitate audiaz ă membrul comitetului. Încheierea de destituire

1 Legea insolvabilității nr.149 din 29.06.2012 publicată în MO nr.193 -197 din 14.09.2012 data intrării în vigoare 13.03.2013 .

63
poate fi atacat ă cu recurs de c ătre cel desti tuit.” – poate f i contestată de
către cel desti tuit;
– încheierea instanței de anulare a hotărârii comitetului creditorilor sau de
respingere a contestației art. 62 alin. (10) Legea Insolvabilității Nr. 149
din 29.06.2012 „contestația prev ăzută la alin. (9) va fi soluționat ă de
instanța de insolvabilitate în ședinț ă public ă, în cel mult 10 zile
lucrătoare, cu citarea persoanei care a depus -o, a administratorului
insolvabilității/lichidatorului și a președintelui comitetului creditorilor.
Închei erea instanței de insolvabilitate de anulare a hot ărârii comitetului
creditorilor sau de respingere a contestației poate fi atacată cu recurs de
persoanele vizate în ea. ” – poate fi contestată de către persoanele vizate
în ea;
– încheierea de respingere a propunerii unui alt administrator de către
adunarea cre ditorilor art. 65 alin. (1) Legea Insolvabilității Nr. 149 din
29.06.2012 spune că „ După desemnarea de către instanța de
insolvabilitate a administratorului/ lichidatorului, la prima adunare a
creditor ilor convocată după ședința de validare, creditorii pot propune
un alt administrator/lichidator. Instanța poate respinge propunerea
adun ării creditorilor numai dacă cel propus nu întrunește condițiile
stabilite de lege. Încheierea de respingere a propu nerii adun ării
creditorilor poate fi atacat ă cu recurs de orice creditor.” – poate fi
contestată de către orice creditor;
– încheierea privind aplicarea amenzii administratorului/lichidatorului
(art.67 alin.(2) LI) – poate fi con testată de către administrator/ lichidator;
– încheierea de aplicare a amenzii pentru neexecutarea cerințelor
admi nistratorului art.68 alin.(9) Legea Insolvabilității Nr.149 din
29.06.2012 „pentru neexecutarea cerințelor
administratorului/lichidatorului sau pentru impedimentele puse lor prin
neasigurarea accesului în încăperile de producție, în depozite, în locurile
de păstrare a bunurilor, în spațiile comerciale și în spațiile cu o alt ă
destinație, prin neprezentarea de e xplicații, date, informații și de
documente, precum și prin alte acțiuni sau inacțiuni, persoanele
culpabile s ânt sancționate, la demersul administratorului/lichidatorului,
prin amend ă judec ătoreasc ă de până la 3000 de lei, care se achit ă la
bugetul de sta t. Pentru neexecutarea intenționat ă și repetat ă a cerințelor
administratorului/lichidatorului sau pentru impedimentul, pus lor prin
diferite acțiuni, al exercit ării atribuțiilor, instanța aplic ă amend ă
judec ătoreasc ă de la 3000 la 6000 de lei. Demersul se examinează de
către instanț ă cu citarea administratorului/lichidatorului și a persoanei a

64
cărei amendare se solicit ă. Neprezentarea lor însă nu împiedic ă
examinarea cauzei. Încheierea de aplicare a amenzii poate fi atacat ă cu
recurs .” – poate fi contestată de către administrator și persoana
amendată;
– încheierea de obligare a organelor de conducere ale debitorului la
achitarea onorariului fi x administratorul ui art. 70 alin. (13) Legea
Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 „în cazul în care se constată că
debitorul nu dispune de bunuri sau că bunurile lui nu pot acoperi
cheltuielile procedurii de insolvabilitate sau ale procedurii falimentului,
achitarea onorariului fix administratorului/lichidatorului, precum și
compensarea c heltuielilor aferente se trec în mod solidar, prin încheiere
judec ătorească, în obligația organelor de conducere ale debitorului
consemnate la art. 247. Încheierea judec ătoreasc ă se emite cu citarea
administratorului/ lichidatorului, a membrilor organelor de conducere
ale debitorului în a cărui obligație se cere trecerea acoperirii cheltuielilor
masei debitoare, a președintelui comitetului creditorilor. Încheierea
poate fi atacat ă cu recurs de persoanele vizate în ea. Neprezentarea
pârților citate legal nu împiedic ă examinarea cauzei. ” – poate fi
contestată de către persoanele vizate;
– încheierea de desti tuire a admi nistratorului art. 71 alin. (4) Legea
Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 „încheierea de destituire poate fi
atacată cu recurs de către administrator/ lichidator. Încheierea de
respingere a propunerii comitetului creditorilor poate fi atacată cu recurs
de orice membru al lui ori, în cazul cererii formulate de adunarea
creditorilor, de către orice creditor .”1 – poate fi contestată de către
administrator;
– încheierea de respingere a propunerii comitetului creditorilor art. 71
alin. (4) Legii Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012
„administratorul/lichidatorul poate ataca cu recurs încheierea de
respingere a cererii de demisie.” – poate fi con testată de către orice
membru al comitetului sau (după caz) de creditori;
– încheierea de r espingere a cererii de demisie art. 71 alin. (6) Legea
Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 – poate fi contestată de către
administrator;
– încheierea de refuz al confi rmării modului, termenelor, prețului și
condițiilor de valorifi care a mas ei debitoare art. 117 alin. (9) Legea
Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 „dacă, pe parcursul a 15 zile din
data prezentării raportului, comitetul creditorilor sau adunarea

