Lect. Dr . Viorel Țuțui [609868]

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA DIN IAȘI”
FACULTAT EA DE FILOSOFIE ȘI ȘTIINȚE SOCIAL -POLITICE
SPECIALIZAREA COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE

LUCRARE DE LICENȚĂ
Analiza etică a fenomenului de cyberbullying

Coordonator științific:
Lect. Dr . Viorel Țuțui
Student: [anonimizat] 2019

CUPRINS
INTRODUCERE

Lucrarea de față, cu titlul Analiza etică a fenomenului de cyberbullying , se va centra pe
acest nou fenomen, puțin cunoscut de oameni, dar care are , după cum vom vedea, are efecte
negative grave asupra victimelor.

Capitolul 1
Cyberbullying. O problemă a societății actuale?

Internetul, fără îndoială, a revoluționat atât interacțiunile interumane dintre indivizi, cât și
fiecare domeniu al lumii în care trăim. Cărți, em isiuni de radio sau TV, film e, seriale, artă , muzică
și tot ce ne -am putea imagina se pot accesa foarte simplu. Autorii Justin Patchin și Sameer Hinduja
în cartea „ Cyberbullying prevention and response ” afirmă că „î n prezent toate aceste medii –
produse d e către utilizatori și produse profesional – se mișcă în to ate direcțiile, în timp real
(instantaneu ) și sunt împrăștiate împreună pe aceeași platformă virtuală fără limite: internetul1”.
Acesta a câștigat rapid încrederea oamenilor, numărul utilizatorilor crescând semnificativ odată cu
fiecare an (în iunie 2018 , 55,1% din populația lumii folosea internetul2).
Progresele tehnologice au cunoscut, fără îndoială , o dezvoltare extrem de pozitivă. Multe
beneficii educaționale și sociale s -au datorat faptului că am intrat în această eră informaț ională.
Internetul ne permite să păstrăm un contact mai strâns cu cei dragi, să accesăm cu mai multă
ușurință diverse surse de divertisment și informații, ne pe rfecționează capacitatea de auto -control,
ne dezvoltă respectu l față de punctele de vedere ale celorlalți și ne antrenează pentru a gândi într –
o manieră critică. Aceste abilități, cu toate acestea, nu pot fi dezvoltate în mod eficient dacă mediul
de învățare online este nepotrivit sau cu totul ostil față de utilizato r. În ultimul deceniu, marea
majoritate a tinerilor au dobândit o înclinație pentru disp ozitivele digitale și internet. [DE
STABILIT CE E ASTA: INTRODUCERE DE LICENTA, INTRODUCERE DE CAPITOL .

1 Justin W. Patchin, Sameer Hinduja, Cyberbullying prevention and resp onse, ed. Routledge , New York, 2012, p. 2.
2 https://www.internetworldstats.com/stats.htm , accesat î n data de 06.03.2018.

2
in introducerea de capitol precizez si despre ce voi discuta in licenta, ca o mica descriere pe scurt
a cuprinsului.

1.1 Apariția fenomenului de cyberbullying

Justin Patchin și Sameer Hinduja afirmă că „internetul este un spațiu viu. Informațiile
oferite de el sunt în continuă schimbare și vin în cantități uriașe, fi indu-ne livrate foart e rapid și
sub numeroase metode . În plus, acest mediu este foarte greu de gestionat, fie de autorități, de
școală, fie de părinți. Așa cum apariția internetului a revoluționat era informațională, tot la fel,
apariția lui a adus și la modificări la nivelul relațiilor interumane ”3.
Putem preciza , fără doar și poate că dezvoltarea tehnol ogiei și implicit a rețelelor din
mediul online au condus la o extindere a agresiunii. Și acest lucru s -a întâmplat deoarece, ne spun
Patchin și Hinduja „internetul oferă acces la rețelele personale ale celorlalți accesibile 24 de ore
pe zi, 7 zile pe săptămână, este inevitabil ca indivizii să nu intre în diverse conflicte4” și astfel
fenomenul de bullying capătă un nou „partener” și își face apariți a fenomenul de cyberbullying.
Termenul de cyberbullying a fost pentru prima dată folosit în anul 2003 de către Bill Belsey
într-un articol despre fenomenul de acest tip din Can ada. De atunci ș i până în prezent
cyberbullying ul s-a dezvoltat alarmant, fiind afecta ți atât copiii , în special, cât și tinerii sau adulții.
Autorii Justin Patchin și Sameer Hinduja amintesc c ă nu există un acord în privința definiției
termenului, însă ei preferă să menționeze câteva elemente conceptuale precum: „implicarea
tehnologiei pen tru a hărțui pe cineva (folosind computerul, tableta, telefonul, camera digitală etc.),
rănirea sau impactul negativ asupra victimei și caracterul repetat5”.

1.2 Ce este cyberbullyingul?

Cu toate acestea în literatura de specialitate regăsim mai multe de finiții a le fenomenului de
cyberbullying . O primă definiție este oferită de Jaana Juvonen și Elisheva Gross care spun că
cyberbullyingul este „utilizarea internetului sau a altor dispozitive de comunicare digitală pentru

3 Justin W. Patchin, Sameer Hinduja, op. cit ., p. 2.
4 Ibidem , p. 7.
5 Ibidem , p. 14.

3
a insulta sau a amenința pe cineva6”. Qing Li afirmă că „bullyingul prin intermediul comunicării
electronice cum ar fi e -mail, telefon, mesaje instant sau pe World Wide Web reprezintă
cyberbullying7”. Nancy Willard în cartea intitulată „ Cyberbullying and cyberthreats ” precizează
că „trimite rea sau postarea textelor ori imaginilor dăunătoare sau agresive folosind internetul sau
alte dis pozitive de comunicare digitală8” este considerat cyberbullying. O perspectivă interesantă
asupra fenomenului o are Robert Tokunaga care susține că „cyberbully ingul este un comportament
realizat prin mijloace electronice sau digitale de către indivizi sau grupuri care comunică în mod
repetat mesaje agresive sau ostile cu intenția de a pro duce vătămarea sau discon fortul altora și care
nu se poate apăra9”.
Astfel , la o primă analiză observăm câteva puncte comune ale definițiilor oferite de autori:
cyberbullyingul se realizează prin intermediul internetului sau a dispozitivelor de comunicare
digitală prin trimiterea unor mesaje ostile, agresive cu scopul de a face rău altor persoane ce nu se
pot apăra. Această ultimă parte scoate în evidență și diferența dintre bullying ul tradițional și
cyberbullying.
„Cyberbullyingul este facilitat de new media (rețele de socializare, chaturi, e -mail, site -uri
web, telefonia mobilă ) unde adolescenții își pot crea cu ușurință profiluri. Pe acestea, ei postează
destul de des numeroase fotografii, clipuri video, distribuie videoclipuri sau imagini pe care le
apreciază, scriu comentarii, creează sau votează în polluri10” și așa mai depar te. Conform unui
studiu realizat de EU Kids Online II11, finanțat de Comisia Europeană și realizat pe un eșantion
aleatoriu de 23.420 de copii cu vârsta între 9 și 16 ani care folosesc internetul, în țara noastră a
reieșit faptul că 86% dintre adolescenți a u un profil creat pe o rețea de socializare, 42% dintre
aceștia folosesc aplicații sau site -uri web de mesagerie instant (cum ar fi WhatsApp, Skype,
Messenger), iar 32% au fost expuși mesajel or cu caracter sexual, agresiv sau o fensator.

6 Jaana Juvonen, Elisheva Gross, Extending the School Grounds? Bullying Experiences in Cyberspace , The Journal
of school health , 2008, vol. 78, pp. 496-505.
7 Qing Li, Cyberbullying in High Schools: A Study of Students' Behaviors an d Beliefs about This New Phenomenon ,
Journal of Aggression, Maltreatment & Trauma, 2010, vol. 10, pp. 372-392.
8 Nancy E. Willard, Cyberbullying and cyberthreats , ed. Research Press, Illinois, 2007, p. 5.
9 Robert Tokunaga, Following you Home from School: A Critical review and Synthesis of Research on
Cyberbullying Victimization , Computers in Human Behavior , vol. 26, 2010, pp. 277 -287.
10 Justin W. Patchin, Sameer Hinduja, op. cit ., p. 5.
11 http://www.lse.ac.uk/media -and-communications/research/research -projects/eu -kids-online , accesat 12.03.2019.

4
Bitdefender a reali zat un studiu în anul 2012 pe un eșantion de 2300 de respondenți (părinți
cu copii între 7 și 18 ani) și s -a ajuns la concluzia că 4 din 5 copii sunt expuși unui co mportament
agresiv pe internet, argumentând că fenomenul de cyberbullying este extrem de răs pândit. „Un
procent ridicat (82%) dintre cei chestionați au confirmat un comportament agresiv manifestat
asupra copiilor lor și au spus că aceștia au fost insultați și amenințați în mediul online ori le -au fost
publicate fotografiile fără permisiunea lor12”.
Sabina Datcu, e -Threat Researcher la Bitdefender afirmă că „fenomenul de cyberbullying
care se referă la manifestă rile de agresivi tate în mediul online rămâne o amenințare reală, ce îi
afectează serios pe copii. Aceștia sunt expuși la violență fie prin e-mail, fie prin inter mediul
telefonului mobil, al reț elelor sociale, al programelor de instant messaging sau prin diverse
website -uri sau bloguri. Fie că sunt victime sau agresori, tinerii sunt extrem de afecta ți și o parte
dintre ei au nevoie de ajutor s pecializa t pentru a trece peste consecinț ele psihologice provocate de
cyberbullying”13.
Potrivit cercetării realizate de aceeași companie (Bitdefender) cele mai mari amenințări din
această categorie a agresiunii ce are loc în mediul online sunt:
 Împrăștiere a de zvonuri – 93% din cazuri;
 Ridiculizarea – 83% din cazuri;
 Insulta – 75% din cazuri;
 Amenințarea – 63%14.
Cyberbullyingul este diferit față de agresiunea față în față deoarece agresorii pot păstra o
distanță între ei și victimele lor. „Acest lucru le co nferă un nivel ridicat d e anonim at și securitate
care îi convin g că nu vor fi prinși. De asemenea, este relativ mai uș or să „uite” ce au făcut și,
deoarece nu văd răul cauzat, sentimentele de vinovăție sau de empatie sunt reduse la minimum15”.
„O altă difer ență majoră între agresiunea din lumea reală și cyberbullying este că ea, în mediul
online, se poate realiza în orice moment al zilei și pătrunde în locuri pe ca re unele persoane le
considerau sigure, în siguranță16”. Spre exemplu, în cazul unui grup de pri eteni pe o rețea de

12 Patru din cinci copii sunt expusi unui comportament agresiv pe internet , https://www.bitdefender.ro/news/patru –
din-cinci -copii -sunt-expusi -unui-comportament -agresiv -pe-internet -2625.html , accesat 13.03.2019.
13 Ibidem.
14 Ibidem.
15 Nicole L. Weber, William V. Pelfrey , Cyberbullying Causes, Consequences, and Coping Strategies , ed. LFB
Scholarly Publishing LLC , United States of America , 2014, p. 12.
16 Ibidem.

5
socializare. Este foarte posibil ca o persoană să considere că mesajele sau fotografiile pe care le
trimite pe grup sunt în siguranță, însă este de ajuns ca doar o singură per soană să distribuie public
acele conversații și astfel, încre derea persoanei în ceilalți scade, iar locul considerat de el sigur
ajunge să -l afecteze negativ.

1.3 Medii de propagare a cyberbullyingului

Conform clasificării realizate de Vanessa Rogers , agresorii se pot folosi de mai multe
metode în mediul online pe ntru a -i agresa pe ceilalți17:
(1) Sms-urile sau mesajele text : trimise cu ajutorul telefonului ș i care ades ea iau forma unor
mesaje ameninț ătoare, jignitoare sau persistente. „Fiind o metodă ieftină de comunicare în timp
real este foarte utilizată, în spe cial de tineri și nu numai . Identificarea și urmărirea făptașului este
dificilă întrucât aceasta poate utiliza foarte ușor un număr necunoscut18”.
(2) Fotografii sau filmări prin intermediul telefonului mobil : tehnologia de astăzi ne
permite să filmăm sau să fotografiem la o claritate și rezoluție uimitoare, iar încărcarea acestor
materiale în mediul online sau distribuirea lor și altor persoane poate face victima să se simtă
amenințată sau jenată. Un exemplu relevant în această privință îl constituie numer oasele atacuri
fizice, bătăi, ce sunt filmate și apoi „împrăștiate” în online.
(3) Apelurile telefonice mobile : în zilele de astăzi marea majoritatea a indivizilor dețin un
telefon mobil. De aceea, „agresorii adesea bombardează victimele cu apeluri agresi ve și mesaje
abuzive sau fură telefonul și îl folosesc pentru a -l șantaja pe proprietar sau îi hărțuiesc pe alții,
cauzând victima să apară responsabilă de apel19”.
(4) E-mail: existența mai multor platforme ce favorizează crearea de multiple conturi, face
posibilă trimiterea de e -mailuri ameninț ătoare sau de agresiune folosind un pseudonim sau alt
nume, agresorii păstrându -și astfel anonimat ul și fiind greu de i dentificat, iar în același timp cu un
singur click emailul poate fi transmis câtorva sute sau mi i de persoane.
(5) Camere le de chat : acestea oferă o modalitate excelentă de a comunica cu ceilalți în
timp real și rapid. „Cu toate acestea, daca ajung să fie utilizate necorespunzător, ele pot deveni cu

17 Vanessa Rogers, Cyberbullying. Activities to help children and teens to stay sa fe in a texting, twittering, social
networking world , ed. Jessica Kingsley Publishers , London, 2010, pp. 9 -12.
18 Ibidem, p. 13.
19 Ibidem.

6
ușurință un forum pentru amenințarea sau vizarea oa menilor20”. Camerele de chat sunt prezente
peste tot în mediul online, fie că facem referire la rețelele de socializare, site -uri de jocuri sau
jocuri online, site -uri web, blog -uri etc.
(6) Rețelele de socializare : din punctul meu de vedere una dintre cel e mai vulnerabile și
mai la îndemână pentru agresori. „Ele permit o modalitate rapidă și ușoară de a distribui, vedea
fotografiile sau filmările altora, iar fără setările de securitate adecvate, acestea pot fi folosite pentru
a răspândi bârfe și zvonuri21”. Unii tineri în obsesia lor de a deveni populari și de a fi urmăriți de
un număr cât mai mare de persoane, divulgă multe informații personale și acceptă străinii drept
„prieteni”. De altfel, este foarte ușor ca un agresor să deschidă un cont fals și de a u rmări o anumită
victimă, bucurându -se în același timp de anonimat. Printre cele mai populare rețele sociale din
prezent regăsim: Facebook, WhatsApp, LinkedIn, Pinterest, Instag ram, Twitter, Tumblr,
Snapchat, Reddit22.
(7) Site-uri web : „abilitățile dezvolta te pentru a utiliza cu succes tehnologia web pot fi
utilizate în mod abuziv pentru a genera un efect devastator23”. Agresorii pot crea bloguri sau site –
uri (multe dintre acestea gratis) cu victima în care să posteze numeroase texte sau fotografii
stânjenito are, pot să răspândească foarte ușor zvonuri, bârfe cu privire la victimă .
(8) Mesagerie instant : sau chat -ul online se tra nsmit cu ajutorul internetului și ajung la
destinator foarte rapid. „Odată ce mesajele au fost postate, ele pot fi văzute în aceeași secundă și
există puține șanse de reparare24”. Cu toate acestea, o mare parte din aplicațiile de mesagerie online
au făcut progrese în acest sens și au implementat opțiunea de a pu tea șterge un mesaj deja trimis
sau primit ori de a bloca o anumită persoană (astfel victima nu va mai putea primi mesaje,
comentarii, fotografii de la agresor) , iar tot o mare parte dintre acestea au software dezvoltate care
opresc postarea și distribuirea unor imagini indecente, ofensatoare. (cum este cazul Facebook,
Instagram, WhatsApp, Messenger ).
Pe lângă acestea, am mai putea adăuga și (9) jocurile online unde de cele mai multe ori
există și un chat unde jucătorii pot comunica unii cu ceilalți. Astfel, „unii playeri ajung să s e

20 Nancy E. Willard, op cit ., p. 21.
21 Ibidem.
22 Rețelele de socializare din prezent , https://socialmedialist.org/retele -de-socializare.html , accesat 21.05.2019.
23 Vanessa Rogers, op. cit , p. 14.
24 Ibidem .

7
jignească între ei, iar când cineva face o gre șeală, el este găsit vinovat de pierdere a jocului, fiind
marginalizat și făcut să se simte nefolositor și insuficient de bun25”.

