Formatiunile Mezozoice Din Sud Vestul Bazinului Rusca Montană Bucur Ea 1985 [610218]

MINISTERUL GEOLOGIEI
INSTITUTUL DE GEOLOGIE ȘI GEOFIZICĂ
DARI DE SEAMĂ
ALE
ȘEDINȚELOR
VOL. LXIX
(1982)
4. STRATIGRAFIE
1 EXTRAS 1
BUCUREȘTI
1185

D. S. Inst. Geol. Geofiz. vol. LXIX/4 (1982). Pag. 57-76
4. STRATIGRAFIE
FORl\'IATIUNILE "NIEZOZOICE
DIN SUD-VESTUL B.'\ZINULUI RUSCA 'MONTANĂ 1
DE
l:).\N I. BUCUR!. CAROr, STRUTINSKI :;, ILEANA CUCURUZAN:!
~–~ r:Jonutic 1·ocks. Jurassic. Meso:wic. Quartzit'ic conglomerates. Lias. Cre­
taceous. Benthonic joraminijers. Sedimentation: processes and conditions.
Ba. -;i ·_· tujfites. 01Ls1ostroma. Lithostmtigmphy. South Carpathians-Sedimen­
iary Getic and Supragetic Dom.ains-Rusca Montană Zone.
Abstract
.. iesozoic Formations of Ow South-West of the Rusca Montană Basin.
~ !i·:·!· i I"c'iCai'ches undertaken by the authors in the south-western part of
~ au~:-:;; Montană Basin have led to the accumulation of data that pail'tially
lange the image conc-erning the geologic evolution of this region. So, following
e stuJr of benthonic foraminifers, the .Jurassic carbonatic rocks unconformably
ing ,,:: Liassic quartzitic conglomerates or on crystalline schists, are assigned
1 thr:! :v(alm. In the Lower Cretaceous. the region is exon'dated and detrito­
lsnic:J~ deposiis are formed, assigned to the Albi an (Dincă, 1977). They are
11\sgre~sively and unconformably overlain by the conglomerates and sandstones
!tht.-Cenomanian followed, without break of sedimentation, by Turonian marls
i\ marly limestones. At their upper part a level of basic tuffites has been
lltified 1hat mark a change in the sedimentary evolution of the region. Thc
te:: Turonian is represenLed by an olistostrome formation. The Senonian
t:l~it,_ transgressively lie on various terms of the Turoninn.
Introducere
,_:._moștințele referitoare la succesiunea stratigrafică și structura
t>logicâ a formațiunilor mezozoice din bazinul Rusca Montană s-au
bmulat de-a lungul timpului prin cercetările efectuate în această zonă
1 S~h'1 farzik (1906), Cantuniari (1937), Mamulea (1955), Din că (1964),
: D·'pus;1 la :25 februarie 1082, acceptăt~i flentru comunicare și publicare
~ .1;Jt·iii~ 1982, cc~municată in ședin\•: din 30 apj:ilie 1982.
:.: Ui1i ve::sit.atea "Babeș-!3;>Jyai '', Caledra de Geo:o~ie. Str. M. Kogălniceanu
J !, 3400 Cluj-Napoca.
' i.P.E.G. "Banatul". Str. 30 Decembrie nr. 1, i630 Caransebeș.

38 1. I. BlJCUR ct al.
Dincă et al. (1972). Sinteza acestor cunoștințe este cuprinsă intr-o te:t.ă
de doctorat relativ recent publicată (Dincă, 1977).
Cercetările întreprinS€ de noi asupra Mezozoicului din partea de
~ud-vest a bazinului în ultin1ii ani au adus o serie de noutăți în această
._>rivință, unele dintre ele concretizate în mai multe note aflate sub
ripar. Scopul lucrării de fată este de a da o imagine de ansamblu asu­
pra evoluției geologice a părții de sud-ve.st a bazinu1ui Rusca Mon­
tană, în lumina noilor date acumulate.
Regiunea la care ne referim este situată la est de localitatea Con­
stantin Daicoviciu, fiind cuprinsă între valea Timișului la sud și sud­
vest, valea Vălișorului la nord și vest, valea Maciovei la est și vîrful
Runcului la nord-est (fig. 1).
c….:::J, WID12 ~3 [4)4 f"V?Js ț:.::-j:> 1=-~,-.'
r:-'ZJa ,.._….,9 ~10 ;.-:::·?]11 LIJ12 13 ..,..,..-,,
+15 +16 -r-f? _____,18
Fig. 1. -Schiță de hartă geologică c:u formațiunile din partea de sud-vest a
bazinului Rusca Montană (perimetrul cuprins între localit~tea C. Daicoviciu. Ma-
ciova și vîrful Runcului).
1, Pliocen și Cuaternar ; 2. Badenian (Bn) ; :3, olistoli te de cal care jurasice
:;i cenomaniene ; -l, cristalinul de Maciova ; 5, Maastrichtian (Ma) ; 6, Senonian
(Coniacian-Campunian) (Sn) ; 7, Turonian (Tu) : 8, CL·nomanian : U, "? Albian (rod
bauxitice) ; 1 O, .Jurasic superior (.1) ; 11, ?Liasic : 12. set·ia dt." Tincova (șistUJi
cristaline) ; l:J, limit<."1 întte formatiuni ; 14, [alie ; 15. DX da. sinclinal : 16, ax de
anticlinal ; 17, poziția stratelor; 18, profile de 1·ecoltare a probt·lor pentru ana-
lize chimice și secțiuni subțiri.
Esquisse de carte _geologique pn!sentant les formations c!e la purtie sud-ouest tiu
b<1ssin de Rusca 1\luntan[l (zone delimiU·e par la lucalite C. Daic:rJviciu, Maciova
et le sommet de Runcu).

~'ORMAȚIUNILE MEZOZOICE DrN SV BAZINULUI ·RUSCA MONTANA 59
Succesiunea litologică și stratigrafică a formațiunilor mezozoice
Ju·rasicul
Liasicul
In extremitatea nord-estică a regium1, 1n apropiere de vîrful Run­
lui, aflorează pe cea 700 m lungime și 50-80 m lățime conglomerate
~arțiticc. Ele se dispun transgresiv p~ste ;;istur.ile cristaline aJe seriei
• Tincova și suportă calcarele și dolomitele Jurasicului superior. Ab­
ța totală a resturilor fosile în aceste depozite nu permite datarea
r cu exa\::titate. Dincă (1977) le atribuie Liasicului inferior ca ur­
are a asemăn5.rii litologi.c€ cu eonglomeratele ce stau la baza Liasicului
ferior în facies de Grcsten din zona Reșiț.a și bazinul Hațeg.
iVlalmul
Transgresiv și discordant peste conglomeratele liasice sau, în cea
i mare parte, direct Pc'ste șisturile cristaline se dispun calcare, dolo­
'te calcaroase și calcare dolomitice. Bine deschise pe valea Măgurii
valea Fierului, afluenți de stînga ai văii Cetății, aceste depozite au
tut fi c-ercetate de noi in amănunțime, de asemenea, într-o serie d<'
nțuri de prospecUune executate de I.P.E.G. "Banatul" Caransebe~
. \'ara an ului 1978. Profilul cel mai instructiv ni l-a oferit șanțul
. lfi situat intre valea Măgurii și valea Fierului.
Considerații stratonomice și litofaciale
Baza depozitelor J urasicu.lui superior o constituie o brecie calca­
'tS[t cenușie-negricioasă cu elemente de șisturi cristaline și cuarțite.
·osimeu acestui nivel este de 1-1,5 m. Înspre partea lui superioară
agmentde detritice scad ân diametru iar rocile se îmbogățesc în lito­
s.l<.' și .alocheme calca roase. Se trece astfel la .intraspaludi te, adesea
colitice, dispuse în bancuri de 1-2 m grosime. Alochemele de dimen­
·ni ruditice sînt înglobate într-un lianlt pelsparitic. arătînd astfel un
rte slab grad de sortare a sedimentelor. Mai apar "lumps"-ur.i și
re oolite recristalizate (pl. I, fig. 1). Bioclastele cele mai fre{:vente
t piesele scheletice și microradiolele de echinodermate, microonco-
1 ele (alge Cyanophyceae), algele incrustante și foraminiferele (fig. 2).
mai întîlnesc uneori mici corali remaniați.
Pliuci:'ne et Quaternaire ; 2. Badenien (Bn) ; 3, ol!stolites de calcaires juras­
ues N cenomaniens : 4, roches metamorphiques de Maciova ; 5, Maastrichtien
a) ; !3, Senonien (Coniacien -Campanien) (Sn) ; 7, Turonien (Tu) ; 8, Ceno­
nien ; 9. '? Albien (roches bauxitiques) ; 10, Jurassique superieur (.J) ; 11. '?Li<~s :
serie de Tincova (schistes cristallins) ; 13, limite entre les formations ; 14,
ile: 15. axe de synclinal ; Hi, axe d'anticlinal ; 17, position des couches ;
coupes pour le prelevemcnt des echantillons pouL" analyses chimiques et James
minces.

