Literatura aservit ăși [609762]

Literatura aservit ăși
cea neînregimentat ă

Literatura aservităideologiei comuniste

Ideologia comunist ăare ca punct de plecare teoria
determinismului -social, potrivit căreiacomportamentul persoanei nu
este indus de propria individualitate , ci de clasa in care provine .
Drept urmare , devine obligatorie educarea sain spiritul noii
societati , comuniste , singura care, se afirma , ii poate asigura
dezvoltarea plenara . In aceasta situatie , rolul literaturii ca mijloc de
propaganda devine covarsitor , eaavand menirea saeduca individul
in spiritul supunerii fata de partid side conducatorul sau, darside
urafata de tot cese opune acestei atitudini .

Ca unica alternativa de existenta ,
propaganda aduce astfel in prim -plan
sloganul„Cine nu este cu noieste
Impotriva noastra ”, cultivand insistent
mitul patriei primejduite si, drept urmare ,
vigilenta fata de „ dusmanii ” poporului si
necesitatea luptei de clasa ,
internationalismul proletar („Proletari din toate tarile , uniti-va!”), darsi
cultul Conducatorul providential. După instaurarea regimului comunist ,
cultura este subordonată politicului . Autonomia esteticului este
condamnată oficial , este admisă numai artacu tendință (tezistă ), pusă
înserviciul puterii politice.Singurul curent literar admis este
“realismul socialist”.

Dictatura proletariatului a avut drept
consecință înliteratură “importarea ” din
URSS a curentului literar numit “realism
socialist”; termenul de proletcultism este de
origine slavă ( din lb. rusă) șidesemnează
respingerea trecutului , condamnarea “artei
burgheze ”, a autonomiei esteticului . Unicele
criterii de promovare a artei sunt celpolitic
șicelal accesibilității . Literatura se face
pentru toțiși,dacă se poate , de către toți
(poeți amatori , proletari , brigăzi artistice
agitatoare , iarmaitârziu,concursul național
“Cântarea României ”)

Instaurarea regimului comunist șisuprimarea
elitelor culturii

Regimul comunist a fostinstaurat înRomânia sub
presiunea directă a forțelor sovietice de ocupație , împotriva
voinței poporului român , înconjunctura geopolitică apărută
după terminarea celui de-aldoilea război mondial . Acest
proces a parcurs , între anii1945 -1947, o perioadă de tranziție
tulbure , care s -a încheiat prinactul de abdicare forțată a
regelui Mihai, la 30 decembrie 1947, șiprinadoptarea noii
Constituții din aprilie 1948, care a anulat pluralismul politic, a
consacrat acapararea completă a puterii de către forțele
comuniste șiinstaurarea regimului de “democrație populară ”

Mecanismele cenzurii
•Înperioada comunistă , puterea politică controlează , princenzură și
stimulente , literatura , pecare o subordonează explicit scopurilor sale.
•Acest control se manifestă până înanul1989.
•Perioadă saceamaidură esteîntre anii1950 și1960, când este
împiedicată săapară nu numai o literatură de contestare , ci chiar
aceea care arrămâne neutră , neangajată politic.

•Etimologic , cuvântul „cenzură” provine din latinescul „cens”. Acesta
reprezenta un recensământ al cetățenilor romanișial averii lor,
realizat de cenzori .
•ÎnDEX-uldin 1984, cenzura este explicatăînfelul următor:
„Control prealabil care asigurăpăstrarea secretului de stat;
controlul prealabil exercitat asupra conținutului publicațiilor,
emisiunilor de radioteleviziune etc.; organ care exercităacest
control”.

Într-un sens maigeneral, cenzura este: „actuloricărei entități
politice , religioase , militare
oriadministrative de a
condiționa
exprimarea /difuzarea de
informații , opinii , idei, în
sens larg, creații
intelectuale , pecare
publicul are dreptul săle
cunoască , înfuncție de
valorile pecare aceasta
înțelege săle protejeze la un
moment dat” .

