Acest ghid a fost elaborat în cadrul programului de twinning Romania – Fran ța privind definirea politicii na ționale de prevenire în domeniul s… [610016]

1. OBIECTIVUL GHIDULUI

Acest ghid a fost elaborat în cadrul programului de twinning
Romania – Fran ța privind definirea politicii na ționale de prevenire în
domeniul s ănătății și securității în muncă .

Ghidul se adreseaz ă în principal inspectorilor de muncă dar
poate fi utilizat și de alți speciali ști în domeniu, recum și de
conducătorii unităților ș i reprezentan ții angajaților.

Lucrarea nu se concentreaz ă asupra procesului de inspectare
propriu – zis ș i nici nu face o prezentare în detaliu a aspectelor
științifice și tehnice legate de agen ții chimici, la un nivel care s ă
depăș ească necesitățile procesului de inspectare.

Ghidul dore ște să ofere utilizatorilor posibilitatea de a-ș i
completa cuno ștințele cu date specifice refeitoare la agen ții chimici, la
riscurile asociate acestora și la principalele reglement ări ale legisla ției
naționale în domeniu.

În elaborarea ghidului s-a plecat de la ideea necesit ății ca
familiarizarea cu termenii ș i înțelegerea semnifica ției acestora s ă
preceadă reflectarea lor în legisla ția în vigoare și în situa țiile concrete
de la locurile de muncă .

Astfel, ghidul realizeaz ă :

ƒ prezentarea general ă a agenților chimici cu sub linierea aspectelor
care îi diferenț iază de alte tipuri de agenț i și a posibilelor implica ții
ale acestor particularit ăți din punct de vedere al securit ății și
sănătății în muncă ;

ƒ explicarea principalelor pericole asociate agen ților chimici cu
sublinierea aspectelor teoretice care stau la baza clasific ării
acestora, precum ș i a efectelor asupra să nătății și securităț ii
angajaților;

1

ƒ prezentarea elementelor esen țiale privind clasificarea și
etichetarea agen ților chimici, aș a cum se reflectă ele în
reglement ările în vigoare;

ƒ enumerarea condiț iilor ce trebuie respectate la ambalarea
agenților chimici;

ƒ prezentarea unor aspecte conc rete legate de depozitarea,
manipularea și transportul agen ților chimici (inclusiv a de șeurilor);

ƒ prezentarea modului în care aspectele abordate în cadrul ghidului
se reflect ă în legislaț ia în vigoare, prin el aborarea unei liste de
documente structurat ă pe capitolele ghidului, pentru o mai u șoară
utilizare.

2

2. DEFINI ȚII

“Agent chimic” – orice element sau compus chimic, ca atare sau în
amestec, în stare naturală sau fabricat, utilizat sau eliberat, inclusiv
ca deș eu, din orice activitate, indiferent dac ă este sau nu produs
intenționat ș i este sau nu plasat pe pia ță.

“Agent chimic periculos” –
i) orice agent chimic care îndeplineș te criteriile de clasificare a
substanțelor periculoase în concordanță cu criteriile din Legea
451/2001, altele decât substan țele care îndeplinesc numai criteriile
de clasificare ca periculoase pentru mediu;
ii) orice agent chimic care îndepline ște criteriile de clasificare ca
preparat periculos în sensul Legii 451/2001, altele decât acele
preparate care îndeplinesc numai criteriile de clasificare ca
periculoase pentru mediu;
iii) orice agent chimic care, chiar dac ă nu îndepline ște criteriile de
clasificare ca periculos în conformitate cu i) și ii), datorit ă
proprietăț ilor fizico-chimice, chimice sau toxicologice și a modului
în care este utilizat sau prezent la locul de munc ă poate s ă
prezinte risc pentru securitatea și sănătatea angaja ților, incluzând
orice agent chimic care prezint ă valori limit ă de expunere
profesional ă conform Anexei 5.2.1., din NGPM.

“Valoarea limită de expunere profesional ă” – dacă nu se specific ă
altfel, reprezintă media ponderat ă cu timpul, pe o perioad ă
determinată (durata unui schimb de munc ă sau termen scurt -15
min.), a concentraț iei agentului chimic în aer, la nivelul respirator al
angajatului. Valorile limit ă de expunere profesională ale agen ților
chimici sunt prezentate în Anexa 5.2.1. din NGPM.

“Valoarea limită biologic ă a unui agent chimic” – reprezintă
concentra ția limită a agentului în mediul biologic corespunz ător, a
metabolitului lui sau a indicatorului de efect. Valorile limit ă biologice
ale agenț ilor chimici sunt prezentate în Anexa 5.2.3. din NGPM.

3

“Valoarea limită admisibilă pentru pulberi “ – concentra ția de
pulberi la nivel respirator al angajatului, corespunz ătoare unui schimb
(o determinare pe toat ă durata schimbului de lucru sau media
ponderat ă cu timpul a mai multor determin ări corespunz ătoare fazelor
tehnologice).
Se definesc urm ătoarele frac ții de pulberi (sau fibre):
– fracț ia inhalabil ă de pulberi, care corespunde frac ției total
inspirabile și reprezintă cantitatea de pulberi cu risc
pentru să nătate atunci când acestea sunt re ținute oriunde
în aparatul respirator;
– fracț ia respirabil ă de pulberi reprezint ă cantitatea de
pulberi cu risc pentru s ănătate atunci când sunt re ținute la
nivel alveolar. Fracț ia respirabil ă de pulberi cuprinde
particule cu diametrul mai mic de 10 μm.
Valorile limit ă admisibile pentru pulberi sunt prezentate în
Anexa 5.2.2. din NGPM.

“SiO 2 liber cristalin” (pulbere total ă) – se determin ă fizico-chimic din
pulberea re ținută pe filtru de esteri de celuloz ă, în urma aspir ării unui
volum de aer la nivelul respirat or al angajatului. Pentru pulberea
respirabil ă, determinarea se face pe filtru, cu ajutorul unui dispozitiv
numit ciclon.

“Fibră” -particul ă având o lungime de peste 5 μm și un diametru sub
3 μm, cu un raport lungime/diametru mai mare sau egal cu 3/1.

’’Mijloacele de produc ție’’- totalitatea mijloacelor de muncă (clădiri,
instalații, mașini, unelte, mijloace de transport, etc.), și a obiectelor
muncii (materii prime, produse int ermediare, etc.), utilizate în
procesul de produc ție a bunurilor materiale.

’’Mediu de munc ă’’ – ansamblul condiț iilor fizice, chimice, biologice
și psiho-sociale în care unul sau mai mulț i executan ți își realizeaz ă
sarcina de munc ă.

4

3. CARACTERIZARE GENERAL Ă AGENȚI CHIMICI

“Agent chimic” – orice element sau compus chimic, ca atare sau în
amestec, în stare naturală sau fabricat, utilizat sau eliberat, inclusiv
ca deș eu, din orice activitate, indiferent dac ă este sau nu produs
intenționat ș i este sau nu plasat pe pia ță.

Pentru a aprecia importan ța expunerii la agenț i chimici este
suficient să amintim câteva dintre caracteristicile acestora:
• sunt utiliza ți pe scară foarte largă , de la activit ăți casnice la cele
industriale;
• sunt foarte variaț i;
• pot migra, uneori pe distan țe foarte mari de la surs ă, în funcție de
curenți de aer, configura ția terenului ș i natura agentului chimic,
etc;
• se pot acumula:
– în spațiu (în special în zone închise, neventilate);
– în organism (unele substan țe nu se acumulează în țesuturi și
se elimin ă foarte greu sau nu se mai elimină ).
• au o gam ă foarte largă de efecte:
– asupra st ării de sănătate (efecte toxicologice);
– asupra mediului (efecte ecotoxicologice, etc);
– alte efecte (incediu, explozii, corozivitate);

• prezint ă incompatibilit ăți: substan țe a căror prezen ță simultană în
mediul de munc ă, la depozitare sau transport trebuie evitat ă
deoarece prin reac țiile dintre ele rezult ă compu și foarte
toxici/inflamabili/explozivi;
• prezint ă efect sinergic: efectul mai multor noxe asupra aceluia și
organ se cumuleaz ă.

Enumerarea de mai sus eviden țiază și complexitatea abord ării
problematicii asociate agen ților chimici privind:
ƒ identificarea pericolului;
ƒ evaluarea riscului;
5

ƒ stabilirea și aplicarea m ăsurilor de prevenire.
Agenț ii chimici pot fi :
– utilizați ca mijloace de produc ție în procesul de muncă ;
– generați în procesul de muncă , intenționat sau accidenal,
permanent sau ocazional, sub form ă de:
– produse finite/secundare;
– emisii în mediul de lucru;
– deșeuri.

E E E E E

MP MP MP
Valorificabile

Recuperare E
MP Deșeuri
Proces tehnologic Aprovizionare
Produse
finite:
– depozitare;
– livrare.

