Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme [609730]

Licență

Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme [609730]

Byadmin ianuarie 1, 2024

Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
Acest document a fost elaborat cu sprijinul ﬁnanciar al Uniunii Europene, în cadrul unui proiect comun
al Oﬁciului OSCE pentru Institu ții Democratice și Drepturile Omului și Comisiei Europene .
Opiniile exprimate aici nu pot ﬁ considerate în niciun fel că reﬂectă opinia oﬁcială a Uniunii Europene
și nici nu reﬂect ă neap ărat politica și pozi ția ODIHR.

Editura Cartier, SRL , str. București, nr. 68, Chișinău, MD2012.
Tel./fax: 24 05 87, tel.: 24 01 95. E-mail: [anonimizat]
Editura Codex 2000, SRL, Strada Toamnei, nr.24, sectorul 2, București.
Tel/fax : 210 80 51. E-mail: romania@cartier. md
www.cartier.md
Cărțile CARTIER editate în 2010 și având sigla
pot ﬁ procurate, în toate librăriile bune din România și Republica Moldova,
cu o reducere de 15% din prețul indicat pe copertă.
LIBRĂRIILE CARTIER
Casa Cărții , bd. Mircea cel Bătr ân, nr. 9, Chișinău. Tel./fax: 34 64 61. E-mail: [anonimizat]
Librăria din Centru , bd. Ștefan cel Mare , nr. 126, Chișinău. Tel. /fax: 21 42 03. E-mail: [anonimizat]
Librăria din Hol , str. București, nr. 68, Chișinău. Tel.: 24 10 00. E-mail: [anonimizat]
Librăria Vărul Shakespeare , str. Șciusev, nr. 113, Chișinău. Tel.: 23 21 22. E-mail: [anonimizat]
Librăria 9, str. Pușkin, nr. 9, Chișinău. Tel.: 22 37 83. E-mail: [anonimizat]
Coordonatorul publicației: Igor Munteanu, director executiv, IDIS Viitorul
Editor: Gheorghe Erizanu
Lector: Valentin Guțu
Coperta: Vitalie Coroban
Design/tehnoredactare: Marina Fusa
Prepress: Editura Cartier
Tipărită la Bons Oﬃces (nr. 355)
Igor Munteanu
PARTID ELE POLITICE DIN REPUBLICA MOLDOVA: LEG I, PRACTICI ȘI REFORME
Ediția I, august 2010
© 2010, Igor Munteanu (coordonator) pentru prezenta ediție . Această ediție a apărut într-un tiraj de 450 de
exemplare. Toate drepturile rezervate. Cărțile Cartier sunt disponibile în limita stocului și a bunului de difuzare.
Descrierea CIP a Camerei Na ționale a C ărții
Munteanu , Igor
Partide politice din Republi ca Moldova: legi, practici si reforme / Igor Munteanu ; cop. Vitalie Coroban –
Ch.: Cartier, 2010 (Bons Oﬃces SRL ). – 170 p.
ISBN 978-9975-79- 637-8
329.1/.6(478)
M 95

Partidele politice
din Republica Moldova:
legi, practic i și reformeIgor Munteanu

4 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
Prefață
Este greu, dacă nu chiar imposibil, de subestimat rolul și valoarea partidelor politice
în calitatea lor de element fundamental al guvernării democratice. Înțelesul modern ale
democrației reprezentative, codiﬁcat și deﬁnit prin numeroase standarde internaționale
existente, atribuie un rol esențial partidelor politice, care au menirea „de a reprezenta,
de a exprima, de a transmite și de a angrena ideile cetățenilor, interesele și opiniile
lor cu privire la interesul comun”. Este evident că această viziune asupra partidelor
politice a fost temeiul primordial cu mai bine de 20 de ani în urmă, în momentul în care
Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa (CSCE) a adoptat Carta de la Paris
pentru o nouă Europă și Documentul de la Copenhaga al dimensiunii umane a CSCE .
La Paris, statele participante la acest proces au consﬁnțit prin semnăturile lor
faptul că „democrația, datorită caracterului său reprezentativ și pluralist, întrunește o
relație de răspundere față de electorat”, aﬁrmând câteva dintre funcțiile esențiale pe
care le exercită partidele politice. În cadrul Documentului de la Copenhaga, statele
participante au aﬁrmat în mod unanim „importanța pluralismului față de organizațiile
politice”, angajându-se să respecte și să încurajeze „regimul viguros al democrației…
prin multitudinea sa de instituții democratice”, declarând că „vor promova acest
scop prin intermediul schimburilor de informație și cooperare în vederea dezvoltării
partidelor politice și a rolului lor în funcționarea societăților pluraliste”.
Urmând această tradiție, Oﬁciul pentru Instituții Democratice și Drepturile
Omului (ODIHR) continua să depună eforturi majore pentru a releva rolul deosebit
al partidelor politice în calitatea lor de „mecanism de realizare a angajamentelor
legate de dimensiunea umană a securității”. Partidele reprezintă o plaformă colectivă
pentru exprimarea drepturilor fundamentale ale indivizilor de asociere și exprimare,
ﬁind deopotrivă și vehiculul cel mai popular de participare politică. Partidele asigură
existența unui electorat informat și participativ, servind ca punte de legătură cu
ramurile guvernării: puterea executivă și cea legislativă.
Legislația care reglementează partidele politice este chemată astfel „să respecte
și să echilibreze această natură dublă a partidelor”, acestea ﬁind asociații private care
se manifestă în calitatea lor de actori politici pe o sferă publică dinamică și esențială
societăților democratice. În această calitate a lor, partidele solicită reglementări bine
cântărite și ajustate la particularitățile regimului politic, astfel încât aceste reglementări
să prevadă numeroase aspecte speciﬁce funcționării lor. Legislația privind partidele
politice nu trebuie să contravină însă libertății de asociere; este nevoie ca partidele
politice să ﬁe protejate în ansamblul lor constitutiv al dreptului natural al indivizilor
de a se asocia în vederea promovării intereselor lor. Dar, partidele politice trebuie să
ﬁe reglementate de către stat și datorită rolului unic și vital pe care-l joacă acestea în
procesul politic, astfel încât partidele să poată asigura funcționarea unei guvernări
eﬁciente, reprezentative și cu adevărat democratice.

5 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
Abordările existente în raport cu modul în care trebuie să ﬁe reglementate partidele
politice variază destul de mult în spațiul național al statelor OSCE. Consemnăm
astfel state care nu dispun de legi speciale, ce ar reglementa funcționarea partidelor
politice, atribuindu-le acestora aceleași reglementări care guvernează orice alte tipuri
de asociații – până la state care au consimțit să încorporeze prevederilor pertinente
funcționării partidelor politice într-un ansamblu speciﬁc de legi și reglementări
speciﬁce (care include: legea cu privire la partidele politice, legi constituționale,
reglementări electorale, dar și alte tipuri de legi cu privire la funcționarea mass-
media ori a ﬁnanțărilor politice). După cum recunoaște și Thomas Carothers în
faimoasa lui publicație Confronting the Weakest Link: Aiding Political Parties in New
Democracies , ar trebui să tratăm cu mai multă prudență aﬁrmația că reforma legislației
privind partidele politice ar însemna în mod necesar un panaceu pentru procesul de
dezvoltare a partidelor. Totuși, abordarea cadrului general de reglementare a partidelor
politice trebuie să susțină efortul mai vast privind dezvoltarea partidelor politice în
complexitatea lor, așa cum se vede acest proces în acest moment.
Acest proiect, ﬁnanțat cu sprijinul Uniunii Europene, a fost implementat de către
ODIHR, urmărind scopul său fundamental de a consolida procesul democratic din
Republica Moldova și Ucraina, întărind capacitatea analitică și de cercetare a unor
centre de analiză naționale (think tankuri). Prin acest efort, ODIHR recunoaște că relația
fundamentală dintre partidele politice și instituțiile democratice din Republica Moldova
și Ucraina a prezentat anumite provocări și oportunități în calea reformelor inițiate
pe plan național. În acest fel, ODIHR recunoaște că o abordare punctuală în vederea
rezolvării acestor probleme trebuie să continue în ambele țări, Republica Moldova și
Ucraina, pentru a elimina obstacolele existente în calea partidelor politice.
Menționăm că, în acest proiect, ODIHR a decis să coopereze cu IDIS Viitorul, în
Republica Moldova, oferindu-și resursele, metodologia și autoritatea într-un cadru
propice pentru dialog și cercetare independentă, bucurându-se de existența unor
capacități remarcabile de analiză și cercetare națională. Experții IDIS Viitorul au avut
posibilitatea să utilizeze în acest scop o metodologie analitică dezvoltată recent de
catre OSCE/ODIHR, în conformitate cu mai vechiul Ghid pentru legislația privind
partidele politice, în scopul elaborării unui studiu serios și comprehensiv asupra
legislației naționale privind functionarea partidelor politice. Mai târziu, acest studiu,
elaborat de către experții IDIS Viitorul, a fost utilizat drept document de referință într-
un cadru mai larg de consultări, discuții, reﬂecții și observații, organizate de-a lungul
unei serii de mese rotunde și evaluări participative, implicând experți ai societății civile,
activiști de partid, reprezentanți ai mediului academic și parlamentari, juriști, oﬁciali ai
partidelor politice și funcționari ai guvernului central (ministerele de proﬁl), deopotrivă
cu alți actori relevanți pentru aceste subiecte, inclusiv organizațiile internaționale
rezidente în Republica Moldova.
Procesul de elaborare a studiilor pentru Ucraina și Republica Moldova a evidențiat
utilitatea și nevoia unor transferuri de experiență privind subiectul reglementării
partidelor politice, acordându-se prioritate procedurii de evaluare reciprocă a studiilor
scrise de către experți din Ucraina și Republica Moldova în diferite etape și având

6 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
o consistență diferită. În acest fel, experții implicați și participanții la acest proces
participativ au putut aborda și dezvolta diverse aspecte relevante în procesul de
reglementare și dezvoltare democratică a partidelor politice în țările lor native. Ambele
comunități de experți naționali au putut astfel discuta deﬁciențele și obstacolele
existente în calea evoluției partidelor democratice, aceste discuții ﬁind deosebit de
folositoare pentru a elabora în ﬁnal recomandări precise în privința reformelor necesare
în domeniul de reglementare a partidelor politice în ambele țări, Republica Moldova și
Ucraina.
Rezultatul ﬁresc al acestui proces interactiv și participativ este publicarea acestui
studiu – Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și recomandări de
reformă , un raport amplu și comprehensiv, ce analizează cu multă migală evoluția
sistemului pluralist, prin intermediul cadrului normativ și legislativ al partidelor
politice. Creând o proiecție de viitor și întemeindu-și argumentele pe un proces amplu
de consultări intense, acest raport stabilește o agendă națională de reforme în acest
domeniu, consistent cu principalele standarde și practici pozitive recunoscute în
Europa, care pot ﬁ extrem de folositoare atât corpului legislativ al Republicii Moldova,
decidenților naționali și actorilor reprezentând societatea civilă, cât și partenerilor
internaționali și donatorilor interesați să susțină extinderea procesului de democratizare
și europenizare a țării.
După cum va reieși din citirea atentă a raportului, această publicație nu ar ﬁ fost
posibilă fără rolul deosebit de important, efortul consistent și laborios, expertiza
și dăruirea manifestată de IDIS Viitorul, prin experții săi asociați, dar mai ales prin
directorul său executiv, dr. Igor Munteanu. Apreciem, de asemenea, eforturile
partenerilor ODIHR în Ucraina, Ihor Kohut și Denis Kovrâjenko, reprezentanți ai Agenției
pentru Inițiative Legislative, dar și ale expertului în materie de reglementări privind
partidele politice, Daniel Smilov. În sfârșit, dar nu și în ultimul rând, ODIHR dorește să
exprime întreaga sa gratitudine Uniunii Europene pentru susținerea sa generoasă în
ﬁnanțarea acestui proiect, care a făcut posibil efortul consistent și cu adevărat non-
partizan de a asista Republica Moldova în proiectul său de consolidare a democrației
participative și pluraliste.
Denis Petit
Acting Head,
Democratization Department
OSCE ODIHR Varșovia, iunie 2010

7 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
CUPRINS
Prefață �.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.� 4
Introducere �.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.� 9
I. Evoluția sistemului multipartid în RM: origini și cauze ………………………………………………… 13
1.1. Originile pluralismului politic în Republica Moldova
de la destrămarea URSS ………………………………………………………………………………………………….. 13
1.2. Avansarea sistemului multipartid în RM după Declarația de independență ………… 17
1.3. Reforma constituțională din anul 2000 și efectele sale asupra
evoluțiilor politice …………………………………………………………………………………………………………… 28
II. Contextul institu țional pentru partidele politice …………………………………………………………. 40
2.1. Dispoziții constituționale ………………………………………………………………………………………………. 40
2.2. Dispoziții normative privind funcționarea partidelor în Republica Moldova ………. 42
2.3. Restricții normative privind partidele politice …………………………………………………………… 47
2.4. Problematica partidelor regionale ………………………………………………………………………………. 50
2.5. Ne-comerciale, dar diferite după domeniul de aplicare ………………………………………….. 54
2.6. Normele organizaționale ale partidelor ……………………………………………………………………… 63
2.7. Patrimoniul și ﬁnanțarea partidelor politice ………………………………………………………………. 69
2.8. Sancțiuni disciplinare pentru partide ………………………………………………………………………….. 73
2.9. Înregistrarea partidelor politice …………………………………………………………………………………… 76
2.10. Dizolvarea/ Reînregistrarea partidelor ……………………………………………………………………….. 80
III. Regulamentul de func ționare al legislativului și partidele ………………………………………… 84
3.1. Regulamentul Parlamentului Republicii Moldova ……………………………………………………. 84
3.2. Grupurile parlamentare și activitatea legislativă ………………………………………………………. 87
3.3. Regim parlamentar versus regim semiprezidențial ………………………………………………….. 89
IV. Partidele politice ca organiza ții ………………………………………………………………………………………….. 92
4.1. Membrii partidelor politice …………………………………………………………………………………………… 92
4.2. Aplicarea legislației pozitive privind protejarea partidelor politice
și structura lor organizatorică ………………………………………………………………………………………. 97
4.3. Conducerea partidelor politice …………………………………………………………………………………… 102
4.4. Democrația internă a partidului …………………………………………………………………………………. 102
V. Implicarea partidelor în alegeri ………………………………………………………………………………………… 107
5.1. Organizarea alegerilor: reglementări, practici și actori ………………………………………….. 107
5.2. Reguli de desemnare a candidaților în alegeri ………………………………………………………… 116
5.3. Partidele în campania electorală ……………………………………………………………………………….. 121
5.4. Femeile în partide și alegeri ………………………………………………………………………………………… 124
5.5. Reprezentarea minorităților în partidele politice ……………………………………………………. 127
VI. Finan țarea partidelor ………………………………………………………………………………………………………….. 131
6.1. Subvențiile publice ………………………………………………………………………………………………………. 131
6.2. Limitele privind colectarea de fonduri/ contribuții ……………………………………………….. 139

8 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
6.3. Credite acordate partidelor politice …………………………………………………………………………. 141
6.4. Cotizația de membru de partid …………………………………………………………………………………. 143
6.5. Implementarea reglementărilor ………………………………………………………………………………… 144
6.6. Responsabilitate …………………………………………………………………………………………………………… 147
6.7. Transparență �.�.� 147
6.8. Sancțiuni pentru prevenirea folosirii neadecvate a resurselor publice
de către autoritățile de stat ………………………………………………………………………………………… 148
6.9. Sancțiuni �.�.�.�.�.�.�.�.�.�.� 151
VII. Reglement ările existente în domeniul func ționării partidelor politice:
constat ări și propuneri ……………………………………………………………………………………………………….. 154
7.1. Îmbunătățirea Legii cu privire la partidele politice: ……………………………………………….. 155
7.2. Îmbunătățirea reglementării interne a partidelor: …………………………………………………. 157
7.3. Îmbunătățiri la Codul electoral: …………………………………………………………………………………. 158
Anexa nr.1 – Legi și reglementări speciﬁce privind partidele politice din RM ……………… 159
Anexa nr.2 – Propuneri transmise Comisiei speciale a Parlamentului RM
pentru îmbunătățirea Codului electoral …………………………………………………………………………….. 160
Bibliograﬁe �.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.�.� 165

9 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
Introducere
Republica Moldova este adeseori prezentată drept un exemplu de „democrație
procedurală”, care întrunește multe, dar nu în mod necesar toate criteriile utilizate de
Robert Dahl în bine cunoscuta sa deﬁniție privind „democrația efectivă”1. Experiența
moștenirii sovietice din secolul trecut, precum și instabilitatea politică din ultimele două
decenii de trecere de la un sistem centralist și rigid spre un model de guvernare liberală
și pluralistă au creat elementele unei guvernări deosebit de fragile și caracterizate de
numeroase inhibiții.
Deși a înregistrat rezultate mai bune la capitolul pluralism politic, procese electorale
și preferințe ale elitelor sale de a negocia, tranziția din Republica Moldova a fost
marcată de un nivel considerabil de instabilitate și decizii luate la limită. Republica
Moldova a moștenit un conﬂict teritorial în partea estică a Nistrului, Transnistria, ca și un
semn din naștere; situație folosită din start de către centrul sovietic întru contracararea
voinței elitelor politice și a întregii populații din RSSM de a-și aﬁrma independența.
Pe de altă parte, diversitatea politică și culturală moștenită de Republica Moldova a
condus la constituirea unui peisaj instituțional destul de volatil, predispus la conﬂicte
și războaie de uzură intrapolitice. Începând cu anul 1991 – anul în care Republica
Moldova a proclamat Declarația de independență – la Chișinău s-au perindat 11
cabinete de miniștri, schimbate între 4 alegeri anticipate din cele 12 generale. Această
volatilitate politică a predispus oﬁcialii executivi moldoveni să se îngrijească mai mult
de rezultatele lor electorale decât de reformele eﬁciente și de durată. Excepțiile au
conﬁrmat, de obicei, această regulă de conduită.
Lideri populi ști cu deﬁcien țe majore în exercițiul guvernării au migrat de-a lungul
tranziției politice ca pe niște nisipuri mi șcătoare spre construcți a unui „stat slab spre
eșuat”2. Totu și, alegerile pluraliste în R. Moldova par să ﬁ însemnat cel mai mare succes
al tranziției de la URSS, R. Moldova trecând de la „un singur partid ” la un „sistem
democratic multipartid ”, bazat pe o economie de pia ță func țional ă. Alternan ța la putere
și succesiunea ciclică a mai multor partide și alian țe de guvernare în primul deceniu
de tranzi ție (1991 –2001) au ținut Republica Moldova oarecum ferit ă de tenta ția elitelor
politice (foarte popular ă, de altfel, în spa țiul ex-sovietic) de a „câștiga alegerile încă până
la desfășurarea acestora ”. Cota de participa re la alegeri a r ămas înalt ă (60–64%), chiar
dacă alegerile anticipate conduceau, de asemenea, și la schimbarea frecvent ă a primilor-
miniștri, iar implicit – la guverne fragile , formate pentru curse pe distan țe scurt e.
Partidele democratice care au c âștigat alegerile în 1990/1991 au fost învinse de
către blocul de st ânga al agrarienilor și sociali știlor în 1994. Agrarienii au fost înfrânți
1 Robert Dahl, A preface to democratic theory, University of Chicago press, 1990.
2 Daniel Kaufman, A. Kraay and M. Mastruzzi, Governance Matters V, Agregate and individual Governance Indicators
for 1996–2005, September 2006, The World Bank, www.worldbank.org.

10 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
în 1998 de c ătre Alian ța For țelor Democratice de centru-dreapta re înnoit ă. Alternan ța
puterii și un mediu politic competitiv, în care partidele de guvern ământ pierdeau
alegerile, i-au conferit Republicii Moldova reputa ția unei „democrații inci piente de
succes”3. Toți foștii pre ședin ți și-au pierdut puterea prin alegeri și nu prin „demision ări”
forțate sau lovituri de stat violente, ca în alte țări vecine, legate ombilical cu spa țiul
comun al CSI. Primul Pre ședinte, M. Snegur, a pierdut pre ședin ția în favoarea șefului
legislativului, Petru Lucinschi, în 1996, care, la r ândul lui, a pierdut aceast ă pozi ție în
favoarea liderului comuni știlor, care de ținea pe atunci mandatul celui mai important
grup al opoziției parlamentare (1998-2001). Totu și, concuren ța politic ă și performan țele
relativ satisf ăcătoare ale primului val de reforme structurale au fost afectate în 1998 de
valurile năprasnice ale crizei ﬁnanciar e din Rusia, st ârnind proteste sociale de amploare
și dând na ștere unor lideri populi ști. În anul 2000, Parlamentul Republicii Moldova a
respins propunerea Pre ședintelui de atunci, Petru Lucinschi, de a- și consolida atribuțiile
puterii prezidențiale, vot ând pentru un sistem parlamentar, aparent în scopul reducerii
rolului de Pre ședinte, totodat ă făcându-l mai responsabil fa ță de Parlament. De fapt,
Parlamentul a schimbat doar felul în care este ales șeful statului (art.78), l ăsându-i
aproape intacte puterile și atribu țiile constitu ționale ini țiale, ceea ce a condus la întărirea
puterilor sale institu ționale, contrapun ându-l șefului cabinetului de mini ștri, Primului-
Ministru, concomitent cu un rol superdominant în raport cu puterea legislativ ă.
În cadrul unui sistem parlamentar tradi țional, Pre ședintele (sau șeful statului) de ține
o pozi ție care este, în mare parte, una ceremonial ă, dar nu și în Republica Moldova.
Urm ând logica regimului politic preziden țial, șeful statului a continuat s ă se bucure de o
autoritate politic ă aproape nelimitată, dar f ără ca mandatul lui s ă derive din votul popular
direct. Aceast ă situație a produs un fel de sistem constitu țional hibrid, care a eliminat
contrabalanțele vitale, g ăsite în sistemul semipreziden țial anterior, dar nu le-a înlocuit
cu contrabalan țe atât de familiare unui regim politic parlamentar veritabil, în care rolul
șefului statului este unul mai mult nominal, iar șeful guvernului este responsabil în fața
puterii legislative. Problema care reiese de-aici este c ă o autoritate publică, învestit ă cu
puteri semniﬁcative (Pre ședintele), este numit ă direct de c ătre o alt ă autoritate legală
(Legislativul), f ără a purta vreo r ăspundere pentru efectele deciziilor sale.
Merită de subliniat și faptul că reforma constituțională din anul 2000 s-a produs
pe fundalul unei profunde crize economice și sociale, care a precedat revenirea
la putere a unui partid comunist nostalgic. Proﬁtând de conﬂictele neîncetate ale
fostei alianțe de guvernare – ADR (Alianța Forțelor Democratice) –, PCRM reușește să
impună declanșarea unor alegeri anticipate, în noiembrie 2000, pentru ca să obțină
în cadrul alegerilor din februarie 2001 o victorie răsunătoare, care-i aduce la picioare
o majoritate constituțională în Parlamentul RM (71 de mandate din 101 existente).
Succesul neașteptat în alegeri trezește ambiția PCRM de a re-constitui un model de
guvernare copiat după modelul rusesc de „democrație administrativă”, caracterizat
prin: verticala puterii, existența unui singur sistem decizional al puterii de stat, dar și un
puternic curent ﬁlorus, orientat spre politicile și interesele Federației Ruse, ceea ce nu
3 Pre-Election Technical Assessment: Findings And Recommendations, IFES/Adept Association, 2 004, www.adept.m d

11 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
putea decât să alimenteze reacții și proteste din partea unor vaste segmente sociale
nereprezentate. În ciuda acestor reacții, liderii PCRM au continuat să-și întărească
modelul preferat de guvernare, având o putere legislativă subordonată și slabă, cu o
exercitare rituală a alegerilor în combinație cu un rol disproporționat al Președinției în
raport cu puterea executivă (Guvernul) și cea legislativă (Parlamentul).
Dar societatea moldovenească, „implicit pluralistă”, nu s-a putut împăca cu un
asemenea ﬁnal descurajator pentru traiectoria tranziției sale politice. Alegerile din
martie 2005 au diluat semniﬁcativ din sprijinul masiv al populației, astfel încât, în ciuda
ratei exorbitante de popularitate a liderului său (40 – 45%, BOP), PCRM reușește să
acumuleze doar 56 de mandate, în comparație cu 71 deținute în 2001. Îngrozit de o
posibilă „revoluție colorată” à la Georgia sau Ucraina, PCRM își negociază realegerea
liderului său pentru funcția de șef de stat cu partidele de opoziție, care acceptă să
susțină condiționat acest vot, în formatul unei cooperări punctuale privind mai multe
chestiuni de interes politic, inclusiv integrarea în UE, reintegrarea Transnistriei în
condițiile unui stat unitar și indivizibil, precum și numeroase aspecte de reformă politică
(mass-media și justiția independente). PCRM suferă însă o nouă înfrângere în alegerile
locale din anul 2007, comuniștii ﬁind înfrânți de opoziție în mai multe orașe și raioane
ale țării. Acest scor nefericit a înfuriat liderii PCRM, care hotărăsc să rupă înțelegerea
anterioară cu anumite partide din opoziție, lansând pregătiri intense pentru viitoarele
alegeri. În acest scop ei au împiedicat amendarea Codului electoral și au creat beneﬁcii
suplimentare pentru poziția lor majoritară prin Legea cu privire la partidele politice
(2007), de asemenea au interzis blocurile electorale. Aceste acțiuni aveau ca scop
conservarea unei opoziții slabe și fragmentate. Și chiar dacă alegerile din aprilie 2009 au
respectat mai multe standarde internaționale, ele au fost marcate de multiple nereguli,
hărțuiri politice și utilizarea abuzivă a mijloacelor administrative de către partidul de
guvernământ (PCRM). Protestele în masă de după alegeri s-au transformat în violențe,
ﬁind etichetate de către Președintele în funcție drept tentative ale unei lovituri de
stat, „inspirate din exterior”, deși autoritățile statului nu au putut ulterior prezenta
nicio probă în sprijinul acestor acuzații, nici imediat și nici la un an după producerea
evenimentelor dramatice din capitala Republicii Moldova.
Între timp, divergen țele de ordin politic și polariz ările sociale au tulburat calmul
tradi țional al vieții politice de la Chi șinău. Parlamentul a fost dizolvat la 3 iunie 2009, ca
urmare a incapacit ății de a alege un nou Pre ședinte de c ătre majoritatea de guvern ământ
(60 de mandate din 61 necesare). Alegerile anticipate au avut loc la 29 iulie 2009, doar c ă
rezultatele lor au favorizat partidele liberal-democratice de data aceasta, și nu Partidul
Comuni știlor, întrecut la scor de c ătre cele 4 partide de opozi ție, care au decis s ă-și
uneasc ă eforturile pentru a crea o coali ție mai larg ă – Alian ța pentru Integrare European ă
(AIE). AIE a c ăpătat doar 53 de mandate contra 48, care au revenit PCRM, dar fostele
partide de opozi ție au refuzat s ă poarte negocieri de sine st ătătoare cu comuni știi, care
astfel au r ămas în opozi ție4. La pu țin timp dup ă lansarea cu succes a coali ției, liberal-
democra ții și-au ales Președintele Parlamentului, au învestit un nou Guvern, care și-a
4 Deca – press, 17.09.09, Chișinău.

12 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
construit programul politic pe cinci priorit ăți strategice, și anume: restaurarea guvern ării
legii, integrarea european ă, avansarea reformelor economice , descentralizarea puterii de
stat și reintegrarea teritorial ă (Transnistria) a Republicii Moldova.
Cu toate acestea, AIE a eșuat în a primi sprijinul necesar de 3/5 din voturi, după
cum este stipulat în Constituție (art.78), pentru a alege un nou Președinte, iar după
a doua încercare eșuată (5 decembrie 2009), dizolvarea Parlamentului a devenit
iminentă. Totuși, Constituția Republicii Moldova interzice o a doua dizolvare (repetată)
a Parlamentului în decursul aceluiași an (art.85-3) de către Președintele în funcție. Astfel
diferite interpretări ale Constituției au cauzat creșterea de noi tensiuni în disputele
politice cu liderii PCRM, care țineau morțiș să purceadă la alegeri anticipate imediat în
ianuarie 2010, și Președintele în exercițiu al Republicii Moldova, lider al PL, care a pledat
în favoarea unei revizuiri radicale a Constituției Republicii Moldova, ca metodă de
evitare a impasului constituțional.
Curând, disputele pe marginea calendarului alegerilor anticipate sau a reformei
constituționale au adus în vizorul Consiliului Europei și al Comisiei de la Veneția nevoia
de a interveni în bătăliile privind interpretarea Constituției. La data de 15 martie 2010,
Comisia de la Veneția a răspuns Curții Constituționale a Republicii Moldova cu un
amicus curiae , în care declara în mod clar că „alegerile anticipate trebuie să ﬁe decise
nu mai târziu de 16 iunie, dar se vor desfășura la o dată ulterioară rezonabilă”, făcând
apel la legiuitorii moldoveni „să amendeze art.78 din Constituție prin intermediul
unor negocieri legislative”, pentru a putea preveni orice obstacol pe viitor. Comisia de
la Veneția nu a contestat, în principiu, ideea unei reforme constituționale profunde,
dar nici nu a încurajat-o pe termen scurt. La 12 ianuarie 2010, R. Moldova a lansat
negocierile sale cu UE pentru a încheia un acord de asociere, incluzând o posibilă
liberalizare a regimului de vize, și un acord de comerț liber. Aceasta va consolida și
mai mult imperativul de a juca după regulile unui stat de drept, consﬁnțit de normele
democrației pluraliste și principiile constituționale.

13 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
I. Evoluția sistemului multipartid în RM:
origini și cauze
1.1. Originile pluralismului politic în Republica Moldova de la
destr ămarea URSS
Constituirea sistemului multipartid în Republica Moldova își trage originile sale din
luna august 1989, atunci c ând Prezidiul Sovietului Suprem al RSSM a adoptat Decretul
privind procedura de înregistrare a asocia țiilor publice de cet ățeni ai RM, care legaliza
astfel existen ța numeroaselor grupuri de mi șcări informale de atunci. Decretul a fost
urmat imediat de o Hot ărâre a Cabinetului de Mini ștri al RSSM (nr.254-256)5, emis ă
pe 26 octombrie 1989, prin care se inten ționa aplicarea decretului men ționat mai
sus și înregistrarea corespunz ătoare, conform legisla ției nou-adoptate, a primelor 4
grupuri politice: Frontul Popular din Moldova (FPM), Interfrontul Unitatea-Edinstvo,
Mișcarea Popular ă „Gagauz Halk ı” și Societatea Cultural ă a Bulgarilor „Vizrojdenie”6.
Prin aceste ac țiuni, administra ția sovietic ă a RSSM nu f ăcea altceva dec ât să accepte
ceea ce devenise deja o stare de fapt – grupurile de informali, ap ărute în contextul unor
disfunc ții economice și politice tot mai accentuate în URSS, începuser ă să ﬁe privite ca o
reală contrapondere în raport cu conducerile politice ale statului sovietic.
Conștiente de pierderea sprijinului popular, anumite elite din structurile de
putere ale republicilor naționale încercau astfel să se protejeze de furia dezlănțuită a
protestelor sociale, mediind aceste dispute și căutând să creeze anumite contrabalanțe
și instrumente de presiune între două poluri cu agende vizibil conﬂictuale: Fronturile
Populare versus Interfronturile. Stabilindu-și acest rol de mediere și conciliere, anumite
elite de partid și administrative ale RSSM încercau să diminueze atracția ambelor poluri,
slăbind eventual expunerea publică a ideologiilor acestor grupuri parapolitice. În mai
puțin de doi ani de la acest decret, care consacra termenul de „asociații publice”, în
RSSM au fost înregistrate circa 130 de organizații proaspăt înﬁințate, 14 dintre care își
declarau drept obiectiv imediat „acțiuni cu caracter politic”. Marea majoritate a liderilor
acestor 130 de asociații încă se sﬁau să se declare drept politicieni, deși majoritatea
acțiunilor întreprinse de ei se înscriau perfect în logica competiției politice.
Prin aceste acțiuni, mișcările social-politice abia înregistrate puteau deja să conteste
deschis injustițiile regimului sovietic, deﬁnit prin instituțiile sale speciﬁce de represiune
și propagandă ale RSSM, parte componentă a statului sovietic. La data de 23 iunie 1990,
5 См.: Декретул Президиулуй Советулуй Супрем ал Р .С.С.М. «Ку привире ла модул провизориу де ынрежистраре
а асочиациилор обштешть але четэценилор ын Р.С.С. Молдовеняскэ» дин 25 аугуст 1989, № 3459- Х // Вештиле
Советулуй Супрем ши але Гувернулуй Р .С.С.М., 1989, № 8, арт. 204).
6 Arhiva curent ă a Guvernului Republicii Moldova , 1989.

14 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
Sovietul Suprem al RSSM declară suveranitatea republicii unionale în cadrul URSS, care
însemna impunerea principiului de „supremație a legislației republicane asupra oricăror
altor legi sau hotărâri ale centrului sovietic”, dar și începutul unui important război de
uzură între vechiul centru sovietic unional și elitele naționale de la periferiile URSS.
Folosindu-se de conﬂictul acut iscat între liderii politici ai Federației Ruse, strânși în jurul
lui Boris Elțin, și ai Centrului unional – identiﬁcat cu deciziile și ambițiile reformatoare
ale Președintelui M. Gorbaciov –, și elitele naționale din RSSM încep să viseze la mai
mult spațiu de manevră pe plan local/republican, luând decizia de a bloca pe viitor
intervențiile Centrului în gestionarea întreprinderilor unionale și republicane, căutând
puncte de contact și solidaritate în raport cu alte republici unionale din URSS.
În luna septembrie 1990, Sovietul Suprem autorizează organizarea unor alegeri
directe pentru funcția de Președinte al RSSM, care este ales la 3 septembrie 19907,
urmărindu-se în acest fel crearea unui nivel superior de reprezentare în procesul
de negocieri RSSM–URSS. Elitele politice de la Chișinău depun eforturi de separare
și autonomizare politică, în condițiile unei implozii rapide prin care trecea nucleul
ideologic și administrativ al URSS. În acest fel, primele alegeri parlamentare libere în
RSSM, organizate la 25 februarie și 10 martie 1990 (în două tururi succesive), au loc în
condițiile unui pluralism politic incipient, dar mobilizator, întrucât deja la acea vreme
scena politică în formare din RSSM găzduia mai multe curente politice destul de active
și bine organizate: pe de o parte – Partidul Comunist al RSSM (tributar al PCUS), pe de
altă parte – Mișcarea pentru Reforme și Democratizare (MRD), avangarda mișcărilor
informale protopolitice din RSSM.
Inițial, principalele cerințe ale grupurilor informale conțineau un meniu relativ
pestriț de solicitări moderate, incluzând „recunoașterea prin lege a unui statut superior
pentru limba grupului titular al RSSM”, ca reacție la politica și procesul de asimilare
etnică promovate de statul sovietic, dar și cerințe de ordin politic în favoarea „libertății
de exprimare”, a „democratizării accelerate a societății și statului”, deopotrivă cu
cerințe radicale de „oprire a experimentelor genetice în agricultura și mediul ambiant
din RSSM”, în temeiul unor numeroase eșecuri și decizii eronate luate de către oﬁcialii
centralizatori ai statului sovietic. În scurt timp însă, cele mai active segmente ale
mișcării informalilor cuceresc entuziasmul publicului larg din RSSM, sprijinindu-se pe
reputația și implicarea unor personalități marcante ale elitelor culturale, scriitoricești și
de creație, care stabilesc un obiectiv suplimentar în „restituirea memoriei naționale” și a
identităților culturale suprimate în URSS.
Constituit în 1988, Frontul Popular reprezenta pe atunci cea mai coezivă și mai
bine articulată formațiune social-politică, bucurându-se de o popularitate deosebită
și absorbind în rândurile sale numeroase grupuri de elite culturale, studențești,
asociații profesionale, dar și anumite grupuri aﬂate pe atunci în structurile de partid
sau administrative ale RSSM. La primele alegeri libere pentru Sovietul Suprem din 25
februarie 1990, Frontul Popular colectează 30% din numărul total al mandatelor din
Sovietul Suprem al RSSM, reușind să se mobilizeze cu sprijin local și liste de candidați
7 Legea nr.250-XII privind alegerea Președintelui RSSM din 3 septembrie 1990.