M. Petcu , „Putereașicultura –o istorie a cenzurii ”, Ed. Polirom , Iași,
1999, p. 8
•„Cenzura a reprezentat unadin procedurile fundamentale puse în
lucru de regimul comunist românesc învederea constituirii unui
spațiupublic șia unei culturi comune ” .
Țelulsuprem al comuniștilorera crearea „omului nou”
•B. Ficeac , „Cenzura comunist ășiformarea omului nou”, Ed. Nemira ,
București, 1999, p. 6 .In 1945 este făcutăpublicăo primălistăcu
scriitori interzișidin cauza trecutului lor, încare o parte fuseseră
simpatizan țiaidreptei politiceșichiar aiextremei drepte (Garda de
Fier).
Aceastălistăîicuprindea pe:

Ion
Antonescu

I.Al
.
Br
ă
tescu
–
Voine
ș
ti

Mircea
Eliade

Octavian
Goga

Nicolae
Iorga

•Aparițiaziarelor cotidiene fărăgreșeli: 1 punct ;
•Greșealăortografic ăcenu duce la aparițiaunei greșelipolitice : -0,5
puncte ;
•Greșealăpolitică: -5 puncte ;
•Aparițiafărăgreșealăa unui periodic: 1 punct ;
•Scăparea unei greșelipolitice : -2 puncte ;
•Tipărituri fără„bun de imprimat ”: de la -1 la -3 puncte , dupăgravitate;
•Eliminarea unei greșelipolitice din tipărituri : -1,5 puncte ;
•Scăparea unei greșelipolitice difuzate : -2 puncte .

„lupta cu cenzura a produs un mare „ dosar ” ce
însoțește , într-un subsol întunecat , fiecare carte,
fiecare capitol, fiecare poem, fiecare cronică ,
fiecare cuvânt ” C. Stănescu in postfața la M.R.
Mocanu , „Literatura română șicenzura comunistă ”,
Ed. Albatros , București , 2003 Tudor Arghezi , a fost
catalogat , alături de Lucian Blaga , drept scriitor
„formalist” .
era considerat prea „burghez ” de
autorităArghezițile vremii șia trăitpână pela
sfârșitul anilor ’50 șiînceputul anilor ’60 într-un fel
de domiciliu forțat încasa de la Mărțișor .

Acesta vaadera , într-un fel, la politica partidului , acceptând
compromisul pecare l -a constituit volumul „1907” șio parte din
„Cântare Omului ”.
Tudor Arghezi a maifostînchis din motive politice la Văcărești , în1919,
șidin această experiență au ieșit„Florile de mucigai ”.
O altăintervenție obligatorie elimina cântecul
„Ștefan , Ștefan , domn celmare” din lucrarea lui
B.P. Hasdeu „Ion Vodă celCumplit .

•Cenzorilor nu le -au plăcut formulările „Nevoit să-șiirosească
puterea de muncă înslujbe care de care maimizerabile șimai
umile (revizor local, redactor…)” referitoare la Eminescu , sau
„Poetul țărănimii cum pebună dreptate a fostnumit …” (despre
George Coșbuc )
•Din prefața la volumul „Fire de tort” al luiCoșbuc , scrisă de Alex.
Săndulescu sunt eliminate formulări precum „George Coșbuc este
fărăîndoială celmaiautentic poet al satului românesc de acum
treisferturi de veac …”
•NiciCaragiale nu scapă tirului necruțător al cenzurii .

•O observație strecurată înnota din 20.VIII.1959 specifica : „Întrucât
volumul apare încolecția „Biblioteca pentru toți”, considerăm
necesar săse arate înprefață de cepremiera piesei „O noapte
furtunoasă ” a fostaproape un eșec ”.
•Sănu uităm cășiIon Barbu era trecut peliniemoartă , ca șiBacovia
șiPillat , aceștia intrând greu înatenția publicului .
•Vasile Voiculescu face șipușcarie . Abia după moartea sais-a
publicat volumul „Ultimele sonete închipuite ale luiShakespeare în
traducere imaginară de Vasile Voiculescu ”
•Biblioteca luiEugen Lovinescu a fostconfiscată iarmaiapoi arsă.

Pr
ă
pastii în literatura român
ă
Considerat ăun produs al generațiilor, literatura românădin ultimii 70
de aniesteo oglindăfidelăa societățiidin fiecare deceniu . Are în
portofoliu câteva cărțibune , câteva poezii geniale , multe texte
școlareșimerge pevalul vieții. Dacăvreis-o înțelegi peultima,
trebuie s-o citeștipeprima.
DacăInterbelicul a fostal generațieide
la 1927, al luiMihail Sebastian, Emil
CioranșiMircea Eliade , comunismul
timpuriu , venit cu tancurile rusești, a
adusșio nouăordine înliteratură.

