Infectii Urinare 2017 [610172]

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII
TINERETULUI ȘI SPORTULUI
ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ “……………”

PROIECT DE ABSOLVIRE

Calificarea: Asistent Medical Generalist

COORDONATOR: ABSOLVENT:

1

2017
2

PARTICULARITATI DE ÎNGRIJIRE ALE
PACIENȚILOR CU
INFECTII URINARE

3

Cuprins

Motto

Argument

Capitolul I. ​ Aparatul excretor si excretia.Anatomie si fiziologie.

1.1. Notiuni de anatomie ale aparatului excretor
1.2. Notiuni de fiziologie ale aparatului excretor

Capitolul II. ​ Infectiile urinare

2.1. Definiție
2.2. Etiologie
2.3. Clasificare
2.4. Simptomatologie
2.5. Diagnostic
2.6. Investigatii
2.7. Tratament
2.8. Proflaxie

Capitolul III ​ . Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientului cu Infectii urinare

Capitolul IV. ​ Prezentarea cazurilor clinice

4.1. Caz clinic nr.1
4.2. Caz clinic nr.2
4.3. Cazclinic nr.3

Concluzii

Bibliografie

4

Anexe

Motto

“Să ajuți individul, fie acesta bolnav: [anonimizat], să-și afle cale spre sănătate sau
recuperare, să ajuți individul, fie bolnav: [anonimizat], să-și folosească fiecare acțiune
pentru a promova sănătatea sau recuperarea, cu condiția ca acesta să aibă tăria, voința
sau cunoașterea, necesară pentru a o face și să acționeze în așa fel încât acesta să
își poarte de grijă singur cât mai curând posibil.”

“ ​ Virginia Henderson ​ ”

5

Argument

În cazul glomerulonefritei sistemul imun al organismului, care este afectat prin infecția
anterioară, atacă celulele glomerulare, provocând inflamarea acestora. Acest mecanism al
desfășurării maladiei este caracteristic la fel pentru reumatism și alte maladii autoimune.

Unul dintre motivele pentru care mi-am ales această afecțiune, ca temă de studiu, este și
importanta pe care noi, cadrele medii, trebuie să o acordăm, mai întâi de orice, perioadei de
prespitalizare când șansa bolnavilor este în mâinile noastre.

Ajutorul acordat în aceste prime ore este foarte important din punct de vedere tehnic și moral.

Boala constituie o preocupare, nu numai a medicilor din variate specialități ( internisti,
experimentări și epidemiologi, fiziologi, cardiologi, nefrologi ) cât și pentru cadrele medii
sanitare datorită ajutorului pe care îl acordăm în faza de prespitalizare.

Pe perioada celor 3 ani de studiu am reușit să-mi acumulez cunoștințe necesare despre această
afecțiune astfel pus în situația de a acordă îngrijirile necesare unui pacient: [anonimizat] , să nu întâlnesc piedici în scopul redării acestuia în cel mai scurt timp,
familiei și societății.

6

Astfel, sper că această lucrare să-mi fie de mare ajutor în viitoarea mea profesie de asistent
medical generalist , pentru a opta în orice situație și de a preveni recidivele bolii și dacă este
posibil chiar să-i dezvolt capacitățile fiziologice și psihologice.

Capitolul I. Aparatul excretor si excretia.Anatomie si fiziologie.

1.1. Notiuni de anatomie ale aparatului excretor

În mod normal se gasesc doi rinichi, drept si stâng.

Situatia topografica. Rinichii sunt situati în regiune cea mai profunda a cavitatii abdominale, de o
parte si de alta a coloanei vertebrale, proiectându-se pe o zona cuprinsa între ultimele 2 vertebre
toracale si primele 3 vertebre lombare.

Rinichiul stâng este situat cu o jumatate de corp de vertebra mai sus decât cel drept.

Sunt organe retroperitoneale si ocupa un spatiu numit loja renala.
7

Configurația externă

Rinichiul are o lungime de 11 – 12 cm, lățimea de 5 – 6 cm, grosimea de 3 – 4 cm.

El prezintă:
-2 fețe – fața anterioară;
-fața posterioară;
-2 margini – o margine laterală convaxă;
-o margine medială concavă;
– 2 extremități – o extremitate superioară numită polul superior;
– o extremitate inferioară numită polul inferior.

Fața anterioară a rinichiului drept, vine în raport cu lobul drept al ficatului si cu unghiul
colic drept, iar fața anterioară a rinichiului stâng vine în raport cu pancreasul, splina, stomacul
prin bursa omentală. Prin fețele posterioare rinichii vin în raport cu diafragmul, cu coasta a 12-a,
mușchiul psoas, mușchiul pătrat lombar și o parte din nervii plexului lombar.
8

Pe marginea medială se află hilul renal, o despicătură alungită în axul rinichiului în care
se găsesc elementele pediculului renal (vase, nervi, căi urinare). Hilul se prelungește în interiorul
rinichiului printr-o scobitură numită sinusul renal, în care se găsesc: țesut conjunctiv gras,
ramificațiile și porțiunile inițiale ale căilor urinale.

Structura internă a rinichiului

În structura internă a rinichiului se delimitează:

● capsula renală – formațiune conjunctivă care învelește rinichiul și este ușor
detașabilă;
● parenchimul renal sau substanța proprie constituie o parte esențială a rinichiului.

El este alcătuit din două zone: o zonă periferică cu grosimea de 7-8 mm, numită
substanța corticală și o zonă centrală numită substanța medulară.
Aceste două substanțe se întrepătrund, neexistând o delimitare netă între ele.

9

Secțiune longitudinală prin rinichi

La nivelul substanței medulare se observă un număr de 15-18 formațiuni, asemănătoare
unor piramide, fapt pentru care au fost numite piramidele Malpighi, care prezintă striații radiale
determinate de tubii renali colectori și de vasele sanguine. Aceste piramide Malpighi sunt
separate prin cordoanele Bertin. Vârful fiecărei piramide are o suprafață convexă, numită papila
renală, pe suprafața căreia predomină 15-20 orificii numite pori urinari, care reprezintă
deschiderea tubilor colectori urinari în calice. De la baza piramidelor Malpighi pătrund în
substanța corticală formațiuni de substanță medulară cu aspect triunghiular (în secțiune) sau
conic (în spațiu) în număr de 400-500 de fiecare piramidă, numite striații medulare/piramidale
Ferrein. Substanța corticală care pătrunde între piramidele Ferrein constituie așa numitul labirint
format din vase sanguine, corpusculi renali și tubi contorti cu direcții variate .
Din punct de vedere morfofuncțional, rinichiul se compune din lobi și lobuli.
Un lob renal este format dintr-o piramidă Malpighi cu toate formațiunile care se află
deasupra ei până la capsula fibroasă (piramide Ferrein, labirinte). Numărul lobilor este egal cu
numărul piramidelor Malpighi.
Un lob renal este format dintr-o piramidă Ferrein și din substanța corticală care o
înconjoară (labirintul). Numărul lobilor este egal cu numărul piramidelor Ferrein.
Unitatea structurală și funcțională a lobilor și lobulilor este nefronul. Numărul nefronilor
este de 2.600.000 pentru ambii rinichi. În alcătuirea nefronului intră:
– corpuscul renal;
– tubul urinifer.
Corpuscul renal – formațiune sferică de culoare roșiatică, care se găsește numai în
substanța corticală din labirint.
Un corpuscul renal se compune din:
– capsula Bowmann;
10

– glomerul vascular.
Tubul urinifer ​ – este alcătuit din trei segmente:
– segmentul proximal ce continuă capsula Bowmann și are o porțiune inițială
mai lungă și încolăcită numită tubul contort proximal și o porțiune mai scurtă
fără sinozități. Segmentul proximal este cea mai lungă porțiune a tubului
urinifer (cca 14 mm), este situat în labirint, porțiunea lui încolăcită
înconjurând corpusculul renal;
– segmentul subțire ce continuă segmentul proximal, el nu are sinozități și este
căptușit cu un epiteliu format din celule turtite fără mergine, în perie.
Segmentul subțire și porțiunea neîncolăcită a segmentului distal formează o
structură în formă de U numită ansa Henle;
– segmentul; distal este format dintr-o porțiune neîncolăcită, continuarea
segmentului subțire și o porțiune încolăcită numită tubul contort distal.
Fiecare nefron se deschide prin segmentul distal în tubii colectori care prin fuzionarea
mai multora canale exceretoare ce se deschid în calicele mici de la suprafața papilelor prin porii
uriniferi.

Vascularizația și inervația rinichiului

Rinichiul este vascularizat de:

11

a) Arterele renale (stânga, dreapta) – ramuri directe în aorta. Artera stânga este mai scurta decât
cea dreapta.

Aceasta se divide în interiorul rinichiului, ajungând în final la nivelul glomerulului renal. Aici se
divide într-o vasta retea capilara care hraneste tubii contorti dupa care se varsa în venele renale.

b) Venele – debuteaza în corticala rinichiului numite vene stelare . Aceste vene stelare se
grupeaza în vene lobulare (între piramidele Ferrein), se varsa în vene arcuate ce au traseu invers
arterei arcuate.

c) Circuatia limfatica – aparitia ganglionilor limfatici; iar inervatia este simpatica ​ si
parasimpatica.