15 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
alternative (față de cei propuși oﬁcial de către PCM, încă „hegemon și conducător”
potrivit Constituției RSSM) în 373 din 380 de secții electorale existente8 – o performanță
ce conﬁrmă puterea sa efectiva și forța de mobilizare.
Sprijinul politic obținut în alegeri îi oferă Frontului Popular rara șansă de a pretinde
la cele mai importante poziții în primul legislativ suveran al RSSM, ales în mod direct și
deschis în cadrul unui scrutin pluralist, dar încă dominat de PCM, participând ulterior
și la formarea primului Cabinet de Miniștri al RSSM, ca urmare a sprijinului obținut
din partea celei mai largi fracțiuni politice – „Viața Satului”. Deja în luna mai 1990,
Sovietul Suprem al RSSM ia deciza de a suspenda art.6, 7 și 49 ale Constituției RSSM,
anulând prevederile ce asigurau Partidului Comunist din RSSM rolul de „nucleu al
sistemului politic” și de „forță conducătoare a societății sovietice”9. Noul legislativ
al RSSM reușește astfel să separe pas cu pas Partidul Comunist de importantele sale
instrumente de presiune și putere, asigurând condițiile necesare pentru instituirea unui
cadru institutional în care apar precondițiile unei competiții egale între competitorii
politici și recunoscând, totodată, existența unor numeroase partide și organizații
politice, diferite de asociațiile obștești (ne-publice). În continuare, Sovietul Suprem al
RSSM adoptă în iulie 1990 „Decretul cu privire la puterea de stat”10, prin care decide
interzicerea men ținerii ori constituirii de ﬁliale de partid în cadrul întreprinderilor
(exclusiv de stat, pe atunci), al autorităților de stat, stabilind în mod expres principiul
separa ției puterilor și detașând, astfel, birocrația de obligația de a ﬁ angajată politic,
respectiv de a ﬁ recrutată exclusiv din numărul membrilor de partid11. Această decizie
viza, în mod evident, slăbirea Partidului Comunist (PCM) al RSSM, care încă mai avea
în serviciul său pe atunci sprijinul necondiționat al unui larg corp de funcționari de
stat și organe loiale de forță. Deși aﬂat în mijlocul unei crize politice și de credibilitate
sistemice, PCM încă se mai bucura de un statut de „primus inter pares” pe scena publică,
controlând principalele publicații scrise și electronice (TV, Radio, Moldova socialistă,
ATEM etc.), menținându-și prin puterea inerției și a fricii de schimbare puterea centrală
deținută asupra spațiului public. În plus, PCM deținea imense resurse materiale, imobile,
subordonări și resurse bugetare necontrolate, ceea ce intra în vădită contradicție cu
agenda altor mișcări informale, constituite pe valul unui sprijin entuziast în folosul
schimbării și al criticilor lansate contra defectelor de bază ale regimului sovietic opresiv.
La Moscova însă, aripile conservatoare ale PCUS încă nu pierduseră speranța de a-și
menține poziția dominantă și hegemonia politico-economică pe plan unional. Pe 19
august 1991, un grup de generali de armată și securitate, susținuți de numeroși oﬁciali
ai guvernului central al URSS, decid să se manifeste printr-o acțiune radicală, declarând
„starea excepțională” în toate republicile unionale și arestându-l pe Președintele URSS,
M. Gorbaciov, aﬂat în concediu la o vilă din Soci. Protagoniștii acestui plan îndrăzneț
8 Charles King, „Moldova”, în Bogdan Szaikowski, ed., New Political parties of Eastern Europe, Rusia and the Successor
States, London: Longman, 1995, pp.293–311.
9 Legea R.S.S.M. cu privire la introducerea unor modiﬁc ări în articole 6, 7 și 49 din Constitu ția (Legea fundamental ă) a
R.S.S.M., nr.10-XII, 10 mai 1990. // Ve știle Sovietului Suprem și ale Guvernului RSSM. – Chi șinău, 1990, nr.5, art.86.
10 Decret cu privire la puterea de stat, nr.201 din 27.07.90 , Veștile nr.8/209, 1990, Moldlex.
11 Decretul «Cu privire la puterea de stat», nr.201, 27 iulie 1990 // Veștile Sovietului Suprem și ale Guvernului R.S.S.M.,
1990, nr.8, art.208.

16 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
au contat pe sprijinul imediat și necondiționat al organelor de forță, dar puterea de
stat în URSS devenise între timp poroasă și multiliniară. Perestroika lui M.Gorbaciov
încercase s ă schimbe regulile de joc în interiorul partidului, dar nu reu șise dec ât să
paralizeze sistemul de luare a deciziilor într-un sistem blocat de fric ă și incertitudini.
Din acest motiv simplu, planul generalilor de a da o replică „anarhiei gorbacioviste”
se întoarce ca un bumerang împotriva acestui grup de susținători rigizi ai regimului
sovietic. Obiectivul propus de GKCP de a îngheța cursul de reforme promovat de
democrați și separarea tot mai evidentă a părților constitutive ale URSS – republicile
unionale – de statul sovietic este tratat cu multă neîncredere de populație și elite, în
special în republicile naționale și autonome. Impresia generală față de GKCP este de
farsă și tragicomedie, astfel încât imediat, în loc de a obține rezultatul scontat, tentativa
de puci mobilizează la proteste de stradă o bună parte din mișcările naționale, grupuri
informale și foști disidenți antisovietici, elite culturale și studențești, dar și o parte din
elitele „luminate”, care-și manifestă sprijinul față de liderii reformiști de la Moscova
(Gorbaciov și Elțin), accelerând, totodată, tendințele centrifuge, susținute tot mai mult
pe plan intern de mass-media și elitele naționale.
Foarte curâ nd, liderii GKCP nimeresc în capcana pe care o proiectaser ă pentru
autorul „perestroikăi ”, astfel încât, dup ă ce resimt izolarea și totala discreditare a
ideilor de „salvare a URSS ”, aceștia sunt aresta ți pentru „uzurparea puterii ” și „trădare
de stat ”, ﬁind închi și la ordinele directe ale Pre ședintelui Federa ției Ruse, B. El țin, chiar
în închisoarea Lefortovo, pe care autorii acestui puci nereușit o preg ăteau pentru
„democra ți”. Totu și, acest episod a servit drept catalizator esen țial în accelerarea
mar șului spre declara ția formal ă de separare a republicilor unionale de URSS, astfel
încât până și cei mai ezitan ți dintre liderii na ționali se hot ărăsc și în alte republici
unionale (inclusiv în RSSM) s ă accepte acest curs, care marca formal destr ămarea URSS.
La 27 august 1991, Sovietul Suprem al RSSM decide asupra Declara ției de
independen ță a Republicii Moldova , urmând exemplul altor declarații și decizii
similare, care au răsunat anterior în Ucraina, Țările Baltice și Caucaz. Declarația de
independență trezește un val masiv de sprijin popular, astfel încât autoritățile noului
stat independent decid în aceeași zi să anunțe interzicerea și desﬁin țarea Partidului
Comunist , învinuit, la rândul său, de „tentativă de lovitură de stat” și colaboraționism cu
grupul de puciști de la Moscova (Comitetul de Stat pentru Starea Excepțională – GKCP),
suspectat de a ﬁ jucat rolul unei „clone locale a centrului sovietic”. Un decret emis de
Președintele în exercițiu al RSSM, M. Snegur, pe 22 august 1991, anunța conﬁscarea
imediat ă a tuturor propriet ăților și resurselor care apar țineau la acea dat ă Partidului
Comunist12, încheind în acest fel procesul de monopolizare a puterii de stat în RSSM.
Dar procesul de construire a unui nou stat pe ruinele vechii administrații ex-sovietice
12 Decretul Președintelui Republicii Moldova «Privind suspendarea activității structurilor organizatorice ale partidelor
politice, organizațiilor obștești și mișcărilor de masă în organele de stat, instituțiile și organizațiile republicii»,
nr.164, 22 august 1991 // Monitorul Oﬁcial, 1991, nr.11,12, art.133; Hotărârea Prezidiului Parlamentului Republicii
Moldova «Cu privire la Partidul Comunist din Moldova» nr.683-XII, 23 august 1991 // Monitorul Oﬁcial, 1991,
nr.11,12, art.138; Hotărârea Prezidiului Parlamentului Republicii Moldova «Cu privire la bilanțul activității comisiei
de deputați pentru examinarea activității unor instituții de stat, unor conducători ai întreprinderilor, instituțiilor
și organizațiilor Republicii Moldova în zilele loviturii de stat din 19-21 august 1991, nr.700-XII. // Monitorul Oﬁcial,
1991, nr.11,12, art.140.

17 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
deschidea o adevărată cutie a Pandorei, cauzând fricțiuni și conﬂicte, inseparabil
legate de identitățile lingvistice și culturale ale noului stat, dar și de cultura politică
rudimentară a populației.
Declanșarea conﬂictului militar în Transnistria, instigat de voința centrului sovietic de
a se opune intențiilor de separare ale Republicii Moldova, a scos la rampă importante
energii protestatare pe ambele maluri ale Nistrului, deopotriva cu solidarități maleﬁce
între instituții rămase sub tutela centrului sovietic unional (securitate, întreprinderi
unionale, fosta nomenclatură de partid și administrativă), dar și la nivelul unor
semniﬁcative categorii de elite și de populație, care nu doreau să accepte ideea
destrămării statului prin care se deﬁneau ca cetățeni. Combativitatea acestor grupuri
nostalgice nu lăsa mult spațiu pentru negociere și integrare, cu puține excepții
notabile – cum au fost alegerea Prim-Ministrului M. Druc, cu majoritatea deputaților
Sovietului Suprem, ori scrutinul în favoarea alegerii primului Președinte al RSSM (cu
excepția boicotului organizat de Frontul Popular). Între timp, unitatea existentă până
atunci în cadrul mișcărilor de renaștere națională a fost testată printr-un conﬂict tot
mai puternic între aripile radicale și moderate ale acestui curent politic. Ca punct de
bifurcație a servit decizia Frontului Popular, din februarie 1992, de a-și schimba statutul
dintr-o mișcare de masă într-un partid politic, punctând drept obiectiv politic prioritar
modiﬁcarea denumirii Republicii Moldova în Republica Română Moldova13. Un paragraf
separat al noului program politic al Frontului Popular declara obiectivul de unire cu
România, înlocuind peste tot în documentele programatice numele statului nou-
înﬁințat cu toponimul Basarabia, ceea ce sugera publicului larg o acțiune deliberată de
accelerare a reuniﬁcării și respingerii Transnistriei din partea celui mai numeros și mai
inﬂuent grup politic de după alegerile din 199014.
1.2. Avansarea sistemului multipartid în RM după Declarația
de independență
Disensiunile dintre aripile moderate și radicale ale Frontului Popular doar au
accentuat anumite coliziuni existente în cadrul acestei mișcări, destul de pestrite ca
origine, motivație sau pregătire profesională, îndemnând anumiți lideri ai Frontului
Popular să se distanțeze de segmentul grupului mai radical, preferând astfel să formeze
noi grupuri politice ori să se asocieze unor formațiuni politice deja existente. La ﬁnele
anului 1990, un Partid Social-Democrat era înregistrat ca primul partid doctrinar, care-și
stabilea drept obiectiv să obțină recunoașterea largă a societății în calitate de promotor
al drepturilor sociale, economice și politice ale grupurilor vulnerabile , recunoscute
în condi țiile pluralismului politic și ale principiilor economiei competitive de pia ță.
La 17 septembrie 1991, Ministerul Justi ției anun ța existen ța a 13 grupuri social-politice
înregistrate în Republica Moldova, conﬁrm ând tendin ța de multiplicare și diversiﬁcare
a spa țiului politic – până atunci, destul de concentrat între dou ă grupuri opuse și
13 Programul Frontului Popular Creștin-Democrat, Chișinău, FPCD, 1992, p.8.
14 Charles King, The Moldovans. Romania, Russia and the Politics of Culture, Studies of Nationalities, Hoover
Institution Press, Stanford University, 2000.

18 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
autolegitimitoare. Putem presupune astfel c ă accentuarea inﬂuen ței curentului radical
la conducerea Frontului Popular (FPM) a servit în acea etap ă ca un stimulent important
pentru decongestionarea spa țiului pluralist și construc ția de partide politice. Imediat
dup ă plecarea unor lideri importan ți de la conducerea Frontului Popular, ace știa se
asociaz ă unor grupuri constituite pe segmentul de dreapta și de centru-dreapta. Drept
exemple servesc înﬁin țarea Blocului Țăranilor și Intelectualilor (B ȚI) de c ătre fosta
conducere a Biroului Permanent al Parlamentului RM (A. Mo șanu, N. Dabija, V. Nedelciuc,
V. Matei), dar și cre șterea inﬂuen ței teritoriale a Partidului Social-Democrat (PSDM),
sub conducerea lui Oazu Nantoi. De cealalt ă parte a segmentului de st ânga și centru-
stânga se întăresc mai multe grupuri politice, care doresc s ă continue lupta „contra
naționali știlor moldo-rom âni” – exemplul mI șcării Unitatea-Edinstvo, al Partidului
Socialist, dar și al PDAM (Partidul Democrat Agrar), ultimul ﬁind înﬁin țat de c ătre
deputa ții fostei fracțiuni „Viața Satului”, care anterior oferiser ă avantaje nete Frontului
Popular, la momentul tranzi ției dinspre RSSM spre independen ța Republicii Moldova.
Sciziunile și detașările partizane sunt compensate printr-un efort lăudabil de
diferențiere a programelor politice între 1992 și 1993. Astfel, putem constata că
fricțiunile manifestate anterior la nivelul discursului intern de partid sunt traduse în
această perioadă într-o serie de programe și declarații politice, în statute și reglementări
electorale, care văd partidele ca ﬁind actori indispensabili ai procesului politic și
electoral, spre deosebire de perioada anterioară anului 1991. Și partidele politice,
înregistrate în conformitate cu primele legi adoptate după 1991 de către autoritățile
Republicii Moldova, încep să-și deﬁnească altfel pozițiile deținute, adoptând noi
strategii electorale și de accedere la putere după dispariția celui mai important bastion
al centrului unional – Partidul Comunist (PCM), exclus din viața publică prin decizia
de lichidare. Pe segmentul de dreapta, partidele moderate se mobilizează pentru a
tempera cerințele radicale ale Frontului Popular, dar și pentru a direcționa ordinea
priorităților stabilite la formarea structurilor de stat în RM, promovând conceptul de
„națiune civică”, presupunând includerea tuturor cetățenilor, indiferent de deosebirile
naționale, lingvistice ori religioase în procesul de construcție a statului Republica
Moldova. Rămânând favorabili unei comunități spirituale și lingvistice cu România,
politicienii moderați manifestă interes în cautarea unor formule cât mai eﬁciente de
conciliere a diferențelor politice, încercând să tempereze și frustrările acumulate la
nivelul unor importante grupuri etnice sau lingvistice, ﬁind, totodată, conștienți de
prejudiciul unor tensiuni politice prelungite. În 1992, Republica Moldova devine ținta
unei agresiuni militare, ca urmare a conﬂictului militar escaladat în Transnistria, pe care-l
încheie doar un Acord de încetare a focului, semnat de președinții B. Elțin și M. Snegur,
urmat de instalarea paciﬁcatorilor ruși și distanțarea tot mai accentuată a Tiraspolului în
proiectul său de separare de Republica Moldova. Chișinăul suportă șocul posttraumatic
al pierderii inițiativei politice, ca urmare a conﬂictului din Transnitria, și suferă efectele
colapsului vechii economii centralizate, în condițiile unor repere neclare pentru
politicile economice și sociale.
Între timp, anumite grupuri conservatoare, care văzuseră în colapsul URSS o mare
oportunitate pentru propriile cariere, au optat cu prima ocazie pentru proiectul de
înlocuire rapidă a primelor guverne, considerate a ﬁ „prea naționaliste” și „prea distante

19 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
de cooperarea cu CSI și Rusia”, acuzându-le că „ar ﬁ gestionat prost relația cu Rusia”,
pierzând, ca urmare, controlul asupra raioanelor estice, cunoscute și sub numele de
Regiunea Transnistreană în perioada 1991/ 1992. Pe segmentul stângii radicale se
plasau și anumite grupuri politice extrem de antagonizate de însăși constituirea ca stat
a Republicii Moldova, apreciind colapsul URSS ca pe o „tragedie umană și personală”,
căutând să obțină prin mijloace politice rezolvarea unor frustrări serioase pe care
reprezentanții grupurilor etnolingvistice (statistic, minoritare, dar deosebit de inﬂuente
în administrație și economie!) le resimțeau pe plan emoțional, convertindu-le astfel în
noi oportunități politice, ceea ce a fost deﬁnit ca „naționalism reactiv”15. Și pentru că
Frontul Popular (FPM) era văzut de către cea mai mare parte a societății drept „architect
al noului stat”, apărut sub numele de Republica Moldova, mulți reprezentanți ai
minorităților naționale: ucraineni, ruși, găgăuzi, bulgari, traduceau radicalizarea liniei
politice a acestui grup drept un proiect mai mult decât sigur de uniﬁcare cu România,
având drept scopuri intermediare – excluderea lor ca grupuri alolingve din procesul
de luare a unor decizii importante , inﬂuențând astfel frustrări sociale și atitudini
conﬂictuale, la care partidele politice nu puteau oferi un răspuns adecvat.
În contrast cu grupul acuzat cel mai des în public de „exces de radicalism”, politicenii
moderați au încercat să coaguleze un nivel moderat național, care să devină atractiv și
serios în plan politic. Necesitatea acestui pol moderat a apărut ca o prioritate stringentă
mai ales după pierderea puterii politice la sfârșitul anului 1993 și accederea masivă la
putere a grupului conservator, reprezentat de PDAM, în februarie 1994. Liderii PDAM
au încercat să facă o joncțiune între conservatorii autohtoni cu segmentul angoasat
al stângii extreme (Unitatea-Edinstvo, Partidul Socialist, Pro-Moldova), ca astfel să
se distanțeze de „aripa naționalistă” a fostului Parlament (1990-1993), cu scopul de
a construi un model de statalitate „croit după speciﬁcul țării și nu după mofturile
intelectualilor”, care ar ﬁ îmbinat imperativul modernizării societății cu necesitatea de
integrare și adaptare internă a mai multor actori (etnoculturali, businessmeni, religioși),
concomitent cu angajarea actorilor externi și depășirea crizei economice de după 1991.
Concomitent cu modelul impus de PDAM, și alte partide politice au început a ﬁ
atrase de așa-zisul „centru politic”, înțeles în special ca punct de atracție maximă pentru
alegători și de intersecție între diverse grupuri doctrinale sau ideologice, convențional
separate între stânga și dreapta eșichierului politic. În această categorie de partide,
care au avut pretenția de a se prezenta ca „a treia forță”, au intrat, pe atunci, Partidul
Reformei, Partidul Democrat al Muncii, dar și Partidul Republican, Alianța Verde, alături
de Asociația Femeilor din Moldova. Problema centrală a acestui grup de partide politice
a fost că partidul puterii era asociat cu „centrul scenei politice”, chiar dacă PDAM
acceptase cu generozitate pe listele sale comune de alianță și grupuri radicalizate de
extremă stângă (Partidul Socialiștilor, Unitatea – Edinstvo, pe listele cărora se găseau
importanți lideri ai Interfrontului și chiar oﬁciali ai regimului separatist de la Tiraspol),
iar tentativele altor actori de a se cantona pe segmentul de centru trezeau reacții
virulente din partea conducerii amalgamate a PDAM. Meritul PDAM era incontestabil
15 William Crowther, The politics of ethno-national mobilization:nationalism and reform in Soviet Moldavia,
The Russian Review 50 (1991), 2, 183–202.

20 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
totuși că reușise într-o perioadă relativ scurtă să reclădească o platformă comună a
celor mai importanți deținători de poziții politice în stat (Președintele RM, Președintele
Parlamentului și Primul-Ministru), toți trei având origini serioase în sistemul politic
și administrativ al RSSM / URSS, întruni ți pe baza unui stil pragmatic de înțelegere
a politicii și utilizând forța unui megapartid politic pentru a-și promova interesele.
Promotori ai unui stil pragmatic în politică, acești trei lideri au denunțat cu vehemență
experiența politicienilor „romantici”, de factură naționalistă, distanțându-se la nivel
de discurs (dar și prin acțiunile lor) de modelul guvernării existente între 1991 și 1993,
întărind rolul centralizării în stat și al preeminenței jocurilor birocratice din culise.
După 1993, alegerile parlamentare au cauzat repoziționări majore de statut și de
inﬂuență ale partidelor, determinând schimbări la nivelul conducerii în Parlamentul
RM, dar și ale temelor dominante pe agenda politică. Pentru că cele mai multe dintre
partidele politice se găseau într-o perioadă embrionară, abia după adoptarea Legii
privind alegerile parlamentare din 199316 putem constata începutul unei noi etape
în evoluția sistemului pluralist. Noua legislație oferea actorilor politici, alianțelor și
blocurilor electorale (mai puțin candidaților independenți – după cum fusese în cadrul
campaniilor electorale precedente) avantaje considerabile în avanscena vieții politice
din Republica Moldova. O inovație principială a noilor reglementări electorale ținea
de introducerea sistemului proporțional în alegeri, bazat pe existența unei singure
circumscripții electorale la nivel național, și de utilizarea unui prag electoral de 4%
pentru partidele politice și 1% pentru candidații independenți.
Este important de a menționa în acest sens că situația candidaților independenți
devine mai complicată și din alte motive. Astfel, dacă partidele politice erau obligate
să ﬁe înregistrate legal doar de către Ministerul Justiției, înainte de începerea
campaniei electorale, atunci candidații independenți trebuiau să urmeze o procedură
suplimentară de susținere din partea unui număr de circa 1000 de simpatizanți, care-
și conﬁrmau sprijinul prin semnături autorizate, pe care ulterior potențialii candidați
independenți trebuiau să le depună la CEC, pentru a ﬁ înregistrați, și pe care organele
competente urmau să le veriﬁce, înainte de autorizarea participării candidaților
la campania electorală propriu-zisă. Această situație crea avantaje instituționale
evidente partidelor politice, contribuind astfel la descreșterea inﬂuenței candidaților
independenți, acordându-se prioritate argumentului că un sistem de partide politice
stabile determină și stabilitatea sistemului politic și a procesului legislativ ca atare.
O altă schimbare esențială cuprinsă în noile reglementări electorale ținea de
descreșterea radicală a numărului de deputați: de la 380 – în perioada Sovietului
Suprem al RSSM, în 1989/ 1990, – până la doar 104 deputați, conform Legii cu privire la
alegerile parlamentare din 1992, și 101, conform prevederilor Constituției RM, adoptate
în iulie 1994, reducându-se, totodată, și perioada mandatului parlamentar – de la 5 la 4
ani. În același timp, Parlamentul RM adoptă la sfârșitul anului 1993 anumite modiﬁcări
16 Legea Republicii Moldova privind alegerea Parlamentului, nr.1609-XII, 14 octombrie 1993; Hotărârea Parlamentului
Republicii Moldova pentru modul de punere în aplicare a Legii privind alegerea Parlamentului, nr.1613-XII.,
9 octombrie 1993; Parlamentul Republicii Moldova. – Chișinău, 1993.

21 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
la legislația cu privire la partidele politice și alte organizații social-politice17, în particular
referindu-se la sursele de ﬁnanțare ale partidelor politice și interzicerea ﬁnanțării din
partea unor surse externe, incluzând în această categorie: companii străine (art.10),
ﬁrme în care capitalul mixt depășește 20%, concomitent cu interdicția expresă în
legislație a ﬁnanțării partidelor din partea unor asociații obștești (ONG) sau a unor
persoane anonime. Partidele politice pot obține totuși anumite donații din partea
persoanelor legale sau ﬁzice, pot administra publicații sau mijloace electronice de
informare în masă, generând venituri ca urmare a comercializării unor diverse forme
de publicații sau alte produse care poartă simbolul partidelor lor, ceea ce conduce la
crearea unui termen special de „persoană legală cu caracter necomercial”18.
Primele alegeri la care este testat acest nou sistem electoral coincid cu anul în care
PDAM reușește să se impună ca partid majoritar în Republica Moldova la scrutinul din
27 februarie 1994, câștigând circa 43,18% din totalul de voturi exprimate, beneﬁcind
masiv de pe urma vizibilității liderilor săi, Primul-Ministru A. Sangheli și fostul prim-
secretar al PCM, Petru Lucinschi, care obține astfel ocazia de a deveni președintele
noului Parlament, pe listele PDAM. În total, PDAM obține 56 de mandate, reușind
să negocieze destul de ușor o formă de coaliție bi-partizană cu cel de al doilea
grup majoritar în noul Parlament – Blocul Partidului Socialist și al Mișcării „Unitatea
Edinstvo” –, care colectează circa 22%, ori 28 de mandate19. Cu doar 9,21% de voturi,
cel de al treilea grup politic din noul legislativ – Blocul Țăranilor și Intelectualilor (BȚI)
– obține doar 11 mandate, dar nu poate crea, la rândul său, o alianță politică stabilă
cu PPCD (urmașul Frontului Popular), ultimul obținând doar 7,53% sau 9 mandate de
deputat. În acest fel, alegerile din 1994 aduc o schimbare majoră pe scena politică din
Republica Moldova, propulsând în prim-planul vieții politice două curente de esență
conservatoare, deși distincte ca formă și expresie: PDAM și „Edinstvo”, iar prin aceasta
descrește inﬂuența forțelor național-democratice, incluzând în această categorie atât
aripa sa moderată, cât și cea radicală.
Totodată, rezultatele scrutinului au inﬂuențat prin efectele sale și forma de
guvernare stabilită de Constituție, adoptată la 29 iulie 1994, cu anumite schimbări
ulterioare, adoptate la 5 iulie 2000 și 15 iunie 2004. În linii mari, succesul PDAM s-a
datorat și campaniei făcute agrarienilor de către primul Președinte al RM, Mircea Snegur,
care a invocat necesitatea consolid ării statalit ății, și chiar a organizat un referendum,
în ajunul scrutinului, pe subiectul cursului independent al Republicii Moldova. În cele
din urmă, referendumul a fost substituit de un sondaj național, la care cetățenii au fost
rugați să răspundă „ dac ă doresc s ă trăiasc ă într-un stat democratic, independent și liber”,
la care răspunsul pozitiv obținut a fost de circa 95%. În consecință însă, liderii PDAM
au prezentat aceste rezultate ca pe un „semn al sprijinului de care se bucură direcția
luată de liderii de vârf ai țării”, Președintele M. Snegur, Primul-Ministru A. Sangheli și
17 Legea Republicii Moldova pentru modiﬁcarea și completarea Legii privind partidele și alte organizații social-
politice, nr.1615-XII, 19 octombrie 1993. // Monitorul Oﬁcial, nr.10, Partea I, 1993, art.292.
18 Dimitriev R. Reglementarea juridică a pluripartidismului și elementele capacității de drept antreprenorial. //
Pluripartidismul în Moldova: esența și speciﬁcu l formării. / CAPTES. – Chișinău, 2000, p.52-57.
19 Political Parties of the Republic of Moldova , 1994, Parl amentary Electio ns http://www.parties.e-democracy.md/en/
electionresults/1994parliam entary/ (last ac cessed on Jan uary 14, 2 006).

22 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
Președintele Parlamentului, P. Lucinschi, prin contrast cu grupurile național-radicale
sau moderate, care-și trăgeau originile din Frontul Popular și care, în opinia conducerii
de atunci a PDAM, „visau să pună capăt independenței și suveranității Republicii
Moldova”20. Și chiar dacă mulți observatori au contestat valabilitatea metodologică a
unui asemenea sondaj, PDAM a proﬁtat politic la maximum de rezultatele anunțate cu
multă pompă, obținând un sprijin-record de circa 43% din voturi la alegeri și colectând
de două ori mai multe voturi decât partidele de dreapta – doar 22 de mandate. Scrutinul
din februarie 1994 reduce mult din optimismul exagerat al unor partide și grupuri
politice, apărute în ultimii ani pe scena politică din RM, astfel încât doar 4 din cele 13
partide ajung, în 1994 în noul Parlament.
Imediat după instalarea lor la putere, liderii PDAM hotărăsc să ridice interdicția
impusă PCM (Partidului Comunist), adoptată anterior printr-o decizie a Prezidiumului
fostului Soviet Suprem al RSSM (din iulie 1991)21, prezentând această hotărâre ca o
formă de eliminare a restricțiilor artiﬁciale impuse libertății de asociere, înainte de
adoptarea primei Constituții a Republicii Moldova (29 iulie 1994). Ridicarea interdicției
ar ﬁ urmat să demonstreze – conform conducerii PDAM – „dorința noilor autorități de
a aplica reguli democratice tuturor actorilor politici, înregistrați în mod legal de către
autoritățile Republicii Moldova”.
Tabelul nr.1. Alegerile în Republica Moldova (2001 –2009)
1991, alegeri preziden țiale
Mircea Snegur (candidatul unic) 98,7%
1994, alegeri parlamentare
PDAM
Blocul Unitatea Socialistă
Blocul Țăranilor și Intelectualilor
FPCD43,2%
19,7%
15,7%
7,2%54 de mandate
27
11
9
1995, alegeri locale număr de primari număr de consilieri
PDAM
Alianța Forțelor Democratice
Partidul Comuniștilor
Blocul Unitatea Socialistă
PSD520
43
83
13
237147
1054
2585
368
312
1996, alegeri preziden țiale
Petru Lucinschi
Mircea Snegur27,7%
38,854%
46%
20 Moldova suverană, 12 martie 1994.
21 Vezi: Hotărârea privind interpelarea a 91 de deputați ai poporului și demersurile unor grupuri de cetățeni cu
privire la Partidul Comunist din Moldova, nr.1595-XII, 7 septembrie 1993. Постановление о запрете компартии
(конец августа 1991 года) было отменено по двум причинам. Во-первых, Президиум Парламента превысил
свои полномочия: не был уполномочен принимать такое постановление. Во-вторых, доказательств
участия республиканской коммунистической партийной организации в поддержке путча не было
(путчистов поддержали коммунистические структуры в восточном «сепаратистском» регионе страны.
Однако, их привлечь к уголовной ответственности центральная власть республики не могла вследствие
неподконтрольности этой части территории страны.

23 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
Vladimir Voronin
Andrei Sangheli
Valeriu Matei10,2
9,5
8,9
1998, alegeri parlamentare
Partidul Comuniștilor
Convenția Democratică
Mișcarea pentru o Moldovă Democratică și Prosperă
Partidul Forțelor Democratice30,1%
19,4
18,1
8,840 de mandate
26
24
11
1999, alegeri locale număr de primari număr de consilieri
Blocul Comuniștilor, Agrarienilor și Socialiștilor
Alianța Centristă din Moldova
Convenția Democratică
PFD
PPCD
Uniunea Social-Democratică „Furnica-Speranța”
Partidul Național-Liberal
Partidul Socialist
Partidul Popular Democrat
Mișcarea Republicană Social-Politică „Ravnopravie”
Partidul Libertăților Sociale și Justiției
Noul Partid Național-Liberal
Liga Națională a Tineretului
Candidați independenți124
93
87
51
24
18
21
5
13
1
1912,235
1,214
859
505
341
249
227
102
40
25
4
8
4
292
2001, alegeri parlamentare
Partidul Comuniștilor
Alianța Braghiș
PPCD50,07
13,36
8,2471
19
11
2003, alegeri locale număr de primari număr de consilieri
PDM
Partidul Comuniștilor
Blocul Alianța Socială „Moldova Noastră”
PDAM
Partidul Socialist
PPCD
Blocul PSD – PSL
Partidul Socialist
Mișcarea Republicană Social-Politică „Ravnopravie”
Uniunea Centristă
Candidați independenți 73
368
191
18
3
20
40
2
2
17
157936
5416
2402
268
21
570
500
22
35
167
479
2005, alegeri parlamentare
PCRM
Alianța „Moldova Noastră”
PPCD 45,98%
28,53%
9,07%56
34
11
2007, alegeri locale număr de primari număr de consilieri
Partidul Democrat
PCRM
Blocul Social-Liberal „Moldova Noastră”
Partidul Legii și Justiției 74
334
157
31,131
4,040
1.987
57

24 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
PPCD
Partidul Liberal
PSL
PSD
Partidul Ecologist „Alianța Verde”
Partidul Republican Popular
Uniunea Centristă
Partidul European
Partidul Umanist
Partidul Democrației Sociale
Partidul Conservator
PNL
Patria-Rodina-Ravnopravie
Partidul Muncii „Patria-Rodina”
Partidul Socialist
PDAM
Candidați independenți59
13
26
15
2
19
14
–
1
28
–
5
10
–
–
–
135798
156
316
276
14
250
153
2
40
401
5
75
137
81
1,052
3
326
Alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009
PCRM
Partidul Liberal
Partidul Liberal-Democrat
Alianța „Moldova Noastră”49,5%
13,1%
12,4%
9,8%60
15
15
11
Alegerile repetate din 28 iulie 2009
PCRM
Partidul Liberal
Partidul Liberal-Democrat
Alianța „Moldova Noastră”
Partidul Democrat44,7%
14,7%
16,6%
7,4%
12,5%48
15
18
7
13
* Datele electorale oferite de c ătre CEC și web-site-ul Asocia ției Adept22
Alegerile parlamentare organizate în februarie 1994 au conﬁrmat apariția unei întregi
pleiade de actori politici, care-și pot articula programele și se pot mobiliza exemplar
în cadrul unor campanii naționale, organizate pe principii de competi ție politic ă
și reglement ări stricte . Abia începând cu aceste alegeri, partidele politice existente
în Republica Moldova își asumă rolul de suprastructură indispensabilă procesului
democratic, reușind să se consolideze pe plan orizontal și vertical în spațiul scenei
politice. Scrutinul parlamentar din 1994 oferă, totodată, o șansă importantă autorităților
din RM de a adera formal la standarde și principii legate de buna organizare a alegerilor,
astfel încât pentru prima dată după Declarația de independență din 1991 sunt invitați și
observatori străini, asigurând în acest fel mai multă coerență și credibilitate autorităților
specializate în organizarea alegerilor.
Imediat dup ă încheierea scrutinului, Parlamentul RM adopt ă un Regulament de
proceduri legislative (martie 1994) prin care consacr ă și dezvolt ă procedurile de baz ă
pe care urmeaz ă să le respecte frac țiunile parlamentare, deﬁnind astfel normele
și interac țiunile fundamentale ale procesului legislativ23. Modiﬁc ările frecvente ale
22 Web site: www.parties.e-democracy.md
23 Moșneaga V., Rusnac Gh. Republica Moldova și alegerile parlamentare (1994) și geograﬁa politică a electoratului.
/USM. – Chișinău, 1997.