Știțicatrenul „Brăduleț, brăduțdrăguț/Ninge
peste tine/ Haide , vino -n casa mea/Unde -icald
șibine“? Ce nu știțiînsăeste căautorul versurilor ,
Alexandru Toma , a căruioperăliricăse împarte
între poezioare naive șiode comuniste , a devenit
academician șii-a luatfațaluiMihai Eminescu
înmanualele școlare .
Anii’50 au fostun obsedant deceniu nu
doar fiindcăînchisorile politice erau pline ,
ci șipentru cămarii clasici au fost, înfaza
internaționalistăa comunismului ,
marginaliza ți. Au fostrecupera țitreptatși
„recitiți“ într-o cheie care săîiaducămai
aproape de cauza proletariatului
revoluționar .

T otuși , înplindeceniu al șaselea estepublicată prima parte a romanului
„Moromeții “ (1955), de Marin Preda , considerat de critică drept celmai
important roman românesc al secolului trecut .
Urmează o perioadă propice șipentru economia socialistă multilateral
dezvoltată , șipentru literatură , încare se afirmă șiEugen Barbu , șiDinu
Săraru , șiNichita Stănescu . Barbu scrie despre marginali , despre țigani ,
despre oamenii din „Groapă “, Săraru aduce note personale portretului
colectiv al țăranului român , dejaconsacrat de Preda , Stănescu găsește o
evadare înpoezie șicreează un noulimbaj , utilmaidegrabă
îndrăgostiților .

Intelectualii publici români care nu s -au
învrednicit cu disidența înainte de ’89,
înmăsură comparabilă cu colegii lor
din Polonia, Cehia sauUngaria , își
justifică lașitățile prin„rezistența prin
cultură “. Generația crescută de
Constantin Noica la Păltiniș , generația
Pleșu -Liiceanu , propunea un alt tip de
refuz al comunismului : trăirea pe
platoul înaltal ideilor absolute.Înanii’80, negrii ani’80, literatura de
calitate s-a mutat însubterană .
Însemnările poeților optzeciști ,
generația luiMircea Cărtărescu , Florin
Iaru(Iaruera magaziner la „Cartea
Românească “), Traian T. Coșovei șiIon
Stratan , se impun princalitate , devin
periculoase șisuntrepede
marginalizate . Marii scriitori din anii
’60-’70 sfârșiseră deja, într-o proporție
covârșitoare , compromiși de politic.

Anii’90 dauliteratura unei lumi care se descompune . Este lumea oamenilor care încă
staula bloc șiîșiavortează, rând perând, speranțele. Înpreajma anilor 2000,
atmosfera era deja irespirabil ă, erau aniicând dupăblocurile grise
făceau de toate , iarstrada intra înliteraturămaihotărâtca
oricând înainte . Înlirica „mizerabili știlor“ din anii2000
abundăcuvintele licențioase.Dup ă2004, literatura
se îmblânze ștepentru a se radicaliza din
noudupăopt ani, la felca societatea .
Dan Sociu , unul dintre scriitorii
generației2000, crede căastăziliteratura
înseamnăcam multă„snobeală, prea multăobsesie
a genialității, prea puținălegăturăcu realitatea . Avem o
literaturăidealistă, platonică, de adolescen ți–lumea e descrisă
cum arfi frumos săfie, nu cum e. Prea puținepersonaje româneștiîși
bat capul cu baniișijobulșihemoroizii șide-astea . Sunt toțiupper -class, post –
materiali ști, deși, înrealitate , vaide curul lor!“.

Anatol
Baconsky

•S-a născut la 16 iunie 1925 în
comuna Cofa , la sudde
orășelul Hotin (Basarabia ),
dintr-un tatăpreot șio mamă
învățătoare .
•În1936, devine elev al
Liceului Alecu Russo din
Chișinău , iarîn1943
debutează înrevista școlii ,
Mugurel , cu poezia Liniște .•Din cauza războiului , întreaga
familie se refugiază în1944 în
Oltenia . Baconsky își
continuă studiile la Liceul "Al.
Lahovary " din Râmnicu
Vâlcea , pecare îlabsolvă în
1945. Înacelași an se înscrie
la Facultatea de Drept a
Universității din Cluj.

Imediatdupă terminarea
facultății , în1950, devine secretar
de redacție la recent înființatul
lunar de cultură Almanahul literar
din Cluj șiîncepesăcolaboreze la
oficiosul PCR, Scânteia . Înacelași
an debutează editorial cu volumul
Poezii .
În 1954, când Almanahul literar
devine revista Steaua, A. E.
Baconsky estenumit redactor -șef
al noiipublicații .