60 1. I. BUCUR ct al.
Urmează un nivel d€ dolosparite, parțial limonitizate și brecif:i.ate
(pl. l, fig. 2). Succesiunen se continuă cu micrite dolomitice, în bază
cu un nivel de pelsparite bine sor.tate iar în partea superioară cu mj-
300l
260~
~
1
?601
Î
-{ 201
~:j
zc 1 -Bocmella irregularis
–Tr.aumatoporella parvoves,rullfHa
Trochoiir.n sp.
7 Parurgcnina n. ~P-
-Kilioninc rahorensis
Cayet!XIC sr::.
sp l""C~<'-_J 1
C2:._o~_j
~2
r=;~s 3
1?2{] 5
fffi16
ffff]7
[IU]s
Fk7ll 9
ITIJ]10
Li'r_0@11
Fig. 2. -Succesiunea litostrat.igrafică a rocilor carbona­
tice jurasice din șanțul de prospecțiune nr. 3 (S III) (în-
tre vulea M[tgurii și \··alea Fierului).
1, conglomerate cenumaniene ; 2, roci bauxitice ; 3, mi­
crit; 4, pelmicrit; 5, pelsp~rit ; 6, micr'it dolomitic ; 7,
sparit dolomilic ; 8, dolosparit ; 9, intrasparudit; 10, bre-
cii calcal'oase ; 11. Șisturi cristaline.
Succe.-;sion lithostratigraphique des roches carbonatiques
jurass'iques du rosse de pruspection no. 3 (S III) (entre
Valea Măgurii et Valea Fierulul).
1, conglomerats cenomaniens ; 2, roches bauxitiques ; 3,
micrite ; 4, pelmicrite ; 5, pelsparite ; 6, micrite dolomi­
tique ; 7, sparite dolomitique ; 8, dolosparite ; 9, intra­
sparrudite ; 10, breches calcaires ; 11, schistes cristallins,

1– t~ORMATIUNILE MEZOZOICJ:: DIN SV BAZINULUI HUSCA :MONTAN.\ 61
'te cu aspect pseudobrecios. Urmează pseudosparite și microsparite
lomitice. in partea inferioară a acestui nivel romboedrii dolamitici
olomitizați și pseudomicritizați au fost :,invadați .. de liantul pseudo­
ritic. Este vorba de pierderea parțială sau totală a contururilor rom­
drilor dolomitici prin microsparitizare-pseudosparitizare. Fen()me­
de dolomitizare și dedolomitizare au transformat probabil masa
'țial micritkă a r-ocii în micl'osparite-pseudosparite (pl. I, fig. 6). Aces­
suportfi micrite dolomitice în care romb-cedrii dolomitici prezintă 0
uctură zonală marcată de variația în continutul de impurități (pl. I,
. 3, 4). Ele sint unnate de microsparite și pelmicrite dolomitice. La
st nivel reapa1· bioc1astele reprr7.entatc prin alge incrustante și fcn·a­
·nifere.
Succesiunea se continuă pe cea 25 m cu pseudosp.arite și micrik
lomitice (u'ltimele nivele în care mai apar romboedrii d-oJomiticL în
eral bine individualizați ~i cu struobură zonată), trecînd apoi pe
75 m la micrite și pelmi.c.rite cu rare foraminifere ~i alge incrus­
te, pentru a se încheia cu un nivel de pelsparite.
Această succesiune nu este identică în tot arealul de <:florare al
~arelor jurasicc. !n linii mari însă ea este asemănătoare în toate p;:o­
. le studiate astfel încît din analiza st.ratnnomică și litologică se pot
prinde două concluzii ~i anume :
-Part~a inferioară a succesiunii (cea 30-50 m grosime) 0ste alcă-
1 tă predominant din intrasparudite .cenușii-ncgricioase, în bancuri me­
. e, cu o biofază relativ bogată. Partea medi::1nă (cea 100 m grosime)
alcătuită din dolosparite, micros.paritt· ~i pseudosparite dolomitice,
tifica:te. Partea superioară (cea 120 111 grosime) este a1cătuită predo­
ant din 1nicrHe și p-elmicrite cenușii formînd slrate de 0,3-1 m
ime.
-FraC'( iunen dulomiticf. predomină în partea inferioarfi și med:an:~i
uccesiuniL f'iincl foarte să1·ae<l în jumăt.1t'"'n superim1ră și practic
·i~tent<.'l în p<1rtE·a tcrminală, micritică.
Considerații biostratigrafice
Sărace în m.:H:roorganisme fosile, rocile carbonatice jurasicz· din
iunea studiat~1 conțin în schi-mb o asociație micropt.;leontologică l'c·la­
boga.tă. În afa1·ă de piesele sc:heletice și microradiolele de echino­
mate (predominante), microoncolite, ca1clsf€·r~ (Caclosina fusca \V.<m­
), hidrozoare (Cladocoropsis mirabilis Felix) și mici corali remaniați,
identifi.rst următoarea asociDt.i:-' de alge d foraminifere : Globo­
te alpina Lombard, Acicularia sp., Caycuxia piae fc'rolh, Thail.nw.Jo­
lla pcnvovesiculi.fera (Raineri) (pl. II, fig. 3), Bacinella irregnlarig
oicic, Litlwcodi.H m aggregatu·m Elliott, PycnopoTi(Unm lobatum Yabe
oyam::1, Lenticnlina sp., P.fenderina sp .. TroC"huli.na. sp .. Lo.byrinth!tna
Everticytlammina sp., Pm·uigonina n. sp. (pJ. II, fig. 4 ; pl. III.
1-4), Nodophtalmidium jurassicnm Caro;-::zi, Pseuclocyclamm"ina ?-it1ws
o~r.:1ma, Kilianina rahonen.sLs Foury ct Vincent· (p!. IT fig. 1) .~i .'Cn:·­
io na: asUnict~·~is (Henson) (p1. II. fig. 2).
V[ ·.i tJri Ln L:~~~ ~\C~'stor micro fosile acopel'~. un in terva.l stratign1fic Lt:·g.
spi.ti-::·:ăLot. Jtu·asicu1ui su;-.:erior și Cretacicului infl'l'ior. Excepi;ie fac
':·u?ina ralwnen.~·}s și !{:unwbia palastiniensis. Kilianina Tahonerz·-:is a

I. I. BUCUR et al.
fn:-lt descrisă initial din munții Jura, dintr-un nivel situat la baza
Ki.mmeridgianului și reîntîln11ă apoi in roci carbonatice din diverse
regiuni ale areal ului mezogean la nivelul Kimmeridgian- Tithonicului
(Cuvillier et a:l., 1968 ; BassouJet, Guernet, 1970 ; Peybernes, 1976:
Fourcade, Rodrig.uez-Estrella, 1977 ; Jaffrezo, 1980). !n același interval
însă cu o frecvență mai mare a fost întîlnită și Kurnubia palasiiniensis
(Sartoni, Cr€scenti, 196~ ; Bassoulet, Guernet, 1970 ; Bassoulet, Poisson.
191:) ; Velic, Sokac, 1974, 1975 ; Azema et al., 1977; Septfontaine, 1978).
In unele cazuri, deși rai', cele două specii au fost întîlnite în .asociație
(Fc,vbernes, 1976 : Fourcade, Rodriguez-Estrella, 1977 ; J affn~zo, 1980).
Pentru calcarele de la est de localitatea Constantin Daicoviciu
cc;.2 două foraminifere sînt deocamdat(l reperu-l pa!leontologic cel mai
im~YJrtant. Pe baza lor se poate spune că partea mediană a succesiunii
ch· roci carbonatice aparține KimmeridJianului. Ansamblul asociației
micn.:paleontulogice ne permite să atribuim, sub semnul intrebării. par­
t<•:) inferioară și cea superioară Oxfordianului, respectiv Tithonicului.
Dincă (1977) separă in cadrul succesiunii de calcare două asociații
111 i cropaleontologice, una pentru Dogger, cealaltă pentr·U Malm. Cele
mc.tt 1nulte dintre specii se întî'lnesc in ambele asociații. De n1enționat
; n.<: că cele două .specii pe baza cărora prima dintre asociații este atri­
buiL<t Doggerului și anume Nieyendorf.fina cf. bathonica Aurouze et
Bizc.~1 și Kil.ianina blanchet.i Pf2nder provin din eșanLioane recoltate
dintr-un alt punct decît profilul de referință, din ,.calcare cenușii, fine,
cu c:.tractere de calcilutite':. Or, după cum s-a observat în toate pro­
fi~ele transversale executate în depozitele calcaro-dolomitice, calciluti-
1('!(• respectiv rnicritele cenușii caracterizează partea superioară a suc­
ct·.siunii. Ilustrațiilc date de Dincă (1977) pentru cele două Ioraminifere
sint neconcludente în privința posibilității de comparare a lor cu spe­
ci:le lip. Dificultățile de determinare în seețiuni subțiri a unor fora­
minil'ere bentonice cu o structură mai complicată, cum este cazul celor
duuă specii aminti-te, precum și faptul că ele provin din eșantioane
n.:coltate din roci ce apar în~prc partea superioară a succesiunii, ne de­
L•.•rmină să punem un mare semn de întrebare în legătură cu atribuirea
la D(>gger a treimii inferioare a succesiunii de calcare și dolomite. Con­
sicier~\m că atît asociatiile citate de Dincă (1977) cît și asociatia identifi­
• <11 r1. de noi (asemănătoare în ce3. 1nai mare .parte) caracterizează Ma'lmul.
ir: sensul cel mai larg. SecțiuneLl axială a unui exemplar de Kilianintz
rat:oncnsi:-; (pl. II, fig. 1). in care se poate urmări aparatul embrionar
bilocu1in. urmat de un stadiu tînăr helicospiral și apoi de un stadiu
uni.:-:•.·:·iat cu lo.ie diferit subdivizate la periferie față de centru, consti­
tui"-' un argument în a-cest sens. Prezența la același nivel stratigrafic
a .-.,xci~_'i Kto-nnbia pa~astiniensis, amintită de altfel și de Dincă (1977)
ir:. :Jn<l din asnciatiile citate, vine s[t ne întărească această convingere.