25 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
reglement ărilor interne ale Parlamentului au reﬂectat c ăutarea unui echilibru optim
între pregătirea și adoptarea proiectelor de lege, în cadrul unei fragment ări evidente
a legislativului. Astfel, Regulamentul stipuleaz ă că frac țiunile pot ﬁ constituite numai
de c ătre partidele politice care au atins pragul de 4%, av ând cel pu țin 5 deputa ți, al
căror mandat a fost validat în mod corespunz ător. Totodat ă, activit ățile legislative în
noul Parlament devin tot mai complexe și mai soﬁsticate, de și bătăliile crâ ncene pentru
ridicarea imunit ății unor parlamentari incomozi ori chiar excluderea unor partide politice
din via ța politic ă au coexistat cu instalarea unei ordini constituționale noi. Adoptarea
noii Constituții coincide în timp cu persisten ța unor tensiuni puternic sedimentate
în societate, impregnate și în func ționarea actorilor politici. Mai multe tentative de
suspendare a mandatelor de ținute de PPCD, sau chiar de interzicere a PPCD, dar și a
Mișcării „Unitatea-Edinstvo ”, acuzate de a ﬁ militat anterior contra statalit ății Republicii
Moldova, au suferit e șec, ﬁind respinse la examinare de c ătre instan țele judec ătore ști.
Menționăm că Republica Moldova era în 1994 primul stat din spațiul CSI care
adopta o nouă Constituție, oferind un fundament normativ avansat pentru deﬁnirea și
garantarea principalelor drepturi și libertăți fundamentale, inclusiv cel al libertății de
asociere, al libertății de expresie, dar și al libertății de a participa la viața politică prin
intermediul partidelor, organic legate de elementele constitutive ale statului pluralist.
Prin noua lor Constituție, autoritățile Republicii Moldova stabilesc astfel o viziune
centrală asupra relațiilor lor cu nivelul subnațional de guvernare. În decembrie 1994,
Parlamentul adoptă Legea cu privire la statutul special al Unității Teritoriale Autonome
Gagauz Yeri, cu statut de lege organică al cărei contur teritorial se materializează abia
în luna martie 1995, după validarea rezultatelor unui referendum în mai multe localități
din regiune, urmat de desfășurarea primelor alegeri regionale și formarea Adunării
Populare a UTAG24. Și în cadrul acestor alegeri regionale, partidele politice se regăsesc
în epicentrul opțiunilor populației, astfel încât alegerile din 1995 pregătesc, în general,
o nouă etapă de dezvoltare a sistemului politic național, consacrat prin legi și acte
normative ale dezvoltării politice.
Între timp însă, și la nivelul partidului de guvernământ – PDAM – apar tensiuni
serioase între cei trei lideri ai conducerii de vârf. Creșterea inﬂuenței Primului-Ministru,
A. Sangheli, în cadrul PDAM îl deranjează vizibil pe Președintele RM, M.Snegur, care
anunță, în 1996, că „el nu va mai sprijini acest partid”, declarându-se „deschis să susțină
alte forțe democratice”. În ajunul noilor alegeri prezidențiale din 1996, Presedintele
Mircea Snegur aderă la nou-înﬁințatul PRCM (Partidul pentru Renaștere și Conciliere),
în timp ce contracandidatul său, Petru Licinschi, anunță constituirea unei noi mișcări
– Blocul „Pro-Lucinschi”25. Fără a excela prin elaborări doctrinare sau proiecte
soﬁsticate, ambele partide își declară sprijinul pentru liderii pe care-i sprijină în alegerile
prezidențiale, poziționându-se însă pe segmente diferite ale spectrului politic: PRCM
este atras de segmentul de centru-dreapta, colectând sprijin din partea alegătorilor care
susțin ideile naționale, în timp ce Blocul „Pro-Lucinschi” se poziționează pe segmentul
de centru-stânga, cu vederi nostalgice față de spațiul CSI. Între timp, Parlamentul
24 Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz Yeri), nr.344, 23 decembrie 1994 // Monitorul Oﬁcial,
1995, nr.3-4, art.51.
25 Political parties of the Republic of Moldova, Historic background, www.parties.e-democracy.md

26 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
adoptă o nouă Lege cu privire la alegerile Președintelui RM în 199626, pregătind în
acest fel terenul pentru o competiție strânsă la scrutinul prezidențial, la care participă
9 candidați, 6 dintre care sunt promova ți de partide politice și alian țe electorale .
Abia în cel de-al doilea tur de scrutin, Președintele M. Snegur este surclasat de către
Președintele Parlamentului, P. Lucinschi, care câștigă detașat cu 54%, față de 46%, din
voturile exprimate în cadrul acestor alegeri. Ex-Președintele Snegur acceptă cu multă
seninătate rezultatele scrutinului, fără a le contesta, în condițiile unei competiții tot
mai accentuate a vieții politice. Scrutinul pentru alegerile șefului statului traseaz ă
liniile directoare pe care le urmeaz ă func ționarea sistemului politic , prin intermediul
partidelor politice, arhipersonalizate, pe de o parte, dar superﬁcial de atașate unor
identități ideologice și doctrinare, incomplet articulate la nivelul subnațional și local de
organizare a reprezentării populației.
Tabelul nr.2. Poziționarea partidelor politice pe „stânga-dreapta ” în R.M.
Grupuri
politiceStânga
radicalăStânga Centru-
stângaCentriste Centru-
dreaptaDreapta Dreapta
radicală
Grupul
Socialist
ﬁloso-
vieticPartidul
Socialist
„Patria-
Rodina” (PSPR)
Mișcarea
Republicană
Social-Politică
„Ravnopravie”
(MRSPR)Partidul
Comuniștilor
din R.M.
(PCRM)
Mișcarea
Politică
„Speranța-
Nadejda”
(MPSN)Partidul
Democrat
Agrar
(PDAM)
Partidul
Justiției
Social
Economice
(PJSE)
Grupul
Social-
DemocratPartidul
Social-
Democrat
(PSDM)
Partidul
Democrat
(PDM)Partidul
Republican
(PR)
Alianța
Centristă
din Moldova
(ACM)
Grupul
Social-
LiberalPartidul
European
(PE)Alilanța
„Moldova
Noastră”
(AMN)
Partidul
„Forța
Nouă”
(PFN)Partidul
Liberal-
Democrat
(PLDM)Partidul
Liberal
(PLM)
Partidul
Național-
Liberal
(PNL)
Grupul
Creștin-
DemocratPartidul
Popular
Creștin-
Democrat
(PPCD)
26 Legea privind alegerile Președintelui Republicii Moldova. Закон о выборах Президента Республики Молдова,
nr.833-XII, 16 mai 1996. / Parlamentul Republicii Moldova. – Chișinău, 1996.

27 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
27 Klemens Buscher, Moldova after the parliamentary elections: a second chance for reform, Central and Eastern
European online library, www.ceeol.comAlte
grupuri:Partidul
Umanist
(PU)
Partidul
Conservator
(PC)
Partidul
Popular
Republican
(PPR)Alianța
Verde
Deja către mijlocul anului 1996, scena politică înregistrează o creștere rapidă
a popularității Partidului Comuniștilor din RM (PCRM), reînﬁințat în 1994 de către
ambițiosul său lider, V. Voronin, ale cărui origini se pierd în eșalonul al doilea al
nomenclaturii de partid din RSSM27. PCRM se lansează încet, dar sigur în alegerile
parlamentare din 1998 și, deja pe 22 martie 1998, repurtează o victorie impresionantă,
care îl creditează cu circa 30% din voturile exprimate în alegeri, ceea ce-i permite să se
instaleze lejer în Parlamentul Republicii Moldova cu 40 de mandate din numărul total
de 101 deputați, la mare distanță de alți competitori: Convenția Democrată (19%–26 de
mandate), Blocul „Pro-Lucinschi” (Mișcarea „Pentru o Moldovă Democratică și Prosperă”
– 18% sau 24 de mandate), Partidul Forțelor Democratice (9% sau 11 mandate) și PPCD
(9% sau 11 mandate). Este interesant de notat însă că fostul partid de guvernământ,
PDAM, suferă în aceste alegeri o înfrângere umilitoare, obținând mai puțin de 4% din
voturi, ceea ce face imposibilă trecerea pragului electoral, stabilit la 4%, consolidând în
acest fel pozițiile PCRM, ca urmare a efectelor distribuției proporționale a „resturilor”
nealocate (conform formulei d’Hondt).
Confruntate cu apariția unui nou/vechi jucător politic – PCRM –, celelalte partide
politice decid să răspundă prin formarea unei largi coaliții democratice, dar implicit
„anti-PCRM”, intitulate „Alianța pentru Democrație și Reforme” (ADR), anunțată la
data de 21 aprilie 1998 ca singura opțiune de înlocuire a fostului guvern PDAM printr-
un guvern de conciliere națională. Partidele constituente ale ADR decid să participe
la formarea unei alianțe de guvernare prin acceptarea principiului de repartizare
proporțională (algorimtică) a funcțiilor și pozițiilor deținute în viitorul guvern.
Principiul algoritmic devine astfel sinonim cu ADR , care transmite celor 3 formațiuni
ale sale constituente poziții politice și funcții ministeriale după următorul model: câte
2 ministere – Convenției Democratice (o alianță de partide în sine), câte 2 ministere
partidelor din Blocul Electoral „Pentru o Moldovă Democratică și Prosperă” și câte 1
minister Partidului Forțelor Democratice, această operație mecanică repetându-se până
la consumarea funcțiilor disponibile în Guvern. În luna mai 1998, ADR intră oﬁcial la
guvernare, desemnându-l pentru ocuparea poziției de prim-ministru pe charismaticul
economist Ion Sturza în numele întregii alianțe de partide.

28 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
1.3. Reforma constituțională din anul 2000 și efectele sale asupra
evoluțiilor politice
Anul 1998 coincide cu importante încerc ări pentru situa ția intern ă politic ă și
economic ă a Republicii Moldova. Criza ﬁnanciar ă acut ă din Rusia love ște grav exportatorii
moldoveni, care sufer ă pagube majore ca urmare a unor exporturi nerecuperate și
a op țiunilor limitate de expandare pe alte pie țe externe, încă neprimitoare pentru
produc ătorii locali. Șocurile provenite de pe pie țele externe a complicat în mod critic
sarcina noului Cabinet de Mini ștri de executare a procesului bugetar și asigurare a
stabilit ății macroeconomice, ceea ce a condus la „ﬁxarea ” noului guvern pe situa ția de
criză curent ă, asociat ă unor intense proteste sociale și ezit ări guvernamentale, în loc de
a accelera reformele structurale și căutarea de solu ții alternative aﬂ ării statului în CSI.
Situa ția acut ă din RM îl determin ă pe Pre ședintele P. Lucinschi s ă-și anun țe propriul
proiect politic, legat de cererea de a ob ține mai multe atribu ții exclusive din partea
Parlamentului, ca urmare a unei amend ări radicale a Constitu ției.
La inițiativa sa este organizat un referendum consultativ, pe data de 23 mai
1999, la care cetățenii sunt rugați să răspundă la următoarea întrebare: „Susțineți
modiﬁcarea Constituției RM pentru a introduce o formă prezidențială de guvernare în
Republica Moldova, în care Președintele să ﬁe responsabil de formarea și conducerea
guvernului și de rezultatele guvernării?” 28. Ca și în 1994, opinia public ă, lideri de
opinie și importante mijloace de comunicare în masă contest ă deschis motivele
acestei ini țiative , opunându-se din răsputeri proiectului propus de Președinte. Cu
toate acestea, referendumul are loc, dar CEC atestă participarea numai a 58% din 60%
de alegători prevăzuți prin procedura de validare a alegerilor în legislația în vigoare,
astfel încât rezultatele acestuia nu sunt validate, chiar dacă în cuprinsul lor majoritatea
celor chestionați se pronunță în sprijinul inițiativei propuse de Președinte. Nedorind
să accepte înfrângerea sa formală, Președintele Lucinschi mai lansează o inițiativă în
scopul remodelării regimului politic, constituind o comisie specială cu scopul de a
pregăti un proiect de lege pentru revizuirea Constituției RM, prin care s-ar ﬁ dorit
extinderea competențelor prezidențiale29. În particular, decretul respectiv anunța
modiﬁcări semniﬁcative privind numirea și demiterea Primului-Ministru și a
mini ștrilor individuali ai Cabinetului de Mini ștri, a secretarului Consiliului de
Securitate, numirea procurorilor și judec ătorilor30, al căror mandat ar ﬁ fost extins
până la 5 ani, reducerea num ărului de deputa ți în Parlamentul RM p ână la 70 (din cei
101), dar și competen ța dizolv ării Parlamentului de c ătre Pre ședintele în exerci țiu în
cazul bloc ării adopt ării unei legi pe o durat ă mai lung ă de 2 luni.
28 Moldovan Economic Trend, Monthly issue, June 1999, p.3, in Ian Jeﬀries, The Countries of the Former Soviet
Union at the Turn of the Twenty-ﬁrst Century: The Baltic and European states in transition (London and New York:
Routledge Taylor and Francis Group, 2004), 333.
29 Constitutional Watch. A country-by-country update on constitutional politics in Eastern Europe and the ex-USSR.
In East European Constititutional Review, vol. 8, no. 4, 1999.
30 Current Digest of the Soviet Press, 1999, vol. 51, no. 31, p.13, in Ian Jeﬀries, The Countries of the Former Soviet
Union at the Turn of the Twenty-ﬁrst Century: The Baltic and European states in transition (London and New York:
Routledge Taylor and Francis Group, 2004), 334.

29 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
Trebuie de amintit că incertitudinea scenei politice a creat condiții prielnice pentru
apariția în lanț a unei multitudini de partide politice, ajungându-se la circa 55 de
partide politice și organizații social-politice, înregistrate în septembrie 1999. Impresia
generală legată de această inițiativă de consolidare a competențelor Președintelui
a fost însă negativă și invers proporțională așteptărilor estimate inițial. Traducând
intențiile Președintelui P. Lucinschi în termenii „superprezidențialismului” existent în
Rusia, Parlamentul RM se hotărăște să se răzbune, răspunzând acestei inițiative abia
la 5 iulie 2000, printr-o „contra-inițiativă”31, prin care votează o serie de amendamente
la Constituția RM, dar în direcția inversă – prin transformarea regimului semi-
preziden țial într-un regim parlamentar de guvernare .
În particular, această schimbare de accente pe planul inițiativei constituționale a
modiﬁcat procedura de alegere a șefului statului – de la alegeri directe, universale,
decalate în timp, la alegeri indirecte, în cadrul Parlamentului, cu votul a 3/5 din
num ărul deputa ților sau, altfel spus, cu 61 de voturi din 101. Modiﬁcările au cuprins
și transmiterea mai multor competențe Guvernului, aﬂat sub control parlamentar.
Președintele Parlamentului a obținut prin Constituție dreptul de a exercita atribu țiile
șefului de stat în perioada nealegerii ori absenței Președintelui țării, Primul-Ministru
devenind imediat a doua persoană după importanță în stat, în timp ce șefului statului
i se recunoaste un rol subordonat, dar deloc simbolic, în cadrul sistemului parlamentar
de guvernare32.
Introducerea unui sistem parlamentar a anulat șansele Președintelui Petru Lucinschi
de a ﬁ re-ales în func ția de șef al statului, pulveriz ându- i astfel sprijinul politic pe care
anterior îl mai de ținea prin inﬂuenta sa asupra Mi șcării „Pentru o Moldov ă Democratic ă
și Prosper ă” (MMDP), dar situa ția de confruntare între grupuri legislative concurente
afectează grav și sprijinul de care se bucura Guvernul RM, ceea ce readuce în ecua ția
raporturilor de forță fenomenul politic al PCRM. Astfel, chiar dac ă Președintele
P. Lucinschi ar ﬁ fost preferabil ca șef de stat, în condi țiile unei posibile refaceri a situa ției
economice și reabilit ării sociale, dup ă șocul suferit de Republica Moldova în 1998,
liderul V. Voronin reu șeste s ă ﬁepropus ca poten țial candidat pentru func ția de prim-
ministru, dupa criza de guvern a Cabinetului Braghis, iar nevotarea lui impune obliga ția
Președintelui P. Lucinschi de a dizolva Parlamentul RM, numind data alegerilor anticipate.
Confruntarea dintre Președinte și Parlament a condus la un scenariu oarecum
neașteptat pentru ambele părți. Conﬂictele dintre Președintele P. Lucinschi și
Parlamentul RM coincid cu importante modiﬁcări la Codul electoral. Astfel, în ianuarie
2000, Parlamentul RM a decis ridicarea pragului electoral la 6% pentru partide politice,
9% pentru blocuri electorale formate din 2 partide, și 12% pentru blocuri formate din 3
și mai multe partide33, concomitent cu diminuarea pragului electoral pentru candidații
31 Segodnia, 6 July 2000, p.3: Current Digest of the Soviet Press, 2000, vol. 52, no. 27, pp.16–17, in Ian Jeﬀries, The
Countries of the Former Soviet Union at the Turn of the Twenty-ﬁrst Century: The Baltic and European states in
transition (London and New York: Routledge Taylor and Francis Group, 2004), 334.
32 Ibid., 335.
33 Legea pentru modiﬁcarea și completarea Codului electoral din 25 ianuarie 2002, nr.796-XV. // Monitorul Oﬁcial,
2002, nr.20, p.11–15.

30 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
independenți de la 4 la 3%. Pentru a se asigura că Președintele Lucinschi nu va inventa
ceva în plus, Parlamentul a introdus și prevederea după care partidele care doresc să
participe la alegeri trebuie să ﬁe înregistrate cu cel puțin 2 ani înainte de începutul
campaniei electorale (art.41-2a), inserând suplimentar sintagma „alegeri anticipate”.
Aceste schimbări interveneau în condițiile unei acute crize de încredere în viața politică.
Către ﬁnele anului 2000, sondajele publice demonstrau o acumulare periculoas ă
de opinii negative cu privire la direc ția urmat ă de țară, popularitatea celor mai
importante instituții și a celor mai cunoscuți lideri ai țării se aﬂa în declin, respondenții
ﬁind profund inﬂuențați de starea generală proastă a economiei, dar și de instabilitatea
socială, menținută pe parcursul ultimilor doi ani. Doar 8% dintre respondenți erau de
acord cu aﬁrmația că lucrurile merg într-o direcție bună în februarie 2001, față de 79%,
care aﬁrmau contrariul (BOP , februarie 2001). Criza economică și opacitatea guvernării
de coaliție (pe principii de algoritm politic) au produs rate foarte reduse de încredere.
La capătul a două runde succesive de alegere a unui nou Președinte, în condițiile
noilor amendamente ale Constituției, în care liderului PCRM – V. Voronin – îi lipsiseră
doar câteva voturi pentru a obține poziția cea mai înaltă, dar și în urma unei campanii
de boicotare a alegerilor din partea coaliției anticomuniste, inspirate de această dată
de liderul PPCD, Iurie Roșca, Președintele în exercițiu, P. Lucinschi, îndeplinește cu
multă satisfacție obligația prevăzută de Constituție (art.78-5), dizolvând Parlamentul și
stabilind data alegerilor anticipate pentru 25 februarie 2001.
În aceste alegeri anticipate, PCRM obține 50,07% din voturile exprimate, ceea ce-i
permite să colecteze 71 de mandate, ca rezultat al redistribuirii resturilor acumulate
de partidele care nu au trecut pragul electoral de 6%. Numai două formațiuni în plus
față de PCRM reușesc să acumuleze numărul necesar de voturi pentru a intra în noul
legislativ: Blocul Electoral „Alianța Braghiș”, condus de ex-Prim-Ministrul Dumitru
Braghiș, și PPCD, condus de Iurie Roșca, care obțin, respectiv, câte 19 și 11 mandate34.
În acest fel, rezultatele alegerilor parlamentare din februarie 2001 produc din nou
(ca și în 1994) o schimbare fundamental ă a situa ției politice în Republica Moldova.
Pluralismul „structural” și instabilitatea guvernamentală se încheie astfel prin transferul,
pe cale democratică, al puterii aparatului de stat către o singură formațiune politică
– PCRM –, care- și instaleaz ă în aceste condi ții controlul absolut asupra tuturor
autorit ăților publice din RM , marcând astfel o experien ță unic ă în spa țiul ex-sovietic,
în care un partid marxist-leninist revine la guvernare în urma unor alegeri libere,
păstrând aparențele unui transfer democratic. Merită de menționat în acest context că
liderii PCRM au făcut o campanie agresivă în favoarea unui program de promovare a
„idealurilor patriei sovietice”, de restituire a proprietăților colective „furate de capitaliși”,
pledând pentru acordarea unui statut de limbă oﬁcială limbii ruse, obținerea calității
de membru al Uniunii Rusia – Belarus, concomitent cu implicarea activă în procesul
integraționist al CSI, pe argumentul că, în acest fel, Rusia ar putea răsplăti aceste eforturi
prin „restituirea Transnistriei”.
34 Political Parties of the Republic of Moldova, 2001, Parliamentary Elections http://www.parties.e-democracy.md/en/
electionresults/2001parliamentary/ (last accessed on January 14, 2006).

31 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
Partidul Comuniștilor repurtează astfel, în februarie 2001, o victorie decisivă și
hotărâtoare, manifestându-și intenția declarată de a instala o „ideologie de stat” în RM,
curmând în acest fel „elanul unor elemente de a ne fura patria”35. Numeroși autori au
fost tentați să vadă în această victorie (ca rezultat al prăbușirii principalilor indicatori
de calitate a vieții)36 efectul unei percep ții negative generalizate asupra c ăii de
dezvoltare în perioada 2000-200137. Alții au caliﬁcat acest scor impresionant ca un
„produs al furiei generale manifestate de populație” contra unor tentative nereușite de
impunere a reformelor de piață cu costuri sociale mari38 ori, poate, cu prețul eșecului
acestora, care au aruncat o bună parte a populației active (circa 30%) pe linia sărăciei
extreme, având venituri sub nivelul minim de subzistență, constatat de autorități.
Pentru mulți cetățeni, revenirea PCRM echivala cu promisiunea unei vieți în care
administrarea centralistă a statului „aducea beneﬁcii garantate tuturor după merit și
muncă”, dar și cu „asigurarea unei stabilități politice”, asociate creșterii economice,după
mulți ani de criză ﬁnanciară și economică. Multe dintre sloganele PCRM păreau la
acel moment extrem de populiste sau chiar absurde, dar emoțional, o bună parte
din populație își dorea mai multă stabilitate și certitudini politice. PCRM promitea „să
crească pensiile de 2-3 ori”, „să asigure subsidii la energie și utilități publice”, „să asigure
gratuități în transportul public și alte servicii gratuite pentru categoriile de persoane
în etate”, lipsindu-le orice referință la constrângerile bugetului public, la situația
economică diﬁcilă a țării și potențialul său limitat de creștere pe plan regional. Și mai
exotic răsunau acum sloganele PCRM cu privire la „orientarea spre Moscova și CSI”,
pe de o parte, în tandem cu relația potențial interesantă în raport cu UE și instituțiile
ﬁnanciare occidentale. Aceste disocieri cumulate la nivelul opțiunilor de politică externă
conﬁrmau o gravă derută în interiorul PCRM, oarecum surprins de atâta inﬂuență și
putere acumulată, simțindu-se mult mai atras de modelul „cetății asediate”, în absența
unei expertize compatibile cu nevoile prioritizate ale țării, dar și cu contextul profund
schimbat în ultimul deceniu după destrămarea URSS39.
Nesperata șansă de a gestiona complicata mașinărie a statului a întărit la nivelul
liderilor PCRM încrederea că vor putea în continuare schimba ușor fundamentele
și legitimitatea statului, înﬁințat în 1991, în efortul de separare de statul sovietic, iar
bazinul imens de voturi, care-i propulsase în Parlamentul Republicii Moldova, le putea
asigura, la orice oră și în orice zi, adoptarea automată a oricăror legi și inițiative, inclusiv
a celor de schimbare a Constituției, ori de modiﬁcare a competențelor, pe care PCRM
le percepea sui-generis ca pe niște trofee electorale. Fracțiunea parlamentară a PCRM
aducea disciplină și ordine în funcționarea Parlamentului RM, deși nu același lucru se
35 Arcadie Barbăroșie, Understanding the Communist Election Victory in Moldova, Beyond Transition, The Newsletter
about reforming economies, The World Bank Group, 2001.
36 90% of the population in Moldova, some 4.5 mln – live in 2000 with less than 1 usd a day, about 80% of the
population live on less than 20$ (233 lei) a month, below the subsistence level, according to the date of the
Statistics Department of State. The average salary covers only 40% of the minimum consumer basket, while salry
arrears represented by February 2001 almost 380 mln lei.
37 In 2000, public opinion polls showed that 80% of the public believe the country is heading in the wrong direction.
More than 70-80% think that before 1991, the quality of governance, social protection, living standards and even
respect for human rights and liberties were better or much better than they are today. IPP Barometer of Public
Opinion, www.ipp.md.
38 Communists win in Moldova, February 26, 2001, BBC News.
39 Luke March, Power and Opposition in the Former Soivet Union, Edinburgh, Party politics, Vol.12, No.3, 2006.

32 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
putea spune despre Guvernul RM, care suferă schimbări succesive de cadre – 8 miniștri
și 20 de viceminiștri sunt înlocuiți între 2001 și 2003 prin decrete prezidențiale, deși,
conform Constituției, șeful statului nu ar ﬁ putut exercita asemenea atribuții. De cele
mai dese ori, înlocuirea repetată a miniștrilor din Guvernul RM producea surprize chiar și
pentru deputații PCRM, dar puțini ar ﬁ dorit să pună la îndoială voința liderului oﬁcial al
partidului, tot el și Președintele RM. Mai mult, majoritatea covârșitoare a deciziilor sunt
atribuite exclusiv Președinției, plasând greutatea deciziilor politice în afara spațiului
legislativ, astfel încât adeseori nici măcar Comitetul Central al PCRM nu ar ﬁ putut
explica ori prezice aceste decizii.
După 2001 liderul PCRM, Președintele RM, V. Voronin, a obținut putere și inﬂuență
aproape nelimitată în cadrul sistemului politic din RM. Existența unei majorități super-
dominante în Parlamentul de la Chișinău (71 din 101 deputați) a furnizat un material
politic docil pentru inițierea unor experimente legate de instalarea unui model al
„verticalei puterii” în stat, care a avut ca efect colateral creșterea unei anumite ordini
percepute pe plan național, nutrind speranțe cu privire la crearea unui sistem politic
stabil, dar a impus și costuri politice deosebit de mari – prin stabilirea necesității de a
reconstrui o ideologie de stat, într-un regim politic care excludea competiția politică,
limitând exercitarea principalelor libertăți și drepturi civile și politice. Astfel, deși
promitea mai multă stabilitate politică, regimul de guvernare unipolar al PCRM a produs
mai mult instabilitate politică, comparativ cu guvernele anterioare, care furnizaseră
numeroase contradicții în perioada ciclurilor politice precedente (1994–1998, 1998–
2001), dar a căror energie era absorbită sau fărâmițată prin curente și contracurente
relativ egal ponderate. Diminuarea accentuată a rolului opoziției în condițiile în care
puterea a fost transferată integral unei singure instituții – șeful statului – a generat
numeroase simptome ale unei crize sistemice, producând răspunsuri structurale.
Presupunerea ini țială că un partid superdominant ar ﬁ protejat contra unor
conﬂicte politice s-a dovedit a ﬁ eronat ă și prematur ă. În mai pu țin de un an de la
triumful electoral al PCRM, la Chi șinău au erupt ample proteste stradale, ini țial, ca
rezultat al inten ției PCRM de a introduce limba rus ă ca obiect obligatoriu în școlile
primare și de a schimba obiectul de istorie în școli, în asortiment cu tentativa de a ridica
imunitatea unor grupuri de deputa ți din opozi ție. În 2003, o nou ă spiral ă a tensiunilor
interne politice a fost ampliﬁcat ă de inten ția adopt ării așa-zisului „Plan Kozak ”, care ini țial
a fost acceptat la Chi șinău de c ătre liderii PCRM, dar care a trezit nenumărate reac ții
negative din partea partidelor de opozi ție și a societ ății civile. De și este reales în aprilie
2005, Vladimir Voronin de data aceasta trebuia s ă convin ă asupra anumitor condi ții cu
partidele pe care tot el le-a repudiat în mod repetat și brutal (PPCD, PD, PSL), ceea ce
mai t ârziu va ﬁ cunoscut ca „asamblarea unui vot condi ționat pentru calea Moldovei
spre integrarea european ă”40. De la intrarea sa la guvernare, PCRM a trecut de la o stare
de exaltare totală (2001) la etapa de reevaluare a celor mai multe dintre obiectivele
anun țate anterior în campania electoral ă (2004–200 3). Guvernul central a utilizat din
40 Oazu Nantoi, azi.md. 13 mai 2009, http://www.azi.md/ro/print-story/2954; Președintele PPCD și-a argumentat
decizia să voteze alegerea lui Vladimir Voronin în funcția de președinte al Moldovei – http://politicom.moldova.
org/news/presedintele-ppcd-sia-argumentat-decizia-sa-voteze-alegerea-lui-vladimir-voronin-in-functia-de-
presedinte-al-moldovei-1409-rom.html

33 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
plin însă retorica reformelor f ără costuri sociale, pe de o parte – ca rezultat al lipsei de
cunoa ștere economic ă și al politicilor sociale, pe de alt ă parte – pentru c ă dominanta
electoral ă a jucat în continuare un rol de pivot în construc ția ideologic ă a pozi ției PCRM.
Principiul separației puterilor a fost anulat, iar rolul superdominant al partidului aﬂat
la guvernare, PCRM, servea doar ca o perdea de fum pentru instalarea unei structuri
oligarhice, total opuse statului de drept. Deși, în mod formal, reforma constituțională
din 5 iulie 2000 a redus atribuțiile Președintelui în anumite domenii, aceste modiﬁcări
nu au afectat atât de radical puterea efectivă a instituției prezidențiale, precum s-ar
ﬁ așteptat autorii reformei constituționale propuse în 2000 de către Parlament41. În
realitate, Președintele și-a păstrat o gamă vastă de competențe puternice, inventându-
și rolul în funcție de slăbiciunea celorlalte autorități publice. Drept exemplu servește
faptul că Președintele numește candidatura Primului-Ministru după consultări cu
fracțiunile parlamentare, dar această formă de consultare nu reprezintă nimic din ceea
ce ar putea să-l oblige să ia o decizie sau alta; totodată, legile capătă putere juridică
numai după promulgarea lor de către Președinte, care are dreptul de a le retrimite
înapoi Parlamentului pentru reexaminare (art.93); Președintele emite decrete (art.94) și
rămâne Comandatul Suprem al forțelor armate (art.97).
În acest fel, reforma constituțională a anului 2000 doar a camuﬂat inﬂuența extremă
și rolul deosebit de puternic al Președintelui.
Astfel, dacă fostul președinte P. Lucinschi își exercitase mandatul având doar 5
deputați în rol de aliați politici pe durata mandatului său de patru ani, liderul PCRM
putea conta pe o armată formată din 71 de deputați disciplinați, în 2001–2004, și pe
56 plus 8 (PCRM și PPCD) în perioada 2005–2008, pe durata celui de-al doilea mandat
prezidențial consecutiv. Acest sprijin necondiționat i-a asigurat lui V. Voronin un statut
echivalent doar cu cel al unui monarh într-un sistem politic deosebit de personalizat
și nestabil, construit pe principii hibride și reguli nescrise, dar înțelese ușor de către
actorii politici. Trebuie să menționăm totuși că faima, popularitatea liderului PCRM
a asigurat în această perioadă o anumită stabilitate publică, comensurabilă doar cu
forța sa personală de a cere supunere și de a impune un control rigid și necondiționat
prin intermediul persoanelor aﬁliate PCRM. Poziția de Președinte al Parlamentului a
fost transmisă unei ﬁguri slabe și irelevante politic, Eugenia Ostapciuc, ceea ce asigura
în mod automat îndeplinirea deciziilor venite dinspre Președinție și exercitarea unui
control aproape total asupra fracțiunii parlamentare a PCRM.
Inﬂuen ța unui singur om asupra ma șinăriei de stat a crescut în timp, de îndat ă ce
PCRM a reu șit să-și plaseze structurile de conducere în toate autorit ățile publice și de
stat. Promovarea persoanelor trecute prin sita personal ă a Pre ședintelui RM, și nu prin
cea a organelor de conducere ale PCRM, a f ăcut ca Voronin s ă accepte dup ă 2001 un
guvern în care doar 3 mini ștri din totalul de 18 erau membri de partid. Candidatul favorit
al liderului PCRM devine Vasile Tarlev, care sus ține public, înainte de prezentarea echipei
sale de mini ștri în fața Parlamentului Republicii Moldova, c ă aceștia au fost deja accepta ți
41 Claus Neukirch, Moldau: Eine Zwischenbilanz zur Umgestaltung des moldauischen Regierungssystems, in WGO-
Monatshefte für Osteuropaisches Recht 42 (2000), 4.

34 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
de Pre ședinte42; și tot astfel, Primul-Ministru V. Tarlev anun ță în martie 2008 c ă își dă
demisia, și toat ă lumea realizeaz ă că aceasta a fost decizia ﬁnal ă a Pre ședintelui Voronin.
În spațiul libertăților și drepturilor fundamentale, PCRM s-a purtat fără mănuși cu
partidele de opoziție și presa liberă. Slăbită după înfrângerile suferite și fragmentată,
opoziția nu ar ﬁ putut contrazice politicile adoptate de PCRM decât în plan decorativ
și simbolic. Imixtiunea organelor de forță în viața privată a indivizilor și rolul tot mai
vizibil al represaliilor în politicile interne promovate de PCRM au produs o atmosferă
destul de încordată în societate. Sperând să blocheze accesul la ﬁnanțare al presei și
societății civile, PCRM a căutat să monopolizeze dialogul cu donatorii internaționali,
făcându-i să plece pe cei care nu erau convenabili. În special, PCRM a depus eforturi
numeroase să blocheze grupurile culturale proromânești și partidele antitotalitare, care
au devenit într-un timp relativ scurt victime sigure ale politicilor obstruc ționiste ale
guvernului , încheindu-se cu proteste repetate ale acestora la adresa Consiliului Europei,
SEEMO, OSCE și Curții Europene pentru Drepturile Omului43. În alte cazuri, liderii PCRM
au încercat să impună anumite penalități severe unor lideri ai opoziției deschise, cum
a fost cazul ex-ministrului SIS, V. Pasat, tot el fost ministru al Apărării. Procesul intentat
lui V. Pasat a devenit în timp sinonim al unui proces politic, după 2005, și pentru că
Procuratura l-a ținut întemnițat contrar prescripțiilor medicului44, ﬁind eliberat numai
după pierderea acestui caz la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO).
Cazuri similare de intimidare și urmărire politică au apărut în relație cu diverși oﬁciali
ai Primării municipiului Chișinău, aliați ai unor partide de opoziție, care s-au opus,
în diverse etape, planului PCRM de a instala o guvernare construită după modelul
verticalei puterii45. Mulți dintre aceștia au plătit aﬁlierile lor politice cu procese și ani grei
de temniță în 2003–2008.
PCRM a condus la escaladarea unor tensiuni majore în domeniul cursului școlar
de istorie și al identităților etnice din Republica Moldova. Programele susținute de
Ministerul Educației, în particular, în ceea ce privește predarea cursurilor de istorie în
școlile preuniversitare, au fost adaptate obiectivului politic al PCRM de a impune o
„ideologie de stat” în Republica Moldova, evitate anterior cu prudență de alte partide.
În 2002, PCRM a cunoscut primul său „duș rece”, traversând o perioadă de intense crize
politice, generate de poziția recalcitrantă a liderilor PPCD, care au decis să protesteze
în centrul capitalei ca urmare a intenției PCRM de a suspenda imunitatea câtorva
deputați ai acestei formațiuni. Acțiunile de protest non-stop au atras sute și mii de
protestatari, care și-au instalat corturile chiar în perimetrul de stradă dintre Președinție
și Parlamentul RM în perioada: 9 ianuarie – 2 mai 2002. Criza a luat capăt doar la
intervenția energică a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, care a adoptat în acel
an două rezolu ții speciale privind situația politică și drepturile omului în Republica
Moldova (în aprilie și, ulterior, în septembrie 2002), adresând recomandări și propuneri
de acțiuni părților aﬂate în conﬂict.
42 Infotag, 16.04.2001.
43 SEEMO Letter addressed to the Prime-Minister of RM, July 31, 2008; Letter sent to the Secretary General of the
Council of Europe, Walter Schwimmer on behalf of the Union of Journalists of Moldova, January 31, 2004.
44 E. Wayne Merry, RFERL, 2005, www.globalsecurity.org.
45 Local governments – under constant reform, 100 sensitive issues to the public, IDIS/Friedrich Ebert, 2007.