1 Legea insolvabilității nr.149 din 29.06.2012 publicată în MO nr.193 -197 din 14.09.2012 data intrării în vigoare 13.03.2013.

65
creditorilor nu s -a expus sau nu aprobă propunerile de valorificare a
masei debitoare înaintate de lichidator, acesta este în drept să se adreseze
instanței de insolvabilitate pentru confirmarea acestor propuneri. În
acest caz, odat ă cu aprobarea raportulu i, valorificarea masei debitoare
se face sub controlul instanței de insolvabilitate. Încheierea
judec ătoreasc ă de refuz al confirm ării modului, termenelor, prețului și
condițiilor de valorificare a masei debitoare poate fi contestat ă cu
recurs. ” – poate fi contestată de către lichidator;
– încheierea instanței de înscriere a bunului din masa debitoare în registrul
public art. 117 alin. (17) Legea Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012
„Bunul din masa debitoare neînscris în registrul public se vinde numai
după ce administratorul insolvabilității/lichidatorul îl înscrie, conform
procedurii stabilite, în registrul public respectiv. Înregistrarea bunului se
face în temeiul unei încheieri a instanței de insolvabilitate, emis ă în
termen de 15 zile lucr ătoare de la data depunerii cererii
administratorului insolvabilității/lichidatorului de constatare a faptului
cu valoare juridic ă. Încheierea poate fi contestat ă de orice persoan ă
interesat ă. În cazul în care bunul a fost v ândut înainte sau f ără a fi înscris
în reg istrul public, obligația înregistr ării și cheltuielile aferente, precum
și riscul de constatare a lacunelor la precizarea datelor din registrul
public trec în sarcina lichidatorului.” – poate fi contestată de către
persoana interesată;
– încheierea pronunțat ă pe marginea opoziției făcute de debitor, creditori
sau administrator la vânzarea bunului grevat cu garanții art. 131 alin. (6)
Legea Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 „Debitorul, creditorii
garantați, creditorii chirografari și administratorul
insolvabilit ății/lichidatorul pot face opoziție, la v ânzarea bunului, în fața
instanței de insolvabilitate. Instanța va judeca opoziția în ședinț ă
public ă, cu citarea creditorilor garantați care au depus opoziția, a
administratorului insolvabilit ății/lichi datorului și, dup ă caz, a
reprezentantului debitorului, în cel mult 2 s ăptămâni de la primirea
opoziției. Neprezentarea p ârților la data citat ă nu împiedic ă instanța s ă
examineze cauza. Pe marginea opoziției, instanța de insolvabilitate
emite o încheiere, care poate fi contestat ă cu recurs numai de părțile
vizate în ea. Dac ă admite opoziția , instanța de judecată, ținând seama de
obiectul acesteia, va modifica ori anula, după caz, metoda, maniera,
condițiile , sarcinile, prețul , locul sau data vânzării bunuri lor grevate cu
garanții , informând de îndată administratorul
insolvabilității /lichidatorul, care este obligat să se conformeze măsurilor

