Investește în oameni [609958]

Investește în oameni !
FONDUL SOCIAL EUROPEAN
Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Axa prioritară 1 „Educația și formarea profesională în sprijinul creșterii economice și dezvoltării societății
bazate pe cunoaștere”
Domeniul major de intervenție 1.2. „Calitate în învățământul superior”
Titlul proiectului: Cercetarea realității educaționale – coordonată fundamentală a formării viitorilor profesori
Proiect POSDRU/156/1.2/G/139720
SOLICI TANT: Universitatea Ovidius din Constanța, Facultatea de Psihologie și Științele Educației

RAPORT DE CERCETARE
Abilități de comunicare formate prin limbajul artistico -muzical în
învățământul preșcolar

Coordonator:
Conf. Univ. Dr. Ruxandra Mirea
Student/mastrand:
Ciudin Alexandra

Constanța, 2015

Investește în oameni !
FONDUL SOCIAL EUROPEAN
Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Axa prioritară 1 „Educația și formarea profesională în sprijinul creșterii economice și dezvoltării
societății bazate pe cunoaștere”
Domeniul major de intervenție 1.2. „Calitate în învățământul superior”
Titlul proiectului: Cercetarea realității educaționale – coordonată fundamentală a formării viitorilor
profesori
Proiect POSDRU/156/1.2/G/139720
SOLICITANT: Universitatea Ovidius din Constanța, Facultatea de Psihologie și Științele Educației

CUPRINS

Listă tabele ……………………………………………………. …………………………. 1
Listă figur i…………………………………………………….. …………………………. 1
Rezumat …………………………………………………………………………………….. 2
Introducere …………………………………………………………………………………. 3
Capitolul I
Muzica în învățământul preșcolar. …………………………………………………. 4
Capitolul II
Obiectivele și ipotezele cercetării………………………………………………….. 7
Capitolul III
Metodologia cercetării………………………………………………. ………………… 9
Capitolul IV
Rezultatele cercetării…………………………………………………………………… 14
Concluzii …………………………………………………………………………………… 18
Bibliografie ……………………………………………………………………………….. 20

1

Lista tabelelor
Tabel 1: – Stilul de muncă al elevului și trăsăturile sale de temperament
Tabel 2 : – Fișă de evaluare a comunicării orale

Lista figurilor
Fig.1. – Rezultate privi nd stilul de muncă al subiecților
Fig.2. – Rezultate privind trăsăturile temperamentale ale subiecților
Fig.3. -Rezultatele fișei de observație
Fig.4. – Rezultatele fișei de evaluare a comunicării
Fig.5. – Rezultate în procente ale trăsăturilor temperamentale și ale stilului de muncă
Fig.6. – Rezultate în procente ale fișei de observație și ale fișei de evaluare a comunicării
orale

2

REZUMAT
Muzica este mijlocul de comunicare cu ajutorul sunetelor . “Muzica este arta cu
materialul cel mai imaterial” spunea Platon . Muzica are privilegiul de a se exprima și prin
cuvântul cântat.
Muzica se face cunoscută oamenilor de la cele mai fragede vârste. Încă din perioada
preșcolarității copiii sunt receptivi față de lumea sunetelor.
Pentru a observa cum ajută muzica în procesul de comunicare am luat în considerare tipul
de temperament al fiecăruia, caracteristicile stilului de muncă în decursul activităților muzicale
precum și comportamentul de receptor, respectiv emițător al fiecărui participant la activitățile
muzicale întreprinse.