Nevalorificabile
Depozitare
finală MP
NeutralizareE
E

MP – agenți chimici ca mijloace de produc ție
E – agenți chimici ca emisii în mediul de munc ă

ATENȚIE ! Expunerea la agen ți chimici poate avea loc și în timpul fazelor de transport,
manipulare, mentenan ță.
6 Fig. 1 Agen ți chimici la locul de munc ă

Agenț ii chimici se pot afla sub form ă:
– gazoasă : de ex. oxigen, monoxid de carbon, azot, etc.
– lichidă: soluț ii acide, bazice, solven ți, etc.
– solidă: oxid de calciu (var nestins), hidroxid de sodiu
(sodă caustică), oxid de siliciu (nisip), etc.
– materii în suspensie:
– pulberi: suspensie de materii solide în aer,
rezultată din procese mecanice sau prin turbionare
(variaț ie ondulatorie a suspensiilor în func ție de vectorul
de viteză);
– fumuri : suspensie de materii solide în aer,
rezultată din procese termice și/sau chimice;
– ceață (aerosoli) : suspensie de materii lichide în
aer, produs ă prin condensare sau dispersie.

Starea în care se afl ă agenții chimici trebuie avută în vedere la
identificarea c ăilor de p ătrundere în organism, și la stabilirea
măsurilor colective și individuale de protec ție.

4. PERICOLE ASOCIATE AGEN ȚILOR CHIMICI

7

Pentru a în țelege mai bine modul în care agen ții chimici pot
afecta starea de s ănătate și securitate în muncă sunt prezentate pe
scurt pericolele asociate acestora.

PERICOL DE EXPLOZIE ȘI INCENDIU

σ explozivitate σ

Nu doar substan țele utilizate ca explozivi (supu și unor
reglement ări și norme speciale) ci și alte substan țe, gazoase, lichide
sau solide, pot provoca explozii în amestec cu aerul, în anumite limite
de concentra ție.

Limitele inferioare și superioare de explozie reprezint ă
intervalul de concentra ții în care amestecul dintre substan ță și aer
explodeaz ă în prezen ța unei surse de aprindere.

ƒ Limitele de explozie pentru gaze și vapori se exprim ă în %
volum .
De exemplu benzenul are limitele de explozie 1,2 – 8% (în acest
interval de concentra ție amestecul benzen – aer poate exploda în
prezența unei surse de aprindere).

ƒ Limitele de explozie pentru solide se exprim ă în mg/mc .
Solidele inflamabile prezint ă pericol de explozie dac ă sunt
dispersate în aer sub form ă de pulbere.
Valorile limitelor de explozie se g ăsesc în literatura de
specialitate ș i în Fiș ele Tehnice de Securitate.

σ inflamabilitate σ

ƒ temperatur ă (punct) de inflamabilitate = temperatura minim ă
(la presiune normal ă), la care un lichid dagaj ă o cantitate de vapori
suficientă pentru a forma cu aerul un amestec inflamabil la
contactul cu o flac ără sau scânteie. Cu cât punctul de aprindere
este mai coborât cu atât substan ța este mai inflamabil ă.

8

ƒ temperatur ă (punct) de ardere = temperatura începând cu care
arderea iniț iată într-un amestec inflamabil persist ă și se propag ă.
Punctul de ardere este superior punctului de inflamabilitate (cu
câteva grade Celsius).

Substanțele inflamabile sunt caracterizate în func ție de
temperatura (punctul) de inflamabilitate astfel:

– inflamabile – cu temperatura de in flamabilitate peste 21 0C;

– foarte inflamabile (sau u șor inflamabile sau cu
inflamabilitate ridicat ă) – cu temperatura de inflamabilitate
între 0 – 21 oC (sau solide care se aprind spontan la aer sau
se aprind u șor în contact cu o sursă de aprindere și continuă
să ardă după îndepărtarea sursei);

– extrem de inflamabile -lichidele cu temperatura de
inflamabilitate sub 0 oC și punct de fierbere sub 35 oC.

Orientativ, pentru lichidele inflamabile se poate utiliza
următoarea schem ă care asocieaz ă temperaturile de inflamabilitate
cu temperaturi uzuale.

Temp. de
inflamabilitate
(oC)
Temp apă caldă curentă Temp.
uzuale
(oC)
Ușor inflamabile : to
i ≤ 21oC,
(inflamabilitate ridicat ă)Inflamabile : 21oC ≤ to
i ≤ 55oC
Extrem de inflamabile: to
i ≤ 0oC și punct
de fierbere ≤ 35oC 55

21 Temp. normal ă

0 Temp de înghe ț a apei

Fig. 2 Temperaturi de inflamabilitate

9

Există substan țe care se autoaprind în contact cu aerul, chiar
în absenț a unei surse de aprindere (flac ără, scânteie, suprafe țe
supraînc ălzite).

ƒ temperatura de autoaprindere = temperatura minim ă la care o
substanță se aprinde spontan în contact cu aerul și la care
arderea continu ă chiar în absen ța unei surse de aprindere (flacă ră
sau scânteie).

Substanțele oxidante (clora ți, perclora ți, azotați, acidul cromic, apa
oxigenată , peroxizii etc) pot degaja oxigen, element ce între ține
arderea și provoac ă incendii în contact cu ma terialele combustibile, în
prezența unei surse de aprindere.

PERICOL PENTRU SĂ NĂTATE

σ toxicitate σ

Toxicitatea poate fi definit ă ca proprietatea unui agent chimic
de a provoca efecte negative asupra st ării de sănătate .

ƒ Clasificarea efectelor asupra să nătății

În funcț ie de locul în care se manifest ă efectul :

– efect local: se manifest ă la locul contactului cu agentul
chimic;
– efect sistemic: se manifest ă în alte zone ale organismului, la
distanță față de punctul de contact cu agentul chimic;

În func ție de durata de expunere:

– efect acut: apare dup ă o expunere de scurt ă durată, în
general menifestarea este imediat ă
– efect cronic: apare după o expunere de durat ă/ repetată, se
poate manifesta dup ă perioade de timp îndelungate de la
expunere.
10

În funcție de evolu ția în timp a efectelor:

– efect reversibil: manifest ările asupra st ării de s ănătate
înceteaz ă după încetarea expunerii, pe cale natural ă sau ca
urmare a unui tratament;
– efect ireversibil: manifest ările asupra st ării de sănătate
persistă și după încetarea expunerii,indif erent de tratament.

ƒ Clasificarea agen ților chimici în func ție de gradul de toxicitate

Toxicitatea agen ților chimici se apreciaz ă în funcț ie de doza
letală stabilită prin teste de laborator asupra animalelor .Parametrii cei
mai folosi ți pentru a cuantifica rezultatele testelor sunt:

– LD 50 =doza care a provocat moartea a 50% din popula ția
testată. Se exprim ă în mg substan ță/Kg.de corp al animalului testat.

– LC50 = concentra ția unei substan țe care a provocat moartea a
50% din popuIa ția testat ă, care a fost expusă o perioadă
determinată . Se exprim ă în mg substanță / l aer.

Pentru clasificarea agenț ilor chimici din punct de vedere al
toxicității s-au stabilit urm ătoarele valori:

Categoria
de agent
chimic LD 50
(adm.oral ă
șobolani)

mg/Kg corp LD 50
(abs.prin piele
iepuri)

mg/Kg corp LC 50 aer
(abs.prin piele Ia
șobolani
timp de 4 ore)
mg/l

Foarte
toxic

<25
<50
<0,25

Toxic

25-200
50-400
0,25-1
Nociv/
Vătămător

200 – 2000
400 – 2000
1 – 5
11

Toxicitatea este general ă, dacă efectul agen ților chimici se
manifest ă nediferen țiat asupra organelor.
Atunci când toxicitatea se manifestă asupra unui num ăr
restrâns de organe aces tea se numesc organe ț intă.

Organele țintă sunt organele asupra că rora efectul toxic al
unei substan țe se manifest ă cel mai pregnant.

ƒ Etapele metaboliză rii agenților chimici

Înainte de a prezenta pe scurt etapele metaboliz ării este utilă
precizarea c ăilor de p ătrundere a agen ților chimici în organism.
Există trei că i de pătrundere a agenț ilor chimici în organism:

Inhalare Contact cu pielea Ingestie

Inhalarea constă în pă trunderea în organism prin inspirarea
substanțelor sub form ă de:
-gaze;
-vapori;
-pulberi.

Contactul cu pielea și mucoasele : constă în absorb ția în
organism prin contactul cu:
-substan țe;
-materiale;
-echipamente de protec ție impregnate.

12

Ingestia este o cale de p ătrundere în organism întâlnit ă mai
ales în cazul:
– accidentelor (o substan ță este confundată cu un aliment
(ex.zahă r, sare);
– nerespect ării normelor de lucru (ex. pipetare cu gura,
identificarea substan țelor prin degustare);
– nerespect ării normelor de igien ă (mâncatul și fumatul
cu mâinile nesp ălate).
Aer expirat

Inhalare Plămâni Ficat
Urină Rinichi Sânge

pătrundere absorb ție distribu ție biotransformare eliminare Urină

Fig.4 Traseul agen ților chimici în organism
(exemplificare pentru inhalare)

După pătrunderea agen ților chimici în organism principalele
etape în metabolizarea acestora sunt:

– absorb ția, reprezintă procesul în care agentul chimic trece
din zona de pă trundere în organism spre țesuturi și organele
interne.Absorb ția are loc în principal prin tract
gastrointestinal, tract respirator și piele;
– distribu ția în organism, reprezint ă ’’traseul’’ pe care agen ții
chimici îl parcurg prin organism, de la un organ la altul;
– biotransformarea, constă în transformarea biochimic ă a
unei substan țe în alta numit ă metabolit;
13

– eliminarea, reprezintă ultima etap ă a agen ților chimici în
organism, în cursul c ăreia substan țele sunt evacuate prin
excreții sau expira ție.