66
luate sau dispuse de instanța de insolvabilitate. ” – poate fi contestată de
către părțile vizate;
– încheierea de trecere a bunului în posesia creditorului garantat art. 131
alin. (9) Legea Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 „Dacă, în termen
de 3 luni de la inițierea procedurii de v ânzare, bunul grevat cu garanție
nu s-a putut înstrăina, creditorul garantat este în drept s ă preavizeze
transmiterea bunului în posesia sa pentru valorificare. Administratorul
insolvabilit ății/lichidatorul transmite efectiv bunul grevat cu garanție în
posesia creditorului garantat sau consimte în scris în form ă autentic ă să
îl pun ă la dispoziția acestuia în momentul convenit în preaviz. În caz de
refuz al administratorului insolvabilit ății/lichidatorului, bunul trece în
posesia creditorului garantat după expirarea termenului din preaviz în
temeiul unei încheieri judecătorești, care poa te fi contestat ă cu recurs de
persoanele vizate în ea.”1 – poate fi contestată de către persoanele vizate
în încheiere;
– încheierea în privința contestării creanței sau contestarea trecerii unei
creanțe în tabel art. 144 ali n. (4) și (9) LI : cea prevăzută la alin. (4) poate
fi contestată de către creditorul a cărui creanț ă nu a fost validată, cea
prevăzută la alin.(9) – poate fi contestată de către orice parte interesată;
– încheierea de repunere în termen a cererii de admitere a creanței (art.
145 alin. (3) Legii Insolvabilității ) – poate fi contestată de către
administrator/ lichidator, debitor, creditori;
– încheierea privind respingerea contestației planului de distribuție art.
156 alin. (3) Legea Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 „încheierea
judecător ească privind respingerea contestației se aduce la cunoștinț ă
creditorului și administratorului/lichidatorului. Creditorul poate ataca
încheierea cu recurs .”2 – poate fi contestată de către creditor; încheiere a
privind rectifi carea planului de distribuție art. 156 alin. (4) Legea
Insolvabilității Nr.149 din 29.06.2012 „încheierea judecătorească
privind rectificarea planului de distribuție este adus ă la cunoștinț ă
creditorului și administratorului/lichidatorului. Încheierea trebuie să fie
accesibilă celorlalți creditori pentru a lua cunoștinț ă de ea.
Administratorul/lichidatorul și creditorii pot ataca încheierea cu
recurs.” – poate fi contestată de către administrator/lichidator și creditori;
– încheierea de respingere a cererii de distribuție ulterio ară art. 161 alin.
(3) Legea Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 „Despre încheierea de
respingere a cererii de distribuție ulterioar ă trebuie notificat solicitantul.

1 Legea insolvabilității nr.149 din 29.06.2012 publicată în MO nr.193 -197 din 14.09.2012 data intrării în vigoare 13.03.2013;
2 Ibidem.

67
Încheierea poate fi atacat ă cu recurs de c ătre solicitant.” – poate fi
contestată de către solicitant;
– încheierea de distribuție ulterioară art. 161 alin. (4) Legea
Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 „Despre încheierea prin care s -a
decis distribuția ulterioar ă va fi notificat administratorul/lichidatorul,
debitorul și creditorul, dacă ultimul a depus cerere. Încheierea poate fi
atacată cu recurs de către debitor.” – poate fi contestată de către debitor;
– încheierea instanței de refuz în confi rmarea tranzacției art. 169 alin. (3)
Legea Insolvabilității Nr.149 din 29.06.2012 „odată cu refuzul de a
confirma tranzacția, instanța de insolvabilitate emite în acest sens o
încheiere, care poate fi contestat ă cu recurs .”1 – poate fi contestată de
către partea interesată;
– încheierea de admitere sau respingere a cererii de revocare art. 173 alin.
(4) Legea Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 „după judecarea cererii
de revocare a tranzacției, instanța de insolvabilitate emite o încheiere
prin care admite sau respinge cererea de revocare. Încheierea se execut ă
imediat, însă poate fi contestat ă cu recurs.” – poate fi contestată de către
participanți ;
– încheierea instanței de aprobare a hotărârii adunării creditorilor privind
aplicarea procedurii de restructurare sau privind neadmiterea
restruc turării debitorului art. 183 alin. (2) Legea Insolvabilității Nr.149
din 29.06.2012 „Încheierea instanței de insolvabilitate de aprobare a
hotărârii adunării creditorilor privind aplicarea procedurii de
restructurare sau privind neadmiterea restructurării debitorului poate fi
atacată cu recurs de persoana care a depus planul, de administratorul
insolvabilității, de debitor sau de creditori .”2 – poate fi contestată de către
persoana care a depus planul, de către administrator, debitor sau
creditori.
În cadrul procesului de insolvabilit ate pot fi contestate cu recurs
următoarele hotărâri:
– de intentare a procesului de insolvabilitate art. 37 alin. (1) din Legea
Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 „hotărârea de intentare a
procedurii de insolvabilitate poate fi atacată cu recurs de căt re debitor.”
Această hotărâre poate fi contestată doar de către debitor.
Dacă cererea introducti vă este d epusă de către debitor și acesta declară că
se afl ă în stare de insolvabilitate și își exprim ă intenția de a se lichi da sau de a -și
restructura acti vitatea, instanța va adopta hotărârea de intentare a procesului de

1 Legea insolvabilității nr.149 din 29.06.2012 publicată în MO nr.193 -197 din 14.09.201 2 data intrării în vigoare 13.03.2013 ;
2 Ibidem.