3

INTRODUCERE
Limbajul reprezintă funcția utilizată cel mai frecvent de către oameni în activitatea de
comunicare, activitate prin intermediul căreia ei schimbă în mod continuu informații cu privire
la mediul extern. Limbajul este, prin natura sa, un proces psihologic, deci este în primul rând
un obiect de cercetare al psihologiei. Prin limbaj se realizează comunicarea între oameni, care
este esența legăturilor interumane.
Preșcolaritatea este stadiul cuprins între 3 și 6 -7 ani și despre acest stadiu se spune că
este „vârsta de aur” a copilăriei, deoarece se înregistrează progrese mari în dezvoltarea fizică
și psihică.
Pentru ca muzica să fie înțeleasă, ea trebuie să se facă cunoscută de la vârste fragede,
prin jocuri muzicale, cântece specifice perioadei copilăriei, precum și famil iarizarea cu notele
muzicale și chiar a intrumentelor muzicale. Orele de educa ție muzicală, le oferă copiilor, încă
din preșcolaritate, o activitate plăcută, interactivă și educativă. Vârsta preșcolară este
considerată ca fiind cea mai importantă pentru acumulare de impresii puternice, pentru
formarea de deprinderi.
Din ce în ce m ai mulți copii trec în perioada preșcolară având deficiențe în exprimarea
lor, în comunicarea cu ceilalți din jur. Muzica îi ajută pe aceștia să -și exerseze și chiar să -și
dezvolte vocabularul și acest lucru într -un mod plăcut și atractiv pentru ei.
Prin tema de cercetare „Abilități de comunicare formate prin limbajul artistico -muzical
în învățământul preșcolar” intenționez să arăt felul în care limbajul artistic, mai exact cel
muzical, influențează modul de comunicare al preșcolarilor, felul în care ajută limbajul
artistico -muzical la dezvoltarea limbajului social.

4

CAPITOLUL I
MUZICA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR
Cuvântul muzică provine din grecescul mousikē și ea reprezintă arta combinării notelor
în succesiune, într -o formă plăcută estetic. Tot ceea ce auzim în jurul nostru poartă denumirea
de sunet . Deoarece muzica folosește sunetul ca element de bază al construcției sale sonore, ea
este denumită artă a sunetelor. Sunetul muzical, de deosebește totuși de celelalte sunete precum
zgomotele, pocnetele, de tonațiile, prin faptul că are înălțime determinată ca efect al vibrațiilor
periodice al corpurilor elastice, celelate fiind efecte ale vibrațiilor neregulate ale corpurilor. Pe
lângă înălțime, sunetele muzicale prezintă și următoarele cracteristici: durată , intensitate și
timbru. Înălțimea sunetelor muzicale este dată de numărul de vibrații pe secundă, durata este
determinată de timp (continuitatea în timp a vibrațiilor), intensitatea (tăria) depinde de mărimea
vibrațiilor, iar timbrul este distins după sur sa care produce sunetul.
Muzica este o artă și are un rol primordial în educație deoarece aceasta deschide gustul
copilului pentru frumos. Prin această artă, omul se regăsește pe sine, își poate exprima toate
trăirile și gândurile printr -un limbaj aparte numit „limbajul sunetelor”.
În învățământul preșcolar activitățile muzicale, respectiv muzica, reprezintă unul dintre
mijloacele care contribuie la formare și dezvoltarea personalității copilului. Muzica este arta
sunetelor cântate, ea declanșând emoții intense mai mult sau mai puțin conștientizate, educă
sensibilitatea, dezvoltă sentimentele cu rez onanță biologică precum bucuria, tristețea, mânia,
fericirea. Muzica reprezintă tot ceea ce înseamnă dragoste pentru frumos, sensibilitate, emoții,
sentimente, viață. În această perioadă activitatea preferată a copiilor este jocul care poate fi
însoțit de muzică și care stimulează dezvoltarea capacității intelectuale, estetice, morale și
fizice ale copiilor. Prin introducerea muzicii în educația preșcolarilor le sunt insuflate toate
sentimentele menționate deja, deci, implicit, copiilor le sunt insuflate va lori umane.
Victor Giuleanu spunea că „Muzica înseamnă prin definiție trăire emoțională complexă,
expresivitate, comunicativitate în oricare dintre cele trei mari ipostaze ale actului artistic:
creație, interpretare și repetare a operei de artă”.