Chimismul și originea rocilor r.arbonatice jurasice
Annlizel2 chimice sistematice efectuate pe întreaga succesiune de
\.:<J.kar~ și dolomit€ ne-au adus, în completarea analizelor microscopice,
un )1'\.'țins ajutor în definirea acestor roci. Tabelul 1, care ne redă opt­
.sprcz2ce dintre cek· mai semnificative din aceste analize, ne arată, func-

–––––––––––""'1'::.-~.~l'i"i~L~ r1.
Compo:i(ia cllirnic<i. procentuale~ a roci(or carlwrwticc jurasice
~r.l ~r. 1 Locul de 1 SI ~~ .. – 1 (~;. 1 ·:~ 1 ~.. 1 % 1 o,;, 1 o;, 1 o;, 1 % 1 °" 1 Drnumirt>a rocii crl. prohl'i rvcoltarl' · rul li!,\ CaO i\lgO h·:!O:! .\J20:J Si02 :\'a:!O K20 S P.C. (după Caroni. 1960)
1 \ 201 1 SYI[. m 761 micl'i\ :;,>.14~~~ 0,21 0.20 ~ _____ -_-_ 43,80 calcar 1 2114;1 Sili. m174 pl'lrnicrit 34,20 0.42 0.14 0,66 0,23 O,li2 0,12 0,03 -13.0îi calcar
:l 1:32 .. Sili, m 108 microsparit 53.501~ 0,35 0.55 0,55 o.:~5 0,15 0,08 ~-c–a-1-e:_lf_Jl_l,-ag-.t-IC-'.Z_i_a_ll __ l
4 ! 11:l ST. m :35:l minit 52,22 2,16 ~~ 0,.-15 0,67 urme urme __ -_ 43,:l6 calc~aJ" maj:!nczian
S Il r. m 20R micrit ––-l 51,571 2,54 ~~~ 0,62 I~L-~.~~~~~ 0,03j 43,711 calcar dolomilic 😉 11 :>4
~~~
micril dolomitic _._1 __ ; m uo ! micnt clolomitic j :~8.29j 4,:-w ~~~ 0,26 1 0,24 ~-~2 …. J~I 0,05 147.511 calcar dolomitic s 1 \'. Sili, 111 :!Ot~llllicril dolomitic 1 50,341 3,:3G ~~~~~ 0,58 ~~~O, 13 1 0,02 1 43,081 calcar dolomitk
X 200 1 S\'1. m Hi
0 1 1H2 SI\'. m X~l
1 o 1 210 S \' J. 111 ~G
11 1 205 S\.1, 111 08
1:1 tx7 1 sv. m :n
1 :~ 185 1 s [\'. lll 97
H; n-::1 1 SI\'. mH8
F> 1:.::1 1 Slll. ;n 67
11) 11\1 1 Sili. 11146 !
17 12;) s Il r. III 77
1{• ,, 190 s \'. 111 ·11 intrasparudit dolom. 47,3014,90; 1,0011,4011.7310,:.35 urme 1 42,861 calcar dolomi tic
l microsparit dolondtic 148.1:~~ :>.ti8~~~ 0 .. 27~~~~~ 0,02~~~43,471 calcar dolomitie
mic,·iL dolomilic 46.!!0 5,90 0,71 1.:19 1,22 0,28 – -•13,32 ealcar dolomitic –––––·–––––
microsp:u·it dol0111ilic 1 44.961_2·.')8 1 0.!12 1 0,~1~ ~~~~~ 0.12 '–~~~calcar dolomilic
microsparitdolomilk 144,72j8,75l~l urmei 0,0!:) 10,0310.0210,02145,001 calcar dolomitic
pseudosparit dolomilicl 4:·L211 i0.071 0.1G urme 1 0,041 0,041 0,031 0.0214:~.913~ c·tkar dolomilic
ps,·udosparit dolomilie/ :19.Hl 1:1,27 0,24 0,:10 0.16 ll.Ot O.Ot 0.01 46.28 dolomit calcitic
pst.·udosparil dol01nilicl ~r7, 101 1;).:!41 0.47 ~~~~~~~~~–-1 45.fi21 dolomit t·alcitk
dolosparit
dolosparit
clolnspnril ·•6.4:{1 15.701 0.88 1 0.27 1 0.7\l 1 lll'rncl urme 45.431 dolomit calci tic
0.:{0 1 n.:12 urna· urme 11),13 dolomit calcitic
~–~~ ~;–~ ~ ~ dolomil caldtic :::J.t41 17.:lOI 0,::1 ·-··-1-
:~.,. 0\11 1/. :~•il o. 1/
·–·––·––––"" o " ~ > ….,
2 z
?
t'1
g:
M
N o
N o
~
o z
Cfl <
~ ')o
N z c
t"' s
;o 1' c: ' (/)
() 1 >
g o z
>-i > z >
1~
-….:

I.-I. BUCUR et al. 8
ție de conținutul de MgO, existența întregii game de roci de tranziție
de !la dolomite calcitice la calcare cu o ridicată puritate.
Dolomitele au un conținut de MgO apropiat de limita cu interes
economic. Intercalațiile dolomitice se dezvoltă adesea pe o grosime pînă
la 15 m, uneori mai mult. și deși nu sînt întotdeauna corelabile de la
un profil la altul, cele mai importa-nte dintre ele apar în mod constant
la intervale asemănătoare, demonstrînd prin aceasta că nu este vorba
de iviri lenticular·e Hmitate.
Aspectele litologice și microbiofaciesurile. dau unele indicații cu
privire la originea roci'lor carbonatice jurasice ·de la est de localitatea
Constantin Daicoviciu. Acestea s-au depus pe o platformă carbonatică
de mică adîncime, dezvo1tîndu-se inițial într-o arie cu regim hidro­
clii1amic moderat, așa cum o arată faciesu1 de tip "Grapestone pelspa­
rite;. din baza succesiunii. Au ·existat probabil dese izolări ale zonei
litorale față de largul bazinului, acestea ducînd la crearea unor mici
Jagune în care, pe de o parte, acumulările de H2S și formarea unui
n1~.:·diu · euxinic au dus la dobîndirea unei culori cenușii-închis ș.i negri­
cioase a rocilor ce s-au format aici, iar pe de altă pat~te au favorizat,
pdntr-o intensă evaporație periodică, formarea dolomitelor. Micrite1e
dolomitice și micri,tele din partea superioară a succesiunii indică insta­
l_c:lrea unui mediu infralitoral intern, adăpostit.. cu un regim hidra­
dinamic atenuat alternînd cu episoade mai active care au determinat
probabil apar-itia unor nivele pelsp.aritice.
Dolomitele și calcarele dolomitice s-au format probabil prin pro­
cese de ~dolomitizare diiagenetică. Există de ilsemenea indicii ale unor
renomene de dedolon1itizare, cum ar fi pierderea c-ontururilor cristalelor
ron1boedrke prin micros:paritizare.
Cret aci eul
7 Albianul
In timpul Cretacicului inferior reg.iunea se exondea7.ă. Depozitele
calcaroase sînt supuse acțiunii agenților externi, formîndu-se un relief
cu.rstic. In formele negative ale acestui relief s-au format depozite de­
trito-chimice alcătuite din gresii roșii, ferug,inoase și roci bauxitice ce
;Jflorcază în mai multe puncte din regiune : Valea Seacă, valea Fierului,
valea Măgurii, valea Sînovei, Cracul Iederii, Oloanea-Cracul Măgurii.
l\IHcroscopic, rocile bauxitice prc:zintă un fond de gel alumino­
fero:::. :.~morf, brun-roșcat, rezultat prin precipitare chjmică, în care se
găsesc minct·ale alumino-feroase (diaspor .. clorit, hematit, rutil, goethit;
uneori mai apar corindon și pirită). TabeluJ 2 redă compoziția chimică
a rocilor bauxitice din regiunea studiată. După cum reiese din anali­
zele chin1ice, aceste roci aparțin categoriei de bauxite feruglnoase.