68
insolvabilitate în cel mult 10 zile, aceasta fi ind fără drept de recurs art. 21 alin. (6)
Legea Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 prevede următoarele „ dacă în
cererea introductivă debitorul declară că se află în stare de insolvabilitate și își
exprim ă intenția de a lichida sau de a își restructura activitatea, instanța de
judecat ă va adopta, în cel mult 10 zile lucr ătoare, cu citarea debitorului, o hotărâ re
de intentare a procesului de insolvabilitate fără drept de recurs, obligând -l, după
caz, să prezinte un plan al procedurii de restructurare. În acest caz, prev ederile art.
23–29 nu se aplică; ”
– hotărârea de respingere a cererii intr oducti ve art. 37 alin. (2) Legea
Insolvabilității Nr.149 din 29.06.2012 „hotărârea de respingere a cererii
introductive poate fi atacată cu recurs de către participanții la proces.”
Poate fi contestată de către participanții la proces (debitor, creditor sau,
după caz, organul d e stat autorizat care a depus cererea introducti vă);
– hotărârea de validare a popririi art. 126 alin. (10) Legea Insolvabilității
Nr. 149 din 29.06.2012 „Instanța de insolvabilitate îi va cita pe
administratorul insolvabilit ății/lichidator, precum și pe terțul poprit, și,
la termenul stabilit pentru judecarea cererii de validare, va dispune
administrarea oricărei probe necesare soluțion ării acesteia, care este
admisibil ă potrivit normelor de drept comun. În instanța de validare,
terțul poprit poate opune creditorului urm ăritor toate excepțiile și
mijloacele de apărare pe care le -ar putea opune debitorului în măsura în
care ele se întemeiază pe o cauză anterioară popririi. Hotărârea de
validare a popririi este supusă numai recursului de către terțul poprit .”.
Poate fi contestată numai de către terțul poprit;
– hotărârea de încetare a procesului de insolvabilitate art. 180 alin. (3)
Legea Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 „hotărârea de încetare a
procesului de insolvabilitate poate fi contestată cu recurs în modul
prevăzut de lege1.”. Poa te fi contestată de către participanți ;
– hotărârea privind confi rmarea planului procedurii de restructurare sau
respingerea confi rmări i planului art. 207 Legea Insolvabilității Nr.149
din 29.06.2012 „hotărârea instanței de insolvabilitate privind
confirmarea planului procedurii de restructurare sau respingerea
confirm ării planului poate fi atacat ă cu recurs de către creditori,
administratorul insolvabilității și debitor.” Benefi ciază de drept de
recurs creditori i, administratorul insolvabilității și debitorul;
– hotărârea cu privire la resping erea unei noi cereri introducti ve art. 217
alin. (6) Legea Insolvabilității Nr. 149 din 29.06.2012 „hotărârea
instanței de insolvabilitate cu privire la respingerea unei noi cereri

1 Legea insolvabilității nr.149 din 29.06.2012 publicată în MO nr.193 -197 din 14.09.2012 data intrării în vigoare 13.03.2013 .

69
introductive poate fi atacat ă cu recurs de c ătre creditori.” -Poate fi
atacată de către creditori.
– hotărârea de confi rmare a planului și de încetare a procedurii accelerate
de restructurare a debitorului art. 224 alin. (6) Legea Insolvabilității Nr.
149 din 29.06.2012 „dispozitivul hotărârii de confirmare a planului și de
încetare a procedurii accelerate de restructurare a debitorului se public ă
în conformitate cu art. 7 și se execut ă imediat din data pronunț ării, fiind
susceptibilă contestării cu recurs de către creditori în decursul a 5 zile
de la publicare.” Poate fi contestată doar de către creditori în decurs de
5 zile de la publicare ;
– hotărârea de suportare parțial ă a datoriilor creditorului de către membrii
organelor lui d e conducere art. 248 alin. (6) Legea Insolvabilității Nr.
149 din 29.06.2012 „în toate cazurile, asupra acțiunii prev ăzute la alin.
(1), instanța de insolvabilitate se pronunț ă prin hot ărâre, care poate fi
contestat ă cu recurs de persoanele vizate în ea1.” Poate fi contest ată de
către persoanele vizate.
În ceea ce privește efectul suspensiv al recursului, acesta nu suspendă
executarea hotărârilor și a încheierilo r instanței de insolvabilitate, însă ele pot fi
suspendate de instanța de recurs la cererea moti vată a recurentului.

1 Legea insolvabilității nr.149 din 29.06.2012 publicată în MO nr.193 -197 din 14. 09.2012 data intrării în vigoare 13.03.2013 .