1.4 Tipuri de cyberbullying

Pe lângă acestea, pentru a delimita mai exact tipurile de cyberbullying existente, Nancy E.
Willar d distinge între 8 astfel de tipuri: agresiune verbală ( flaming ), hărțuire (harassment ),
denigrare ( denigration ), mascarada ( impersonation ), păcălire ( outing ), dezvăluire ( trickery ),
excludere ( exclusion, ) urmărire online ( cyberstalking )26.
(a) Agresiune ve rbală (flaming ) – este schimb de replici, de scurtă durată care apare între
doi sau mai mulți protagoniști. Acesta include limbaj ofensator, vulgar, nepoliticos și uneori chiar
și amenințări. O serie mai lungă de astfel de mesaje se numește „flame war”27 (schimb de mesaje
jignitoare ). Acest lucru se întâmplă deoarece „flaming -ul stârnește emoții negative, „încălzește”
starea de conflict a oamenilor și îi determină pe aceștia să răspundă jignirilor, amenințărilor primite
de la agresor28”. În foarte multe situa ții din mediul online, unii indivizi, sub protecția anonimatului,
postează comentarii cu intenția de a crea un conflict online. După ce mesajul a fost postat și văzut
de un număr semnificativ de oameni, aceștia v or reacționa și pot intra într-un conflic t de opinie și
cu alte persoane, ajungându -se la mesaje jignitoare, nepoliticoase, amenințări.
Un exemplu sugestiv de flaming (agresiune verbală) este reprezentat de d oi colegi de clasă ,
Joe și Alec care au început un conflict online despre un i ncident ce a avut loc la școală. Mesajele
dintre cei doi început să devină din ce în ce mai agresive și mai vulgare. În ultimele mesaje dintre
cei doi, Joe l-a amenințat pe Alec spunându -i să-și păzească spatele a doua zi la școală sugerând
faptul că urma să -l bată. Astfel, putem observa cum ceea ce părea a fi ceva inofensiv, doar o
discuție în contradictoriu, a degenerat într -un schimb de mesaje agresive și vulgare, ajungându -se
la amenințarea cu bătaia29.
(b) Hărțuire (harassment ) este un „fenomen de agresiune și const ă în trimiterea unor
mesaje ofensatoare repetate către o țintă individuală. Mesajele de hărțuire sunt trimise de cele mai

25 Nicole L. Weber, William V. Pelfrey , op, cit. , p. 13
26 Nancy E. Willard, op cit., p. 5.
27 Ibidem .
28 Ibidem.
29 Nancy E. Willard, op cit ., p. 6.

8
multe ori prin intermediul canalelor personale de comunicare, incluzând e -mail, mesaje online prin
intermediul rețelelor de socializar e sau sms -uri30”. Spre deosebire de flaming, „hărțuirea este un
fenomen repetitiv. Astfel că de fiecare dată când țintele agresorilor vor intra online sau își vor
verifica telefonul, vor fi „bombardați” cu mesaje ofensatoare. Mai dureros este faptul că în c iuda
eforturilor victimei de a pune capăt acestor jigniri, mesajele nu încetează să apară și se pot lungi
pe zile, săptămâni sau chiar luni la rând31”. De asemenea, victima poate recurge ea însăși la a folosi
mesaje ce denotă starea sa de nervozitate sau me saje nepoliticoase uneori chiar vulgare cu intenția
de a opri hărțuirea.
Un astfel de exemplu este hărțuirea lui Jonah Lehrer32, un autor de bess -seller -uri în
domeniul psihologiei pentru că un blogger numit Michael Mo ynihan a dezvăluit faptul că în cartea
sa „Imagine: How Creativity Works” inventase o replică pe care o atribuise lui Bob Dylan . Lui
Michal i -au atras atenția mai multe paragrafe utilizate de Jonah, autorul atribuindu -i aceste replici
lui Bob Dylan: „E foarte greu de descris…genul de trăire pe care-o simți când ai ceva de zis”
respectiv „De fiecare dată când Dylan citea despre el însuși în ziare, spunea același lucru: Doamne,
ce bine că nu e vorba despre mine, s punea el. Ce bine că nu sunt așa ceva”. Astfel, bloggerul, după
ce s-a documentat pr ielnic a descoperit Jonah Lehrer inventaseră aceste vorbe. Ulterior, după un
schimb de replici cu autorul cărții, Michael a publicat articolul în care povestea toate minciunile
create de autorul cărții, iar odată articolul ajuns pe internet și citit de mil ioane de oameni, i -au
distrus cariera lui Jonah Lehrer , acesta fiind jignit și primind sute de comentarii negative la adresa
operelor scrise.33.
(c) Denigrarea (Denigration ) este un tip de cyberbullying ce constă în a publica online sau
a trimite altora i nformații neadevărate, dăunătoare cu privire la o anumită persoană. Nancy Willard
precizează că „s copul trimiterii sau postării materialului este de a deteriora reputația victimei prin
răspândirea de zvonuri și bârfe34”. Această metodă de hărțuire nu se adr esează în mod direct
victimei ci altora și poate implica pe lângă cele enumerate anterior și modificarea unor imagini
digitale cu victima, astfel încât să fie surprinsă într -o imagina falsă, neconcordantă cu realitate.
Denigrarea este cel mai des folosită de studenți sau elevi împotriva profesorilor acestora. Spre

30 Ibidem.
31 Patricia D. Netzley, How Serious a problem is Cyberbullying , ed. ReferencePoint Press, United States, 2014, p. 7.
32 Jon Ronson, Umiliarea publică în era internetului , Editura A rt, București, 2016, pp. 18 -38.
33 Ibidem.
34 Nancy E. Willard, op cit ., p. 7.

9
exemplu, un student sau un grup de studenți ce sunt nervoși pe un anumit profesor pentru că au
picat un examen pot crea un site web unde să facă publice comentarii, mesaje, bârfe, zvonuri în
care să-l ridiculizeze pe acesta.
Tyler Clementi , student în anul I la universitatea Rutgers care din cauza denigrării la care
a fost supus, s -a sinucis în anul 2010 la vârsta de 18 ani, aruncându -se de pe podul George
Washington. Și asta deoarece a descoperi t că prietenul și colegul său de camera, Dharun Ravi a
folosit camera web a laptopului pentru a posta pe Twitter o filmare în care Tyler se săruta cu un
alt băiat. În plus, Ravi i -a invitat și pe alți studenți să urmărească și să distribuie filmulețul. Tyler
a descoperit ce a făcut colegul său când a văzut înregistrarea distribuită pe Twitter. Această invazie
a intimității plus faptul că nimeni nu a raportat sau a încercat să oprească ceea ce i se întâmpla
tânărului, au condus la sinuciderea studentului35.
(d) Mascaradă/Impersonare (impersonation ) apare atunci când „hărțuitorul capătă, spre
exemplu, contul și parola de la o pagină de socializare a victimei și întră pe contul acestuia
trimiț ând mesaje în numele ei. Frecvent, sch imbul de parole este considerat de tineri o dovadă a
unei prietenii adevărate. În acest fel, schimbul de parole permite agresorului să trimită tot felul de
mesaje în numele victimei, dând astfel naștere unor altfel tipuri de cyberbullying36”. Iar în final,
cel care va fi considerat vinova t de toate cele întâmplate va fi deținătorul contului și nu cel care s –
a dat drept el.
Însuși autorul cărții „Umiliarea publică în epoca in ternetului” s -a confruntat cu un astfel de
atac. Un cercetător pe nume Luke Robert Manson a creat pe Twitter un spamb ot (ce avea numele
@jon_ronson) pe care acesta îl numea „infomorf37”și care posta pe pagina de socializare mesaje
în numele lui. Vizibil deranjat de faptul că cineva a creat un spambot cu numele lui, Jon Ronson
i-a trimis un mesaj cercetătorului în speranț a că aceasta va dezactiva infomorful. De aici a început
și mascarada la care a fost supus Jon prin substituirea de identitate și asta deoarece spambot -ul
posta până la douăzeci de ori pe zi, în numele lui. În ciuda faptului că Jon s -a întâlnit cu creatorii
identității false, ei au refuzat să dezactiveze spambot -ul („Și tocmai asta mă scoate așa de tare din
sărite. Că este o interpretare greșita a propriei persoane”). Iar Jon, din punctul meu de vedere a vea

35 Tyler Clementi’s Story , https://tylerclementi.org/tylers -story/ , accesat 25.05.2019, ora 16:50.
36 Nancy E. Willard, op ci t., p. 8.
37 Corp de informație digital, ce poate stimula diverse trăsături, cum ar fi personalitatea umană. Termenul a fost
folosit pentru prima data de Charles P latt, în romanul The Sillicon Man, pentru a desemna o conștiință biologică
transferată într -un computer.

10
dreptate, deoarece spambot -ul posta în numele lui, ceea ce i -ar fi putut afecta imaginea, demnitatea,
onoarea. În cele din urmă, după ce Jon a postat pe YouTube interviul cu creatorii spambot -ului și
a fost susținut de marea majoritatea a persoanelor, în câteva zile cercetătorii l -au dezactivat pe
@jon_ron son38.
(e) Păcălire a (outing ) este o metodă de hărțuire online prin care agresorul „redirecționează
către alții mesaje sau fotografii personale, intime pe ca re le-a primit de la victimă39”. Cel mai
frecvent această metodă apare în cazul relațiilor. Când un partener dorește să spună stop relației
din care face parte, celălalt partener amenință că va posta online imagini compromițătoa re, intime
din timpul relației. „Outing -ul se poate transforma în cyberstalking când unul dintre parteneri îi
transmite celuilal t că dacă nu va dori să întrețină relații sexuale cu el, o să posteze în mediul online
mesajele și fotogr afiile intime pe care el le deține40”.
(f) Dezvăluirea (trickery ) derivă din outing (păcălire) și este o metodă prin care o „țintă
nevinovată poate fi p ăcălită în a gândi că o comunicare sau trimiterea unor imagini este privată,
sigură, de încredere. De fapt, agresorul intenționează să păcălească victima pentru a -i trimite astfel
de mesaje sau imagini ca ulterior să se folosească de acestea pentru a o ame nința că le va trimite
și altora41”. De exemplu, un adolescent poate păcăli o fată într -o comunicare cu tentă sexuală prin
mesaje în mediul online, el fiind înconjurat în fața computerului de prieteni care asistă și ei la
discuții.
Această metodă a fost fol osită de Judy și prietenele ei care aflându -se într -o vineri seară
împreună în fața computerului s -au întrebat: „pe cine nu suportăm noi?”, „de cine să ne luăm?”.
Astfel, au ales -o pe Sara care de mai mult timp încerca să se integreze în grupul lor de prie tene.
Sara era online, iar Judy a început să -i trimită mesaje private – în tot acest timp fetele urmăreau
discuția ș i îi dădeau sugestii de mesaje: „Întreab -o pe cine place mai mult, pe Jack or pe Nathan ?”.
După această discuție, luni la școală, toată lume a a aflat ceea ce Sara spera să rămână doar un
secret, „ca între cele mai bune prietene42”.
(g) Excluderea (exclusion ) dintr -un anumit grup este considerată de o foarte mar e parte a
oamenilor o pedeapsă greu de suportat. Impactul emoțional al excluderii po ate fi intens, în special

38 Jon Ronson, op.cit. , pp. 7 -15.
39 Nancy E. Willard, op cit ., p. 9.
40 Patricia D. Netzley, op cit ., p. 10 .
41 Ibidem.
42 Nancy E. Willard, op cit ., p. 9 .

11
pentru tineri. Spre exemplu, „în multe societăți tribale, excluderea unui membru este considerată
o pedeapsă extrem de severă. Excluderea poate apărea într -un mediu de jocuri online, într -un
mediu de blogging în grup sau pe grupur ile ce sunt create pe rețelele de socializare43”. De altfel,
de teamă că vor fi excluși din grupul din care fac parte, unii tineri sau chiar și adulți refuză să -și
spună opiniile, convingerile, valorile dacă acestea sunt în con tradicție cu cele ale grupului .
Foarte multe astfel de cazuri se întâmplă atât în realitate cât și în mediul online. Spre
exemplu, în cazul jocurilor , un băiat pe nume Michael l -a învins pe un alt player într -un joc din
mediul online. După acest lucru, prietenii băiatului care a pierd ut au început să -l amenințe pe
Michael, iar când acesta întra în joc, mai mulți dintre aceștia veneau la el și îi limitau activitățile
astfel încât acesta să nu se ma i poată juca și participa la activitățile din joc44, ca și cum ar fi fost
exclus din ceea c e presupunea jocul.
(h) Urmărirea online (cyberstalking ) constă în „trimiterea repetată de mesaje dăunătoare
care includ amenințări, sunt extrem de intimidante sau extrem de ofensatoare. De asemenea,
agresorii pot încerca să denigreze victima sau să le d istrugă prieteniile sau reputația45”. Urmărirea
și hărțuirea online este frecvent legată de problemele din cadrul unei relații de cuplu, personale sau
online. De exemplu, dacă mai devreme în relație victima a furnizat imagini sexuale explicite,
agresorul ar putea trimite sau amenința că va trimite aceste fotografii altora. Cyberpredatorii, așa
cum îi putem numi pe cei care profită de persoanele care le cad în plasă, încearcă să seducă și să
câștige inițial încrederea victimelor tinere. După care, dacă aceste a din urmă doresc să pună capăt
relației și să nu mai aibă contact cu aceștia, cyberpredatorii încep să își amenințe victimele și să le
creeze emoții negative (cum ar fi frica, jena, nervozitate).
Când Annie s -a despărțit de prietenul ei Sam, acesta a înc eput să -i trimită numeroase
mesajele furioase, amenințătoare, de pledoarie în care încerca să -i explice situația. După ce Annie
și-a blocat contul de e -mail, Sam a continuat să -i trimită mesaje fie cu ajutorul unui nou cont de e –
mail, creat sub anonimat, f ie sms -uri. În plus, băiatul a trimis mesaje și persoanelor ce o cunoșteau
pe Annie jignind -o și folosind un limbaj ofensator la adresa ei . De asemenea, acesta a postat o
fotografie indecentă (pe care Annie i -o trimisese ) într-un grup de discuții sexuale î n care a adăugat
și adresa de e -mail plus numărul de telefon al fostei sale iubite.

43 Ibidem, p. 10.
44 Nancy E. Willard, op cit., p. 9.
45 Ibidem.

12

1.5 O comparație între bullying și cyberbullying

Conform autoarei Lucy Betts „lumea digitală este un mediu eliberator ”46 pentru tineri. „În
această lume , ei au ocazia să -și exprime așa cum își doresc identitatea, fie ea conformă cu
realitatea, fie din contră, creându -și o imagină falsă asupra propriului eu47”. Ca și în lumea reală
care are o serie de norme, de valori sociale pe care indivizii sunt nevoiți să le respecte și în mediul
digital sunt prezente o serie de caracteristici care guvernează interacțiunile dintre oameni. În
comparație cu agresiunea față în față ( bullying ), utilizarea tehnologiei digitale poate fi nelimitată
și, ca atare, hărțuirea pe internet poate să se răspândească rapid, să fie realizată sub anonimat și
ușor de făcut.
„O altă caracteristică distinc tă a mediului digital este eliminarea constrângerilor geografice.
În mod specific, mediul online a făcut posibil ca persoanele care comit hărțuire ciberneti că să atace
un număr mare de persoane cu ușurință48”. În acest sens, cyberbullyingul poate să apară fără ca
ținta și agresorul s ă fie față în față . În plus, în comparație cu lumea față -n față, lumea digitală este
mai puțin reglementată de reguli și norme.
În timp ce bullyingul se poate întâmpla în multe locuri, apare cel mai adesea atunci când
victimele nu pot „evada”, cum ar fi în școli. Asemenea fenomenului de cyberbullying, bullyingul
este la fel de dificil de definit. De mult e ori, cercetătorii se luptă în a determina dacă un
comportament este agresiv sau este doar tachinare.
D.R.Coy oferă o definiție mai clară asupra fenomenului de bullying: „comportament care
intenționează să facă rău sau să deranjeze, care apare în mod repetat de -a lungul timpului și are
drept caracteristică un dezechilibru de putere, în sensul că o persoană sau un grup de persoane mai
puternice vor ataca o persoană sau un grup de persoane mai slabe”49. Există mai multe motive
pentru care acest tip de comportament a luat naștere, de la faptul că unui agresor i s -a părut că o
altă persoană s -a „uitat urât” la el până la acțiuni realizate din răzbunare sau pură plăcere.
Cercetările de până acum nu oferă un răspuns exact la întrebarea „de ce apare acest

46 Lucy R. Betts, Cyberbullying. Approaches, Consequences and Interventions , ed. PalgravePilot, United Kingdom,
2016, p. 34.
47 Ibidem.
48 Ibidem.
49 D.R.Coy, Bullying , ERIC/CASS Digest, 2001 , pp. 1 -4.