CAILE URINALE

Căile urinale sunt alcătuite din:
– calicele renale;
12

– bazinet;
– ureter;
– vezica urinară;
– uretra.
Calicele renale – reprezintă porțiunea inițială a căilor urinale și sunt de două feluri:
– calicele mici;
– calicele mari.
Calicele mici sunt formațiuni cu aspect de cupă, care se află în jurul deschiderii fiecărei
papile renale, iar calicele mari sunt rezultate din confluarea calicelor mici și sunt în număr de
trei: superior, mijlociu, inferior.
Bazinetul sau pelvisul renal este un organ cavitar de formă aproximativ triunghiulară,
care rezultă din confluarea calicelor mari. El formează împreună cu artera renală, cu limfaticele
și cu nervii renali pediculul renal. Bazinetul se află parțial în sinusul renal (porțiunea intrarenală)
și parțial în hilul renal (porțiunea extrarenală).
Ureterul – organ tubular lung de 25-30 cm ce se deschide de la bazinet, pe care-l continuă
până la vezica urinară, în care se deschide. El prezintă o porțiune abdominală, ce se întinde de la
bazinet până la intrarea în micul bazin, și o porțiune pelviană care se întinde de la micul bazin
până al vezica urinară. Ureterul prezintă un calibru inegal, cu două regiuni mai înguste:
– una situată imediat sub bazinet;
– alta la intrarea în micul bazin.
Pătrunderea ureterului în vezică este oblică, pe o distanță de 1-2 cm, aceasta formând cu
peretele vezicii urinare un ascuțit, conformație ce explică de ce în timpul contracției vezica
urinară nu este împinsă înapoi în ureter (capătul ureterului din peretele vezicii este comprimat și
orificiul lui se închide).
Vezica urinară – organ cavitar așezat în micul bazin, în loja verticală. Ea este numai în
parte învelită în peritoneu. Vezica urinară este fixată în loja ei printr-un ligament peritoneal și
prin continuitatea cu uretra și ureterele. Are o formă variabilă, în funcție de cantitatea de urină
care se găsește în interiorul ei. Capacitatea vezicii urinare este de 250-300 ml. Din punct de
vedere al configurației externe, vezica urinară prezintă un fund, un corp și un vârf.
13

Fundul vezicii urinare este situat inferior. La nivelul fundului se găsesc cele două orificii
ale ureterelor și orificiul intern al uretrei. Corpul vezicii urinare prezintă o față anterioară, două
fețe laterale și o față posterioară. Vârful vezicii urinare situat superior, este învelit, ca și fața
posterioară a corpului vezicii, de peritoneul pelvian. El vine în raport cu ansele intestinale.

.
URETRA

Uretra este un canal musculomembranos care diferă în raport cu sexul.
Uretra masculină – canal musculomembranos, lung de 15-20 cm, cu un traiect și un
calibru neuniforme. Ea începe de la fundul vezicii urinare și se termină la capătul penisului
printr-un orificiu numit meatul urinar. Uretra are rol dublu la bărbat: eliminarea urinei și a
lichidului spermatic.
Uretra feminină – canal musculomembranos, lung de 4-5 cm, care începe de la fundul
vezicii urinare și se termină în vestibulul vaginului. Ea are un calibru mai mare decât uretra
masculină. Rolul ei fiziologic se rezumă în exclusivitate la eliminarea urinei din vezica urinară.

1.2. Notiuni de fiziologie ale aparatului excretor

Rolul fiziologic principal al aparatului excretor este menținerea constantă a compoziției
chimice și a proprietăților fizice ale mediului intern (sânge, lichid interstițial, mediu intracelular).
Această menținere în limite normale a diferitelor constante fiziologice ale mediului intern poartă
numele de homeostazie.
Formând urina, rinichiul, alături de celelalte elemente ce alcătuiesc aparatul excretor,
îndeplinește o serie de funcții ce pot fi structurate astfel:
– elimină substanțele inutile și toxice rezultate din metabolismul proteinelor ce nu pot fi
oxidate până la stadiul de CO ​ 2 ​ și H ​ 2 ​ O cum ar fi:
– substanțe azotate ca: uree, creatinină, acid uric:
14

– fosfați organici rezultați din acizi nucleici;
– sulfați proveniți din oxidarea sulfului din compoziția acizilor sulfurați.
– menține constanța PH-ului care variază foarte puțin (7,35-7,45) în timp ce PH-ul urinei
are variații foarte largi (4,7-8,2);
– menține constanța presiunii osmotice a sângelui datorită capacității rinichiului de a
elimina atât apa cât și sărurile în exces din organism;
– menține concentrația relativă și absolută a constituienților normali ai plasmei sanguine
prin funcția de reabsorbție selectivă a substanțelor cu prag: glucoză, acizi grași, vitamine.
– menține funcția endocrină, secreția de renină în stările de ischemie renală care pune în
joc mecanismul presor (hipertensinoger-angiotensina-aldosteron). Este corectată cu ajutorul
aparatului Jucxta glomerular.
Prin rolul lui de a elabora și elimina urina, aparatul excretor menține constantă cantitatea
de apă (izohidria), concentrația diferiților cationi (izoionia), presiunea osmotică a plasmei
(izoosmia). Tot prin urină se elimină unele substanțe introduse în organism, ca de exemplu:
medicamentele.

FORMAREA URINEI

Mecanismele de formare a urinei se desfășoară în doi timpi fundamentali: timpul
glomerular (filtrare și difuzia glomerulară) și timpul tubular (reabsorbția tubulară și secreția
tubulară).
Timpul glomerular al formării urinei
a) filtrarea glomerulară – constă în trecerea tuturor componentelor plasmei, în afară de
proteinele cu greutate moleculară mare, din capilarele glomerulare în capsula lui Bowmann.
Ea se realizează prin procesul fizic de ultrafiltrare. Plasma astfel filtrată care se găsește în
capsula lui Bowmann, poartă numele de urină primară sau filtrat flomerular. Urina primară
conține toate componentele plasmei snguine, în afară de proteine. La procesul de ultrafiltrare
participă presiunea sanguină (P ​ S ​ ), presiunea oncotică (P ​ O ​ ) din capilarele glomerulare și presiunea
15

din capsula Bowmann (P ​ C ​ ). Presiunea efectivă de filtrare (P ​ f ​ ) va fi de 40 mm Hg; ea rezultă din
însumarea algebrică a celor trei presiuni:
P ​ f ​ = P ​ S ​ – (P ​ O ​ + P ​ C ​ )
P ​ f ​ = 75 – (30 +5) = 40 mm Hg.
b) difuzia glomerulară constă în trecerea activă a moleculelor dintr-o parte în alta a
membranei semipermeabile glomerulo-capsulare. În 24 h, la nivelul ambilor rinichi se formează
170-180 litri de urină primară. Din această cantitate mare de urină primară se elimină sub formă
de urină definitivă mai puțin de 1/10. această diferență se datorește activității tubilor renali care
reabsorb 99 % din urina primară pe care o redau circuitului sanguin.

Timpul tubular al formării urinei

Acest timp este reprezentat de procesele de reabsorbție și secreție tubulară care se produc
concomitent.
a) reabsorbția tubulară constă în trecerea apei și a unor substanțe din urina primară înapoi
în sânge prin peretele tubului urinifer, proces care are ca rezultat concentrarea urinei primare și
deci formarea urine definitive;
b) secreția tubulară constă în trecerea unor substanțe din sânge în lumenul tubului
urinifer, atât la nivelul tubului contort proximal, cât și la nivelul tubului contort distal. Secreția
tubulară reprezintă un mecanism cu o importanță mai mică în formarea urinei dar cu rol deosebit
în menținerea echilibrului acido-bazic.
MICTIUNEA ​ – act reflex aflat sub control cortical.
Actul micțiunii este declanșat 5-6 ori/zi de către creșterea presiunii intravezicale. Pe
măsură ce urina se acumulează în vezică, volumul ei crește fără ca presiunea intravezicală să
depășească 10-15 cm ​ 3 de H ​ 2 ​ O. Când cantitatea de urină acumulată în vezică atinge 300-400 ml
presiunea intravezicală crește brusc, ajungând la 18-20 cm ​ 3 de H ​ 2 ​ O. În acest moment presiunea
exercitată asupra pereților vezicali excită interreceptorii și apare senzația de micțiune.

16

Capitolul II. Infectiile urinare

2.1. Definiție

Infecțiile urinare reprezintă afecțiuni inflamatorii provocate de diferite microorganisme care
ajung la nivelul aparatului urinar, unde se multiplică și generează, în timp, modificări în
funcționarea normală a rinichilor și a cailor urinare. Boală este frecventa mai ales în rândul
femeilor, dar și la bărbații de vârstă a treia. Deși pare un lucru minor, vindecarea este dificilă, iar
dacă nu este tratată din timp infecția se cronicizează și se poate transformă în insuficientă renală.

17

2.2. Etiologie

Aparatul urinar, dar și urina în sine prezintă o serie de proprietăți cu rolul de a preveni
înmulțirea și diseminarea ascendentă a bacteriilor prin orificiul extern al uretrei. Aceste bacterii
provin cel mai frecvent de la nivelul tractului digestiv inferior și anusului, cu care se învecinează
anatomic deschiderea uretrei.
În 80 % din cazuri (valabil pentru infecțiile urinare comune) bacteria implicată este Escherichia
coli ( E. coli), microb care se află în mod normal la nivelul colonului și anusului.
– ​ Klebsiella ​ in aproximativ 5% din cazuri
– ​ ​ Enterobacter ​
– Proteus
– ​ Pseudomonas ​ .

2.3. Clasificare

Infecțiile tractului urinar pot fi clasificate în funcție de localizare în infecții urinare joase (cistite,
uretrite, prostatite) si infectii urinare înalte (pielonefrite); în funcție de simptomatologie în
simptomatice și asimptomatice și în funcție de caracterul infecției în complicate și necomplicate ​ .

2.4. Simptomatologie

Printre simptomele infectiilor urinare se numără:
– disurie (disconfort la urinat)
– poliurie (creșterea numărului de mictiuni zilnice)
– nicturie (mictiuni în timpul nopții)
– incontinență urinară (pierdere involuntară de urină)
– enurezis nocturn (incontinență urinară în timpul nopții)
– dureri uretrale
– dureri suprapubiene
– dureri lombare joase
18

– hematurie (sânge în urină)
– febra este neobișnuită.
Simptomele debutează, de obicei, după un contact sexual ("cistită din luna de miere"). Până la
30% din persoanele cu simptome de cistită au, de fapt, o pielonefrită subacută (nu la fel de
zgomotoasă că și cea acută, motiv pentru care se poate pune eronat diagnosticul de cistită), în
special dacă simptomele durează de mai mult de 1 săptămâna.

2.5. Diagnostic

1. Diagnosticul pozitiv ​ – trebuie sa precizeze : agentul patogen,
localizarea infectiei, stadiul evolutiv al infectiei si eventualele complicatii si se bazeaza pe datele
clinice si paraclinice.
2. Diagnosticul diferential – presupune atat diferentierea infectiilor urinare intre ele cat
si diferentierea lor de alte afectiuni.