ƒ Valori limit ă de expunere profesional ă

Valoarea limit ă de expunere reprezintă , în cazul agenț ilor
chimici, concentra ția agentului respectiv în aerul mediului de munc ă,
ce poate fi respirat ă de un angajat, pe o perioad ă determinată , fără a
exista riscul unei alter ări a stării sale de să nătate, chiar dac ă uneori
apar modific ări fiziologice reversibile, tolerabile.
Valoarea limit ă de expunere nu reprezintă un’’ prag garantat
100%’’ dar dac ă este în mod constant respectat ă, apariț ia unei
afecțiuni organice sau func ționale, ireversibil ă sau prelungit ă, este
improbabil ă.

În practic ă respectarea valorilor limit ă trebuie s ă fie un obiectiv
minimal, angajatorul având obliga ția să reducă nivelul de expunere
la cea mai mic ă valoare ce poate fi practic atins ă.

Conform definiț iei din reglement ările în vigoare :

valoarea limit ă de expunere profesional ă reprezint ă media
ponderat ă cu timpul, pe o perioad ă determinată (pe durata unui
schimb de munc ă sau pe termen scurt -15 min.) a concentra ției
agentului chimic în aer, la nivelul respirator al angajatului.

Calculul mediei ponderate cu timpul se face cu formula:

VLE = (Σci ti) / (Σ ti),

unde:

– VLE= valoarea limită de expunere profesional ă
– c i = concentra ția agentului chimic mă surată în faza/opera ția i, cu
timpul de execu ție t i;
– tI = timpul de execuț ie al fazei/opera ției i.
14

Valoarea limit ă de expunere profesional ă se exprim ă în:

ƒ mg substan ță / m3
aer – pentru gaze, lichide și pulberi

ƒ nr.. fibre / cm3
aer -pentru fibre.

Valorile limit ă de expunere profesional ă se mă soară prin
metode standardizate sau omologaze, de c ătre laboratoare
autorizate/specializate.

σ corozivitate σ

Substanțele corozive atac ă țesuturile vii distrugându-le în
profunzime (arsuri chimice).Sunt afectate în principal pielea și
mucoasele nazale,oculare și bucale, dar în caz de ingestie este
atacat ș i tractul gastro-intestinal,cu consecin țe foarte grave.

Corozivitatea se manifestă și asupra materialelor și este un
factor important în alegerea materialelor de execu ție a rezervoarelor
de depozitare, a instala țiilor tehnologice și auxiliare precum și a
recipienților de depozitare a deș eurilor corozive.

Cele mai întâlnite substan țe corozive sunt acizii și bazele tari
dar în aceast ă clasă intră și compuși oxidați (anumiț i peroxizi, de
exemplu).

σ caracter iritant σ

Caracterul iritant al agen ților chimici se manifest ă :

– la nivelul pielii, de la senza ții de înțepătură, usturime pân ă la
arsuri.
– la nivelul ochilor, cu ac țiuni diferite în func ție de produs
(acțiunea bazelor este mai periculoas ă decât cea a
acizilor):conjunctivite, cheratite și chiar perturbă ri ale vederii;
15

– la nivelul bronhiilor, unde produc disconfort respirator înso țit
sau nu de tuse ș i chiar afec țiuni mai grave cum ar fi edemul
pulmonar, etc.
Soluțiile diluate ale agen ților corozivi pot avea, în func ție de
concentra ție, caracter iritant.

PERICOL PENTRU MEDIU

σ agenți chimici periculoș i pentru mediu σ

Pe lângă efectele negative asupra s ănătății și securității la locul
de munc ă proprietățile periculoase ale agen ților chimici se manifest ă
și asupra mediului înconjur ător.
Aspectul cel mai important privind efectele agen ților chimici în
mediu este poten țialul de afectare a st ării de s ănătate a
populației.Alte caracteristici ce pot avea un impact asupra mediului
sunt mobolitatea, persisten ța /degradabilitate, poten țialul de
bioacumulare, toxicitatea acvatic ă, etc.

5. CLASIFICARE AGEN ȚI CHIMICI ȘI SIMBOLURI DE RISC

Din punct de vedere al securit ății și sănătății în munc ă este
important de știut care sunt tipurile de pericole poten țiale asociate
unui agent chimic. Acest fapt a impus o clasificare a agen ților chimici
care să evidențieze tocmai aceste aspecte.

Pentru fiecare clas ă de agen ți chimici au fost stabilite :

– denumirea, printr-un termen consacrat (din pă cate, din cauza
traducerilor, în legisla ția român ă există neconcordan țe de termeni
între documente) ;
– definiția, care precizeaz ă tipurile de substan țe încadrabile în clasa
respectiv ă;
-simbolul grafic de avertizare, pentru a permite o identificare sigur ă
și rapidă a clasei c ăruia îi aparț ine un agent chimic. Simbolul grafic de
16

averizare cuprinde :
– simbolul de pericol, constituit dintr-o pictogram ă;
– semnul grafic, constituit dintr-o liter ă, o literă și semnul +,
sau două litere(dintre care prima majuscul ă). Semnul grafic
contribuie la identificarea neechivocă a calselor de agen ți
chimici care au acela și simbol grafic;
– inscrip ționarea semnificaț iei acestuia, constituit ă din unu
sau doi termeni ce descriu perico lul. În general, termenii din
inscripționare coincid cu denumirea clasei de agen ți chimici,
conform defini ției.
În unele cazuri același simbol este folosit pntru mai multe clase
de agen ți, de exemplu simbolurile pentru clasele de substan țe toxice
sau nocive se aplic ă și substan țelor ce aparț in claselor:
sensibilizante, cancerigene, mutagenice, toxice pentru
reproducere.

România a adoptat prevederile interna ționale privind
calsificarea agenț ilor chimici ș i simbolurile grafice de avertizare
corespunz ătoare .

ƒ explozive: substan țele și preparatele solide, lichide, p ăstoase
sau gelatinoase, care pot s ă reacționeze exoterm, în absen ța
oxigenului din atmosfer ă, producând imediat emisii de gaze, și
care, în condi ții de prob ă determinate, detoneaz ă, produc o
deflagrație rapidă sau sub efectul c ăldurii expoldeaz ă când sunt
parțial închise;

Acest simbol înso țit de cuvântul “exploziv”
este atribuit substan țelor care pot exploda fie
în prezen ța unei flă cări, fie prin lovire sau
frecare. E
Exploziv

17

ƒ oxidante: substanțele și preparatele care în contact cu alte
substanțe, în special cu cele inflamabile, prezint ă o reacț ie
puternic exoterm ă;

O

Oxidant Acest simbol înso țit de cuvântul “oxidant”
(”oxidizing”) se refer ă la substan țe care
elibereaz ă oxigen putând provoca sau între ține
arderea substan țelor combustibile.

extrem de inflamabile: substanț ele și preparatele chimice lichide
cu un punct de fierbere sc ăzut, precum și substan țele și
preparatele gazoase care sunt inflam abile în contact cu aerul la
temperatura și la presiunea mediului ambiant; ƒ

F+

Foarte inflamabil Acest simbol înso țit de cuvintele “foarte
inflamabil” (“extremely flammable”) este
atribuit substanț elor (produselor) ce se pot
aprinde sub ac țiunea unei surse de energie
(flacără, scânteie, etc) chiar la temperaturi
sub 0OC.

Observaț ie. Există o neconcordan ță între termenul utilizat în
definiț ie și cel ce înso țește simbolul grafic.

18

ƒ foarte inflamabile: substan țele și preparatele care pot s ă se
încălzească și apoi s ă se aprind ă în contact cu aerul la
temperatura ambiantă , fără aport de energie sau substan țele și
preparatele solide care se pot aprinde cu u șurință după un scurt
contact cu o sursă de aprindere și care continu ă să ardă sau să se
consume și după îndepărtarea sursei sau substan țele și
preparatele lichide cu un punct de aprindere foarte sc ăzut sau
substanțele și preparatele care în contact cu apa sau cu aerul
umed emană gaze foarte inflamabile în cantit ăți periculoase;

F

Ușor inflamabil Acest simbol este înso țit de cuvintele“u șor
inflamabil’’ (“highly flammable”) este atribuit
substanțelor (produselor) care se pot aprinde
în condi ții normale de transport sau în
contact cuaerul.

Observaț ie. Există o neconcordan ță între termenul utilizat în
definiț ie și cel ce înso țește simbolul grafic.

ƒ inflamabile: substan țele și preparatele lichide cu un punct de
aprindere sc ăzut;

F

Inflamabil
Acest simbol înso țit de cuvântul “inflamabil” și
este atribuit substan țeIor (produselor) care pot
să se aprindă sub ac țiunea unor surse de
energie (flac ără, scânteie, etc) la temperatura
ambiantă .

Observaț ie: Reglementă rile interna ționale nu prev ăd simbol
grafic pentru aceast ă clasă.

19

ƒ foarte toxice: substanțele și preparatele care prin inhalare,
ingestie sau penetrare cutanat ă în cantități foarte mici pot cauza
moartea sau afecț iuni cronice ori acute ale s ănătății;

T+

Foarte toxic Acest simbol înso țit de cuvintele “foarte toxic”
este atribuit substan țeIor (produselor) care pot
provoca în func ție de cantitate, efecte
ireversibile dup ă o singur ă expunere, efecte
grave asupra să nătății după expunere repetat ă
sau prelungit ă, cât ș i efecte mutagene
cancerigene sau teratogene prin inhalare,
înghițire sau pă trundere prin piele.