13
comportament”, însă, cu toate acestea , A.G Carney și K.W Merrel găsesc o explicație: cei care par
mai slabi sau sunt percepuți ca fiind așa (aspect fizic, vârstă, statut social, statut economic, rasă,
IQ, competențe) sunt mult mai predispuși să fie ținte ale agresorilor50.
Dan Olweus distinge între cele două indicând că un student este hărțuit sau victimizat
atunci când este expus în mod repetat și pe o perioadă mai mare de timp la acțiuni negative din
partea unuia sau mai multor studenți. Același autor subliniază că „b ullyingul nu apare atunci când
ambii indivizi au aceeași putere – fizic, psihic sau social – ci o trăsătură a agresiunii față în față
este faptul că agresorul profită de neputința victimei51”.
Conform autorilor Nicole Weber și William Pelfrey, „f recvența agresiunii față în față ti nde
să scadă odată cu vârsta52”. Astfel, ne putem da foarte ușor seama că cei care sunt cei mai afectați
de acest fenomen sunt adolescenții . În plus, băieții sunt expuși unor forme mai directe de bullying
decât fetele, care sunt expuse unor forme de agresiu ne mai indirecte. Formele directe de agresiune
sunt considerate a fi sarcasmul, gesturile amenințătoare, lovirea, folosirea unei arme . Formele
indirecte includ influe nțarea altora să comită forme directe de agresiune, răspândirea zvonurilor,
ignorarea și excluderea intenționată a altor persoane53. Victimele agresiunii față în față sunt
anxioase și nesigure pe ele, cu o încredere de sine scăzută și cu puțini prieteni. Toate aceste defecte
le fac ideale pentru agresori, însă asta nu înseamnă că este și etic sau moral să agresezi astfel de
persoane. De altfel, diferitele forme de bullying se pot întâmpla oriunde și nu sunt asociate neapărat
cu un anumit sex, zonă geografică, etc.
Nicole Weber și William Pelfrey ne prezintă o comparație (tabel 1) între bullying și
cyberbullying pentru a scoate mai bine în evidență diferențele existe nte între aceste două
fenomene.

50 A.G.Carney, K.W.Merrell, Bullying in schools:perspectives on understanding and preventin g an international
problem , School Psychology International, 2001, vol 11, pp. 2278 -2286 .
51 Dan Olweus, Bullying at school: What we know and what we can do , ed. Blackwell Publishing , Malden, MA ,
2003, p. 9.
52 Nicole L. Weber, William V. Pelfrey , op. cit. , p. 25.
53 Ibidem .

14
Bullying Cyberbullying
Direct/Vizibil Anonim
La un anumit moment și loc Oricând
Încet/Restrâns Rapid/Extins
Greu de evitat Ușor de evitat
Tabel 1: Comparație între bullying și cyberbullying54

Astfel, la o primă analiză observăm că bullyingul se realizează în mod direct, persoanele
implicate fiind față în față și putând fi recunoscute . Un aspect important aici este faptul că
bullyingul este vizibil și celor din jur, ei putând să intervină pentru a -l opri pe agresor. Î n acest
sens s -au realizat experimente sociale în care erau implicați doi actori. Unul dintre aceștia îl agresa,
îl jignea, îl amenința pe celălalt și erau observa te reacțiile celor din jur. Ce este de apreciat este
faptul că o mare parte din persoanele care auzeau aceste lucruri nu rămâneau indiferenți și
interveneau luând apărarea victimei. În ceea ce privește cyberbullyingul aceste intervenții ale altor
indivizi nu pot apărea, mai ales dacă agresiunea are loc prin email sa u prin mesaje private. De
altfel, agresorul își poate crea o identitate falsă de care să se poată folosi pentru a -și agresa
victimele. De aceea, este mult mai dificil de găsit vinovatul și tras l a răspundere.
Un mare impact negativ pe care cyberbullyingul îl are asupra victimelor este faptul că el
se poate realiza oricând. Și asta deoarece agresorul are la îndemână mai multe metode prin care
poate agresa victimele: fie că o face prin sms -uri sau a peluri telefonice, fie prin postarea unor
fotografii sau filmări stânjenitoare în online sau prin rețelele de socializare și așa mai departe,
victima poate fi agresată oricând, mai ales că în prezent am ajuns să ne petrecem o mare parte din
timp în mediul online. De cealaltă parte, „bullyingul se poate face doar într -un anumit moment,
timp și loc. Cum ar fi la școală, în drum spre casă, la o întâlnire în oraș cu amicii/colegii, într -o
excursie, la o petrecere55”. Din acest punct de vedere, cyberbullyingul po ate fi mult mai agresiv și
mai complex.
Mai departe, observăm că bullying ul este mai restrâns și mai încet în sensul că acesta se
poate face doar când persoanele se află în același mediu și nu se răspândește atât de rapid.
Cyberbullying se poate realiza de oriunde, către oricine și poate ajunge la un număr foarte mare

54 Ibidem , p. 33.
55 Lucy R. Betts, op. cit., p. 23.

15
de persoane în câ teva minute56. Spre exemplu, o imagine stânjenitoare distribuită pe o rețea de
socializare despre cineva poate să fie văzută de câteva sute sau mii de oameni. De asemenea,
același mesaj jignitor poate fi trimis la mai multe persoane deodată, în timp ce la bullying acest
lucru nu este posibil.
În sfârșit, bullyingul este mult mai greu de evitat decât cyberbullyingul57. Și asta pentru că
în momentul în care ești față în față cu un agresor nu ai multe opțiuni de scăpare. Fie că alegi să îl
ignori, fie că fugi, făptuitorul poate continua să te jignească, sa te amenințe etc., iar astfel
bullyingul nu poate fi evitat chiar atât de ușor. Pe cealaltă parte, cyberbullyingul poate fi mai uș or
de oprit și asta deoarece ne ajută și tehnologia în acest sens. Putem bloca numărul agresorului, îl
putem șterge și bloca de pe rețelele de socializare astfel încât să nu mai primim niciun fel de mesaj
de la el, putem raporta la Facebook/Instagram/Youtu be fotografiile sau videoclipu rile pe care
acesta le postează, iar aceș tia vor șterge acele imagini etc.
Astfel, putem observa că cele două fenomene diferă și se aseamănă în același timp. Se
aseamănă prin consecințele negative pe care le pot aduce victimel or agresiunii (despre care vom
discuta în capitolul următor) și diferă prin modalitățile prin care se pot r ealiza.

1.6 Concepte fundamentale și modele etice

În lucrarea sa „Etica în mass -media” Frank Deaver ne oferă o definiție a eticii și precizează
faptul că „etica este o ramură a filosofiei care se întreabă cum ar trebui să ne comportăm în relațiile
cu ceilalți și caută răspunsul prin intermediul unor principii morale universale care pot fi aplicate
asupra procesului individual de luare a deciziilor58”. Mai pe scurt, etica este „știința ce se ocupă
cu studiul teoretic siste matic al principiilor și judecăț ilor morale59”. Prin moralitate se înțelege un
ansamblu de norme de conduită împărtășite de o comunitate ce presupun o aplicare a concepțiilor
cu privire la bine și la rău în viața socială.
Literatura de specialitate ne pune la dispoziție mai multe modele și instrumente de
soluționare a dilemelor morale cu care ne putem confrunta, cu scopul de a ne facilita decizia finală,
iar aceasta să fie în concordanță cu valorile, principiile pe care noi, ca indivizi, le avem. Printre

56 Nicole L. Weber, William V. Pelfrey , op. cit. , p. 38
57 Ibidem.
58 Frank Deaver, Etica în mass media , editura Silex, București, 2004, pp. 53 -55.
59 Ibidem.

16
acestea regăsim c utia lui Potter (creată de Ralph Potter), testul TARES60 (dezvoltat de Sharry
Baker și David Martinson), lista lui Kidder61 (propusă de Rushworth Kidder), modelul în 3 pași a
lui Clifford Christians62 și modelul în 3 pași propus de Sissela Bok63. Dintre toate acestea, mă voi
raporta la modelul creat de Ralph Potter – Potter’s Box pe care îl voi utiliza și în capitolul al III-
lea al lucrării în analiza unui caz de cyberbullying . Am ales acest model deoarece a cesta poate
ilustra într -un mod mult mai complex, deta liat și obiectiv situația etică în comparație cu celelalte
modele etice enumerate , iar pentru analiza unui studiu de caz relevant această etapă este esențială.
De asemene a, acest model oferă posibilitatea revenirii la o etapă anterioară pentru a face posibile
modificări.

1.6.1 Cutia lui Potter: model de soluționare a dilemelor

Astfel, modelul dezvoltat de Ralph Potter intitulat „Cutia lui Potter” (Potter’s Box) se
bazeaz ă pe patru piloni esențiali (definiții, valori, principii filosofice, loialități) și presupune
parcurgerea a patru etape pentru rezolvarea dilemelor morale . Este de precizat faptul că se poate
reveni oricând la etapele anterioare, chiar dacă ne aflăm într -o etapă finală și asta deoarece este
posibil să descoperim o nouă informație , ce ar putea schimba întreaga noastră decizie „Scopul final
este să -l ajutăm pe individ să înțeleagă și să -și justifice singur din punct de vedere etic o decizie și
nu să -l forțăm să facă o alegere64”. Astfel, etapele acestui model creat de Ralph Potter sunt:
1. Să definească situația etică sau dilema în mod detaliat și obiectiv (realizându -se o
descriere cât mai completă și obiectivă a faptelor ce caracterizează situația respectivă , a
persoanelor implicate și a problemelor care apar ; este necesar ca problema să fie privită în detaliu
și din mai multe puncte de vedere decât cel personal )65; este foarte posibil să fie nevoie să ne
întoarcem la un cadran anume și să reluăm această etapă . Spre exemplu, decizia societății dacă
avortul este sau nu etic (într -un anume moment din timpul sarcinii) depinde de definirea

60 Sherry Baker, David Martinson , The TARES Test: Five Principles for Ethical Persuasion , Journal of Mass Media
Ethics , 2001, 16(2), pp. 148-175.
61 Rushworth M. Kidder , How good people make tough choices : Resolving the dilemmas of ethical living, ed.
Perfectbound, United States, 2003, pp. 183-186.
62 Clifford Christians, Etica mass -media , Editura Polirom, Iași, 2001, p. 15.
63 Sissela Bok, Lying: Moral Choice in Public and Private Life , ed. Pantheon Books , United States, 1978, p. 21.
64 Frank Deaver, op.cit., p. 54.
65 Clifford Christians, op. cit., p. 15.

17
momentului în care începe viață. Iar în funcție de definiția oferită termenului de „viață” se vor
contura celelalte trei cadran e.
2. Să identifice valorile asociate cu situația respectivă (în această etapă este nevoie de o
inventariere a valorilor care întră în conflict în încercarea de rezolvare a problemei ; din punctul
meu de vedere această etapă este esențială fiindcă valorile sunt definitorii pentru lucrurile pentru
care noi milităm. Cu un set de valori bine stabilite decizia finală va fi luată ceva mai ușor ).
„Valorile sunt utile pentru o explicare rațională a comportamentelor sau pentru justificarea lor66”.
Exemple de valori ce pot fi stabilite în acest cadran: responsabilitate, onestitate, independență,
dreptate, respect, fericire, siguranța aproapelui, egalitatea, armonia, o viață confortabilă, prietenia,
libertatea, recunoaștere socială.
3. Să utilizeze orientări de filosof ie morală ca justificare a deciziei ( presupune o selectare
a principiilor morale și a teoriilor etice aplicabile în situația respectivă – principiile etice enunțate
de filosofi ar trebuie să ne ilumineze în respectiva problemă. Printre acestea putem aminti
deontologismul lui Immanuel Kant, utilitarismul lui John Stuart Mill, vălul ignoranței lui John
Rawls, etica virtuții a lui Aristotel și multe altele )67. Frank Deaver precizează că „unele principii
ar putea să pară contradictorii atunci când dorim să le ap licăm; însă acest lucru se datorează
diferențelor individuale în ceea ce privește definițiile, valorile, loialităților”68.
4. Să decidă cui îi este loial în ultimă instanță (individul care ia decizie este nevoie să aleagă
cui îi este loial în cele din urmă; spre exemplu el poate alege între familie, colegi, șefi, colegi,
clienți, societate ca ansamblu, iar în funcție de al egerea loialității să ia decizia și în concordanță cu
aceasta). Este posibil ca în cazul anumitor dileme etice cu care ne confruntăm, fiec are dintre noi
să aibă loialități conflictuale față de familie și prieteni, față de sine, față de șef, firmă, colegi, clienți
sau chiar față de întreaga societate. În această etapă este nevoie să ne punem mai multe întrebări,
care pot fi: „cui îi sunt loia l în cele din urmă și cui în etapele intermediare? Cine beneficiază? Cine
are de câștigat? Cine are de suferit? De cine ar trebui să țin cont în luarea deciziei finale?69”

66 Frank Deaver, op.cit., p. 54.
67 Ibidem.
68 Frank Deaver, op.cit., p. 55.
69 Ibidem.

18

Figura 1 : Modelul de soluționare a dilemelor : Cutia lui Potter70

Utilizând acest model etic de soluționare a dilemelor, indivizii pot ajunge la decizii diferite
care să se bazeze pe propriile valori, principii, loialități și, în ultima instanță să f ie mulțumiți de
decizia finală. Rushworth Kidder face o diferență descriind fiecare cadran, dacă le putem numi
astfel și precizează ce rol are fiecare. În acest sens , partea stânga a Cutiei lui Potter – definirea
situației și valorile – „este concepută pentru a face față unei descrieri a ceea ce este în realitate, în
timp ce parte a dreaptă – alegerea loialităților respectiv principiile – se ocupă cu ce ar trebui să fie,
cu ceea ce ar trebui să se întâmple de fapt în realitate71”.
Mai departe jumătatea superioară – definirea situației și loialitățile – „pot fi văzute și ca
fenomene s ociale, în timp ce jumătatea inferioară – valorile respectiv principiile – se referă mai
degrabă la fenomene analitice și filosofice72”. Kidder mai adaugă faptul că cutia lui Potter „este
un ghid al gândirii73”, dar care se bazează foarte mult pe utilitarism accentuând mai degrabă

70 Ibidem, p. 53.
71 Rushworth M. Kidder , op. cit., p. 147.
72 Ibidem. .
73 Ibidem.
1
Definirea situației
4
Alegerea
loialităților
2
Identificarea
valorilor
3
Identificarea
principiilor

19
loialitățile (în detrimentul principiilor), iar astfel ele devin arbitrul final în procesul de luare a
deciziilor.
În final, Rushworth Kidder susține că prin faptul că procesul este intenționat circular, este
important că el „permit e reiterarea ideilor prin mai multe cicluri de discuții74”, sperând că va fi
luată o decizie cât mai pot rivită dilemei etice întâlnite.

Capitolul 2
Efectele cyberbullyingului

2.1 Efecte asupra victime i și agresorului

Cyberbullyingul a existat de când „internetul a devenit pentru prima dată popular printre
masele de oameni și anume anii 1990. Cu toate acestea, fenomenul a crescut dramatic la sfârșitul
anilor ’90 și începutul anilor 2000, din cauza dezvoltării și utilizării din ce în ce mai frecventă a
rețelelor sociale, a site -urilor de distribuire a fișierelor și a dispozitivelor mobile75”. Și asta
deoarece avantajele utilizării spațiului virtual vin la pachet cu numeroase riscuri, dezavantaje .
Astfel că , dacă pe de o parte, mediul online presupune oport unități importante și fără precedent
pentru ca indivizii să -și exprime identitatea, să -și manifeste creativitatea, să creeze conexiuni și
asocieri cu alți oameni fără constrângeri de natură geografică. În plus, se conferă astfel protecție,
putere, influenț ă și control ce sunt mult sporite, iar regulile sociale și juridice sunt mult mai puțin
restrictive.
Cu toate acestea, pe de altă parte, aceste virtuți se pot transforma în tot atâtea riscuri de
natură morală și anume faptul că ele pot fi utilizat e foarte ușor ș i eficient pentru acțiuni de hărțuire,
umilire, denigrare, șantaj, marginalizare, agresiune verbală, păcălire etc.
Este și cazul unui licean pe nume Ghislain Raza76 din Quebec, Canada care a devenit
„celebru” pe internet fiind cunoscut sub numele de „Star Wars Kid”. În anul 2002, Raza a folosit
echipamentul din studioul de televiziune al liceului pentru a face un filmuleț cu el însuși înarmat

74 Ibidem.
75 Patricia D. Netzley, op. cit. , p. 12.
76 Ibidem, pp. 13 -14.

20

cu o crosă de golf pe care o folosea pe post de sabie asemenea unei arme din filmul celebrul film
Star Wars (imaginea 1) . După ce s -a filmat, băiatul a lăsat acolo caseta video pe care se înregistrase
și a uitat de ea. Câteva luni mai târziu caseta a fost descoperită de câțiva colegi de clasă. Aceștia
au hotărât să posteze clipul în mediul online pentru că li s -a părut amuzant faptul că Raza era
supraponderal și se mișca ciudat în filmuleț.
Câteva zile mai târziu, un dezvoltator de jocuri, Bryan Dube a creat o versiune a
videoclipului în care a adăugat efectele și sunetele speciale Star Wars și l -a publicat pe bl ogul său
(imaginea 2) . Imediat după asta, ambele videoclipuri au devenit virale și s -au răsp ândit foarte rapid
pe internet, fiind vizualizate și de scărcate de milioane de oameni, cu toate că Raza nu a căutat
această atenție și nu i s -a cerut permisiunea po stării acelui videoclip în online. A început să fie
batjocorit de colegii de școală care se distrau pe seama lui jignindu -l, ridiculizându -l și imitându -i
mișcările din Star Wars. De asemenea, pe internet oamenii au postat comentarii jignitoare la adresa
lui despre modul cum arăta și cum se mișca. Unele postări anonime chiar au sugerat să se sinucidă.
Mai târziu, Ghislain Raza a declarat că „pe internet nu există limite. A fost ca o otravă…nu puteam
să fac nimic pentru a opri ce mi se întâmpla, mă simțeam f ără valoare. A fost o perioadă foarte
neagră pentru mine77”.
Tânărul a încetat să mai meargă la școală și a trebuit să petreacă ceva ti mp într -o secție de
psihiatrie pentru a -și reveni. În prezent, Raza este bine. Are o diplomă în drept și este președinte
al unei asociații de conservare al culturii. Videoclipurile cu el sunt și astăzi disponibile pe
YouTube, având un număr impresionant de vizualizări: 35 respectiv 14 milioane. Ghislain Raza
este un caz fericit, care și -a revenit din traumă prin care a trecu t, „însă alte victime ale atacurilor
online nu au fost atât d e rezistente78”.