2.6. Investigatii

Examenul paraclinic al aparatului urinar cuprinde :
− examenul urinii
− probe functionale
− metode imagistice (ultrasonografia, scintigrama izotopica, CT, RMN, ecografia, Rx, etc)
− punctie biopsie renala.
Chiar in prezenta unei siptomatologii sugestive, diagnosticul trebuie confirmat
bacteriologic. Exista mai multe metode de a demonstra bacteriuria dar cea mai importanta este
urocultura cantitativa test diagnostic si ghid in condiuta terapeutica.
Examenul urinii cuprinde : examenul microscopic al sedimentului urinar, examenul
bacteriologic, determinarea PH-ului. Examenul sedimentului urinar trebuie efectuat pe urina
proaspata de dimineata si poate evidentia :
− leucociturie – prezenta leucocitelor in sediment – numarul de
19

− leucocite peste o anumita limita reprezinta un adjuvant al diagnosti-cului si trebuie
apreciata cantitativ, prin numaratoare minutata cu testul Addis (normal sub 1.500
leucocite/minut ; peste 10.000 leucocite/minut = piurie certa), sau prin numaratoare pe
mm³ – testul Stansfeld-Webb (peste 10 leucocite/mm³) ;
− cilindrii leucocitari prezenti in urina au o mare valoare diagnostica, prezenta lor sugerand
o infectie intrarenala. Leucocitele grupate si cele alterate sugereaza piurie, nefiind
patognomonice ;
− hematuria nu are valoare diagnostica ; poate fi macroscopica
− insotind debutul unei cistite sau microscopica (mai rara) prezenta in infectiile urinare ce
insotesc malformatii obstructive ale tractului urinar.
Examenul bacteriologic presupune identificarea agentului etiologic. Se efectueaza fie prin
examen direct la microscop dupa colorare, fie prin culturi pe medii ce asigura dezvolatrea
bacteriilor si identificarea lor, impreuna cu testarea sensibilitatii la diverse substante
antimicrobiene. O urina normala contine intre 1.000 si 10.000 de germeni /ml. O valoa-re intre
10.000-100.000 de germeni/ml este suspecta si necesita uroculturi repetate. Eliminarea
microorganismelor in urina este numita bacteriurie. Prezenta germenilor in urina poate sa nu fie
consecinta unei infectii urinare, ci se poate datora contaminarii probei de urina recoltata. Pentru a
diferentia aceste doua situatii s-a introdus termenul de bacteriurie semnificativa ce precizeaza
numarul de germeni de la care se apreciaza ca ne aflam in fata unei infectii urinare. Dupa
Roberts bacteriuria semnificativa ar reprezenta orice bacteriurie obtinuta prin punctie-aspiratie
suprapubiana sau obtinuta prin cultura urinii proaspat evacuata la un pacient adult asimptomatic.
Criteriile pentru a defini bacteriuria semnificativa dupa Johnson sunt :
− peste 100 germeni coliformi/ml sau peste 100.000 de germeni necoliformi/ml la o femeie
siptomatica ;
− peste 1000 de germeni coliformi/ml la un barbat simptomatic ;
− peste 100.000 de germeni/ml la un pacient asimptomatic la doua probe consecutive ;
− orice crestere a bacteriilor la cateterizarea suprapubiana la un pacient simptomatic.
Pentru diferentierea unei bacteriurii pasagere de o infectie urinara adevarata se vor urmari
trei esntioane succesive de urina : bacteriuriile cu acelasi germene in cantitate de peste 100.000
20

de germeni/ml in cele trei esantioane semnifica infectie urinara in aproape 100% din cazurile de
infectie urinara asimptomatica.
PH-ul urinar optim pentru dezvoltarea unor germeni poate fi : acid pentru colibacili si
streptococi, alcalin pentru proteus si piocianic. PH-ul acid favorizeaza actiunea tetraciclinei,
ciclosporinei ; PH-ul alcalin pe cea a streptomicinei, penicilinei, kanamicinei.

Topografia infectiei se poate identifica prin :
● metode neinvazive : titrul crescut de anticorpi serici specifici antigenului microbian
urinar (hemaglutinare) si al altor antocorpi specifici fixati pe suprafata bacteriilor din
urina (imunoflorescenta) semnifica infectie inalta – parenchimatoasa ;
● metode invazive – punctii percutane ecoghidate : cateterismul ureteral bilateral si
colectarea urinii prin sonda ureterala;
● testul Fairley – se evacueaza urina vezicala prin montarea unei sonde uretrale, se spala de
3-4 ori vezica cu ser fiziologic, dupa care se recolteaza urina care se scurge prin sonda
uretrala. Primele picaturi de urina reprezinta urina din caile urinare superioare, urocultura
evidentiind prezenta sau absenta infectiei in caile urinare superioare. Urmatorii 15-20 ml
de urina reprezinta urina care vine in contact prelungit cu mucoasa vezicii urinare,
urocultura confirma sau infirma o infectie vezicala;
● urografia intravenoasa poate preciza sediul infectiei in functie de leziunile aparatului
urinar superior (edem papilar, hipotonie a cailor urinare superioare), vezica rotunda
spastica in cistite, etc;
● endoscopia vezicala si/sau uretero-pielica poate evidentia sediul si aspectul leziunilor ;
● punctia biobsie renala indica in cazul pozitivarii sediul renal cert al infectiei, dar un
rezultat negativ nu infirma categoric sediul renal, datorita caracterului focal al leziunilor
ce implica riscul punctionarii zonei indemne ;
● metode imagistice – ecografia, CT, RMN, pot localiza colectiile purulente renale,
perivezicale, etc.
● reinfectia cu acelasi germene pledeaza pentru o infectie reanala superioara ;
21

● prezenta cilindrilor leucocitari atesta o infectie urinara inalta, acestia fiind formati
exclusiv renal, intratubular
● determinarea enzimuriei (LDH, catalaza, fosfataza alcalina, betaglucuronidaza, lizozim,
leucinaminopeptidaza) este element de diagnostic sigur al afectarii parenchimului.
La aceste examene se adauga si analizele bioumorale uzuale.

2.7. Tratament

Majoritatea infectiilor de tract urinar sunt tratate cu succes cu antibiotice. Scopurile
terapiei antibiotice ale infectiilor de tract urinar inferior sunt atat ameliorarea simptomelor,
eliminarea infectiei si prevenirea recurentelor, precum si prevenirea aparitiei complicatiilor
severe, cum ar fi afectarea renala si septicemia. La femeile insarcinate scopul tratamentului este
de a proteja de asemenea si fatul.

Principii de tratament :

Ianintea inceperii tratamentului antimicrobian trebuie recoltata urina pentru efectuarea
identificarae agentului patogen si realizarea antibiogramei. Trebuie identificate : factorii ce au
determinat infectia si corectati daca este posibil, sediul leziunii, severitatea infectiei.

Tratament igieno-dietetic

La femeile cu infecții necomplicate de vezica urinară, durata tratamentului cu antibiotice
este de trei zile. La domiciliu se recomandă consumul unei cantități mari de apă și de alte
lichide (ceaiuri, sucuri) favorizând astfel o diureza frecvența cu golirea vezicii urinare de
fiecare dată. Alimentație hipercalorica și hiposodata, evitarea mâncărurilor condimentate,
22

a alcoolului și a consumului de cafea deoarece sunt iritante vezicale. Nu sunt necesare
alte analize dacă simptomele se remit.

Tratament simptomatic :

● caldura locala
● analgezice : algocalmin, AINS
● antispastice : scobutil
● antiemetice

Tratament antimicrobian :

Cele mai multe dintre infecțiile de vezica urinară și infecțiile renale necomplicate răspund
la tratamentul antibiotic. În cele mai multe cazuri dacă simptomele și examenul de urină
sugerează o infecție de tract urinar trebuie început tratamentul cu antibiotice fără a mai aștepta
rezultatul uroculturii.
Timpul necesar pentru tratament cu antibiotic depinde de localizarea infecției, de vârstă,
sex și factorii ce favorizează apariția complicațiilor.
La femei cu infecții necomplicate de vezica urinară de regulă, durata tratamentului este
de trei zile. În trecut, tratamentul recomandat era de lungă durata, dar studii recente au arătat că
tratamentul antibiotic de scurtă durata este la fel de eficient având mai puține efecte adverse.
Femeile cu infecție de vezica urinară care au avut recent o infecție urinară sau au
simptome de infecție ce durează mai mult de 7 zile necesită terapie antibiotică timp de 7 zile.
Bărbații cu infecții de vezica urinară de obicei primesc tratament antibiotic timp de 7 sau
14 zile. În cazul infectării prostatei tratamentul antibiotic se poate prelungi până la patru
săptămâni sau chiar mai mult.
Bărbații și femeile cu infecții ale rinichilor trebuie să ia antibiotic 10 sau 14 zile. În
cazurile severe aceștia necesită spitalizare pentru a se efectua tratament intravenos și
administrare de fluide.
23

Bărbații și femeile cu vârstă peste 65 de ani, cu diabet zaharat sau cu sistemul imun
deprimat sau cu alte probleme renale necesită terapie îndelungată cu antibiotic.
Persoanele cu infecții renale care nu răspund la tratament sau cu infecții complicate,
necesită de asemenea terapie îndelungată cu antibiotic.
Dacă infecția de tract urinar nu se ameliorează în urmă tratamentului este necesară o nouă
evaluare și adăugarea unui antibiotic nou la schemă de tratament.
Spitalizarea este obligatorie dacă infecția ajunge la rinichi și afectează funcționarea lui
sau dacă infecția evoluează spre septicemie. Aceste complicații nu apar de obicei, fiind foarte
rare la persoanele care nu mai au alte afecțiuni. Persoanele care au un risc crescut de a face
infecții severe ale tractului urinar sunt cele imunodeprimate, diabeticii, cei cu obstrucții ale
tractului urinar netratate și cei cu alte probleme ale rinichiului și vezicii urinare.