Scrie -poezii , 1950, Copiii din
Valea Arieșului , 1951, Cântece
de zișinoapte , 1954 șiDouă
poeme , 1956 -facevidentă , de la
început , o trăsătură caracteristică
luiA. E. Baconsky : neimplicarea
înactul scrisului
Relațiile luicu oficialitatea se
înrăutățesc brusc după
publicarea , în1975, înrevista
vest-berlineză Kontinent , a
romanului Biserica , respins de
cenzura din România , șidupă
difuzarea aceluiași text de către
postul de radio Europa Liberă .
În1959 se mută la București .
Aici, până la sfârșitul vieții, va
trăinumai din scris, fărăsămai
dețină vreo funcție

Alexandru
Toma

Cine și-a făcut studiile liceeale prin1950 a avut ocazia săînvețe despre
poezia luiA. Toma , unul din ceimaiînverșunați proletcultiști aipoeziei
românești . Născut la Urziceni în1875 șimort în1954, „ poetul ” , A. Toma
a deschis largporțile realismului socialist înliteratura română , dispunând
de o toată autoritate apartidului comunist pentru a îndruma tinerii scriitori
spre noua linieliterară , venită de la Moscova . Tot el a fostcâinele
credincios care turna la securitate orice formă literară care se abătea de
la doctrina partidului . Așas-a întâmplat șicu Nicolae Labiș după cea
publicat„Albatrosul ucis”, fiind expus „oprobiului public” șiluatîn
colimatorul securității . Realismul socialist reprezintă doctrina comunistă
oficială proclamată în1932 de Comitetul central al Partidului Comunist al
Uniunii Sovietice , privind stilul șiconținutul obligatoriu al creațiilor din
domeniul literaturii , artelor plastice șimuzicii , directive care maitârziu –
după celde-al doilea război mondial –au devenit obligatorii înîntregul
lagăr al țărilor comuniste . Operele artistice trebuie săfie destinate
maselor populare , pentru a le educa înspiritul communist.

•Caracteristic pentru realismul socialist este așa
numitul „erou pozitiv ”, care –princomportamentul
său–trebuie săfie modelul „omului de tip nou”,
cetățeanului societății comuniste ..
•În1948 A. Toma a fostales membru titular al
Academiei Române .
•În1948 s -a tipărit un catalog de 522 de pagini ,
cuprinzând aproximativ 8.000 de titluri de cărți și
reviste interzise , care au fostscoase din bibliotecile
publice șidin manualele școlare ..

•După al Doilea Război Mondial A. Toma a fostdirector la Editura
de Stat pentru Literatură șiArtă (ESPLA).
•Alexandru Toma este autorul poemului „Silvester Andrei salveaza
abatajul ”. Alături de „Lazăr de la Rusca ” a luiDan Desliu , este una
din cele maireprezentative poezii „de tip nou”, așacum era dorita
a fi poezia in „noul regim ”.
•Într-o luptă acerbă cu marele poet Tudor Arghezi , fiulsău,
Sorin Toma , care i-a continuat
„opera” a scris celebrul articol
„Poezia putrefacției sauputrefacția
poeziei ” încare-lcobora peArghezi
îninfern și-șiuratatăl spre înaltele
culmi ale poeziei .

Dan
De
ș
liu

•A studiat la Liceul „Matei Basarab ”
dinBucurești , la Liceul de Aeronautică
dinMediaș , la Liceul Industrial șide
Construcții din București șila Conservatorul de
Arte Dramatice din București .
•A lucrat ca actor la Petroșani șiBucurești
(1946 -1948).
•A debutat în1945, înrevista „Lumea ”, a
luiGeorge Călinescu . Publică primul său
volum în1949, „ Goarnele inimii ”, înperioada
de instaurare a comunismului înRepublica
Populară Română . Cu acest volum șicu odele
publicate înpresă , a devenit unul dintre cei
maireprezentativi poeți airealismului
socialist .