5

Au fost studii care au arătat că tot corpul, în momentul în care ascultăm muzică, intră
într-o stare diferită, muzica având rol de a ajuta oamenii să se elibereze de emoțiile negative.
Pentru mulți oameni, ea reprezintă un mod de relaxare, însă, pe lângă relaxare, pentru foarte
mulți, muzica reprezintă un mod de exprimare. Muzica dezvoltă dragostea pentru frumos, dă
naștere emoții lor și poate forma în mod armonios vocea . Muzica ajută la o dezvoltare
armonioasă a copiilor. Am aflat ce efecte are muzica lui Wolfgang A. Mozart, de exemplu,
asupra copiilor. Această muzică provoacă așa -numitul „efect Mozart”, care produce o
intensificare a dezvoltării creierului copilului. Aceasta ajută la o creștere mai bună a memoriei,
a vorbiri i și chiar a capacităților motorii; astfe l, o muzică armonioasă ajută la o dezvoltare
armonioasă a copiilor.
Încă din perioada prenatală, copii sunt obișnuiți cu muzica, pe care o primesc și o simt
prin diverse activități pe care cei din jurul lor le întreprind. Expunerea la diverse arii muzicale
chiar înainte de a se naște are efecte pozitive asupra copilului, acesta fiind capabil ca după
naștere să recunoască muzica dată spr e ascultare în timpul sarcinii.
Copiii au înclinație naturală către muzică. Aceasta îi impresionează de timpuriu pe copiii
preșcolari. Cântecele audiate, învățate acasă sau la grădiniță, produc copiilor bucurie, plăcere,
desti ndere și confort. Educația muzicală este cea mai profundă și complexă dintre arte.
Cântecele le produc emoții plăcute, puternice, le întovărășesc jocul și plimbările – fac
parte din distracțiile lor care le leagănă copilăria.
Platon definea muzica într -un mod beletristic, el dând o definiție foarte adevărată
muzicii: „muzica este o lege morală și ea dă suflet universului, aripi minții, zbor imaginației,
farmec tinereții și viață oricui”. Ioan de Kronstadt sugera să se des copere efectul pe care
sunetele emise de instrumente și de vocile omenești îl au asupra sufletului. Astfel, am putea
spune că muzica reprezintă un remediu pentru psihicul și sufletul oamenilor.
Cu cât educația muzicală se realizează mai de timpuriu, cu atât rezultatele sunt mai
bogate și se răsfrâng mai puternic asupra dezv oltării armonioase a copilului. Este necesar să
fie alese modalități care să ducă la progresul și perfecționarea copilului, la creșterea
randamentului muzical și a formării prin muzică. Toate aceste modalități trebuie să fi e
acceptate de pr eșcolari și totodată, să fie pe placul acestora. Este nevoie să se găsească aceste

6

modalități deoarece copiilor preșcolari le este greu să accepte și să rețină informații rigide.
Aflându -se la o vârstă fragedă este firesc să le placă să câ nte, decât să învețe despre muzică.
Încă din acestă perioadă, copii sunt receptivi față de lumea sunetelor, fiindu -le astfel
dezvoltat și cultivat auzul muzical, simțul ritmic, al armoniei, le sunt formate priceperi și
deprinderi elementare de a cânta.
La vârsta de 3 -4 ani copii au un volum mic al vocii, respirație scurtă și pronunție
defectuoasă. Ținând seama de aceste lucruri trebuie să li se stimuleze interesul pentru muzică;
să li se formeze deprinderea de a asculta cântecele intonate de educatoare sau de alți copii mai
mari, precum și cântece simple executate la un instrument; să li se formeze deprinderea de a
pronunța corect și clar textul unor cântece scurte.
La 4 -5 ani, copilul fiind deja în grupa mijlocie, ar trebui să se vadă unele progrese
precum : pronunția mai clară, respirația mai lungă și mai profundă decât la 3 ani, intonația mai
bună și simțul ritmic este mai dezvoltat. La această vârstă se formează deprinderea de a cânta
într-un colectiv, cu toată grupa sau în grupuri mici, cântece cu o înti ndere până la o sextă mare;
se consolidează deprinderile muzicale însușite la grupa mică, precum și formarea unora noi,
legate de însușirea în mod activ, prin cânt, a elementelor muzicale; se consolidează
deprindereaa de a deschide bine gura, de a respira corect, de pronunța clar și corect textul, de
a păstra o poziție corectă a corpului în timpul cântatului.
La 5 -6-7 ani, când copiii sunt î n grupa mare sau grupa 0, obiectivele sunt mult mai
numeroase și se referă în special la aspecte legate de ascultarea și interpretarea muzicii. La
această vârstă are loc educarea interesului pentru muzică, pentru frumos; formarea de a asculta
cântece cu un conținut mai variat și mai complex; întinderea ambitusului până la o septimă sau
o maximă de octavă; formarea deprind erii de a recunoaște unele cântece învățate după un
fragment melodic dat, fără cuvinte; dezvoltarea atenției și a memoriei auditive voluntare, a
receptivității și sensibilității muzicale.
Principalul mijloc pentru învățarea muzicii îl constituie înseși operele acestei arte
(cântece, coruri, fragmente din lucrări mai dezvoltate). Cântecul, în sens general, reprezintă
arta muzicii în lecție, imprimând acesteia specificul ei muzical. Fără cântec, care poate fi audiat
și/sau intonat de elevi, lecția de muzic ă și-ar pierde specificul.