ƒ toxice: substanțele și preparatele care prin inhalare, ingestie sau
penetrare cutanat ă în cantități reduse pot cauza moartea sau
afecțiuni cronice ori acute ale s ănătății;

T

Toxic Acest simbol înso țit de cuvântul “toxic” este
atribuit substan țeIor (produselor) care pot
provoca în func ție de cantitate, efecte
ireversibile dup ă o singură expunere, efecte
grave asupra s ănătății după expunere
repetată sau prelungit ă, cât ș i efecte
mutagene cancerigene sau teratogene prin
inhalare, înghi țire sau pă trundere prin piele.

20

ƒ nocive: substanțele și preparatele care prin inhalare, ingestie sau
penetrație cutanat ă pot cauza moartea sau afec țiuni cronice ori
acute ale s ănătății;

Xn

Nociv Acest simbol înso țit de cuvântul ’’nociv’’
este atribuit substan țeIor (produselor) care
pot provoca în func ție de cantitate, efecte
ireversibile dup ă o singură expunere, efecte
grave asupra s ănătății după expunere
repetată sau prelungit ă, cât și efecte
mutagene cancerigene sau teratogene prin
inhalare, înghi țire sau pă trundere prin piele.

ƒ corosive: substanțele și preparatele care în contact cu țesuturile
vii exercit ă o acțiune distructiv ă asupra acestora din urm ă.

C

coroziv Acest simbol înso țit de cuv ăntul “coroziv”
figurează pe etichetele substan țelor care
exercită o ac țiune distructiv ă asupra
țesuturilor vii piele, mucoase.

21

ƒ iritante: substanțele și preparatele necorosive care, prin contact
imediat, prelungit sau repetat cu pielea sau mucoasele pot cauza
o reacție inflamatorie;

Xi

iritant Acest simbol înso țit de cuvântul “iritant” apare
scris pe eticheta substan țelor (preparatelor)
care pot provoca o reac ție inflamatorie a
tegumentelor,mucoaselor,c ăilor respiratorii,
alergii, eczeme.

Nu au simbol propriu. Se
utilizează după caz unul
din simbolurile de mai jos:

T+

Foarte toxic
T

Toxic
Xn

Nociv ƒ
ƒ
ƒ
ƒ sensibilizante: substanțele și preparatele
care prin inhalare sau penetrare cutanat ă
pot da na ștere unei reac ții de hipersensibilizare,
iar în cazul expunerii prel ungite produc efecte
nefaste caracteristice;

cancerigene: substanțele ș i preparatele care
prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanat ă
pot determina apari ția afecț iunilor cancerigene
sau pot creș te inciden ța acestora;

mutagenice: substanțele și preparatele care
prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanat ă
pot cauza anomalii genetic e ereditare sau pot
crește frecven ța acestora;

toxice pentru reproducere: substanțele ș i
preparatele care prin inhalare, ingestie sau
penetrare cutanat ă pot produce ori pot
crește frecven ța efectelor nocive neereditare
în progenitur ă sau pot d ăuna func țiilor sau
capacităților reproductive masculine sau feminine.
22

ƒ periculoase pentru mediul înconjur ător: substanțele și
preparatele care, introduse în mediul înconjur ător, ar putea
prezenta sau prezint ă un risc imediat ori întârziat pentru unul sau
mai multe componente ale mediului înconjur ător.

N

Periculos p entru
mediu
Acest simbol înso țit de cuvintele “periculos
pentru mediul înconjură tor” se aplic ă
substanțelor (preparatelor) care, intrând în
mediu pot prezenta un pericol imediat sau în
timp pentru mediul acvatic, sol, atmosfer ă sau
natură în general.

6. ETICHETAREA ȘI AMBALAREA AGEN ȚILOR CHIMICI

ƒ ETICHETAREA

0 primă identificare și informa ții esenț iale asupra riscurilor
potenț iale ale substan țelor chimice sunt date de eticheta substan ței.
Pentru utilizarea f ără riscuri a substan țelor chimice, sunt
necesare informa ții mult mai detaliate d ecât cele prezentate pe
etichetă , informa ții ce se g ăsesc în fi șele tehnice de securitate.

Elementele de baz ă ale unei etichete se refer ă la:

ƒ identificarea agentului chimic
Substan țele chimice au de multe ori denumiri științifice
sinonime, denumiri tehnice și populare (ele sunt prezentate în fiș ele
tehnice de securitate). Pentru o corect ă identificare se recomand ă
utilizarea unei denumiri recunoscut ă internațional.

23

ƒ identificarea pericolelor
Tipurile de pericole asociate unui agent chimic sunt precizate
prin simbolul de pericol și frazele de risc. În cazul simbolurilor de
pericol utilizate pentru mai multe clase de substan țe (de exemplu
simbolurile pentru substan țe toxice utilizate și pentru substanț e
cancerigene, mutagene, etc.) fraz ele de risc permit o încadrare
neechivoc ă a agentului chimic în calsa corespunz ătoare.

Există 64 de fraze de risc (fraze R) care se pot utiliza ca atare
sau în combina ție.

Exemple de fraze de risc
R1 Exploziv în stare uscat ă; R45 Poate determina apari ția cancerului
R23 Toxic prin în ghițire; R47 Poate determina efecte muta gene

ƒ identificarea m ăsurilor de securitate

Măsurile de securitate sunt indicate pe scurt prin frazele de
securitate (frazeS). Exist ă 62 de fraze de securitate care se pot
utiliza ca atare sau în combina ție.

Exemple de fraze de securitate
S3 A se păstra la rece; S 22 A nu se inhala praful
S33 A se lua m ăsuri îm potriva desc ărcărilor de electricitate statică
Eticheta unei substan țe chimice sau preparat periculos trebuie
să conțină obligatoriu urm ătoarele elemente:

ƒ Numele substan ței sau o denumire recunoscut ă internaț ional;

ƒ Numele, adresa complet ă și telefonul celui care r ăspunde de
plasarea pe pia ță a substan ței sau preparatului, respectiv
producătorul, importatorul sau distribuitorul;

ƒ Simbolurile referitoare la pericol și dacă este cazul, indica ții despre
24

pericolele rezultate din folosirea substanț ei;

ƒ Fraze-tip specifice utiliz ării substan țelor periculoase, referitoare la
riscurile care pot ap ărea la utilizarea substanț ei periculoase (fraze
R);

ƒ Fraze-tip de securita te indicând recomand ări referitoare la
prudența cu care trebuie utilizat ă substan ța periculoas ă (fraze S);

ƒ Atribuirea num ărului Comunității Economice Europene din IESCE,
dacă acesta este alocat;

ƒ Cantitatea nominală (masa nominal ă sau volumul nominal) de
produs con ținută în ambalaj, în cazul preparatelor chimice
periculoase comercializate persoanelor fizice.
Frazele de risc și frazele de securitate pot lipsi pentru agen ții
chimici iritanț i, inflamabili ș i explozivi pot lipsi dac ă:
Fraze de risc Fraze de securitate

– sunt ambalate în recipiente mai
mici de 0,125 l;

– formularea frazelor este identic ă
cu simbolul de avertizare. – sunt ambalate în recipiente
mai mici de 0,125 l; Exemplu:
F

Ușor inflamabil

R11 Ușor inflamabil

Pentru cazurile în care unui agent chimic îi corespund mai multe
simboluri de avertizare se aleg primele dou ă, în ordinea
descresc ătoare a gradului de risc. În dreapt a etichetei se amplaseaz ă
pericolul cu gradul de risc cel mai mare, iar în stânga, cel cu gradul
de risc mai redus.
25

Xi Xn C T
C Xn Xi
E F O

Scade gradul de risc

Fig. 3 Ierarhizarea simbolurilor de avertizare în funcț ie de gradul
de risc

Obliga ția semnului grafic:
– T face facultativ ă pe cea a semnelor grafice C, Xn și Xi;
– C face faculativ ă pe cea a semnelor grafice Xn, și Xi;
– E face facultativ ă pe cea a semnelor grafice F și O.

1.Numele, adresa, telefonul produc ătorului, distribuitorului sau importatorului;
2.Numele firmei la care s-a f ăcut reetichetarea (dup ă caz);
3.Numele substan ței (produsului) chimice periculoase;
4.Compozi ția;
5.Simbolul de pericol;
6.Semnul grafic corespunz ător simbolului de pericol;
7.Inscrip ționarea semnifica ției simbolului de pericol;
8.Fraze de risc;
9.Fraze de securitate
26

Fig. 4 Amplasarea datelor ce figureaz ă obligatoriu pe etichetă

ƒ AMBALAREA

Conform legisla ției în vigoare, plasarea pe pia ță a agenț ilor
chimici este permis ă numai dac ă sunt respectate urm ătoarele cerinț e
pentru ambalaje:
– să fie astfel proiectate și realizate încât s ă împiedice orice
pierdere de con ținut prin manipulare, transport și depozitare;
– materialele din care sunt fabricate ambalajele și dispozitivele
de etanș are să fie rezistente la atacul con ținutului și să nu
formeze compu și periculo și ca acesta;
– ambalajele și sistemele de etan șare să fie solide și
rezistante pentru a evita orice pierdere și pentru a îndeplini
criteriile de siguran ță în condi țiile unei manipul ări normale;
– ambalajele șiu sistemele de închider e care se reînchid vor fi
proiectate astfelîncât să se poată reînchide în mod repetat
fără pierderide con ținut;
– ambalajul trebuie s ă fie închis ini țial cu un sigiliu a c ărui
violare s ă fie vizibil ă în momentul deschideriiambalajului, iar
sigiliul să fie ireparabil distrus odat ă cu prima deschidere.

