1 CRITERIILE DE ADERARE LA UNIUNEA EUROPEANĂ Orice stat european care dorește să adere la Uniunea Europeană (UE) trebuie să respecte valorile comune… [609857]

1 CRITERIILE DE ADERARE LA UNIUNEA EUROPEANĂ

Orice stat european care dorește să adere la Uniunea Europeană (UE) trebuie să
respecte valorile comune ale UE definite la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea
Europeană (TUE): respectarea demnității umane, a libertății, democrației, egalității,
statului de drept, drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparț in
minorităților. În plus, acestea se angajează să respecte valorile UE în cadrul Uniunii
Europene și în relația cu țările terțe.
Pașii de aderare la UE sunt prevăzuți la articolul 49 din TUE. Inițial, statul care
dorește să adere la UE adresează cererea s a de aderare Consiliului. Parlamentul European
și parlamentele naționale sunt informate cu privire la această cerere. Consiliul consultă
apoi Comisia și solicită aprobarea Parlamentului European, care se pronunță cu majoritatea
membrilor care îl compun. În cazul unui aviz favorabil, Consiliul se pronunță în
unanimitate cu privire la cererea de aderare.
Condițiile de aderare și adaptările impuse de aceasta tratatelor și instituțiilor fac
obiectul unui acord între statele membre și statul solicitant. Acest ac ord (sau tratat de
aderare) se supune ratificării de către toate statele contractante.
Procesul de aderare
Orice cerere de aderare face obiectul unui aviz al Comisiei și al unei decizii a
Consiliului, care îi atribuie țării solicitante statutul de țară ca ndidată . Acest statut nu
înseamnă neapărat inițierea imediată a negocierilor în vederea aderării. Țara candidată
trebuie, mai întâi, să îndeplinească o serie de condiții.
Aceasta trebuie să îndeplinească criteriile de eligibilitate definite de Consiliul
European de la Copenhaga din 1993 și completate de Consiliul European de la Madrid din
1995. Acestea sunt:
 criterii politice: instituții stabile care să garanteze democrația, statul de drept,
drepturile omului, precum și respectarea și protecția minorități lor;

2 criterii economice: o economie de piață funcțională, precum și capacitatea
de a face față presiunii concurențiale și forțelor pieței din cadrul UE;
 capacitatea de a -și asuma obligațiile de stat membru care decurg din dreptul
și politicile UE (sa u acquis -ul comunitar ), inclusiv adeziunea la obiectivele uniunii politice,
economice și monetare.
De asemenea, țara candidată t rebuie să dispună de condițiile necesare pentru
integrarea sa, prin adaptarea structurilor sale administrative.
Țările din Balcanii de Vest trebuie să obțină rezultate satisfăcătoare în cadrul
procesului de stabilizare și de asociere (în special, în domeniul comerțului) înainte ca UE
să poată examina eventualele lor cereri de aderare.
Capacitatea de ab sorbție a UE (sau capacitatea de integrare ) reprezintă un alt
element fundamental. UE trebuie să fie în măsură să accepte noi membri, în paralel cu
consoli darea integrării și garantarea funcționării instituțiilor și politicilor sale. La rândul lor,
noile state membre trebuie să fie bine pregătite pentru a -și asuma statutul de stat membru.
De asemenea, extinderea trebuie să beneficieze de sprijinul opiniei pu blice în statele
membre și în țările candidate.
Dacă o țară candidată îndeplinește aceste criterii, negocierile de aderare pot fi
lansate. Consiliul European decide cu privire la oportunitatea deschiderii negocierilor, pe
baza avizului Comisiei.
Negocieril e de aderare reprezintă fundamentul procesului de aderare. Acestea se
referă la adoptarea, implementarea și aplicarea acquis -ului comunitar de către țările
candidate. Obiectivul negocierilor este de a sprijini țările candidate să se pregătească
pentru asum area obligațiilor de state membre după momentul aderării. Negocierile se
bazează pe meritele proprii ale fiecărei țări candidate și se desfășoară în mod individual;
gradul de pregătire pentru aderare poate varia de la o țară candidată la alta.
Derularea negocierilor de aderare are loc într -un cadru de negociere stabilit de
Consiliu, la propunerea Comisiei. Acesta oferă o perspectivă a negocierilor care trebuie
derulate și ține seama de situația și caracteristicile fiecărei țări candidate. Cadrul de
negocier e se referă la:

3 principiile și procedurile negocierii;
 punctele susceptibile de a fi negociate, cum ar fi aspectele financiare,
derogările temporare sau măsurile de salvgardare în domenii specifice ale acquis -ului (de
exemplu, libera circulație a pers oanelor, politicile structurale sau agricultura);
 reformele politice și economice;
 rezultatul negocierilor, care rămâne deschis;
 obiectivul negocierilor, care este aderarea.
Negocierile privesc adoptarea acquis -ului comunitar. Acestea debutează c u o fază
pregătitoare sau examinarea analitică a acquis -ului („ screening ”), efectuată de Comisie.
Scopul screeningului este de a evalua gradul de pr egătire a țării candidate, familiarizarea
acesteia cu acquis -ul și identificarea capitolelor care urmează să fie deschise pe baza
criteriilor de referință („benchmarks”). Aceste criterii de referință se referă la etapele
pregătitoare esențiale pentru viito area aliniere și respectarea obligațiilor contractuale în
temeiul acordurilor de asociere conexe acquis -ului. Consiliul decide în unanimitate
eventualele criterii de referință sau deschiderea unui capitol de negociere pe baza
recomandărilor Comisiei.
Negoc ierile au loc în cadrul conferințelor interguvernamentale bilaterale care
reunesc statele membre ale UE și țara candidată.
Negocierile aferente unui anumit capitol se închid atunci când țara candidată
îndeplinește criteriile de referință („benchmarks”) def inite în acest sens (de exemplu,
măsuri legislative, instanțe administrative sau judiciare, componente ale acquis -ului puse
efectiv în aplicare, o economie de piață funcțională pentru capitolele economice). Țara
candidată trebuie, de asemenea, să accepte proiectul de poziție comună a UE elaborat de
Comisie și adoptat în unanimitate de Consiliu. Totuși, capitolele închise pot fi redeschise
dacă țara candidată nu mai îndeplinește condițiile cerute.
Negocierile de aderare pot fi suspendate în cazul unor încălc ări grave și persistente
ale principiilor pe care se fondează UE. În această situație, Comisia poate recomanda, din
proprie inițiativă sau la solicitarea unei treimi din statele membre, suspendarea negocierilor
și condițiile de reluare a acestora. Consiliu l adoptă recomandarea cu majoritate calificată,
după ce a ascultat punctul de vedere al țării candidate în cauză.

4Odată ce s -au încheiat negocierile pentru toate capitolele, procesul de aderare
ajunge la final. Aderarea poate fi lansată prin încheierea unu i acord, tratatul de aderare ,
între statele membre și țara candidată. Consiliul decide în unanimitate încheierea
procesului de aderare, în urma avizului Comisiei și a avizului conform al Parlamentului
European. Tratatul de aderare se referă la:
 rezultatu l negocierilor de aderare, condițiile de aderare și măsurile de
salvgardare sau tranzitorii pentru domeniile care necesită o mai mare aprofundare;
 adaptarea instituțiilor și a tratatelor, repartizarea voturilor în Consiliu și în
Parlamentul European, nu mărul deputaților europeni, numărul membrilor Comitetului
Regiunilor etc.;
 data aderării.
Tratatul de aderare este supus ratificării de către toate statele membre și de către
viitorul stat membru. Țara candidată devine țară aderentă și continuă procesu l de
aderare, prin adaptarea domeniilor în care trebuie încă realizate progrese, sub
supravegherea atentă a Comisiei.
Instrumente ale procesului de aderare
Se definește o strategie de preaderare pentru fiecare proces de aderare și pentru
fiecare țară cand idată în parte. Această strategie prevede instrumente (enumerate în
continuare) menite să sprijine țările candidate în pregătirile lor.
Acordurile bilaterale încheiate între UE și fiecare țară candidată servesc drept
cadru pentru dialog și negocieri. Este vorba, de exemplu, de acordul de asociere și de
acordul privind uniunea vamală încheiate cu Turcia, precum și de acordurile de stabilizare
și de asociere cu țările din Balcanii de Vest.
Dialogul politic și dialogul economic au loc între UE și fiecare țară candidată în
scopul consolidării procesului de aderare. Rezultatele acestora sunt integrate în negocierile
de aderare.
Parteneriatele de aderare formează un cadru individual pentru fiecare țară
candidată. Acestea stabilesc detalii privind:

5 priorităț ile de reformă pe termen scurt și mediu, pe baza criteriilor de la
Copenhaga;
 prioritățile de consolidare a instituțiilor și a infrastructurilor;
 cadrul de referință pentru asistența financiară asigurată din fonduri europene.
Programele naț ionale pentru adoptarea acquis -ului (PNAA) sunt prevăzute de
parteneriatele de aderare și se stabilesc pentru fiecare țară candidată. Acestea prevăd un
calendar pentru punerea în aplicare a priorităților definite de parteneriatul de aderare,
precum și resu rsele umane și financiare alocate în acest sens.
Participarea la programele, agențiile și comitele UE este deschisă țărilor
candidate. Țările candidate aduc o contribuție financiară în acest sens; asistența financiară
pentru preaderare poate acoperi o part e a acestei finanțări. Cu toate acestea, țările candidate
au doar un statut de observator în cadrul programelor la care participă și nu asistă la
reuniunile comitetelor de monitorizare a programelor, decât atunci când acestea le privesc
în mod direct (educ ație, formare, tineret, mediu, sănătate etc.). Participarea țărilor
candidate în cadrul agențiilor variază de la o agenție la alta, mergând de la o participare
parțială până la o participare integrală.
Monitorizarea Comisiei („ monitoring”) începe de la mom entul prezentării cererii
de aderare și continuă până când țara candidată aderă efectiv la UE.
Această monitorizare face obiectul unor rapoarte anuale în care Comisia
evaluează capacitatea țărilor candidate de a -și asuma obligațiile de stat membru.
Rapoart ele includ o evaluare detaliată a criteriilor de la Copenhaga, inclusiv o evaluare
pentru fiecare capitol în parte referitoare la adoptarea și punerea în aplicare a acquis -ului.
Sub o formă mai periodică și în completarea evaluării sale anuale, Comisia a
instituit o procedură de monitorizare a derulării negocierilor de aderare. Procedura se
bazează pe cadrul de negociere și este menită să evalueze alinierea legislației țărilor
candidate la acquis și punerea în aplicare a acestuia. Evaluarea este publicată î n mod
regulat în rapoartele de monitorizare.
Dialogul cu societatea civilă are ca obiectiv implicarea societății civile din UE și
din țările candidate în p rocesul de aderare, cu scopul de a consolida înțelegerea și
cunoașterea reciprocă.

6Asistența financiară pentru preaderare sprijină:
 reformele instituțiilor și crearea infrastructurilor necesare pentru alinierea la
acquis -ul comunitar și punerea în aplica re a acestuia;
 cooperarea regională și transfrontalieră;
 dezvoltarea regională;
 pregătirile pentru participarea la fondurile structurale ale UE.
Asistența pentru preaderare și procesul de preaderare sunt interdependente. De
aceea, asistența trebu ie adaptată în funcție de progresele realizate de țările candidate și de
noile priorități identificate.
Pentru perioada 2007 -2013, Instrumentul de asistență p entru preaderare (IPA) oferă
asistență financiară pentru țările candidate, precum și pentru țările potențial candidate din
Balcanii de Vest.
În plus, țările candidate pot beneficia de cofinanțare din partea instituțiilor
financiare internaționale (IFI) cu care Comisia a semnat acorduri. Aceste acorduri permit
nu doar consolidarea cooperării între instituții, ci și o mai bună canalizare a împrumuturilor
și a fondurilor puse la dispoziția procesului de preaderare. Banca Europeană de Investiții
(BEI) ( DE) (EN) (FR), ca instituție financiară acreditată a UE, deține, de asemenea , un rol
important în acest sens.
Context
UE a trecut prin cinci extinderi succesive, de la crearea sa în 1957. Compusă inițial
din șase state membre la fondarea sa, aceasta numără, în prezent, douăzeci și șapte de state
membre.
Extinderile din 2004 și 2007 au fost fără precedent, atât datorită numărului de țări
care au aderat, cât și datorită provocărilor reprezentate de aderarea acestora. Situația
politică și economică din majoritatea acestor țări necesita pregătiri mai temeinice. În plus,
UE însăși treb uia să se pregătească pentru a le primi. De aceea, procesul de extindere a fost
aprofundat.