7

CAPITOLUL II
OBIECTIVELE ȘI IPOTEZELE CERCETĂRII
Pentru că sopul educației muzicale constă în dezvoltarea sensibiltății estetice a copiilor,
a capacitățile de receptare și de exprimare muzicală, prin audiții și activități practice de cântare
vocală și instrumentală, un obiectiv al primelor activități muzicale este dezvoltarea atenției
auditive și exersarea acesteia. Dezvoltarea atenției, a abilităților auditive ale copiilor trebuie să
pornească de la r ealizarea unor momente de ascultare a liniștii ambientale prin relaxare totală
și destindere, după care, pe acest fond, copiii vor fi puși în situația de a identifica anumiți
stimuli sonori.
În realizarea acestui proiect de cercetare am delimitat trei obie ctive generale:
identificarea comportamentului preșcolarilor în timpul activităților muzicale, perceperea
muzicii în mod afectiv și formarea capacităților de exprimare prin muzică; dar și obiective
operaționale: cultivarea aptitudinilor muzicale ale copiil or prin interpretarea cântecelor în
diferite moduri, dobândirea deprinderilor de bază pentru interpretarea melodică (ținută,
respirație, emisie, dicție), exersarea elementelor componente ale melodiei (armonie, polifonie),
precum și elemente de expresivitat e (ritm, intensitate, înălțime, durată, tempo, timbru – care
ajută la exprimarea expresivă a copiilor în convorbirea cu ceilalți).
Temperamentul copiilor este determinant în activitățile lor, fiind un element al
personalității care condiționează gradul de efort pe care preșcolarii îl depun în activitate. Astfel,
copilul cu temperament sangvinic este, pe terenul de joacă sau la grădiniță, în rândul prietenilor
sau al colegilor, mereu bine dispus, zâmbitor, plin de energie și voiniciune, iute și hot ărât în tot
ceea ce face. Copilul cu temperament coleric putem spune că este un mic buclucaș, poate fi un
copil dificil, dar foarte inteligent. Copilul cu temperament flegmatic putem spune că este cel
mai bun copil cu putință, deoarece el este calm, linișt it, nu intră în încurcături, este răbdător și
foarte politicos. Copilul care se încadrează într -un temperament melancolic este foarte sensibil,

