Syringa vulgaris: potențial terapeutic [610184]

1
Syringa vulgaris: potențial terapeutic
Clementina Ohîi1, Laura Bucur2
1 Rezident anul I, Laborator farmaceutic , Universitatea Ovidius din Constanța, Facultatea de
Farmacie
2 Universitatea Ovidius din Constanța, Facultatea de Farmacie, disciplina Farmacognozie
Rezumat
Syringa vulgaris L. (fam. Oleaceae), cunoscut sub denumirea de liliac comun, este un
arbust larg răspândit Europa și America de Nord, fiind cultivat ca plantă or namentală.
Diferite părți ale plantei, flori, frunze, sau ramuri, mai ales sub formă de extracte
alcoolice sau apoase, sunt folosite în medicina tradițională în răceala comună, în tulburările
gastrointestinale sau bolile reumatismale , dar și de uz extern, în afecțiuni dermatologice.
Studiile științifice confirmă că din liliacul comun se pot izola principii active cu rol
antioxidant, analgezic și antipiretic, antidiabetic sau antitumoral.
Cuvinte cheie: Syringa vulgaris, Oleaceae, chemical constituents, pharmacological effects
Abstract
Syringa vulgaris L. (fam. Oleaceae), known as common lilac, is a shrub widely
grown in Europe and North America and it has been cultivated as an ornamental plant.
Different parts of the plant like flowers, leaves, or branches, mostly as alcoholic or
aqueous extracts, are used in traditional medicine in common cold, in gastrointestinal
disorders or rheumatic diseases but also in external use in dermatological disorders.
Scientific studies confirm that active substances with an antioxidant, analgesic and
antipyretic, antidiabetic or antitumor effect can be isolated from the common lilac.
Keywords : Syringa vulgaris, Oleaceae, chemical constituents, pharmacological effects
Introducere

2
Syringa vulgaris aparține familiei Oleacea e, care cuprinde 25 de genuri și
aproximativ 600 de specii. Multe dintre genuri sunt importante din punct de vedere economic,
măslinul (Olea europaea L.) fiind cultivat pentru fructele și uleiul său, Fraxinus ornus L. ca
sursa com ercială de mană iar Jasminum, Forsythia, Syringa și Ligustrum ca plante
ornamentale.
Genul Syringa cuprinde 133 de specii, distribuite din Europa centrală și de sud -est
până în Asia centrală și de est. Dintre acestea, doar 13 sunt denumiri acceptate de sp ecii. Cele
mai multe se află în China, în timp ce în Europa se găsesc numai S. vulgaris și S. josikaea [1].
În timp ce Olea (frunze) și Fraxinus (frunze) au monografii în Farmacopeea
Europeană , liliacul este utilizat în medicina tradițională, atât în cea asiatică cât și în cea
europeană [2]. E cunoscut în medicina populară ca remediu împotriva artritei reumatoide și a
gutei, datorită proprietăților sale antiinflamatorii și imunomodulatoare, dar deține și alte
virtuți terapeutice [3]. Extractele alc oolice din flori sunt folosite pentru tratarea febrei , a
răcelii comune și a tulburărilor gastrointestinale, pentru ameliorarea durerilor reumatice, sau
extern pentru a calma pielea și pentru a vindeca rănile [1]. Scoarța și rămurelele sunt
administrate s ub formă de decoct, infuzie sau extract alcoolic ca antipiretice și ca tratament
pentru răceală și tuse [2]. În Belarus, din mugurii de S. vulgaris L. este obținut un vin
medicinal pentru tratarea durerilor articulare, iar florile uscate sunt folosite ca ceai
recreațional [4]. În medicina tradițională chineză, frunzele sunt utilizate ca tratament
antiinflamator, antibacterian și antiviral , în special în inflamații intestinale, cum ar fi enterita
acută sau dizenteria bacilară și infecțiile căilor respiratorii superioare [5]. Din flori se pot
prepara dulcețuri sau siropuri aromate și se extrag uleiuri volatile întrebuințate în industria
parfumurilor.