77 Patric ia D. Netzley, op. cit. , p. 12
78 Ibidem, p. 14.
Imaginea 1 – fotografie din vide oclipul
filmat de Ghislain Raza Imaginea 2 – fotografie din
videoclipul editat de Bryan Dube

21
Odată cu această perioadă, oamenii de știință socială au început să studieze modul în care
oamenii – atât adulți cât și adolescenți – interacționează online. În acest sens, Justin W. Patchin și
Sameer Hinduja au realizat o cercetare pe parcursul a nouă ani, în care au fost implicați
aproximativ 12.000 de adolescenți din 80 de școli. Din studiul lor reiese faptul că „procentul
tinerilor care au suferit o agresiune cibernetică la un moment dat în timpul vieții lor variază de la
18,8% la 40,6% cu o medie de 27% ”79. În cel mai recent studiu realizat în primăvara anului 2010
autorii au constat că „21% din tineri au fost ținta hărțuirilor din mediul online80”. Asta înseamnă
că unul din fiec are cinci copii a fost agresat. În plus, pe baza răspunsurilor tinerilor , cercetătorii
prezintă și o tipologie a celor mai frecvente atacuri:
 „Am fost hăr țuit cibernetic”;
 „Cineva a postat comentarii răutăcio ase sau jignitoare despre mine”;
 „Cineva a posta t fotografii răutăcio ase sau jignitoare despre mine”;
 „Cineva a postat un clip video răut ăcios sau jignitor despre mine”;
 „Cineva a creat o pagină web răutăcio asă sau jignitoare despre mine”;
 „Cineva a răspân dit online zvonuri despre mine”;
 „Cineva m -a ame nințat că mă va răni prin te xte trimise cu telefonul mobil”;
 „Cineva m -a amenințat online că mă va răni”;
 „Cineva a pretins online a fi eu și a acț ionat în mod răutăcios ș i jignitor”81.
Cel mai obișnuit tip de hărțuire online raportat a fost „cineva a posta t comentarii
răutăcioase sau jignitoare despre mine”, cu 14% dintre tineri indicând această experiență. Doar 3%
din tineri au spus că cineva a postat un videoclip jignitor despre ei online. În plus, aproximativ
13% dintre respondenți au spus că cineva a ră spândit zvonuri despre ei în online și 7% au raportat
că au fost amenințați82.

79 Justin W. Patchin, Sameer Hinduja, op. cit ., p. 17.
80 Ibidem.
81 Ibidem.
82 Ibidem.

22
2.2 „Relația” agresor – victimă

Elizabeth Whittaker și Robin Kowalski în urma unui studiu83 realizat pe un număr de 244
de studenți cu vârste cuprinse între 18 și 25 de ani au d escoperit mai multe aspecte interesante.
Astfel că, cei mai mulți participanți au declarat că folosesc int ernetul între o oră și șase ore pe zi,
iar vârsta medie de la care au început să -l folosească este de 13 ani.
Mai departe, autorii au aflat că cea ma i utilizată metodă de a interacționa în mediul digital
o reprezintă social media84. Un procent foarte ridicat (99,6%) au declarat că folosesc mesajele text,
urmate de e -mail (98,4%), Facebook (86,5%), Instagram (70,9%) și Twitter (69,4%). Nu este de
mirare faptul că acestea sunt și cele mai utilizate metode de hărțuire online: participanții au indicat
că au fost agresați prin mesaje text (56,8%), Twitter (45,5%), Facebook (38,6%), Instagram
(13,7%) și Youtube (11,4%). În total, 18,2% dintre cei intervievați au precizat că au fost victime
ale hărțuirii cibernetice cel puțin o dată în ultimul an. Ceea ce este însă interesant, este faptul că
12% dintre aceștia au indicat că au fost și autorii unor astfel de atacuri, așa cum precizează
Elizabeth Whittaker, Robin Kowalski : „fiind victime ale cyberbullying -ului a fost în mod
semnificativ corelat cu faptul că au devenit autori al acestei agresiuni85”.
Peste jumătate dintre participanți au declarat că au asistat la un atac de cyberbullying cel
puțin o dată în ultimul a n. În cele mai multe cazuri, autorul era un prieten (50%) din cazuri, un alt
student de la școală (54,3%), urmat de un străin (30,6%). Ca reacții împotriva cyberbullyingului,
studenții au răspuns că nu au făcut nimic (25%), au raportat cyberbullyingul (31, 8%), au cerut
autorului să se oprească (29,5%)86. Alte răspunsuri au fost: i -au blocat în social media, au salvat
dovezile agresiunii, au răspuns în același mod (13,6%).
În continuarea acestei idei, Jacek Pyzalski a creat și examinat o tipologie a relațiile dintre
victimă – autor al cyberbullyingului87. Ea include șase categorii: agresiunea online împotriva
colegilor (adică atât victima cât și făptașul provin din același grup); agresiunea împotriva
persoanelor vulnerabile (adică victimele ce sunt catalogate „mai slabe” din punct de vedere social,

83 Elizabeth Whittaker, Robin Kowalski , Cyberbullying Via Social Media, Journal of School Violence, vol .14 ,
2014, p. 15.
84 Elizabeth Whittaker, Robin Kowalski , op. cit. , p. 16.
85 Ibidem.
86 Ibidem.
87 Jacek Pyzalski , From cyberbullying to electronic aggression: typology of the phenomenon. Emotional and
Behavioural Difficulties , 2012, pp. 305 –317.

23
economic, fizic, mental , cum ar fi persoanele fără adăpost, adolescenții retrași, timizi);
cyberbullying aleatoriu (când victima este anonimă autorului); agresiunea împotriva grupurilor
(este atacat un grup de persoan e, cum ar fi un grup etnic sau religios); cyberbullying împotriva
celebrităților (autorii își îndreaptă atacurile către persoanele cunoscute sau celebre de o masă de
oameni); nu în ultimul rând, agresiunea împotriva personalului școlii (victimele atacurilo r sunt
constituite din personalul școlar, fie că este vorba despre directori, profesori, administratori etc.).
Dacă în anii de debut al acestui fenomen, oamenii nu conștientizau efectele negative pe
care cyberbullyingul le are asupra victi melor88, studiile mai recente arată că indivizii și -au
schimbat această percepție. Marea majoritate a adolescenților (aproximativ 90% în acest caz)
consideră că cyberbullyingul este o problemă care îi afectează, iar 63% consideră că acest fenomen
reprezintă o problemă major ă89. Această conștientizare, conform unui studiu mai recent întocmit
de Pew Research Center, în perioada martie -aprilie 2018, intitulat „ A majority of teens have
experienced some form of cyberbullying ”, vine la „pachet” cu o creștere a atacurilor de tip
cyberbullying. În acest sens, numărul persoanelor ce au fost agresate în mediul online a ajuns la
59%90.
Conform aceluiași studiu, „majoritatea tinerilor cred că grupurile importante din viața lor
cum ar fi profesorii, asociațiile non -guvernamentale din socia l media și politicienii nu reușesc să
facă față acestei probleme91”, în sensul că nu iau măsurile necesare împiedicării, opriri i acestui
comportament agresiv.
La nivelul bătrânului continent, autoarea Sonia Livingstone afirmă, în urma studiului EU
Kids Onli ne II realizat în anul 2010, că „cyberbullyingul are cea mai ridicată rată în România,
Estonia și Suedia; cu mult peste media europeană92” (așa cum se observă și în figura 2) .

88 Ibidem.
89 A Majority of Teens Have Experienced Some Form of Cyberbullying , Monica Anderson,
https://www.pewinternet.org/2018/09/27/a -majority -of-teens -have -experienced -some -form -of-cyberbullying/ ,
accesat 01.06.2019.
90 Ibidem.
91 Ibidem.
92 Sonia Livingstone, Leslie Haddon, Anke Görzig, Children, Risk and Safety on the Internet: research and policy
challenges in comparative perspective , ed. Policy Press, 2012, p. 29.

24

Figura 2: Agresori și victime ale cyberbullyingului în Europa, pe țări93

2.3 Cyberbullying -ul în social media

Odată cu apariția recentă a aplicațiilor de interacțiune umană (iar aici facem referire la
Facebook, Instagram, Snapchat, Twitter, WhatsApp, Youtube și multe altele) pentru telefoanele
mobile și creșterea utilizării smartpho ne-urilor au crescut numărul atacurilor în online. Autorii
Chandrashekhar, Muktha și Anjana „ consideră că cyberbullyingul prin intermediul acestor
platforme va afecta victima într -o măsură mai mare decât platformele obișnuite”94. Odată cu
acestea, dezvoltar ea tehnologiei și implicit a camerelor capabile să filmeze la o rezoluție și la o
calitate impresionantă, ușurința accesului la internet cât și disponibilitatea acestor tehnologii95, au
condus la un alt tip de agresiune ce nu a mai fost prezentă până la apa riția acestor platforme :
cyberbullying în social media.

93 Ibidem.
94 A.M. Chandrashekhar , Muktha G. & Anjana D., Cyberstalking and Cyberbullying: Effects and prevention
measures , in Imperial Journal of Interdisciplinary Research (IJIR) , vol. 2, 2016, pp. 95 -101.
95 Ibidem.

25

Figura 3 : Unde sunt agresați tinerii în mediul online96

Conform celor trei autori: A.M. Chandrashekhar, Muktha G.S. și Anjana D.K., persoanele
care sunt agresate prin intermediul mijloacelor online, au o gamă mult mai largă de metode de
hărțuire decât cele întâlnite în bullyingul tradițional. Cu toate acestea, în ciuda faptului că tinerii
au devenit mai conștienți de gravitatea fenomenului de cyberbullying, aceștia întâmpină o
dificultate în a face o delimitare între ceea ce reprezintă un caz real de cyberbullying respectiv „o
dramă”, după cum ei cataloghează anumite evenimente97.
Autoarea Danah Boyd susține că „adolescenții au folosit cu regularitate acest cuvânt –
dramă – pentru a descrie diverse fo rme de conflicte interpersonale, variind de la o glumă
nesemnificativă la agresivitate gravă. În timp ce adulții ar fi putut eticheta multe dintre aceste
practici drept agresiuni , adolescenții le -au văzut ca drame98”. Din punctul meu de vedere, din
această cauză provin și numeroasele cazuri de cyberbullying ce au loc peste tot în lume. Este foarte
posibil ca o mare parte din adolescenți să nu cântărească gravitatea mesajelor trimise, a
imaginilor/videoclipurilor distribuite în sociale media. Pentru ei, totul este o distracție, un mod de
a se amuza alături de prieteni. Însă, nu își imaginează ce consecințe ar putea avea acțiunile lor
asupra victimei. Consecințe despre care vom disc uta într -un subcapitol următor.

96 Ibidem, p. 96.
97 A.M. Chandrashekhar , M uktha G. & Anjana D, op. cit ., p. 96.
98 Danah Boyd, It's Complicated: The Social Lives of Networked Teens , ed. Yale University Press, New York, 2014.

26
În studiul celor trei autori precizați mai sus reiese faptul că „un milion de copii au fost
hărțuiți, amenințați sau supuși altor forme de cyberbullying pe Facebook în ultimul an99”. În plus,
cercetarea reliefează faptul că 90% dintre adolescenții care au utilizat platformele de social media
și au asist at la cazuri de cyberbullying spun că au ignorat acest comportament și, de asemenea, au
văzut și alte persoa ne ce au procedat exact la fel.
Un studiu intitulat „ Studiul privind utilizarea internetului în familie ” realizat în România
de organizația S alvați Copiii în septembrie 2015 pe un eșantion de 600 de copii cu vârste între 7
și 18 ani și 600 de părinți relevă faptul că 86% dintre copii spun că folosesc internetul zilnic, 87%
dintre ei având cont pe Facebook. De altfel, peste 50% dintre copii afirmă că a u fost agresați sau
jigniți în mediul online. Tot conform aceluiași studiu cele mai frecvente metode de cyberbullying
au fost: furtul identității (mult mai des la copii și mai rar la adulți), mai apoi răspândirea de zvonuri
răutăcioase sau mincinoase, expe dierea mesajelor răutăcioase asociate cu o fotografie
falsificată100.
Ceea ce este de apreciat este că marile companii prezente pe rețelele sociale nu au rămas
indiferente la existența acestui fenomen și a reacționat. Este cazul Facebook, MySpace și Bebo
care au colaborat cu Centrul pentru Protecția Copilului și Centrul de Protecție Online din Marea
Britanie pentru a crea o aplicație de tip panic -button care oferă utilizatorilor o modalitate ușoară
de a raporta cyberbullyingul101.
Aplicația a fost intitulată Cl ickCEOP și poate fi folosită pentru a raporta postări care
vizează în mod explicit un individ sau persoane cu comentarii hărțuitoare, agresive, amenințătoare,
jignitoare. Pagina de Facebook dedicată aplicației include și sondaje informative, resurse și
legături de resurse pentru a crește gradul de conștientizare a problemei fenomenului de
cyberbullying102. În prezent, numărul persoanelor care urmăresc activitatea de pe pagina de
Facebook a aplicației este de aproximativ 64.000.

99 A.M. Chandrashekhar , Muktha G. & Anjana D, op. cit ., p. 97.
100 Studiu privind utilizarea internetului în familie,
https://oradenet.salvaticopiii.ro/docs/raport_cercetare_safer_internet_2015_web.pdf , accesat 01.06.2019.
101 Luxton, D ., June, J. , & Fairall, J. , Social Media and Suicide: A Public Health Pe rspective , American Journal of
Public Health, vol. 102 (S2), pp. 195 -200.
102 Pagina oficială de Facebook ClickCEOP, https://www.facebook.com/clickceop/ , accesat 01.06.2019.

27

2.4 Cyberbullyingul în jocur ile video

Fără doar și poate că numeroasele jocuri create de marile companii au condus la o
dezvoltare masivă a acestei industrii. Jocurile video au început să fie jucate de un număr
impresionant de copii, adolescenți , adulți . Însă, pe lângă distracție p e care jocurile o aduc, ele
stârnesc și multe conflicte în rândul jucătorilor, ajugându -se la jigniri, injurii, amenințări,
excluderi.
Lenhart A. împreună cu alți autori declară că „a proape toți tinerii cu vârste cuprinse între
13 și 17 ani (aproximativ 92%) sunt zilnic prezenți în mediul online ”103. Având în vedere această
prezență, trebuie luate în considerare implicațiile pentru cyberbullying, „o preocupare larg
răspândită și în continuă creștere104”. În timp ce fetele își petrec cea mai mare a timpului pe
platformele de social media, băieții sunt cei mai susceptibili să se angajeze în jocuri105. Jocurile
digitale pun la dispoziția jucătorilor o mare varietate de dispozitive și platforme de jocuri, inclusiv
console (de exemplu Playstation, Xbox), dispozitive portabile (Nintedo DS) , dispozitive mobile
(smartphone -uri, tablete) și compute re sau laptop -uri.
Aceste jocuri sunt interactive și pot fi jucate fie individual, fie în cooperare cu ceilalți și
sau în competiție . Există o gamă foarte largă de genuri de as tfel de jocuri: strategie, simulare,
acțiune, horror, roleplaying, fantezie etc.). Implicarea tinerilor în jocuri diferă în funcție de gen.
„În Statele Unite, între ani i 2014 și 2015, aproape toți băi eții (91%) dețin sau au avut acces la o
consolă de jocur i, comparativ cu 70% dintre fete106”. De asemenea, conform acelorași autori, 27%
dintre băieți au declarat faptul că gaming -ul reprezintă activitatea lor digitală preferată, com parativ
cu doar 2% dintre fete.

103 Lenhart A., Sm ith A., Ander son M., Duggan M., Perrin A., Teens, Technology and Friendships , Pew Research
Center, 2015, pp. 1-9, http://www.pewinternet.org/2015/08/06/teens -technology -and-friendships .
104 Mishna Faye., Cook C., Gadalla T., Daciuk, J., & Solomon S., Cyberbullying behaviors among middle and high
school students , American Journal of Orthopsychiatry, 2010, vol. 80, pp. 362–374.
105 Lenhart A., Smith A., Anderson M., Duggan M., Perrin, op. cit.
106 Lauren McInroy, Faye Mishna, Cyberbullying on Online Gaming Platforms for Children and Youth , Child and
Adolescent Social Work Journal, vol. 34(6), 2017, pp. 597 –607.