70
CONCLUZIE
Concluzionăm că în teza dată , am abordat în întregime procedura de
intentare a insolvabilității , făcând o analiză teoretică a tuturor particularităților
acestui do meniu. Astfel , observăm că procedura de insolvabilitate este una destul
de diferită și complexă față de alte proceduri civile ne cătând la faptul că are multe
trăsături comune cu acestea, ea ne încadrându -se nici întruna din procedurile
civile cu care ne -am obișnuit să avem tangență.
Făcând o referire generală la cele expuse în teză, intentarea procedurii de
insolvabilitate este una destul de anevoioasă și complicată.
Cel mai amplu și bine reglementată , intentarea procedurii de insolvabilitate ,
este în literatura și în sistemele de drept unde ea a apărut și s -a dezvoltat așa cum
se cunoaște în prezent . Aici facem referire la sistemul de drept German și Francez ,
cât și literatura în domeniul insolvabilită ții scrisă în limba germană și franceză .
Importanța procedurii insolvabilității este una majoră pentru Repu blica
Moldova, atât în domeniul d reptului civil , cât și a altor ramuri de drept.
Republica Moldova , se întâmpină cu un șir de probleme în acest domen iu,
nefiind unul foarte bine dezvoltat și nici prea bine reglementat. Cum am menționat
și în introducere, procedura insolvabilității în dreptul civil începe odată cu
proclamarea independenței în anu l 1991. De aici , ajungem la concluzia că ,
instituția de insolvabilitate, este un a tânără și din acest motiv nu este reglementată
suficient de bine în literatura noastră.
Procedura insolvabilității, întâmpină deficiențe în aplicare din motivul că
există încă mari divergențe între procedura civilă și Legea insol vabilității .
Făcând referire la cerințele obligatorii indicate în Legea insolvabilității ,
pentru intentarea procedurii de insolvabilitate este necesar de a respecta multe
premise , care la rândul lor creează un șir de dificultăți în simpla înaintare a cere rii
de introductive exemplu, depunerea cererii introductive doar de persoanele
prevăzute de lege, reglementarea expresă a dreptului solicitantului de a depune
cererea introductivă în interesul persoanei, una din premisele de bază ar fi faptul
că nu există prevederi legale cu privire la acțiunile care urmează să le
îndeplinească instanța de judecată , în cazul nerespectării a anumitor cerințe.
Exemplu este depun erea cererii de o persoană care confor m legii, nu poate depune
cerere introductivă în numele debito rului, adresarea repetată cu cerere
introductivă, după ce anterior s -a mai adresat cu aceiași cerere, dar în urma
retragerii instanța a încet at procesul de insolvabilitate. În ambele cazuri , instanța
de insolvabilitate urmează să refuze în pr imirea cererii , fapt care nu va putea fi
făcut în lipsa modificării legislației în vigoare.
Suplimentar, cercetarea condițiilor de primire a cererii introductive permite
să afirmăm că instanța de judecată, odată cu depunerea cererii introductive,
urmează să constate ex istența dreptului persoanei de a depune cerere și
respectarea de către deponent a procedurii legale de depunere a cererii . Premisele

71
dreptului la acțiune nu sunt aplicabile procedurilor de insolvabilitate, având în
vedere scopul diferit al acestor două proceduri. Dacă în cazul acțiunilor civile se
urmărește înaintarea unei pretenții material juridice, atunci în cazul procedurii de
insolvabilitate se urmărește declararea persoanei insolvabile. În același timp,
condițiile pentru intentarea cauzelor de inso lvabilitate coincid în mare parte cu
condițiile dreptului la acț iune.
Pentru a soluționa o astfel de lacună în Legea insolvabilității ar fi binevenit
de inclus în Legea insolvabilității o prevedere care ar evidenția careva temeiuri
specifice pentru a refu za primirea cererii introductive , iar pentru a asigura buna
funcționare urmează să includem aceiași prevedere și în Codul de procedură
civilă.
Binevenită ar fi modificarea art. 20 din Legea insolvabilității , cu suplinirea
numărului de acte care ar face dov ada incontestabilității creanței. Exemplu este o
altă problemă care necesită a fi soluționată la intentarea procedurii de
insolvabilitate este obligațiunea creditorului , de a prezenta la depunerea cererii
introductive , hotărârea judecătorească irevocabilă sau o hotărâre ar bitrală, care a
fost adoptată în privința creanțelor sale.
Primordial urmează a fi modificat în Codul de procedură civilă sintagma
”procedura de declarare a insolvabilității” cu sintagma ”procedură de
insolvabilitate” . Cât și de modificat următoarea sintagma din Codul de procedură
civilă ”cerere de declarare a insolvabilității” cu sintagma ”cerere introductivă” .
În final, sperăm ca teza dată , să aibă un impact asupra științei din domeniul
insolvabilității , cât și asupra domeniului economic al Republicii Moldova,
sperând că pe viitor va crește nivelul de înțelegere și percepere a domeniului de
insolvabilitate , care va preveni într -un mod sau altul evitarea agrav ării situației
economice a întreprinzătorilor aflați în dificultate economică sau în prag de
insolvabilitate. În al doilea rând, sperăm că astfel se vor minimiza riscurile legate
de înlăturarea de pe piață a agenților economici a căror situație financiară este
deplorabilă și nu mai pot fi reabilitați.