Depozitele detl'lto-chimice au fost aLribuite Albianului (Dincă,
1977) pe baza poziției lor între calcarele jurasice și cong.Jmneratele ceno­
maniene și prin analogie cu depozite simi-lare din bazinul Hațeg, a căror
vîrstă a putut fi mai bine cunoscută. Existen1,;a unor forme sla.b conser­
v3.te de truritelle și nerinei în gresiile feruginoase din partea superioară
a L.·ucilor bauxitice este un indiciu al .posibilitătii identificării unor fosile
c<1.re să dateze mai precis aceste depozite.

FORMAȚIUNILE MEZOZOICE DIN SV BAZINULUI ltUSCA MONTANA 65
TABELUL 2
Compo:ifia cltimicil proccnlua/ti a roci/or bauxilire
1 Cerul lui Hocieai
1 Cracul !ederii
1 Oloanea-Cracul
\lăgurii
Al'?O:J 4() –5X 52,20 49,!J -G::J,5
F(·203 1!1-21) 2:~. 40 18.<1 –22. s
SiOz Î -1:~ 8,28 1,0 -1:.!.1)8
Ti02 2-:J 2.42 2.27-:3,30
1 CnO
1 ,- – –
Cenmnanianul
De!pozitele cenomaniene de 100-150 m grosime, reprezentate prin
ngi ')ffierate polimictice care trec la g.resii grosi ere micacee și apoi la
·esii calcaroase, fosilifere, se dispun transgresiv și discordant peste
lcarele J urasicului superior sau peste șisturile cri_staline.
Este de remarcat că conglomeratele cenomaniene, alcătuite din
emente de cuarț, gnaise, micașisturi, cuarțite, șisturi clorito-sericitoase,
lite, !lU conțin fragmente de calcare jurasice. In schimb, în gresiile
lcaroase fosilifere de la partea superioară (fig. 3), apar frecvent
'tocla3te c.alcaroase pelsparitke, identice ca structură și aspect cu pel­
ari t-,Je ce se întîlnesc în mod constant la contactul calcar-bauxită.
cela.;: tip de 1itoclaste l-am întîlnit într-un calcar detritic cu Coralli­
c.-.:a•..: de pe Valea Seacă reprezentînd probabil un olistolit în forma­
nt<l cie olistostromă turoniană.
'J[n gresiile calearoase am colectat o faună alcătuită din : Ortopsis
se:t~iocliadema) g1·anHlaris Coteau, Exogyra columba Lamark, Exogyra
. squama.ta servitensis d'Orbigny, Exogyra cf. m,armeti (Cocard),
. 'rypfwea sp., Cyprina sp. și un exemplar foarte bine păstrat de Caly-
·~:·:·:~;; bonlei Collignon (pl. VI) determinat de L. Szasz căruia îi adu­
m :1"ulțumiri pe această calc). Calycocera..': boulei alături de speciile
. amuniți și lamelibranhiate determinate de Dincă (1977) -constituie un
ou ,u·gument în favoarea virstei cenolllianian–superioare a gresiilor cal­
În aceste gresii am mai identificat rare fragmente de Para-
It;./~: .. l~i (Cmph-i·roaeforme (Rothplctz).
~-~~ ronianv l
l ~~ '~'ijntinuitatc de sedimentare cu gresiile calcaroase cenomaniene
di.·m:..:n marnocalcare grezoase .. gălbui sau cenușii-negricio.a.se, pe o
osi~e de cea 150 m, cu o microfaună de Rotalipora gr. appenninica
enz), Praegloboiru.ncana stephani (Gandolfi) și rare exanplar-e de
'thone!!a ovalis (Kaufn1ann). La 9artea superioară a n1arnocalcarelor

66 J. J. BUCUR el ul.
Zona M~ CIOVA
Zona Dl. MĂGuR~.
Zot~oJ PEȘ TERE
Fig. :t Coloane litologice cu
'
500 1
1.
m
~900 formațiuni.Je mezo:wice din partea
de sud-vest n bazinului Rusca
Montunf1.
1, alternanță de gres ii și argj)e
(facies flișoid) ; 2, brecii con~l(l­
meratice : :l, olistolite de culcare
jurasice și cenomaniene ; 4, for­
mațiune grezo-marnoas[t nestroti­
ficatel cu remanieri intrnfor:na­
ționale; 5, calcare delritice cu CIJ-
:.eoo rallinRceae; 6, marne și mal'n(JCal-
care in plăci cu intercalații de
roci silicioase ; 7, gresii calcarvnse
! t.ufitice (tufite bazice) ; a. marno­
~700 ealcare fin grezoase : 9. gresii cal­
caroase ; 10, gresii cuarțitice ; 11.
~1
[;_-;;-jj 2
r-~:]3
1 °c?l4
fîljls
66
~7
~8
E5±Jg
ESj10
~11
~12
@13
@14
~15 conglomerate ; 12. roci bauxitice:
13, dolomite ; 14, calcare și calcare
clolomitice ; 15, șisturi cristaline.
Colon nes li thologiqw.'s avec les for­
mation" mes'>ZoiqueJ-; de la partie
sud-ouest du bassin de Rusca Mon-
tanii.
1, alternance de gres et argiles
(Cacic<; fl.v.'ichoide) ; 2, breches con­
glomct·atiqucs ; 3, olistolites de cal­
cuires jurassiques et cenomaniens:
4. formation greso-marneuse non­
slratifiee a l'emnniements intrafor­
matiunnels ; 5. calcaire:.; detritiques
a Corallinaceae ; G. marnes et
marno-calcaires en plaques it inter­
cah>ti0ns de roches <;ilicicuses : 7,
gt·es calcaires tuffit.iques (tulfites
basiques) ; 8, marno-calcaires fin~­
ment greseux ; 9, gres calcaires;
10, gri·s quartzitiques ; 11, conglo­
merats : 12, roches bauxitiques : 13.
dolomies ; 14, calcaires et calcaires
dolomitiques : l:l, schistes cri'-'nl-
lim.

FORMATIUNILE MEZOZOICE DIN SV BAZINULUI HUSCA MONTANA 67
r~z(>ase se află un nivel de gresii calcaroase tufitice (tufite bazice) car~
atinge uneori grosimi de 7-10 m. Identificate în ~ai multe. puncte ~le
bazinului Rusca Montană (Strutinski, Bucur, sub tipar), tuf1tele baz1c~
întîlnesc în regiunea studiată pe valea Măgurii, valea Sînovei Șl
ersantul stînd al văii Maciovei. Structura rocii este heterogen meca­
ic2., de acu~ulare gr.-.vitațională a unor cristalo-, lito- și bioclast:.
ristaloclastele sînt reprezentate prin plagioclazi, cuarț, hornblenda.
iroxeni, mice, magnetit, și subordonat din albit-oligoclaz, microclin,
ranați, turmalin, epidot, apatit rutil, zircon, staurolit, disten. Litoclas­
tele sînt alcătuite din fragmente de roci efuzive. Bioclastele constau din
iese scheletice de echinodermate, fragmente de alge Corallinaceae.
Pi.Uwnella ovalis (Kaufmann) și Pithonella sphaerica (Kaufn1ann), ulti­
me!e două indicîndu-ne ~i vîrsta turoniană a tufitelor (probabil Turo­
ia!1 mediu-superior).
Identificarea acestui nivel dL' tufite bazice prezintă importanță din
· i multe puncte de vedere și anume :
-Reprezintă primul argument sigur referitor la existenta unui
,,t;matism prelaramic în n1unții Poiana Ruscă~ al cărui început a avut
c: probabil în Turonianul mediu-superior.
-Existența unui magmatism bazic Î!l bazin explică frec.;vența
diolarilor și a niv-elelor de roci silicioase ce urmează în succesiunea
ompiexului de depozite turoniene.
-Tufitele marchează un moment important în evoluția bazinu-
ui Rusca Montană ; odată cu depunerea lor încetează sedimentarea
lativ liniștită ilustrată de gresiile și marnocalcarele grezoase ceno­
anian-turoniene ~i începe acumularea unor sedimente mar·noase cu
aracter de prefliș, într-un mediu marin mai profund.
Deasupra nivelului de tufite bazice se dispun marne și n1arno­
, lc<:tre în plăci, cu mai multe interstratificații de roci silicioase iar la
artea superioară cu inlercalații de calcare detritice cu Corallinaceae
calcare alodapice) (fig. 3). Biofaza relativ bogată .:1 acestor calcarc este
lcatuită din piese scheletice de echinodermate și alge CoraHinaceac.
ni apar fragmente de briozoare și de moluște, foraminifere (Hedber­
ella sp., Globotruncana gr. lappm·enti Brotzen, Praeglobotnt.ncana st:e-
hani (Gandolfi) (.pl. IV, fig. 1), calcisfere (Pithonell.a sphaerica (Kauf­
<:mn). Pithonella ovalis (Kaufmann) și Pithonella trejoi Bonet (pl. IV,
1g. 2-5), uneori în acumulări abundente în unele litoclaste). Dintre
urallinaceae, Paraphyllum amphiroae_f01·me (Rothpletz) este specia cea
ai l'l'ccventă (pl. V, fig. 1, 3, 4) alături de rare mai apar Hemiphyllum
tacicu·m Lcmoine, Archaeolithot:hamn-ium cretaceum Pfender și Peys-
u;melia an1.iqua .Johnson (pl. V, fig. 2). Apariția acestei din urmă specii.