Infecțiile recurente ale tractului urinar sunt cauzate de obicei de un nou germen, mai rar de
același germen.
Femeile cu infecții recurente de vezica urinară pot urmă un tratament timp de două până la șase
săptămâni, urmat apoi de tratament antibiotic profilactic.
La bărbați infecțiile recurente de tract urinar sunt de obicei semne ale infecției prostatei.
Prostatită cronică este dificil de tratat și este nevoie uneori de până la șase săptămâni de
tratament antibiotic. La bărbații cu infecții de tract urinar sunt necesare de obicei analize
suplimentare, acestea fiind obligatorii în cazul infecțiilor recurente.
Uneori la femeile cu infecții repetate medicii recomandă tratament antibiotic timp de 2 până la 6
săptămâni, urmat de terapia profilactică cu antibiotice. Terapia profilactică include administrarea
unor doze mici de antibiotice zilnic sau la două zile alternativ, administrarea de antibiotice după
actul sexual și administrarea de antibiotice când sunt prezente semnele de boală.
Pentru femeia cu infecții urinare recurente, medicul poate prescrie o terapie standard cu
antibiotice pe care femeia să o folosească la primele semne de infecție urinară. Această reduce
costurile și inconvenientele unor examinări medicale.
Disuria alături de piurie și urocultură negativă orientează diagnosticul către o infecție a uretrei.
Acest tip de infecție este întâlnită frecvent în bolile cu transmitere sexuală. Gravidele cu infecții
24

urinare cauzate de Streptococul β hemolitic de grup B au nevoie de tratament antibiotic și în
timpul travaliului pentru că infecția să nu se transmită nou-născutului.
Alegerea antibioticului se face în primul rând în funcție de antibiogramă dar și în funcție de:
existența sau absența complicațiilor, recurentă infecției, antecedente urologice, agentul etiologic,
boli asociate, etc. Cele mai folosite antibiotice sunt : amoxicilin-clavulanat (augmentin),
sulfametoxazol-trimetoprim (Bactrim, Cotrim), fluorochinolone (Ciprofloxacin, Norfloxacin),
nitrofurantoin, cefalosporine (Ceftriaxon, Ceftazidim), aminoglicozide (Gentamicin, Amikacin).
Într-o infecție urinară necomplicată tratamentul antibiotic poate constă în
sulfametoxazol-trimetoprim sau o fluorochinolona. infecția urinară survenită la o gravidă se
tratează sulfisoxazole sau o cefalosporină întrucât fluorochonilonele sunt contraindicate.
Infecțiile urinare înalte (pielonefrită) necomplicate se pot trata cu ampicilină sau
sulfametoxazol-trimetoprim timp de 14 zile sau ciprofloxacin timp de 7 zile.

Tratament chirurgical

Nu exista tratament chirurgical pentru ITU in aceasta faza. Daca sunt probleme de
structura a tractului urinar care determina frecvent infectii urinare atunci se poate recurge la
corectarea chirurgicala a acestora.

2.8. Profilaxie

– consumul crescut de lichide în fiecare zi: acesta determina urinare frecventa, în acest fel
curățând tractul urinar de bacterii ;
– evitarea abținerii de a urină ;
– evitarea constipației ;
– urinarea după actul sexual: această este cea mai bună metodă de a preveni infecțiile urinare la
femei pentru că împiedică bacteriile să ajungă în uretră ;
– evitarea folosirii diafragmelor și a prezervativelor acoperite cu substanțe spermicide ;
– schimbarea frecvența a tampoanelor ;
25

– menținerea curată a organului genital mai ales în cazul în care nu este circumcis (de la nivelul
preputului bacteria poate ajunge la nivelul tractului urinar cauzând infecție de tract urinar) ;
– urinarea frecvența și golirea completă a vezicii urinare de fiecare dată ;
– pentru estomparea durerii se recomandă fie o baie caldă, fie punerea unei perne electrice în
zona genitală (niciodată nu se recomandă folosirea pernei electrice în timpul somnului) ;
– ștergerea zonei genitale din anterior spre posterior după urinare sau după scaun (se evita
răspândirea bacteriilor de la nivelul rectului la nivelul vaginului sau uretrei) ;
– evitarea utilizării hârtiei igienice colorate, a spumantului de baie, săpunurilor parfumate,
dușurilor intravaginale, a deodorantelor feminine și a tampoanelor și servetelelor deodorante
(schimbă PH-ul) ;
– evitarea folosirii detergenților și înălbitorilor puternici la spălarea hainelor.
– evitarea cateterizării tractului urinar ;
– evtarea expunerii la condiții favirizante ;
– îndepărtarea favtorilor favorizanti ;
– evitarea administrării de medicamente cu efect toxic la nivel renal.

26

Capitolul III. Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientului cu Infectii
urinare

Îngrijirea bolnavilor este o mare răspundere , care cere cunoștințe profesionale temeinice
și calități morale deosebite. Cunoștințele profesionale ale asistentei medicale trebuie să
corespundă profilului sanitar în care lucrează. Deprinderile practice și profesională trebuie să fie
bine însușite pentru că manoperă să fie executată corect, rapid, curat, frumos și elegant.
Asistenta medicală trebuie să cunoască: principiile de îngrijire al bolnavilor pentru
examinări complementare, tehnică tratamentului modern, dar în același timp să cunoască
evoluția bolilor, toate complicațiile posibile în cursul evolutiv , precum și măsurile de urgență
care trebuie luate până la sosirea medicului.Este necesar că asistență să cunoască simptomele și
epidemiologia bolilor infecto-contagioase, precum și modul de prevenire a infecțiilor
intraspitalicești.
O însușire de baza a cadrelor medicale trebuie să fie punctualitatea. Asistenta trebuie să
respecte exact timpul și spațiul prevăzut pentru efectuarea unei tehnici .medicale.
Păstrarea secretului professional este o altă datorie fundamentală a cadrelor sanitare. Tot
ceea ce asistență află despre bolnav sau boală lui de la medic,din analize de laborator, buletinul
de examinare sau foaia de observație, confidențele făcute de bolnav sau de familia să, datele
27

culese cu ocazia vizitelor la domicliu, date relative la modul de viață, de locuința, etc… a celor
vizitați și luați în supraveghere, constituie obiectul secretului professional. Atitudinea justă față
de bolnav – hotărăște alături de tehnicitatea și pregătirea medicală – calitatea și valoarea muncii
asistenței. Ea trebuie să fie întotdeauna atentă și binevoitoare și amabilă față de bolnavi,
independența de îngrijirile ei proprii.
Cadrele medii trebuie să cunoască psihologia bolnavului pentru a câștigă încrederea
acestuia, trbuie să se evite discuțiile sau comunicările șoptite medicului în față
bolnavului.Câștigarea încrederii familiei este aproape tot atât de importantă că și a bolnavului.
Atenția acordată de asistență este foarte importantă, dacă ne gândim că patul constituie universal
restrâns al bolnavului, timp de zile și uneori săptămâni. Bolnavul care solicită asistență medicală
își încredințează sănătatea și uneori viață în echipa cel îngrijește.
Asistenta medicală trebuie să fie devotată să aibă curj și tariesi activitatea să medicală
este continuă , intense, cu permanentă solicitare fizică și nervoasă. Devotamentul trebuie să se
manifeste egal fata de toti bolnavii.Ea trbuie sa manifeste solicitudine fata de toti
bolnavii,incurajandu-i pe cei tristi, descurajati sau grav bolnavi.
Asistenta medicala trebuie sa aiba in general, o atitudine colegiala, sa fie disciplinata , sa
fie animate de spiritual de echipa ,in interesul bolnavului, sa cultive spiritual de ordine si
economie.
Tinuta asistentelor medicale face parte din conditiile de confort ale bolnavulor si nu
trebuie sa uite ca ea este un exemplu pentru bolnavi.
Nursingul este o profesie ; ca orice activitate ce se doreste a fi profesionala si urmareste
sa se sprijine pe baze stiintifice.
Nursingul este o arta, cat si o stiinta , care necesita intelegerea si aplicarea cunostintelor
si aptitudinilor caracteristice acestei discipline.Se bazeaza pe cunostinte si tehnici derivate din
umanitate si din stiintele fizice, sociale, medicale si biologice.

Internarea pacientului in spital

28

Bolnavii vor fi examinați la internare de medicul de garda, care va culege datele
anamnetice de la bolnav sau însoțitor și le va notă în foaia de observație, stabilind diagnosticul
prezumtiv necesar și din punctul de vedere al dirijării bonavului în secțiile de spital. În vederea
examinării clinice, efectuată de medicul de garda, asistență medicală ajută bolnavul să se
dezbrace.
După stabilirea diagnosticului prezumtiv și repartizarea bolnavului în secție, asistenta
medicală însoțește bolnavul la baie, îl ajută să se dezbrace, observă tegumentele și fanerele (la
nevoie deparazitează bolnavul), îl ajută să-și facă baie (dacă acesta nu poate), apoi îl conduce în
camera de îmbrăcare unde îl ajută să se îmbrace cu hainele de spital (pijama, ciorapi, papuci,
halat).
Hainele bolnavului vor fi preluate și înregistrate cu grijă în vederea înmagazinării,
eliberându-se bolnavului sau însoțitorului un bon de preluări (la nevoie și hainele vor fi supuse
deparazitării).
Astfel pregătit, asistență conduce bolnavul la salon unde îl prezintă celorlalți pacienți, îl
informează asupra regulamentului de ordine interioară a spitalului și îl ajută să se așeze în patul
pregătit cu lenjerie curată.
După ce a fost culcat bolnavul în pat, asistentă medicală întocmește foaia de
temperatura, determina greutatea bolnavului, măsoară T0, pulsul, T.A., iar datele obținute le
notează în foaie de observație.
Asistenta medicală va liniști și membrii familiei pacientului, asigurându-i asupra
îngrijirii de calitate de care bolnavul va beneficia în spital, comunicandu-le numărul salonului în
care a fost internat bolnavul și orarul vizitelor.
Primirea bolnavilor în secție și inițierea lor în obiceiurile secției, reprezintă un moment
hotărâtor în câștigarea încrederii bolnavului în personalul medico-sanitar.

Asigurarea conditiilor de spitalizare

Bolnavul este condus de asistent în salonul prealabil hotărât de către medic. Salonul se alege în
funcție de starea pacientului (diagnostic, gravitatea și stadiul bolii) și sex. Asistentul conduce
29

bolnavul în salon, îl ajută să-și aranjeze obiectele personale în noptieră și să se instaleze comod
și în poziția indicată de medic în pat.
Bolnavului se aduce la cunoștință regulamentul de ordine interioară a secției precum și
indicațiile medicului referitoare la alimentație, poziție indicată dacă este cazul și scopul
acestuia. Asemenea i se explică necesitatea și modul recoltări de produse biologice și patologice
în vederea efectuării analizelor de laborator indicate de medic.
Se vor asigura condițiile de mediu necesare ameliorării și vindecării bolii. Pentru a crea un
mediu de securitate și confort și pentru a diminua factorii de stres este indicat că saloanele să
aibă o capacitate de 4 , max. 6 paturi cu o temperatura de 18-20°C să fie curate, liniștite și bine
aerisite cu aer umidificat.