28
Într-un studiu realizat de Common Senseîn anul 20 15 reiese că „băieții au avu t o medie
petrecută în jocuri de 56 de minute pe zi, în timp ce fetele au avut o medie de 7 minute107”. Acest
fapt contribuie la faptul că „gaming -ul poate oferi oportunități importante pentru dezvoltarea
prieteniei108”. Iar faptul că băieții petrec mai mult timp în jocurile online, le permit e acestora să -și
creeze noi conexiuni zilnice de recreere și interacțiune cu alți jucători. Acest aspect al studiului
este relevant și pentru propria persoană . Petrecând o mare parte din timpul m eu liber în jocuri
online, am început să cunosc o mulțime de noi persoane, din întreaga țară. Astfel, în prezent, cel
mai b un prieten virtual a devenit cel mai bun prieten din realitate, pe care am ajuns să -l cunosc în
Iași.
Cu toate acestea, mult timp pet recut în fața dispozitivelor digitale special create pentru
jocuri , pot avea numeroase consecințe, atât legate de sănătatea fizică (de exemplu: dureri
musculare, alimentație necorespunzătoare, somn neregulat)109, dar și probleme psihologice și
emoționale leg ate de încrederea în sine, dificultăți de atenție, anxietate socială și probleme de
performanță școlară110.
Odată cu dezvoltarea acestei industrii de jocuri video, c ercetătorii au ajuns la concluzia că
„jocurile online oferă oportunități de cyberbullying111”. Într-un studiu realizat de Meg Fryling ,
Jami Cotler și Jack Rivituso, s -a constatat că există o legătură între jocuri și fenomenul de
cyberbullying. Asta deoarece, în urma cercetării realizate pe un eșantion online de tineri și adulți
dintr -o comunitate de jocuri, atât victimele cât și autorii agresiunii aveau o stimă de sine scăzută,
anxietate sau chiar depresie.
În plus, aceste sentimente negative erau provocate de faptul că băieții , în special, doreau să
comunice în timpul jocului vocal cu coechipierii sau adversarii. Astfel, discuțiile degenerau foarte
rapid și se ajungea la „trash -talk” sau aceștia foloseau cuvine deranjante, agresive, obscene astfel
încât să se intimideze reciproc112, scopul final fiind acela de a câștiga.

107 Common Sense, The common sense census: Media use by tweens and teens. Common Sen se Media Inc., 2015
https://www.commonsensemedia.org/research/ the -common -sense -census -media -use-by-tweens -and-teens.
108 Lenhart A., Smith A., Anderson M., Duggan M., Perrin A., op. cit. , p. 4.
109 Brooks F. M., Chester K. L., Smeeton N. C., & Spencer N. H., Video gaming in adolescence: Factors associated
with leisure time use . Journal of Youth Studies, 2016, vol. 19, pp. 36 –54.
110 Lauren McInroy, Faye Mishna., op. cit.
111 Ibidem.
112 Meg Fryling , Jami Cotler, Jack Rivituso, Cyberbullying or Normal Game Play? Impact of age, gender, and
experience on cyberbullying in multi -player online gaming environments , Journal of Information Systems Applied
Research, vol. 8 , 2015, pp. 4–15.

29
Tocmai din cauza acestei dori nțe de câștig și din cauza game rank -ului (adică a poziției
jucătorului în clasamentul global al jocului), playerii văd aceste lucruri ca un indicator al
dominanței și puterii și ajung să recurgă la mesaje agresive, ostile, jignitoare în așa fel încât să -i
intimideze pe ceilalți jucători și să -și atingă scopul: acela de a deveni cei mai buni.
Unele studii precum cele efectuate de Lam, Cheng și Lul113 sau Elly Konijin, Marije
Bijvank și Brad Mushman114 au constatat o relație semnificativă între jocurile video și fenomenul
de cyberbullying. Totodată, aceștia au precizat că „jucătorii care se regăseau în personaje violente
erau mult mai predispuși să fie agresivi115”. Pe de altă parte, există cercetători care nu văd o
legătură directă între violența din jocurile vi deo și fenomenul de cyberbullying. Dmitri Williams
și Marko Skoric116. „Ce mai mulți playeri, văd jocurile video ca pe un context în care poți face
diverse lucruri – cum ar fi să te lupți sau să ucizi – dar nu și în viața reală117”.

2.5 Consecințele cyberbul lyingului

În timp ce unii indivizi preferă să ignore pur și simplu cyberbullinygul deoarece acesta
apare în mediul online și, prin urmare, nu amenință în mod explicit siguranța lor fizică, există un
număr semnificativ de cercetări care sugerează că exist ă consecințe reale în realitate asupra
victimelor, dar ș i a autorilor. Consecințe la nivel psihologic și emoțional. În cel mai recent studiu
realizat de Justin Patchin și Sameer Hinduja, 45% dintre victimele atacurilor de cyberbullying au
declarat că au fo st furioase , 28% se simțeau frustrate și 27% au precizat că erau triste118.
Pe aceeași linie și subliind realitatea gravă a acestor emoții negative, Janis Wolak și colegii
săi de la Centrul de Cercetare a Crimelor împotriva Copiilor de la Universitatea din New
Hampshire au constatat că aproximativ o treime din tinerii care au experimentat fenomenul de
cyberbullying au descris incidentul ca fiind unul „dureros…care i -a făcut să se simtă foarte supărați

113 Lam L. T., Cheng Z., & LuI X, Violent online games exposure and cyberbull ying/ victimization amo ng
adolescent, Cyberpsychology, Behavior, and Social Networking , 2013, vol. 16, pp. 159 -165.
114 Elly Konijn,, Marije Bijvank & Brad Mushman ., I wish I were a warrior: The role of wishful identification in the
effects of violent video games on aggression in adolescent boys , Developmental Psychology, 2007, vol. 43, pp.
1038 –1044.
115 Ibidem.
116 Dmitri Williams Marko Skoric, Internet fantasy violence: A test of aggression in an online game ,
Communication Monographs, 2005, vol. 72, nr. 2., pp. 217–233.
117 Ibidem.
118 Justin W. Patchin, Sameer Hinduja, op. cit ., p. 24.

30
sau înfricoșați119”. În plus, același studiu a constatat că de trei ori mai mulți tineri care spun că au
fost agresați, jigniți, amenințați în online, indică și simptome de depresie în comparație cu cei care
nu au experimentat vreun incident de cyberbullying.
La fel ca în cazul bullyingului, experiența agresiunii în mediul online este asociata cu o
serie de consecințe precum: stimă de sine scăzută, anxietate, sporită, depresie, un număr mai mare
de absențe școlare, comportament agresiv, abuz de substanțe interzise și tulbur ări la nivel mintal.
De asemenea, în studiul amintit anterior realizat de Justin Patchin și Sameer Hinduja, s -a
constat că există o legătură între fenomenul de cyber bullying și intenția de sinucidere . În mod
concret, autorii au constat că cei care se conf runtă frecvent cu bullying sau cyberbullying – fie că
sunt victime sau agresori – sunt mult mai susceptibili de a raporta g ânduri sau încercări suicidale .
Această constatare este, din păcate, confirmată de numeroasele cazuri prezentate chiar și în mass –
media, în care adolescenții și -au luat propria viață după ce au fost hărțuiți online120.
Însă, autorii ne atrag atenția asupra faptului că nu putem concluziona că cyber bullyingul
provoacă sinucidere . Adolescenții care s -au sinucis au avut o serie de probleme în viața lor, care
probabil , au fost agravate de agresiunea din online pentru a determina cel mai rău scenariu. În acest
sens, facem trimitere la autorii Justin Patchin și Sameer Hinduja care afirmă că „u nii dintre acești
tineri se luptau din punct de vedere social sau academic, alții se luptau cu încrederea scăzută în
propria persoană , iar alții luau medicamente prescrise de medici psihiatrii121”. Această mențiune a
celor doi autori este întărită și de co -fondatorul P roiectului împotriva A gresiu nii din statul
american Maine, Chuck Saufer, ce afirmă că „sinuciderea în rândul adolescenților nu este cauzată
doar de un singur factor, ci de o combinație a acestora122”.
Însă, din punctul meu de vedere, nu trebuie să ignorăm aceste efecte negative pe care
fenomenul de c yberbullying îl are asupra copiilor, adolescenților, dar și adulților în unele situații.
Și asta deoarece hărțuirea în mediul online poate fi extrem de agresivă, repetată, ținta putând fi
atacată mult mai des și mult mai frecvent în comparație cu bullyingu l.
Autoarea Lucy Betts în cartea „ Cyberbullying. Approaches, Consequences and
Interventions ” a realizat o analiză complexă asupra asocierilor pe care cercetătorii le -au realizat.

119 Ibidem..
120 Ibidem , p. 25.
121 Ibidem.
122 Patricia D. Netzley, op. cit. , pp. 43 -44.

31
Astfel, aceștia au avut tendința de a examina asocierea dintre cyberbullying și sănatatea mentală,
respectul de sine și relațiile sociale ale tinerilor123.
În ceea ce privește sănătatea mentală, o serie de studii au arătat că experiențele de agresiune
în mediul online au un impact considerabil asupra psihicului tinerilor, în special . De exemplu,
„tinerii din Japonia care au raportat că au fost ținta cyberbullyingului au fost, de asemenea, mult
mai susceptibili să raporteze că au o stare de sănătate mentală mai slabă, în comparație cu cei care
nu au fost victime ale acestui fenomen124”. O altă consecință ce intervine în sănătatea mentală a
țintelor este anxietatea. Astfel că, cei care au fost ținta fenomenului de cyberbullying se confruntă
cu niveluri mai ridicate de anxietate125. În plus, acei tineri care se confruntă cu nivel mai ridicat de
agresiune și mult mai frecvente, au mai multe șanse să raporteze că se confruntă cu un nivel mai
ridicat de anxietate în situațiile sociale.
Numeroase studii au fost realizate și în ceea ce privește legătura dintre fenomenul de
cyberbullying și stima d e sine a tinerilor. În plus, cercetătorii au analizat și dacă nivelul încrederii
în propria persoană poate influența reacția la agresiunea online. În acest sens, Patchin and Hinduja
au constatat că atât agresorii, cât și țintele lor au raportat că au un ni vel mai scăzut de stimă de
sine, în comparație cu acei tineri care nu au fost implicați în hărțuirea în online126. Și asta deoarece,
cyberbullying stârnește emoții negative foarte puternice precum rușinea, frica, dezamăgirea sau
neputința. Toate acestea, aut omat, contribuie la o încredere în propria persoană mult mai scăzută.
Pe de altă parte, respectul de sine al unei ținte poate acționa ca un factor de protecție
împotriva cyberbull yingului127. În mod specific, persoanele care au o încredere mai mare în ei, p ot
fi „imuni” la atacurile din mediul online. Din cauza aceasta, o marte parte din autorii agresiunii în
mediul digital își aleg ținte mai slabe, atât din punct de vedere social, cât și din punct de vedere
psihologic. În momentul în care agresorul conștien tizează că îi este superior țintei pe care o
agresează, atunci acestuia îi va fi mai ușor să profite de slăbiciunile și de vulnerabilitatea pe care
o are (bineînțeles că trebuie să avem în vedere și metoda prin care autorul alege să -și atace victima
cât și tipul de cyberbullying pe care se hotărăște să -l aplice).

123 Lucy R. Betts, op. cit. , p. 82.
124 Norihito Oshima , Atsushi Nishida , Effects of cellula r phone email use on the mintal health of junior high school
students in Japan , Psychiatry and Clinical Neurosciences , 2009, vol. 63, pp. 1024 -1028.
125 Lucy R. Betts, op. cit. , p. 84.
126 Justin W. Patchin, Sameer Hinduja, op. cit ., p. 25.
127 Álvarez -García, D., Núň ez Pérez, Risk factors associated with cybervictimization in adolescence , International
Journal of Clinical Health Psychology , 2015, vol. 15 , pp. 226–235.

32
Multe victime care au avut gânduri suicidale sunt reticente să vorbească despre ele. Cu
toate acestea, câțiva sunt dispuși să se prezinte pentru a -și împărtăși sentimentele, astfel încât
oamenii să înțeleagă tipul de disperare chiar, pe care fenomenul de cyberbullying îl poate crea.
Într-un articol din luna mai a anului 2013 intitulat „I Was Cyberbullied” pentru revista digitală
„Thought Catalog ”, terapeutul Kelsey Kangos scrie despre propriile expe riențe avute ca victimă a
acestei agresiuni prin care a trecut în liceu128.
Chinul ei a început deoarece colegii ei de clasă au decis brusc că brațele ei erau prea
păroase. Drept urmare, copiii au început să o strige „gorila” și să o urmărească prin holuril e
liceului. Apoi, agresiunea față în față s -a transformat în cyberbullying129.
Kangos a declarat că a primit multe mesaje de genul „ Kangos este o gorilă”, „ Kangos
plânge ca un copil”, sau „radeți -ți părul” și multe altele, toate cu scopul de a o jigni și ag resa. Însă,
agresorii nu s -au oprit doar la astfel de mesaje. Ei au început să spună lucruri oribile despre
greutatea fetei, despre cum n -a avut niciodată prieteni până acum și au început să -i adreseze
întrebări precum „de ce nu faci tuturor o favoare și î și razi părul de pe brațe?”. Situația a degenerat
atât de rapid încât autorii agresiunii i -au transmis că vor fi fericiți dacă ea se va sinucide130.
Pe lângă toate acestea, a fost creat și un site special prin care tinerii își băteau joc de ea și
râdeau de p ersoana ei. Acolo erau postate tot felul de comentarii jignitoare, ostile, neadevărate,
care o umileau pe Kangos . A fost încărcată și o fotografie editată cu corpul unei gorile ș i fața fetei
și au fost create sondaje în care vizitatorii puteau vota dacă Kangos ar trebui să -și tundă părul sau
să se sinucidă.
Punctul critic al expe rienței sale a fost când a început să creadă în mesajele primite,
gândindu -se că poate ar fi mai bine să se sinucidă. Kelsey Kangos a declarat că „l ucrurile au ajuns
atât de grave încât am considerat în mod legitim că ar trebui să mă sinucid. Tot ce știam, lumea
mea, era o mizerie totală131”. În cele din urmă, Kangos le -a povestit părinților lor tot ce s -a
întâmplat, iar aceștia au luat măsuri și astfel site -ul a fost închis. Cu toate acestea, școala la care
învăța fata nu a făcut nimic pentru a o ajuta cu agresiunea față î n față din partea colegilor ei, așa
cum fata a precizat: „a m discutat cu directorul că trebuie luate măsuri și cu toate acestea, nimeni
nu a făcut nimic niciodată. A m încercat să mă descurc de una singură înainte ca situația să se

128 Kelsey Kangos, I Was Cyberbullied, Thought Catalog , 2013. http://thoughtcatalog.com .
129 Ibidem.
130 Patricia D. Netzley, op. cit. , pp. 42 -43.
131 Kelsey Kangos, op. cit.

33
agraveze atât de mult. Din fericire, am ales să îmi implic părinții, în loc să fac ceva drastic
împotriva mea132”.

2.6 Cyberbullyingul în România

În România nu s -au realizat multe studii l egate de fenomenul de cyberbullying. Însă, în
ciuda faptului că aceste studii lipsesc, asta nu înseamnă că agresiunea în mediul online nu există.
Există numeroase cazuri de cyberbullying și în țara noastră, însă nu sunt la fel de mediatizate ca
în alte sta te ale lumii. Din punctul meu de vedere, mediatizarea aceasta a unor cazuri nu s -a realizat
deoarece cyberbullyingul nu a avut consecințe atât de grave a supra țintei ca în alte cazuri.
Cu toate acestea, ar fi o greșeală să conștientizăm efectele negative ale cyberbullyigului
abia după ce apar și victime ale fenomenului. Ideal ar fi să -l prevenim din timp și să luăm măsurile
necesare pentru a putea fi oprit. Iar victimele, au în primul rând, un rol esențial. Ele ar trebui să
acționeze și să nu rămână indife rente la atacurile autorilor. De cele mai multe ori, ele preferă, însă,
să nu povestească nimănui despre incident, victimele „invocând motive precum frica, lipsa de
încredere că ar putea schimba ceva sau faptul că nu au crezut că este necesare să implice ș i alte
persoane133”.
Iar în al doilea rând, cei care sunt martori la o astfel de agresiune, ar trebui și ei să
reacționeze și să vină în sprijinul victimei, fie oprind atacurile primite, fie să nu mai încurajeze
astfel de acțiuni. Și aici România are dificul tăți deoarece „ 84% dintre respondenți spun că au asistat
la un astfel de atac în mediul online, însă doar 36% au intervenit în conflict134. Chiar dacă
majoritatea ar fi dorit să -l ajute pe cel agresat, cei mai mulți se tem să nu fie și ei atacați. În plus,
psihoterapeutul Delia Mina care s -a implicat în studiul realizat de cei de la Bitdefender (realizat
de Tribal WorldWide România în perioada septembrie -octombrie 2017, prin chestionar online
aplicat pe un eșantion de 800 de respondenți din rândul tinerilor s ub 18 ani) precizează că „victima
are nevoie de aliați…iar importanța oamenilor din jurul celui abuzat este mai mare ca oricând.
Adulții, profesorii, părinții, rudele sau orice altă persoană de care persoana abuzată se simte atașată

132 Ibidem.
133 80% dintre adolescenți au fost hărțuiți pe internet , https://www.bitdefender.ro/news/80 -dintre -adolescenti -au-
fost-hartuiti -pe-internet -aspectul -fizic-pasiunile -si-situatia -materiala -principalele -motive -3393.html , accesat
07.06.2019.
134 Ibidem.