7. SEMNALIZAREA DE SECURITATE ȘI DE
AVERTIZARE PENTRU AGEN ȚI CHIMICI

Conform reglement ărilor în vigoare, angajatorul are obliga ția să
prevadă și să verifice existen ța semnaliz ării de securitate ș i/sau
sănătate adecvate la locul de munc ă.
Numărul și amplasamentul dispozitivelor de semnalizare
trebuie s ă fie în func ție de importan ța riscurilor sau pericolelor sau în
funcție de zona de lucru.

27

Semnalizarea poate fi:

– permanentă : panouri, culori, etichetare;
– ocazional ă: semnal luminos, semnal acustic, comunicare
verbală, gest-semnal.

ATENȚIE! Semnalizarea referitoare la o interdic ție, un avertisment, o
obligație și cea care prive ște localizarea și identificarea mijloacelor de
salvare sau de prim ajutor trebuie s ă se facă printr-o modalitate
permanent ă.
Referitor la pericolele asociate agen ților chimici, se
utilizează diferite tipuri de semnaliz ări permanente, cum ar fi:

– panouri de interzicere:

28

panouri de avertizare

panouri de obligativitate

29

– panouri de salvare sau de prim ajutor

30

– panouri privind materialele sau echipamentele pentru
prevenirea și stingerea incendiilor.

În funcț ie de caracteristicile specifice ale locului de munc ă se
pot utiliza, dup ă caz și semnaliz ări ocazionale.

31

8. DEPOZITAREA, MANIPULAREA
ȘI TRANSPORTUL AGEN ȚILOR CHIMICI

Responsabilități

Angajatorul r ăspunde pentru desf ășurarea activit ăților legate de
depozitarea, manipularea ș i transportul agen ților chimici, ca pentru
oricare altă activitate, astfel încât să se asigure securitatea și
sănătatea în munc ă.

Amplasarea depozitelor

Locul de amplasare a depozitelor trebuie:
– să fie uș or accesibil pentru vehicule (inclusiv pentru cele cu
gabarit mare: de transport, de pompieri, etc);
– să fie, pe cât posibil, situat la dep ărtare de zonele de lucru și
de cele locuite. Depozitele deschise pentru agen ți chimici
care produc pulberi la manipulare vor fi amplasate la o
distanță de 20m fa ță de clădirile industriale și la 50m fa ță de
clădirile sociale și sanitare ale complexului industrial.
– să fie organizat pe clase de produse distincte, identificabile
fără risc de confuzie, prin utilizarea clasific ării de etichetare,
de ex. produse inflamabile, produse corozive, etc.

Gestionarea/organizarea depozitelor

Este recomandabil s ă se stabileasc ă un plan de depozitare
care să permită localizarea precis ă a diferitelor clase de produse și
32

să se țină o eviden ță clară a stocurilor de produse astfel încât în caz
de incendiu sau de avarii s ă fie posibil ă cunoașterea rapid ă a:
– naturii produselor;
– cantităților din fiecare produs;
– locului de depozitare.
Depozitarea agenț ilor chimici se face astfel încât s ă se exclud ă
pericolul de accidentare, incendiu, explozie.
Agenț ii chimici care nu sunt explozivi, inflamabili, caustici sau
corozivi ș i sunt ambala ți în lă zi, saci sau baloturi se depoziteaz ă în
stive cu rânduri între țesute.
Depozitarea agenț ilor chimici pe rafturi și stelaje se face astfel
încât să nu fie posibil ă căderea acestora.
Se va scrie la loc vizibil sarcina maxim ă admisă care nu trebuie
depășită.
Pe ambalaje se men ționează masa brută prin scriere directă ,
pe ambalaj sau prin etichetare.

Amenajarea depozitelor

33

Rezisten ță la coroziune
Recipien ții în care sunt depu și agenții chimici, trebuie s ă fie
rezistenți la coroziune.

Marcare
Depozitele de agen ți chimici trebuie s ă fie identificabile prin
panouri cu indica ții clare privind natura produsului depozitat. În cazul
rezervoarelor este bine s ă se marcheze și capacitatea de depozitare.
Canalizarea ce deserve ște depozitele trebuie s ă fie și ea uș or
identificabil ă.

Controlul umplerii
Fiecare rezervor sau cistern ă trebuie s ă fie dotat cu un indicator
care să permită controlul nivelului de umplere.

Cuve de reten ție
Rezervoarele sau cisternele trebuie s ă fie dotate cu o cuvă de
retenț ie care:
34

– să fie executat ă dintr-un material rezistent la produsul
depozitat;
– să aibă o capacitate cel pu țin egală cu capacitatea
rezervorului;
– să permită evacuarea apelor pluviale.

Legarea la p ământ (împ ământarea)
Toate rezervoarele sau cisternele fixe con ținând substan țe
inflamabile trebuie s ă fie legate la p ământ.

Separarea produselor
Unele produse pot reac ționa violent cu substan țe cu care sunt
incompatibile. De exemplu, substan țele combustibile pot reac ționa
violent cu produ șii oxidan ți existând pericol de incendiu. Este
recomandabil s ă se depoziteze împreună agenț ii chimici apar ținând
aceleași clase.

Schem ă de depozitare a agen ților chimci în func ție de
pericolele specifice

– nu trebuie depozitate împreun ă
0 nu trebuie depozitate împreun ă decât cu mă suri de precauț ie
specifice
+ pot fi depozitate împreun ă

35

ATENȚIE! Agenții chimci corozivi pot dist ruge ambalajele altor
substan țe, de aceea ei trebuie depozita ți separat.

Separarea claselor de agen ți chimici se poate face prin:
– depozitarea la distanț e suficient de mari a agen ților chimici
incompatibili;
– depozitarea în localuri diferite sau în compartimente închise;
– depozitarea în dulapuri specia le pentru produse inflamabile;
– depozitarea în spa ții exterioare ventilate natural.

Ventila ția depozitelor
În cazul depozitelor închise, acestea trebuie s ă fie ventilate
corespunz ător.
Ideal ă este o ventilaț ie mecanic ă, dar în lipsa acesteia,
depozitele trebuie s ă aibă cel puț in o ventila ție natural ă cu intrare de
aer în zona inferioară a încăperii și ieșire de aer pe partea opus ă a
încăperii, în zona superioar ă.

Echipamente de iluminat, de inc ălzire, de transport și de mentenan ță
Toate echipamentele utilizate în cadrul depozitelor de agen ți
chimci inflamabili trebuie s ă respecte reglementă rile privind zonele cu
risc de incendiu și explozie.

Amenajări pentru situa țiile de urgen ță
– mijloacele de stingere a incendiilor și de acordare a primului
ajutor trebuie s ă fie disponibile în locuri accesibile,
semnalizate corespunz ător;
– căile de evacuare trebuie s ă fie degajate ș i semnalizate
corespunz ător.

36

Manipularea și transportul agen ților chimici

Pentru înc ărcarea/desc ărcarea agenț ilor chimci este
recomandabil ă elaborarea unei proceduri care s ă precizeze obliga țiile
transportatorului și ale celui care face recep ția.
Această procedură va conț ine și planul de circulaț ie al
vehiculului în întreprinde re, modul de operare, protec ția individual ă și
măsurile în caz de accident.

Locurile de înc ărcare/desc ărcare și depozitare a agen ților
chimici caustici, corozivi sau toxici, vor fi dotate cu solu ții
neutralizante precum și cu surse de ap ă, respectiv du șuri pentru
spălare.

Angaja ții care particip ă la manipularea ș i transportul agen ților
chimici trebuie s ă fie instrui ți corespunz ător, în privin ța sarcinilor de
lucru cât și în privin ța:
– riscurilor legate de manipularea/transportul agen ților chimci;
– măsurilor preventive;
– eliminării deș eurilor periculoase;
– planului de ac țiune în caz de avarii sau incendiu;
– acordării primului ajutor.

37

Toți recipien ții în care se afl ă agenț i chimci trebuie eticheta ți
corespunz ător.

ATENȚIE! La transvazare, eticheta recipien ților secundari trebuie să
reproduc ă eticheta recipientului primar.

Fig. 5 Etichetarea recipien ților primari și secundari

Măsurile de prevenire pentru depozitarea, manipularea și
transportul agen ților chimici se vor respecta și în cazul deș eurilor
chimice.
ATENȚIE: Nu amesteca ți în acela și recipient de șeuri din clase
diferite! Recipien ții în care au fost depozitate deș euri a c ăror
compoziț ie nu este cunoscut ă se vor eticheta cu “ pericol general”.