8

timid și își face cu greu prieteni, nu prea are încredere în sine. Chiar dacă el crede în ceva, nu
își va susțin e opinia, se va supăra ușor și se va adapta cu greu situațiilor noi.
Consider că tipul de temperament va influența gradul de implicare în activităț ile propuse
și atenția pe care preșcolarii o vor depunde în activitățile respective. De asemenea, consider că
tipul de temperament și gradul de implicare în activitățile propuse vor influența gradul de
comunicare/socializare al subiecților.
Indiferent de tipul de temperament, muzica conferă oricărui individ o stare de liniște, de
relaxar e. Această stare ajută omul în procesul de comunicare . Muzica ajută la formarea
abilităților de comunicare.
Muzica este mijlocul de comunicare cu ajutorul sunetelor . “Muzica este arta cu
materialul cel mai imaterial” spunea Platon . În cazul muzicii interpretate de un instrumentist
solist, o formatie corală, orchestrală sau mixtă (coral -orchestrală) în comunicare sunt două
părți, interpretul și auditorul . Comunicarea în acest caz nu e una compusă din doi interlocutori
care discută , ci de un: interpret (care comunică) ș i un ascultă tor (care primeș te).
Arta (în sensul acesta) constă în a te face înțeles ascultătorului ș i a-l face să asimileze
mesajul (în cazul cântărilor de laudă, adorare, ascultătorul să se identifice cu interpretul și să
ia parte la la uda , bucur ia sau tristetea interpretului în așa fel încât cei doi să fie una). Bogăția
mesajului și modul în care este transmis în așa fel încât publicul să o asimileze și să o trăiască,
ține de arta celui care transmite mesajul. Acesta presupune ca interp retul să aibe capacitatea de
a face pe ascultător să înțeleagă limpede mesajul și să -l trăiască asemeni lui. Chiar dacă este
obosit sau nu este în cea mai bună stare, el trebuie să aibă puterea de a comunica. El trebuie să
vibreze asemeni unui bun in strume nt, pentru ca ascultătorul să poată vibra ș i el la
mesajul transmis. Dacă aceasta nu se întâmplă auditorul va deveni pasiv la comunicare ș i prin
aceasta comunicarea e pierdută. În loc să aibă loc dialogul muzicii, interpretul monologhează .

9

CAPITOLUL II I
METODOLOGIA CERCETĂRII
Pentru a realiza cercetarea denumită „Abilități de comunicare formate prin limbajul
artistico -muzical în învățământul preșcolar” am ales un eșantion dintr -o gradiniță din mediul
rural, din județul Tulcea. Cercetarea s -a efectuat la Grădinița Topolog, județ ul Tulcea. Lotul de
subiecți a fost constituit din 20 preșcolari de nivel II (grupa mare), vârsta copiilor fiind cuprinsă
între 4 și 6 ani. Eșantionul a fost format din 11 fete și 9 băieți. Frecvența la grădiniță este de
90%, în grupă existând 2 copii care nu participă cu regularitate la activitățile zilnice oferite de
programul grădiniței . Din punct de vedere psihic și intelectual sunt copii cu dezvoltare normală,
cu excepția unui singur copil care prezintă deficit de atenție.
Discutând cu educatoarea acestei grupe am aflat că la începutul anului 2014 copii au fost
evaluați în funcție de anumiți itemi și majoritatea, la educarea limbajului au redat un text
(conținutul unei povești) în propoziții scurte sau mai dezvoltate respect ând ordinea cronologică
a întâmplărilor, au reținut personajele, au folosit corect formele de singular și plural. În ceea ce
privește expresivitatea și creativitatea limbajului, am aflat că au recitat poezii respectând
intonația, ritmul, pauza. La educație muzicală, în cadrul aceleiași evaluari de la începutul
anului, copii au ascultat și interpretat cântece, diferențiind sunetele înalte și joase. Observarea
s-a efectuat pe o perioadă de 4 săptămâni.
Metoda observației presupune urmărirea conștientă a proc esului instructiv -educativ, a
influențelor exercitate asupra copiilor și a comportamentului lor sub aceste influențe.
Observația deține un rol important în investigare, presupunând urmărirea atentă și
sistematică a unor fapte cu scopul de a sesiza aspecte relevante surprinse cât mai exact.
De asemenea, pentru a efectua această cercetare, pe lângă metoda observației, și metoda
convorbirii a căpătat un conținut bogat. Întrebările și răspunsurile formulate pe durata întregii
activități au făcut referire la în țelegerea elementelor muzicale și mai ales la realizarea lor prin