3
Pentru a explica potențialul efect benefic al liliacului comun în diferite afecțiuni,
cercetătorii î ncearcă izolarea și elucidarea structurală a compușilor prezenți în extractele din
diferite părți ale plantei.
Compuși izolați din Syringa vulgaris
Pentru determinarea calitativă și cantitativă a constituenților fitochimici din Syringa
vulgaris, cercetător ii au utilizat extracte din frunze, flori, scoarță și chiar fructe. Acestea
conțin iridoizi, lignani, fenilpropanoizi, feniletanoizi și alți compuși, dar compoziția chimică
poate varia semnificativ în funcție de specie și de produsul vegetal analizat, prec um și în
funcție de locul de proveniență a plantei și condițiile geo -climatice.
Studiile limitate la frunze și scoarță au dezvăluit prezența iridoizilor:
syringopicrozidă, 8 -epikingizidă, siringalactona A și B ; secoiridoizilor: oleuropeină,
ligustrozidă , izooleuropeină, izoligutrozidă, neooleuropeină și nuezhenidă; fen ilpropanoizil or:
verbascosidă, echinacozidă ; lignani: (+) – laricirezinol 4 -O-glucopi ranozidă și olivil -4-p-
glucopiranozidă; flavonoizi: kaempferol și quercetin rutozid; și alți compuși fenolici derivați
din alcool cinamic [1].
Analiz a florilor și fructe lor a condus la identificarea următori lor compuși: syring ină,
echinacozidă, verbascosidă , quercetin ruto zid, oleuropein ă și ligstroside [6].
Analiza cantitativă a relevat faptul că florile conțin cantități semnificative de
fenilpropanoizi (verbascozidă : 2,48%, echinacozidă: 0,75%) și oleuropeină (0,95%), în timp
ce principalii metaboliți secundari din fructe sunt secoiridoizii oleuropeină (1,09%) și
nuezhenid ă (0,42 % ) [6 ], iar principalii compuși fenolici din coajă și, respectiv, din frunze ,
sunt syringina (2,52%) și rutinul (1,13%) [7].
Florile de liliac mai conțin și uleiuri esențiale, constituenți importanți datorită nu
numai utilității lor economice, ci și valorii potențiale ca medicamente antimicrobiene,
antipiretice și antivirale [8].

4
Activitate farmacologică
Efectul antidiabetic și antioxidant al unui extract alcoolic de Syringae vulgaris flos f.
violácea a fost evaluat in vivo , prin comparație cu un extract de Myrtilli folium, plantă
recunoscută ca având proprietăți antidiabetice și a ntioxidante. Rezultatele au arătat că între
efectele celor două tipuri de tincturi testate nu există diferențe semnificative [3].
Efectul antiinflamator al extractelor din Syringa vulgaris este principalul
responsabil de aplicațiile acestora în medicina tradițională.
Studiile au demonstrat că oleoechinacozida și syringaoleoacteozida, substanțe izolate
din florile de liliac, suprimă moderat eliberarea stimulată de lipopolizaharidă (LPS) a
chemokinelor proinflamatoare Interleukina -8 (IL -8) și Factorul de necroză tumorală (TNF -α)
din neutrofilele umane [4].
Un studiu in vitro a arătat capacitatea forsythosidei B (extrasă din scoarța de S.
vulgaris) de a scădea eliberarea IL -6 și TNF -α. Într -un model animal in vivo de ischemie
miocardică, forsythosida B, adm inistrată i.v. la o doză de 20 mg / kg a fost capabilă să scadă
concentrația citokinelor proinflamatorii și infiltrarea neutrofilelor [2].
De asemenea, syringina a inhibat semnificativ producția de TNF -α și a stimulat
eliberarea TGF -β în monocitele / macr ofagele tratate cu LPS, în acest sens fiind statistic mai
activă decât oleuropeina [2].
Efectul antihipertensiv a fost dovedit în cadrul unui studiu in vivo, efectuat pe
șobolani, c ând injectarea intravenoasă cu verbascozidă a scăzut semnificativ tensiunea
arterială sistolică si diastolică a acestora. Efectul hipotensor al verbascozidei este independent
de receptorii histaminergici si muscarinici, neblocând efectul atropi nei (agent antimuscarinic)
sau al clorfeni raminei si cimet idinei (agenți antihistaminici), și este similar cu al
oleoeuropeinei [8].