• 1 Cretacicul superior este remarcabilă. P. antiqua a fost descrisă de
~ohnson (1964) din formațiuni pal€ocene și citată de diverși autori în­
tr-o !Sel'ie de lo-calităț.i ale arealului mezogean din formațiuni paleocen­
eoccne. Idcntific<lrea ei în calcarele detritice cu Corallinaceae din Crl'­
~cicul superior al bazinului Rusca Montană reprezintă prima atestare
l acestei specii în formatiunile geologice din Romfmja si tot0dat~t m·ima
peurență în roci mai vechi decit Paleogenul. " ·
Intreaga asociație micropaleontologică din calcarele detritice cu
Co:-allinaceae indică vîrsta turonian-superioară.

liS 1. I. BUCUR ct al. 12
lnsoțind calcarele dctritice cu alge, apar frecvente nivele de r.-~rno­
calcare grezoase cu remanieri intraformaționale și fenomene de ~liding/
slurnping iar pe alocuri secvențe flișoide calcaroase.
In cursul inferior al văii Maciovei succesiunea depozitelm· turo­
niene continuă printr-un interval grezo-marnos cenușiu-negricios: foarte
monoton, a cărui trăsătură caracteristică o constituie lipsa aproape- totală
a unei stratificații precum și frecvența remanierilor intraformaționale.
Într-o matrice micritic-at·giloasă sînt răspîndite cristaloclaste de cuarț
și mice. Elementele litice remaniate au în linii generale aceeași com­
poziție ca și cea a rocii de bază, putînd varia eventual proportii1t din­
tre matrice și cristaloclaste. De aceea ele se disting destul de greu.
Acolo, însă, unde aceste elemente sînt mai ca'lcaroase decît fond-…t1 :·ocii,
ele apar spă1ate frecvent, in urma alterării selectiv-e, conferind : ;:cilor
un aspect cavernos. Dispoziția golurilor rezu1ltaLe în urma spălă1ii ele­
mentelor mai calcaroase, ale căror dimensiuni variază de la sub un centi­
metru pînft la maximum 10-15 centimetri, constituie uneori unicul cri­
teriu care permite aprecierea directiei și înclinării acestei forn-:ațiuni.
Grosimea ei atinge în valea Maciovei 250-300 metri. Astfel de depo­
zite au fost recunoscute si in Va1ea Seacă. Este de remarcat că o for­
lnațiune asemănătoare s~b aspect facia1 a fost descrisă în ::Wild­
[]ysch"-ul cretack superior din munții Vîlcan (Pop, 1966).
Deasupra acestei formațiuni, în valea Maciovei, urmeaza o .sec­
vență brecioasă-conglomeratic:ă cuprinzînd haotic lentile de marr.e și
marnocalcare (fig. 3). Elementele constitutive ale br-cciilor cor:stau in
(~xclusivitate din dive1·se tipuri de ~isturi cristaline. Ro~ile se ca:acte­
rizează printr-un grad de maturitate extrem de scăzut și printr-o com­
pactitate avansată. Grosimea acestti formațiuni c::;tc de cea 150 m.
Deasupra ei se dispun șisturi cristaline retromorfm·ate: avînd în bază
o zonă de intense mi loni ti zări.
Dindi (1977) atribuie formaț:iunea grezo-marnoasă nestrrdificată cu
remuni.ed intraformaționale din valea Maciovei partial Turonian-O:mia­
cianului, parțial Santonian-Campanianului. Alti autori (Kr~~utner și
Krăutner, 1972 ; Krâutner et al., 1972 : Zimm·:'rmann și Zimmermann,
1977) consideră aceeași formațiune ca reprezentînd partea baza1ă a
Turonian-Coniacianului. Autorii citați pleacă de la premisa c~i breciile
conglomeratice ar sta nu deasupra ci în baza acestei formațiuni și ar
reprezenta în acest sector Cenomanianul, care s-ar sprijini la rîndul
lui pe un fundament cristalin (seria de Mac:iova, Krautner ~i K< .. utner,
1972 ; Krăutner et al., 1972). Dar atît poziția în spațiu a formatiunii
grezo-marnoaSie nestratificate și a breciilor acoperitoare, cit )i. mai
ales, aspectele litostratonomice ale acestor depozite, ca și cont<-1c~ul cu
șisturile cristaline ale seriei de Maciova contravin acestei presupuneri.
Deși raTe, indicațiile pr.ivind poziția formațiunii grezo-marnoasl' nestra­
tificat€ arată fără nici un dubiu căderea sprt sud a acesteia < implicit
afundarea ei sub breciile conglomeratice. Cu toate acestea, forn1ațiunea
g_rezo-marnoasă corespunde litologic d~stul de bine gresiilor ca1caroase
~l marnoealcarelor de la limita Cenomanian/Turonian. Acestea din
unn8., însă, pe lîngă faptul că nu au nicăieri în cadrul bazinu lui gro­
si mi atît de mari, prezintă de regulă o bună stratificație. O :egătură
genetică între formațiunea în discuție și rocile cretacice mai ·:echi

3 FORMAȚIUNILE ME:ZOZOICE DlN SV BAZIN~:~JI RUSCA MONTAN;\
nu poate .fi pusă însă la îndoială. Astfel, lipsa unei stratificații, :Qeno­
menele de 1·emaniere intraformațională, prezența în zona Valea Seacă­
Peștere a unor olistolite de calcare jurasice sau calcare detritice de
vîrstă cenomaniană precum și identificarea la microscop a unor plane
de laminare submilimetrice sau a unor structuri spiralate ("snow ball
structuren) indică toate că în cazul grezo-marnelor nestratificate ne
flăm in prezența unei formațiuni de tip olistost:romă, rezultată in
,urma unei resedin1entări de anvergură a unor sedimente în bună parte
ne1itificate în momentul declanșării fenomenului. Resedirnentarea s-a
produs sub forma uno~r curgeri de mHuri vîscoase în care au putut per­
sista fragmente omogene de roci, datorită unui gead de litificaH.' mai
avansat al acestora. La originea unor astfel de procese de resedimentare
stau mișeările tectonice și proprietățile tixotropice ale sedimcntelor in­
complet consolidate (Pop, 19-66 ; Hoedemaeker, 1973).
lmpreună cu breciile conglomuratice și cri.stalinul de Mac-~ova de
de-c1supra, pc care îl considerăm drept un bloc alunecat în bazin (ide€
sugerată și de Dincă, 1977), formațiunea grezo-marnoasă nestratincată
reprezintă un oliston în sensul lui Hoedemaeker (1973).
Avînd de-a face cu o formațiune aproape în întregime n:sedi­
mentată, criteriul faunistic poate conduce la erori în ceea ce privește
datarea momentului resedimentării. Cercetările noastre întreprinse în­
u·-un perin1etru mai estic ne-au condus la concluzia că atît calcar:ele
jurasice cît și o parte a cristalinului care aflorează în raza localității
:Rusca Montană reprezintă blocuri alohtone cuprinse intr-o formațiune
de olistostromă echivakntfl celei din zona Maciova. Deasupra acestora
urmează o stivă de conglomer.ate, peste care stau direct n1a1·nc gt·ez0ase
cu o bogatfl asociație de Pithonena și apoi marnocalcare din care Dincă
(1964) citează o macrofaună ce atestă vîrsta Senonian infe1·ior (conin­
ciană) a acestor depozite. Rezultă că conglomeratele subiacente apartin
Coniacianului sau eventual Turonianului terminal iar formati'tmea de
tip olistostromă din bazinul Rusca l\Jlontană reprezintă Turonianul su­
perior. Geneza acestei formatiuni este kgată de tectoniC'a de sariai a
fazei mediteraneene (Strutinsk: et al.. 19831.
Senon-ianul
ln regiunea de care nț; ocupăm Senonianul ·:_':)L' slab reprezentat
apărînd într-un mic areal în apropiere de localitatea Peștere ~i in lungul
unei importante fracturi. la marginea estică a nerimetrului. Depozite le
senoniene se dispun tr.ansgresiv peste diver::;i termeni ai Turunianului
si sînt reprezentate în bază, ca și în zona Rusca Montană, printr-un
conglomerat poligen relativ friabil de culoare brună.-roșcat.ă sau C€'nușie­
vcrzuie. Treptat se trece la un facies tipic de flis ("{' cuprinde inclusiv
Can1panictnul.
1\!Taastrich tianul (Din că et al.: 1972 ; Dinc[L 1977) este n'prezentat
prin depozite sub facies de molasă, a căror formare a fost însoț.ită
de puternice erupții submarine. Dc:pozitele m:.wstrichticne se !·::~i1ncsc
bine dezvoltate la est de perimetrul studiat.