Asigurarea conditiilor igienice pacientilor internati

Pregatirea patului si accesoriile lui

Patul trebuie să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât cerințele de
confort a pacientului, cât și ale personalului de îngrijire. Trebuie să-i permită pacientului să se
poată mișcă în voie, să nu-i limiteze mișcările, să poată la nevoie să coboare din pat, să poate stă
în poziție șezând, sprijinindu-și picioarele comod de podea. Patul trebuie să permită că asistentă
să poată efectua tehnicile de îngrijire, investigație și tratament cât mai comod. Patul trebuie să fie
ușor de manipulat și curățat, prevăzut cu rotițe, dispozitiv de ridicare și la nevoie apărătoare.
Patul va fi acoperit cu un cearșaf, mușama și aleză. Pacientului i se oferă două perne și o pătură
din lână moale, ușor de întreținut. Lenjeria trebuie să fie din bumbac cu cât mai puține cusături.
Cearșaful trebuie să fie destul de mare pentru a intră sub saltea.

Schimbarea lenjeriei de pat

Schimbarea lenjeriei cu pacientul în pat se efectuează atunci când starea pacientului nu permite
ridicarea acestuia din pat. Înainte de a se schimbă lenjeria, se anunță pacientul în legătură cu ceea
30

ce urmează să se întâmple. Această manevră se execută de obicei dimineață, înainte de curățenie,
după măsurarea temperaturii, luarea pulsului și toaletă pacientului, dar la nevoie se execută de
mai multe ori pe zi. În funcție de starea pacientului lenjeria se poate schimbă în lungime sau în
lățimea patului.

Asigurarea igienei personale, corporale si vestimentare a pacientului

Toaleta pacientului face parte din îngrijirile de baza, adică din îngrijirile acordate de asistenta
medicală cu scopul de a asigura confortul și igienă bolnavului.
Constă în menținerea pielii în stare de curățenie perfectă și în prevenirea apariției leziunilor
cutanate, fiind o condiție esențială a vindecării .
Toaletă pacientului poate fi :
– zilnică pe regiuni ;
– săptămânală sau baia generală
​ În funcție de tipul pacientului acesta :
– nu are nevoie de ajutor ;
– are nevoie de sprijin fizic și psihic ;
– are nevoie de ajutor parțial ;

Tehnica. Radiografia renala simpla

Radiografia renală permite evidențierea formei, dimensiunilor, poziția rinichilor și prezența
unor calculi renali, uretrali, vezicali radioopaci.

Materiale necesare
:cărbune animal;ulei de ricin; materiale necesare unei clisme evacuatoare.

1. Pregătirea materialelor necesare:
·se pregătesc toate materialele necesare menționate mai sus.
31

2. Pregătirea psihică a bolnavului ​ :

·se anunță bolnavul și i se explică importanța tehnicii
pentru stabilirea diagnosticului.

3. Pregătirea alimentară a bolnavului:
-cu două trei zile înaintea examinării bolnavului va consuma un regim fără alimente care conțin
celuloză și dau reziduri multe [fructe, legume, zarzavaturi, paste făinoase, pâine] și ape gazoase;
-în ziua precedentă, bolnavul va consuma o cană de ceai și pâine prăjită;
-înaintea examinării bolnavul nu va mânca, nu va consuma lichide;
-după examen bolnavul poate consuma regimul sau obișnuit

4. Pregătirea medicamentoasă a bolnavului:
-cu două-zile înainte de examinare se administrează cărbune animal și triferment câte 2 tablete de
3 ori pe zi;
-în seara precedentă zilei radigrafiei se administrează 2 linguri de ulei de ricin.
-in dimineața zilei examinatoare, se efectuează o clismă cu
apă caldă. Aerul din tubul irigator trebuie să fie completevacuat pentru a nu ti introdus în colon.
înaintea examinării radiografiei bolnavului își va goli vezica urinară sau i se va efectua un sondaj
vezical.
5. Pregătirea pentru examinare:
-bolnavul este condus la serviciul de radiologie;
-bolnavul va fi ajutat să se dezbrace și să se așeze pe masă;

Tehnica: Sumarul de urina

Materiale necesare ​ :-tavita renala;
– stativ pentru eprubete
32

-manusi sterile,musama, aleza
-materiale pentru toaleta organelor genitale:apa , sapun, lubrifianti
-medii de cultura.
Efectuarea tehnicii ​ :- spalarerea pe maini cu apa si sapun;
– dezinfectie cu alcool;
-se pun manusi sterile.
Scop ​ :-explorator- informeaza asupra starii functionale a rinichilor, cat si a intregului
organism
Materiale necesare ​ : -urinar, plosca, musama ,aleza ​ , ​ sapun, manusi sterile, alcool,
tampoane,recipiente de recoltat, somde sterile, lubrifiant, medii de cultura.
Pregatirea fizica si psihica a bolnavului
-se anunta bolnavul si-i explicam necesitatea tehnicii;
– ​ daca recoltarea se efectueaza in salon, se va izola patul cu un paravan.
-se aseaza musamaua si aleza pe pat;
-se aseaza pacientul in decubit dorsal, cu genuchii ridicati si coapsele indepartate;
– ​ se indeparteaza perna de sub capul bolnavului;
– ​ se acopera bolnavul , lasand accesibila numai regiunea genitala
– ​ se aseaza tavita renala intre coapsele bolnavului;
– se efectueaza toaleta regiunii genitale cu apa si sapun;

UROCULTURA

Cercedeaza prezența bacteriilor în urină. Se impune ca recoltarea urinei pentu urocultură
să se realizeze în condiții de perfectă asepsie , într-o eprubetă sterile cu dop de vată.
Are scop explorator, pentru depistarea bacilului Koch, tific, cocobacilului, etc.
Recoltarea urinii pentru urocultură se poate execută direct, din mijlocul jetului urinar (10-20 ml
), într-o eprubetă sterile cu dop de vată sau recipiente sterile,prin sondaj vezical dup ace se
aruncă primele picături de urină, prin sondă se introduce 10-20 ml urină în eprubetă sterile.
33

Recoltarea urinii pentru urocultura

– se face la jumatatea mictiunii
– urocultura stabileste cu certitudine prezenta bacteriilor in urina;
– se recolteaza in special urina de dimineata (concentratie mare de germeni ), in absenta
unui tratament cu perfuzii (effect de dilutie )
– este de preferat sa se recolteze proba ,inainte de inceperea tratamentului cu antibiotice;
– prima cantitate de urina emisa (aproximativ 50 ml ) este eliminate, apoi fara sa se
intrerupajetul urinar , se recolteaza 5-7 ml urina intro eprubeta sterilea.

La femei nu se recolteaza in perioada menstruala

34

EFECTUAREA SONDAJULUI VEZICAL LA FEMEI :

– asistenta se așează în partea dreapta a bolnavei, iar cu policele și indexul mâinii stângi se
îndepărtează labile și se pune în evidență meatul urinar;
– cu un tampon se șterge orificiul ureteral (meatul) de sus în jos și niciodată invers;
tamponul se utilizează pentru o singură ștergere, operația repetându-se cu 2-3 tampoane;
-cu o pensă se scoate sondă din cutie și se prinde între degetele mediu și inelar al mâinii
drepte și se lubrifiază în intrgime cu ulei steril;
– sondă se orientează cu vârful înainte și în sus, ținând-o că pe un creion în timpul
sondării;
– se introduce sondă în uretră la o adâncime de 4-5 cm. cu vârful spre sinfiza pubiană;
-paralel cu înaintarea sondei, se coboară extremitatea liberă a sondei printr-o mișcare în formă de
arc de cerc;
– prezența urinii la capătul liber al sondei atestă prezența sondei în vezica;
– primele picături de urină se scurg în tăviță renală;
– se recoltează apoi urină într-o eprubetă cu dop respectând condițiile de perfectă asepsie;
-dacă tehnică s-a făcut în scop evacuator se recoltează restul urinii în recipientul pregătit
în acest scop sau se atașează sondă la o pungă specială pentru colectarea urinii;
– după terminarea tehnicii se face toaletă vulvara, se așează pacienta în pat în poziție comodă , și
bolnavă este supravegheată.

35

EFECTUAREA SONDAJULUI VEZICAL LA BARBAT

-se spală bine glandul penisului cu apă și săpun , iar meatul urinar cu ser fiziologic și
betadina
-cu mâna dreapta ,cu mănușa sterilă se prinde sonda și se lubrifiază în ulei de parafină
steril,
– cu mâna stânga se apucă penisul și se întinde bine în poziție verticală , se introduce în
meat sondă cu curbură spre sinfiza pubiană aproximativ 12 cm.
– primele picături de urină se scurg în tăvița renală , iar în continuare se golește vezica în
recipientul pregătit și anume: se recoltează întraga cantitate de urină și se măsoară volumul.
– recipientul cuproba recoltată este trimisă la laborator cu următoarele date:
– numele și prenumele bolnavului;
– volumul de urină /24 h
36

– vârstă;
– greutatea;
– sexul;
-volumul de lichid ingerat;
– analiză cerută;
– medical care a efectuat manevră.

Reorganizarea locului de munca
– se spala instrumentele folosite si apoi se pun in solutii dedinfectante (sterilizare la rece )
– sondele folosite se arunca in recipiente speciale care au regim de- pericol biologic.

Observarea, masurarea si notarea diurezei

Diureza este procesul de formare – eliminare a urinii din organism pe 24 de ore.

Tulbuurarile metabolismului intrmediar afectează cantitatea urinii.
Mictiunea este actul fiziologic , reflex, conștient, de eliminarea urinii.
Scopul observării, măsurării și notarii diurezei este de a obține informații privind starea
morfo-funcțională a aparatului renal și a întregului organism, cantitatea și calitatea urinii,
furnizând date importante pentru stabilirea diagnosticului, prgnosticului, urmărirea evoluției
bolilor precum și în stabilirea bilanțului nutritiv în bolile metabolice.