34
trebuie să îi ofere sup ort necondiționat și încredere135”. Din păcate, în România nu există nicio
lege care să sancționeze autorii agresiunii din online.
Într-un studiu intitulat „ Cyberbullying victimization prevalence and associations with
internalizing and externalizing proble ms among adolescents in six European countries ” realizat
de Artemis Tsitsika, Mari Janikian și publicat în Computers in Human Behavior136, s-a analizat
impactul pe care fenomenul de cyberbullying îl are asupra victimelor, iar rezultatele arată că în
România agresiunea din online este cea mai ridicată, în comparație cu celelalte țări europene. În
total, 21,4% dintre adolescenți au raportat că au fost victime ale cyberbullyingului în ultimele 12
luni. Atacurile au fost mai frecvente la fete decât la băieți (24% față de 18,5%) și printre
adolescenții mai în vârstă comparativ cu cei mult mai tineri (24% față de 20%)137. Autorii afirmă
că „cele mai multe cazuri au fost raportate în România (37,3%) și Grecia (26,8%), iar rata cea mai
scăzută a fost înregistrată în Spa nia (13,3%) și Islanda (13,5%)138”.
Un alt studiu relevant realizat de Brian O'Neill și Thuy Dinh sub numele de „ Mobile
Technologies and the Incidence of Cyberbullying in Seven European Countries: Findings from
Net Children Go Mobile ”, întărește faptul că, în România, rata fenomenului de cyberbullying este
foarte ridicată, comparativ cu celelalte state europene. Cercetarea ce a avut loc la sfârșitul anului
2013 și începutul lui 2014 a presupus intervievarea a aproximativ 3.500 de copii din șapte țări
europen e (Marea Britanie, Danemarca, Italia, România, Irlanda, Portugalia și Belgia)139.
Conform celor doi autori, în medie, 23% dintre copiii intervievați din cele șapte țări au
declarat că au fost agresați în mediul online. Cea mai ridicată rată a fenomenului de cyberbullying
„o regăsim în România (41%) și Danemarca (39%), până la niveluri mult mai mici în Portugalia
(10%), Belgia respectiv Italia (cu 13%)140”. Singurele țări care se apropie de media tuturor sunt
Marea Britanie și Irlanda (21% respectiv 22%).

135 Ibidem.
136 Artemis Tsitsi ka, Mari Janikian , Cyberbullying victimization prevalence and associations with internalizing and
externalizing problems among adolescents in six European countries , Computers in Human Behavior, 2015, vol. 51,
pp. 1 -7.
137 Ibidem.
138 Ibidem.
139 Brian O'Neill, Thuy Dinh , Mobile Technologies and the Incidence of Cyberbullying in Seven European
Countries: Findings from Net Children Go Mobile , Societies, 2015, vol 5., pp. 384 -398.
140 Ibidem.

35
Un a lt aspect interesant pe care l -au cercetat Brian O'Neill și Thuy Dinh îl reprezintă
sprijinul pe care victimele îl cer de la ce apropiați. Astfel, copiii portughezi și belgieni sunt cei
care solicită cel mai mult sprijin social (80% respectiv 78%). În schi mb, copiii din Danemarca sunt
mai puțin probabil să facă acest lucru (cu un procent de 56%). Autorii afirmă că „mamele sunt
principala sursă de sprijin pentru copii în majoritatea țărilor, în special în Portugalia, Belgia și
Marea Britanie. În majoritatea țărilor, copiii preferă să discute cu părinții atunci când ceva îi
deranjează pe internet, cu excepția României, unde tinerii aleg să vorbească cu fratele, sora sau
prietenii (25% respectiv 24%)141”.
Din păcate, în majoritatea țărilor, procentele adolescenț ilor care vorbesc cu profesorii
atunci când sunt agresați în mediul online sunt foarte scăzute, variind de la 4 la 7%. Aceste
procente, din punctul meu de vedere, sunt dezamăgitoare deoarece profesorii ar putea constitui ,
pentru tineri , un sprijin major și un pilon important pentru oprirea agresiunii de pe internet. Autorii
concluzionează că „în general, unul din trei adolescenți, nu va solicita sprijin din partea părinților,
fraților, prietenilor sau profesorilor142”.
Putem observa, că în ciuda faptului că în România fenomenul de cyberbullying este
cunoscut de o mică parte din populația țării, el există într -un procent extrem de mare. Odată cu
prezența sa, automat, apar și efectele negative pe care fenomenul le are asupra victimelor. Nu este
de mirare că 80% dintre adolescenț i din România au fost hărțuiți pe internet143. Asta s -a demonstrat
în studiu l realizat de compania Bitdefender. Principalele motive pentru care tinerii au fost agresați
în mediul online se leagă de înfățișarea și felul în care se îmbracă (6 7%), urmate de hobby -urile și
preocupările pe care aceștia le au (30%), situația materială a familiei din care provin (13%) și
rezultatele șco lare (12%).
Cyberbullyingul apare cel mai frecvent în rândul adolescenților care utilizează platformele
de socia l media pentru două sau mai multe ore pe zi. Facebook, Messenger, Instagram sunt cele
mai populare rețele de socializare unde are loc fenomenul de cyberbullying, iar cele mai des

141 Ibidem.
142 Ibidem.
143 80% dintre adolescenți au fost hărțuiți pe internet , https://www.bitdefender.ro/news/80 -dintre -adolescenti -au-
fost-hartuiti -pe-internet -aspectul -fizic-pasiunile -si-situatia -materiala -principalele -motive -3393.html , accesat
07.06.2019.

36
folosite tehnici folosite sunt „mesajele de amenințare și cele negative trimi se în chatul privat,
urmate de comentarii negative la fotografiile postate și în ultimul rând, furtul de identitate144”.
Chiar dacă puțini oameni din țară cunosc și conștientizează efectele pe care cyberbullyingul
le are asupra victimelor, dar și asupra aut orilor, există companii și inițiative care doresc să vină în
sprijinul celor agresați pe internet. În acest sens, Asociația Telefonul Copilului, o organizație non –
guvernamentală și non -profit pune la dispoziția copiilor și adolescenților din România singur a linie
telefonică gratuită de asistență la nivel național145. Această inițiativă există de peste 17 ani, iar
Telefonul Copilului a fost sunat de mai mult de 2 milioane de ori. Este de remarcat că site -ul
conține o secțiunea specială dedicată fenomenului de cyberbullying146, ceea ce înseamnă că, în
România, acesta reprezintă o problemă ce trebuie luată în con siderare.
O altă inițiativă , cu un concept foarte creativ și interesant, sprijinită de compania
Bitdefender este campania „#nutastaură (nu tasta ură) meni tă să crească nivelul de conștientizare
asupra fenomenului de cyberbullying în țara noastră și a efectelor nocive pe care acest fenomen le
are asupra tinerilor147”. Scopul campaniei este acela de a strânge 50.000 de semnături în cadrul
petiției online deschi de pe site -ul https://nutastaura.bitdefender.ro/ , pentru a lansa un buton de
Facebook reactions – un buton contra cyberbullyingului. „ Acest buton nu ar fi unul de raportare,
cenzurare efectivă asupra utili zatorului care face agresiunea , ci ar purta semnificația simbolică de
sancțiune socială asupra conținutul postat de natură să afecteze o anumită persoană . Ar fi pasul
atât de important de la privitor indiferent, la privitor care trage un semnal de alarmă a supra
fenomenului148”. Pe scu rt spus, cei de la Bitdefender își doresc să convingă platforma de
socializare Facebook să implementeze „un buton „Facebook reaction” care să semnalizeze
conținutul de tip cyberbullying, fie că este vorba de remarci răutăcioase, comentarii de ură sau
amenințări149”.

144 Ibidem.
145 Telefonul copilului, http://www.116111.ro/ , accesat 12.06.2019.
146 Ce trebuie să faci pentru a nu fi o victimă a fenome nului de cyberbullying,
http://www.116111.ro/explore/cyberbullying , accesat 12.06.2019.
147 80% dintre adolescenți au fost hărțuiți pe internet , https://www.bitdefender.ro/news/80 -dintre -adolescenti -au-
fost-hartuiti -pe-internet -aspectul -fizic-pasiunile -si-situatia -materiala -principalele -motive -3393.html , accesat
12.06.2019.
148 Ibidem.
149 https://nutastaura.bitdefender.ro/#page1 , accesat 12.06.2019.

37
Pe lângă toate aceste inițiative, de curând, mai exact pe data de 23 mai 2019, a fost stabilită
prima condamnare definitivă pentru comportamentul de tip bullying. Aceasta fiind o premieră
pentru justiția și învățământu l din România150.
Împreună, toate acestea trag un semnal de alarma asupra acestui fenomen des întâlnit, atât
în România cât și în alte state europene sau din întreaga lume. Per ansamblu, cyberbullyingul
reprezintă o problemă majoră de o amploare substanțial ă, inclusiv în România, cu care întră în
contact mai mult de unul din cinci adolescenți europeni studiați151. De aceea, este nevoie de măsuri
concrete împotriva acestui fenomen care să se axeze pe prevenir ea lui cât mai mult cu putință.

Capitolul 3
Sinucid erea Amandei Todd

3.1 Descrierea cazului

Amanda Todd este o adolescentă de 15 ani din Canada care a fost victimă a fenomenului
de cyberbullying. Adolescenta a postat pe 7 septembrie 2012 pe platforma Youtube un videoclip
intitulat „My story: Struggling, bullying, suicide, self harm152” în care își descrie povestea
cutremurătoare prin care a trecut din cauza cyberbullyingului (anexa 1 ). O lună mai târziu după
publicarea filmulețului fata s -a sinucis.
„Am decis să vă spun despre povestea mea fără de sf ârșit153” (imaginea 3) , începe
videoclipul alb -negru creat de Amanda. Aceasta își spune în tăcere povestea cu ajutorul unor foi
albe scrise cu un marker și poate fi văzută în cea mai mare parte a videoclipului de la nas în jos,
uneori mișcându -se și putând fi văzută și l a față.
Fata descrie că totul a început când a folosit chat -uri video pentru a întâlni și vorbi cu
oameni noi online, fiind în clasa a VII -a. Discutând cu diverși indivizi, unii au început să -i spună

150 https: //realnews.ro/prima -condamnare -definitiva -pentru -bullying -premiera -in-invatamant -si-in-justitie/ , accesat
12.06.2019.
151 ArtemisTsitsika, Mari Janikian , op. cit ., p. 7.
152 My story: Struggling, bullying, suicide, self harm , https://www.youtube.com/watch?v=vOHXGNx -E7E, accesat
18.06.2019.
153 Ibidem.

38
că este uimitoare, frumoasă și
perfectă, iar un bărba t a făcut presiuni
asupra ei pentru a -și arăta sânii.
Aceasta a făcut -o, iar după puțin timp
a primit un mesaj pe Facebook de la
un bărbat pe care nu-l cunoștea.
Individul îi solicita fetei să-i „facă un
show” la camera web, altfel va
distribui poz a cu sân ii ei în mediul
online154. Amanda a refuzat, iar peste
vacanța de Crăciun a declarat că
poliția a venit la ea acasă pentru a -i
spune că fotografia a fost distribuită pe internet. „ M-am îmbolnăvit foarte tare și a apărut
anxietatea, depresia și tulburări le de panică155”. După acest moment, Amanda s -a mutat și a început
să consume alcool și droguri.
La un an după mutare, lucrurile au început să meargă mai bine pentru adolescentă, până
într-o zi, când bărbatul ce a hărțuit -o și în trecut a creat o pagină pe Faceb ook având ca poză de
profil fotografia cu sânii ei. Amanda a povestit că a plâns în fiecare noapte, și -a pierdut toți prietenii
și tot respectul pe care aceștia îl aveau pentru ea. „ Niciodată nu voi recupera aceea poză. Rămâne
publică pentru totdeauna”, a scris ea. În continuarea, Amanda a povestit că nu mai avea niciun
prieten, era mai mereu singură și a început să -și facă rău singură156.

154 Ibidem.
155 Bullied Teen Leaves Behind Chilling YouTube Video , https://abcnews.go.com/International/bullied -teen-
amanda -todd-leaves -chilling -youtube -video/story?id=17463266 , accesat 18.06.2019.
156 Leung Wen cy, Dakshana Bascaramurty, Amanda Todd Tragedy Highlights How Social Media Make s Bullying
Inescapable , The Globe and Mail , 2012, www.theglobeandmail.com/news/national/amanda -todd-traged y-highlights –
how-social -media -makes -bullying -inescapable/article4611068 , accesat 19.06.2019.
Imaginea 3 – screenshot din filmulețul postat de Amanda Todd
pe Youtube

39
Pe lângă toate aceste lucruri cutremurătoare povestite, adolescenta a relatat încă o „greșeală
uriașă157” pe care a făcu t-o. Fata a început să vorbească cu un băiat mai în vârstă ca ea. Acesta a
început să -i spună cât de mult o place și a invitat -o la el acasă întrucât prietena lui era plecată într –
o vacanță. Amanda a acceptat să meargă și s -a culcat cu el deoarece credea c ă o place cu adevărat.
O săptămâna mai târziu a primit un sms în care i se spunea să iasă din școală.
Acolo o așteptau un grup de elevi, condus de prietena băiatului care i -a spus: „Uită -te în jur, nimeni
nu te place!158” Imediat după, au aruncat -o la pămâ nt și au început să o lovească de nenumărate
ori. Cei care au fost martori au început să filmeze. În acele momente, Amanda a declarat că „ își
dorea să moară159” când tatăl său a găsit -o căzută într -un șanț.
Încă din primele secunde ale videoclipului postat d e tânără putem remarca prin melodia de
fundal aleasă, filmulețul editat alb –
negru, felul în care a decis să se
filmeze (de la nas în jos arătând în
prim plan doar acele hârtii prin care
își relata povestea) – toate acestea
anticipau că ceea ce urmează să s pună
nu este o poveste fericită, ci din
contră. Odată ce minutele
videoclipului treceau, ne putem da
seama că Amanda suferea de o
puternică stare de anxietate, depresie,
tulburări de panică, consecințe despre
care am discutat în capitolul anterior. Acest c az (și multe altele) ne demonstrează că efectele
cyberbullyingului sunt reale și afectează într -un mod semnificativ victimele fenomenului.
În continuare, povestește Amanda, d upă ce a ajuns acasă, a decis să bea înălbitor în speranța
că suferința ei se va s fârși; a ajuns la spital unde după câteva zile și -a revenit. Ajunsă acasă,
adolescenta a văzut pe Facebook tot felul de mesaje agresive, răutăcioase la adresa ei: „A meritat!

157 My story: Struggling, bullying, suicide, self harm , https://www.youtube.com/watch?v=vOHXGNx -E7E, accesat
19.06.2019.
158 Ibidem.
159 Ibidem.
Imaginea 4 – screenshot din filmulețul p ostat de Amanda
Todd pe Youtube

40
Sper că a murit!160” Amanda s -a mutat la o altă școală, într -un alt oraș sperând că o să scape de
toate mesajele jignitoare.
Însă, tortura a urmat -o, prin intermediul Facebook. Acolo elevii postau tot felul de imagini
cu șanțuri în ca re o etichetau și au început să -i trimită mesaje foarte agresive, jignitoare, de
neimaginat aș putea spun e: „ar trebui să încerce un alt înălbitor, o marcă mai bună”, „sper că vede
și se sinucide161”. Aici, consider eu, apare marea problemă a fenomenului de cyberbullying: unii
dintre autorii acestui tip de agresiune, nu conștientizează efectele negative pe care comentariile,
mesajele postate sau videoclipurile și fotografiile distribuite le au asupra victimelor. Pentru unii
făptași toate acestea reprezintă amuzament, distracție, neștiind de fapt, sentimentele și stările prin
care trece victima. La fel s -a întâmp lat și cu Amanda Todd.
Spre finalul filmulețului, tânăra declară în videoclip că „în fiecare zi mă întreb, de ce mai
sunt aici? M -am blocat…ce mi -a mai rămas acum? Nu se va termina niciodată. Nu am pe nimeni.
Am nevoie de cineva. Numele meu este Amanda Tod d162”. Toate acestea, reflectă și mai mult
starea de anxietate, depresie ce au fost cauzate ca urmare a agresiunii la care a supusă .
Pe data de 10 octombrie 2012 la ora 6:00, autoritățile au fost chemate la o reședință din
Port Coquitlam , British Columbia pe ntru a investiga moartea bruscă a adolescentei Amanda Todd.
Aceasta s -a sinucis prin spânzurare ca urmare a șirului interminabil de agresiuni la care a fost
supusă plus a neputinței ei și a familiei de a face față situației care a scăpat cu mult de sub con trol
și ignorată mai mult sau mai puțin de către cei din jur163. La cinci ani după moartea fetei a fost
găsit și vinovatul. Acesta a fost condamnat la 11 ani de închisoare cu executare164.