70 I. I. BUCUR et al. 14
Tectonica perimetrului
În linii generale, formațiunile mezozoice care iau ·pade la alcă­
tuirea bazinullui Husca Montană formează o structură sinclinală majoră,
al cărei ax urmărește direcția ENE-VSV și se situează în ·a rara-peri­
melrului nostru. 1n Bancul nordic al acestei structuri, în extremitatea
sud-vestică a bazinului, s-au putut recunoaște două ·structuri secun­
dare, una anticlinală și alta sinclinală, ultima marcînd limita cu rama
cristalină de la nord. Caracteristica celor două structuri este c:urbarea
axelor respective de la o direcție apeoape E-V în partea estică, la una
N i\'E-SS V în partea vestică (fig. 1). Această curbur;;i accentuată reflectă
b el scară redusă curbare<l lanțului carpatic in <1cest sector.
Structura cutatțl a bazinului este afectaUi de doLitt sisteme de
fracturi, pc direcțiile NV -SE ș1 NE-S V, care au .p1·od~:.; con1partimen-
1~n·~{ în blocuri a regiunii.
Concluzii
Lucrarea de față încearcă. să aduc~\ o pnVll'l: de a-nsamblu asupra
evoluției geologice a părții de sud-vest a bazinului Rusca Montană în
timpul Mezozoicului, prin prisma unor date noi acumulate in urma
cercet2"1rilor dei teren efectua-te de autori în ulhmii ani. Cele mai impor­
unte dintre acestea se pot rezuma astfel :
-Peste conglomeratde cuarțitice atribuit€ Liasicului· (Dinc{l, 1977)
se dispun transgn'siv și discordant calcare, dolomite și calcare dolomi­
tice. Partea inferioară a acestei succesiuni este alcătuit[\ din intras-paru­
dite cenușii-negricioase, în bancuri metrice, cu o biofază relativ b:)gată.
Partea m-ediană este alcătuită din dolosparite; microsparlte și pseudo­
sparite dolomitice, stratificate. Partea superioară este aJcătuitf1 predo­
minant din micrite și pelmicrite cenușii formînd strat€ de 0,3-1 m gro­
sime. Fracțiunea dolomitică predomină în partea inferioară și mediană
a succesiunii, .fiind foarte săracă în jumătatea supedoară și practic
inexistentă în partea terminală, micritică.
-Pe baza foraminiferelor Kilianina ralwnensis Foury et Vincent
-;;i K.urnubia palastiniensis (Henson) se poate afirma că pm:Lea mediană
:.1 succesiunii de roci carhonatice aparține Kimmeridgianului. Ansam­
blu1 asociației micropaleontologice ne permite să atribuim, sub semnul
întrebării, partea inferioară și cea superioară Oxfordianului, respectiv
Tit honicului.
–În timpul Crctacicului infcriot· regiunea se exondeaz{\ și se
fonneazfl depozite detrito-chi-mice atribuite Albianului (Dind\, 1977).
-Depozitele cenomaniene. sînt reprE:.'zentate .prin conglomerate
polimiclice, gresii grosiere micacee și gresii calcaroase fosiliiere. 1~
(jresille cakaroase am identificat un exemplar d1e Calycoce'ras houlet
Collin·non care alături de soeciile determinate de Dincă (1977) constituie h .
·;·-rvn .. ; ·1rn·ument în fav-oarea v'i.t·stei cenumanian-superiw.ll··c <l acestora.
L… · ~ <D~pozitel~ Turonianului se dispun în continuitate de .sedimen-
t~t;·(, cu gresiile calcaroase cenomanien-c (Dincă,_ -~ 977). La _rartea su~e-
1·1· ··:·-.. -\ a m·tt'l1ocalcarelor turoniene a fost idz.'ntthc.at un ntvc~l de tuf1te .. ~ ' . t l (. (. 1
1x:.:-:ice (Strntinski: Bttcur; sub tipar) care r-eprezinti\ primul argument

l5 FORMA'flUNlLE MEZOZOICE DIN SV DAZINULUI RUSCA MONTANA /l
sigur referitor la existența unui magmatism prelarrunic în munții Poiana
Ruscă. M~amatismu'l bazic eJq>lică frecvența radiolarilor și a nivele1or
de roci silicio.ase ce urmează în succesiunea depozitelor turoniene. Odată
cu depunerea acestor tufite începe acumularea unor sedimente marnoase
~u caracter de prefliș.
-fn calcarele detritice de deasupra nivelului tufitic am identifi­
cat o bogată asociație de foraminifere, calcisfere și alge calcaroase. Pri­
vitor la acestea din urmă este remarcabilă prezența speciei Peysson­
nelia antiqua, nemaicitată pînă în pre7.Jent la noi în țară și găsită pen­
'tru prima dată în formațiuni cretacice.
1
-Partea superioară a Turonianului este reprezentată în regiunea
studiată de o formațiune de olistostromă alcătuită din grezo-marne
nestratificate cu fenomene de remanieri intraformaționale și olistolite
de ralcare jurasice sau calcare detritice cenolTl!aniene. La microscop
-au putut identifica p1ane de ]aminare submilimetrice și structuri spi­
ralate ("snow ball structure"). lmpreună cu breciwe conglomeratict> :-:;i
l'istalinul de Maciova de de-asupra. formațiunea grezo-marnoasă nestra-
tiflcată reprezintă un oliston în sensul lui Hoedemaeker (1973).
-D~ozitele scnoniene care urmează în succesiunea stratigrafică
bazinului încep cu un nivel de conglomerate care se dispun 1r<.i!îS­
resiv .peste diverși ter-meni ai Turonianului.
BIBLIOGRAFIE
Azema J .. Chabrier G., Fourcade E., Jaftrezo iVI. (1977) Nouvellt:>~ clonnees micu­
paleontologique.s, stratigraphiques el !Kllcogeographiqul''> sut· k' Pornancii d1
et le Neocomien de Sardaigne. Rev. de :Vlic1·opaleontol., 201:3, p. l 25-1 :w.
Paris.
a"soullet J. P., Guernel Cl. (l !l70) Le Trias eL le .Jurassique de la region cies
Lncs de Thebes (Beotie et Lucdde, Grece). Rev. de .'Hicropali·ontol., : :2.·-t,
p. 209-217, Paris.
Poisson A. (197il) Micrufacies du Jurassique de la region d'Antalya (~<:­
teurs N et NW) Taurus Lycien (Turquie). Rev. de Micropaleontol., 18·!,
p. :3-14, Paris.
antuniari s. (l!l:n) gtude.:; geolugiques dans les Monts Poiana Ruscu. I. Bassin
ele Rusca. C. n. Inst:. geol.. Roum., XXI, p. l5o-lG8, București.
uvillier J., Foury Genevieve, Pignati Morano A. (1968) Foraminift•res nou,·e;iux
du .Jurnssique superieur du Val Celina (Frioul occidentul. Itn1ie). Cer1!.
romana, 7, p. 141-15(), Roma.
Dinc(t A. (1964) Asupru prezentei Senonianului inferior în bazinul Rusca :vi(Jn-
1an<1. 1.>. S. Com. Geol., XLIX/2, p. 17:3-173, București.
(1977) Geologia bazinului Rusca Montană. Partea de Vest. An. Inst. yeol.
geofiz., LII, p. !W-1 7:3, București.
Tocorje:~cu :\T., Stillă A. (1972) Despre vîrsta depozitelor continentale ;.:u
clinosaurieni din ba7.inele Haț.eg și Rusca Montană. D. S. Inst. Ge,;i.,
LVIII/.J, p. 83-!14, București.

72 I. I. BUCUR et al. 16
Fourcade E., Rodrigue:r.-Estrella T. P. F. (1977) El Jtirasico superi-er. y, el Cre;­
tacico inferior de los alrededores de Yeste · (zona· Prebetica, -supeste de .Es-·­
pana). Rev. Esp. de Mkropaleontol., IX/3, p. 361-380, Madrid.-.
Hoedemaeker Ph. J. (1973) Olisthostrome and other delapsional. deposites, anrl
their occurrence in the region of Morabella (Prov. of Murcia, Spain).
Scripta geol., 19, 207 p., Leiden.
Jaffrezo M. (1980) Les formations carbonatees des Corbieres (France) du Dogger
a l'A ptien. Micropaleontologie · stratigraphique,. biozonation,, paleoecologie.
Extension des r~sult~1ts a la Mesoges. These Doct: d'Etat Sci. Nat., Univ.
P. et M. Cm·ie, 82:3 p., Pari~.
-Tohnson J. H. (1!)64) Paleocene calc<;1reous algae from :'~;>:·tht'rn . 1r:lq. 1Vlic1'o­
paleontolor,y, 1():'2, p. 207-~W. New York.
K!'iiutncr I-l. G .. K1·iiutnet: F. (1!)72) Rtp()rt. arl1:-_·.:1 I.P.E.G … Banalul'· Clr~nsebeș.