72
BIBLIOGRAFIE

1. Aurelian A., Bondrea R. Stancu, Societăți comerciale deținute public,
Editura Fundației „România de mâine”, București, 1995;
2. Baieș S., Roșca N., Drept civil, Ed. A V -a, Chișinău, 2014;
3. Bogdan Gabriel Radu, Publicație monografie, București, 2016;
4. Bologan D., Dreptul concurenței, Note de Curs, Tipograf. ”T -PAR”,
Chișinău, 2015;
5. Cerasela Carp, Dăscălescu F., Panainte D., Cum să înființezi și să
administrezi un SRL, Editura de S.C Universu l Juridic S.R.L., București
2008;
6. Certan Simion, Teoria administrării afacerilor, Ed. A 2 -a, Chișinău, 2011;
7. Ciobanu N., Dreptul afacerilor, Chișinău, 2013;
8. CLIMA N., „Legea insolvabilității de la teorie la practică”,
COMPETENȚA INSTANȚELOR DE INSOLVABIL ITATE.
RECURSUL ÎMPOTRIVA HOTĂRÂRILOR ȘI ÎNCHEIERILOR
INSTANȚEI DE INSOLVABILITATE, Chișinău, 2014;
9. Clocotici D., Dreptul comercial al afacerilor I, Editura Fundației „România
de Mâine”, București, 1998;
10. Costache S., Dreptul afacerilor, Editura ”Confessi on”, București, 2005;
11. Cuznețov A., Mihalache I., Lungu M., Bacalu N., Dreptul afacerilor, Ed.
I, Chișinău, 2011;
12. Deleanu I., Tratat de procedură civilă, Editura Servo -Sat, Arad, 2000;
13. Fodor M., Drept Procesual Civil, Editat S.C Universul Juridic S.R.L.,
București, 2010;
14. Grosu A., Contestarea actelor și acțiunilor în procesul de insolvabilitate,
prezentare pentru seminar, Chișinău, 2016;
15. Grosu A., Insolvabilitatea persoanei fizice, publicației pentru revista
„Avocatul Poporului”, Chișinău, 2012;
16. Grosu A., Intentarea procesului de insolvabilitate și aplicarea procedurii
de insolvabilitate propriu zise, Monografie, Prezentare;
17. Grosu A., Înaintarea creanțelor creditorilor. Clasele și categoriile de
creditori. Creanțele tardive. Procedura de repunere în te rmen. Desfășurarea
ședinței de validare. Constatarea creanțelor creditorilor. Examinarea
contestațiilor asupra creanțelor creditorilor și contestarea încheierilor emise
în urma examinării contestațiilor, monografie, publicație.
18. Grosu A., Mijloacele juridice de protecție a creditorilor. Acțiunea
pauliană., publicație Universitatea Alexandru Ion Cuza, Iași, 2014;

73
19. Grosu A., Noile noțiuni și definiții în cadrul procesului de insolvabilitate
prin prisma normelor Legii insolvabilităț ii nr. 632 -XV din 14.11.2001,
monografie;
20. Grosu A., Noțiuni principale ale Legii Insolvabilității nr. 149 și
participanții procesului de insolvabilitate, Monografie;
21. Grusu A., Modificările și noțiunile noi ale legii insolvabilității nr.149,
publicație, C hișinău, 2013;
22. Jonathan Charkham, Marek Hessel, Jay Lorsch, Colin Mayer, James
Sailer, Administrarea societăților pe acțiuni, Editura ALL, București, 1997;
23. Lajos Imre M., Procedura Falimentului, București, 2012;
24. Lazăr T., Societatea comercială persoană juridică în economia de piață,
Chișinău, 2000;
25. Lupilescu Ana-Maria , Reorganizarea societăților comerciale în contextul
integrării europene, București, Wolters Kluwer, 2008;
26. Macovei G., Teză de doctor în drept, Chișinău, 2016;
27. Mămăligă S., Societățile pe acțiuni, Chișinău 1997;
28. Mărgineanu G., Mărgineanu L., Dreptul afacerilor, Chișinău, 2004;
29. Oscar Hoffman, Întreprinderea în tranziție, Editura LUMINA LEX,
București, 2000;
30. Pașca V., Falimentul fraudulos: răspundere și sancțiuni, Editura LUMINA
LEX, Bucur ești, 2005;
31. Piperea G., Obligațiile și răspunderea administratorilor societăților
comerciale, Editura ALL BECK, București, 1998;
32. Popa L., Birca B., Selevestru I., Catan C., Balan V., Craiu N., Lungu M.,
Manualul administratorului autorizat, „Tipografia C entrală”, Chișinău,
2015;
33. Prisac Alexandru, Drept procesual civil, partea generală, Editura „Cartier”,
Chișinău 2013;
34. Raoul Petrescu, De la faliment la reorganizarea judiciară, Editura „OSCAR
PRINT”, București, 2001;
35. Rodica Diana Apan, Teoria generală a dreptului afacerilor, Ed. Sfera SRL,
Cluj-Napoca, 2007;
36. Romul Petru Vonica, Dreptul societăților comerciale, Ed. II, Editura
LUMINA LEX, București, 2000;
37. Roșca N., Baieș S., Culegeri de acte normative la dreptul afacerilor,
Chișinău, 2006;
38. Roșca N., Baieș S., Dreptul Afacerilor (Scheme) „Tipografia Centrală”,
Chișinău, 2001;