Observarea diurezei :

Se v-a observa ritmul mictiunilor:
– normal ​ : 5-6 / 24 ore la barbati
4-5 / 24 ore la femei
37

– patologic ​ – ritm crscut (polakiurie ), mai mult noaptea (nicturie);
Se v-a observa tulburarile de mictiune:
– polakiurie ​ – mictiuni frecvente, dar mici cantitativ;
– disurie ​ – urinare cu dificultate si durere;
– nicturie ​ – egalarea sau inversarea raportului dintre numarul mictiunilor si cantitatea de
urina emisa noaptea, fata de cea in cursul zilei;
– ischiurie sau retentie urinara ​ – incapacitatea vezicii urinare de a-si evacua continutul;
-enurezis ​ – pierderea involuntara de urina in timpul noptii ( mai frecvent la copii cu
tulburari nevrotice);
– globul vezical ​ – distensia vezicii urinare deasupra sinfizei pubiene.

Tulburari de diureza
– poliurie ​ – cresterea cantitatii de urina peste 2500 ml in 24 de ore;
– ​ oligurie ​ – scaderea cantitatii de urina sub 800 ml in 24 de ore;
– anurie ​ – absenta urinii in vezica, data de incapacitatea rinichlor de a forma si filtra
urina.

Masurarea diurezei:
– vase gradate 2-4 l sau pungi speciale pentru colectarea urinii;
– foaie de temperatura;
– creion sau pix de culoare albastră.

Pregatirea materialelor
– se curata riguros recipientele de colectare;
– se clătesc cu apă distilată pentru a nu modifică compoziția urinii și se acoperă;
– recipientele sunt etichetate, purtând numele bolnavului , nr. patului, secția, și numele medicului
care a indicat analiză
Pregatirea bolnavului
– se educa bolnavul sa urineze numai in urinar sis a nu arunce urina;
38

– se anunta bolnavul, imobilizat la pat, ca inainte de defecare sa urineze.

Efectuarea tehnicii :
-spălarea pe mâini cu apă și săpun;
– se începe colectarea după un orar fix, pentru toți bolnavii secției;
– este rugat bolnavul să urineze și se aruncă urină de la 8 dimineață;
– se colectează apoi urină până a două zi că la ora 8 dimineață păstrându-se ultima emisie;
– se citește gradatia pe recipient care indică urină emisă în 24 de ore;
– spălare cu apă și săpun.

Notarea diurezei

Notarea cifrica ​ – se noteaza in carnetul asistentei cu numele bolnavului , nr. salonului si
nr. patului, data si cantitatea de urina eliminate in 24 de ora.

Notarea grafica ​ – pentru fiecare linie orizontala a foii de temperature , se socotesc 100
ml. de urina. Se noteaza cu un creion sau pix albastru sub forma unei coloane ce are hasurata
numai partea superioara care corespunde cantitatii de urina a zilei respective .

Reorganizarea locului de munca

Vasele în care se face colectarea urinii pe 24 de ore se depozitează în încăperi răcoroase pentru a
preveni descompunerea ei.La urină colectată, se adaugă câteva cristale de timol, care împiedică
procesele de fermentație, darn u modifică reacțiile chimice.

Interpretarea datelor :

39

Valori fiziologice normale la urina: – la femei = 1000 – 1400 ml/24 h
– la barbat = 1200 -1800 ml/24 h

Valori patologice : – poliurie = peste 2500 ml/24 h
– oligurie = sub 800 ml/24 h
– anurie = absenta urinii in vezica.

Calitatea urinii :
Culoarea ​ – normal – galben deschis – urina diluata
– galben inchis – urina concentrata

-patologic –crem inchis –(si spuma) in icter
– rosie deschisa pana la rosie bruna – hematurie

– fiziologic- albastru –verde – tratament cu albastru cu metilen;
-cafeniu-rosu-brun – tratament cu chinina sau aspirina.
Miros ​ – caracteristic amoniacal (in fermentatie) alcalina intravezicala;
-aromatic – de fructe, in diabet.
Aspectu ​ l – normal – transparent
– patologic –tulbure (saruri , puroi, microbe, calculi )

DE EVITAT : – ​ golirea bruscă sau rapidă a vezicii , în special la persoanele în vârstă, poate
provoca hemoragie;de aceea evacuarea se va face încet și dacă vezica a fost foarte destinsă se
v-a face parțial, urmând ca restul să se facă după câteva ore , în trepte.

Recipiente de colectarerea urinei sterila

40

Cistografia

Cistografia ​ ​ – este o metodă de exploatare radiologică a vezicii urinare care se poate executa
prin:
-radiografie simplă vezicală;
-radiografie după umplerea vezicii urinare cu substanțe de contrast sterilă [iodura de sodiu
10-20%, 250-200 ml cu ajutorul seringii Guyon], eventual amestecată cu aer.

Materiale necesare:
-materiale pentru efectuarea unei clisme;
-sonda Nelaton sterilă;
41

-soluție sterilă de acid booric;
-seringa Guyon sterilă;
-substanță de contrast, ioduri de sodiu 10% sau soluție Odiston;
-pensă hemostatică;
-mănuși de cauciuc sterile;
-tăviță renală.

Pregătirea bolnavului:
-se anunță bolnavul și se explică necesitatea tehnicii;
-se efectuează bolnavului o clismă evacuatoare cu apă caldă;
-bolnavul este condus la serviciul radiologie, ajutat să se ​ ​ dezbrace și să se așeze în decubit dorsal
pe masa radiologică.

Participarea la cistografie:
-spălarea pe mâini cu apă curentă și săpun;
-se îmbracă mănușile sterile;
-se introduce sonda Nelaton sterilă în vezica urinară și se spală vezica cu soluție sterilă de acid
boric;
-în seringa Guyon se aspiră 100-200 ml iodura de Na sterilă sau Odiston și se introduce în
vezică;
-se închide sonda cu o pensă hemostatică
-bolnavul este rugat să nu urineze decât după terminarea examenului cistografic;
-medicul execută imediat radiografia

Corectarea echilibrului hidroelectrolitic
-se va urmări și nota cu foarte mare exactitate cantitățile de lichide pierdute și se vor administra
lichide câte 50-60 ml pentru fiecare grad de febră, deoarece cantitatea de lichide administrate în
24 de ore este în funcție de pierderi, la care se adaugă 400-500 ml;
42

-la calcularea aportului de lichide se vor lua în considerare lichidele ingerate din băuturi sau
alimente, perfuzie, clisme;
-pentru a preveni hiperhidratarea se controlează zilnic greutatea corporală;
-aportul de sodiu va fi redus la 1 g/zi;
-când hidratarea orală nu este posibilă, cantitatea necesară de lichide se va introduce i.v. în
pefuzie lentă folosind glucoza 10-20%;
-calea de administrare și compoziția lichidelor în vederea menținerii echilibrului hidroelectrolitic
vor fi stabilite de medic în funcție de ionogramă;

Restabilirea diurezei în cazul oliguriei și tratarea anuriei
-pentru restabilirea diurezei asistenta va administra la indicația medicului Manitol 60-80 ml și
Furosemid 150 mg din 3 în 3 ore timp de 12 ore;
-asistenta va urmări și nota dacă se reia sau dacă se produce o creștere a diurezei;
-se consideră că tratamentul este eficace numai dacă se produce o diureză de 40 ml/oră;
-diureticele se administrează numai după corectarea volemiei;
-asistenta nu trebuie să acționeze independent în administrarea medicamentelor;

Capitolul IV. Prezentarea cazurilor clinice

CAZUL I

GRILA PENTRU CULEGEREA DATELOR
43

Pacienta: C E
Naționalitate: română
Varsta: 30 ani
Limba vorbită: română
Date variabile: – domiciliu:
– condiții de locuit: bune;
Diagnostic: Infectie urinara si rinichi polichistic

Istoric:
– bolnavă de 30 de ani cu antecedente personale patologice renale, se internează pentru dureri
colicative lombare bilaterale predominant pe partea dreaptă iradiate în hipogastru, însoțite de
polakidisurie, urină hematerică macroscopică, astenie, inapetență.

Examen obiectiv:
tegumente și mucoase – normal colorate;
ganglioni superficiali nepalpabili;
țesut adipos – slab reprezentat pe abdomen și torace;
sistem osteo-articular normal conformat clinic.

Anamneza asistenței medicale: Starea pacientului impune intervenții la următoarele nevoi
fundamentale:
-nevoia de a elimina;
-nevoia de a mânca și bea;
-nevoia de a se mișca și de a-și păstra o bună postură;
-nevoia de comunica cu semenii;
-nevoia de a evita pericolele.

44

Anamneza medicală:
-antecedente heredo-colaterale: tatăl cu rinichi polikistic;
-antecedente personale: repetate lombagii, moderate cu intensitate, puls, hematurii macroscopice
intermitente.
Capacitatea de a se adapta la o perioadă dificilă este satisfăcută.

Examen clinic general
– aparat respirator: – torace normal conformat;
– sonoritate pulmonară normală;
– murmur vezicular prezent pe ambele câmpuri pulmo-nare;
– nu se percep raluri.
– aparat cardiovascular: – aria matității cardiace în limite normale;
– zgomote cardiace ritmice, vene periferice perme-abile;
– TA = 110/70 mm Hg;
– AV = 70 băt/min.
– aparat digestiv: – abdomen suplu, mobil cu respirația;
– tranzit intestinal prezent;
– ficatul în limite normale;
– splina – nepalpabilă, neperceptibilă;
– aparat uro-genital: – micțiuni frecvente, disurie, urină hematurică;
– Giordano moderat (+) bilateral;
– rinichi polichistic bilateral;
– S.N. – ROT prezente: – orientat temporospațial și la propria persoană.
– examen de specialitate: – ecografie renală.
– investigații de laborator:
VSH = 5 mm/h
Hb = 14,44 g
L = 7000/mm ​ 3 ​ sânge
45

Glicemie = 100 mg%
Bilirubina = 0,8 mg%
Creatinină = 0,7 mg%
Acid uric = 6 mg %
Examen urină: – albumine
– glucoză absente
– proteine
în sediment se evidențiază frecvente hematii.
PH = 5,8 – reacție acidă

46

CAZ NR. 1.PLAN DE INGRIJIRE CU NEVOILE PERTURBATE.