35 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
Opoziția necomunistă și societatea civilă au contestat vehement modul în care PCRM
a încercat să articuleze traseul de priorități pentru RM46, văzând în dilema insolvabilă
„Est sau Vest” o provocare la adresa modelului de evoluție politică internă. Atunci când
PCRM a revenit la putere (2001), liderii acestui partid criticau vehement orientarea de
politică externă a fostelor guverne, promițând să integreze RM în cadrul Uniunii Rusia
– Belarus, dar, la mai puțin de un an de la alegeri, PCRM schimbă radical programul
politic, declarând includerea Republicii Moldova în UE drept calea strategic ă de
dezvoltare a țării. Nostalgia manifestată de liderii PCRM față de vechiul regim sovietic,
altoită pe trunchiul unor puternice instincte oligarhico-economice, a atras critici majore
din partea publicului prodemocratic, presa acuzând PCRM că dorește să dezarmeze
opoziția prin preluarea sloganului pro-UE, fără a adopta în realitate o politică
responsabilă și fermă de integrare47. Ceea ce diferențiază în mod clar opoziția de PCRM
este că ultimul dore ște să obțină un angajament de asociere la UE f ără a pleca din
CSI, în timp ce partidele necomuniste pledează pentru un model baltic de integrare
complet , asigurând tranziția rapidă spre integrarea în cadrul institu țiilor politice
și economice ale UE . Preferând o integrare parțială și sumară cu UE, liderii PCRM au
încercat să promoveze o direcție tactică ce îmbina două linii de acțiune: consolidarea
unei verticale rigide a puterii de stat, descrisă ca un model de „regim sultanic”, în paralel
cu menținerea unor aparențe eurocratice, „înțelese mai degrabă în termenii unui
determinism geograﬁc și nu de valori, prevalent într-o țară europeană”.
Totuși, PCRM a abandonat relativ ușor preferințele sale geopolitice sub impactul
mai multor factori: pe de o parte, expunerea la inﬂuența UE (politica europeană de
vecinătate produce deja efecte din anul 2003), ceea ce alimenta așteptări pozitive
în opinia publică, pe care PCRM nu le mai putea ignora, dar și un anumit spațiu de
manevră în raport cu Federația Rusă, ca urmare a eșuării „Planului Kozak” în 2003,
fapt care a intensiﬁcat sancțiunile Rusiei asupra Republicii Moldova. Putem aﬁrma că
atracția UE a însemnat pentru o scurtă perioadă de timp o „ofertă cel puțin echivalentă
cu atracția Federației Ruse”, dar această „iubire tomnatică a PCRM” s-a încheiat la
momentul anunțării condițiilor necesare pentru reformele politice interne, unele dintre
acestea având puterea de a schimba major raportul de forțe existent pe plan intern în
perioada guvernării PCRM48.
Atrac ția UE nu însemna nicidecum c ă PCRM reu șise s ă trag ă învățămintele necesare
ori c ă devenise spontan un mare promotor al democra ției, ci mai ales pentru c ă lecțiile
unor schimb ări de putere pe plan regional, în Georgia și Ucraina, treziser ă instincte de
supravie țuire în PCRM, pe care nicio alt ă form ă de inﬂuen ță nu le-ar ﬁ putut cultiva altfel.
Rezultatele alegerilor din 2005 nu au adus schimbări esențiale, deși au dat serioase
bătăi de cap liderilor PCRM. La alegerile din 6 martie 2005, Partidul Comuniștilor a
obținut 56 din cele 101 mandate, pierzând astfel superioritatea sa necondiționată, ﬁind
nevoit în aceste condiții să negocieze, ca să-și poată vedea liderul de partid reales în
funcția de Președinte al RM. Situația a împins partidele politice spre un sistem în care
46 Ștefan Gorda, Political Parties between the EU and CIS, www.e-democracy.md, 14 July 2003.
47 Igor Boțan, Competition of ideas for the public good, www.e-democracy.md., April 2004.
48 Vladimir Socor, Moldova’s political sea change, Monday, April 11, 2005, Jamestown Monitor.

36 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
partidul majoritar accepta să tolereze o formulă de „dialog pragmatic” cu anumite
grupuri din opoziție și societatea civilă, care avuseră un rol important în conservarea
rolului PCRM în cadrul sistemului politic post-2005, dar în care anumite tendințe
nedemocratice puteau ﬁ diluate prin presiuni punctuale din partea mai multor actori și
parteneri pentru dezvoltare (SUA, UE, OSCE sau Consiliul Europei). Numai trei partide
politice, alias blocuri electorale, au reușit să acceadă în Parlament în 2005, ca urmare a
pragului electoral foarte înalt. Cu toate acestea, rapoartele observatorilor internaționali
și naționali au remarcat la unison „existența unor serioase nereguli legate de folosirea
poziției dominante a partidului aﬂat la guvernare”, care nu a ezitat să folosească în
campania sa resurse administrative, oﬁciali nedegrevați din pozițiile lor în detrimentul
altor partide și candidați independenți.
Raportul OSCE/ ODIHR și al Consiliului Europei conținea concluzia ﬁnală că totuși
alegerile s-au desfășurat în mod democratic și corect49. Liderul PCRM, V. Voronin, a fost
reales cu o majoritate substanțială de voturi, prin „importarea” unui sprijin condiționat
din partea câtorva partide politice, care au primit în schimb asigurarea fermă de
a implementa mai multe reforme cerute expres. Conﬁrmând această înțelegere a
situației politice, Parlamentul a adoptat chiar la prima sa sesiune o Declara ție privind
promovarea obiectivului de aderare la UE a RM . Această decizie a creat un gen de
platformă comună pentru legislativul de la Chișinău în vederea deﬁnirii pașilor necesari
pentru reglementarea conﬂictului din Transnistria, în termenii interesului național și
ai principiilor constituționale ale RM, continuând ideile expuse anterior în Strategia
3D: „Democratizare, demilitarizare, decriminalizare ”, a regiunii transnistriene, prin
limitarea inﬂuenței rețelelor criminale și de contrabandă50.
Conﬁrmându-și susținerea pentru cele „10 condiții” cerute de opoziție, liderul PCRM
s-a angajat să coopereze cu aceste partide în scopul relansării reformelor politice
necesare în RM, ajustând Codul electoral, dar și CEC, în mod corespunzător, demarând
anumite reforme substanțiale în sistemul judecătoresc, garantând libertatea de expresie
și întărind funcționarea autonomiei locale. Multe înțelegeri au rămas însă la nivelul
bunelor intenții. Deși PCRM s-a angajat să ﬁe mai receptiv la scopurile unei reforme
politice credibile, cooperarea cu aceste partide a rămas embrionară și, în mare măsură,
limitată la adoptarea câtorva legi în grabă, protejând sectoarele în care PCRM se bucura
însă de „avantaje strategice”: presa de stat, dar și anumite sectoare ale economiei
naționale, puse în serviciul oligarhilor roșii ai guvernării. Cenzura în mass-media și
blocarea procesului de descentralizare au constituit, pe parcursul lui 2006–2007, o
involuție serioasă în raport cu Acordul semnat în aprilie 2005 de PCRM și partidele
de opoziție cooptate pentru cooperare. Nici reformarea PCRM nu s-a pornit din loc,
pentru că atât Vladimir Voronin, cât și consilierii săi apropiați nu au acceptat să renunțe
la atributele arhaice ale partidului lor marxist-leninist (secera și ciocanul, referința
nostalgică la cuceririle statului sovietic), considerând că asemenea pași ar submina
unitatea de monolit a partidului51. În 2007, PCRM suportă un nou „duș rece” ca urmare a
49 Moldova Country Report, Freedom House, 2006.
50 Igor Boțan, Moldova: Post-transition, Parliament faces Separatist, Political and Electoral Conﬂicts, in UNDP Initiative
on Parliaments, Crisis Prevention and Recovery, April 2006 – www.parlcpr.undp.org
51 Flux, Timpul, July 10–13.

37 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
înfrângerii suferite în alegerile locale din capitală, la care candidatul Partidului Liberal,
D. Chirtoacă, câștigă detașat alegerile în fața candidatului oﬁcial al PCRM, Z. Greceanâi,
în ciuda resurselor administrative folosite pe larg în campania electorală52 de către
partidul de guvernământ. Raportul ﬁnal al Misiunii de observare a alegerilor OSCE/
ODIHR constată necesitatea revizuirii Codului electoral al RM53, în scopul de a elimina
contradic țiile și lacunele existente , făcând referință și la opiniile comune ale Comisiei
de la Veneția și OSCE/ ODIHR asupra Codului electoral al RM.
Imediat după alegerile din 2007, PCRM decide în mod univoc și neîntârziat să
blocheze ca măsură de răspuns orice cooperare cu partidele de opoziție din Republica
Moldova, declarând că nu „va mai admite să piardă teren electoral în fața concurenților
politici”. La începutul anului 2008, PCRM în tandem cu PPCD iau hotărârea de a
amenda Codul electoral, dar într-o manieră care sﬁdează recomandările anterioare ale
Consiliului Europei și Comisiei de la Veneția, în special în ceea ce privește: interzicerea
alianțelor preelectorale, impunerea de restricții deținătorilor multiplei cetățenii și
creșterea pragurilor electorale (de validare a alegerilor și de caliﬁcare a concurenților).
Scrutinul parlamentar organizat pe 5 aprilie 2009 produce, la r ândul s ău, rezultate
controversate pe plan na țional și interna țional, încheindu-se cu acuzații grave legate
de fraudele comise de c ătre autorit ățile învestite cu organizarea alegerilor. În particular,
opozi ția a clamat „contrafacerea și manipularea listelor de alegători ”, votarea multipl ă și
folosirea pe larg a intimid ării concuren ților electorali de că tre partidul aﬂat la guvernare
(PCRM). Rapoartele ﬁnale ale Misiunii OSCE/ ODIHR de observare a alegerilor parlamentare
din 5 aprilie și din 29 iulie indic ă nereguli sistematice, deopotriv ă cu numeroase
inconsisten țe, ambiguit ăți și lacune în prevederile legale ale Codului electoral54.
Utilizarea resurselor administrative, inclusiv sprijinirea de către forțele de poliție
și securitate a partidului aﬂat la guvernare, intimidarea unor partide de opoziție,
amenințările de suspendare a licenței unor instituții TV, acuzate de loialitate față de
opoziție, au compromis încrederea publicului în egalitatea de șanse și legitimitatea
procesului electoral. Partidele de opoziție au fost persecutate pe parcursul campaniei,
în timp ce oﬁciile lor erau atacate de persoane „neidentiﬁcate”, după cum anunța
poliția, ﬁindu-le furate sau vandalizate drapelele arborate deasupra oﬁciilor lor, precum
și simbolurile de stat sau ale UE. Multe dintre aceste acțiuni erau acoperite de inacțiunile
sau chiar acțiunile deliberate ale poliției puse în serviciul electoral al PCRM, ceea ce a
condus la sporirea polarizării în ziua alegerilor. Rezoluția 1666 (2009) a APCE constată
existența unor neajunsuri serioase în materie de procedură și practici electorale,
declarând preocuparea Consiliului Europei față de integritatea procesului electoral55.
52 Rezoluția 1572 (2007) APCE recomandă autorităților RM să elimine un șir de neajunsuri, stabilite de observatorii
internaționali pentru a asigura respectarea standardelor europene, în scopul asigurării alegerilor parlamentare
libere, corecte și democratice în viitoarele alegeri.
53 Raportul Misiunii de observare a alegerilor locale din RM în 2007, 21 septembrie 2007, Varșovia; Opinia comună
(aviz nr.455/2007) asupra Codului electoral al RM din 2007, Comisia de la Veneția și OSCE/ODIHR, CDL-AD (2007)
040, Strasbourg, 17 decembrie 2007, Opinia comună (aviz nr.484 / 2008) asupra Codului electoral din anul 2008,
Comisia de la Veneția și OSCE/ODIHR, CDL-AD (2008)022), Strasbourg, 23 octombrie 2008.
54 Raportul Misiunii OSCE/ODIHR prezentat la 16 iunie 2009, Raportul Misiunii OSCE/ODIHR prezentat la 14 octombrie
2009, Varșovia.
55 Rezoluția 1666 (2009), www.parlament.md/apce/sesiunile/Rezolutiile/

38 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
Chiar dacă alegerile din 5 aprilie s-au dovedit a ﬁ favorabile PCRM, care obține,
conform CEC, 49,5% din voturi, percepția generalizată asupra scrutinului este deosebit
de negativă, indicând asupra compromiterii standardelor democratice și existenței
unor semne de întrebare deosebit de serioase privind legitimitatea procesului electoral,
generând proteste de stradă chiar în a doua zi după alegeri56.
Experiența traumatizantă a protestelor din perioada 7–10 aprilie 2010 a forțat
partidele de opoziție să blocheze alegerea Președintelui, chiar dacă celor 60 de deputați
ai PCRM le-a lipsit doar un singur vot pentru alegerea noului Președinte și conducerea
legitimă a noului ciclu politic. Alegerile prezidențiale eșuate la 3 iunie 2009 au forțat
Președintele în exercițiu, care-și încheiase mandatul legal pe 7 aprilie, să anunțe
dizolvarea Parlamentului RM, stabilind data pentru alegeri anticipate la 29 iulie 2009,
care au condus la victoria uniﬁcată a partidelor de opoziție. Totuși, șase luni mai târziu,
scenariul alegerilor prezidențiale eșuate a fost repetat, de această dată partidele din AIE
(Alianța pentru Integrare Europeană) nu au întrunit numărul necesar de voturi pentru
alegerea repetată a șefului de stat. Art.87 al Constituției stipulează că Președintele
dizolvă Parlamentul după două încercări nereușite de a alege Președintele, iar art.85-3
stipulează că „Parlamentul nu poate ﬁ dizolvat de două ori în același an”. Și în acest caz,
art.87 din Constituția RM prescrie Președintelui în exercițiu – ale cărui competențe sunt
exercitate până la alegerile noi de către Președintele Parlamentului – „obligația de a
dizolva legislativul, după două încercări eșuate de alegere a șefului statului”. Totodată,
art.85-3 stipulează foarte clar interdicția de a dizolva Parlamentul de două ori în același
an. Totusi, o decizie a Curții Constituionale (nr.4 din 26 decembrie 2000) stabilește că
eșecul alegerii Președintelui țării după două încercări consecutive de alegere creeaz ă
temeiul legal pentru dizolvarea legislativului și anun țarea unor alegeri anticipate.
Ca urmare a expirării mandatului și prin vacanța funcției, Președintele își poate exercita
mandatul în conformitate cu prevederile art.80 (2) din Constituție până când viitorul
Președinte ales nu va depune jurământul de intrare în funcție57.
Deși clare în esența lor, prevederile menționate au trezit numeroase interpretări
și tensiuni pe scena politică. În primul rând, PCRM a cerut dizolvarea imediată a
Parlamentului și anunțarea unei date pentru noi alegeri parlamentare, interpretând
sintagma de „un an” în sensul unui „an academic”, în timp ce partidele constituente
ale AIE au considerat că este vorba despre un „an calendaristic”. Hotărârea Curții
Constituționale nr.45 din 18 decembrie 2000 arată că „61 de deputați din 101 trebuie să
participe la alegeri pentru ca rezultatul alegerilor prezidențiale să ﬁe considerat valid”,
odată ce articolul 78(3) al Constituției aﬁrmă că Președintele poate ﬁ ales prin votul a
3/5 din numărul de deputați aleși. În decembrie 2009, Președintele în exercițiu al RM
a înﬁințat prin decret prezidențial o Comisie de stat pentru reforma constituțională,
cu scopul de a debloca procesul de alegere a președintelui țării. Comisia constituită în
acest scop s-a mobilizat exemplar, astfel încât spre ﬁnele lunii februarie 2010 reușește
să elaboreze un proiect complex de modiﬁcare a circa 64 de articole ale Constituției
curente, ceea ce ar solicita, în condițiile dispozițiilor tranzitorii, obligația adoptării unei
56 Moldova’s „Twitter Revolution”, Igor Munteanu & Alina Mungiu-Pippidi, Journal of Democracy, July 2009, Vol.20.
57 Constitutional Court: Ruling no.43 of December 14, 2000.

39 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
noi Constituții. Subiectul lansat de AIE asupra adoptării unei noi Constituții a provocat
noi controverse, opinii contradictorii ﬁind emise asupra situației în care adoptarea
acesteia ar putea substitui în mod legal efectele nealegerii Președintelui ori nu, și dacă
anunțarea unor noi alegeri este singura soluție posibilă în condițiile în care Constituția
Republicii Moldova conține atâtea ambiguități.
Ca răspuns la disputele întețite pe seama reformei constituționale, Comisia
de la Veneția a Consiliului Europei transmite observațiile sale solicitate de Curtea
Constituțională din RM sub forma unui amicus curiae brief ( adoptat la Sesiunea a 82-a
în perioada 12–13 martie 2010)58. În opinia exprimată, Comisia de la Veneția reiterează
poziția sa că actualele prevederi ale Constituției RM privind dizolvarea Parlamentului
se aplică situației legate de nealegerea repetată a șefului statului. Dizolvarea
Parlamentului nu poate avea loc de două ori în același an, chiar dacă Parlamentul nu
reușește de două ori să aleagă șeful statului. Sintagma pe durata unui an urmează a
ﬁ interpretată, în opinia Comisiei de la Veneția, cu înțelesul de un an (12 luni) calculat
de la ultima dizolvare a Parlamentului, și nu în înțelesul unui an calendaristic. Aceasta
presupune că Parlamentul nu poate ﬁ dizolvat mai degrabă de data de 16 iunie 2010.
Totuși, Comisia subliniază că după această dată dizolvarea legislativului trebuie să aibă
loc într-un „termen rezonabil”.
În același context, Comisia subliniază urgența amendării prevederilor constituționale
cu privire la numărul necesar de voturi pentru alegerea Președintelui RM, în deplină
conformitate cu prevederile actualei Constituții. Comisia de la Veneția își manifestă
opțiunea doar pentru modiﬁcarea unui singur articol – 78 – din Constituție, prin
reducerea numărului de voturi necesare, ca urmare a unei reușite în negocierea unui
acord compatibil între liderii diverselor partide politice, mediată de Consiliul Europei
și anumiți lideri ai UE. Comisia de la Veneția a reconﬁrmat necesitatea organizării unor
noi alegeri pentru legislativul din RM după rezolvarea contradicțiilor constituționale
evidente, dar într-un termen rezonabil. În plus, Comisia de la Veneția a întărit poziția
sa anterioară, declarându-se interesată să sprijine ulterior o reformă comprehensivă
și majoră a Constituției RM, eventual după validarea rezultatelor alegerilor în viitorul
Parlament al RM.
58 Strasbourg, 15.03.2010. Venice Commission: When to dissolve the parlament of Moldova – Venice Commission
adopts opinion? http://www.venice.coe.int/site/main/Focus_E.asp

40 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
II. Contextul instituțional pentru partidele politice
2.1. Dispozi ții constitu ționale
Art.41 al Constituției RM – „Libertatea partidelor și altor organizații social-politice” –
stipulează dreptul cetățenilor Republicii Moldova de a se putea întruni în mod liber în
cadrul partidelor politice și altor organiza ții social-politice , care urmăresc scopul de a
deﬁni și a exprima voința politică a cetățenilor și de a participa la alegeri în conformitate
cu legislația existentă. Adoptată în anul 1994, Constituția RM nu deﬁnește exact ce
înseamnă un „partid politic”, stabilind doar anumite referințe la scopurile urmărite de
partide în vederea deﬁnirii și exprimării voinței politice a cetățenilor (art.45-2). Totuși,
legislativul a încorporat o serie de principii de bază cu scopul de a reliefa con ținutul
explicit și ingredientele exacte ale conceptului de pluralism politic. Astfel, Constituția
deﬁnește două principii de bază în raport cu partidele politice:
• Egalitatea tuturor partidelor politice în condi țiile legii (art.41-2);
• Protec ția drepturilor și intereselor legitime ale partidelor și altor organiza ții social-
politice (41-3).
Consacrarea drepturilor pozitive ale partidelor este completată printr-o serie de
limitări și contrabalanțe în activitățile partidelor politice. Astfel, Constituția RM enumeră
mai multe restricții impuse partidelor în anumite circumstanțe în care funcționarea unor
partide poate să contravină unor norme existențe ale legislației. Prima și, probabil, cea
mai vibrantă restricție conținută în textul Constituției se referă la „posibila uzurpare
a puterii de stat”. Constituția RM include în art.2-2 („Suveranitatea și puterea de stat”)
următoarea prevedere: „nicio persoană particulară, nicio parte din popor (națiune),
niciun grup social, un partid politic, sau oricare altă formațiune socială nu poate exercita
puterea de stat în nume propriu”59. Alte restricții sunt enumerate în capitolul libertăților
și drepturilor civile, după cum urmează:
• Partidele și alte organiza ții social-politice, care militeaz ă prin scopurile sau activit ățile
lor împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, suveranit ății și
independen ței, integrit ății teritoriale a Republicii Moldova, sunt neconstitu ționale
(art.41-4);
• Asociațiile secrete sunt interzise prin lege (art.41-5);
• Partidele politice constituite de c ătre cet ățeni str ăini nu sunt admise (art.41-6).
Art.41 (6) urmărește să indice interdicția ca partidele politice să ﬁe înﬁin țate
de c ătre cet ățenii str ăini în Republica Moldova . Deși scopul acestei interdicții este
clar, aplicarea sa poate provoca diverse interpretări legate de efectele unei posibile
59 Constitution of the Republic of Moldova: art.2 – „Power usurpation represents the most serious crime against the
people”.

41 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
restricționări în raport cu cetățenii care dețin cetățenie dublă sau multiplă. Drept
exemplu servește și modul în care fostul partid de guvernământ, PCRM, a tratat anumite
prevederi ale Legii cu privire la Serviciul Civil (nr.273-XVI) din 13 mai 2008, prin care
se stabileau restricții suplimentare față de ocuparea unor poziții publice de către
cetățenii care dețin mai multe cetățenii (în mod special, avându-se în vedere în acest
context „cetățenia României”). Menționăm că, în 2003, Parlamentul RM a adoptat o lege
privind „dubla cetățenie”, prin care a admis deținerea de către cetățenii săi a mai multor
cetățenii, dar a revenit ulterior, în tentativa de a stabili restricții mai rigide la ocuparea
unei largi varietăți de categorii profesionale ori poziții publice pentru deținătorii acestor
cetățenii multiple, care includ: deputați, miniștri, judecători, oﬁțeri de poliție, angajați
ai serviciului vamal, sau de a restricționa categoric accesul la anumite poziții publice
pentru persoanele deținătoare de cetățenie dublă.
Acest caz de restricționare a unor drepturi fundamentale a fost adus în atenția CEDO,
care l-a analizat în regim de urgență60. Cazul a fost admis pe rol, încheindu-se cu o
decizie ﬁnală la 18 noiembrie 2008, stabilind „violarea mai multor prevederi ale art.3 al
Protocolului nr.1 al Convenției europene”61 ca urmare a aplicării acestei legi în Republica
Moldova. După recursul repetat al Guvernului RM, care a insistat asupra faptului că
„această lege este democratică și legitimă”, Marea Cameră a CEDO a reexaminat într-un
nou complet de judecători cazul adus în fața sa. În deﬁnitiv, Marea Cameră a CEDO
a formulat decizia sa ﬁnală la data de 10 martie 2010, prin care a menținut decizia
anterioară a CEDO, declarând prevederile legislației sesizate (Legea Serviciului Civil) în
instanța CEDO ca ﬁind „incompatibile cu prevederile Convenției europene”, afectând
„dreptul la alegere liberă pentru cetățenii cu cetățenie multiplă sau dublă”.
Aceste prevederi contestate de CEDO au fost excluse din legea menționată mai sus ,
imediat ce noul Parlament al RM a fost validat în mandatul său. Menționăm însă că, dacă
Parlamentul a operat modiﬁcările necesare, Curtea Constituțională a Republicii Moldova
nu și-a revizuit propria decizie din 26 mai 2009.
În Republica Moldova, dreptul la vot este prevăzut prin lege pentru toți cetățenii
care au atins vârsta de 18 ani până la data alegerilor, singurele excepții ﬁind legate de
persoanele care sunt private de acest drept prin decizie judecătorească deﬁnitivă, în
conformitate cu legislația în vigoare. Cetățenii își pot exercita dreptul „ de a vota, dar și
de a ﬁ votați, în conformitate cu legile existente pentru funcț ii elective de stat ” (art.39-
3). Aceast ă prev edere este legată conceptual de art.16, care proclamă egalitatea
tuturor în fața legii, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, stare
socială, sex etc., ceea ce interzice, de fapt, aplicarea oricărei discrimin ări față de
cetățenii Re publicii Moldova .
Art.38 al Constituției consﬁnțește dreptul cetățenilor de a alege și de a ﬁ ales,
stipulând că ” Voin ța poporului constituie baza puterii de stat. Aceast ă voin ță se exprim ă
prin alegeri libere, care au loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal, direct, secret și
liber exprimat ” (art.38-1).
60 http://www.stireazilei.md/c-2167-3528,Decizia-Marii-Camere-a-CEDO-Functionarii-moldoveni-pot-detine-dubla-
cetatenie.
61 http://unimedia.info/?mod=news&id=18626

42 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
Art.19 extinde aplicarea unui tratament egal și nediscriminatoriu și categoriei de
cetățeni străini și apatrizi, care au aceleași drepturi și îndatoriri ca și cetățenii Republicii
Moldova, cu excepțiile prevăzute de legislația în vigoare.
2.2. Dispozi ții normative privind func ționarea partidelor
în Republica Moldova
Legea cu privire la partidele politice, adoptată în anul 2007, încorporează cea mai
vastă și mai concludentă colecție de norme și reglementări privind partidele politice.
Adoptată cu statut de lege organică, această lege a înlocuit legislația cu privire la
partidele politice și organizațiile social-politice din anul 199162, adoptată la câteva
săptămâni după semnarea Actului de independență a Republicii Moldova (27 august
1991). Fiind una dintre primele legi care reglementează principiile generale pentru
crearea, funcționarea și dizolvarea partidelor politice, vechea legislație a făcut obiectul
unor multiple (12) revizuiri și critici. Primul act normativ care stabilea pe teritoriul
Republicii Moldova un cadru operațional pentru recunoașterea și reglementarea
activităților politice ale unor grupuri apărute la momentul disoluției URSS incorpora și
funcționarea unor: „fronturi, ligi, mișcări politice de masă63 etc., cu excepția organizațiilor
independente ale cetățenilor, care sunt stabilite pentru a promova interesele profesionale
sau culturale și nu urmăresc să participe la crearea organelor de stat” (alegeri) .
Unele dintre dispozițiile sale au servit drept bază pentru contestații la Curtea
Constituțională64, alte dispoziții au fost evaluate ca ﬁind „prea restrictive și
necorespunzătoare standardelor democratice, acceptate pe scară largă în Europa”65.
Interpretabilitatea unora dintre aceste dispoziții a stimulat diverse conﬂicte în timpul
implementării lor, prin urmare, putem constata că principiul general de protejare și
reglementare a libertății de asociere politică, a altor drepturi conexe a fost compromis.
Rapoartele de monitorizare a situației insituțiilor democratice din Republica Moldova au
avut drept obiect predilect situația partidelor politice, condițiile stabilite prin legislație
pentru competiția lor. Instituțiile internaționale au recomandat revizuirea legii privind
partidele, ținând cont de recomandările experților66 de la Consiliului Europei și OSCE.
În anul 2007 a fost adoptată o nouă lege privind partidele politice în Republica
Moldova67, răspunzând astfel la o bună parte din criticile anterioare, dar care a lăsat
loc și pentru alte îmbunătățiri. Drept temei pentru rezervele manifestate în raport cu
62 Law Nr.718-XII of 17.09.91 on political parties and other social-political organizations.
63 Idem, art.1-1.
64 Hotărârile Curții Constituționale nr.37 din 10.12.98; nr.3 din 29.01.99; nr.11 din 03.06.2003.
65 „Observații și comentarii ale experților Consiliului Europei „, rapoarte speciﬁce ale Comitetului de monitorizare a
obligațiilor de membru și recomandări ale Consiliului Europei (raport din 14.09 2007. Doc. 11374) – http://assembly.
coe.int/Main.asp?link=/Documents/AdoptedText/ta07/EREC1810.htm
66 Punctul 16.1.1 – Rezoluția 1572 (2007) – Onorarea obligațiilor și angajamentelor de către Republica Moldova,
Adunarea de dezbatere din 2 octombrie 2007 (cea de a 31-a ședință) (a se vedea Doc. 11374, Raportul Comisiei
pentru respectarea obligațiilor și angajamentelor de către statele membre ale Consiliului Europei (Comitetul de
monitorizare), co-raportori: Dna Durrieu și dl Vareikis). Text adoptat de Adunare pe 2 octombrie 2007 (cea de a 31-a
ședință), http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/AdoptedText/ta07/ERES1572.htm
67 Legea privind partidele politice (nr.294-XVI din 21.12.2007).

43 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
adoptarea noii legi a servit și faptul că noile reglementări au fost adoptate în absența
unor consultări serioase pe plan intern. Legislatorii au luat în considerație o parte din
recomandările făcute de instituțiile europene. În comparație cu prima legislație privind
partidele politice68, după care partidele erau ” asocia ții benevole ale cet ățenilor constituite
pe baza comunit ății de concep ții, idealuri și scopuri, care contribuie la realizarea voin ței
politice a unei anumite p ărți a popula ției prin cucerire, în mod legal, a puterii de stat și
participare la exercitarea ei ”, Legea din 2007 privind partidele politice deﬁnește partidele
politice drept: ” asociații benevole, cu statut de persoană juridică, ale cetățenilor Republicii
Moldova cu drept de vot, care, prin activități comune și în baza principiului liberei participări,
contribuie la conceperea, exprimarea și realizarea voinței lor politice ” (art.1-1).
Deﬁnițiile utilizate în legislația corespunzătoare privind partidele politice au o
relevanță destul de mare, deoarece acestea au fost invocate frecvent în R. Moldova în
cadrul unor procese juridice în instanță în ultima jumătate de deceniu, în special cu
cerințele de după 2007 pentru reînregistrarea partidelor politice în conformitate cu
dispozițiile noii legislații. Legea din 2007 (nr.294-XVI din 21.12.2007) mai stipulează că
partidele politice, „ ﬁind instituții democratice ale statului de drept, promovează valorile
democratice și pluralismul politic ”, și astfel „ contribuie la formarea opiniei publice ”. În
acest context „ partidele participă, prin propunerea și susținerea candidaților, la alegeri și
la constituirea autorităților publice, stimulează participarea cetățenilor la alegeri, participă,
prin reprezentanții lor, la exercitarea în mod legal a puterii în stat, desfășoară alte activități
în conformitate cu legea ” (art.1-2).
Noua lege a inclus un capitol special privind ﬁnanțarea partidelor de către stat,
urmat de o serie de decizii guvernamentale cu privire la: crearea Registrului de stat al
organizațiilor necomerciale (nr.345/30.04.2009) și aprobarea Regulamentului privind
darea de seamă a situației ﬁnanciare a partidelor politice. Noua legislație a dat totuși
o deﬁniție mai bună a „partidelor politice” decât legea anterioară, descriind în detalii
cele mai adecvate forme de activități politice, consolidarea procedurilor de înregistrare,
raportare și dizolvare a partidelor politice. Art.15 cere partidelor politice să asigure
convocarea Adunărilor generale, la care participă membrii de rând și delegații acestora,
stabilind aceste organisme reprezentative în calitatea lor de organe decizionale
supreme ale partidelor politice . În statutele partidelor existente sunt stipulate detalii
exacte cu privire la stabilirea datei pentru ținerea acestor adunări, deﬁnirea programului
politic și a structurii funcționale a partidelor (art.13), fără de care niciun partid nu poate
ﬁ înregistrat la Ministerul Justiției.
Capitolul IV din Legea cu privire la partidele politice deﬁnește în art.12 prevederile
de bază pentru organizarea și funcționarea partidelor, obligându-le să asigure luarea
deciziilor exclusiv în cadrul legal prevăzut de Statut, de Programul politic, în condițiile
autorizate și acceptate de către autoritățile competente în aceste condiții. Deoarece
partidele trebuie să conﬁrme faptul că, la momentul aplicării pentru înregistrare,
membrii lor sunt rezidenți în cel puțin jumătate din numărul tuturor unităților
administrativ-teritoriale de nivelul al doilea al țării, dar nu mai puțin de 120 de membri
68 Legea privind partidele politice și alte organizații social-politice, nr.718-XII din 17.09.91. Veștile nr.11-12/106, 1991.

44 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
în ﬁecare dintre unitățile administrativ-teritoriale (art.8), Ministerul Justiției este
autorizat să veriﬁce această informație, luând toate măsurile necesare pentru a stabili
dacă situația raportată corespunde realităților întrunite pe teren.
Pentru a facilita procesul veriﬁcărilor oﬁciale, partidele trebuie să prezinte Direcției
organizațiilor necomerciale a Ministerului Justiției următoarele documente: lista
membrilor de partid, completată pe baza cererilor individuale de asociere la partid, cu
enumerarea corespunzătoare a numelor, datei de naștere ale persoanelor respective,
datele de reședință și datele personale corespunzătoare ale membrilor de partid,
însoțite de prezentarea în original a semnăturilor acestor persoane. Aici însă ar ﬁ
necesar să facem o referință la opinia formulată de Comisia de la Veneția69, care avertiza
autoritățile RM în ceea ce privește acumularea unei cantități prea mari de informație din
partea membrilor-simpatizanți ai partidelor, luând în considerație faptul că „persoanele
care sus țin un partid politic ar putea s ă devin ă foarte u șor victime ale unor prelu ări
de date, av ând drept efect utilizarea frauduloas ă a datelor conﬁden țiale sau cu
caracter privat ”. Menționăm că actualul sistem operat în cadrul Ministerului Justiției nu
asigură garanții sporite contra unor utilizări frauduloase ale cotelor personale privind
identitatea liderilor de partide.
În decursul unei luni de la data primirii oﬁciale a unei cereri de înregistrare
a partidului politic, Ministerul Justiției va adopta o decizie privind înregistrarea
respectivului partid politic ori, dacă partidul nu respectă prevederile scrise ale Legii cu
privire la partidele politice, va decide să amâne ori să respingă înregistrarea acestuia.
Art.8-4 al Legii cu privire la partide stabilește procedura legală de contestare a deciziei
de respingere a unei aplicații de înregistrare, emisă de către Ministerul Justiției, care
atrage recursul admis către Curtea de Apel (Chișinău) în cel mult 10 zile de la momentul
adoptării acestei decizii. Doar la încheierea examinării acestui caz la Curtea de Apel,
Ministerul Justiției poate ﬁ contactat din nou în privința înregistrării aceluiași partid
politic, iar partidele vor deveni entități legal recunoscute din data înregistrării formale a
Statutului lor de către Ministerul Justiției și încorporării propriu-zise a datelor partidului
în Registrul de stat al partidelor politice (art.11). Art.13 din lege detaliază elementele pe
care Statutul partidelor politice trebuie să le conțină:
a) Numele deplin al partidului și abrevierea acestuia;
b) Descrierea simbolurilor permanente ale partidului;
c) Simbolul graﬁc prezentat în alb-negru și în format color al partidului, ca anexă la
documentele depuse;
d) Descrierea scurtă a obiectivelor urmărite în cadrul activităților politice propuse de
partid;
e) Termenii și procedura de numire a delegaților la Adunarea generală;
f) Drepturile și obligațiile membrilor;
g) Sancțiunile disciplinare, procedurile de aplicare în raport cu membrii partidului,
cu precizarea autorității având competența legală de a aplica aceste sancțiuni;
69 Comments on the draft law on political parties of Moldova by Mr Hans-Heinrich Vogel, Endorsed by the venice
commission at its 71st plenary session (Venice, 1–2 june 2007), http://www.venice.coe.int/docs/2007/CDL-
AD%282007%29025-e.asp

45 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
h) Autoritățile executive, procedura alegerii lor, mandatul și sarcinile pe care acestea
trebuie să le resolve;
i) Autoritățile autorizate cu competența de a iniția reorganizarea partidului și
adoptarea unei decizii de aﬁliere a partidului la o alianță politică sau la altă formă
de asociere politică;
j) Autoritatea competentă care poate desemna candidații pentru alegeri în cadrul
alegerilor locale și parlamentare;
k) Procedura de încetare a activităților partidului;
l) Sursele de ﬁnanțare ale partidului și procedura de administrare a proprietății, în
conformitate cu legislația;
m) Autoritățile interne ale partidului, responsabile de menținerea controlului
ﬁnanciar și al contabilității;
n) Autoritățile delegate de partid să întreprindă efectuarea controlului ﬁnanciar
intern;
o) Autoritățile desemnate să reprezinte partidul în relație cu autoritățile publice,
precum și alte persoane și entități juridice;
p) Alte prevederi obligatorii, conforme legislației în vigoare.
Legea cu privire la partidele politice deﬁnește care este structura funcțională a
partidelor politice. Art.14 impune partidelor obligația de a avea un sediu central,
reprezentat prin autorități autorizate alese și ﬁliale teritoriale, reprezentând brațele
primare ale organizației. Adunările generale ale partidului se reunesc anual, sau
la cererea autorităților executive ale partidului, asigurând reprezentarea politică a
partidului în raport cu autoritățile publice centrale, indiferent de statutul sau forma de
organizare ale partidelor politice: mișcare, partid, ligă, asociație. Autoritățile executive
ale partidului dispun de competențe operative în gestionarea activităților desfășurate la
nivel central și local. În conformitate cu legislația, partidele politice își ating obiectivele
stabilite în statutele lor prin: distribuirea liberă a ideilor lor, prin informarea plenară
asupra activităților de partid, participarea în cadrul alegerilor, desemnarea candidaților
pentru alegeri, în conformitate cu legislația speciﬁcă în acest domeniu, constituirea și
administrarea mass-mediei, desfășurarea unor activități editoriale, conform legislației în
vigoare, planiﬁcarea și desfășurarea altor activități, care nu contravin legislației (art.17).
Art.16 reconﬁrmă existența unor drepturi recunoscute partidelor politice în
mod explicit . Astfel, partidele politice au drepturi egale de a participa la alegerea
Parlamentului național și a autorităților locale (1), la campania electorală partidele
politice participă prin intermediul candidaților acestora pentru ocuparea unor poziții
elective, oferindu-li-se condiții egale de exprimare în programele posturilor publice
de radio și TV, în presa scrisă (2), partidele politice pot desfășura întruniri publice,
demonstrații și alte activități, în conformitate cu legislația.
Drepturile partidelor politice sunt completate, în art.18, prin obliga ții și
responsabilit ăți, recunoscute în conformitate cu legisla ția, după cum urmează: (1)
partidele politice sunt obligate să respecte legislația Republicii Moldova și prevederile
statutului, (2) în cazul unor amendamente la Legea cu privire la partide sau în cazul
în care statutele ori programele acestor partide se găsesc în contradicție cu actele
normative, partidele își vor ajusta documentele lor fondatoare, pentru ca să corespundă

46 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
normelor legale, prin amendarea și completarea acestora potrivit procedurilor stabilite,
(3) partidele politice sunt responsabile pentru obligațiile lor în raport cu proprietățile
deținute de acestea, (4) partidele politice nu poartă răspundere pentru obligațiile
membrilor lor, iar membrii partidelor politice nu sunt răspunzători pentru obligațiile
acestor partide.
Urmând recomandările Consiliului Europei, Parlamentul RM a exclus din proiectul de
lege din 2007 prevederile care condiționau înregistrarea unui partid politic de existența
unui număr de 5.000 de membri la data înregistrării70, păstrând însă prevederea care
cerea o reprezentare teritorială a partidelor politice, nu mai puțin de 150 de membri
domiciliați în cel puțin jumătate din numărul unităților teritorial-administrative. Experții
Comisiei de la Veneția au caliﬁcat această condiție „aproape imposibil de întrunit de
către orice grup de cetățeni reuniți pentru promovarea intereselor lor comune într-o
anumită parte a țării”, ajungând la concluzia că „această prevedere impune o povară
diﬁcilă asupra cetățenilor, care încearcă să-și exercite drepturile lor legitime” conform
prevederilor art.11 al Convenției europene, având „o forță potențial restrictivă”, și ca
atare este „disproporțională și inutilă într-o societate democratică”. Aceeași observație
se referă și la art.3 (6) privind constituirea partidelor politice pe baza unor criterii etnice
sau rasiale, „atâta timp cât acest grup nu acționează în felul care ar justiﬁca aplicarea
uneia dintre excepțiile menționate în art.11.2 al Convenției în acest caz speciﬁc”. Totuși,
prevederile exprese ale Legii cu privire la partidele politice stipulează că constituirea
și funcționarea partidelor politice bazate pe criterii de discriminare în termeni de rasă,
naționalitate, etnicitate, limbă, religie, sex, venituri ori sociale este interzisă.
Art.43 din noua legislație privind partidele politice a impus partidelor solicitarea de
a-și aduce în concordanță documentele statutare p ână la data de 1 octombrie 2008.
Noile proceduri de înregistrare au decurs într-un context politic extrem de politizat,
inclusiv prin cooptarea unui grup important al administrației de stat printre susținătorii
partidului aﬂat la guvernare , ale cărui acțiuni zeloase s-au soldat cu numeroase conﬂicte
și consecințe negative . Noua legislație privind partidele politice a abordat, deși nu
în mod eﬁcient, problema de publicitate a partidelor și a responsabilității lor față
de public , care implică diseminarea de informații în ambele cazuri, nu doar în timpul
campaniei electorale, dar și între ciclurile electorale. Accesul limitat la datele despre
ﬁnanțele publice accesible partidelor a fost caliﬁcat de experți ca „o bombă cu explozie
întârziată ”. „Dar, deși bugetul pe 2009 a aprobat suma de 7,8 mln lei ” pentru cheltuielile
prevăzute, Guvernul a decis în mod unilateral de a suspenda ﬁnanțarea, fără a oferi vreo
explicație convingătoare. Pe lâng ă mecanismul de ﬁnanțare publică a partidelor politice,
noua legislație prevedea (art.30-1-3) și o procedură obligatorie de a prezenta rapoartele
lor ﬁnanciare anuale până la data de 31 martie, pentru ca ulterior aceste rapoarte să ﬁe
veriﬁcate de către Camera de Audit, Ministerul Finanțelor și Ministerul Justiției.
Art.13 din Regulamentul privind darea de seamă ﬁnanciară a partidelor politice
(Ordinul Ministerului nr.559 din 30.12.2008) prevedea, de asemenea, un termen anumit
de 10 zile pentru publicarea acestor rapoarte pe pagina web a Ministerului Justiției. Deși
70 Idem.