74
39. Roșca N., Baieș S., Dreptul Afacerilor „Tipografia Centrală”, Chișinău,
vol. I, 2004;
40. Roșca N., Baieș S., Dreptul afacerilor, Ed. A III -a, Chișinău, 2011;
41. Roșca N., Instituția falimentului în legislația Republicii Moldova
„Tipografia Centrală”, Chișinău, 2001;
42. Roșca N., Instituția falimentului în legislația Republicii Moldova, Tipog .
Centrală, Chișinău, 2001;
43. Roșu C., Dănilă L., Drept procesual civil, Ediția 5, Editura C.H. Beck,
București, 2007;
44. Roșu C., Natura juridică a raporturilor dintre administrator și societatea
comercială, în R.D.C., nr. 4/2001;
45. Rotaru I., Cirimpei I., Drep tul Afacerilor, Note de curs, Chișinău, 2013;
46. Rotaru M. E., Ilana A., Insolvență și insolvabilitate Jurisprudență
comentată, București, 2015;
47. Tomulescu C. ST., Drept privat roman, București, 1978;
48. Turcu I., Falimentul actuala procedură, Tratat, Ed. A V -a, Editura
LUMINA LEX, București, 2005;
49. Vonica P. R., Drept Comercial, Reorganizarea juridică și falimentul,
Editura VICTOR, București, 2001;

Legislație
50. Constituția Republicii Moldova din 29.07.1994 , publicată în MO nr. 1 din
12.08.1994, intrată în vigoare la 27.08.1994;
51. Noul Cod civil Român, Legea 287/2009 actualizat în 2017, republicat în
Monitorul Oficial nr.505 din 2011, în vigoare din 01.10.2011;
52. Legea privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență nr.85
din 25.06.2014, publicată în Monitorul Oficial nr.466 din 25.06.2014;
53. Legea privind procedura insolvenței persoanelor fizice nr.151 din
18.06.2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 464 din 26.06.2015;
54. Legea cu privire la taxa de stat nr.1216 din 03.12.1992, publicată în
Monitorul Oficial nr.53 -55 din 02.04.2004 art. nr. 302;
55. Legea cu privire la faliment nr. 851 din 03.01.1993, publicată în Monitorul
Oficial nr.008, promulgată la 03.01.1992, abrogată din 26.03.2006;
56. Legea cu privire la faliment nr.786 din 26.03.1996, publicată în Monitorul
Oficial nr.14 -16 din 10.02.20 00, intrată în vigoare 10.02.2000, abrogată din
14.11.2001;
57. Legea insolvabilității nr.632 din 14.11.2001, publicată în Monitorul
Oficial nr.139 -140 din 15.11.2001, abrogată din 13.03.13;

75
58. Cod civil al Republicii Moldova din 22.06.2002, publicat în Monitor ul
Oficial Nr. 82 -86 art. 661;
59. Cod procedură civilă al Republicii Moldova din 30.05.2003, publicat în
Monitorul Oficial nr. 111 -115 din 12.06.2003, întrat în vigoare la
12.06.2003;
60. Cod de executare al Republicii Moldova din 24.12.2004, publicat în
Monito rul Oficial nr.214 -220;
61. Legea insolvabilității nr.149 din 29.06.2012, publicată în Monitorul
Oficial 193 -197 din 14.09.2012, intrată în vigoare la 13.03.2013;
62. Hotărârea explicativă nr.2 din 24.03.2014 a Plenului Curții Supreme de
Justiție al Republicii Moldova, cu privire la aplicarea în practică judiciară
a Legii insolvabilității nr.149 din 29.06.2012, publicată în Monitorul
Oficial 193 -197 din 14.09.2012, intrată în vigoare la 13.03.2013;
63. Legea cu privire la administratorii autorizați nr.161 din 18.07 .2014,
publicată în Monitorul Oficial nr.293 -296 art. nr. 605, întrată în vigoare la
01.01.2015;