5
De asemenea, și pentru syringină și kaempferol -3-O-rutinozid s -a raportat activitate
antihipertensivă, cu specificarea că syringina nu are niciun efect asupra efect ului presor indus
de norepinefrină sau ocluzia carotidei [8].
Activitate antimicrobiană semnificativă prezintă fenilpropanoizii, cum sunt
verbascozida și forsytiazida [8].
Efectul antifungic a fost demonstrat pentru verbascozidă, care are o înaltă activitate
anti-Cryptococcus neoformans, pe care cercetătorii o interpretează ca fiind promițătoare
pentru noi medicamente selective anti -fungice [9].
Efectul antipiretic a fost testat prin administrarea orală și intraperitoneală a 0,2 -0,4
g din extractul de frunze de S. vulgaris la pisici sau iepuri. Acesta a exercitat un efect
antipiretic similar cu administrarea, oral sau intraperitoneal, a 0,1 -0,3 g de
aminopirină.Totuși, se consideră că extractele de frunze de S. vulgaris sunt mai toxice decât
aminopi rina, dozele lor toxice fiind de 0,4 g/ kg, respectiv 1,2 g / kg [8].
Efectele analgezice , care se pare că apar prin inhibarea sintezei sau acțiunii
prostaglandinelor, au fost observate pentru extractele din scoarță și frunze [ 7].
Efectul hepatoprotector a fost demonstrat pentru rutozid și acidul cafeic, compușii
polifenolici principali identificați în extractele de Syringae vulgaris flos [ 7]. Studii in vivo și
in vitro, utilizând extracte alcoolice de Syringae folium, au sugerat că acestea prezintă efecte
protectoare semnificative împotriva hepatotoxicității indusă de acetaminofen [5].
Mecanismele hepatoprotectoare nu sunt încă în totalitate cunoscute, dar protecția împotriva
leziunilor celulare induse de supraproducția ROS, procesele inflamatorii sau cito toxicitatea
directă s -ar putea datora acțiunilor complexe date de multi tudinea de compuși bioactivi [10 ].
Efectul neuroprotector a fost evaluat pentru verbascoz idă, în modele experimentale
care sunt legate de boala Alzheimer . S-a constatat c ă verbascoz ida și derivații săi glicozilați
au fost inhibitori extrem de eficienți ai agregării proteinelor amiloid. Agregatele de amiloid

6
provoacă o cascadă de leziuni oxidative ireversibi le ale neuronilor, și verbascoz ida protejează
în mod eficient celulele neuronale de leziunile induse de acestea . Relația structură chimică –
activitate farmacologică sugerează că fragmentele catechol din feniletanoizi sunt esențiale
pentru efectele lor anti -amiloid [9].
Efectul verbascozidei, izolată din culturi de celule ale plantei me dicinale S. vulgaris,
a fost testat într -un model animal experimental de leziuni ale măduvei spinării. La șoarecii
tratați cu verbascozidă, administrată intraperitoneal, la 1 și 6 ore după leziune, s -a constatat că
toți parametrii inflamației au fost atenu ați, iar recuperarea funcției măduvei spinării, evaluată
prin scorul de recuperare motorie, a fost semnificativ ameliorată. Rezultatele demonstrează in
mod clar faptul că tratamentul cu verbascozidă reduce dezvoltarea inflamației și leziunile
tisulare asociate cu t raumatismul măduvei spinării [11 ].
De asemenea, efect ul neuroprotector a fost raportat și pentru siringină [2] și
oleonuezhenidă [4].
Efectul antitumoral a fost demonstrat în experimente efectuate pe diferite linii de
celule tumorale. Syringo picrozida B și compușii de hidroliză ai isooleoeuropeinei au avut
activitate citotoxică împotriva liniilor celulare de cancer pulmonar, iar isooleoacteozida a
arătat citotoxicitate slabă împotriva liniei celulare de melanom [8].
De asemenea, s-a raportat c ă oleuropeina modulează mai multe căi de semnalizare
oncogene. Atât studiile in vivo, cât și cele in vitro au demonstrat potențialul său anti -cancer
[8].
Un studiu recent a confirmat că verbascozida este eficace în tratamentul
glioblastomului, cea mai comu nă tumoră cerebrală malignă, și că induce apoptoza celulelor
canceroa se în cancerul colono -rectal [12 ].
Protecția împotriva UV , identificarea unor substanțe naturale pentru fotoprotecție și
suprimarea eficientă a reacțiile inflamatorii la nivelul pielii su nt în prezent o preocupare