38

9. AGENȚ I CHIMICI CU PERICOL MAJOR

Metale

Câteva zeci de metale pun prob leme deosebite din punct de
vedere al securit ății și sănătățății în munc ă..Plumbul, cadmiul, cromul,
nichelul, mercurul, manganul, arseni ul, cobaltul, staniul, stibiul,
antimoniul, vanadiul, sunt daor câteva exemple de metale cu risc
ridicat pentru s ănătate.

Trebuie s ă se acorde o aten ție deosebit ă acestor agenț i chimici și
compușilor lor deoarece:
– au valori limit ă de expunere profesional ă(VLE) mici sau
foarte mici( de exemplu cadmiu are VLE =0,05 mg/mc ),
ceea ce reflect ă pe de o parte toxicitatea ridicat ă dar
sugereaz ă și dificultatea respect ării acestor valori;
– sunt prezenț i ca materii prime sau auxiliare, ca impurit ăți
sau ca emisii în mediul de munc ă în numeroase industrii;
– unele metale sau compu șii lor pot p ătrunde în organism și
prin piele (de exemplu compu șii mercurului)
– unele metale se acumuleaz ă în organism constituind pericol
chiar dup ă încetarea expunerii( de exemplu cadmiul,
stronț iul, etc.);
– unele metale au efect sensibilizant(de exemplu nichelul,
cadmiul).

Având în vedere toxicitatea m are a unor metale este necesar ă
luarea unor m ăsuri specifice pentru reduc erea riscului de expunere
profesional ă.

O atenție sporită trebuie să se acorde:

– utilizării echipamentului individual de protec ție (evident, nu în
detrimentul protec ției colective);
– utilizării unguentelor de prtec ție;
– igienei personele, prin crearea facilit ăților de sp ălare
adecvate;
– separ ării hainelor de strad ă de cele de lucru și
decontaminarea adecvată a acestora din urm ă;
39

– curăț eniei la locul de munc ă, având prioritate mijloacele de
curăț are umedă și cele prin aspirare.

Măsurile organizatorice și programe adecvate de instruire și
conș tientizare vor avea o contribu ție major ă la reducerea riscurilor
asociate metalelor.

Solvenți

Expunerea la solven ți este unul dintre cele mai des întâlnite factori
de risc profesional.Benzenul, tol uenul, xilenul, tetraclorura de
carbom, triclor etilena sun t câ țiva dintre cai mai utiliza ți agenți chimici
organici.
Majoritatea solven ților au miros caracterist ic faorte puternic, ccea
ce creaz ă disconfort ș i suspiciunea c ă au fost dep ășite valorile limit ă
de expunere.În realitate majoritatea solven ților au valori limit ă mult
superioare pragului de detc ție olfactiv ă.
Din punct de vedere al securit ății și sănătății muncii în cazul
solvenților trebuie avute în vadere caracteristicile acestora ș i anume:
– sunt, în general, foarte volatili și ușor inflamabili;
– unii solven ți pot pătrunde în cantit ăți apreciabile în organism
prin piele, nu doar prin inhalare;
– anumiț i solvenț i (ca tetraclorura de c arbon) se descompun în
timp, sub efectul c ăldurii și al luminii rezultând produ și foarte
periculoși;
– benzenul, tricloretilena, cloroformul și alți solven ți sunt
cancerigeni sau poten țial cancerigeni;
– unii solven ți sunt mutageni (metoxietanolul, acetat de 2
metoxietil, etc.);
– solven ții degreseaz ă pielea provocând afec țiuni ale acesteia;
unii solven ți produc vapori mai grei decât aerul care pot
migra pe
distan țe mari că tre surse de aprindere;
– sunt dificil de captat și reținut (filtrele de pulberi fiind total
neeficiente).

40

Măsurile preventive de protec ție trebuie s ă pună accentul pe:

– înlocuirea solven ților cu risc ridicat cu al ți compuși mai puțin
periculoși ( de exemplu benzenul cu toluenul);
– procesarea în sistem închis;
– utilizarea mijloacelor de protec ție colectiv ă;
– evitarea contactului cu pielea și mucoasele prin echipament
și unguente de protec ție;
– depozitarea corespunz ătoare din punct de vedere al
amplasării, elementelor de construc ție, al dotă rilor și al
organizării activității;
– elaborarea planurilor de interven ție în caz de incendiu sau
avarie ș i aplicarea lor periodic ă în cadrul unor simul ări .

Polimeri

Polimerii formeaz ă o gamă largă de materiale cu o varietate mare
de proprietăț i.Sunt produș i artificiali, deriva ți ai industriei
petrochimice.
În categoria polimerilor sunt incluse masele plastice, răș inile,
fibrele artificiale, cauciucurile.
Din punct de vedere chimic polimerii sunt iner ți și prin aceasta nu
prezintă probleme pentru s ănătate. Majoritatea polimerilor conț in însă
aditivi, substan țe cum ar fi staniu, plumb, zinc cadmiu, introduse
pentru a le îmbună tății propriet ățile.

Expunerile profesionale aper la:
– fabricarea polimerilor;
– procesarea plasticului brut pentru ob ținerea de produse
finite;
– finisarea produselor din plastic;
– aplicarea r ășinilor prin pulverizare.

Riscul principal îl constituie expunerea la monomeri și la aditivi.
Monomerul clorurii de vinil este ca ncerigen iar acriolnitrilul este
potenț ial cancerigen.

41

Reducerea riscurilor profesionale asociate polimerilor trebuie s ă
aibă în vedere :
– înlocuirea polimerilor cu risc ridicat cu al ții mai siguri dar cu
calităț i comparabile;
– evitarea aplic ării rășinilor periculoase prin pulverizare;
– evitarea contactului cu pielea deoarece unii monomeri și
aditivi sun sensibilizan ți;
– evitarea form ării de pulberi sau captarea acestora și
evacuarea cu instala ții eficiente;
– luarea m ăsurilor adecvate de dpozitare a materiilor prime
ușor inflamabile utilizate în industria polimerilor.

Materiele corozive

Acizii și bazele tari sunt cei mai cunoscu ți agenț i corozivi ș i
sunt des utiliza ți în numeroase industrii. Exist ă și alți compu și
corozivi cum ar fi unii peroxiz i, halogeni, unele halogenuri (de
exemplu corura feric ă).
Unele substan țe devin corozive în contact cu apa sau
umiditatea , chiar cu transpira ția de pe piele.
Materialele corozive atac ă nu doar ț esuturile vii dar și
numeroase materiale, distrugând ambalaje, echipamente thnice,
echipamente de protec ție confec ționate din materiale
necorespunz ătoare.

Agenț ii chimici corozivi au efecte negative în special asupra
pielii, ochilor ș i tractului respirator. Ac țiunea acestor compuș i este
deosebit de rapid ă și este asem ănătoare cu arsura termic ă ( se și
utilizează termenul de arsur ă chimică).
Expunerea repetat ă/ îndelungată la aerosoli de acid concentrat
poate duce la efecte severe asupra pl ămânilor, crescând riscul
unor afec țiuni ireversibile cum ar fi cancerul.

Având în vedere ac țiunea lor rapid ă, la lucrul cu agen ți corozivi
trebuie s ă existe facilit ăți pentru sp ălare, inclusiv sta ții de spă lare
a ochilor.
O atenție deosebit ă trebuie acordată materialelor din care sunt
confecționate obiectele ce intr ă în contact cu agenț ii corozivi (de
exemplu recipien ții de depozitare).
42

Tubulatura ce transport ă acenț i corozivi trebuie s ă fie supus ă și
ea unui plan periodic de verifică ri.

Exemple de materiale rezistent e la coroziune: policlorura de
vinil (PVC), polipropilena (PP),polietilena de înalt ă densitate(PE),
teflonul, etc.

10. PREVENIREA RISCURILOR DATORATE
AGENȚILOR CHIMICI

ƒ Principii generale de prevenire

În stabilirea m ăsurilor de asigurare a securit ății și sănătății în
muncă angajatorul trebuie s ă cunoasc ă și să aplice urm ătoarele
principii generale de prevenire:
– evitarea riscurilor;
– evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
– combaterea riscurilor la sursă ;
– adaptarea muncii la om, în special în ce prive ște proiectarea
locurilor de munc ă, alegerea echipamentului tehnic ș i a
metodelor de munc ă, în vederea mic șorării monotoniei muncii
și a stabilirii unor ritmuri de lucru predeterminate și reducerii
efectelor lor asupra s ănătății;
– adaptarea la progresul tehnic;
– înlocuirea pericolelor prin no n-pericole sau pericole mai mici;
– dezvoltarea unei politici de prevenire cuprinz ătoare și coerente,
care să cuprindă tehnologiile, organizarea muncii și a condi țiilor
de munc ă, relațiile sociale ș i influența factorilor de mediu;
– prioritatea m ăsurilor de protec ție colectiv ă față de măsurile de
protecție individual ă;
prevederea de instruc țiuni coresunz ătoare pentru angaja ți.

ƒ Participan ți

Prevenirea riscurilor este un proces complex în care trebuie s ă
participe:
– angajatorul;
– speciali știi în securitate și sănătate în munc ă și medicina
muncii, din unitate;
43

– reprezentanț ii angajaților;
– angaja ții.