47 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
incapacitatea de a se conforma acestei cereri atrăgea sancțiuni legale pentru partide,
Ministerul nu a aplicat niciodată această prevedere. Finanțarea partidelor politice
poartă în sine riscuri multiple și, după spusele experților de la Moldova-Transparency71,
corupția în timpul campaniilor electorale nu a fost eradicată. Unele dintre documentele
de bază, cum ar ﬁ Registrul public al partidelor politice, prevăzut în mod expres în
Legea privind partidele politice (2007), au rămas necompletate, deoarece Ministerul
Justiției nu a asigurat încă accesul publicului la site-ul său instituțional. Art.11-3 din lege
prevede că informațiile din Registrul partidelor politice sunt „de interes public”, în timp
ce Regulamentul permanent al organizațiilor non-comerciale (Decizia Guvernului nr.345
din 30.04.2009) le etichetează drept „informații de interes public, care vor ﬁ accesate
prin intermediul internetului”, presupunând că o versiune electronică a Registrului este
indispensabilă în acest caz. Totuși, partidele politice nu se simt obligate să raporteze
publicului asupra resurselor ﬁnanciare pe care le-au folosit în alegeri sau în afara lor,
neﬁind sancționate pentru neprezentarea lor, conform legislației.
În mod similar, rapoartele ﬁnanciare, care reprezintă o parte indispensabilă a proﬁlului
partidelor politice, nu pot ﬁ accesate cu ușurință nici de pe site-ul Comisiei Electorale
Centrale și nici de pe site-urile partidelor politice propriu-zise. Același lucru este valabil și
pentru termenul stabilit de legislație privind ﬁnanțarea partidelor politice, dar nerealizat
de către Ministerul Justiției după 2007, datele neﬁind disponibile nici chiar în 2010.
2.3. Restric ții normative privind partidele politice
Legea privind partidele politice (nr.294-XVI din 21.12.2007) prevede restricții
suplimentare pentru organizațiile care „ militează împotriva suveranității, integrității
teritoriale a țării, valorilor democratice și ordinii de drept a Republicii Moldova, sau care
utilizează, pentru realizarea scopurilor lor, mijloace ilegale sau violente, incompatibile
cu principiile fundamentale ale democrației ” (art.3-1). Menționăm că și Constituția RM
interzice existența unor partide care se manifestă contra ordinii constituționale și
practică activități cu caracter extremist (art.41-1/5). Art.3 (2) stabilește că partidele
politice pot ﬁ interzise dacă prin acțiunile lor, sau prin documentele lor constitutive,
promovează idei care contravin prevederilor Constituției Republicii Moldova.
Este evident că prevederile art.3-1 din Legea privind partidele politice oferă un
spațiu excesiv de vast pentru a interpreta aplicarea acestor restricții ca temei juridic
pentru interzicerea unor partide politice, ceea ce contravine Directivei nr.3 a Comisiei
de la Veneția privind interzicerea partidelor politice, urmând ca directiva să ﬁe discutată
în continuare, pentru a i se aduce anumite îmbunătățiri, în conformitate cu normele
democratice. Astfel, Comisia de la Veneția subliniază faptul că „interzicerea partidelor
politice poate ﬁ justiﬁcată doar în cazul partidelor care susțin folosir ea violenței
sau folosesc violența ca un mijloc politic pentru răsturnarea ordinii democratice
constituționale, subminând astfel drepturile și libertățile garantate de Constituție”72.
71 Eﬁm Obreja, Agenția de Știri Info-Prim, 31.01.2010, Ultima accesare: 05.04.2010. http://www.civic.md/stiri/3523-
legea-privind-partidele-politice-nu-este-suﬁcient-de-buna-pentru-a-evita-coruptia-ong.html
72 http://www.venice.coe.int/docs/2000/CDL-INF(2000)001-e.asp

48 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
Legea interzice aﬁlierea partidelor la organizații politice internaționale care
promovează un scop ori activități ce contravin prevederilor constituționale de bază,
deopotrivă și altor partide politice străine sau reprezentanților lor. În mod particular,
legea interzice implicarea partidelor în acțiuni care urmăresc crearea ori susținerea
unor organizații militare sau paramilitare și activități îndreptate în acest scop, alte
activități ilegale, depozitarea unor arsenale militare sau a unor materiale și substanțe
ilegale. Legea privind partidele politice interzice crearea și funcționarea partidelor,
a altor organizații social-politice ale altor state, ca și ﬁlialele lor locale, structurile lor
aﬁliate, care includ în această categorie și funcționarea/crearea partidelor constitutie pe
criterii de rasă, naționalitate, etnicitate, lingvistice, religie, gen, venituri, alte elemente
distinctive (art.3-6). Există numeroase evidențe asupra faptului că aceste prevederi
nu se îndeplinesc, inclusiv pentru că numeroase partide politice ale Federației Ruse
și Ucrainei au apărut pe teritoriul Transnistriei, fără a se aﬂa sub controlul efectiv al
autorităților constituționale ale Republicii Moldova.
Totodată, Legea privind partidele politice oferă un spațiu prea larg de interpretare a
unor restricții, care pot conduce la interzicerea unor partide politice, ceea ce contravine
recomandărilor Directivei nr.3 a Comisiei de la Veneția în ceea ce privește interzicerea
partidelor politice și a măsurilor analoage , urmând ca acestea să ﬁe discutate, pentru
a îmbunătăți legislația speciﬁcă în conformitate cu normele democratice. O opinie a
fost deja formulată în această privință73, iar Curtea Europeană pentru Drepturile Omului
(CEDO) a decis că „atâta timp cât un partid politic își urmărește scopurile prin mijloace
pașnice, orice demers în promovarea unei autonomii mai largi pentru o anumită
regiune nu poate ﬁ utilizat ca argument pentru interzicerea acestui partid”.
În același timp, legea cu privire la partidele politice restricționează participarea
unor cetățeni străini la activitatea partidelor politice, urmând prevederile art.6-1, care
stipulează că pot deveni membri ai partidelor politice cetățenii Republicii Moldova cu
drept de vot. Se pare că această prevedere îi exclude fără nicio excepție pe cetățenii
străini, ca și persoanele apatride, fără nicio remediere, după opinia formulată de
Comisia de la Veneția, care aprecia că „o asemenea restricție nu poate ﬁ acceptată
conform standardelor actualizate ale Consiliului Europei ”. Legislația interzice aﬁlierea
partidelor politice din RM la organizații politice internaționale care militează pentru
scopuri ori activități ce intră în contradicție cu prevederile constituționale de bază, iar
această restricție se răsfrânge și asupra organizațiilor subsidiare acestora. Legea privind
partidele politice interzice în mod expres implicarea partidelor în crearea sau sprijinirea
unor organizații militare sau paramilitare, precum și în derularea unor activități cu
caracter ilegal, cum ar ﬁ: stocarea, deținerea sau utilizarea unor arsenale militare sau
alte materiale interzise potrivit legislației naționale.
Legislația cu privire la partidele politice interzice crearea și funcționarea pe teritoriul
Republicii Moldova a unor partide și ﬁliale de organizații politice aparținând unor state
73 Comments on the draft law on political parties of Moldova by Mr Hans-Heinrich Vogel, Endorsed by the venice
commission at its 71st plenary session (Venice, 1-2 June 2007), http://www.venice.coe.int/docs/2007/CDL-
AD%282007%29025-e.asp. For instance, author said that, „qu’un parti politique peut mener campagne en faveur
d’un changement de la législation ou des structures légales ou constitutionnelles de l’Etat à deux conditions : (1) les
moyens utilisés à cet eﬀet doivent être à tous points de vue légaux et démocratiques; (2) le changement proposé
doit lui-même être compatible avec les principes démocratiques fondamentaux”.

49 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
străine, alte tipuri de structuri de partid aﬁliate, incluzând aici „crearea și funcționarea
partidelor politice , întemeiate pe caracteristici exclusive de rasă, naționalitate, ori grupuri
etnice, lingvistice, religioase, conținând astfel obstacole descriminatorii pe criterii de limbă,
religie, sex, avere sau origine socială ” (art.3-6).
Art.22 din Legea privind partidele politice a inclus și anumite sancțiuni excepționale
pentru partidele care nu participă cu liste de candidați în două campanii consecutive
sau acumulează de ﬁecare dată un număr mai mic de voturi decât numărul necesar
de membri, ceruți de legislația în vigoare la înregistrarea partidelor politice, urmând
ca aceste partide să poată ﬁ avertizate, iar ulterior chiar iradiate din Registrul de stat al
partidelor. Aceste sancțiuni au trezit numeroase critici din partea societății civile, dar și
a organismelor europene, care au interpretat aplicarea acestor sancțiuni ca un exemplu
de lezare crasă a prevederilor art.11 al Convenției europene pentru drepturile omului și
a libertăților fundamentale, care stipulează următoarele:
„orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere,
inclusiv dreptul de a constitui cu alții sindicate și de a se aﬁlia la sindicate pentru apărarea
intereselor sale ”, completată în p.2 de sintagma clariﬁcatoare:
„exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea
care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru
securitatea națională, siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor,
protejarea sănătații sau a moralei ori pentru protecția drepturilor și libertăților altora.
Prezentul articol nu interzice ca restrângeri legale să ﬁe impuse exercitării acestor drepturi de
către membrii forțelor armate, ai poliției sau ai administrației de stat ”.
Un partid politic înregistrat conform legislației în vigoare poate decide să nu
participe în mod deliberat la o campanie electorală, exlicându-și decizia prin
manifestarea de voință a ﬁlialelor sale. Reprezentând o formă voluntară de asociere,
partidele se pot înregistra sau nu în calitate de actori electorali, tot astfel după cum și
orice cetățean poate decide să participe ori să nu participe la alegeri. Aplicarea unor
sancțiuni exagerat de mari, care pot genera chiar și scoaterea în afara legii a unor
partide absente în campania electorală, afectează în mod direct înțelesul juridic al
termenului de pluralism politic , protejat de prevederile Constituției RM, și dreptul
fundamental de asociere liberă.
La 3 februarie 2010, Guvernul RM a decis să se adreseze Parlamentului cu un
proiect de lege de modiﬁcare, menit să excludă această restricție injustă74, care atrage
sancțiunea cea mai mare – dizolvarea partidelor pentru neparticiparea la alegeri
–, argumentând că aceasta contravine normelor constituționale, care garantează
libertatea partidelor (art.41) și deﬁnesc partidele politice ca o asociație voluntară. Un
proiect de lege de modiﬁcare urmează să excludă alineatul 2 al art.22 din lege, ajustând
astfel legislația privind partidele cu art.11 din Convenția europeană pentru drepturile
omului și a libertăților fundamentale75.
74 IPN, 3 februarie 2010.
75 Adoptată la Roma pe 4 noiembrie 1950. A intrat în vigoare la 3 septembrie 1953. În vigoare pentru Republica
Moldova din 12 septembrie 1997.

50 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
2.4. Problematica partidelor regionale
Republica Moldova reprezintă un stat suveran, independent și indivizibil (unitar),
al cărui teritoriu este organizat pe mai multe nivele de autoguvernare locală și
subnaționale. Structura teritorial-administrativă a statului include aproape 900 de
unități administrativ-teritoriale de nivelul I (comune și orașe), 32 de unități de nivelul
II (raioane) și o regiune teritorial-autonomă, Gagauz Yeri, al cărei statut juridic este
reglementat de o legislație specială, adoptată de Parlamentul RM la data de 26
decembrie 1994. Funcționarea acestei autonomii teritoriale cu caracter special a fost
consacrată în anul 2002 și în Constituția RM, până atunci referințele constituționale
ﬁind conservate doar în formula unor potențialități. Prin Constituție, un statut similar
de drept poate ﬁ atribuit, de asemenea, Regiunii Transnistriene pe parcursul ﬁnalizării
procesului de soluționare politică, obținut prin intermediul medierii în formatul 5+276.
La 10 iunie 2005, Parlamentul de la Chișinău a adoptat o lege cu privire la statutul
special al raioanelor estice din RM (Regiunea Transnistriană), care oferă o bază
generoasă pentru consacrarea unui statut legal de regiune specială, similar cu cel al
Găgăuziei77. Parlamentul Republicii Moldova a ratiﬁcat Convenția-cadru a Consiliului
Europei privind protecția minorităților naționale la 22 octombrie 1996.
Deși legislația actuală nu interzice în mod explicit partidele regionale , procedura de
înregistrare a partidelor solicită anumite condiții de reprezentare teritorială, care fac
destul de diﬁcilă înregistrarea acestora de către anumite grupuri etnice mici sau care
aparțin unei comunități speciale, localizate pe plan regional.
Astfel, art.8-d din Legea privind partidele politice impune prevederea după care,
până la data cererii de înregistrare, membrii de partid trebuie să ﬁe domiciliați în cel
puțin jumătate din unitățile administrativ-teritoriale de nivelul al doilea din Republica
Moldova (50% din numărul celor 32 de raioane existente în prezent), dar nu mai puțin
de 120 de membri în ﬁecare din unitățile administrativ-teritoriale menționate, în total,
aceasta ar însemna un număr de susținători teritoriali nu mai mic de 1920. Deși numărul
solicitat nu este exagerat de mare, obligativitatea reprezentării teritoriale a membrilor
partidelor politice poate ﬁ privită ca o condiție restrictivă de către cei care ar dori să
se asocieze ori să vadă înregistrate anumite partide regionale (a se citi: deﬁnite în
termeni naționali, lingvistici sau etnici) în anumite părți ale țării, inclusiv în zona de sud
(Găgăuzia). Menționăm că structura etnodemograﬁcă a populației Republicii Moldova
este destul de diversă. Din numărul total al celor 18 grupuri naționale, înregistrate oﬁcial
în Republica Moldova, 4 cele mai mari grupuri sunt reprezentate de către ucraineni, ruși,
bulgari și găgăuzi78.
76 Mai multe informații despre Transnistria și Găgăuzia vedeți la: www.transnistria.md.
77 Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special pentru localitățile din regiunea din stânga
Nistrului, nr.173-XVI din 22 iulie 2005.
78 Conform recensământului național din 2004, cetățenii reprezentând etnia titulară moldovenească au constituit
78,2% din totalul populației (3.39 milioane). Recensământul indică o scădere dramatică a populației în R. Moldova:
de la 4,5 milioane în 1989 la 3.39 milioane în 2004. Acest lucru se datorează în principal faptului că regiunea
separatistă Transnistria nu a participat la ultimul recensământ. În plus, statisticile oﬁciale arată că peste 600 000 de
cetățeni au părăsit țara pentru a căuta locuri de muncă în străinătate. Sursa: http://www.culturalpolicies.net/web/
moldova.php?aid=421, ultima accesare pe 03.04.2010.

51 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
Tabelul nr.1. Cele mai mari minorități naționale din RM, datele recensămintelor
din 1989 și 2004
Grupuri Num ărul de persoane % pondere față de popula ția total ă
1989 2004 1989 2004
Ucraineni 600 000 283 367 13.8 8.4
Ruși 562 000 198 144 13.0 5.8
Găgăuzi 157 500 147 661 3.5 4.4
Bulgari 90 000 65 072 2.0 1.9
Altele79121 500 44 350 2.7 1.3
Sursa: Biroul Național de Statistică, 2006.
Cazul Repubicii Moldova nu este nici pe departe unic. De fapt, partidele regionale nu
par să ﬁe încurajate de normele electorale în majoritatea statelor europene și, în special,
în cele care sunt intitulate „naționale” și „unitare”. În Franța sau Polonia niciun partid
regional sau deﬁnit în termeni etnici nu joacă un rol important în sistemul partidelor
înregistrate de stat. În Elveția există partide politice naționale, cu ﬁliale cantonale, dar,
de asemenea, și partide care concurează numai în alegerile la nivel cantonal. Anumite
partide pot sponsoriza destul de des listele candidaților independenți, adaptate la
contextul local (membri ai mai multor partide, oameni binecunoscuți neaparținând
la vreun partid). În multe alte țări (Cehia, Norvegia, Portugalia, Finlanda, Estonia,
Luxemburg, Muntenegru, Armenia, Irlanda, Danemarca) nu există partide regionale.
Chiar și în statele federale sunt destul de rare partidele bazate pe trăsături religioase
sau etnice80. În Danemarca, un grup minoritar vorbitor de germană (localizat în Jutland)
sprijină un partid care este reprezentat în doar câteva consilii municipale, totuși nu este
văzut în calitatea sa de „partid regional”81.
În Rusia mișcările și partidele politice regionale sunt interzise prin lege, de aceea
partidele federale încearcă să ajungă în teritoriu prin intermediul rețelelor și al
ﬁlialelor lor, devenind astfel forțele motrice pentru alegerile regionale și locale.
Macedonia ar putea ﬁ o excepție, având partide care răspund diversității populației ei
regionale, deﬁnite de trăsături de etnie sau credință distincte la nivel regional. Unele
partide politice se fac cunoscute pe seama utilizării caliﬁcărilor etnice sau religioase
ale membrilor lor drept mijloace de propagandă în timpul și în afara perioadelor
campaniilor electorale. În Ucraina legea nu permite înregistrarea partidelor locale.
Utilizând sistemul proporțional la alegerile locale din 2006 pentru prima dată, partidele
79 Notă: categoria „altele” include: evrei, belaruși, polonezi, germani, romi, greci, lituanieni, armeni, azeri, tătari,
ciuvași, italieni, coreeni, uzbeci și georgieni. Ei au o varietate de instituții care operează în calitate de comunități
(11), societăți (14), sindicate (2), centre (4), asociații (4) și fundații (4).
80 Cees Bijl (The Netherlands, L, SOC), CG/INST(15)1REV, 28 May 2008. Questionnaire, Equal access to elections. Grupul
autohton al slovenilor care locuiesc în landul Carinthia a solicitat în mod repetat să ﬁe reprezentat în Parlamentul
landului Carinthia, chiar dacă nu dispun de suﬁciente voturi pentru a obine un „mandat de bază”, dar aceste
solicitări au fost ignorate. Austria nu recunoaște anumite drepturi pentru minoritățile naționale în alegeri, cu
excepția unor posibilități tehnice de vot pentru populația în etate, cu diﬁcultăți locomotorii ori bolnavi.
81 Hans Otto Jorgens, Denmark, CG/INST(15)1REV, 28 May 2008 Questionnaire, Equal access to elections.

52 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
înregistrate pe plan național nu au reușit să dezvolte încă un sistem ramiﬁcat de
acoperire teritorială și nici nu au practicat tehnologii de competiție în alegerile locale.
În mod normal, partidele regionale sunt ﬁliale ale partidelor naționale mai mari și
nu sunt neapărat legate de anumite identități teritoriale. Mai mult decât atât, există
numeroase țări în care nu se face nicio distincție între partidele politice naționale ori
locale (Austria, Grecia, Finlanda, Franța, Italia, Japonia, Luxemburg, Malta și Spania pot
servi drept exemple relevante în acest sens). Totusi, există câteva excepții de la această
regulă. Germania, spre exemplu, nu include activități politice la nivel local, cu scopul de
a lua parte la formarea voinței prin reprezentarea poporului, adică a întregului popor;
asociațiile active din punct de vedere politic doar la nivel local tocmai din această cauză
nu cad sub incidența conceptului de partid politic după Constituția și legislația germană
privind partidele politice82.
În Republica Moldova, partidele regionale pot ﬁ veriﬁcate în practică dacă sunt capabile
să se extindă dincolo de granițele lor regionale reprezintă, după cum solicită expres
Legea privind partidele politice, „cel puțin jumătate din nivelurile administrativ-teritoriale
subnaționale existente, cu cel puțin 150 de membri în ﬁecare ”. Până în 1998, reglementările
privind partidele au fost mai puțin stricte în această privință. Prima lege adoptată de către
Parlamentul Republicii Moldova privind partidele politice (nr.718 din septembrie 1991) a
permis partidelor politice să ﬁe înregistrate la nivel regional, conﬁrmând, în fapt, realitățile
politice din acea vreme, descrise în termeni de mobilizare etnopolitică și tulburări la nivelul
unor regiuni distincte de restul țării (Găgăuzia și Transnistria).
Unii autori subliniază totuși că chiar și la acea vreme în Republica Moldova partidele
regionale au jucat doar un rol limitat în timpul alegerilor,83 în comparație cu partidele
naționale. În anul 1998 legislația privind partidele politice a schimbat acest lucru prin
impunerea condiției tuturor partidelor de a avea „reprezentare teritorială” în cel puțin
jumătate din numărul total al unităților administrativ-teritoriale de nivelul al doilea, în
ipoteza că aceasta va conduce la reducerea inﬂa ției de partide politice din acea vreme
(60 de partide în 1998). Numărul mare de partide politice mici este, de regulă, prezentat
de către unii politicieni drept motiv de îngrijorare legat de posibila dispersie a voturilor
și, respectiv, prevestind o posibilă deformare a voinței electoratului prin efectul de
redistribuire ulterioară a voturilor acumulate ca urmare a utilizării sistemului electoral
proporțional.
Contraargumentul folosit împotriva modiﬁcării sistemului de înregistrare și
administrare teritorială a partidelor este servit însă chiar de faptul că tensiunile dintre
guvernul central și regiunile problematice au continuat să persiste chiar și după abolirea
partidelor regionale (2003–2006). Multe dintre aceste conﬂicte s-au legat de relațiile
diﬁcile pe care unii lideri locali – D. Croitor, fostul guvernator al autonomiei găgăuze, dar
și M. Furmuzal, fostul primar de Ceadâr-Lunga, – le-au avut cu autoritățile guvernului
național, dar și cu fostul partid de guvernământ. Evaluările care s-au făcut pe acest
82 Raport privind înﬁințarea, organizarea și activitățile partidelor politice, Comisia de la Veneția, la a 57-a sesiune
plenară, 12–13 decembrie 2003.
83 Igor Boțan, Sunt partidele regionale necesare? 6 martie 2008, www.alegeri.md, Tabelul 1. Rezultatele alegerilor în
Adunarea Populară a Găgăuziei în 1995.

53 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
subiect arată că, de cele mai multe ori, conﬂictele au fost generate mai degrabă de
efectele unor multiple capcane de ordin instituțional, interbugetar și interpersonal,
și nu de existența sau inexistența unor partide politice, prin care ar putea ﬁ asigurată
o mai bună reprezentare politică a populației din aceste regiuni ale RM. Totuși, am
putea constata o anumită preocupare a liderilor locali ai unor comunități etnice față
de efectele limitării unui drept subiectiv al lor de a înﬁința ori nu partide politice,
înregistrate conform legislației existente în RM.
Vorbind despre rolul și efectele existenței unor partide regionale, ar trebui să
considerăm, totodată, și destule riscuri asociate cu fenomenul izolării și conﬂictelor
generate de existența unor partide politice, deﬁnite în termeni pur etniciori tribaliști,
în opoziție cu normele și valorile democratice europene. Ținând cont de concluziile
Comisiei de la Veneția, exprimate în Codul bunelor practici în domeniul partidelor
politice, după care, ”autoritățile statului … nu trebuie să limiteze dreptul de a înﬁința
partide politice la nivel național, regional sau local ”, Republica Moldova ar trebui să
examineze totuși acest subiect aﬂat în discuții publice într-un context mai larg și pe
termen lung. Este evident că actuala legislație privind partidele politice ar putea ﬁ
percepută ca ﬁind mult prea restrictivă în ceea ce ține de crearea condițiilor necesare
pentru apariția și funcționarea unor partide regionale. Mai întâi de toate, pentru că
constituirea unui partid politic, chiar și în baza criteriilor etnice sau rasiale, nu poate
ﬁ interzisă (conform art.3 (7) al Convenției europene), în măsura în care un grup de
acest gen nu acționează într-un mod care ar justiﬁca punerea în aplicare a uneia
dintre excepțiile menționate în Articolul 11.2 al CEDO pentru asemenea cazuri, și
nu acționează prin metode violente împotriva statalității, suveranității . În al doilea
rând, condiția mult prea dură de înregistrare a unui partid politic numai atunci când
ultimul reușește să instaleze o reprezentare la nivel teritorial (50% din numărul total al
unităților administrativ-teritoriale existente, cu cel puțin 120 de membri în ﬁecare din
aceste teritorii) creează o povară serioasă în calea manifestării liberei voințe de asociere
a cetățenilor, care ar intenționa altminteri să-și exercite dreptul lor subiectiv în temeiul
Articolului 11 al CEDO privind protejarea dreptului la asociere politică.
Citind această prevedere prin intermediul art.11, putem constata că prevederea
legală conținută la art.8-d, care solicită un nivel exagerat de reprezentare teritorială
a membrilor unui partid politic, poate ﬁ considerată potențial restrictivă și
disproporționată într-o societate democratică. Același lucru este valabil și pentru
interdicția (art.3-7) de a constitui partide politice pe criterii etnice sau rasiale în măsura
în care un grup de acest gen nu acționează într-un mod care ar justiﬁca aplicarea uneia
dintre excepțiile de reglementare menționate deja în articolul 11.2 al CEDO pentru acest
caz speciﬁc. Constatarea unor manifestări contrare spiritului și normei constituționale
cu privire la libertatea de asociere ar atrage după sine reacția autorităților competente
(avertizarea Ministerului Justiției, sesizarea Curții de Apel asupra cazurilor de violare și,
respectiv, judecarea faptelor doveditoare, în direcția ajustării activităților sesizate, ori
chiar suspendarea unui anumit partid politic, în conformitate cu deciziile de limitare ori
de lichidare a unor partide politice, deliberate la CEDO84.
84 See: EHRC decision in relation with prohibition of Ozdep in Turkey, cithttp://www.icnl.org/KNOWLEDGE/IJNL/
vol2iss2/cn_2.htm.

54 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
2.5. Ne-comerciale, dar diferite după domeniul de aplicare
În Republica Moldova, legislația cu privire la asociațiile obștești a evoluat în mai
multe etape. Prima a însemnat consacrarea incipientă a primelor grupuri de cetățeni,
întruniți în cadrul unor asociații și organizații pluraliste, dar încă nedetașate de scopurile
politice, și a doua etapă, care a coincis cu adoptarea unei noi legislații privind asociațiile
publice, adoptată în 199685, care le deﬁnea drept organizații necomerciale, activând
în mod independent de autoritățile statului. Legislația din 1996 deﬁnea mult mai clar
condițiile pe care trebuie să le întrunească organizațiile constituite în mod voluntar de
către cel puțin două persoane ﬁzice sau persoane juridice, asociate pe baza intereselor
comune și voinței de a-și apăra drepturile legitime (art.1). Legislația elaborează o
listă lungă de activități pe care asociațiile le pot acoperi (art.1-2) și care se referă la:
„promovarea păcii, drepturile omului, promovarea egalității genurilor, susținerea
persoanelor în etate, promovarea tinerilor și copiilor, desfășurarea activităților științiﬁce,
tehnice, ecologice, educațional-culturale, sportive, alte activități creative și de inovare,
reprezentare etnoculturală, alte forme de asociere, constituite prin asocierea unor
persoane ﬁzice sau juridice, pe baza unor reguli stabilite de legislație”.
Legea diferențiază în mod explicit asociațiile publice de partidele politice și
alte organizații social-politice, ca, de altfel, și de sindicate, patronate, organizații
confesionale (culte religioase), alte organizații înﬁințate de către autoritățile publice,
cooperative etc. (art.1-3). Totuși, actuala lege cu privire la asociațiile publice conține
o prevedere specială, care poate tempera implicarea asociațiilor obștești (publice) pe
terenul politic prin intermediul procedurii de certiﬁcare (art.30/34). Această procedură
joacă rolul unui ﬁltru instituțional, care încurajează ONG-urile să-și conﬁrme statutul
de „utilitate publică” și de „neproﬁtabilitate”, concomitent cu evaluarea caracterului
nepartizan sau partizan, alte organizații social-politice, blocuri electorale sau candidați
individuali pe parcursul unei campanii.
Partidele devin entități responsabile din punct de vedere juridic la data înregistrării
lor de către Ministerul Justiției, care operează în acest scop un Registru de stat al
partidelor politice din Republica Moldova. Deși înregistrate de către aceeași autoritate
publică, partidele politice și asociațiile obștești sunt tratate în mod diferit de către
Ministerul Justiției, prin intermediul organului său de specialitate – Direcția pentru
organizațiile noncomerciale, – și asta pentru că natura de supraveghere pentru aceste
două forme de asociere (politică și nepolitică) este destul de diferită. Certiﬁcatul de stat
este eliberat printr-o procedură specială de evaluare și certiﬁcare, inițiată de un comitet
de certiﬁcare, constituit de Ministerul Justiției, care aplică în acest scop o matrice relativ
complexă de evaluare, care-i permite să estimeze tipul de activități desfășurate de către
respectiva asociație, rapoartele de activitate, situația ﬁnanciară, conﬁrmată prin avizul
Inspectoratului Fiscal de Stat. Ministerul Jutiției conﬁrmă, în fapt, utilitatea publică
a unei asociații publice, recunoaște meritele acesteia pentru societate și susținerea
implicită a statului unei anumite categorii de organizații care muncesc din greu în
folosul unor activități necesare interesului public.
85 Lege cu privire la asociațiile obștești, nr.837-xiii din 17.05.1996, Monitorul Oﬁcial, nr.153-156bis din 02.10.2007.