•A scris „Lazăr de la Rusca ” (1949) și„Minerii din Maramureș ”, ceproslăveau
„martirii comuniști șimunca eroică a clasei muncitoare ”
•Ulterior, poezia saa evoluat spre neomodernism . Înanii’80, atitudinea luis-a
radicalizat , ajungând înultimii doianidizident pefațăal regimului comunist ,
strecurând texte împotriva luiCeaușescu spre Radio Europa Liberă . L-a
acuzat peNicolae Ceaușescu căse comportă de parcă arfi „proprietarul
României ”.
•Și-a datdemisia din PCR în
1980, după cefusese membru
din 1945
•Îndecembrie 1989 a devenit
membru alConsiliul Frontului
Salvării Naționale .
•A murit înecat , întimp ceînota în
mare înstațiunea Neptun

•Functii : membru al Biroului Uniunii
Scriitorilor ,redactor la Flacăra,redactor
laScânteia ,redactor -șefadjunct
laLuceafărul
•Premiul Uniunii Scriitorilor : 1974, 1978
•Laureat al Premiului de stat: 1949, 1950,
1951

Poezia
optzecist
ă
în stil academic

•Ceea cesurprinde înprimul rîndla Andrei Bodiu , în
cartea saDirecția optzeci înpoezia română , este
tonul extrem de serios al abordării . Deșiestevorba
despre teme critice diferite , se impune o comparație
cu Trafic de frontieră de Adrian Oțoiu .
•Pecîtsîntde ludici șide inventivi înliteratură , peatît
îșiiauo "morgă " serioasă încritică .
•Gradul de rigiditate care intervine înactul lorcritic
poate desemna o întoarcere la "rădăcini ", o puternică
întoarcere la maniera clasică de a face critică

•Un alt punct asupra căruia cad de acord ceidoieste
caracterul de outsider al scriitorului optzecist . Oțoiu face
o întreagă teorie a frontierei înproza optzecistă . Bodiu
insistă pecaracterul de marginal politic al optzecistului .
Această accentuare a caracterului politic înliteratura
optzecistă estefoarte importantă pentru lucrarea lui
Andrei Bodiu .
•Ce-idesparte peceidoi? Oțoiu esteteoretician . Bodiu
tinde sprecritica de ierarhizare . Primul comentează fără
săfacăjudecăți de valoare , zecide prozatori . Nu
propune o ierarhie .

Anii'80 au însemnat înăsprirea treptată , pînă la
insuportabil , a regimului . Ierarhiile , inclusiv înlumea
literară , înlumea editorială au încremenit .
Regimul a stopat , printre altele , o "bătălie " normală
între generații , care s -a desfășurat cu un decalaj
semnificativ , abiadupă '90, înplinătatea cuvîntului .
Titlul antologiei de texte teoretice optzeciste , alcătuită de Gheorghe
Crăciun , "Competiția continuă ", estecumva inexact. Statutul underground al
generației contrazice bătălia canonică normală . Competiția nu continua, ci
abiaîncepea la începutul anilor '90. Aceeași contradicție între outsider și
forța luipolitică intervine șiîn"bătălia politică " pecare insistă Andrei Bodiu .
Păcatul autorului estecăprivește lucrurile prea din interiorul fenomenului
optzecist . Caracterul , nu subversiv , ci direct anti -regim , al multor autori , nu
le dădea un statut de luptători politici , tocmai pentru căse aflau înmargine .

•O altăcaracteristică arfi "refuzul compromisului ". Pare o
sintagmă fărăsens pentru un marginal. Autorii tineri erau
din ceîncemaigreu publicați . T extele apăreau cu foarte
mari întîrzieri .
•Multe dintre "textele teoretice " ale optzeciștilor eșuează
repede înmanifest, înprogram. Două lucruri foarte
diferite . Șio discuție amplă , pecare Bodiu o "sare" în
virtutea unui "de la sine înțeles ".
•Revenind la tonul "doctoral", deranjant pentru cititor este
principiul extrem -academic " lasăcitatele săvorbească ".
Andrei Bodiu se dovedește un excelent ordonator de
materie , darse exprimă indirect, prinintermediul citatului .
Parafraza academică poate deveni un obstacol serios
chiar pentru vocea autorului .

•Iarcîndse abuzează de ea, vocea criticului devine indistinctă . Cum spuneam ,
Bodiu poate fi "ghicit " din sumarul cărții -acolo se vede, înprimul rînd, o
opțiune .
•Un volum colectiv , Vîntpotrivit pînă la tare, care -icuprindea peceimai
importanți dintre aceștia (Rolf Bossert , William T otok , Richard Wagner), a
apărut în1982. După demonstrația luiBodiu , ne convingem căinfluența
poeților germani (nu numai încazul Marianei Marin) nu estedeloc neglijabilă .
Comentariul petext esteuneori imprevizibil însensul bun al cuvîntului .
•Încapitolul dedicat luiMircea Cărtărescu ,
Andrei Bodiu estehipnotizat de Levantul .
Comentariul se întinde pepagini bune avînd
ambiția sădecripteze șisăinterpreteze
parodiile . Apoi cade încapcana epicității textului
-încearcă săreconstituie firul.