7
majoră în dermatologie. Datorită proprietăților sale, verbascozida e cel mai bun candidat
pentru fotoprotecția locală și în consecință pentru chemoprevenția cancerului de piele, non –
melanom, indus de UV . În urma unui studiu în ca re s-au iradiat cu UVC keratinocite umane,
s-au dovedit proprietățile fotoprotectoare ale verbascosidei, care protejează efectiv celulele
de necroza indusă de UVC si înlătură radicalii liberi [9].
Totusi, faptul ca verbascozida și feniletanoizii similari sunt, în general, molecule
solubile în apă si, prin urmare, penetrarea lor prin straturile epidermice hidrofobe este
limitată, biodisponibilitatea preparatelor topice nu este optimă [9].
Toxicitate
Utilizarea medicală a extractelor Syringae vulgaris a fost limitată de ideea unei
potențiale toxicități, însă studiile efectuate pe șobolani au arătat natura lor netoxică.
După administrarea a diferite concentrații de tinctură de flori și frunze s -au exam inat
animalele pentru orice semne de modificări comportamentale sau mortalitate timp de 48 de
ore după o singură doză, respectiv timp de două săptămâni după administrare zilnică timp de
șase săptămâni. Aceste experimente nu au evidențiat efecte toxice sau letale pentru tincturile
folosite, astfel încât acestea ar putea fi considerate ca fiind lipsite de toxicitate [3].
Alți autori consideră însă că valoarea științifică a acestor studii este limitată,
deoarece punctele finale au fost comportamentul și toxici tatea acută, dar nu au fost
disponibile informații privind dozele, numărul sau sexul animalelor pe doză și nici o autopsie.
În concluzie, din cauza puținelor date fitochimice și a valorii limitate a studiilor experimentale
efectuate, nu este posibilă stabi lirea unei cantități sigure de flori pentru consumul uman [13 ].
Concluzii
Industria farmaceutică este mereu în căutarea de medicamente noi, eficiente, și care
să aibă efecte adverse minore , mai ales pentru tratarea bolilor neurodegenerative și ale

8
aparatului cardio -vascular sau a cancerului,. În acest context, explorarea potențialului
terapeutic al plantelor poate fi o soluție.
Liliacul comun, Syringa vulgaris, e folosit în medicina tradițională pentru prevenirea
și tratarea a diverse afecțiuni, iar cercetările din ultimii ani au elucidat, în mare parte,
compoziția lui fitochimică. Iridoizii, lignanii și feniletanoizii sunt compușii predominanți din
plantele de Syringa vulgaris, care probabil contribuie independent sau sinergic la principalele
lui ac tivități biologice. În mod științific, au fost explicate acțiunile sale farmacologice:
antidiabetică, antitumorală, neuroprotectoare sau antiinflamatoare.
Syringa vulgaris poate fi considerată o sursă naturală ieftină de compuși având o
paletă largă de a plicații în industria farmaceutică și cosmetică.