Data Nevoia Probleme diagnostic Nursing
elemente de dependență Obiective Intervenții
2.V.2017 Nevoia de a
elimina – eliminare urinară insuficientă în
cantitate și calitate
– hidratarea insuficientă în cantitate
și calitate
– modificarea integrității căilor
urinare -combaterea
durerii
-atenuarea nevoii
de a urina -tratament
medicamentos cu
antialgice
-încurajarea
pacientului să
urineze cât mai
des pt. a reduce
staza urinară
2.V.2017 Nevoia de a
elimina polakiurie, disurie, urină tulbure,
hematurie, durere
eliminare urinară insuficientă în
cantitate și calitate
hidratarea insuficientă în cantitate și
calitate
modificarea integrității căilor
urinare -combaterea
durerii
-atenuarea nevoii
de a urina
-examene de
laborator -tratament
medicamentos cu
antialgice
-recoltare de
analize:acid uric,
creatinină,
bilirubină, ex.
urină
Nevoia de a
elimina polakiurie, disurie
eliminare urinară insuficientă în
cantitate și calitate
hidratarea insuficientă în cantitate și
calitate -atenuarea nevoii
de a urina
-cura de diureză -încurajarea
bolnavului să
consume cât mai
multe lichide
47

Data Nevoia Probleme diagnostic Nursing
elemente de dependență Obiective Intervenții
2.V.2017 – nevoia de a
mânca și a bea polakiurie, disurie, pierderea
apetitului, oboseală, durere,
anxietatea
alimentație insuficientă în
cantitate și calitate
hidratare și alimentare
insuficientă în cantitate și
calitate
inapetenta -combaterea
durerii
-respectarea
regimului dietetic
(regim hiposodat) -tratament
medicamentos cu :
Scobutil 1f/zi
Papaverină 1f/zi
Piafen 1f/zi
-alimentare activă prin
mese mici, fracționate.
-dietă normacalică
(1500-2000 cal/24h)
și homolipidică.
Proteinele și clorura de N
vor fi reduse dar nu
suprimate.
3.V.2017 Nevoia de a
avea
temperatura in
limite normale -durere
-temperatura -combaterea
durerii
-respectarea
regimului dietetic
-ecografie
abdominală
-diminuarea
temperaturii -tratament medicamentos
cu antialgice si antipiretic
Pregătire fizică și psihică
bolnavului pentru
efectuarea ecografiei. I se
explică bolnavei
importanța și necesitatea
ecografiei. Se însoțește
bolnava până la locul und
se execută aceasta.
Efectuarea ecografiei.

48

Data Nevoia Probleme diagnostic Nursing
elemente de dependență Obiective Intervenții
3.V.2017
Nevoia de a bea
si a manca
-slabiciune
-anxietate – cura de diureză
– regim hiposodat -administrare zilnică de
lichide în cantități mari
care să satisfacă nevoia d
a bea pe cale orală.
-alimentarea activă
4.V.2017 – nevoia de a se
mișca și dea
păstra o bună
postură – dificultate de a rămâne în
poziție funcțională
– dureri lombare colicative,
anxietate, oboseală
– postură neadecvată -combaterea
durerii
-tratament
medicamentos cu :
Scobutil 1f/zi
Papaverină 1f/zi
Piafen 3 f/zi
Paracetamol 2 tb/zi
– căldură locală
– Augumentin
4.V.2017 – – – –
4.V.2017 – nevoia de a
comunica cu
semenii – durere
– polakidisurie
– comunicare ineficace
– dificultatea de a se concentra – captarea
interesului
bolnavului în a
comunica și a-și
exprima ideile și
dorințele – discuții cu bolnavul pe
teme de sănătate, boală

Data Nevoia Probleme diagnostic Nursing
elemente de dependență Obiective Intervenții
5.V.2017

–

–

–

–
49

5.V.2017 – nevoia de a
evita pericolele – durere
– lipsa de cunoaștere a
autocontrolului
– dificultatea de a acționa după
credința și valorile sale
– anxietatea
– neliniștea
– stare de iritabilitate -diminuarea și
combaterea
durerii și
anxietăți
-liniștirea
bolnavului din
punct de vedere
psihic
-tratament medicamentos
-liniștirea bolnavului prin
administrarea unei tablete
de Diazepam seara și
discutarea cu bolnavul.
5.V.2017 – – – –
5.V.2017 – – – –

50

CAZUL II

GRILA PENTRU CULEGEREA DATELOR

Pacient P M
Varsta: 44 ani
Date fixe: – naționalitate: româna
– limba vorbită: româna

Date variabile: – domiciliu:
– religia: ortodox
– condiții de locuit: bune
Diagnostic de internare: ​ Rinichi polichistic si infectie urinara

Istoric:
– bolnav de 44 de ani, internat de urgență pentru dureri lombare predominant pe partea dreaptă
iradiate în flancul drept, fosa iliaca dreapta și hipogastru, polakidisurie, urini tulburi hipercrome.
Durerile au apărut brusc și nu au cedat la tratament ambulatoriu cu antispastice + antialgice.

Examen obiectiv:
Stare generală modificată, transpirații abundente hiperemice, limbă saburală.
tegumente și mucoase: normal colorate;
țesut adipos: normal repartizat pe segmentele corpului;
sistemul osteo-articular: integru morfofuncțional.

Anamneza asistentei medicale: Starea pacientului impune intervenții la următoarele nevoi
fundamentale:
-nevoia de a mânca și a bea;
-nevoia de a elimina;
51

-nevoia de a se mișca și a-și păstra o postură corectă;
-nevoia de a se odihni și dormi;
-nevoia de a comunica cu semenii;
-nevoia de a evita pericolele.

Anamneza medicală:
antecedente heredo-colaterale: neagă
antecedente personale: – litiaza renală dreapta
– pielolitotonie dreapta
capacitatea de a se adapta la o perioadă dificilă este satisfăcută.

Examen clinic general:
– aparat respirator: – torace normal conformat;
– sonoritate pulmonară prezentă;
– murmur vezicular normal;
– nu se percep raluri supraadăugate.
– aparat cardiovascular: – șocul apexian S.IV i.c. stg. Pe linia mediană claviculară stânga;
– aria matității cardiace în limite normale;
– zgomote cardiace ritmice, tahicardice;
– AV = 90 băt/min;
– TA = 130/80 mm Hg;
– vene periferice permeabile.
– aparat digestiv: – abdomen mobil cu respirația, suplu, elastic, dureros în hipocondru drept și
hipogastru;
– tranzit intestinal prezent;
– ficatul în limita superioară sp. VI i.c. drept;
– splina neperceptibilă.
– aparat uro-genital: – micțiuni frecvente, disurie, urini tulburi, loja renală dreapta dureroasă,
Giordano (+) pe dreapta, puncte ureterale sensibile la presiuen pe p. dr.
52

– S.N. – ROT prezente bilateral orientat temporospațial la propria persoană.
– Alte examene de specialitate
radiografie renovezicală simplă;
M.R.F.
ecografie reno-uretero-veziculară;
urografie.
Investigații de laborator:
VSH = 110 mm/h;
L = 12 000/mm ​ 3 ​ sânge;
Hb = 13 g%;
Tymol = 4 UML;
Acid uric = 5 mg%;
Uree sanguină = 30 mg%;
Creatinină = 1,5 mg%.
Examenul sumar de urină evidențiază în sediment numeroase hematii, frecvente epitelii,
frecvente leucocite și flora bacteriană.
În urma celor trei uroculturi rezultă bacili colii peste 100 000 germeni/mm ​ 3 ​ urina. Sensibil la
ampicilină.
-Examene radiologice
radiografia renovezicală simplă arată calculi radioopaci cu diametrul de 4 mm în aria de proiecție
a rinichiului drept.
urografia I.V. arată dilatarea calicului superior și mediu drept și prezența de calculi.

53

CAZ NR. 2.PLAN DE INGRIJIRE CU NEVOILE PERTURBATE

Data Nevoia Probleme diagnostic Nursing
elemente de dependență Obiective Intervenții
15.V.2017 -nevoia de a
mânca și a
bea – hidratarea insuficientă în
cantitate și calitate
– durere, febră, polakidisurie
-alimentarea insuficientă în
cantitate și calitate
– combaterea
durerii și a
procesului
infecțios – tratament medicamentos
Scobutil
Papaverină 1fx2/zi
Algocalmin
Ampicilină 500mg la 6
Paracetamol 2×1 cp/zi
15.V.2017 – – hidratarea insuficientă în
cantitate și calitate
– durere, febră, polakidisurie
-alimentarea insuficientă în
cantitate și calitate -combaterea
durerii
-regim hiposodat – tratament medicamentos
– căldură locală

Data Nevoia Probleme diagnostic Nursing
elemente de dependență Obiective Intervenții
16.V.2017 -nevoia de a
se odihni – cantitate necorespunzătoare
de odihnă
durere, febră, frison,
polakidisurie
-dificultatea de a se odihni – combaterea durerii
și a procesului
infecțios
– crearea condițiilor
optime pentru – tratament
medicamentos
– salon luminos, bine
aerisit fără curenți de
aer
– psihoterapie
54

somnul și liniștea
boln.
16.V.2017 – – – –
17.V.2017 -nevoia de a
evita
pericolele – stare de iritabilitate
– anxietate
– durere
– lipsă de cunoaștere a
autocontrolului durerii
– neliniște – diminuarea
anxietății și
combaterea durerii – Discuții cu bolnavul
Pacinetul crede că
durerile vor înceta în
urma tratamentului
medicamentos
17.V.2017 – – – –

Data Nevoia Probleme diagnostic Nursing
elemente de dependență Obiective Intervenții
18.V.2017 – – durere
– hidratare insuficientă
cantitativ și calitativ
– eliminare insuficientă
calitativ și cantitativ – combaterea durerii
– urografie – tratament
medicamentos
– efectuarea urografie
18-25.V.2017 – – transpirație abundentă
– polakidisurie
– hidratare în cantitate
insuficientă
– diaforeză – echilibrarea balanței
hidrice – hidratare pe cale ora
prin cură de diureză
55

18.V.2017 -nevoia de a
se mișca și
a-și păstra o
postură
corectă – dificultatea de a rămâne în
poziție funcțională
– dureri lombare, febră,
frison, cefalee
– postură neadecvată – combaterea durerii și
a procesului infecțios
– asigurarea unei poziții
care să-i satisfacă
această nevoie – tratament
medicamentos cu:
antispastice, antialgic
antibiotice
– căldură locală
– mobilizarea boln.
Pentru a preveni
complicațiile
18. V.2017 – – – –
19.V.2017 – – – –

56

CAZUL III

GRILA PENTRU CULEGEREA DATELOR
Pacient: J R
Sex: feminin
Varsta: 46 ani
Date fixe: – naționalitate: român
– religia: ortodoxă

Date variabile: – domiciliul:
– condiții de locuit: bune

Diagnostic de internare ​ : Litiaza renala si infectie urinara
Istoric: bolnavă de 46 de ani, cu veche suferință renală, litiaza reanală cu litotomie pe partea
stângă, se internează pentru dureri lombare colicative, polakiurie și disurie, inapetenta, adinamie.
La poziția ortostatică prezintă dureri lombare cu iradiere în articulație coxofemurală dreapta.