Kr~iutner F., Odlșanu T., 1Jotorc~m E., Dinc;·t :\. (1 !172) _Tb.1",;:! geologică a
R. S. Rom:\nh scar.\ l : 30 ono .. !;'o:1ia Nitdrag. In-;l.. C:'<ll. Ge:.1fiz .. București.
L'>ikine M .. Vila .J. :!\1. (1973) ~Iicrufus.-;iles juns,;i(]ue:-; e: cret~v_;e'> diC'.; hautes
plaines setifiennes uu Djebe\ Youssef et au Djebel Braou (Alg~rie). Conse­
quenccs si ructurales. R(?V. de Micropaleontol., 18/2. p. 89-9H, Paris.
Mamule:1 A. (1953) C(:;l'CetfH·i geologice in regiunea Rusca Montană-Lunea C~rnii.
J) S. Cam. Geo/ … x..x:-ax. p. 172-178, Buc;.u·ești.
p~-. !Je:·::~>.s D. (HJ7G) Le> .iu;·«::;sique L'l le Cn~tace in!'e1·ieur de;:.; Pyn:·nl•c>s franco­
L">pagnules enll'~' !a G<:;·onne c-t la "\·Jediterrannee. Thi.•se Doct. Sci. Nat..
Univ. Paul-Sal-..î~:cr. -L)~l !l. Jmpr. C.R.D.P .. T•>ulouse.
f'op Gi'. (191H.i) Relații int:·e mi)dl:·ilc· tectonice. procesele de se~liment:tee și mag­
matismul ofiolitic in C;·r·l-tdcul SU;1eriot· din Mun~ii Vilcan (Ca:-:n\ii Meri­
dionali). Stud. ce1·c. oeo/._ geo[iz. geogr., geol., ll/1, p. 39-49, București.
Sarl(Jni S., Crcsccnti U. (1902) Ricerche biostmtip;r;•fiche nel Mcsozoico <.k~ll'Ap­
pennino Mericlion:lle. Giornale di geol., ser. 2, XXIX, Jl. lGI-:304, Bologna.
Schafarzik F. (1906) A Krass6::;7.orenyi Poj;ina-Ruszkaheg_vseg DN:v-i reze-m~k geo­
logiai viszonyai. M.k. Foldt. lnst., Jelente->e 190.5, p. U4-H:)_ lludapest.
SC'!Hfnntaine ~vi. (197:n Les g~:nres Pfenderina Hen.-;()n, 1943 ct Lituonella S<:hlum­
br·rger, 1903 (furaminiferes) dans le Dogger brianc;onnais des Prealpes. Im­
plications biostratigraphiques pour le domainc des Couches ~t Mvtilus et
··r:biions a\'C'C la province mesogeenne. Ecloga.: genl. Helv., 71/2, p .. :J21-345,
Iklle.
Strulinski C., Bucur I. (sub tipar) Prezența unui nivel ele tufitc b.azice in Turo­
ni;nlul din bazinul Rusca Montan[t (Cm·pații Meridionali) și s~mnificația
:.1: ');JiLJUg\:o.;;raLc-:;. Studia Univ. Ba1Je~-Bolyci) Gcol.
-~';:ict i.VL Bucur J'. (19B~) The supragetic Nappe in t.he Poian:J rtusc::i JVIassif
– :~.1 J\,·gL.mentation. An. Inst. Geol. Geo_fiz., Congr. C:.1rp.-Balk.. LX,
!}. :2::.:-2:w . .Gucurc-:;;Li.
Velit I.. Sl)kac B. (197-l) Un the Lripartite subclivision of thc l\1a!m in Mt.
v~·~ika Kapela (Cro~•ii3). Ceo!. ujesnii~. 2'1. p. 143-150, Zagreb.
C ·";j;)) Izvje~tai o geoloskom Lar::\·:m.iu za c>::;novnu geulosku lnrtu Sfr.i
n:· T.istu Ogulin-107 u 1973. I 1974G. Geol. vjesnik, 28, p. 409-414, Zagreb.
Zuwnennann P .. Zimrr.(·:·mann V. (1:J77) B.:l!w~·t. arhiva I.PY.G. _ i3.:un·lul'· Car:ln­
"'-·t.lt:!!:'.

FORMATIUNlLE MEZOZOICE DIN SV BAZlNULUl RUSCA MONTANA 73 17
LES FORMA TIONS MESOZOlQUES
DU SUD-OUEST DU BASSIN DE RUSCA MONTANA
(Resume)
Les recherches de ten·ain effectuees par nous ces .dernieres annees ~ur le
-Mesozoique de, Ia partie sud-auest du bassin de Rusca Montană ont apporte une
serie de nouveautes sur la succession stratigraphique et la structure geologique
des formations .de cette region .
. Le!) c()nglomerats attribues au Lias. (Dincă, 1977) ou les schistes cristallins
sont surmontes transgressivement et ctiscordamment par des calcaircs, dolomies
et cal<.:aires dolomitiques. La partie inferieure de cette succession est fo~·mel"
d'inlrasparrudites .grises-noirâtres en bancs metriques a une biophase rebt!\·cment
riche ; la partie mediane est formee de dolospar.ites, microsparites et pseudo­
sparites dolomi,tiques et celle superieure de micrites et pelmicrites formant des
couches de 0,3-1 m d'epaisseur.
L'analyse microfaciale detaillee des roches carbonatiques j urassiques nous
a mene a la conclusion qu'elles appartiennent au Malm, dans le sens le plus
targe. Deux Foraminiferes benthoniques, Kilianina mhonensis Foury et Vincent
tpl. II, fig. 1) et Kurrwbia pcdastiniensis (Henson) (pl. II. fig. 2), identifies a la.
partie mediane de la succession, certi fiE:nt pour elles l'âge kimmeridgien. La
partic inferieure d cclle superieure peuvent appartenir t l'Oxfordien, respec­
tivement au Tithonien.
Pend~nt le Cretace inferieur la reg1on a ete exondt'e et. se sant formes des
depots detrito-chimiques attribues tl rAibien (Dincă, 1977).
Les deputs cenomaniens sont representes par des conglomerats polimSc­
tiques, des gr~'S grossiers micaces et des gres calcairE-s fossiliferes. Dans les gres
c-alcaires nous avon:~ identil'ie un exemplaire de Calycoceras boulei Collignon
(pl. VI) qui, a ei)te des especes detennin~s par Dincă (1977) constitue un nou­
vei argument en faveur de leur ,·tge cenumanien superieur.
Les deputs c!u Turonien sant dispost:·s en continuite de sedimentatiCin ::tvec­
l<:s g~·0s calcuires cer;<Jlli:Jnit~ns (Dinc(t, HJ77). Dans un ouvrage anterieur (St.i'u­
tinski, Bucur, sous presse), dans le Turonien on a ident.ifie un niveau de tuffites·
basiques, repres~·ntant le premier argument certain pour l'existence ·d'un magma­
tisme prelaramien dans le massif de Poiana Ruscă. Le magmatisme basique
explique la frequence des Radiolah·es et des niveaux des roches siliceuses qui
suivent dans la succession des depots turoniens et rep1·esentent un moment impor­
tant d<ms l'l~volution du bassin de nu~.ca Montanft ; a ce momenrt-ci cesse In
sedimenta~bn relativemenl t.ranquille illustree par les gres et les marn~>-calcaires.
greseux cenomaniens-turoniens et commence la sedimentation marneuse a carac­
trre de !)reflysch.
DJns iles-calcaires detritiques intercaU~s dans Je.s marnes et marno-c::lc:i!res
en pl<tQlws au-dessus du nive:tu tuffitique nous avons identifie une associ:.ttion
relativemer.t riche d'ulgues calcaires et calcispheres : ParaphyUum aphiroaejorme
(Rothpleiz) (pJ .. V, fig._ 1, 3, 4.), Hemiphyllum atacicum Lemoin-e, Archaeo!itho­
thamniurn crctaceum Pfendcr, Pey.ssonnelia antiqua Johnson (pl. V, fig. 2) :(la
derniere rencontree pour la premiere fois dans les formatJions geolo~iques de
Roumanie et .non.-citee .jusqu'a present dans les formatians cretacecs), F'ithonella
ot~alis (Kaufman) (pl. IV, fig. 3, 4), P. sphaerica (Kaufman) (pl. IV, fi-g. 2),
P. trejoi Bonet (pl. IV, fig. 5).

7t I. I. BUCUR et al. 18
La parlie supeneure du Tm"Dnien est representee par une fot·mation de type
otistostromc, formee de greso-marne.s non-stratifiees ~. phenomencs de· remanie­
rnents intraformationnels et olistolites de calcaires jurassiques ou calcaires de­
tiitiques cenomaniens. Au microscope on a identifie des plans de lamination
-..~u~millimetriques et des structures en spirale ("snow ball structure"). A cote
cie…. bn!ches ~nglomeratiques et du cristallin de Maciova qui les surmonte
1<1 Cormation greso-marneuses non-stratifiee represente un oliston dans le sens
de Hoedemaeker (1973).