•Se întrepătrund citate din poem cu fragmente din Postmodernismul
românesc . Andrei Bodiu arvreasă-l facăsăvorbească pepoet întoate
"limbajele " deodată . De aceea capitolul estenereușit . Autorul se
depărtează prea puțin de "vorba " poetului -el încearcă săconstruiască
pemarginea afirmațiilor lui"extraliterare ".
•Poate introducerea arfi trebuit săfie maimare șisăproblematizeze
"caracteristicile " optzecismului , dejabine tocite . Aiciesteadevărata
lipsă a volumului . Consideră drept "date" lucruri care au fost"date"
cîndva , acum douăzeci de ani. Poate a venit vremea sănu-imai
credem pecuvînt , sănu maiacceptăm fărăcomentariu un program
sauun manifest, fie el cu " alură " teoretică . Parafrazînd un slogan: "Nu
maisîntnicieitineri ". Deci pot fi interpretați șialtfel decît întonul
impus chiar de ei.

Proza optzecist
ă

Critica literarăces-a aplecat asupra fenomenului prozei românești
contemporane a putut constata existențaa douătrăsăturidominante : proza
autoreferen țială, nonfictivă, cu care a debutat înforțăultimul deceniu al
secolului trecut , șireabilitarea ficțiunii, cea urmat , ca reacțiefireascăla
invazia de literaturădocumentar ă, depozițională, autobiografic ă.Jurnalele ,
memoriile șialtetipuri de texte autobiografice ale unor scriitori din perioada
interbelică, darșitextele cu caracter depozițional , ceevocăsuferințeleși
precaritatea ființeiumane înperioada comunistă, se întretaie , înacești
ultimi optsprezece ani, cu textele ficționale .

Cele mai tinere genera ții de prozatori (Florina Ilis, Dan Lungu, Ion
Manolescu, C ătălin Lazurca, Ovidiu Verde ș, Bogdan Popescu, Lucian Dan
Teodorovici etc.) reiau experien țele anterioare, cu un plus de implicare
subiectivă, dar și de epatare, prin apelul la experimentul literar ori la
cultivarea, mai mult sau mai pu țin justificat ă, a libertăților de limbaj

Reînvierea strategiilor epice ale schi ței și povestirii a putut p ărea, la
începutul anilor ’80, un adev ărat program literar, realizat efectiv atât prin
raportarea la o solid ătradiție narativă, cât și prin recursul la inova ții
textuale, exprimate în cele mai diferite forme

„Într -o formulăepicămai suplăși mai ingenioas ă, noua genera ție își
descoperăastfel o tradi ție, fațăde care începe s ăse raporteze cu tot mai
mult spirit critic, dar și cu o voin țăputernicăa recuperării și asimilării ei.
În atitudinea lor primeaz ăironia, sarcasmul, complicitatea, ambiguitatea,
pastișa și parodia (…). Ace ști prozatori fac din propriii naratori ni ște
personaje care caragializeaz ă, ca săzic astfel, care vorbesc deliberat în
registru parodic, având ei în șiși conștiința pastișei, a forjeriei”. Radu G
Țeposu

Fărăa neglija datele unei realit ăți imediate, prozatorul optzecist nu se
individualizeaz ădoar prin calitatea mimetic ă, prin capacitatea de reflectare a
realului în cele mai subtile nuan țe ale sale, ci mai ales prin luciditatea cu care e
conceputărelația dintre universul concret și ficțiune.
S-ar putea identifica în prozele lui Ioan Gro șan douăpaliere ale scriiturii, între
care, evident, exist ănumeroase pun ți și căi de comunicare; ar fi, mai întâi, un
registru al scriiturii sobre, obiective, prin care autorul capteaz ăcontururile și
formele realit ății în ceea ce are aceasta mai aparent și neînsemnat. Cel de -al
doilea palier al
scriiturii rezum ăo conștiințăironicăși livrescăce apeleaz ă,
asumându -și convențiile și ticurile literaturii, la citatul
intertextual, la ironie, la sarcasm, la parodie și pastișă,
pentru a -și relativiza propria scriitur ă, propria manier ă
de a scrie.