Bibliografie
1. M.K. Dudek, B. Michalak, M. Wo źniak, M.E. Czerwi ńska, A. Filipek, S.
Granica, A.K. Kiss, Hydroxycinnamoyl derivatives and secoiridoid glycoside
derivatives from Syringa vulgaris flowers and their effects on the pro –
inflammatory responses of human neutrophils, Fitoterapia 121 (2017) 194 –205
[ScienceDirect]
2. Agnieszka Filipek, Joanna Wyszomierska, Barbara Michalak, Anna K. Kiss,
Syringa vulgaris bark as a source of compounds affecting the re lease of
inflammatory mediators from human neutrophils and monocytes/ macrophages,
Phytochemistry Letters 30 (2019) 309 –313 [ScienceDirect]
3. Anca Berbecaru -Iovan, Elena Camelia Stănciulescu, Sorin Berbecaru -Iovan, Ana
Marina Andrei, Iuliana Ceaușu, Cătălina Gabriela Pisoschi, Study regarding the

9
antioxidant and antidiabetic activity of Syringae vulgaris flos f. Violácea tincture
in experimental diabetes, Farmacia, 2014, Vol.62, 6
4. Yan-Li Huang, et al., The Oleaceae family: A source of secoiridoids with
multip le biological activities, Fitoterapia, https://doi.org /10.1016/
j.fitote.2019.04.010
5. C.-X. Shi et al., Hepatoprotective effects of ethanol extracts from Folium
Syringae against acetaminophen -induced hepatotoxicity in vitro and in vivo,
Journal of the Chin ese Medical Association 80 (2017) 623 -629
6. Gergő Tóth , Csenge Barabás , Anita Tóth , Ágnes Kéry , Szabolcs Béni , Imre
Boldizsár , Erzsébet Varga , Béla Noszál , Characterization of antioxidant
phenolics in Syringa vulgaris L. flowers and fruits by HPLC ‐DAD‐ESI‐MS,
Biomedical chromatography, Volume 30, Issue 6 , June 2016, Pages 923 -932
7. Erzsébet Varga, Csenge Barabás, Anita Tóth, Imre Boldizsár, Béla Noszál &
Gergő Tóth, Phenolic composition, antioxidant and antinociceptive activities of
Syringa vulgaris L. bark and leaf extracts, Natural Product Research, Volume 33,
2019, Pages 1664 -1669
8. Guozhu Su, Yuan Cao, Chun Li, Xuelong Yu, Xiaoli Gao, Pengfei Tu and
Xingyun Chai, Phytochemical and pharmacological progress on the genus
Syringa, Chemistry Central Journal (2015) 9:2
9. Kalina Alipieva, Liudmila Korkina, Ilkay Erdogan Orhan, Milen I. Georgiev,
Verbascoside — A review of its occurrence, (bio)synthesis and pharmacological
significance, Biotechnology Advances 32 (2014) 1065 –1076 [Elsevier]
10. Anca Berbecaru -Iovan, Elena Camelia Stănciulescu, Ana Marina Andrei, Sorin
Berbecaru -Iovan, Cerasela Elena Gîrd, Cristiana Iulia Dumitrescu, Ileana Monica
Baniță, Cătălina Gabriela Pisoschi, Hepatoprotective effect of Syringae vulgaris

10
flos ethanolic extracts in streptozotocin -induced diabe tes in rats, Romanian
Journal of Morphology& Embryology 2016, 57(4):1279 –1284
11. Genovese T , Paterniti I , Mazzon E , Esposito E , Di Paola R , Galuppo M ,
Bramanti P , Cuzzocrea S , Efficacy of treatment with verbascoside,
biotechnologically produced by Syringa vulgaris plant cell cultures in an
experime ntal mice model of spinal cord trauma, Naunyn Schmiedebergs Arch
Pharmacol. 2010 Oct;382(4):331 -45
12. B. Hei et al., Verbascoside suppresses the migration and invasion of human
glioblastoma cells via targeting c -Met-mediated epithelial -mesenchymal
transition, Biochemical and Biophysical Research Communications,
https://doi.org/10.1016/j.bbr c.2019.05.096
13. Mikael M. Egebjerg, Pelle T.Olesen, Folmer D.Eriksen, Gitte Ravn -Haren, Lea
Bredsdorff, Kirsten Pilegaard, Are wild and cultivated flowers served in
restaurants or sold by local producers in Denmark safe for the consumer?, Food
and Chemical T oxicology, Volume 120, October 2018, Pages 129 -142