160 Bullied Teen Leaves Behind Chilling YouTube Video , https://abcnews.go.com/International/bull ied-teen-
amanda -todd-leaves -chilling -youtube -video/story?id=17463266 , accesat 19.06.2019.
161 Ibidem.
162 My story: Struggling, bullying, suicide, self harm , https://www.youtube.com/watch?v=vOHXGNx -E7E, accesat
19.06.2019.
163 Bullying, Cyberbullying sau Copita umana , https://sites.google.com/site/dodoverdict/articole -publicate/bullying –
cyberbullying -sau-copita -umana , accesat 19.06.2019.
164 Amanda Todd case: Accused Dutch man jailed for cyberbullying, https://www.bbc.com/news/world -us-canada –
39295474 , accesat 19.06.2019.

41

Imaginea 5 – screenshot -uri din filmulețul p ostat de Amanda Todd pe Youtube

3.2 Analiza etică a cazului Amanda Todd utilizând Cutia lui Potter

În capitolul doi, am descris modelul dezvoltat de Ralph Potter intitulat „Cutia lui Potter”
care se ba zează pe patru piloni esențiali (definiții, valori, principii filosofice, l oialități) și presupune
parcurgerea a patru etape (pe care le vom relua pe scurt) pentru rezolvarea dilemelor morale: prima
dintre acestea o reprezintă definirea situației în mod detaliat și obiectiv ce constă în descrierea
obiectivă și completă a faptelor , a persoanelor implicate și a problemelor ce apar . A doua etapă
presupune identificarea valorilor asociate cu situația respectivă . În cea de -a treia etapă este nevoie
să se utilizeze orientări de filosofie morală ca justificare a deciziei (printre acestea se regăsesc:
deontologismul lui Immanuel Kant, utilitarismul lui John Stuart Mill, vălul ignoranței a lui Jo hn
Rawls, etica feministă etc). Cea de -a patra și ultima etapă trebuie să se decidă cui îi este loial în
ultima instanță cel care ia decizia (el po ate alege între familie, colegi, prieteni, societate ca
ansamblu, iar în funcție de alegerea loialității să ia decizia și în concordanță cu ace asta).

42
În cele ce urmează , voi realiza o analiză etică a cazului Amanda Todd cu ajutorul Cutiei
lui Potter. Mai exact, trecând acest caz prin cele patru cadrane ale modelului etic, voi verifica dacă
acțiunile autorilor agresiunii au determinat -o pe Amanda Todd să se sinucidă .
În prima etapă, definirea situației, Amanda Todd a fost supusă unor agresiuni din partea
mai multor persoane, atât în realitate (bullying) cât și în mediul online (cyberbullying). Toate
aceste abuzuri au putut -o determina pe adolescentă să se sinucidă. Amanda a fost nevoită să îndure
mai multe atacuri: într -o primă fază , a fost păcălită de un i ndivid din mediul online să -și arate sânii
în fața camerei web. Acesta a realizat mai multe fotografii și a început să o șantajeze pe tânără prin
intermediul platformei de socializare Facebook. Amanda a refuzat, iar fotografia cu sânii ei a fost
distribuit ă în mediul online. Din cauza acestei acțiuni a autorului, fata a fost cuprinsă de anxietate,
depresie și tulburări de panică.
Un alt abuz la care a fost supusă adolescenta, a fost momentul în care a fost bătută de un
grup de elevi „condus ” de prietena bă iatului cu care Amanda s -a culcat. În această situație, unii ar
putea afirmă că vina este și a tinerei, deoarece a acceptat să meargă la băiat acasă. Însă, trebuie să
ținem cont de stările de anxietate, singurătate, depresie prin care trecea. Amanda a și p recizat că
se simte singură, că are nevoie de cin eva, întrucât nu are pe nimeni; astfel, aceasta simțea nevoia
de afecțiune, dragoste, prietenie. După acest eveniment, Amanda a băut înălbitor, în speranță că
teroarea prin care trece se va opri. A ajuns la spital și după câteva zile și -a revenit.
Nu în ultimul rând, Amanda a trebuit să îndure numeroasele comentarii, mesaje, fotografii
agresive pe care oamenii au început să le posteze pe Facebook la adresa ei. Unele persoane îi
sugerau fetei, ca de data aceas ta, să nu mai eșueze din a se sinucide. Astfel, persoanele implicate
în acest caz sunt: Amanda Todd, individul care a manipulat -o să-și arate sânii și a distribuit
fotografia în mediul online, băiatul și prietena lui care au bătut -o pe victimă, dar și soci etatea
reprezentată din indivizii care au postat mesaje, comentarii, fotografii jignitoare la adresa fetei, cât
și din cei care au fost martori la aceste abuzuri, dar eu hotărât să nu se implice și să le oprească. În
cazul de față, putem identifica mai mul t dileme ce apar : este moral să profiți de o tânără pentru a –
ți satisface propriile plăceri? Este moral să înjosești o persoană pentru a -ți arăta superioritatea?
Este moral să postezi pe platforme de social media comentarii, mesaje, imagini jignitoare la a dresa
unei persoane pentru propriul amuzament, pentru propria distracție?
Cea de -a doua etapă dedicată valorilor asociate cazului nostru, ne pune la îndemână o paletă
largă de astfel de valori: în primul rând, compasiunea, decența, intimitatea tinerei Ama nda Todd

43
nu au fost respectate de autorii abuzurilor la care a fost supusă. Mai departe, alte valorile asociate
cazului sunt respectul, siguranța aproapelui, egalitatea, prietenia, dreptatea, iubirea.
În plus, în cazul indivizilor care au început să poste ze pe Facebook tot felul de imagini și
mesaje jignitoare, apare și un tip de dilemă din categoria drept versus drept identificate de
Rushworth Kidder în opera sa „ How good people make tough choices: Resolving the dilemmas of
ethical living ”165, categorie ce se diferențiază prin valorile aflate în conflict. Putem spune că pentru
ei lupta se dădea între „individ versus comunitate” . Asta deoarece aceștia aveau de ales între a
gândi în mod individual acțiunile și tot ceea ce postau pe Facebook despre Amanda (riscând astfel
excluderea socială) respectiv de a se ghida după efectul numit imitație gregară (cunoscut și sub
numele de efectul de turmă) și de a face parte din grupul celor care o batjocoreau pe fată.
Cea de -a treia etapă are în vedere principiile etice pe care le voi avea în vedere în analiza
cazului. Pentru cazul de față, mă voi raporta la teoria aristotelică a virtuții, deontologismul lui
Immanuel Kant, principiul utilitarism al lui John Stuart Mill , vălul ignoranței propus de John
Rawls și etica iudeo -creștină.
Astfel, teoria aristotelică a virtuții susține că „virtutea morală este situarea corespunzătoare
între două extreme166”. În continuarea acestei idei, Aristotel afirmă că „virtutea morală este o cale
de mijloc între două extreme, una implicând exce sul, iar cealaltă lipsa167”. Raportând cazul nostru
la această teorie etică, putem remarca cu ușurință că autorii agresiunii nu au ținut cont, nici de
departe, de acest echilibru propus de Aristotel. Din contră, aceștia și -au bătut joc de Amanda Todd
până câ nd aceasta nu a mai suportat. Un alt aspect ce trebuie amintit este faptul că agresorii nu ar
fi mai puțin vinovați, dacă ar fi distribuit și postat doar unu sau două mesaje jignitoare la adresa
fetei. Asta deoarece și „jefuitorii de bănci nu se mai puțin vinovați dacă își organizează atacul în
cursul nopții că sa nu -i rănească pe clienți168”. Aristotel vorbea prin această teorie etică de ceea ce
este „de mijloc pentru noi”, adică pentru statutul pe care îl are individul, pentru o anumită situație.
Astfel, co nform teoriei aristotelice a virtuții acțiunile autorilor sunt imorale.
O altă teorie etică dezvoltată de Immanuel Kant ce îi poartă și numele este principiul
imperativ a lui Kant prin care, filosoful spune: „acționează conform acelei maxime care vrei să

165 Rushworth M. Kidder , op. cit. , pp. 183 -186.
166 Clifford Christians, op. cit. , p. 23.
167 Ibidem.
168 Ibidem.

44
capete valoare de lege universală169”. Potrivit lui Kant, fiecare acțiune pe care o facem trebuie să
se bazeze pe o normă, regulă morală. Pentru ca o maximă (adică o acțiune subiectivă) să devină o
lege universală ea trebuie să fie acceptată și recunoscută d e toți oamenii. Kant considera „că există
adevăruri superioare rațiunii noastre limitate170” iar la ele ne oferă acces con știința care „ne
informează când se cuvinte să alegem binele și să respingem răul171”.
Pentru cazul Amanda Todd putem afirma, cu siguranț ă, că autorii agresiunii au încălcat
principiul imperativ a lui Kant deoarece nu au acționat astfel încât fapta lor să devină o lege
universală, acceptată de toată lumea. Fără doar și poate că lipsa de respect a făptașilor, batjocura
și jignirile aduse tine rei Amanda nu vor deveni niciodată legi universale acceptate de societate.
Dacă ar fi să ne legăm și de deontologism ul simplu care afirmă că o acțiune este corectă
din punct de vedere moral dacă este conformă cu un principiu/regulă/normă care exprimă ceea ce
trebuie făcut172, ajungem foarte rapid la concluzia că acțiunile autorilor cyberbullyingului asupra
victimei Amanda Todd nu sunt conforme cu nici o regulă, cu nici un principiu sau normă existentă.
Astfel, putem concluziona că faptele lor sunt imorale și din punct de vedere al deontologismului
kantian.
În ceea ce privește utilitarismul dezvoltat de John Stuart Mill, filosoful afirmă că în
deciziile pe care le luăm, orice individ trebuie să „caute cea mai mare fericire pentru cei mai
mulți173”. Analizând caz ul prin prisma acestui principiu, putem preciza că prin mesajele,
comentariile, fotografiile distribuite în mediul online, autorii nu au contribuit la sporirea fericirii
unui număr de oameni, ci din contră, au „contribuit” în mod negativ la stările de anxi etate, depresie,
neliniște pe care Amanda Todd le -a exprimat prin videoclipul postat și prin decizia radicală pe
care a luat -o. În plus, potrivit lui Mill trebuie prevenită suferința, durerea și promovata fericirea,
utilitatea, bunăstarea174. Iar în cazul de față, lucrurile s -au întâmplat, fără doar și poate, total invers.
De altfel, acțiunile indivizilor au afectat nu doar fericirea și bunăstarea adolescentei, ci și familia
acesteia. Astfel, în final, putem afirma că acțiunile autorilor agresiunii sunt imora le din punct de
vedere al utilitarismului dezvoltat de John Stuart Mill.

169 Peter Singer, Tratat de etică , Editura Polirom, Iași, 2006, p. 207.
170 Clifford Christians, op. cit. , p. 25.
171 Ibidem.
172 Frank Deaver, op. cit. , p. 105.
173 Clifford Christians, op. cit. , p. 25.
174 Ibidem.

45
O teorie etică ce se pliază perfect pe cazul pe care îl analizez este contractualismul lui John
Rowls, intitulat și „vălul ignoranței” ce afirmă că „dreptatea se naște când se negocia ză fără
diferențieri sociale175”. În acest sens, John Rowls susține că pentru a fi echitabil rezultatul acțiunii
noastre , ea ar trebuie să aibă loc într-o situație specială (numită de Rowls „poziția originară”) în
care toți oamenii să fie sub un „văl al igno ranței” , să nu știe ce statut social (sex, gen, rasă, rol,
avere etc) vor avea în societate. Teoria ar avea rezultate pozitive deoarece „în spatele vălului,
nimeni nu știe cum vor continua să se comporte participanții, atunci când vor păși din nou în viată
reală176”. În acest sens, precizează Rowls până și cel mai defavorizat individ va avea o situația
mult mai bună.
Precizam anterior că această teorie etică se pliază pe cazul Amanda Todd și asta deoarece
persoanele implicate, după ce vor ieși de după val, vor putea avea total alt statut. Autorii agresiunii
ar putea ajunge la rândul lor , chiar victime ale aceluiași tip de agresiune și vor fi nevoiți să treacă
prin aceleași traume ca și Amanda. Chiar dacă teoria etică a lui Rowls este una care ar aduce
benefi cii fiecărui individ din societatea, „poziția originară” pe care filosoful o descrie este doar o
situație fictivă și astfel, poate fi pusă foarte greu în aplicare.
O ultimă teorie la care voi face referire în analiza studiului de caz detaliat este teoria iudeo –
creștină care are ca principală sursă Biblia. Această teorie se bazează pe următoarea idee: „iubește –
ți aproapele ca pe tine însuți177”. Această teorie precizează că moralitatea acțiunilor rezidă în
respectarea poruncilor divine, în special conform căr eia trebuie să iubim pe oameni ca pe noi înșine
și a cărei expresie este mila, ajutorarea, toleranța, iertarea. Conceptul central pe care se bazează
această teorie este iubirea, „agape”, iar acțiunea este considerată morală dacă respectă autoritatea
divină prin porunci.
Aplicând studiul de caz ales acestei teorii, ajungem la concluzia că autorii agresiunii nu și –
au iubit aproapele, în cazul de față pe Amanda Todd deoarece din acțiunile lor nu reiese acest
lucru. Ci, din contră, au jignit -o, s-au distrat pe seama ei, au publicat în online fotografii indecente
cu ea și nu s -au bazat pe valorile promovate de etica iudeo -creștină: nu au arătat toleranță,
ajutorare, milă, iertare față de tânăra de 15 ani. Concluzionând, putem afirma că și în cazul acestei
ultime teorii, faptele autorilor agresiunii la care a fost supusă Amanda Todd sunt imorale.

175 Clifford Christians, op. cit. , p. 27.
176 Ibidem , p. 28.
177 Ibidem, p. 29.

46
După ce am trecut prin primele trei cadrane: am definit situația, am realizat o listă de valori
asociate cu s tudiul de caz și am utilizat orientări de filosofie morală, urmează să trecem și prin
ultima etapă a analizei și anume stabilirea loialitățilo r față de care decidenții moral i sunt loiali.
Fiind implicate mai multe persoane în atacurile efectuate asupra tinerei, o să fie nevoie de o analiză
pentru fiecare dintre cei considerați agresori.
În primă fază, avem individul care a manipulat -o pe Amanda să -și arate sânii în fața
camerei web și care a distribuit mai apoi f otografia cu ea în mediul online. O primă loialitate la
care ne putem raporta în cazul acestuia ar fi dat oria față de sine, față de propria persoană. După
cum Immanuel Kant afirma, conștiința este cea care ne ghidează pentru a face diferența între ce
este rău și ce este bine. În cazul individului, care în final a fost condamnat, vedem că această
diferență înt re bine și rău lipsește, el profitând de adolescentă pentru a -și satisface propriile nevoi.
În plus, remarcăm o lipsă a demnității, a integrității umane și o lipsă totală de respect și
compasiune a acestui personaj față de Amanda. Bărbatului nu i -a păsat de sentimentele, stările
provocate fetei după decizia de a posta fotografia pe internet. O altă loialitate față de care individul
este responsabil este datoria față de societate. Clifford Christians în cartea sa „ Etica mass media ”,
menționa că „loialitatea față de colectivitate este cea care garantează calitatea morală178”, aspect
ce subliniază importanța pe care făptașul ar fi trebuit să o acorde societății și oamenilor din cadrul
ei. Din păcate, acest lucru nu s -a întâmplat, iar individului nu i -a păsat nic i de societate, nici de
persoanele care au văzut fotografia distribuită de el pe internet.
Mai departe, în ceea ce privește băiatul care i -a declarat Amandei că o place respectiv
prietena lui, întâlnim și aici câteva loialități pe care le putem avea în ved ere. Cei doi adolescenți
deveniți agresori au ales să rămână loiali unui celuilalt, deci loialitatea față de iubită respectiv iubit.
Ceea ce ne pune un semn de întrebare deoarece băiatul i -a mărturisit Amandei că o place, însă
observăm că acesta a rămas lo ial iubitei pe care o avea. De cealaltă parte, iubita chiar dacă a fost
înșelată, a ales să se răzbune pe Amanda și să rămână în ultimă instanță loial băiatului cu care deja
avea o relație. O altă loialitate pe care o întâlnim în cazul celor doi este loial itatea față de prieteni.
Cei doi iubiți au fost loiali, într -o mare parte și lor deoarece nu au vrut să devină subiectul glumelor
prietenilor. Este foarte posibil ca tocmai de aceea au hotărât să o bată pe Amanda Todd, pentru a
dovedi că sunt superiori ei și că aceasta merită o pedeapsă pentru ceea ce a făcut. La fel ca și în
cazul individului ce a distribuit fotografia pe internet și în cazul celor doi tineri transformați în

178 Clifford Christians, op. cit. , p. 31.

47
agresori de cyberbullying, regăsim loialitatea față de propria persoană respectiv loialitatea față de
societate, loialități față de care nu prea au ținut cont niciunul dintre cei doi.
Nu în ultimul rând, consider că trebuie să -i includem aici și pe indivizii care au postat,
distribuit pe rețelele de socializare mesaje, comentarii, fotog rafii jignitoare la adresa adolescentei
Amanda Todd. Asta deoarece și ei au avut, prin ura afișată în mediul virtual față de ea , un impact
negativ asupra deciziei luate de fată. Loialitățile prezente în cazul lor sunt loialitatea fiecăruia față
de sine, lo ialitatea față de grupul social respectiv loialitatea față de societate.
Concluzionând această analiza a cazului Amanda Todd cu ajutorul Cutiei lui Potter,
consider că autorii agresiunii realizate online asupra tinerei, au determinat -o pe această să ia
decizia radicală de a se sinucide întrucât nu a mai suportat toate atacurile pe care le -a primit luni
la rând. Această concluzie este întărită și de faptul că am realizat analiza cazului trecând prin
fiecare etapă a modelului etic dezvoltat de Ralph Potter.
În acest sens, am putut observa cum agresorii au încălcat numeroase valori pe care
societatea și conștiința umană le impunea. În ceea ce privește raportarea acțiunilor acestora la cele
cinci orientări de filosofie morală utilizate (teoria aristotelică a vir tuții, deontologismul lui
Immanuel Kant, principiul utilitarism al lui John Stuart Mill, vălul ignoranței propus de John
Rawls și etica iudeo -creștină), niciuna dintre acestea nu poate justifica acțiunile agresorilor,
acestea fiind clar imorale.
În altă or dine de idei, din păcate, abia după sinuciderea tinerei Amanda Todd autoritățile
au început să ia măsuri, atât pentru prevenirea și cât și condamnarea cyberbullyingului. Dovada
stă faptul că bărbatul care a manipulat -o pe Amanda să -și arate sânii la camera web și a distribuit
pe internet fotografia cu ea, a fost condamnat de judecătorii din Canada la 11 ani de închisoare. Iar
după ce cazul a fost mediatizat în întreaga lume unele state precum Canada, Marea Britanie,
Hawaii, Australia și câteva state din Sta tele Unite ale Americii179 au implement at legi stricte care
au ca scop prevenirea fenomenului de cyberbullying cu ajutorul acestor legi ce pedepsesc agresorii.