55 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
Este cazul să subliniem totuși că doar partidele și alte organizații social-politice sunt
menționate în Constituția RM ca „forme de asociere a cetățenilor” (art.41), urmate de
sindicate (art.42) și organizațiile confesionale (art.31). ONG-urile nu sunt menționate în
mod direct de Constituție, neﬁind indicate ca o formă de asociere a cetățenilor. Totuși,
și partidele, și asociațiile publice sunt obligate să obțină un certiﬁcat de înregistrare,
pentru a-și desfășura activitățile, deși legislația specială admite existența unor ONG-uri
fără statut legal înregistrat. Cerințele înaintate la procedura de înregistrare a partidelor
și asociațiilor publice sunt vizibil distincte. Partidele pot obține un statut legal din data
de înregistrare a lor în Registrul partidelor politice, care poate dura nu mai mult de
o lună de la momentul depunerii unei cereri oﬁciale în scris la Ministerul Justiției, în
condițiile în care documentele prezentate de către aplicant nu sunt respinse, iar decizia
de înregistrare nu este amânată.
În comparație cu partidele politice, asociațiile obștești sunt „ independente de
autorit ățile publice, instituite pe baz ă voluntar ă de cel pu țin 2 persoane ﬁzice sau juridice,
asociate printr-o comunitate de interese, cu scopul de a realiza, în conformitate cu legile
existente, unele drepturi legitime86” legislația recunoaște ambelor organizații statutul
de „noncomercial”, în cazul asociațiilor obștești acest statut este mai puțin restrictiv
decât acela de membru de partid politic. Asociațiile obștești nonpolitice sunt înﬁințate
la inițiativa membrilor lor fondatori, care pot ﬁ persoane ﬁzice sau juridice (art.11-14
din Legea cu privire la asociațiile obștești). Legea cu privire la asociațiile obștești oferă
o listă de denumiri, care ar putea reﬂecta subiecte, în general, acoperite de prezenta
legislație (art.1-2): de consolidare a păcii, de apărare a drepturilor omului, drepturile
și protecția femeilor, veteranilor, copiilor, societăților științiﬁce, cluburilor tehnice,
ecologiștilor, cultural-educative, sportive, alte grupuri și asociații, care nu sunt interzise
de legislația în vigoare.
În comparație cu asociațiile obștești, funda țiile „sunt entit ăți noncomerciale, f ără de
calitatea de membru, instituite în baza unui act de caritate de c ătre una sau mai multe
persoane ﬁzice sau juridice, av ând în dotare baza material ă, distinct ă și separat ă de
propriet ățile ﬁnan țatorilor, destinate s ă ating ă obiective noncomerciale prev ăzute în statutul
fondator87”. Asocia țiile ob ștești sunt destul de generoase în ceea ce prive ște cet ățenia și
vârsta membrilor lor. De exemplu, art.12-14 din lege prevede c ă asocia țiile de tineret pot
avea membri în vârstă de 14 ani, asocia țiile de copii – copii de 10 ani, singura restric ție
este abordat ă printr-o dispozi ție să aibă capacitate deplin ă moral ă, ceea ce înseamn ă
că doar persoanele condamnate nu pot intra în asocia ții ob ștești. Cet ățenii str ăini și
apatrizii, care au re ședin ța pe teritoriul Republicii Moldova, pot forma asocia ții ob ștești în
R. Moldova, av ând acelea și drepturi ca și cet ățenii Republicii Moldova, și din momentul
înregistr ării, fondatorii devin membri cu drepturi depline ai asocia țiilor lor, deținători ai
tuturor drepturilor și obligațiilor , dup ă cum se stabile ște în statutul funda ției. Apatrizii nu
pot ﬁ totu și membri ai partidelor politice sau s ă participe la alegeri.
86 Legea cu privire la asociațiile obștești, nr.837-XIII din 17.05.1996, ultima dată modiﬁcată în 23.01.1997 – Monitorul
Oﬁcial, nr.6/54.
87 Legea cu privire la fundații, nr.581-XIV din 30.07.1999,

56 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
Legislația conexă interzice autorităților publice din Republica Moldova de a deveni
fondatori ai asociațiilor obștești. Ministerul Justiției va considera pentru înregistrare
doar statutele aprobate de către membrii fondatori la conferința, congresul sau
adunarea generală de constituire, concomitent cu aprobarea statutului și alegerea
conducerii, organele de control și de revizuire etc., dar nu speciﬁcă numărul membrilor
în etapa de constituire. Art.3-3 din Lege stipulează că prevederile acesteia nu se referă
la partide politice, alte organizații social-politice, sindicate, angajatori, grupuri religioase
și sucursalele acestora, organizațiile înﬁințate de către autoritățile publice, cooperative,
reglementate prin alte acte normative.
Partidele politice trebuie să prezinte la înregistrare, conform legii (art.8), următoarele
documente:
• cererea oﬁcială de înregistrare,
• statutul partidului aprobat,
• programul politic,
• actul de constituire însoțit de lista membrilor fondatori ai partidului care au
aderat la partid,
• documentele speciﬁce care să conﬁrme existența unor ﬁliale teritoriale, în cazul în
care partidul are propriile birouri sau organizații teritoriale,
• listele complete ale participanților (reprezentanților delegați) la congresul
(conferința) de constituire.
Anumite dispozi ții suplimentare din lege solicit ă partidelor politice conﬁrmarea
adresei juridice, a contului bancar, precum și a listei complet e a membrilor de partid, cu
datele lor personale. Procedura de înregistrare va dura o lun ă de la data depunerii cererii,
încheindu-se cu o decizie de înregistrare sau cu refuzul oﬁcial de înregistrare. În cazul
unui refuz, partidele politice afectate de aceast ă decizie pot contesta decizia respectiv ă la
Curtea de Apel, în termen de 10 zile de la data adopt ării acesteia. Se cuvine de men ționat
în acest sens c ă, înainte de adoptarea Legii cu privire la partidele politice în 2007, mai
multe forma țiuni social-politice s-au ar ătat alertate de inten ția declarat ă a legislatorilor
de a cere tuturor partidelor politice, obligate de noua lege s ă se înregistreze, s ă conﬁrme
prin semn ături originale existen ța unui num ăr minim de 4.000 de membri de partid,
care sus țin cererea acestor partide88. Condi țiile enun țate de Ministerul Justi ției, privind
organizarea unor conferin țe na ționale și congrese extraordinare, au precipitat anumi ți
lideri de partid s ă bănuiasc ă faptul că în spatele acestei proceduri de re înregistrare s-ar
aﬂa și alte motive, de natur ă politic ă. Și, pentru c ă anul 2007 a fost un an electoral, alerta
partidelor de opozi ție a inﬂamat atmosfera general ă, bănuindu-se c ă partidul aﬂat la
guvernare – PCRM – ar dori în acest fel s ă se elibereze de posibilii contracandida ți la
alegerile municipale și locale, bloc ând accesul unor partide la campania electoral ă.
Deși Ministerul Justiției de atunci a căutat să nege vehement aceste speculații,
numeroase partide de opoziție au insistat în acest scop, chiar dacă nu au reușit să
suspende deﬁnitiv procedura de reînregistrare, aplicată conform noii legi cu privire
88 Liliana Vițu, raport din 2008: Climatul electoral în Republica Moldova: http://politicom.moldova.org/news/2008-
report-electoral-climate-in-the-republic-of-moldova-152236-eng.html

57 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
la partidele politice. Înainte de adoptarea noii legi din 2007, partidele s-au arătat
preocupate de intenția declarată a Ministerului Justiției de a solicita din partea tuturor
partidelor care doresc reînregistrarea o conﬁrmare a numărului de susținători de 4.000
de membri la data la care se solicită reînregistrarea89. Partidele politice s-au lansat
imediat într-un efort de recuperare a susținătorilor teritoriali, organizând conferințe și
congrese naționale, ajustându-și statutele și adoptând documentele necesare pentru a
se conforma, în cele din urmă, noilor cerințe legale.
Ministerul Justiției are obligația de a informa partidele asupra motivelor pe care
le-a avut în vedere când a luat decizia de înregistrare ori de respingere a înregistrării
solicitate. Orice decizie a Ministerului Justiției trebuie să se întemeieze pe unul din
următoarele motive:
a. Statutul prezentat de către organizația-aplicant contravine Constituției RM,
legislației speciﬁce sau altor acte legislative în vigoare;
b. Aplicantul nu întrunește cerințele de bază expuse în decizia Ministerului Justiției
de a amâna înregistrarea acestuia pe parcursul ultimelor 3 luni;
c. Numele aplicantului a fost deja înregistrat de către alte asociații publice
înregistrate înainte;
d. Aplicația de înregistrare a respectivei organizații obștești a fost prezentată cu
un an înainte de data la care o decizie ﬁnală a unei instanțe de judecată a decis
lichidarea respectivei asociații;
e. Autoritățile specializate ale Ministerului Justiției au depistat existența unor
necorespunderi între informația prezentată de aplicant la înregistrare și starea de
fapt constatată în această privință;
f. Numele propus de aplicant pentru înregistrare poate aduce atingere moralei
publice, sentimentelor naționale sau religioase ale unor persoane sau grupuri de
persoane, protejate de Constituția RM.
Refuzul de înregistrare a unei asociații obștești nu poate servi drept impediment
pentru ca organizația să nu poată transmite o nouă aplicație pe adresa Ministerului
Justiției. Partidele sunt solicitate să plătească o taxă de 200 de lei (echivalentul a 18
dolari SUA) pentru procedura de înregistrare, sau pentru orice alte decizii de modiﬁcare
sau de completare a statutului înregistrat. Legislația este mai strictă în ceea ce privește
prescrierea numărului necesar de membri fondatori pentru partidele politice. Astfel,
membrii de partid – fondatori ai partidelor respective – își au reședința în nu mai puțin
de jumătate din unitățile administrativ-teritoriale de nivelul al doilea din Republica
Moldova, având cel puțin 120 de membri în ﬁecare dintre aceste unități.
Experiența celor două decenii de tranziție arată că unele organizații non-comerciale
intră în politică, uneori, dar nu există dispoziții speciﬁce în actuala legislație pentru
asociațiile „deosebit de active în politică”. Dar, la momentul actual, ﬁnanțarea din
partea statului, care a ajuns vreodată la ONG-uri/ asociații obștești, este limitată
și nesistematică, astfel încât aceste prevederi se aplică cu greu în realitate în cazul
organizațiilor necomerciale. Art.8-5 adaugă mai multe motive întemeiate pentru a
89 Idem.

58 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
se aﬁrma că dacă anumite asociații necomerciale fără caracter politic au participat
la campania electorală în folosul unor partide politice sau al altor organizații social-
politice, blocuri ori candidați independenți, utilizând în acest scop sprijin ﬁnanciar și
alte bunuri materiale primite de la diverse persoane ﬁzice sau juridice din străinătate,
urmează ca aceste asociații să ﬁe sancționate în conformitate cu legislația existentă, iar
resursele lor să ﬁe transferate către bugetul de stat, în baza unei hotărâri judecătorești
deﬁnitive. Nu este clar însă modul în care Ministerul Justiției ar putea impune această
cerință și cine va decide cu privire la gradul de măsuri de pedeapsă în interiorul
organizațiilor respective.
Legea prevede doar faptul că, atunci când o anumită asociație obștească face
campanie politică, Ministerul Justiției poate solicita în mod imperativ reprezentanților
oﬁciali ai acesteia să se disocieze de activitățile politice, cerând sancționarea
corespunzătoare a persoanelor care și-au depășit atribuțiile, conform prevederilor
statutului lor legal, înregistrat în conformitate cu legislația în vigoare. Legislația
prevede, de asemenea, o anumită formă de demotivare a particip ării în cadrul unor
activități politice prin pierderea unor avantaje legale (art.8-4) – „ asocia țiile ob ștești și
persoanele lor juridice, care au fost implicate în campania pentru sau împotriva partidelor
politice, blocurilor electorale sau a candida ților individuali, ar putea ﬁ private de dreptul
lor de a solicita sprijin ﬁnanciar din partea statului, precum și împrumuturi preferen țiale,
de ﬁnan țare, sau alte facilit ăți”. Astfel, mijloacele ﬁnanciare primite de la stat, în
conformitate cu programele de stat speciale, ca subvenții, trebuie, de asemenea,
returnate la bugetul de stat, în urma unei hotărâri judecătorești în acest sens.
Tabelul nr.3. Diferen țe și similitudini între ONG-uri și partide politice
Asocia ții publice Partide politice
1 Scopuri Nu există recunoașterea explicită în
Constituție. Legislația deﬁnește ONG-
urile ca ﬁind „entit ăți necomerciale,
care activeaz ă independent de
autorit ățile publice/de stat , ﬁind
constituite în mod voluntar de către 2
persoane ﬁzice ori juridice, care s-au
asociat pe baza intereselor comune, cu
scopul de a-și realiza anumite drepturi
legitime, în conformitate cu legislația
în vigoare” (art.1). Partidele politice sunt înﬁințate pentru
a ajuta la deﬁnirea și exprimarea
voin ței politice a cet ățenilor și, în
condi țiile legii, de a participa la alegeri
(art.41-1, Constitu ția RM).
Legislația deﬁnește partidele politice
ca ﬁind „asociații voluntare, constituite
în calitatea lor de entități juridice, de
către cetățeni ai Republicii Moldova,
având deplina capacitate juridică, care
pot contribui astfel prin intermediul
activităților lor comune și pe baza
participării libere a membrilor lor la
exprimarea, elaborarea și formularea
voinței lor politice” (art.1-1).
2 Statutul Art.2-2 stabile ște că asocia țiile ob ștești
se împart în asocia ții ce urm ăresc
beneﬁciul public și asocia ții ce urm ăresc
beneﬁciul mutual. Asocia țiile care
urmăresc beneﬁciul public s unt cele
al căror obiect de activitate este în
exclusivitate îndreptat spre ap ărarea
drepturilor omului, învățământ,
dobândirea și propagarea cunoștințelor, Art.2(1) stabile ște că „partidele politice
sunt asocia ții benevole, cu statut
de persoan ă juridic ă, ale cet ățenilor
Republicii Moldova cu drept de vot,
care, prin activit ăți comune și în
baza principiului liberei particip ări,
contribuie la conceperea, exprimarea
și realizarea voin ței lor politice, și (2) c ă
partidele politice, funcționând în

59 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
ocrotirea sănătății, asistența socială,
cultură, artă, sportul de amatori,
lichidarea efectelor calamităților
naturale, protecția mediului
înconjurător și alte domenii cu
caracter social util, iar asociațiile
obștești ce urmăresc beneﬁciul mutual
se deﬁnesc prin urmărirea satisfacerii
intereselor particulare și corporative
ale membrilor acestor asociații. calitatea lor de instituții democratice
ale statului de drept, promoveaz ă
valorile democratice și pluralismul
politic, contribuie la formarea opiniei
publice, particip ă, prin desemnarea
și sus ținerea candida ților, la alegeri și
la constituirea autorit ăților publice,
stimuleaz ă participarea cet ățenilor la
alegeri, particip ă, prin reprezentan ții
lor, la exercitarea în mod legal a
puterii în stat, desf ășoară alte activit ăți
în conformitate cu legea ”.
Art.3-5) interzice „constituirea și
activitatea partidelor, altor organiza ții
politice ale statelor str ăine, precum și
a ﬁlialelor și structurilor acestora ”.
3 Înﬁin țarea
legal ăArt.11(14) stipulează (1): Asociațiile
obștești se constituie din inițiativa
fondatorilor, care pot ﬁ persoane
ﬁzice – cetățeni cu capacitate de
exercițiu deplină și persoane juridice
– asociații obștești, și (2) că fondatori
ai asociațiilor obștești de tineret și
de copii pot ﬁ persoanele ﬁzice cu
capacitatea de exercițiu deplină sau
asociațiile obștești prevăzute la alin.(1)
din prezentul articol. Legea interzice
(11-3) autorităților publice se devină
fondatori sau membri ai asociațiilor
obștești, dar permite cetățenilor
străini și apatrizilor care locuiesc în RM
(art.11-4) să înﬁințeze asociații publice
bucurându-se de aceleași drepturi
și obligații ca și cetățenii RM, dacă
legislația specială care organizează
asociațiile publice nu stipulează
altceva.Art.6 al Legii cu privire la partidele
politice stipuleaz ă faptul c ă „pot ﬁ
membri ai partidelor politice cet ățenii
Republicii Moldova care, potrivit
normelor legale, au dreptul la vot.
Membrilor partidelor politice li se
elibereaz ă legitima ții în conformitate
cu prevederile statutului partidului.
(2) Cet ățenii Republicii Moldova au
dreptul s ă se asocieze liber în partide
politice, s ă participe la activitatea
acestora și să iasă din componen ța
lor. Nicio persoan ă nu poate ﬁ
constrâ nsă să adere sau s ă nu adere
la un partid politic. (3) Aderâ nd la
un partid politic, orice persoan ă
este obligat ă să declare în scris, pe
propria r ăspundere, dac ă este sau nu
membru al altui partid politic ”.
Art.6-4 stabile ște însă că „nu pot
ﬁ membri ai partidelor politice
persoanele c ărora, conform
prevederilor legale, le este interzis ă
participarea la activit ăți cu caracter
politic ”.
4 Calitatea de
membruArt.12-1 (15) din lege stabile ște că
„pot deveni membri ai asocia țiilor
obștești cet ățeni ai RM, cet ățeni str ăini
și apatrizi, dac ă legisla ția cu privire la
tipurile distincte de asocia ții ob ștești
nu prevede altfel, calitatea de membru
ﬁind consemnat ă”.
Membri ai asocia ției ob ștești sunt
persoanele ﬁzice și juridice (asocia ții
obștești) interesate de realizarea
scopurilor și sarcinilor asocia ției
respective, care dobâ ndesc calitatea
de membru prin depunerea unei Art.6 (1) stabile ște că „pot ﬁ membri ai
partidelor politice cet ățenii Republicii
Moldova care, potrivit normelor
legale, au dreptul la vot. Membrilor
partidelor politice li se elibereaz ă
legitima ții în conformitate cu
prevederile statutului partidului ”.
Art.6 (2) stipuleaz ă că „cetățenii
Republicii Moldova au dreptul s ă se
asocieze liber în partide politice, s ă
participe la activitatea acestora și să iasă
din componen ța lor. Nicio persoan ă nu
poate ﬁ constrâ nsă să adere sau s ă nu
adere la un partid politic ”.

60 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
cereri individuale sau prin întocmirea
unui alt document (art.12-3). Totodată,
membri ai asociațiilor obștești pot
ﬁ persoanele ﬁzice cu capacitatea
de exercițiu deplină (12-4), făcând o
diferențiere de vârstă în felul următor:
pot ﬁ membri ai asociațiilor obștești
de tineret (12-5) persoanele care au
atins vârsta de 14 ani, persoanele care
au atins vârsta de 10 ani pot ﬁ membri
ai asociațiilor obștești de copii (12-6).
Membrii asociației obștești participă
la activitatea asociației pe principii de
egalitate și în conformitate cu bunele
principii ale democrației.Totu și, prin art.7(2) „este exclusă
participarea cetățenilor în mai
multe partide, astfel un cetățean
al Republicii Moldova nu deține
simultan calitatea de membru în
două sau mai multe partide politice.
Prin aderarea la un alt partid politic,
persoana pierde de drept calitatea
de membru al partidului al cărui
membru a fost anterior”.
5 Procedura de
înregistrareCapacitatea juridică a unei asociații
obștești, în calitatea sa de persoană
juridică, intervine (conform art.17/19)
de la data înregistrării statutului
asociației de către organul de stat
autorizat. Asociația obștească care
nu și-a înregistrat statutul nu are
capacitate juridică recunoscută, ﬁind
o asociație neformală de persoane
particulare, care nu cade sub incidența
prezentei legi. Statutul asociației
obștești urmează să ﬁe înregistrat
de către organul de stat autorizat.
Asociația obștească este în drept să
nu-și înregistreze statutul. Art.1 stabilește că „partidele politice
sunt asociații benevole, cu statut de
persoană juridică, ceea ce le obligă
să urmeze o procedură stabilită de
legislație privind înregistrarea lor,
fără de care nu ar putea practica
activitățile speciﬁce și participa la
alegeri. Art.8 și 9 ale Legii stabilesc
procedurile corespunzătoare și
documentele necesare pentru ca
partidele să ﬁe aduse în conformitate
cu prevederile legislației în vigoare”.
6 Autoritatea
de stat res-
ponsabil ă de
înregistrareAutorit ățile locale de nivelurile întâi și al
doilea pentru ONG-uri locale, Ministerul
Justi ției pentru organiza ții inerna ționale,
naționale și locale (art.17-19).Direcția organizațiilor necomerciale
din cadrul Ministerului Justiției al
Guvernului RM
7 Termenul
stabilit
legal pentru
înregistrare Art.18 din lege stipulează perioada de
1 lună pentru înregistrarea statutului
necesar obținerii unui certiﬁcat de stat
care conﬁrmă caracterul de asociație
obștească (publică).Art.8 din lege stipulează prevederea
după care „Ministerul Justiției, pe
parcursul unui an de la transmiterea
aplicației de înregistrare și a
documentelor prevăzute de legislație,
va lua o decizie pozitivă sau, dacă
partidul-aplicant nu respectă integral
pervederile legii, va lua o decizie
de respingere a înregistrării acestui
partid. Același art.8-4 stabilește
că decizia Ministerului Justiției de
respingere a înregistrării unui partid
politic poate ﬁ atacată la Curtea de
Apel (Chișinău) în decurs de 10 zile de
la data adoptării sale (art.8-4)”.
8 Obliga ția de
a constitui
ﬁliale
teritorialeNu există. Art.8 din lege stabile ște că „la
momentul constituirii partidului,
membrii acestuia trebuie s ă ﬁe
domicilia ți în cel pu țin jum ătate din

61 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
unitățile administrativ-teritoriale
de nivelul al doilea din Republica
Moldova, dar nu mai pu țin de 120
de membri în ﬁecare din unit ățile
administrativ-teritoriale men ționate.
Dup ă veriﬁcarea corespunz ătoare
a listelor de membri ai partidului
aplicant, care conﬁrmă cererile lor
individuale de a se asocia partidului
politic, datele personale și semn ăturile
originale ale acestor membri, Ministerul
Justi ției poate conﬁrma procedura de
înregistrare a partidului politic. ”
9 Programul
politicONG-urilor nu li se cere în mod
expres să dispună de un program de
activități în afară de statutul speciﬁc,
care reglementează activitățile lor
nemijlocite și lista fondatorilor. Cu
toate acestea, ONG-urile trebuie
să urmeze obligația (art.25) de a
informa anual autoritățile competente
(Ministerul Justiției) asupra activităților
pe care le-au desfășurat pe
parcursul anului, schimbările care-
au intervenit în structura organelor
lor de conducere și locul în care-și
desfășoară activitățile, care vor ﬁ
notate astfel în Registrul de stat al
asociațiilor necomerciale. Art.25-2
stabilește că neprezentarea datelor
noi, în vederea trecerii în Registrul de
stat al asociațiilor obștești, precum
și neinformarea în decurs de 2 ani
a organului de înregistrare asupra
continuării activității asociației atrag
excluderea asociației obștești din
Registrul de stat și pierderea de
către asociație a calității de persoană
juridică, prevăzută de prezenta lege, în
temeiul hotărârii judecătorești. Partidele politice trebuie să-și
organizeze activitățile pe baza
unui Statut și a unui Program de
activități (art.8). Art.10(2) stipulează
obligația partidelor de a informa
Ministerul Justiției asupra oricăror
schimbări posibile ori amendamente
la Statutul sau Programul acestora,
„nu mai târziu de 30 de zile de la
data adoptării acestora”. Înregistrarea
amendamentelor sau completărilor
la statutul și programul partidelor
politice se efectuează prin sesizarea
Ministerului Justiției, în conformitate
cu art.10(3). Art.11 conﬁrmă Ministerul
Justiției în calitatea sa de singură
autoritate învestită cu dreptul de a
opera modiﬁcări în Registrul de stat al
partidelor, acesta ﬁind instrumentul
oﬁcial de ținere a evidenței partidelor
politice din RM. Totuși, art.11(3)
stabilește că informația din Registrul
partidelor politice este de interes
public. Întreaga informație privind
înregistrarea partidelor politice,
radierea lor din Registrul partidelor
politice, privind modiﬁcările și
completările operate în statutele
acestora se publică în Monitorul
Oﬁcial al Republicii Moldova și pe
pagina web a Ministerului Justiției.
Responsabil de publicarea acestei
informații este Ministerul Justiției.
10 Desemnarea
candida ților
pentru
alegerile
locale și
parlamentare Nu se aplică. Art.41 din Codul electoral stabile ște
regulile generale prin care partidele
politice își desemneaz ă candida ții lor
în conformitate cu normele adoptate
de CEC, cu 60 de zile înainte de
alegerile parlamentare și cu 30 de zile
– în cazul alegerilor locale. Candida ții
sunt desemna ți doar de c ătre partidele

62 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
și alte organizații social-politice
care întrunesc condițiile stabilite
de legislație, sunt înregistrate
corespunzător de Ministerul Justiției.
Speciﬁcul legislației electorale al
Republicii Moldova este că partidele
politice pot desemna pe listele lor și
candidați care nu dețin calitatea de
membru al acestor partide politice.
11 Dreptul de
a înﬁin ța
întreprinderi
și de a
practica
activit ăți
comerciale ONG-urile au acest drept. Art.26
din Legea cu privire la asocia țiile
publice ofer ă ONG-urilor dreptul de a
practica anumite tipuri de activitate
antreprenorial ă, înﬁin țând în acest scop
întreprinderi comerciale ori cooperative
de produc ție. Dar aceste întreprinderi
trebuie s ă se conformeze prevederilor
generale stabiite de legisla ția cu privire
la antreprenoriat, precum și statutului
respectivelor asocia ții publice (art.26-
4). Veniturile colectate de pe urma
activit ăților economice nu pot ﬁ
distribuite membrilor asocia ției, ﬁind
direc ționate exclusiv spre atingerea
scopului și sarcinilor prev ăzute de
Statutul acestora, în condi țiile legii.
Activit ățile economice desf ășurate de
ONG-uri trebuie s ă obțină licen țele
și certiﬁcatele prev ăzute de lege în
domeniile în care aceste activit ăți sunt
practicate.Legea cu privire la partidele politice
nu stipuleaz ă cu exactitate în ce
condi ții pot partidele politice constitui
sau administra diverse forme de
întreprindere, de și art.24 permite
partidelor politice s ă desf ășoare
activit ăți editoriale ori de tipograﬁe, s ă
gestioneze propriet ăți și să întreprind ă
și alte tipuri de activit ăți economice,
care deriv ă direct din scopul stabilit
de Statut. Partidele politice pot
deține, în conformitate cu legisla ția,
clădiri, echipament, tipograﬁi,
automobile, deopotriv ă cu alte bunuri,
care nu sunt interzise de legisla ție.
Propriet ățile partidelor politice nu
pot ﬁ utilizate în alte scopuri dec ât
cele care urm ăresc scopurile descrise
de Statutele lor, recunoscute la
momentul înregistr ării, gener ând
venituri care nu pot ﬁ distribuite între
membrii acestor partide.
12 Dreptul de a
avea acces la
mass-media
în campanii
electoraleNu există acest drept. Art.46 din Codul electoral stipulează
dreptul concurenților electorali
de a participa, pe baze egale, în
cadrul campaniilor electorale,
obținând după înregistrarea lor
corespunzătoare dreptul de a utiliza
în mod egal accesul la mass-media
publice și alte publicații electronice,
ﬁnanțate cu bani din bugetul de
stat. Comisia Electorală Centrală
reprezintă instituția care asigură
aplicarea legislației, garantând
aplicarea principiului de egalitate
deplină a concurenților electorali,
elaborând în acest scop reglementări
speciale privind politica de reﬂectare
a campaniei electorale de către
publicațiile electronice publice și
monitorizând implementarea acestor
drepturi pe parcursul campaniei.
13 Dreptul de a
vinde bunuri
și servicii Nu este prevăzut în mod expres, dar
implicit, înﬁințarea de întreprinderi cu
scop comercial presupune practicarea Partidele politice dețin dreptul
prevăzut de legislație care le permite
să vândă bunuri și servicii.

63 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
unor activități de prestare a unor
servicii sau de vânzare a unor bunuri
de piață (art.26-3). Art.28(30) din
Legea cu privire la partide stipulează
că „proprietatea asociației obștești
se formează din: a) taxe de aderare
și cotizații; b) donații și granturi; c)
încasări din organizarea lecțiilor
publice, expozițiilor, loteriilor, licitațiilor,
acțiunilor sportive și de altă natură;
d) venituri realizate din activitatea
economică; e) venituri realizate
din actele juridice civile; f) venituri
realizate din activitatea economică
externă; g) mijloace materiale și
ﬁnanciare donate de sponsori și
ﬁlantropi în conformitate cu Legea cu
privire la ﬁlantropie și sponsorizare; h)
alte încasări neinterzise de legislație”.Astfel, partidele pot desfășura
(art.24-3) activitate cu caracter
editorial, activitate legată nemijlocit
de administrarea proprietății sale,
precum și alte activități economice
ce rezultă direct din scopul prevăzut
în statut. Partidele politice pot
comercializa literatură politică, dar
și alte tipuri de material cu caracter
ideologic sau electoral, bunuri cu
simbolurile lor politice, pot organiza
festivaluri, expoziții, lecturi publice și
alte tipuri de acțiuni politice, obținând
și alte tipuri de venituri din donații și
contribuții.
14 Dreptul de a
primi dona ții
și granturi de
la organiza ții
străine de
caritate,
cetățeni
străini etc. Legislația cu privire la asociațiile
obștești permite obținerea de donații
și granturi (art.28), dar și de mijloace
materiale și ﬁnanciare provenite din
activități ﬁlantropice.Art.26 (5) din Legea cu privire la
partide interzice ﬁnanțarea directă
și indirectă, susținerea materială
sub orice formă a partidelor politice
de către alte state și organizații
internaționale, de către întreprinderi,
instituții și organizații ﬁnanțate
de către stat sau care au capital
de stat, capital străin, de către
organizațiile necomerciale, sindicale,
de binefacere, religioase, de către
cetățenii Republicii Moldova minori
sau aﬂați în străinătate, de către
persoane ﬁzice care nu sunt cetățeni
ai Republicii Moldova, de către
persoane anonime, precum și în
numele unor terți.
Și Legea cu privire la asociațiile publice prevede o perioadă de 1 lună pentru
înregistrarea unei asociații obștești (ONG), deși Ministerul Justiției poate delibera asupra
uneia dintre opțiunile posibile, conform art.18 prevăzut de lege: să înregistreze statutul
și să emită un certiﬁcat privind înregistrarea de stat, să amâne înregistrarea, motivându-
și această decizie prin necesitatea de a furniza documente adiționale, ori să respingă
înregistrarea statutului.
2.6. Normele organizaționale ale partidelor
Partidele politice sunt înregistrate potrivit legislației în vigoare de către Ministerul
Justiției, prin intermediul Direc ției pentru organiza țiile necomerciale90. În calitatea
90 Functional Structure of the Ministry of Justice of the Republic of Moldova, www.justice.gov.md/ro/organizatii-
necomerciale/

64 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
sa de organism specializat în cadrul Ministerului Justiției, Direcția a fost înﬁințată prin
Hotărârea nr.129 a Guvernului RM din 15 februarie 2000, cu scopul de a ține evidența
și a efectua procedura de înregistrare a partidelor, asociațiilor publice, publicațiilor
periodice și agențiilor de presă91.
Legalizarea conform legislației în vigoare reprezintă condiția obligatorie pentru
funcționarea oricărui partid politic în Republica Moldova. Altfel spus, dacă un partid
nu este înregistrat conform normelor legale, atunci acesta nu va putea participa la
alegeri, neﬁind acceptat în calitate de concurent electoral de către organismul abilitat
cu competența de a organiza procesul electoral – Comisia Electorală Centrală – și nu
va ﬁ înscris ca participant activ la campania electorală, ﬁind astfel lipsit de drepturile
recunoscute legal de a concura la ocuparea unor funcții eligibile. Deopotrivă cu aceste
restricții impuse pentru campanie, partidele politice nu vor putea funcționa în mod
adecvat pe plan teritorial, prin intermediul ﬁlialelor lor locale, ceea ce subliniază în mod
convingător faptul că înregistrarea legal ă reprezint ă o condi ție fundamental ă pentru
ca partidele s ă-și exercite func țiile lor de baz ă în societate .
Legislația specială stabilește Ministerului Justiției rolul de autoritate publică supremă
responsaiblă de supravegherea și luarea deciziilor corespunzătoare în procesul de
înregistrare a partidelor politice sau, atunci când circumstanțele demonstrează ne-
întrunirea de către partidele-aplicant a unor norme legale, luarea unor decizii de
respingere a înregistrării, pe baza unor motive întemeiate. Ministerul Justiției este
autoritatea abilitată de lege, care ține evidența partidelor și altor organizații social-
politice prin intermediul unui Registru de stat92, administrat, actualizat și dezvoltat în
mod direct de către angajații Direc ției pentru organiza ții necomerciale în calitatea
sa de instrument de instituționalizare a unei cooperări stabile și sistematice între stat
și partidele politice. Direcția specializată a Ministerului Justiției are o sarcină complexă
în procesul de monitorizare a organizațiilor comerciale, având funcția de a actualiza
și a dezvolta registrele de stat. Direcția are obligația de a diferenția între activitățile
necomerciale ale partidelor și asociațiilor obștești, pe criterii de activități politice sau
nonpolitice, colectând în acest fel din partea ambelor grupuri de organizații documente
și dovezi care conﬁrmă statutul lor, în special atunci când asociațiile obștești solicită
obținerea statutului de utilitate publică. Direc ția pentru organiza ții necomerciale
are obligația de a menține Registrul de stat al partidelor politice și cooperează strâns
cu numeroase alte agenții de stat și non-statale în acest scop, cât timp autoritățile
locale mențin registrul ﬁlialelor locale de partid, înregistrate pe plan local. Menționăm,
totodată, că Direc ția pentru organiza ții necomerciale are și responsabilitatea
menținerii unor alte registre de evidență, cum ar ﬁ:
• Registrul de stat al asociațiilor publice (obștești);
• Registrul de stat al publicațiilor periodice;
• Registrul de stat al organizațiilor de utilitate publică;
91 Competențele speciﬁce în acest domeniu derivă din implementarea Legii cu privire la partidele politice și alte
organizații social-politice (nr.718-XII din 19.09.1991), Legea cu privire la asociațiile obștești (nr.837-XIII din 17.05.1996),
Legea cu privire la fundații (nr.581-XIV din 30.07.1999), Legea cu privire la sindicate (nr.1129-XIV din 07.07.2000),
Legea cu privire la patronate (nr.976-XIV din 11.05.2000), Legea cu privire la presă (nr.243-XIII din 26.10.1994,
Regulamentul Ministerului Justiției aprobat prin Hotărârea Guvernului RM (nr.129 din 15 februarie 2000).
92 Legea cu privire la partidele politice, art.11.

65 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
• Registrul simbolurilor asociațiilor obștești (publice), și
• Registrul numelor înregistrate.
O parte din informația conținută în aceste registre de stat menținute de Ministerul
Justiției este accesibilă de pe web-site-ul instituțional al acestuia ( http://rson.justice.
md/organization s). Art.10 din Legea cu privire la partidele politice deﬁnește această
informație ca ﬁind de interes public și, respectiv, atribuie Ministerului Justiției obligația
de a facilita accesul publicului la această informație. Alte tipuri de informație din
aceste registre pot ﬁ obținute la cerere. Este mai greu de apreciat calitatea și utilitatea
registrelor pentru utilizatorii web ori pentru cetățenii simpli ai RM pentru că bazele de
date integrate site-ului oﬁcial al Ministerului nu erau funcționale la data de 23.05.2010.
Rămâne neclar și modul în care bazele naționale de date privind ﬁlialele teritoriale ale
partidelor politice, tratate ca ﬁind o condiție esențială la procedura de înregistrare a
partidelor-aplicant, sunt integrate în aceste Registre, și în ce măsură această informație
poate ﬁ veriﬁcată de public, sau este credibilă în general. Absența unor raportări
regulate și credibile lipsește Ministerul Justiției de o statistică utilă și concludentă
asupra situației la zi a partidelor politice.
Art.8 din Legea cu privire la partidele politice și alte organizații social-politice
stipulează clar că sarcina înregistrării și veriﬁcării partidelor politice este atribuită
exclusiv Ministerului Justiției. Partidele politice nu se pot înregistra local, și urmează să
se conformeze unei proceduri speciale, care solicită următoarele documente:
• Prezentarea Statutului ce reglementează activitățile partidului-aplicant;
• Prezentarea Programului respectivului partid politic;
• Prezentarea unui Act de constituire, care conﬁrmă lista membrilor acestui partid,
rezidenți în cel puțin jumătate din unitățile teritorial-administrative de nivelul II,
dar nu mai puțin de 120 de membri în ﬁecare dintre aceste unități.
• Prezentarea unei Declarații privind stabilirea adresei juridice a partidului politic-
aplicant la înregistrare;
• Conﬁrmarea unui cont bancar deschis de către partidul politic respectiv.
Pe parcursul unei luni de la data oﬁcială de primire a documentelor prezentate
pentru înregistrare, Ministerul Justiției va adopta o decizie cu privire la înregistrarea
partidului sau, în cazul constatării unei discrepanțe între documentele prezentate și
legislația în vigoare, va emite o scrisoare de refuz, pe baza unor motive întemeiate.
Orice decizie luată de către Ministerul Justiției poate ﬁ atacată în termen de 10 zile de la
momentul adoptării sale la Curtea de Apel (Chișinău). Legislația cere achitarea unei taxe
de stat în mărime de 200 de lei pentru înregistrarea partidului, care se va plăti de oricâte
ori un partid sau o organizație social-politică va dori să opereze anumite amendamente
ori completări la documentele constitutive. Partidele politice vor deveni entități legale
având deplina capacitate juridică în aceeași zi în care Ministerul Justiției va anunța
decizia sa de înregistrare, prin care va face înscrisurile necesare în Registrul de stat al
partidelor politice, menținut de către Direc ția pentru organiza ții necomerciale .
Art.10 din Legea cu privire la partidele politice stipulează obligația partidelor de
a informa autoritățile competente – responsabile de procedura înregistrării – ale
Ministerului Justiției despre decizia de modiﬁcare ori completare a Statutului sau

66 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
Programului politic, dar nu mai târziu de 30 de zile de la momentul intervenirii acestor
schimbări. Această obligație impune Ministerului funcția de a supraveghea și a autoriza
evidența și situația statistică a partidelor politice din Republica Moldova, aliniindu-le
la standardele și reglementările stabilite de legislația în vigoare, pe baza Registrului
partidelor politice în calitatea sa de unic instrument legal de evidență uniﬁcată
asupra partidelor (art.11). Mai mult de atât, orice apariție nou-înregistrată conform
procedurii prevăzute de legislație trebuie să ﬁe imediat comunicată publicului larg,prin
intermediul Monitorului Oﬁcial al RM, în care apar anunțurile obligatorii ale Ministerului
Justiției, concomitent cu postarea lor pe web-site-ul instituțional.
De asemenea, Direc ția pentru organiza ții necomerciale este responsabilă de
înregistrarea separată a organizațiilor care au fost iradiate din registrele de stat
ori suspendate în mod legal în diverse circumstanțe, ceea ce impune obligația de
a monitoriza și a înregistra toate cazurile aduse în instanțele de judecată, care au
implicat decizii ale Direcției specializate, deopotrivă cu procedura standard de
primire și supraveghere legală a modiﬁcărilor și completărilor aduse de către partide
și alte organizații necomerciale documentelor lor constitutive. Ministerul Justiției
reprezintă și singura autoritate care va menține în mod exclusiv corespondența cu
partidele politice înregistrate, arhivele și dosarele cu articole care decupează aﬁrmații
cu caracter extremist. Legislația RM stabilește mai multe reguli organizaționale și de
conduită partidelor politice pentru a obține deplina capacitate legală. Astfel, art.12 din
lege stabilește că partidele trebuie să acționeze și să-și conducă activitățile pe baza
statutului lor și a programului de activități, adoptate de către organele lor de conducere
oﬁciale, permițând autorităților de stat să mențină partidele într-un cadru legal pe plan
intern, intervenind, totodată, pentru aducerea normelor de bază și a reglementărilor în
domeniu în deplină concordanță cu standardele internaționale.
Legislația enumeră o serie de condiții obligatorii pe care partidele trebuie să le
întrunească la procedura de înregistrare: (1) adoptarea numelui și abrevierii partidului;
(2) descrierea simbolurilor permanente; (3) obiectivele urmate de către partidul
respectiv; (4) drepturile și obligațiile membrilor săi; (5) sancțiunile disciplinare în
cazul în care membrii comit acte incompatibile cu prevederile statutului; (6) organele
de conducere, precum și procedura speciﬁcă pentru alegerea sau realegerea lor,
(7) responsabilitățile și domeniile de competență ale organelor de conducere; (8)
autoritatea competentă în partid, responsabilă de desemnarea candidaților în alegerile
locale sau parlamentare, (9) organele competente pentru inițierea reorganizării
partidelor, ori pentru aﬁlierea la o alianță politică, la alte forme de cooperare politică,
(10) mecanismul de modiﬁcare a listei de candidați, atunci când acest lucru este necesar
în anumite circumstanțe; (11) procedura de dizolvare a partidului; (12) raportarea
obligatorie asupra surselor de ﬁnanțare (art.13-1), precum și (13) mecanismul speciﬁc
de gestionare a proprietăților partidului, în conformitate cu legislația, (14) organele
interne ale partidului, responsabile de ținerea evidenței interne și veriﬁcarea raportării
corespunzătoare asupra veniturilor și cheltuielilor efective ale partidului respectiv.
Partidele politice sunt obligate să-și desemneze reprezentanții lor oﬁciali în raport cu
autoritățile publice, cu alte persoane ﬁzice și juridice în scopul discutării și rezolvării
problemelor operative în care acestea sunt implicate.