Examen obiectiv ​ : – stare generală alterată;
– tegumente și mucoase normal colorate;
– cicatrice postoperator;
– țesut adipos: normal reprezentat;
– ganglioni superficiali nepalpabili;
– sistem osteo-articular: dureri la nivelul coloanei vertebrale;
– contractura paravertebrală a musculaturii; mers antalgic; dureri la
mobilizarea articulației coxofenurale drepte.

Anamneza asistentei medicale: starea pacientului impune intervenții la următoarele nevoi:
nevoia de a mânca și a bea;
nevoia dea elimina;
57

nevoia de a se mișca și a-și păstra o postură corectă;
nevoia de a se odihni și dormi;
nevoia de a comunica cu semenii;
nevoia de a evita pericolele.

Anamneza medicală:
– antecedente heredo-colaterale: neagă
– antecedente personale: – litotomie stânga;
– colici renale repetate cu eliminări de calculi;
– dinopatie lombară cu nevralgie sciatică.

Examen clinic general:
– aparat respirator: – torace normal conformat;
– sonoritate pulmonară prezentă;
– murmur vezicular prezent;
– nu se percep raluri.
– aparat cardiovascular: – – aria matității cardiace în limite normale;
– zgomote cardiace ritmice;
– AV = 68 băt/min;
– TA = 110/70 mm Hg;
– vene periferice permeabile.
– aparat digestiv: – abdomen mobil cu respirația, dureri în flancul drept și hipogastru;
– tranzit intestinal prezent;
– aparat uro-genital: – micțiuni frecvente, disurie, urini normal colorate, loja renală dreapta
dureroasă la palmare.
– S.N. – ROT prezente orientat temporospațial la propria persoană.
– Alte examene de specialitate:
radiografie bazin;
58

radiografie lombară față și profil;
ecografie reno-uretero-veziculară;
urografie.
– Investigații de laborator:
VSH = 7 mm/h;
L = 5 200/mm ​ 3 ​ sânge;
Hb = 11,87 g%;
Acid uric = 4,5 mg%;
Uree sanguină = 35 mg%;
Examen urină: – albumină
– glucoză absente
– proteine
Examenul sumar de urină evidențiază în sediment rare celule epiteliale plate, frecvente leucocite,
cristalurie și hematii prezente.
– Examene radiologice (rezultate)
radiografie bazin: pensarea spațiului articular coxofemural drept în treimea externă;
radiografie lombară față și profil: modificări de tip articular la nivelul coloanei vertebrale
lombare;
ecografie abdominală: calculi în aria renală dreaptă.

59

CAZ NR. 3. ​ PLAN DE INGRIJIRE CU NEVOILE PERTURBATE

Data Nevoia Probleme diagnostic Nursing
elemente de dependență Obiective Intervenții
3.IV.2017 -nevoia de a
mânca și a
bea – hidratare insuficientă
cantitativ și calitativ
– inapetenta
– durere
– polakiurie
– disurie
– pierderea apetitului – combaterea
durerii
– respectarea
regimului dietetic
– ecografie
abdominală – tratament medicamentos c
Piafen 1f/zi
Papaverină 1f/zi
Scobutil 1f/zi
Indocid 2sup/zi
– alimentarea activă prin me
– dieta norma calorică, norm
lipidică. Proteinele și clorur
redusă
– pregătirea fizică și psihică
bolnavului
– efectuarea ecografiei
3.IV.2017 – – hidratare și alimentare
insuficientă în calitate și
cantitate
– inapetenta, durere
,polakiurie, disurie, pierderea
apetitului – reechilibrare
hidroelectrolitică
– combaterea
durerii
– regim hiposodat – hidratat prin perfuzie endo
cu glucoză: 5% – 500 ml
– tratament medicamentos c
Piafen 1f/zi
Papaverină 1f/zi
Scobutil 1f/zi
Indocid 2sup/zi
3.IV.2017 – – – cură de diureză
– regim hiposodat -adm. zilnică de lichide în c
mari care să satisfacă nevoi
bea pe cale orară
– alimentarea activă
60

3.IV.2017 – – – –

Data Nevoia Probleme diagnostic Nursing
elemente de dependență Obiective Intervenții
4.IV.2017 -nevoia de a
elimina – hidratare insuficientă
cantitativ și calitativ
– modificarea integrității
căilor urinare
– eliminare insuficientă în
cantitate și calitate
– polakidisurie, durere,
disurie – combaterea
durerii
– atenuarea nevoii
de a urina – tratament medicamentos cu
antialgice și antispastice
– încurajarea bolnavului să ur
cât mai des pt. a reduce staza
urinară și să bea cât mai mult
lichide
4.IV.2017 – – hidratare și alimentare
insuficientă în calitate și
cantitate
– modificarea integrității
căilor urinare
– eliminare insuficientă în
cantitate și calitate
– polakidisurie, durere,
disurie – combaterea
durerii
– atenuarea nevoii
de a urina
– examene de
laborator – perfuzie endovenoasă cu
glucoză: 5% – 500 ml
– tratament medicamentos cu
antialgice și antispastice
– repetare de analize
– uree sangvină
– acid uric
– ex. urină
4.IV.2017 – – – recomandările
pentru efectuarea
urografiei – pregătirea fizică și psihică p
urografie
– efectuarea urografiei
4.IV.2017 – – – –

61

Data Nevoia Probleme diagnostic Nursing
elemente de dependență Obiective Intervenții
5.IV.2017 -nevoia de a
se mișca și
de a păstra
o postură
corectă – dificultatea de a rămâne în
poziție funcțională
– dureri lombare, inapetenta,
constrângere fizică
– postură neadecvată – combaterea durerii
– atenuarea nevoii de a
elimina
– asiguararea unei poziții
care să-i satisfacă această
nevoie – se recomandă pat du
mobilizarea boln. pas
activ.
– tratament medicame
cu antialgice
5.IV.2017 – – – –
– – – –
-nevoia de a
dormi și a
se odihni – cantitate necorespunzătoare
de odihnă
– dureri lombare bilateral
– inapetenta, polakisurie,
constrângeri fizice,
dificultatea de a se odihni – combaterea durerii
– crearea condițiilor
optime pentru a favoriza
somnul și liniște
bolnavului – tratament medicame
cu antialgice
– salon luminos bine a
– psihoterapie
5.IV.2017 – – cantitate necorespunzătoare
de odihnă
– dureri lombare bilateral
– inapetenta, polakisurie,
constrângeri fizice,
dificultatea de a se odihni – combaterea durerii
– crearea condițiilor
optime pentru a favoriza
somnul și liniște
bolnavului – tratament medicame
cu antialgice
– salon luminos bine a
– psihoterapie
5-11.IV.2017 – – – –
5.IV.2017 – – – –

62

Data Nevoia Probleme diagnostic Nursing
elemente de dependență Obiective Intervenții
6.IV.2017 -nevoia de a
comunica
cu semenii – dificultatea de a se
concentra
– durere
– polakidisurie
– comunicare ineficientă
– captarea interesului
boln. în a comunica și
a-și exprima ideile și
dorințele – discuții pe teme de
sănătate și boală
6.IV.2017 – – – –
6.IV.2017 – – – –
6.IV.2017 -nevoia de a
evita
pericolele – anxietate, stare de
iritabilitate
– durere
– lipsa de cunoaștere a
controlului durerii
– neliniște – combaterea durerii și
diminuarea anxietății – liniștirea boln. prin
adm. unei tb. de
diazepam seara
– discuții cu boln. și
convingerea lui că
durerile vor înceta în
urma tratamentului
6.IV.2017 – – durere
– anxietate – combaterea durerii
– diminuarea anxietății – tratament
medicamentos cu
antialgice
– discuții cu boln. și
convingerea lui că
durerile vor înceta în
urma tratamentului
6.IV.2017 – – – –
63

7.IV.2017 – – – –

64

Concluzii

Succesul strategiei de prevenire constă în identificarea pacienților la risc. Ei includ persoanele
vârstnice, diabetice, hipertensive sau cu afecțiuni vasculare, precum și pe cele cu boli renale
preexistente.
Măsurile preventive specifice constau în menținerea unor valori corespunzătoare ale tensiunii
arteriale și ale statusului volemic, în evitarea agenților nefrotoxici, cu precădere a
antiinflamatoarelor nesteroidiene, a inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei sau a
blocanților de receptori ai angiotensinei II.

Diagnosticarea infectiei urinare necesită o anamneză amănunțită, cercetarea atentă a
medicamentelor ​ ingerate, un examen clinic complet și interpretarea corespunzătoare a
investigațiilor, inclusiv a analizelor de laborator și a explorărilor imagistice

65

Bibliografie

1.IFRIM M. et al. – Atlas de anatomie umanã Vol III, Sistemul nervos organele de simt.
Editura Stiintificã si Enciclopedicã, Bucuresti 1985

2.R.ALBU –Anatomia si fiziologia omului,Editura Corint-Bucuresti 1998

3.C.BORUNDEL-Manual de medicina interna,Editura Corint-Bucuresti 1996

4.FL.CHIRU SI COLAB.-Ingrijirea omului sanatos si bolnav,Editura Cison-Bucuresti 2001

5.L.MORARIU SI COLAB.-Bazele teoretice si practice ale omului sanatos si bolnav,Editura
Universul-2002

6.Cursuri AMG si UMF

7. Informatii internet

66

Anexe

67

68

69