ANGAJATORUL:

PREVENIREA
EXPUNERII
LA
RISCURI
CHIMICE SPECIALI ȘTII ÎN
PROTEC ȚIA ȘI
MEDICINA MUNCII: ANGAJA ȚII: REPREZENTAN ȚII
ANGAJA ȚILOR:

Fig. 6 Participan ți la procesul de prevenire a
riscurilor chimice
44

Reducerea efectelor unui accident prin amplasarea corect ă
a mijloacelor și materialelor de prim-ajutor

45

MĂSURI DE PROTEC ȚIE

Ordinea ierarhic ă a măsurilor de prevenire ƒ

M ĂSURI CUATERNARE

IZOLAREA OMULUI

LIMITAREA AC ȚIUNII FACTORILOR
DE RISC SE FACE PRIN PROTEC ȚIE
INDIVIDUAL Ă OM RISC M ĂSURI TER ȚIARE

OM EVITAREA RISCURILOR

INTERACȚ IUNEA DINTRE FACTORII DE
RISC ȘI OM SE EVIT Ă PRIN M ĂSURI
ORGANIZATORICE ȘI REGLEMENT ĂRI
PRIVIND COMPORTAMENTUL RISC M ĂSURI SECUNDARE

OM IZOLAREA RISCURILOR

FACTORII DE RISC PERSIST Ă, DAR PRIN
M ĂSURI DE PROTEC ȚIE COLECTIV Ă SE
EVIT Ă SAU SE DIMINUEAZ Ă
AC ȚIUNEA LOR ASUPRA OMULUI RISC M ĂSURI PRIMARE

RISC OM ELIMINAREA RISCURILOR

MĂSURILE TREBUIE S Ă ACȚIONEZE
ÎN PRIMUL RÂND ASUPRA
SURSEI DE FACTORI DE RISC

46

MĂSURI TEHNICE

♦ Măsuri de reducere a riscului la surs ă

Riscurile asociate agen ților chimici pot fi eliminate sau reduse
prin:
♦ Înlocuirea agentului chimic cu altul mai puț in periculos.
Substanța aleasă ca înlocuitor poate fi preferat ă celei
înlocuite din punct de vedere al unuia dintre pericole (de
exemplu toxicitatea) dar poate necesita un control mai
riguros al utiliz ării ei din punct de vedere al altor pericole (de
exemplu inflamabilitate).
Benzenul, care este cancerigen, poate fi înlocuit cu toluenul
mai puț in toxic, dar mai inflamabil, ceea ce necesit ă măsuri
corespunz ătoare de control.

♦ Înlocuirea tehnologiei cu alta ce prezintă un nivel de risc mai
scăzut, constituie o cale foarte eficient ă de asigurare a s ănătății
și securității angaja ților. De exemplu, înlocuirea aplic ării
anumitor agen ți chimici (vopsele, r ășini, azbest) prin
stropire/pulverizare, cu alte procedee poate reduce nivelul de expunere.

♦ Automatizarea

Este un mijloc de a :
– reduce/elimina timpul de expunere al angajatului;
– reduce num ărul angaja ților expu și.

Ea permite eliminarea erorilo r legate de factorul uman și poate
realiza un control mai bun al parametrilor de lucru.

Chiar dac ă este o investi ție mai mare, automatizarea
proceselor d ă rezultate pozitive, pe termen lung, atât în productivitate
și calitate, cât și în privin ța securit ății și sănătății în muncă .

47

Automatizarea limiteaz ă prezența factorului uman dar nu o
exclude în totalitate, personalul de operare ș i întreținere a instala țiilor
automatizate trebuind s ă aibă o calificare corespunz ătoare.

♦ Procesarea în sistem închis este un mijloc de izolare a
surselor de emisie a agenț ilor chimici în mediul de munc ă,
limitând expunerea angaja ților.

În cazul carcas ării utilajelor trebuie s ă se asigure o evacuare
eficientă a noxelor astfel încât s ă nu se produc ă acumulări locale cu
pericol de incendiu sau intoxicare.

♦ Ventilația

În situaț ia în care nu este posibil ă combaterea contamin ării
mediului de munc ă prin eliminarea surselor de degajare a noxelor,
sau izolarea eficient ă a acestora (procesare în sistem închis
(carcasat), se vor utiliza:
• instala ții de ventilare locală ;

• instala ții de ventilare generală , când sursele de degajare
sunt mobile sau dispersate și nu este posibil ă/suficient ă
ventilarea local ă.

Sistemul de ventila ție trebuie să fie:
• eficient astfel încât s ă asigure cel pu țin respectarea valorilor
limită pentru agen ții chimici;
• să nu introduc ă riscuri noi sau să transfere riscul în alte
zone;
• să nu duc ă la disconfort sau efecte negative asupra
sănătății.

Pentru a respecta cerinț ele de mai sus trebuie ca sistemul de
ventilație:
– să fie adecvat agentului chimic pentru care a fost conceput
(de exemplu, pentru substan țele inflamabile, explozive se vor
folosi sisteme antiex);
– să nu pună în contact agen ții chimici incompatibili;
48

– să aibă o captare eficient ă a noxelor cât mai aproape de
sursă (echipamentele tehnice trebuie prevă zute fin faza de
concepție cu sisteme eficiente de captare);
– să dispună de guri de introducere a aerului necontaminat;
– să nu genereze curen ți de aer cu viteze prea mari, care:
– pot avea efecte negative asupra st ării de confort ș i
sănătate;
– pot antrena materiile pri me formând suspensii de
pulberi sau aerosoli;
– să nu producă zgomote care:
– să aibă efecte negative asupra st ării de
confort/s ănătate;
– să interfere cu eventualele semnale sonore.

Echipamentele tehnice care degaj ă agenți chimici foarte
toxici și care, din motive tehnologice, nu pot fi carcasate sau
prevăzute cu instala ții de ventilare locală eficiente vor fi amplasate în
încăperi special amenajate sau cabine.

Încăperile în care se amplaseaz ă instalațiile tehnologce la care
pot să apară degajări bruște și neprev ăzute de substanț e toxice,
inflamabile sau explozive, vor fi dotate suplimentar cu instalații
automate de ventilare de avarie – numai pentru evacuare –
independente de instalaț iile de ventilare normale pentru dilu ția
noxelor. La pornirea instala țiilor de ventilare pentru avarie,
introducerea mecanic ă a aerului va fi oprit ă automat.

Starea sistemelor de ventilaț ie va fi verificat ă permanent de
personal calificat în conformit ate cu un program de mentenență
adecvat pentru fiecare sistem.

Orice instala ție de ventilare va avea întocmit ă prin proiect o fi șă
tehnică în care se vor înscrie caracteristicile de baz ă și indicații
privind execu ția, punerea în funcț iune, defectele constatate și
măsurile ce s-au luat, numele persoanelor care au f ăcut constată ri
sau remedieri, precum și termenele reviziilor ulterioare.

49

MĂSURI ORGANIZATORICE

Legislaț ia în vigoare precizează elementele de baz ă care să
permită organizarea locurilor de munc ă și a procesului muncii astfel
încât să se asigure s ănătatea și securitatea angaja ților.

Măsurile organizatorice privind:
™ reducerea timpului de expunere a angaja ților la agen ți
chimici;
™ reducerea num ărului de persoane expuse s-au dovedit a fi
foarte eficiente, f ără să implice costuri suplimentare.

În ultimii ani, se acord ă o atenție din ce în ce mai mare
abordă rii problemelor de s ănătate și securitate în cadrul sistemelor
de management.

Managementul este procesul pr in care conducerea de vârf a
unității determin ă direcția de dezvoltare pe termen lung și
performan țele organiza ției asigurând formularea atent ă,
implementarea corect ă și evaluarea continu ă a strategiei stabilite.

Abordarea managerial ă implică:
ƒ
ƒ
ƒ
ƒ
ƒ
ƒ politică în domeniul s ănătății și securității muncii, formulat ă
de conducere;

obiective generale și specifice;

planuri de ac țiune;

documenta ție bine structurat ă, actualizată și accesibil ă;

programe de instruire și conștientizare;

evaluarea periodic ă a performanț ei sistemului.

50

Adoptarea sistemului de management al securit ății și sănătății
în muncă are multiple avantaje printre care:
ƒ
ƒ
ƒ
ƒ
ƒ
ƒ
ƒ mutarea accentului de pe inspec ția post – factum pe
managementul preventiv;

organizarea mai bun ă a activit ății de securitate ș i sănătate în
baza unei politici clare a unit ății și a unor obiective și ținte bine
definite ș i realizabile;

facilitarea aplic ării legisla ției naț ionale în domeniu;

motivarea angajaț ilor prin instruire;

îmbună tățirea continu ă a performanț ei;

înlesnirea cooper ării, asocierii și schimbului de informa ție cu
partenerii interni și externi;

îmbună tățirea imaginii unit ății și a capacit ății de comunicare cu
autoritățile ș i partenerii.

Managementul securit ății și sănătății în munc ă permite o tratare
sistematic ă și complex ă a problemelor specifice, aducând în plus fa ță
de actuala abordare :
• mai multă transparen ță (unele documente sunt publice);
• căi și modalit ăți de comunicare strict reglementate și
eficiente;
• mutarea accentului pe ac țiunile preventive;
• instrumente de control și evaluare:
• analiza ini țială;
• evaluare de risc;
• auditul;
• analiza efectuat ă de conducere;
• principiul îmbun ătățirii continue a performan ței;
• abordarea problemelor de securitate și sănătate în munc ă cu
acelea și instrumente ca cele ale managementului general al
firmei.