67 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
93 Structura funcțională a Ministerului Justiției al Republicii Moldova, www.justice.gov.md/ro/organizatii-necomerciale/
94 Principalele competențe derivă din implementarea Legii cu privire la partidele politice și alte organizații social-
politice (nr.718-XII din 19.09.1991), Legea cu privire la asociațiile obștești (nr.837-XIII din 17.05.1996), Legea cu
privire la fundații (nr.581-XIV din 30.07.1999), Legea sindicatelor (nr.1129-XIV din 07.07.2000), Legea nr.976-XIV din
11.05.2000, Legea cu privire la presă (nr.243-XIII din 6.10.1994), Regulamentul Ministerului Justiției, aprobat prin
Decizia Guvernului nr.129 din 15 februarie 2000.
95 Legea privind partidele politice ale RM, art.11.Procedura de înregistrare legală reprezintă o condiție obligatorie pentru orice gen
de activități efectuate de către partidele politice în RM. Astfel, dacă un partid politic
nu reușește să ﬁe înregistrat de către Ministerul Justiției, acesta nu poate participa
la alegeri, neﬁind acceptat în calitate de subiect legal de drept de către autoritatea
responsabilă de organizarea alegerilor – Comisia Electorală Centrală. Un partid
politic neînregistrat nu poate face campanie electorală și nici nu poate activa în mod
corespunzător la nivel teritorial prin intermediul ﬁlialelor sale teritoriale. Acest lucru
subliniază cu fermitate necesitatea de a parcurge în mod corespunzător procedura
de înregistrare, pentru ca grupurile politice existente să se conformeze integral
reglementărilor și legislației în vigoare, în timp ce concurează la alegeri.
Ministerul Justiției acționează astfel ca autoritate publică superioară cu drept de a
supraveghea și de a lua decizii responsabile privind înregistrarea partidelor sau, dacă
există condiții care nu sunt îndeplinite de către partidele care solicită înregistrarea,
acesta poate refuza înregistrarea, solicitând partidelor să-și revadă cererea. Conform
legii, partidele sunt înregistrate de către organismul specializat al Ministerului Justiției
– Direc ția pentru organiza ții noncomerciale (numită anterior Direcția principală
pentru partide și asociațiile obștești93). Ca departament funcțional al Ministerului
Justiției, Direcția principală pentru partide și asociații obștești a fost înﬁințată printr-o
decizie a Guvernului RM (nr.129 din 15 februarie 2000) cu scopul de a asigura procesul
de înregistrare și funcționare a partidelor, asociațiilor obștești, publicațiilor periodice
și agențiilor de presă94. În această calitate, Direcția reprezintă singurul organism
specializat, responsabil de înregistrarea, menținerea registrului partidelor politice și
operarea modiﬁcărilor95. Printre alte responsabilități, Diercția este obligată să mențină
actualizat și un anumit număr de registre de stat, cum ar ﬁ:
• Registrul de stat al asociațiilor obștești;
• Registrul partidelor politice și altor organizații social-politice;
• Registrul publicațiilor periodice;
• Registrul organizațiilor certiﬁcate ca „utilitate publică”;
• Registrul simbolistic al asociațiilor obștești, precum și
• Registrul de nume rezervate.
Totodată, această Direcție a Ministerului Justiției este responsabilă de înregistrarea
organizațiilor șterse din registrele oﬁciale, altfel spus, acele organizații care au fost
eliminate din diverse motive legale, înregistrând, totodată, și toate cazurile juridice, care
au intrat în atenția sa, monitorizarea și ținerea evidenței tuturor modiﬁcărilor efectuate
în documentele constitutive ale organizațiilor noncomerciale înregistrate, menținerea
corespondenței dintre Ministerul Justiției și partidele politice înregistrate, conservarea
arhivelor și statisticilor oﬁciale, precum și colectarea tuturor materialelor, articolelor

68 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
și evidențelor care atestă activități cu caracter extremist ori ilegal, înfăptuite de către
organizațiile aﬂate în câmpul legal al Republicii Moldova.
Legislația Republicii Moldova prevede o serie de norme de organizare și de conduită
pentru parcurgerea procedurii de înregistrare a partidelor politice. Art.12 din lege
prevede că ﬁecare partid „ este constituit și activeaz ă în baza statutului și programului
propriu, adoptat de c ătre organele sale de conducere ”, având obligația de a-și desfășura
activitățile în strictă conformitate cu legislația și documentele sale interne. Statutul
partidelor politice trebuie să conțină în mod obligatoriu următoarele elemente
distincte: numele și abrevierea partidului, descrierea simbolurilor permanente,
obiectivele urmărite de partidul respectiv, drepturile și obligațiile membrilor săi,
sancțiunile disciplinare în cazul în care membrii partidelor comit acte incompatibile
cu prevederile statutului, organismele de conducere, precum și o procedură speciﬁcă
pentru alegerea lor, responsabilitățile lor și domeniile de activitate, organele
competente să inițieze reorganizarea partidului sau să se alăture unei alianțe politice,
alte forme de cooperare politică, și autoritatea competentă din cadrul partidului de a
numi candidați care să reprezinte partidul la alegerile locale sau generale, precum și
mecanismul de modiﬁcare a listei candidaților într-o etapă ulterioară.
O altă regulă esențială pentru procedura de înregistrare a partidelor politice este
cea legată de mecanismul de dizolvare, divulgarea surselor curente de ﬁnanțare
(art.13-l), precum și deﬁnirea unui mecanism speciﬁc de gestionare a proprietăților
partidului, în conformitate cu legislația, precizând autoritățile competente la nivelul
partidului respectiv, delegate cu autoritatea de exercitare a controlului intern. Partidele
sunt obligate să-și desemneze în cadrul procedurii de înregistrare persoanele care
vor îndeplini funcția de reprezentanți legali/ oﬁciali ai acestui partid în raport cu alte
autorități publice, cu alte persoane juridice și ﬁzice. Legislația cere în mod clar partidelor
să-și stabilească organele de conducere pe plan național și teritorial. Partidelor politice
li se solicită, conform legislației în vigoare, să organizeze reuniuni periodice, dar lasă la
discreția membrilor de partid să decidă periodicitatea acestora. Sucursalele teritoriale
ale partidelor politice respectă structura actuală administrativ-teritorială a țării (art.14).
Doar membrii partidului politic respectiv pot participa în calitate de delegați la
adunările generale anuale ale partidelor.
Legea prevede în mod explicit principiul teritorial de organizare a partidelor
(art.2), care le impune s ă respecte structura administrativ-teritorial ă a țării.
Același articol (art.2-2) prevede că „organele, structurile și sucursalele de partid oﬁcial
înregistrate trebuie să aibă reședința pe teritoriul aﬂat sub jurisdicția Republicii
Moldova”. Această cerere oarecum factologică se explică prin faptul existenței regimului
separatist în raioanele estice ale țării, aﬂate de facto în afara jurisdicției autorităților RM,
ceea ce ar face diﬁcilă ori aproape imposibil de întrunit condițiile prevăzute de legislație
pentru funcționarea partidelor politice, înregistrate în regiune.
Legea cu privire la partidele politice interzice crearea de structuri de partid și alte
organe subsidiare în cadrul institu țiilor, organiza țiilor sau întreprinderilor (art.2-3) de stat.
Aceast ă prevedere deriv ă din aplicarea normei constitu ționale, care interzice instalarea
oricărei ideologii de stat (art.5-2, Constitu ția RM), dar și egalitatea tuturor partidelor și

69 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
altor organizații social-politice, în condițiile legii (art.42-2). Nu exist ă prevederi speciﬁce
pentru partidele politice s ă se subscrie la anumite standarde de reprezentare pentru
femei, b ărbați sau unele minorit ăți etnice/ lingvistice. Partidele politice pot ac ționa
numai ca entit ăți legal constituite. Acest statut recunoscut legal le ofer ă în mod automat
accesul larg la drepturile și avantajele de care pot beneﬁcia conform legisla ției în vigoare.
Drept exemplu serve ște posibilitatea de a se preleva de dreptul de a primi credite din
partea statului pentru o campanie electoral ă (art.5), în condi țiile unor garan ții asigurate
de stat, dar impune și anumite limit ări riguroase asupra activit ăților (art.3).
Obligațiile partidelor politice sunt precizate în legislația actuală a RM, care impune
o procedură complexă de înregistrare și monitorizare a partidelor (art.8). Cererea
oﬁcială de înregistrare a partidului va ﬁ prezentată și autentiﬁcată de către Ministerul
Justiției, care va veriﬁca ulterior cererile de aderare la partid, numele persoanelor, data
nașterii, locul de reședință, seria și numărul actului de identitate și semnăturile (art.8-
d). Partidele politice pot stabili propriile lor structuri (interne), care se pot ocupa de
„problemele speciﬁce privind grupurile sociale (vulnerabile) sau grupurile profesionale”
(art.1, p.3), dar se pot alătura, de asemenea, la diverse organizații politice internaționale.
Partidele sunt obligate să aducă actele lor constitutive în conformitate cu modiﬁcările
noii legislații, dacă acestea se vor produce, în conformitate cu noile proceduri instituite
de autoritățile responsabile. Dar legislația stabilește că partidele politice nu vor ﬁ
responsabile de obliga țiile membrilor lor, precum și membrii partidelor politice nu
vor ﬁ responsabili de obliga țiile asumate de c ătre partidele lor .
Art.8-4 din Legea cu privire la partidele politice permite grupurilor de cet ățeni ale
căror cereri de înregistrare au fost refuzate s ă le atace la Curtea de Apel (Chi șinău) în
termen de 10 zile de la data adopt ării acesteia. Partidele trebuie s ă respecte pe deplin
legisla ția țării (art.18) și să reglementeze activit ățile lor conform prevederilor statutelor
lor înregistrate (la Ministerul Justi ției) și aprobate de c ătre membrii de partid la adun ările
de constituire (congrese). Art.9 din Legea privind partidele politice prevede c ă numai
o instan ță judec ătoreasc ă poate decide interzicerea unui partid politic , prin urmare,
va trebui să răspundă în faț a unei instanțe de judecată asupra motivelor care au stat
la baza deciziilor luate resping ând înregistrarea original ă a partidului respectiv , și
un partid politic poate ﬁ iradiat din Registrul public al partidelor politice doar în cazul
în care decizia instanței de judecată este deﬁnitiv ă și nu mai poate ﬁ atacată . Legisla ția
prevede o tax ă de 200 de lei pentru înregistrarea statutului partidului, precum și
pentru orice alte modiﬁc ări, revizuiri sau complet ări operate de c ătre partidele politice.
Modiﬁc ările la statut trebuie s ă ﬁe realizate cu acordul departamentului specializat
pentru partidele politice și asocia țiile ob ștești al Ministerului Justi ției.
2.7 . Patrimoniul și ﬁnanțarea partidelor politice
Legea cu privire la partidele politice permite acestora să dețină diverse proprietăți,
echipamente, tipograﬁi, automobile, dar și alte tipuri de bunuri, care nu sunt interzise
de legislație. Art.24 stipulează că aceste bunuri urmează a ﬁ utilizate „în conformitate
cu scopurile prevăzute în statutul acestor organizații”. Această prevedere indică în
mod explicit faptul că partidele politice pot deține și opera diverse facilități și imobile,

70 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
deși nu prea este clar în ce calitate și până unde își poate dezvolta un anumit partid
politic „activitățile comerciale ” și care este echilibrul între rentabilitatea activităților
economice gestionate sub autoritatea partidelor politice și statutul „necomercial ”
pe care partidele îl de țin în condi țiile legii .
Trebuie să menționăm în acest context că legislatorii din RM nu au r ăspuns în mod
exhaustiv și adecvat opiniei exprimate de expertul Comisiei de la Vene ția, Hans-
Heinrich Vogel96, asupra proiectului de lege privind partidele politice (prezentată la cea
de-a 71-a Sesiune Plenară a Comisiei de la Veneția din 1–2 iunie 2007).
Partidele politice pot ini ția și desf ășura activit ăți editoriale, precum și alte tipuri de
activit ăți legate de utilizarea corespunz ătoare a propriet ăților, alte activit ăți economice,
stipulate de Statutul lor. Partidele politice nu pot dispune, folosi sau stoca arme
(art.24-4), substan țe explozive și alte materiale care prezint ă pericol . Propriet ățile
deținute de partide, precum și veniturile generate din folosirea acestora nu pot ﬁ
distribuite între membrii partidului. Conform legisla ției Republicii Moldova, partidele
politice pot s ă dispun ă cu titlu de proprietate de cl ădiri, echipamente, edituri, ma șini,
precum și alte tipuri de bunuri, care nu sunt interzise de legisla ție. Art.24 stabile ște
că aceste bunuri vor ﬁ utilizate „în conformitate strict ă cu scopurile statutare și sub
supravegherea strict ă a organelor de conducere ale partidului ”. Drepturile de proprietate
ale partidelor politice sunt protejate prin Codul civil, excep țiile ﬁind prev ăzute în
legisla ție. Codul civil este legea de referin ță în ceea ce prive ște protejarea drepturilor de
proprietate ale partidelor politice, cu excep țiile suplimentare prev ăzute de legisla ție.
Partidele politice pot efectua diverse activități editoriale, dar și alte tipuri de activități
legate de utilizarea proprietăților pe care le dețin în mod legal, inclusiv a unor activități
economice, conforme statutului și legislației în vigoare. Proprietățile deținute de către
partidele politice, adică veniturile dobândite prin utilizarea activelor sau a bunurilor ce
le aparțin, nu pot ﬁ distribuite între membrii de partid. În acest caz, veniturile obținute
de către partidele politice vor ﬁ scutite de taxe (TVA) sau vor ﬁ taxate în conformitate
cu Codul ﬁscal (salarii). Finanțarea publică sau privată a partidelor politice nu poate
limita deciziile independente ale partidelor (art.25-6). Totuși, partidele politice nu pot
practica activități interzise de legislația în vigoare. Art.25 din lege enumeră care sunt
principalele surse de ﬁnanțare a partidelor politice: cotizațiile de membru, donațiile,
inclusiv cele colectate de la diverse evenimente culturale, sportive, recreative, activități
de masă organizate de către partid, subvențiile de la bugetul de stat, în conformitate
cu reglementările legislației în vigoare și legea bugetară anuală, alte venituri legale, în
conformitate cu art.24-3, cum ar ﬁ: activități editoriale, adecvate activității de partid.
Legislația interzice utilizarea altor tipuri de surse de ﬁnanțare a partidelor politice,
dar lasă partidelor politice competen ța intern ă de a stabili prin statut m ărimea
cotiza ției de membru de partid, care reprezintă, de regulă, o sumă nesemniﬁcativă
în comparație cu costurile de întreținere și funcționare ale unui partid. Partidele
politice pot primi donații („transmise cu titlu gratuit și necondiționat partidului politic”
– art.26), dar veniturile anuale pentru astfel de operațiuni pentru un partid „nu pot
96 http://www.venice.coe.int/docs/2007/CDL-AD%282007%29025-e.asp

71 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
depăși echivalentul de 0,1% din toate veniturile pentru acest an în bugetul de stat”. Fără
restricții cu privire la numărul de partide politice care pot primi donații de la persoane
ﬁzice, legislația conține doar prevederea după care „ cuantumul tuturor dona țiilor
primite de un partid nu va dep ăși 500 de salarii minime lunare, conform estim ărilor
oﬁciale pentru anul respectiv pe economia na țional ă”97.
Persoanele juridice nu pot dona într-un an bugetar mai mult decât echivalentul
a 1000 de salarii medii lunare sau aproximativ 2,7 mil. lei (156184 de euro). Legislația
conține și anumite limite maxime dincolo de care donațiile nu mai pot ﬁ autorizate în
Republica Moldova. Astfel, întreprinderile nu pot face unui partid politic donații mai
mari de 1000 de salarii lunare medii, ori aproximativ 2,7 mil. lei (156.184 de euro) pe
parcursul unui singur an bugetar. Legislația respinge categoric și interzice orice formă
de ﬁnanțare directă sau indirectă, primire a unui sprijin material extern, furnizat, după
cum precizează norma legală, din partea unor state sau organizații internaționale,
entități private, instituții străine ﬁnanțate de guvernele altor state, companii private cu
capital străin, organizații necomerciale, sindicate, organizații ﬁlantropice sau biserici.
Interdicția necondițonată și explicită de acceptare a susținerii ﬁnanciare din
străinătate, stipulată în art.25, trebuie să ﬁe înțeleasă ca o interdic ție a oric ărui
tip de sus ținere pentru partidele politice, în general , dar și prin restric ționarea
contribu țiilor pe care cet ățenii Republicii Moldova, aﬂa ți la munci în str ăinătate,
le-ar putea transmite partidelor politice , dacă acestora li se permite în mod formal
să participe la alegerile parlamentare. După cum menționează și Opinia de expertiză
a Comisiei de la Veneția în 2007, orice încercare de a interpreta în mod restrictiv
înțelesurile art.25 nu poate ﬁ acceptabilă sub forța art.11 al Convenției europene,
întrucât o asemenea interdicție nu poate ﬁ necesară într-o societate democratică, și
dacă o interdicție generală nu se dorește, atunci art.28 (8) ar trebui să ﬁe amendat98.
Totodată, legislația cu privire la partide interzice categoric orice ﬁnanțare directă
sau indirectă, sprijin material pus la dispoziția partidelor politice existente din exterior
(sintagma respectivă include: alte state și organizații internaționale, entități private,
instituții străine ﬁnanțate de state străine sau de către întreprinderi private cu capital
străin, organizații noncomerciale, sindicate, organizații de caritate, biserici). Legea cu
privire la partide conține și interdicția unor donații oferite partidelor din partea unor
cetățeni ai Republicii Moldova aﬂați provizoriu în străinătate. Restricția se răsfrânge
și asupra unor cetățeni străini, care nu sunt cetățeni ai Republicii Moldova, persoane
anonime, sau persoane terțe, cum ar ﬁ: întreprinderi private sau de stat. În cazul în
care valoarea totală a donațiilor primite de către partidele politice va depăși limitele
stabilite oﬁcial sau în cazul în care organele de control vor conﬁrma primirea de donații
cu încălcarea prevederilor art.5, partidele politice implicate vor ﬁ obligate să transfere
în mod obligatoriu donațiile aﬂate în litigiu către bugetul de stat, în baza unei hotărâri
judecătorești deﬁnitive.
97 Biroul Național de Statistică a raportat că în perioada ianuarie – noiembrie 2009, salariul mediu lunar în R. Moldova
a fost de 2.701,8 lei. Salariul minim a fost de 46,12 euro, mai mic decât în Ucraina – 52.02 euro în 2009.
98 Comments on the draft law on political parties of Moldova by Mr Hans-Heinrich Vogel, Endorsed by the venice
commission at its 71st plenary session (Venice, 1–2 June 2007), http://www.venice.coe.int/docs/2007/CDL-
AD%282007%29025-e.asp

72 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
Legislația prevede obligația partidelor politice de a păstra un registru de donații,
care să includă nume, reședința donatorilor și donațiile primite (art.27). Ca o noutate
față de reglementările mai vechi, Legea privind partidele politice (2007) include un
capitol special care reglementează ﬁnan țarea de stat a partidelor politice (art.28), dar
aplicarea acestui capitol este suspendată printr-o hotărâre specială a Parlamentului
Republicii Moldova, sub pretextul crizei economice din 201099. Noul sistem de ﬁnanțare
a partidelor politice este proiectat pe următorul model:
„Aloc ările anuale de buget pentru ﬁnan țarea partidelor politice reprezint ă 0,2% din
veniturile bugetului de stat, și vor ﬁ distribuite: 50% pentru partidele parlamentare, în func ție
de num ărul de locuri raportat la ultimele alegeri parlamentare, și validate de noul legislativ,
și 50% – la toate partidele politice, propor țional cu num ărul de voturi primite la alegerile
locale, dar cu condi ția că partidele politice au primit nu mai pu țin de 50 de mandate în
organele reprezentative ale nivelului II al autorit ăților na ționale”.
Totuși, accesul la ﬁnanțarea publică (de stat) nu este posibil decât în anumite condiții
și pe baza unor criterii deﬁnite clar de legislație. Partidele politice ar putea ﬁ eligibile
pentru a primi ﬁnanțare publică numai dacă:
• activitățile lor au fost limitate printr-o hotărâre judecătorească corespunzătoare,
• și-au pierdut statutul juridic,
• au comis încălcări repetate la ﬁnanțarea partidelor, sau
• sunt în proces de a ﬁ dizolvate.
• la fel, partidele care au depășit limitele de top impuse de legislație pentru
cheltuieli în timpul alegerilor, precum și pentru partidele care au depășit în mod
repetat aceste limite nu vor ﬁ eligibile pentru ﬁnanțarea de stat.
În general, alocațiile de la bugetul de stat pot ﬁ utilizate (art.29) pentru următoarele
destinații:
• întreținerea birourilor (partidelor),
• salarii pentru personal,
• editarea și menținerea unor publicații în mass-media,
• acoperirea unor costuri de călătorii interne și internaționale,
• achitarea costurilor pentru comunicații/telecomunicații,
• alte tipuri de muncă de organizare a activităților politice,
• achitarea cotizației de membru în diverse organizații internaționale,
• investiții în bunuri mobile și imobile, necesare pentru activitățile de partid,
• achiziționarea mobilei de birou,
• alte cheltuieli legate de costurile campaniei electorale etc.
Cheltuielile se vor efectua sub responsabilitatea deciziilor luate de conducerea
autorizată a partidelor politice. În cazul utilizării necorespunzătoare a subvențiilor
primite de la stat, conﬁrmată printr-o decizie a Curții de Apel, partidele politice sunt
99 La 6 noiembrie 2009, Parlamentul Republicii Moldova a decis să amâne ﬁnanțarea din bugetul de stat a partidelor
politice până la 1 iulie 2013, ca rezultat al crizei economice. Noile amendamente stipulează că 0,2% din veniturile
statului vor ﬁ alocate pentru ﬁnanțarea partidelor politice, în timp ce ﬁnanțarea proporțională cu numărul de locuri
acumulate la ultimele alegeri locale va începe la 1 iulie 2011.

73 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
obligate să restituie resursele ﬁnanciare către bugetul de stat. Putem presupune
că acest sistem de ﬁnanțare va crește substanțial transparența și responsabilitatea
utilizării banilor publici, dar și privați de către partidele politice. De exemplu, partidele
sunt obligate să-și anunțe cheltuielile efectuate, să-și planiﬁce achizițiile și plățile
operaționale, oferind informații relevante la cererea autorităților publice, a presei și
cetățenilor simpli. Pentru a-și asigura accesul la ﬁnanțare, partidele politice trebuie să ﬁe
responsabile ﬁnanciar, să țină o evidență strictă a veniturilor lor, colectate din cotizațiile
de membru, donații sau alte venituri generate de activele sau proprietățile partidului. În
conformitate cu regulamentul Ministerului Justiției (art.30 din Legea privind partidele
politice), partidele „trebuie să prezinte până la 31 martie, în ﬁecare an, rapoarte
ﬁnanciare la Curtea de Conturi, Ministerul Finanțelor și Ministerul Justiției”. Această
dispoziție ar trebui să permită organelor de stat, Curții de Conturi să veriﬁce modul în
care subvențiile de stat au fost utilizate de către partidele beneﬁciare și să intervină
în cazul în care unele din cheltuielile efectuate nu vor ﬁ considerate ca ﬁind eligibile
pentru reglementările existente.
Legislația Republicii Moldova solicită partidelor politice prezentarea periodică a
unor rapoarte de cheltuieli efectuate pe parcursul unor campanii electorale (art.31).
Toți candidații la alegerile electorale raportează cheltuielile lor după cum urmează: un
raport preliminar va ﬁ prezentat la CEC, cu două săptămâni înainte de data alegerilor,
de către candidații înregistrați în alegeri, și un raport ﬁnal va ﬁ prezentat în aproximativ
o lună de la data publicării rezultatelor ﬁnale ale alegerilor. În cazul în care autoritățile
electorale (CEC) conﬁrmă existența unor nereguli, acestea se pot adresa Curții Supreme
de Justiție, care poate decide asupra opririi înregistrării candidatului respectiv în cursa
electorală. Comisia Electorală Centrală poate solicita informații suplimentare din partea
concurenților, în cazul în care va lua în considerare aceste informații insuﬁciente sau
irelevante în ceea ce privește sursele de ﬁnanțare și mărimea donațiilor colectate pentru
campanie.
2.8. Sancțiuni disciplinare pentru partide
Partidele politice trebuie să respecte în totalitate legislația în vigoare din Republica
Moldova, ﬁind responsabile pentru a aduce statutele, programele lor politice și
activitățile desfășurate în strictă conformitate cu normele existente pe plan legal
(art.18-2). În cazul unor neconcordanțe, partidele vor ﬁ notiﬁcate în timp util de către
organele competente (Ministerul Justiție), pentru a se conforma procedurilor existente,
eliminând lacunele constatate. Totodată, legislația în vigoare în RM enumeră o serie de
cazuri care pot conduce la dizolvarea sau autodizolvarea partidelor politice. Art.22 din
Lege prevede următoarele situații: (1) reorganizarea, care poate duce, în consecință, la
pierderea statutului juridic, (2) autodizolvarea, prin decizia deﬁnitivă a organului său
suprem (3), dizolvarea, efectuată printr-o decizie deﬁnitivă a Curții de Apel (Chișinău),
la solicitarea Ministerului Justiției, (4) Decizia Curții Constituționale, care ar putea aﬂa că
activitățile unei părți speciﬁce sunt „neconstituționale”.
Ministerul Justiției va înainta Curții de Apel Chișinău o acțiune prin care va cere
dizolvarea partidului politic, dacă există cel puțin unul din următoarele temeiuri:

74 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
• Partidul activează în baza statutului și programului care diferă de documentele
oﬁciale prezentate pentru înregistrare, de către partidul respectiv, la Ministerul
Justiției;
• Partidul respectiv a comis multiple neregularități în decursul ultimului an, care,
conform legii, trebuie sancționate;
• Partidul respectiv nu a participat la ultimele două alegeri parlamentare
consecutive, sau a acumulat în cadrul ultimelor două alegeri un număr de voturi
mai mic decât numărul de voturi necesar pentru înregistrarea unui partid;
• Partidul respectiv a comis acte de violență sau a utilizat mijloace ilegale pentru
realizarea activităților sale;
• Unele activități ale partidului respectiv au fost declarate „neconstituționale” prin
hotărârea Curții Constituționale.
Același articol din lege solicită Ministerului Justiției să acționeze pentru lichidarea
unui partid politic exclusiv pe baza unei decizii deﬁnitive a Curții de Apel (Chișinău),
stabilind o comisie de lichidare, responsabilă pentru ﬁnalizarea procesului de lichidare și
excluderea din Registrul partidelor politice. În acest caz, toate proprietățile care aparțin
partidului politic lichidat vor ﬁ transferate în proprietatea statului, pentru a ﬁ utilizate
ulterior în scopuri de caritate.
Pentru a dizolva un partid politic, Ministerul Justiției va stabili un comitet special
împuternicit să pună în aplicare decizia deﬁnitivă a Curții de Apel și dizolvarea
partidului, care va interveni însă numai la ﬁnalizarea procedurii menite să dizolve și
să excludă partidul politic din Registrul partidelor politice (art.22-4). Partidele politice
sunt obligate să răspundă în totalitate pentru obligațiile contractuale, dar niciun partid
politic nu răspunde pentru obligațiile membrilor săi, tot astfel după cum membrii
partidelor nu răspund pentru obligațiile partidelor respective. Partidelor politice pot
ﬁ impuse diferite sancțiuni în funcție de gravitatea infracțiunilor comise, conform
actelor juridice existente. Astfel, partidele politice pot ﬁ limitate prin decizii ale
autorităților competente (Ministerul Justiției), care pot suspenda provizoriu anumite
activit ăți (art.21), în cazul în care unele dintre acțiunile sau activitățile acestora au adus
prejudicii grave pluralismulului politic sau „principiilor democratice fundamentale”.
În urma acestei suspendări, partidele politice pierd dreptul de a înﬁin ța (în perioada
acestor sancțiuni) noi mijloace de pres ă, de a organiza întruniri publice, reuniuni,
demonstra ții sau orice alte ac țiuni cu caracter politic .
Având în vedere c ă un partid politic poate refuza s ă urmeze o scrisoare primit ă de
la Ministerul Justi ției pentru a remedia o situa ție de ilegalitate sau care aduce atingere
pluralismului politic și altor valori fundamentale garantate de Constitu ție și legisla ția
speciﬁc ă, autoritatea competent ă a Guvernului RM (Ministerul Justi ției) poate înainta
o contestare la Curtea de Apel (Chi șinău) prin care solicit ă suspendarea provizorie a
activit ăților partidului respectiv. În cazul unei decizii favorabile solicit ării Ministerului
Justi ției, partidele sanc ționate printr-un mandat de limitare temporar ă vor pierde dreptul
de a primi dona ții ﬁnanciare, av ând conturile înghe țate pentru o perioad ă de 6 luni, cu
excep ția unor pl ăți salariale minime la personalul recrutat, sau sanc țiuni pentru prejudiciile
cauzate de ac țiunile partidului respectiv, de neachitarea impozitelor și a altor taxe care
trebuie pl ătite la bugetul de stat, în conformitate cu legisla ția ﬁscal ă (art.20-5).

75 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
Decizia poate ﬁ atacată prin recurs la Curtea Supremă de Justiție în termen de 10
zile, cu dreptul de a ﬁ contestată în următoarele 15 zile. Atunci când neregulile pentru
care activitatea partidului a fost limitată prin lege vor ﬁ rezolvate, partidele politice
vor informa imediat Ministerul Justiției, care, după o analiză satisfăcătoare a acțiunilor
raportate, va autoriza în termen de 5 zile restabilirea activităților partidului. În cazul
însă în care se vor depista din nou nereguli cauzate de acțiunile și activitățile interzise
de legislație, Ministerul Justiției poate solicita la Curtea de Apel dizolvarea partidului
respectiv (art.20-7). Legislația cu privire la partide stabilește totuși și anumite garanții
împotriva utilizării abuzive a dispozițiilor legale împotriva partidelor politice. Astfel,
activitățile partidelor politice nu pot ﬁ limitate înainte de alegerile generale sau
alegerile locale (1 lună), precum și pe parcursul desfășurării acestor alegeri, astfel
cum e prevăzut în lege (art.21-8). S-ar părea totuși că motivele pentru depunerea
unei reclamații și restrângerea activității partidelor politice sunt prea largi și generale,
ceeea ce ar putea invita la utilizarea neproporțională a unor sancțiuni prea dure, în
contradicție cu prevederile art.11 al Convenției europene și hotărârile CEDO (Curții
Europene a Drepturilor Omului).
Partidele politice pot ﬁ dizolvate în cazul în care Curtea Constitu țional ă le-a declarat
„neconstitu ționale ”. Aceast ă prevedere nu a fost niciodat ă aplicat ă în R. Moldova,
deoarece nu exist ă precedente în care Curtea Constitu țional ă ar ﬁ caliﬁcat un partid politic
„neconstitu țional” pentru c ă dispozi țiile existente în lege fac destul de puțin probabilă
crearea de partide care ar intra în conﬂict cu ordinea constitu țional ă sau de drept (de
exemplu, separatiste) . Art.34 din Lege instituie obliga ția Ministerului Justi ției să elaboreze
și să prezinte Parlamentului un act speciﬁc de reglementare „atunci c ând partidele politice
pot ﬁ declarate neconstitu ționale ”, dar fostul minister nu a reu șit să respecte acest interval
de timp (3 luni de la data intr ării în vigoare a legii)100. Deși acuza ții directe de „uzurpare
a puterii de stat” etc. au fost f ăcute în mod regulat de c ătre concuren ții politici, nicio
decizie speciﬁc ă a instan țelor judec ătore ști, care s ă conﬁrme caracterul subversiv sau
antidemocratic al p ărților blamate, nu a fost pronun țată până în prezent.
Trebuie menționat totuși că Ministerul Justiției nu a realizat încă obligația, înscrisă
în Legea privind partidele politice din 2007, să adopte un act special pentru cazurile în
care partidele politice pot ﬁ considerate „neconstituționale”. La data de 3 aprilie 2010,
Ministerul Justiției a suspendat înregistrarea unei noi asociații, „Noua Dreaptă”, pe motiv
că cererea de înregistrare depusă de către membrii săi fondatori era incompletă, iar
organizația avea legături de necontestat cu anumite organizații extremiste și xenofobe
din afara țării101. Într-un comunicat postat pe site-ul său, Ministerul Justiției informa că
unul dintre fondatorii grupurilor respective susține ideologia de extremă dreaptă în
mișcarea legionară din România, prin urmare, înregistrarea partidului nu a fost posibilă
ținând cont de Legea privind combaterea activității extremiste. Decizia Ministerului
Justiției nu a fost contestată în instanță, dar a neutralizat acuzațiile anterioare ale PCRM
că partidele din AIE ar ﬁ tolerat mișcări extremiste.
100 Contextul electoral 2009, Adept, publicat cu suportul misiunii OSCE din Moldova, Chișinău, 2009, p.18.
101 Radio Europa Liberă: Ministerul Justiției a respins înregistrarea organizației „Noua Dreaptă” în Moldova http://
www.europalibera.org/archive/news/20100315/445/445.html?id=1983623

76 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
O perioadă de 30 de zile este prevăzută de legislație pentru alte partide în care
acestea pot prezenta creanțele la acest partid, de la data la care dizolvarea partidului
respectiv este anunțată public în Monitorul Oﬁcial (art.23-2). Prin lege, dizolvarea
unui partid presupune în mod automat că toate activele, bunurile și alte valori vor ﬁ
transmise în proprietatea statului, pentru a ﬁ folosite în scopuri ﬁlantropice sau de
caritate. Art.23 din Lege stabilește procedura și termenul în care se va efectua lichidarea
partidului politic, care descrie în detaliu modul în care se acționează, pentru a respecta
prevederile legale care vizează dizolvarea partidului, anularea împrumuturilor sau altor
obligații ﬁnanciare ale partidului, în conformitate cu anunțul oﬁcial postat.
Dar partidele politice pot da faliment sau intra în incapacitate de plăți, pur și simplu,
pentru că acestea desfășoară activități nerentabile. Art.24 (2, 3) din Legea privind
partidele politice permite partidelor de a desfășura activități editoriale, activități legate
nemijlocit de administrarea proprietății lor, precum și alte activități economice ce
rezultă direct din scopul prevăzut în statut. Exercitarea drepturilor de proprietate este
reglementată de dreptul civil, cu excepțiile prevăzute în legislația privind partidele
politice. Totuși, Legea privind partidele politice nu deﬁnește exact care va ﬁ situația unui
partid politic în cazul unui faliment neașteptat sau al unei insolvențe.
Aici trebuie de subliniat c ă procedura de insolven ță este reglementat ă de Legea
insolven ței (nr.632-XV din 14 noiembrie 2001), de Codul de procedur ă civil ă și alte acte
normative, adoptate pentru elaborarea principiilor Legii insolven ței. În general, Legea
insolven ței este aplicabil ă în toate cazurile care implic ă diverse companii și întreprinderi
înregistrate în Republica Moldova, indiferent de forma de organizare și de proprietate,
antreprenori individuali, b ănci și alte institu ții ﬁnanciare, companii de asigur ări, fonduri
de investi ții, companii ﬁduciare, societ ăți noncomerciale, cu excep ția statului, entit ăților
publice legale și unit ăților administrativ-teritoriale102. Totu și, Legea nu deﬁne ște în mod
particular cum se procedeaz ă în cazul partidelor politice care nu pot ﬁ trecute prin
procedurile conven ționale de insolven ță: lichidare, reorganizare sau reorganizare ca
unit ăți comerciale de drept privat. Ceea ce este cert însă este c ă gestionarea activelor
debitorului în cursul procedurii de insolvabilitate se va supune unei decizii luate de o
instan ță judec ătoreasc ă, ce va desemna un administrator temporar, învestit cu funcția de
a ac ționa în calitate de intermediar în ședin țele cu creditorul, și va urma deciziile judiciare
privind aceste probleme. P ână în prezent, Republica Moldova încă nu a înregistrat niciun
precedent care-ar ﬁ cerut o clariﬁcare juridică conformă gravității unui asemenea caz.
1.9. Înregistrarea partidelor politice
Unica autoritate publică din Republica Moldova desemnată cu competența de a
înregistra partide politice este Ministerul Justiției, care operează această competență
prin intermediul unui organism specializat, numit Direc ția pentru o rganiza ții
necomerciale , funcționând în calitatea sa de subunitate a Ministerului, ale cărei
102 Legea cu privire la insolvență, nr.632-XV din 14 noiembrie 2001.