10

cunoaștere și intonare. Metoda convorbirii în cad rul activității desfășurate a constat în
ansamblul de întrebări și răspunsuri enunțate cu privire la activitatea didactică. Folosind această
metodă, factorii implicați în convorbire au avut o participare evidentă, întrebările fiind alternate
imediat cu răspunsurile adecvate. Din pricina faptului că am efectuat activități muzicale am
evitat gradul de teoretizare pe care îl implică metoda convorb irii, deoarece, în mod special,
obiectivul puttea fi atins doar prin activitățile practice de audiere și cântare. Astfel, enunțurile
formulate în cadrul acestei activități , sub formă de întrebări și implicit sub formă de răspunsuri,
s-au referit la întele gerea celor studiate (cântecele) și realizarea lor practică.
Metoda observației și cea a convorbirii s -au desfășurat în cadrul unei activități
desfășurate pe parcursul a mai multor zile. Fiind o activitate muzicală copii au fost -+ mult mai
activi și comuni cativi decât in cadrul unei activități de abilități practice, de exemplu. Am avut
ca obiective fundamentale, în desfășurarea acestei activități, dezvoltarea capacității de a
identifica instrumentele muzicale, perceperea muzicii in mod afectiv, stimularea dorinței de a
cânta la diferite instrumente , dezvoltarea simțului ritmic și al procesului de counicare pe fondul
îmbogățirii repertoriului de cântece, dezvoltarea interesului pentru prietenie și socializare prin
intermediul muzicii. Ca obiective operațion ale am avut învățarea cântecelor „Instrumentele
muzicale” și „În pădurea cu alune”, explicarea conținutului versurilor.
În interpretarea celor do uă cântece s -a lucrat pe echipe pentru a spori interacțiunea dintre
preșcolari, astfel sporindu -se și comunicar ea de tip preșcolar -grup, grup -grup, dar și grup –
coordonator. Înainte de a trece la activitățile propriu -zise, preșcolarii au audiat cele două
cântece și le -au interpretat atât în cor cât și individual, în acest mod copiii învățând versurile și
ritmul cânt ecelor.
Pentru interpretarea cântecului Instrumentele muzicale s-au format patru echipe formate
fiecare din câte cinci membrii, iar pentru interpretarea cântecului În pădurea cu alune s-au
format cinci echipe a câte patru membrii.
Ca material auxiliar pentru interpretarea primului cântec am oferit pe rând, fiecărei
echipe cele cinci instrumente menționate în versurile cântecului (vioară, chitară, tobiță,
trompetă, muzicuță). Fiecare echipă a interpretat pe rând cântecul și fiecare membru al echipei
avea atribuit câte un instrument, urmând să interpreteze strofa în care era menționat

11

instrumentul respectiv. Această modalitate de lucru a sporit gradul de comunicare și plăcerea
de a cânta aproape fiecărui participant.
Pentru cel de -al doilea cântec fiecare membru al fiecărei echipe avea atribuit câte un
personaj prezent în versuri (pupăză, șoricel, broscuță) , cel de -al patrulea membru al echipei
având rolul de povestitor. Activitatea fiind desfășurată în acest mod, preșcolarii au avut ocazia
de a comunica direct prin cântec.
Conform celor observate în timpul desfășurării activității am complet at pentru fiecare
preșcolar î n parte câte o fișă de observare a stilului de muncă și ale trăsăturilor temperamentale
si o fișă de evaluare a comu nicării orale.
Fișa de observație viza aspectele importante legate de stilul de muncă al subiecților și de
trăsăturile temperamentale ale fiecăruia. De asemenea, caracteristicile stilului de muncă sunt
direct proporționale cu trăsăturile de temperament, ac esta din urmă punându -și amprenta
asupra gradului de implicare atât în activitățile propuse, cât și în arta comunicării.
2.1. – Stilul de muncă al elevului și trăsăturile sale de temperament:
CARACTERISTICI ALE STILULUI DE
MUNCĂ SCALĂ DE MĂSURARE
1 2 3 4 5
Caracterul ordonat și sistematic sau neglijent și inegal
al activității școlare a elevului
Gradul de independență în activitate
Spiritul de inițiativă în munca depusă
Capacitatea de autodeterminare în activitate (lucrează
predominant stimulat de motivație intreinsecă sau
extrinsecă)
Sârguința, hărnicia de care dă dovadă în activitate
TRĂSĂTURI TEMPERAMENTALE
Indicatori privind forța/slăbiciunea proceselor
nervoase:
 reactivitate crescută
 cantitate mare de energie investită în
activitate

12

 puterea de a lucra încordat
 puterea de a cuprinde sarcini complexe
 posibilitatea de a finaliza activitățile
începute
 refacere rapidă a forțelor intelectuale
după oboseală
 capacitate de concentrare îndelungată a
atenției