Practică judiciară
64. Dosarul nr.2ac -182/15, Curtea de Apel Chișinău, Art.26, 35 din Legea 149
privind insolvabilitatea din 2012;
65. Dosarul nr.2dsc -36/15, Curtea de Apel Chișinău, Legea 149 privind
insolvabilitatea din 2012;
66. Dosarul nr.2rc -402/15, Curtea de Apel Chișinău, Art.140 alin. (1) din
Legea 149 privind insolvabilitatea din 2012;
67. Dosarul nr.2rc -475/15, Curtea de Apel Chișinău, Art.8 alin.(1) și (2 ) din
Legea 149 privind insolvabilitatea din 2012;
68. Dosarul nr.2rc -652/15, Curtea de Apel Chișinău, Art.126 alin.(2) din
Legea 149 privind insolvabilitatea din 2012;
69. Dosarul nr.2rc -661/15, Art.8 alin.(1), art.116 alin.(1) din Legea 149
privind insolvabilitatea din 2012;
70. Dosarul nr.2rc -680/15, Curtea de Apel Bălți, Art.12 din Legea 149 privind
insolvabilitatea din 2012;
71. Dosarul nr.2rc -680/15, Curtea de Apel Bălți, Art.12 din Legea 149 privind
insolvabilitatea din 2012;
72. Dosarul nr.2rc -760/475/1 5, Curtea de Apel Comrat, Art.145 alin.(2) din
Legea 149 privind insolvabilitatea din 2012;
73. Dosarul nr.2rc -765/15, Curtea de Apel Comrat, Art.21 alin.(2) din Legea
149 privind insolvabilitatea din 2012;

76
74. Dosarul nr.2ri -124/15, Curtea de Apel Chișinău, Art .204 alin. (4) din
Legea 149 privind insolvabilitatea din 2012;
75. Dosarul nr.2ri -223/15, Curtea de Apel Bălți , primă instanță , din Legea 149
privind insolvabilitatea din 2012;
76. Dosarul nr.2ri -239/15, Curtea de Apel Bălți, Art.15 alin. (1) și art. 248 alin.
(1) lit. i) din Legea 149 privind insolvabilitatea din 2012;
77. Dosarul nr.2ri -266/15, Art.27 din Legea 149 privind insolvabilitatea din
2012;
78. Dosarul nr.2ri -273/15, Art.5 din L egea 632 -XV privind insolvabilitatea
din 14.11.2001;

Documente electronice
79. http://conspecte.com/Dreptul -afacerilor/insolvabilitatea.html ; (vizitat la
data de 10.11.16)
80. http://drept.ucv.ro/RSJ/images/articole/2007/RSJ4/005Rosca.pdf ; (vizitat
la data de 10.11.16)
81. http:/ /drept.usm.md/public/files/brosura -b6-1-6-final130e7.pdf ; (vizitat la
data de 10.11.16)
82. http://legeaz.net/dictionar -juridic/faliment ; (vizitat la data de 15.11.16)
83. http://lex.justice.md/md/313274/ ; (vizitat la data de 15.11.16)
84. http://www.cnaa.md/files/theses/2016/24938/gheorghe_macov ei_thesis.p
df (vizitat la data de 16.11.16)
85. http://www.diploma.ro/cauta?s=drept ; (vizitat la data de 16.11.16)
86. http://www.duhaime.org/LegalDictionary/R/RomanLaw.aspx ; (vizitat la
data de 01.12 .16)
87. http://www.rasfoiesc.com/legal/drept/Scopul -si-principiile –
procedur71.php ; (vizitat la data de 01.12 .16)
88. http://www.scritub.com/administratie/legislatie/Scurt -istoric -al-
reglementaril31247.php#_ftnref110 ; (vizitat la data de 01.12 .16)
89. http://www.ujmag.ro/drept/drept -comercial/falimentul -in-relatiile –
comerciale -internationale/rasfoire/ ; (vizitat la data de 21.12.16)
90. https://dreptmd.wordpress.com/referate/administratorul -insolvabilitatii –
figura -centrala -in-procesu l-de-insolvabilitate/ ; (vizitat la data de 21.12 .16)
91. https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/a/ac/Reorganizarea_jud
iciara_in_Romania.pdf ; (vizitat la data de 04.01.17 )