Les dep6ls senoniens qui suivent dans la succe.ssion stratigraphiquc du
ba-.sin debutent par un niveau conglomeratique dispose trans~ressivement sur
~:~:~ di vcr·s termes du Turonien.
EXPLICATION DES PLANCHES
Planche I
I· :::;. 1. -''Lumps" în intrasparuditele din partea inferioar:t a succesiunii dolo­
mito-calcaroase. .Jurasic superior. Eș. 63B (S Ill). X 30.
"Lumps·· dans les intrasparrudites ele la partie inferieure de la suc­
cession dolomito-calcaire. Jurassique superieur. Echan.tillon fi3B (S III).
X :3o.
Fi;,;. :2. -Dolosparit. Jurasic superior. Eș. 61 (S III), X 30.
Dolosparite. Jurassique superieur. Echantillon 61 (S III). ,·,_ 30.
F:~. :1. -Micrit dolomitic. Jurasic superior. Eș. 36 (S III), X :{1).
Micrite dolomitique. Jura<>sique superieur. Echantillon :.lG (S III), >< 30.
F:~. -!. -Asociere a doi 1·omboedri ele dolomit (maclă '?). Zon.are eviclent[L .Ju­
rasic superior, Eș. :36 (S III). ) , BO.
1\ssuciation de deux rhomboed.res de dolomie (macle ?). Zonation evi­
dente. Jurassique superieur. Echantillon 36 (S III), >( 80.
r:s. 5. -Pseudosparit dolomitic. Romboedrii micritici zonați .. Jurasic superior,
Eș. :~9 (S III), X 80.
Pseudosparite dolomitique. Rhomboedres micritiques zones. .Tura..;;sique
superieur. Echantillon 39 (S III). X 30.
?!5 6. -Microsparit dolomitic. De remarcat pierderea contururilor romboedrice
în urma fenomenului de mi-crosparitizare. .Jurasic superior. Eș. 23
(S III)) X 100.
Microsparite dolomitique. On remarque l'effacement des contrJUt'S rhombo­
edriques a la suite ele la microsparitisation .. Jurassique superieur. Echan­
tillon 23 (S III), X 100 .
.-:~. 7, 8. -Marnocalcare grezoa.se cu fragmente de marne rem'l·niate. Prezintă
urme evidente ale unor procese de alunecar-e gravitațională submarină.
Turonian superior (Zona M[tgura, afluent al văii Sinova).
Marno-calcaires greseux a fragments de marncs remaniees. Presentent
des tr.a.ces evidentes des processus de glissement gravitationn-el sou.s­
marin. Turonien superieur (zone de Măgura., a[fluent de la vallee de
Sîn-o va).

Hl · f.'ORMA'fiUNILE MEZOZOJCE DIN SV BAZINULUI RUSCA MONTANA 75
Planche II.
Fig. 1. -Kilianin.a ·rahonensis Foury et Vincent. Secțiune axială. .Jurasic supe- ..
rior, Eș. 31 (S III), >< 60.
Kiiiani1Ul rahonensis Foury et Vincent. Section axiale .. Jurassique sup€­
rieur. Echantillon :n (S III), )( 60.
Fig. 2. -J:<:~rnubia pal.nstiniensis (Henson). Sectiune subaxial-tangențială. Jm·a­
sic su'perior, Eș. 1 (S VI, partea medianft), .:< 15.
Kurnubia pa.lastiniensis (Henson). ~ection sous-axiale-tangentielle. Ju­
rass'iciue superieur. Echantillon 1 (S VI, partie mediane), '< 150.
Fig. 3. -Thau.matoporella parvovesicttlifera (Rai neri). .Jurasic superior, Eș. 28
· · (Cnricra Bănița), )( 150.
ThaunwtoporeUa pctrvovesiculifera (Raineri) .. Jurassique superieur. Echa:i­
tillon 28 (carriere de Bănița). X 150.
Fig. 4. -Parurgonina ? n. sp. Jurasic superior, Eș. 52 (S III), X 40.
Paru1·gon·ina ? n. sp. Jurassique superieur. Echantillon 52 (S III), X 40.
Planche III
'Fig. 1-4. -Parurg01ii1w. '! n. sp. Jurasic superior.
Parurgonina '! n. sp. Jurassique superieur.
1. Eș. 16 (S VI, partea mediană), X 40.
Bchantillon 16 (S VI, partie mediane), X 40.
2. Eș. l (S VI, partea mediană, ) , iO.
EchantiHon 1 (S VI, partie mediane). X 40.
:J. Eș. 31 (S III), ~< 40.
Echantillon 31 (S III), X 40.
4. Eș. 1 O (S VI, partea mediană), : . -!0.
Echantillon 10 (S VI, partiE' m~diane), X 40.
Planche IV
Fig. 1. -Prcwgl.obotrmtcana stepha11i (Gandolfi). Turonian superior, Eș. B9 (\'L·­
ful Mfagura), X 275.
Praeulobot1·uncana stephani (Gandolf.i). Turonian superieur, Echan1.Jl­
lun 130 (sommet de Măgura), -275.
r'ig. 2. -PHhonella sphaerica (K<wfmann). Tu;onian superior, Eș. B9 (virL1i.
Măgura), >< 275.
Pithonella spltaerica (Kaufmann). Turonien superieur, Bchaniillon B!J
(sommet ele 1\J[tgur:J), ·:: 275.
fi~~-3, 4. –Pit.honclla ovalis (Kaufmann). Turonian superior, Eș. B3 (virful
l\1;ir>;ura). :~ >< 550 ; 4 X 800.
Pitlwnella ovalis (Kaufmann). Turonien ~uperieur, Echant.illim rt3 (-s:i:>·
met el:: !\l5.gura). 0 / 550 ; 4 )< (.HiO.
Fig. 5. -Pithonella tre_joi Bonei:. ·1 uronbn sur~ei·ior, Eș. I39 (virful Mt1:~·' · :.:•.
X 275.
Pithondla trejoi f.h.1ct. Tul'<l!iiei1 surc'-·ieu~·. Eci1::ntillon B9 (.somm~t d:
.:~I~t(..;ura). X 275.

7(j 1. 1. BUCUR et al. 20
Planche V
Fig. :. 3. 4. -Paraphyllu.m amphi:roaeforme (Rothpletz). ·
1. Sectiune t1·ansversală. Cenomanian superior, Eș. BRM 4-6 (Vrue.a Seacă).
>< 150.
Pa·ra.phyllum arnphiroaefo-r-me (Rothpletz).
Section transversale. Cenomanien superieur, Echantillon 3Rt\'I 4(1 (Va­
lea Seacă), >: 150.
J. Secțiune longitudinal-oblică. Cenomanian superior. E.~. BRM 4G (Va­
lea Seacă), /. 100.
Section longitudinale-oblique. cenomanien supedeur. Echantilloa
BRM 46 (Valea Seacă), >< 100.
;J, Secțiune longitudinală. Turonian superior, Eș. Gl2 (vh·Cu:l. Miigur~).
X 165.
Section longitudinale. Turonien su.perieur, Ech.antillon Bl2 (sommet
de Măgura), >< 165.
Fig. 2. -Peyssonnelia antiqua Johnson. Secțiune transversal-oblică. Turonian
superior, Eș. B 1 (virful Măgura), / 75.
Peyssonnelia antiqua. Johnson. Section transversale-o.b.Jique. Turonien
superieur. Echantillon Bl (sommet de Măgura), >< 75.
Planche VI
Cafycoceras bou~ei Collignon. Cenomanian superi''!' (\o'illea Vâlișorului),
X 1,5. Calycoceras boulei Collignon. Cenomanien -urerieur (Vatro Văli­
șorului). X 1,5.

I. I. BUCUR et al. Formațiunile mez:.;zoice din SV bazinului
Rusca 1\'lontană. Pl. I.
In">titutul de Geoloaie si Geofizică . Dări de seam ă ale sedintelor. vol. LXIX/4.

I. 1. BUCtTR et al. Formațiunile mezozoice din SV bazinului
Rusca lvlontană. Pl. II.
Institutul de Geologie și Geofizică. Dări de seamă ale ședințelor, vol. LXIX/1.

I. I. BUCUR et al. Formațiunile mezozoice din SV bazinului
Rus ca Montan ă. Pl. III.
In~.titutul de Geoiogie și Geofizic ă. Dări de seam ă ale ședințelor , vot. LXIX/4 .

I. I. BUCUR et al. Formațiunile mezozoice din SV bazinu:lui
Rl.l:::;~:a IvTontană. Pl. I r.
In.siilutul de Geologi~ și Geofizică. Dări de seamă ale ședințelor, vol. LXIX/4.

. I. BUCUR et al. Formațiunile mezozoice din SV bazinu1ui
Rus ca l\1on tann. Pl. V.
Institet<.ll de Geologie și Geofizică. Dări de seamă ale ședințelor. vol. LXIX/4.

I. I. BUCUR et aL Formațiunile mezozoice din SV bazinului
Rusca Montană. Pl. VI.
Institutul de Geologie și Geofizică. Dări de seam{l ale ședințelor, vol. LXIX/4.