Indicatori privind echilibrul/nonechilibrul
proceselor nervoase:
 capacitatea de lucru constantă în cadrul
aceleași activități
 echilibru/stăpânire de sine în diverse
situații de activitate


Particularitățile memoriei și al operațiilor
acesteia:
 rapiditatea întipăririi cunoștințelor
 trăinicia păstrării
 fidelitatea reactualizării


20-40 puncte -slab; 41 -60 puncte – mediu; 61 -08 puncte – bine; 81 -100 puncte – foarte bine
Fișa de evaluare a comunicării orale este comusă din două aspecte importante, aspecte
ce reprezintă două dintre evenimentele comunicării: receptorul și emițătorul, mai precis
caracterul de receptor și caracterul de emițător.
2.2 Fișă de evaluare a comunicării orale:
ASPECTE EVALUATE PRIN
OBSERVARE SISTEMATICĂ OBSERVAȚII
Ocazional (1) Frecvent (2) Întotdeauna (3)
I.COMPORTAMENT DE RECEPTOR:
E atent la mesajele formulate de
educatoare și ceilalți colegi
Execută cerințele formulate oral

13

Formulează răspunsuri adecvate la
întrebările orale ce i se adresează
Semnalează prin mimică, gesturi sau
verbal, neînțelegerea mesajului oral
ascultat
Sesizează corectitudinea sau
incorectitudinea enunțurilor orale
ascultate
Sesizează, după auz, cuvintele
necunoscute din mesajele orale ascultate
Manifestă interes față de partenerul de
dialog: îl privește în față, îl ascultă cu
atenție, răbdare, toleranță
II.COMPORTAMENTUL DE
EMIȚĂTOR:
Pronunță corect și clar sunete, silabe,
cuvinte
Formulează enunțuri logice: întrebări,
răspunsuri , tipuri de propoziții solicitate
(de cântec)
Formulează propoziții coecte din punct
de vedere gramatical (fără dezacorduri)
10 – 15 puncte – slab, 16 – 20 puncte – mediu, 21 – 25 puncte – bine, 21 – 30 puncte – foarte bine

14

CAPITOLUL IV
REZULTATELE CERCETĂRII
Pentru fiecare dintre cei douăzeci de subiecți am completat fișa de observație și fișa de
evaluare a comunicării orale.
Fișa de observație viza două aspecte principale: stilul de muncă al preșcolarului în timpul
activităților și trăsăturile sale temperamentale, temperamentul fiind un element a l personalității
ce decide gradul de implicare în activități și comunicare. De asemenea, stilul de muncă al
fiecărui participant la activitate a fost determinat într -o mare măsură de tipul de temperament
al fiecăruia. Cei douăzeci de preșcolari puteau obți ne un punctaj între 20 și 100 de puncte, 20
fiind punctajul minim iar 100 fiind punctajul maxim posibil. Cu privire la aspectul stilului de
muncă al elevului, un copil putea obține un punctaj între 5 și 25 de puncte, iar la aspectul ce
privește trăsăturile temperamentale un subiect putea obț ine un punctaj între 15 și 75 de puncte.
În urma analizei rezultatelor obținute de subiecți la aspectul s tilului de muncă am
constatat următoarele:
 trei subiecți au obținut un punctaj cupr ins între 5 și 10 puncte (slab);
 patru subiecți au obținut un rezultat cuprins între 11 și 15 puncte (mediu);
 șase subiecți au obținut un punctaj între 16 și 20 de puncte (bine);
 șapte subecți au obț inut un rezultat cuprins între 21 și 25 de puncte (foarte bine).

15

3.1.- Rezultate privi nd stilul de muncă al subiecților
În ceea ce privește trăsăturile temperamentale subiecții au obținut următoarele rezultate:
 doi subiecți au obținut un rezultat între 15 și 30 de puncte (slab);
 doi subiecți au obținut un rezultat î ntre 31 și 45 de puncte (mediu);
 unsprezece subiecți au obținut un punctaj între 46 și 60 de puncte (bine);
 cinci subiecți au obținut un punctaj între 61 și 75 de puncte (foarte bine).
3.2. – Rezultate privind trăsăturile temperamentale ale subiecților
În urma analizei rezultatelor și adunând punctajele obținute la cele două aspecte ale fișei
de observație am constatat că :
 trei dintre preșcolari au obținut u n punctaj între 20 și 40 (slab);
 doi preșcolari au obținut un punctaj între 41 și 60 (mediu); 3467STILUL DE MUNCĂ AL SUBIECȚILOR
2 211
5TRĂSĂTURILE TEMPERAMENTALE

16

 zece preșcolari au obținut u n punctaj între 61 și 80 (bine);
 cinci dintre preșcolari au obținut un punctaj între 81 și 100 de puncte (foarte bine).