51

SURSE DE INFORMARE PRIV IND RISCURILE ASOCIATE
AGENȚILOR CHIMICI

™ Eticheta

Prima sursă de informare privind riscurile legate de un agent
chimic o constituie eticheta.
Informațiile furnizate de etichet ă constituie minmimum necesar
pentru recunoa șterea rapid ă a pericolelor și a măsurilor de securitate.

™ Fișele tehnice de securitate

Fisele tehnice de securitate ofer ă informații mai detaliate decît
cele de pe etichet ă, referitoare la riscurile legate de agen ții chimici.
Conform legisla ției în vigoare, fi șele tehnice de securitate, au
următoarea structură :

FISÅ TEHNICÅ DE SECURITATE

1.Identificarea substantei. Producåt or/Importator/Utilizator/Transportor
Denumire:
Alte denumiri:
Formula chimicå:
Masa molecularå:
Obtinere si utilizåri:
Unitatea utilizatoare:

2.Compozitia/informatii asupra componentelor
Componenti Cod Proportia Concentratie admisibilå
(Denumire) (Nr.CAS,UE) (%) (mg/mc)
m e d i e v â r f

3.Identificarea pericolelor (de aprindere si explozie)
Punct de aprindere:
Temperatura de autoaprindere:
Limite inferioare de aprindere (% volume în aer la 760 mm și 200C):
Limite superioare de aprindere (% volume în aer la 760 mm și 200C):
Pericol de aprindere sau explozie:

4.Primul ajutor
52

In caz de inhalare:
In cazul contactului cu ochii:
In caz de inghitire:
Contactul cu pielea:

5.Måsuri de prevenire a incendiilor
Materiale pentru stingerea incendiilor:
Procedee speciale de stingere a incendiilor:

6.Måsuri luate în caz de scåpåri accidentale
Impråstieri/scurgeri:

7.Manipulare si depozitare

8.Controlul nivelului de noxe/protectie individualå
Protectia respiratorie:
Protectia ochilor:
Alte mijloace individuale de protectie:
Ventilatia:
Puncte de prim ajutor:
Echipamentul contaminat:

9.Proprietåti fizice si chimice
Punct de fierbere:
Punct de topire:
Solubilitate în apå:
Aspect si miros:
Densitate:
Presiunea vaporilor:
Incompatibilitåti chimice:
Produse periculoase de descompunere:
Conditii de evitat:

10.Stabilitate si reactivitate
Stabilitate:
Polimerizare:

11.Informatii toxicologice
Cancerogenezå:
Riscuri:
Organe afectate:
Cåi primare de intrare:
Conditii medicale agravate de expunerea pe termen lung:
Efecte acute:
Efecte cronice:.

12.Informatii ecologice.Efectele produsului în mediul înconjuråtor, persistenta si
biodegradabilitatea, toxicitate
Efectele produsului în mediu înconjuråtor:
53

Toxicitate:

13.Consideratii referitoare la evacuare (c aptare, neutralizare, deversare etc.)
Eliminare :

14.Informatii referitoare la transport
Etichetå:

15.Informatii referitoare la reglementåri speciale

16.Alte informatii
Control tehnic:
Control administrativ:

Bibliografie:

Datele con ținute de fi șele tehnice de securitate completeaz ă
informațiile obținute prin etichetare, dar gradul de detaliere a acestora
nu permite aplicarea tuturor indica țiilor fișelor de c ătre angajaț i, fără a
fi asistați de un specialist (medic de întreprindere, responsabil PSI,
tehnolog).
Fișele tehnice de securitate trebuie s ă fie la dispozi ția
angajaților care utilizează agenții chimici pentru care au fost întocmite
fișele.
Conținutul fișelor trebuie s ă fie nu doar adus la cunoș tință
angajaților ci și explicat acestora în cadrul programelor de instruire.

™ Normele specifice de protec ție a muncii

Normele specifice de protec ție a muncii prezint ă în detaliu
măsurile de prevenire a comportamentului accidentogen al
executantului pentru un anumit tip de activitate din economia
națională.

Lista activităților pentru care se elaboreaz ă norme specifice este
stabilită de Legea Protecț iei Muncii.

54

™ Instrucțiuni proprii de securitate a muncii

Instrucțiunile proprii de securitate a muncii cuprind, sub form ă
de prevederi m ăsurile de protec ție a muncii prin a c ăror respectare se
urmărește eliminarea comportamentului accidentogen al
executantului, detaliind și adapând din acest punct de vedere
Normele Specifice de Protec ție a Muncii la condi țiile concrete date.
Instrucțiunile se revizuie sc periodic, modific ările aducându-se la
cunoș tința angaja ților.

ETAPELE PROCESULUI DE PREVENIRE A RISCURILOR
DATORATE AGEN ȚILOR CHIMICI

Prevenirea expunerii la riscuri chimice se poate realiza prin
parcurgerea urm ătoarelor etape:

I. Delimitarea riscului:

I.1. Natura riscului:
– contact (dermatoze, arsuri);
– inhalare (intoxicare, asfixiere);
– ingestie (intoxicare).
I.2. Localizarea riscului:
– livrare;
– depozitare;
– circula ție;
– locul de utilizare;
– vecinătăți antrenate;
– evacuare/reciclare.
I.3. Faze de lucru:
– operaț ii tehnologice;
– transport;
– manipulare;
– mentenan ță.
I.4. Num ăr de angaja ți expuși:
– utilizatori;
55

– personal îns ărcinat cu transportul, manipularea, neutralizarea ș i
evacuarea agen ților chimici;
– angaja ții aflați în proximitatea zonei cu risc.
I.5. Interac țiunea cu alte riscuri:
– de incendiu/explozie;
– activit ăți exterioare (înc ărcare, desc ărcare, mentenan ță);
– de circula ție;
– electrice;
– cancerigene;
– termice (mediul de lucru).

II Evaluarea riscului:

II.1. Gravitate intrinsec ă;
– cefalee;
– dermatoze;
– arsuri;
– reacț ii alergice;
– intoxicaț ii/otrăvire;
– leziuni organice (ficat, pl ămâni, ochi, etc.)
reversibile/ireversibile;
– deces.
II.2. Intensitatea expunerii:
Funcț ie de:
– natura produsului;
– cantitatea utilizat ă;
– interacț iunea între produse.
II.3. Frecven ța expunerii:
– permanent ă;
– ocazional ă/discontinu ă;
– rară .
II.4. Necesitatea de m ăsurare
– măsurarea concentra țiilor de agen ți chimici și compararea cu
valorile limit ă de expunere profesional ă;
– analize medicale și compararea rezultatelor cu valoare limit ă
biologică.
Observaț ie: În România au fost deja publicate trei metode de
evaluare.

56

III Stabilirea și aplicarea m ăsurilor de prevenire a riscurilor:

III.1. Eliminarea riscurilor:
– înlocuirea agentului chimic p ericulos cu un altul nepericulos;
– înlocuirea tehnologiei periculoase cu alta nepericuloas ă.
III.2. Limitarea riscului:
Limitarea:
– numărului de angaja ți expuș i;
– agenț ilor chimici utiliza ți;
– expunerii (la cel mai jos nivel posibil ș i un timp cât mai scurt).
III.3. Protec ție colectiv ă:
– lucrul în sistem închis;
– captarea local ă a vaporilor, aerosolilor, gazelor, pulberilor;
– menț inerea în stare bun ă de funcționare a dispozitivelor de
protecție colectiv ă;
– ventilarea locului de munc ă.
III.4. Protec ție individual ă:
– dotare cu echipament individual de protec ție: măști, mănuși,
haine, încă lțăminte, aparate respiratorii, etc;
– menț inerea în bun ă stare a echipamentului individual de
protecție;
– decontaminarea echipamentului de protec ție;
– separarea hainelor de lucru de cele de strad ă;
– duș uri, stații pentru spă lare a ochilor.
III.5. Informare și formare:
– instruire generală în probleme de securitate;
– fișe tehnice de securitate și liste de produse utilizate;
– semnalizare generală ;
– semnalizare specific ă a locurilor/localurilor cu nivel de risc
ridicat;
– semnalizarea prin culori conven ționale;
– etichetare conform standardelor;
– fișe de post și instruire.
III.6. Proceduri și reguli:
– de interven ție (conducte de gaz, cuve, rezervoare);
– de transvazare și recondi ționare;
– pentru organizarea su pravegherii/monitoroz ării;
– pentru incendiu, evacuare,
– planuri de acț iune în caz de accident/avarii;
57

– permis de foc și alte permise/autorizaț ii speciale.
III.7. Organizarea muncii:
Organizarea în func ție de riscuri a:
– posturilor;
– aprovizion ării;
– transportului și manipulă rii produselor;
– depozită rii;
– mentenanț ei.
III.8. Supravegherea medical ă:
– listele posturilor ce necesit ă o supraveghere medicală specială;
– vizite medicale înainte, în timpul și după angajare;
– atestarea faptului c ă nu exist ă contraindicaț ii privind încadrarea
angajatului în postul solicitat;
– eviden țierea situa țiilor medicale ce necesită respectarea unor
restricții privind expunerea la agen ți chimici (graviditate, etc.)
III.9. Primul ajutor:
– organizarea serviciului de prim ajutor adecvat;
– afișarea coordonatelor medicu lui de medicina muncii și a
serviciului de ambulan ță;
– formarea de salvatori;
– truse de prim ajutor.

58

59