179 Cyberbullying Laws Around the Globe: Where is Legislation Strongest? ,
http://resources.uknowkids.com/blog/cyberbullying -laws-around -the-globe -where -is-legislation -strongest , accesat
20.06.2019.

48
CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Titluri de cărți:
1. Betts , Lucy , Cyberbullying. Approaches, Consequences and Interventions , PalgravePilot,
United Kingdom, 2016 .
2. Bok, Sissela , Lying: Moral Choice in Public and Private Life , Pantheon Books , United
States, 1978 .
3. Boyd , Danah, It's Complicated: The Social Lives of Networked Teens , Yale University
Press, New York, 2014 .
4. Christians , Clifford , Etica mass -media , Editura Polirom, Iași, 2001 .
5. Deaver , Frank , Etica în mass media , Editura Silex, București, 2004 .
6. Kidder , Rushworth , How good people make tough choices : Resolving the dilemmas of
ethical living, ed. Perfectbound, United States, 2003 .
7. Livingstone , Sonia , Haddon , Leslie , Görzig , Anke , Children, Risk and Safety on the
Internet: research and policy challenges in comparative perspective , Policy Press, 2012 .
8. Olweus , Dan, Bullying at school: What we know and what we can do , Blackwell
Publishing , Malden, MA , 2003 .
9. Netzley , Patricia , How Serious a problem is Cyberbullying , ReferencePoint Press, United
States, 2014 .
10. Patchin, Justin, Hinduja, Sammer, Cyberbullying preve ntion and response , Routledge,
New York, 2012.
11. Rogers , Vanessa , Cyberbullying. Activities to help children and teens to stay sa fe in a
texting, twittering, social networking world , ed. Jessica Kingsley Publ ishers , London,
2010 .
12. Ronson , Jon, Umiliarea publică în era internetului , Editura Art, București, 2016 .
13. Singer , Peter , Tratat de etică , Editura Polirom, Iași, 2006 .
14. Willard , Nancy , Cyberbullying and cyberthreats , Research Press, Illinois, 2007 .
15. Weber , Nicole , Pelfrey , William , Cyberbullying Causes, Consequences, and Coping
Strategies , LFB Scholarly Publishing LLC , United States of America , 2014 .

49

Articole :
1. Baker , Sherry , Martinson , David , The TARES Test: Five Principles for Ethical Persuasion ,
Journal of Mass Media Ethics, 2001, vol. 16(2), pp. 148 -175.
2. Brooks, F. M., Ch ester, K. L., Smeeton, N. C., Spencer, N. H., Video gaming in
adolescence: Factors associated with leisure time use , Journal of Youth Studies, 2016, vol.
19, pp. 36 –54.
3. Carney , A.G. , Merrell K.W. , Bullying in schools: perspectives on understanding and
preventing an international problem , School Psychology International, 2001, vol 11, pp.
2278 -2286.
4. Chandrashekhar, A.M. , Muktha G., Anjana D., Cyberstalking and Cyberbullying: Effects
and prevention measures , in Imperial Journal of Interdisciplinary Research (IJIR) , vol. 2,
2016, pp. 95 -101.
5. Common Sense, The common sense census: Media use by tweens and teens. Common
Sense Media Inc., 2015 , https://www.commonsense media.org/research/ the -common –
sense -census -media -use-by-tweens -and-teens.
6. Coy, D.R. , Bullying , ERIC/CASS Digest, 2001 .
7. Fryling , Meg, Cotler , Jami , Rivituso , Jack, Cyberbullying or Normal Game Play? Impact
of age, gender, and experience on cyberbullying in multi -player online gaming
environments , Journal of Information Systems Applied Research, vol. 8 , 2015, pp. 4–15.
8. García , Álvarez , Pérez , Núňez , Risk facto rs associated with cybervictimization in
adolescence , International Journal of Clinical Health Psychology, 2015, vol. 15 , pp. 226 –
235.
9. Juvonen , Jaana , Gross , Elisheva , Extending the School Grounds? -Bullying Experiences in
Cyberspace , The Journal of school health, 2008, vol. 78 , pp. 496-505.
10. Kelsey Kangos, I Was Cyberbullied , Thought Catalog, 2013. http://thoughtcatalog.com .
11. Konijn , Elly, Bijvank, Marije , Mushman Brad ., I wish I were a warrior: The role of wishful
identification in the effects o f violent video games on aggression in adolescent boys ,
Developmental Psychology, 2007, vol. 43, pp. 1038 –1044.

50
12. Lam, L. T., Cheng, Z., & LuI, X, Violent online games exp osure and cyberbullying/
victimization among adolescent, Cyberpsychology , Behavior, and Social Networking,
2013, vol. 16, pp. 159 -165.
13. Li Qing , Cyberbullying in High Schools: A Study of Students' Behaviors and Beliefs about
This New Phenomenon , Journal of Aggression, Maltreatment & Trauma, 2010, vol. 10, pp.
372-392.
14. Lenhart , Smith, Anderson A., Duggan M., M., Perrin, , Teens, Technology and Friendsh ips,
Pew Research Center, 2015: http://www.pewinternet.org/2015/08/06/teens -technology –
and-friendships.
15. Luxton, D ., June, J. , Fairall, J. , Social Media and Suicide: A Public Health Perspective ,
American Journal of Pub lic Healt h, vol. 102 , pp. 195 -200.
16. McInroy , Lauren , Mishna , Faye , Cyberbu llying on Online Gaming Platforms for Children
and Youth , Child and Adolescent Social Work Journal, vol. 34(6), 2017, pp. 597 –607.
17. Mishna, F aye., Cook, C., Gadalla, T., Daciuk, J., Solomon, S., Cyberbullying behaviors
among middle and high school students , American Journal of Orthopsychiatry, 2010, vol.
80, pp. 362 –374.
18. O'Neill , Brian , Dinh , Thuy, Mobile Technologies and the Incidence of Cyberbullying in
Seven European Countries: Findings from Net Children Go Mobile , Societies, 2015, vol
5., pp. 384 -398.
19. Oshima , Norihito , Nishida , Atsushi , Effects of cellula r phone email use on the mintal
health of junior hi gh school students in Japan , Psychiatry and Clinical Neurosciences ,
2009, vol. 63, pp. 1024 -1028.
20. Pyzalski , Jacek , From cyberbullying to electronic aggress ion: typology of the
phenomenon, Emotional and Behavioural Difficulties , 2012, vol. 17, pp. 305 –317.
21. Tokunaga , Robert , Following you Home from School: A Critical review and Synthesis of
Research on Cyberbullying Victimization , Computers in Human Behavior, vol. 26, 2010,
pp. 277 -287.
22. Tsitsika , Artemis , Janikian , Mari , Cyberbullying victimizat ion prevalence and associations
with internalizing and externalizing problems among adolescents in six European
countries , Computers in Human Behavior, 2015, vol. 51, pp. 1 -7.

51
23. Wen cy, Leung , Bascaramurty , Dakshana , Amanda Todd Tragedy Highlights How Social
Media Makes Bullying Inescapable , The Globe and Mail , 2012,
www.theglobeandmail.com/news/national/amanda -todd-tragedy -highlights -how-social –
media -makes -bullyin g-inescapable/article4611068 .
24. Williams , Dmitri , Skoric , Marko , Internet fantasy violence: A test of aggression in an
online game , Communication Monographs, 2005, vol. 72, nr. 2., pp. 217 –233.
25. Whittaker , Elizabeth , Kowalski , Robin , Cyberbullying Via Social Media, Journal of School
Violence , vol. 14, 2014, p. 11-29.

Adrese internet:
1. https://www.internetworldstats.com/stats.htm , accesat 06.03.2019.
2. http://www.lse.ac.uk/media -and-communications/research/research -projects/eu -kids-
online , accesat 12.03.2019 .
3. Patru din cinci copii sunt expu și unui comportament agresiv pe internet ,
https://www.bitdefender.ro/news/patru -din-cinci -copii -sunt-expusi -unui-comportament –
agresiv -pe-internet -2625.html , accesat 13.03.2019 .
4. Rețelele de socializare din prezent , https://socialmedialist.org/retele -de-socializare.htm l,
accesat 21.05.2019 .
5. Tyler Clementi’s Story , https://tylerclementi.org/tylers -story/ , accesat 25.05.2019 .
6. A Majority of Teens Have Experienced Some Form of Cyberbullying , Monica Anderson,
https://www.pewinternet.org/2018/09/27/a -majority -of-teens -have -experienced -some –
form -of-cyberbullying/ , accesat 01.0 6.2019.
7. Studiu privind utilizarea internetului în familie
https://oradenet.salvaticopiii.ro/docs/raport_cercetare_safer_internet_2015_web.pdf ,
accesat 01.06.2019.
8. Pagina oficială de Facebook ClickCEOP, https://www.facebook.com/clickceop/ , accesat
01.06.2019.
9. 80% dintre adolescenți au fost hărțuiți pe internet ,https://www.bitdefender.ro/news/80 –
dintre -adolescenti -au-fost-hartuiti -pe-internet -aspectul -fizic-pasiunile -si-situatia –
materiala -principalele -motive -3393.html , accesat 07.06.2019.

52
10. Telefonul copilului, http://www.116111.ro/ , accesat 12.06.2019.
11. Ce trebuie să faci pentru a nu fi o victimă a fenomenului de cyberbullying,
http://www.116111.ro/explore/cyberbullying , accesat 12.06.2019.
12. Nu tasta ură https://nutastaura.bitdefender.ro/#page1 , accesat 12.06.2019.
13. Prima c ondamnare definitivă pentru bullying , https://realnews.ro/prima -condamnare –
definitiva -pentru -bullying -premiera -in-invatamant -si-in-justitie/ , accesat 12.06.2019.
14. My story: Struggling, bullying, suicide, self harm ,
https://www.youtu be.com/watch?v=vOHXGNx -E7E, accesat 18.06.2019.
15. Bullied Teen Leaves Behind Chilling YouTube Video ,
https://a bcnews.go.com/International/bullied -teen-amanda -todd-leaves -chilling -youtube –
video/story?id=17463266 , accesat 18.06.2019.
16. Bullying, Cyberbu llying sau Copita umana ,
https://sites.google.com/site/dodoverdict/articole -publicate/bullying -cyberbullying -sau-
copita -umana , accesat 19.0 6.2019.
17. Amanda Todd case: Accused Dutch man jailed for cyberbullying,
https://www.bbc.com/news/world -us-canada -39295474 , accesat 19.06.2019.
18. Cyberbullying Laws Around the Globe: Where is Legislation Strongest? ,
http://resources.uknowkids.com/blog/cyberbullying -laws-around -the-globe -where -is-
legislation -strongest , accesat 20.06.2019.

53
ANEXE

Anexa 1
Povestea Amandei Todd spusă în videoclipul postat de ea pe Youtube : „My story:
Struggli ng, bullying, suicide, self harm ” (https://www.youtube.com/watch?v=vOHXGNx -E7E)
« Am decis să vă spun despre povestea mea fără sfârșit. În clasa a 7 -a intram împreună cu
prietenii mei pe chat -uri cu camera web să vorbim și să ne cunoaștem oameni noi. Mai apoi, el m-
a numit: uimitor de frumoasă, perfectă etc, încercând să mă convingă să -mi arăt sânii . Am făcut –
o, un an mai târziu. Am primit de la el un mesaj pe Facebook. Nu știam de unde mă cunoaște.
Conținea: dacă nu -mi faci un show, atunci voi trimite tuturor pozele cu sânii tăi. Îmi cunoștea
adresa, școala, membrii familiei, prietenii, numele de familie. Vacanța de Crăciun. Ciocăneau la
ora 4 dimineața. A fost poliția; pozele cu sânii mei au fost trimise tuturor. Mi s -a făcut foarte rău
și a apărut anxietatea, depresia și tulburările de panică. Pe urmă, m -am mutat și am intrat în lumea
drogurilor și a alcoolului. Anxietatea s -a agravat, nu puteam să depășesc situația. A trecut un an,
iar individul a reapărut și a creat o pagina de Facebook, unde ca poză de prof il a încărcat o
fotografie cu sânii mei. Plângeam în fiecare noapte, mi -am pierdut toți prietenii și respectul. Îmi
era frică de oameni, iar ulterior nimeni nu mă mai iubea. Au început să mă judece. Niciodată nu
voi recupera aceasta poză. Rămâne publică pe ntru totdeauna. Am început sa -mi fac rău singură.
N-am avut nici un prieten, stăteam singură la masă. Astfel, iar a fost nevoie să mă mut la altă
școală. Totul a fost mai bine, în ciuda faptului că încă tot singură stăteam. După o lună, am început
să vorbe sc cu un băiat mai în vârstă. Am vorbit prin intermediul sms -urilor de 4 ori și a început
să-mi spună că mă place. M -a prostit, avea prietenă…apoi mi -a spus să merg până la el că prietena
lui este în vacanță. Și așa am făcut…o greșeală imensă. M -am culcat cu el…credeam că mă place
cu adevărat. Peste o săptămână am primit un sms: „ieși din școală”. Prietena lui și încă 15 persoane
au venit, inclusiv el. Fata și încă alte doua fete au spus: „uită -te în jur, nimeni nu te place!” Un
băiat a strigat: „bateți -o odată”. Așa că prietena lui a făcut -o. M -a împins și am căzut după care a
început să mă lovească de nenumărate ori. Cei care au fost martori au început să filmeze. Am simțit
că sunt o batjocură pe această lume. Mă gândeam că nimeni nu merită asta. Credeam c ă băiatul
chiar mă place…nu voiam să -l rănesc. Profesorii au venit în grabă acolo, dar eu am plecat și m –
am întins într -un șanț. Acolo m -a găsit tata. Voiam să mor. Când m -a dus acasă, am băut clor. M –
a afectat fizic, credeam că de data asta o să mor. A ve nit salvarea, m -au dus la spital și mi -am

54
revenit. Mi -au dat drumul înapoi acasă și după ce am ajuns, am văzut pe Facebook postat următorul
mesaj: „A meritat! Sper că a murit!” Nu -i păsa nimănui de mine. M -am mutat într -un alt oraș, la
altă școală unde stă tea mama. Nu căutam vinovații, îmi doream doar să merg mai departe. Au
trecut șase luni, iar oamenii încă postau poze cu clor, înălbitor și șanțuri etichetându -mă în ele și
comentând „am găsit pentru tine o marcă mai bună”, „ar trebui să încerce un alt înă lbitor. De data
asta chiar o să moară, n -o să fie așa proastă”. Ziceau: „sper că vede și se sinucide”. Mă întreb de
ce am primit asta. Am ajuns să plâng fără oprire. În fiecare zi mă gândesc: „de ce sunt încă aici?”.
Anxietatea acum este g roaznică, nu am i eșit vara aceasta niciodată din casă. Totul este rău din
trecutul meu, viața nu o să fie niciodată mai bună. Nu pot merge la școală, nu mă pot întâlni cu
oameni. Sunt foarte depresivă. Trăiesc cu antidepresive și merg la consiliere, iar în vara aceasta,
am luat o supradoză și am stat două zile în spital. M -am blocat…ce mi -a rămas mie acum…nu se
va termina niciodată. Nu am pe nimeni. Am nevoie de cineva. Numele meu este Amanda Todd ».