3.3.-Rezultatele fișei de observație
Fișa de evaluare a comunicării viza atât comportamentul de receptor cât ș i
comportamentul de emițător, deoarce în aceste activități subiecții au putut adopta atât un
comportament de receptor cât și unul de emițător.
Punctajul maxim pe care îl puteau obține subiecții la acestă fișă de evaluare era de 30 de
puncte, iar cel minim de 10 puncte.
În urma analizei rezultatelor obținute de cei douăzeci de participanți am constatat că :
 un singur participant a obținut un punctaj cuprins între 10 și 15 puncte (slab) ;
 trei dintre preșcolari au obținut un punctaj între 16 și 20 de puncte (mediu);
 nouă subiecți au obținut un punctaj între 21 și 25 de puncte (bine);
 restul de șapte participanți a obținut un scor cuprins între 26 și 30 de puncte (foarte
bine). 3
2510
SLAB MEDIU FOARTE BINE BINETotal

17

3.4. – Rezultatele fișei de evaluare a comunicării

1
3
97
EVALUARE A COMUNICĂRII
slab mediu bine foarte bine

18

CONCLUZII
Analizând separat cele două aspecte ale fișei de observație: caracteristici ale stilului de
muncă și caracteristici ale trăsăturilor temperamentale, se observă că procentele celor două
tipuri de caracteristici diferă , diferențele fiind destul de mari în ma joritatea rezultatelor.

Rezultate în procente ale trăsăturilor temperamentale și ale stilului de muncă
În concluzie, conform acestei observații, putem spune că ipoteza conf orm căreia tipul de
temperament înfluențează considerabil stilul de muncă al preș colarului și gradul de atenție pe
care acesta îl depune în activități este falsă.
Conform rezultatelor obținute în urma analizei rezultatelor atât fișei de observație, cât și
a fișei de evaluare a comunicării orale, am constatat că procentele rezultatelor obținute de
subiecți la cele două fișe sunt distincte având o di ferență destul de considerabilă.
2, 10%
2, 10%
11, 55%5, 25%TRĂSĂTURI
TEMPERAMENTALE
slab
mediu
bine
foarte bine
3, 17%
4, 22%
6, 33%5, 28%STILUL DE MUNCĂ
slab
mediu
bine
foarte bine

19

Rezultate în procente ale fișei de observație și ale fișei de evaluare a comunicării orale
În concluzie, ipoteza conform căreia tipul de temperament și stilul de muncă influențează
gradul de comunicare este falsă, diferențele dintre procentele celor două fișe fiind destul de
mari.

3, 15%
2, 10%
5, 25%
10, 50%FIȘĂ DE OBSERVAȚIE
slab
Mediu
Foarte bine
Bine
1, 5%
3, 15%
9, 45%
7, 35%EVALUARE A
COMUNICĂRII
slab
mediu
bine
foarte bine

20

BIBLIOGRAFIE
 Ion, Ș, 1971 , Metodica predării muzicii la clasele I -VI, București, Editura didactică și
pedagogică ;
 Institutul de științe ale educației, Nr. 3-4/1995, Revista învățământul preșcolar ;
 Ionescu, M., Chiș V ., 1992 , Strategii de predare și învățare , București, Editura Șt iințifică ;
 Munteanu G., 2005, Jocul didactic muzical, București, Editura Academiei de Muzică;
 Vasile V., 2004, Metodica educației muzicale, București, Editura muzicală;
 http://www.bp -soroca.md/pdf/note%20muzicale.pdf ;
 https://hunedoaraevanghelică.wordpress.cm/2009/05/05/muzica -mijloc -de-comunicare/