77 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
activități sunt reglementate printr-un Regulament special, adoptat printr-o hotărâre a
Guvernului (nr.129 din februarie 2000), precum și de alte legi103.
Legea cu privire la partidele politice indică documentele necesare pentru
înregistrare, cerute din partea „grupului de inițiativă”, care inițiază procedura oﬁcială
de înregistrare (art.8, Capitolul III). Documentele sunt examinate pe parcursul a 30 de
zile de la data depunerii acestora, procesul încheindu-se printr-o decizie pozitivă sau
negativă. În decurs de 10 zile de la data de adoptare a acestei decizii a Ministerului
Justiției, ea poate ﬁ contestată la Curtea de Apel. Reprezentanții partidului participă
la procedura obligatorie a înregistrării organelor sale de conducere, care ulterior sunt
înscrise în Registrul partidelor politice.
Noua lege (2007) cu privire la partidele politice exclude samavolnicia tentativelor
de dizolvare a unui partid politic, care poate ﬁ realizată doar în baza unei hotărâri a
instanței judecătorești competente (art.9). Cu toate acestea, adoptarea legii din 2007
a fost precedată și a continuat practica de rea inspirație de utilizare a legislației într-o
manieră abuzivă și neconformă practicilor internaționale, ceea ce a rezultat în acțiuni
percepute ca ﬁind legate de scopul împiedicării unor oponenți politici ai partidului aﬂat
la guvernare (PCRM) de a se lansa în politică în calitate de partide, în conformitate cu
voința simpatizanților lor. În temeiul unor asemenea fapte, anumite partide politice au
atacat în instanțele de judecată Ministerul Justiției în perioada 2008–2009, acuzându-l
de interesul de a amâna în mod repetat sau chiar de a respinge unele cereri de
înregistrare sau reînregistrare, pe diverse motive, susținând că aceasta a fost o politică
de hărțuire a opoziției din partea partidului de guvernământ104.
Noile condiții impuse partidelor politice la înregistrare în anul 2008 au dat naștere
unor reacții contradictorii din partea actorilor existenți la acel moment. Unele dintre
aceste partide au salutat aceste reglementări, în special privind reglementarea
domeniului de ﬁnan țare publică a partidelor politice , dar și pentru utilizarea unor
formule mult mai precise cu privire la procedurile complexe de administrare, raportare
și înregistrare a partidelor politice. Alte partide au susținut însă că noile reglementări
privind funcționarea partidelor lasă nesolu ționate prea multe p ărți importante cu
privire la activitatea intern ă de partid, afect ând drepturile și garan țiile unui membru
individual împotriva comportamentului abuziv al conducerii partidului .
Concomitent cu adoptarea unei noi legi, Ministerul Justiției a chemat partidele să
înceapă procedura de reînregistrare, refuzând să înregistreze modiﬁcările depuse la
103 Principalele atribuții prescrise direcției date a Ministerului Justiției sunt următoarele: (a) Exercitarea unei proceduri
necontencioase de înregistrare a partidelor politice, organizațiilor obștești, publicațiilor periodice și agențiilor
de presă; (b) Examinarea cadrului legal, studierea tendințelor și necesităților de dezvoltare a sectorului trei
(neguvernamental și necomercial), elaborarea propunerilor privind perfectarea și actualizarea legislației; (c)
Exercitarea funcțiilor de control, în limitele stricte de competență, asigurând respectarea prevederilor statutare și
legale în activitatea partidelor, altor organizații social-politice, organizațiilor obștești și fundațiilor; (d) Identiﬁcarea
și analiza cazurilor de aplicare neuniformă a legislației, având competența de înaintare de propuneri și recomandări
pentru organele administrației publice locale, ce posedă competența de înregistrare a asociațiilor obștești ori
consultarea acestora cu privire la metodologia procesului.
104 Mișcarea „Acțiunea Europeană” continuă să protesteze împotriva deciziei Ministerului Justiției, 3 octombrie 2008,
http://ae.md/index.php?cstart=66& (Ultima actualizare din 05.04.2010). A se vedea și: http://www.e-democracy.
md/parties/mae/

78 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
documentele sale de partid, amânând decizia de înregistrare a schimbărilor conducerii
de partid, sau a modiﬁcărilor operate la documentele statutare‚ „cauzând prejudicii
iremediabile în ajunul cursei electorale”, după cum au susținut aceste partide. Câteva
dintre aceste cazuri au condus la procese judiciare, inițiate între MAE (Mișcarea
„Acțiunea Europeană”) versus Ministerul Justiției, Mișcarea „Acțiunea Populară” versus
Ministerul Justiției, PLDM (Partidul Liberal-Democrat) versus Ministerul Justiției, Partidul
Popular Republican și „Ravnopravie” versus Ministerul Justiției105, ai căror lideri au
susținut că prevederile noii legislații cu privire la partidele politice au fost aplicate într-o
manieră selectivă și parțială106.
Cu toate acestea, 12 partide politice s-au reînregistrat în cadrului intervalului de
timp oferit107: Partidul Comuniștilor (Decizia nr.22 din 4 aprilie 2008), Partidul Social-
Democrat (Decizia nr.27 din 21 aprilie 2008), Partidul Național-Liberal (Decizia nr.44
din 7 iulie 2008), Partidul Democrat (Decizia nr.49 din 15 iulie 2008), Alianța „Moldova
Noastră” (Decizia nr.55 din 28 iulie 2008), Partidul Liberal (Decizia nr.71 din 3 noiembrie
2008), Mișcarea Social-Politică „Ravnopravie” (Decizia nr.72 din 3 noiembrie 2008),
Partidul „Uniunea Centristă” (Decizia nr.7 din 18 noiembrie 2008), Partidul Liberal-
Democrat (Decizia nr.80 din 21 noiembrie 2008), Partidul Socialist „Patria-Rodina”
(Decizia nr.81 din 2 decembrie 2008), Partidul Ecologist „Alianța Verde” (Decizia nr.85
din 16 decembrie 2008), Partidul Democrat-Agrar (Decizia nr.93 din 26 decembrie 2008).
În 2008 Ministerul Justiției a șters din Registrul său două partide: Partidul Democrației
Sociale (Decizia nr.27 din 21 aprilie 2008) și Partidul Social-Liberal (Decizia nr.49 din
15 iulie 2008). Ambele au fuzionat cu alte partide. Drept rezultat, peste 28 de partide
politice erau active în ajunul alegerilor parlamentare din 2009, generând o susținută
dorință de a participa la alegeri pentru evitarea riscului de a ﬁ șters din Registrul
partidelor politice, ca rezultat al aplicării noii legislații.
Ministerul Justiției menține evidența Registrului partidelor politice, ca instrument
legal de gestionare a diversității politice în țară, considerând evidența bazată pe
registru o materie de interes public. De fapt, informația cu privire la înregistrarea
partidelor sau a dizolvării acestora, sau cu privire la modiﬁcarea Registrului, modiﬁcarea
statutului, trebuie făcută publică prin intermediul Monitorului Oﬁcial , precum și pe
site-ul oﬁcial al Ministerului (www.justice.gov.m d). În ciuda criticilor care i s-au adus în
ultimii ani, sistemul judecătoresc din RM a reușit totuși să stabilească un anumit număr
de precedente de proﬁl înalt, atunci când a aplicat legile existente în cazuri particulare
de înregistrare și de supraveghere a partidelor politice.
De exemplu, introducerea așa-numitului „principiu de reprezentare”, condiționat de
procedura înregistrării partidelor politice, a devenit în septembrie 1998 un subiect de
litigiu la Curtea Constituțională. Curtea a susținut că:
105 Ministerul Justiției a refuzat să înregistreze alegerea noului Președinte al Uniunii Centriste, susținând că au fost
ignorate proceduri de ordin intern, impunând astfel restricții și presiuni asupra acestui partid în preajma alegerilor;
a se vedea: Contextul electoral 2009, Adept, Chișinău, 2009, p.16-17.
106 Contextul electoral 2009, Adept, publicat cu sprijinul Misiunii OSCE în Moldova, Chișinău, 2009, p.18.
107 Notă informativă a Ministerului Justiției, publicată în Monitorul Oﬁcial (nr.10-11/28 din 23.01.2009).

79 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
„principiul de reprezentare nu contravine dreptului constitu țional la libera asociere,
dar ar putea deveni neconstitu țional dac ă, prin efectele sale, va conduce la suprimarea
dreptului la libera asociere sau la efecte similare celor cauzate de suprimare ” (Decizia
Curții Constituționale nr.37 din 10.12.1998 cu privire la interpretarea art.41 alin.(1) al
Constituției Republicii Moldova).
Această poziție a fost conﬁrmată de Decizia Curții Constituționale nr.3 din 29.01.1999,
în care Curtea a reiterat că stabilirea unui criteriu bazat pe numărul de membri într-un
partid ține de competența legii organice, adică depinde de puterea discreționară a
Parlamentului și nu poate alcătui subiectul de examinare al Curții Constituționale dacă
efectele lui nu conduc la suprimarea principiului pluralismului politic.
În același timp, Curtea Constituțională a decis că, începând cu criteriul de
reprezentare care e stabilit de Parlament, prevederile cu privire la numărul minim de
membri ai unui partid în unitățile administrativ-teritoriale de nivelul al doilea sunt
conforme normelor constituționale (Decizia nr.11 din 03.06.2003). Cu toate acestea,
experții Comisiei de la Veneția au criticat prevederile respective ale proiectului Legii cu
privire la partidele politice, subliniind că aceste prevederi nu sunt conforme cu practica
și standardele europene în acest domeniu108.
Un alt subiect important este hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului
în cazul Partidul Popular Creștin-Democrat v. R. Moldova (cererea nr.28793/02) din
14.2.2006. Curtea a constatat încălcarea Articolului 11 al CEDO, susținând în particular
că interzicerea temporară a activităților PPCD nu a fost necesară într-o societate
democratică și că interzicerea ar ﬁ putut avea un „efect de răcire” asupra libertății
Partidului de a-și exercita libertatea exprimării și de a-și urmări scopurile sale politice, cu
atât mai mult cu cât aceasta a fost impusă în ajunul alegerilor locale.
Deși unele puncte critice au fost luate în considera ție prin adoptarea legii (excluderea
prob ării unui sprijin din partea a cel pu țin 5.000 de membri de partid la momentul
înregistr ării, dar nu mai pu țin de 150 de membri domicilia ți în cel pu țin 50% din cele 32
de unit ăți administrativ-teritoriale existente în RM), condi țiile stabilite de noua legisla ție
la înregistrarea unui partid politic au r ămas destul de înalte. În particular, exper ții
europeni consider ă că restric țiile afecteaz ă în mod direct anumite grupuri politice, care
ar ﬁ fost poten țial interesate s ă activeze ori s ă ﬁe reprezentate într-o regiune oarecare
a țării, și care sunt astfel limitate în ac țiunile lor, afect ând direct prevederile art.9(1) –
d din Conven ția european ă a drepturilor omului, concomitent cu provocarea unor
diﬁcult ăți suplimentare pentru cet ățeni, care doresc s ă-și exercite drepturile, protejate
de prevederile art.11 al CEDO. Odat ă ce acestea erau poten țial restrictive înainte de
adoptarea legii din 2007, acela și lucru poate ﬁ spus ast ăzi, dup ă trei ani de la adoptarea
legii, cre ând o povar ă dispropor ționat ă și inutil ă pentru o societate democratic ă.
108 Vezi: Comentarii la proiectul Legii cu privire la partidele politice în R. Moldova de dl Hans-Heinrich Vogel, aprobate
de Comisia de la Veneția la cea de-a 71-a sesiune; Veneția, 1–2 iunie 2007), http://www.venice.coe.int/docs/2007/
CDL%282007%29013-e.asp

80 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
2.10. Dizolvarea/ Reînregistrarea partidelor
În conformitate cu legislația existentă în Republica Moldova, partidele pot ﬁ
reorganizate în mai multe feluri: prin absorb ție, divizare/ separa ție și transformare
(art.20, Capitolul V), care trebuie să ﬁe hotărâte de către autoritățile oﬁciale ale
respectivelor partide, în conformitate cu legea. Dacă un partid produce prejudicii
serioase pluralismului politic, precum și principiilor democratice fundamentale,
activitățile acestuia pot ﬁ limitate sau suspendate. Procedurile oﬁciale de informare
despre cazuri de presupuse iregularități sunt destul de clare și simple, dar nu pot ﬁ
operate fără o decizie a Curții de Apel (Chișinău), la cererea Ministerului Justiției. Aceasta
se va întâmpla numai dacă Ministerul Justiției va notiﬁca în scris un anume Partid
Politic pentru ca acesta să sisteze sau să oprească unele din acțiunile sale sau activități
în derulare ce sunt percepute de Ministerul Justiției ca ﬁind în contradicție cu legea,
iar mai apoi să-și aducă activitățile în conformitate cu cererea în scris a Ministerului
Justiției, informând într-o perioadă de o lună despre rezultatele realizate (art.21-2).
Art.20 al Legii cu privire la partidele politice stabilește circumstanțele în care are
loc reorganizarea activităților acestor partide. Dacă însă partidul respectiv nu se
va conforma pe deplin solicitărilor exprese ale Ministerului, el poate face obiectul
unei cereri la Curtea de Apel, care poate interveni în termen de 5 zile de la expirarea
perioadei de 30 de zile, acordată partidului politic, suspecat de comiterea unor acțiuni
contrare normelor legale de către Ministerul Justiției.În cazul în care Curtea de Apel va
considera că anumite activit ăți ale unui partid politic au adus atingere pluralismului
politic, acestui partid i se va aplica o sanc țiune de limitare temporar ă a unor
activit ăți de baz ă într-o perioad ă de 6 luni. Partidele pot contesta această decizie într-
o instanță superioară, atacând decizia la Curtea Supremă de Justiție, care va conﬁrma
ori refuza recursul prezentat de către partidul respectiv, lăsând în vigoare decizia
anterioară a Curții de Apel. Se cuvine de menționat în acest context că Legea cu privire
la partidele politice nu corespunde pe deplin recomand ărilor în domeniul interzicerii
și dizolv ării partidelor politice și măsurilor analoage precizate în rapoartele Comisiei
de la Vene ția, la care s-au făcut referințe și cu prilejul unor opinii exprimate de experții
Consiliului Europei pe baza proiectului de lege pregătit de Parlamentul Republicii
Moldova în perioada 2003–2004.
În particular, aceste recomandări se referă la chestiunea „proporționalității”
sancțiunilor aplicate de către autoritățile competente în raport cu anumite partide
politice, suspectate de comiterea unor nereguli. După cum constată Comisia de la
Veneția în opinia sa din 14–15 martie 2003 asupra modiﬁcărilor propuse la proiectul
de lege privind partidele și alte organizații social-politice, „orice limitare a exercitării
unor drepturi umane fundamentale exprimate prin activitatea unor partide politice
trebuie să ﬁe conformă cu prevederile relevante ale Convenției europene privind
protejarea drepturilor omului și ale altor tratate internaționale, în perioada unor
calamități, dar și în perioade de timp normale”. Comisia aﬁrmă că limitarea drastică
sau chiar dizolvarea unui partid politic poate ﬁ justiﬁcată doar în cazul unor partide
care promovează folosirea violenței și folosesc violența ca mijloc politic de răsturnare
a ordinii constituționale, având drept efect lezarea gravă a drepturilor și libertăților

81 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
garantate de Constituția țării. Doar faptul constatat că un anumit partid promovează
modiﬁcarea Constituției nu poate servi drept motiv întemeiat pentru interzicerea ori
lichidarea acestuia. În general, interzicerea sau dizolvarea unor partide politice trebuie
să ﬁe aplicată cu foarte multă prudență și ca un caz de maximă gravitate.
Înainte de a cere unei instanțe judecătorești acțiunea de a interzice ori a dizolva un
partid, autoritățile guvernamentale ar trebui să evalueze, pe baza situației speciﬁce
a țării, dacă partidul respectiv chiar prezintă un pericol real pentru ordinea liberă și
democratică a statului sau dacă acțiunile contestate în instanță afectează într-adevăr
în mod direct drepturile cetățenilor și dacă alte măsuri mai puțin radicale nu ar putea
preveni ori remedia dauna pricinuită. Tot astfel, măsurile legale îndreptate spre
interzicerea ori dizolvarea legală a partidelor politice trebuie să reprezinte o consecință
a unei deliberări judiciare ori a unui verdict judecătoresc de neconstituționalitate,
și ar trebui să ﬁe aplicat unor cazuri de o gravitate excepțională, conducându-se de
principiul proporționalității.
Orice acțiune de asemenea natură trebuie să se întemeieze pe suﬁciente probe și
dovezi că anume partidul, și nu doar anumiți membri ai acestuia, urmărește obiective
politice întemeiate pe folosirea sau pregătirea de a folosi mijloace neconstituționale.
În sfârșit, este semniﬁcativ și faptul că opinia Comisiei transmite un mesaj foarte
clar că suspendarea ori inerzicerea unui partid politic trebuie s ă ﬁe rezervat ă
Curții Constitu ționale sau altei instan țe superioare judec ătore ști în cadrul unei
proceduri care ar oferi garan țiile necesare unui proces judiciar veritabil, descris prin
obiectivitate, transparen ță și profesionalism109.
Este evident că aplicarea acestor recomandări face mult mai diﬁcilă suspendarea ori
interzicerea unui partid politic, asigurând un rol mai important puterii judecătorești
și restricționând acțiunile executivului. În același context apare neclară și prevederea
legislației curente cu privire la posibila dizolvare a partidelor politice care nu au
participat la alegeri în două campanii consecutive (art.22-2c). Legislația prvede că
dacă partidele politice nu au participat cu liste proprii de candidați la două campanii
consecutive de alegeri parlamentare ori dacă au acumulat mai puține voturi decât
cele necesare la momentul reînregistrării partidului de către Ministerul Justiției,
acestea pot ﬁ suspendate, ceea ce ar crea un spațiu larg pentru acțiuni nedemocratice
și disproporționate față de scopul general de protejare a drepturilor și libertăților
fundamentale.
În anii 2008 și 2009, această prevedere a constituit unui din cele mai sensibile
subiecte din domeniul reglementării activității partidelor. Partidele mici, în special
cele extraparlamentare, au numit această prevedere ca ﬁind „ discriminatorie ” și s-au
adresat câtorva instanțe pentru a dovedi caracterul ei neconstituțional. Din partea
sa, Ministerul Justiției recunoaște că art.22 contrazice prevederile constituționale ale
109 Opinie asupra amendamentelor propuse prin Legea cu privire la partidele politice și alte organizații social-politice
a Republicii Moldova. Adoptată de Comisia de la Veneția la Sesiunea Plenară din 14–15 martie 2003, Veneția, pe
baza comentariilor lui James HAMILTON (Substitute member, Ireland) http://www.venice.coe.int/docs/2003/CDL-
AD%282003%29008-e.asp

82 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
art.41 cu privire la libertatea partidelor și altor organizații social-politice, cele ale art.1
din Legea cu privire la partidele politice, care deﬁnește partidele ca asociații benevole
ale cetățenilor, bazate pe principiul liberei participări, precum și cele ale art.17 (alin.2),
lit.b din Lege, care stipulează dreptul partidelor politice de a participa în mod liber la
alegeri organizate în conformitate cu legea110. Prevederea dată aﬁșează foarte clar o
limitare serioasă a libertății de asociere și a întrunirilor, protejată de art.11 al Convenției
europene a drepturilor și libertăților fundamentale, ceea ce este un eșec inadmisibil
într-o societate democratică.
Luând în calcul sensibilitatea articolului menționat mai sus, Ministerul Justiției a
înaintat un proiect de lege la începutul lui februarie 2010 pentru modiﬁcarea art.22
și eliminarea acestei prohibiții asupra partidelor mici, pornind de la faptul că toate
partidele politice, indiferent de caracterul lor, parlamentar sau neparlamentar, trebuie
să aibă șanse egale de participare la viața politică, să comunice cu structurile sale și
să participe la campanii electorale. Conform celor relatate mai sus, restricțiile legale
ce impun dizolvarea partidelor pentru neparticiparea la două campanii electorale
consecutive par a ﬁ nedemocratice și disproporționate în raport cu scopul actelor
normative de a proteja și a sprijini drepturile și libertățile fundamentale.
La 6 februarie 2010 liderul Partidului Comuniștilor (PCRM), V. Voronin, a acuzat
Ministerul Justiției că ar favoriza micile partide extraparlamentare, sugerând că Alianța
pentru Integrare Europeană aﬂată la guvernare „stă în spatele recentelor probleme ale
Partidului Comuniștilor”, și a enunțat acuzația că revizuirea legii este un compromis
cu substrat politic. S-a dovedit că aceste presupuneri sunt complet false, odată ce
propunerile din proiectul de lege pentru modiﬁcarea Legii cu privire la partidele
politice au fost elaborate deja la 16 noiembrie 2009 și discutate de către Cabinetul de
Miniștri cu mult timp înainte de oricare caz de părăsire a rândurilor PCRM, iar ulterior
aceasta a fost adoptată printr-o decizie de Guvern la 3 februarie 2010.
Art.3-4 al legii interzice orice ingerin ță a statului î n activit ățile partidelor politice ,
cu excepția cazurilor stipulate de legislația în vigoare. În practică, partidele politice
adesea pot să se confrunte cu diverse tipuri de presiuni din partea administrației
guvernamentale centrale. Astfel, în ajunul alegerilor generale din 2009 din Republica
Moldova, observatorii internaționali (OSCE-ODIHR) au remarcat că împotriva liderilor de
opoziție au fost inițiate mai multe dosare penale pe motive ce au născut dubii legitime.
De pildă, S. Urechean, Președintele AMN, a fost acuzat că ar ﬁ autorul unei conspirații în
scopul asasinării Vicepreședintelui Parlamentului, I. Roșca, pornindu-se un dosar penal
din partea Procuraturii Generale, deși motivele care au fost invocate pentru inițierea
acestui caz au trezit doar ilaritate și neîncredere chiar și printre anchetatori.
Mai multe cazuri înregistrate de echipa de observatori în campania din 2009 au
reﬂectat diverse tipuri de intimid ări sau presiuni asupra candida ților și partidelor din
110 Comunicatul de presă al Ministerului Justiției cu privire la acuzațiile vizând propunerile proiectului legii pentru
modiﬁcarea Legii partidelor politice din 08.02.2010, http://www.justice.gov.md/ro/news-ministr/10034/ (actualizat
la 03.04.2010).

83 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
partea administra ției de stat, i.e. utilizarea „resurselor administrative ”111. Coali ția 2009 a
remarcat în raportul s ău că „forțele de securitate au fost implicate în procesul politic din R.
Moldova ”. Astfel, Procuratura General ă, Ministerul Justi ției, Ministerul de Interne, Centrul
pentru Combaterea Crimei Organizate și Corupției (CCCOC) și Serviciul de Informații și
Securitate (SIS) au hărțuit în mod constant partidele de opozi ție și pe membrii acestora. Ei
au ini țiat sau au reanimat dosare penale la comanda partidului de guvern ământ în scopul
eliminării unora din poten țialii conducători ai partidelor de opozi ție, astfel încălcând în
mod brutal drepturile fundamentale umane și libert ățile de exprimare112.
Deși ingerința în activitățile partidelor politice este limitată de lege, legislația
Republicii Moldova impune anumite limitări asupra activității de partid, dacă anumite
activități desfășurate de către anumite partide politice ar putea periclita principiile
constituționale referitoare la „suveranitatea, independența, unitatea și indivizibilitatea
statului” (art.1 din Constituție). Odată ce Constituția stipulează inalienabilitatea
teritoriului de stat, legislația materializează această prevedere printr-o serie de restricții
speciﬁce, impuse conținutului programelor politice ale partidelor înregistrate, care nu
pot deﬁni drept scopuri exprese – schimbarea frontierelor de stat în beneﬁciul altor
state sau promovarea unor scopuri separatiste, cum ar ﬁ cele susținute de către regimul
separatist din regiunea transnistriană. Aceasta nu poate ﬁ percepută ca o restricție larg
recunoscută, dar uneori este confruntată de către actorii politici.
111 Raportul intermediar nr.1, OSCE-ODIHR, Raportul de monitorizare electorală în R. Moldova, 24 februarie–6 martie
2009, www.osce.org
112 Câteva partide politice au declarat în mod public că Procuratura Generală a inițiat dosare penale (AMN, PLDM,
PPR), vezi: Info-prim neo, 14.01.2009; liderii PPR (Partidul Popular Republican) au acuzat Ministerul Justiției de
amânarea deliberată a înregistrării pentru a înlătura partidul din activități electorale și a-i consuma timpul și
eforturile în judecăți; liderul Partidului Democrat a acuzat Ministerul de Interne de fabricarea unor dosare politice
împotriva partidelor de opoziție. Vezi: Omega, 14.01.2009, Basa-press, 15.01.2009, liderul PLDM a acuzat partidul de
guvernământ de fabricarea unor dosare politice împotriva opoziției, Basa press, 16.01.2009. Raportul LADOM (23
decembrie 2008–27 ianuarie 2009) – www.alegeriliber.md

84 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
III. Regulamentul de funcționare al legislativului
și partidele
3.1. Regulamentul Parlamentului Republicii Moldova
Parlamentul Republicii Moldova își organizează activitățile, deﬁnindu-și structura
internă și procedurile de adoptare a legilor, în temeiul unui Regulament permanent de
funcționare (art.64-1, art.74-3, Constituția RM). Actualul Regulament al Parlamentului
(nr.797-XIII din 02.04.1996) a fost adoptat cu statut de lege organică în anul 1996, dar
a suferit și numeroase ajustări și amendamente pe parcursul ultimilor 14 ani. Având
o importanță deosebită în organizarea procedurilor interne de pregătire și adoptare
a legilor, Regulamentul are și funcția de a reglementa organizarea fracțiunilor
parlamentare – elementul esențial în procesul de planiﬁcare a priorităților legislative
–, traducându-le sub forma unui mecanism de validare a voturilor parlamentare,
constituire sau dizolvare a fracțiunilor parlamentare, delegarea unor reprezentanți ai
fracțiunilor parlamentare în cadrul unor diverse comisii sau grupuri de lucru, instituții
și delegații externe, asigurând interacțiunea dintre diverse grupuri politice și formarea
agendei legislative.
Chiar cât privește prima sesiune de lucru prilejuită de validarea mandatelor noii
componențe a Parlamentului de către Curtea Constituțională (art.62 din Constituție),
Regulamentul descrie detaliat modul în care sunt formate organele de conducere ale
legislativului (7-15), stabilind ordinea internă și responsabilitatea exactă a autorităților
alese în Parlament: formarea fracțiunilor parlamentare (art.4), alegerea Biroului
Permanent (art.7) și a Președintelui Parlamentului cu votul majorității deputaților (art.8).
Fracțiunile parlamentare sunt create în decursul primelor 10 zile de la constituirea
legală a Parlamentului și activează în baza Regulamentului Parlamentului. Respectiv,
toți deputații pot constitui fracțiuni parlamentare dacă cel puțin 5 deputați sunt de
acord cu această inițiativă.
Art.4 explică detaliat modul cum trebuie să ﬁe constituite fracțiunile parlamentare
(art.4), care se formează din cel puțin 5 deputați aleși în bază de liste ale concurenților
electorali, precum și fracțiuni parlamentare cu aceeași componență numerică din
deputați independenți. Pot constitui o fracțiunie aparte și deputații independenți, care
nu se regăsesc pe listele unor fracțiuni parlamentare (art.4-2), dar toate fracțiunile se
constituie în termen de 10 zile de la constituirea legală a Parlamentului. Regulamentul
stabilește în art.4-4 interdicția de a forma noi fracțiuni parlamentare după această
perioadă, cu scopul de a menține echilibrul procesului legislativ și conﬁgurația politică,
acceptată prin votul scrutinului direct parlamentar. Regulamentul menține interdicția
de a părăsi fracțiunea și pentru deputați, care nu pot ﬁ membri a mai mult de o

85 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
fracțiune, iar în cazul în care se decid a părăsi o fracțiune ori părăsesc fracțiunea din care
au făcut anterior parte, nu se vor putea alătura unei alte fracțiuni parlamentare pentru o
perioadă de cel puțin 6 luni (art.4-8).
Regulamentul Parlamentului impune o anumită disciplină rigidă prin procedura
de constituire și menținere a fracțiunilor, acordând avantaje importante acestora,
spre deosebire de deputații individuali, lipsiți, de exemplu, de dreptul de a propune
proiecte legislative. Art.5(4) stabilește procedura de încetare a existenței unei fracțiuni
parlamentare atunci când numărul membrilor săi se reduce sub numărul de 5, sau dacă
fracțiunea notiﬁcă conducerea Parlamentului în acest sens. Fiecare dintre fracțiuni
își alege organele de conducere sau liderul, care prezintă ulterior Parlamentului
componența numerică și nominală a fracțiunilor pe care le reprezintă, iar din acest
moment fracțiunile parlamentare sunt recunoscute ca ﬁind legal constituite. Fracțiunea
cu cel mai mare număr de deputați sau coaliția de fracțiuni, care cuprind mai mult de
jumătate din deputații aleși (art.4-12), este considerată a ﬁ majoritatea parlamentară.
Fiecare fracțiune parlamentară se bucură de condiții egale, punându-li-se la dispoziție
condiții adecvate pentru organizarea muncii în cadrul numărului întrunit de deputați,
obține din oﬁciu un buget suplimentar, tehnică birotică, rechizite de birou și alte
servicii de secretariat, ﬁind asistată de un personal caliﬁcat, care are drept competență
expertizarea unor proiecte de lege (art.4-3 și 4-4).
Astfel, fracțiunile au dreptul de a face propuneri113 în vederea: (a) numirii, alegerii
reprezentanților lor în Biroul Permanent, în comisiile permanente și în delegațiile
parlamentare permanente, ținându-se seama de reprezentarea lor proporțională
în Parlament, dar și revocării lor; (b) stabilirii ordinii de zi a ședințelor Parlamentului
și ale Biroului Permanent, (c) formării comisiilor speciale, de anchetă și altor comisii
legislative, (d) elaborării proiectelor de hotărâri ale Parlamentului privind programul
de activitate al Guvernului, proiectelor actelor exclusiv politice ale Parlamentului, (e)
formării grupurilor de lucru și de experți pe diverse domenii de activitate; f) inițierii
audierilor parlamentare etc. În cazul în care reprezentarea proporțională a fracțiunilor în
Parlament se schimbă, fracțiunile parlamentare, după cel puțin un an de la constatarea
acestui fapt, pot cere modiﬁcarea corespunzătoare a componenței Biroului Permanent,
a comisiilor permanente, precum și a delegațiilor parlamentare permanente.
Fracțiunile politice își deleagă membrii lor în cadrul comisiilor permanente, care
reprezintă organele de lucru ale Parlamentului (art.16/14) și care sunt reglementate prin
Regulamentul Parlamentului. Numărul comisiilor, denumirea, componența numerică
și nominală ale ﬁecărei comisii se vor hotărî de către Parlament, la propunerea Biroului
Permanent. Totuși, președinții, vicepreședinții, secretarii acestor comisii permanente
pot ﬁ aleși (art.17/15), după cum pot ﬁ și realeși, cu votul majorității deputaților aleși,
iar componența nominală a comisiilor permanente se stabilește ținându-se cont
de reprezentarea proporțională a fracțiunilor în Parlament. Astfel, vicepreședinții
și secretarii comisiilor permanente pot ﬁ revocați înainte de termen, la propunerea
fracțiunii parlamentare care i-a desemnat sau a unui grup de cel puțin 10 deputați, cu
113 Articolul 6(5). Organizarea fracțiunilor parlamentare și atribuțiile lor.

86 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
votul majorității deputaților aleși (art.17-4). Dacă fracțiunile parlamentare nu ajung la un
acord asupra componenței uneia sau mai multor comisii, Biroul Permanent propune, iar
Parlamentul hotărăște, cu votul majorității deputaților prezenți, asupra candidaturilor
propuse de fracțiunile parlamentare, respectându-se principiul reprezentării
proporționale și opțiunea personală a deputatului.
Potrivit Regulamentului, comisiile permanente sunt învestite cu sarcina de a examina
proiecte de acte legislative și propuneri legislative în vederea elaborării rapoartelor
sau avizelor, inițiind anchete parlamentare, stabilind dezbateri asupra unor probleme
de actualitate. Comisiile permanente emit, de asemenea, avize consultative în vederea
asigurării aplicării uniforme a legislației114. În caz de necesitate, comisiile permanente
pot forma grupuri de lucru din experți și specialiști în materie, cu care se consultă în
activitatea lor; pot constitui subcomisii, informând în acest scop Biroul Permanent al
Parlamentului, inclusiv pentru exercitarea controlului parlamentar (art.28).
Deși a suferit numeroase schimbări de la adoptarea sa, Regulamentul a asigurat o
funcționare stabilă și calitativă a procesului legislativ pe durata aﬂării sale în vigoare. De
regulă însă, Regulamentul este considerat a ﬁ favorabil fracțiunilor mari, în componența
cărora intră numeroși deputați, dar trezește critici din partea deputaților independenți,
care dintr-un motiv sau altul au decis să părăsească formațiunea politică pe listele
căreia au participat la alegeri. Acei deputați care nu sunt de acord să adere la vreuna
din fracțiunile parlamentare create și nu posedă destule mandate pentru constituirea
unei fracțiuni a lor pot forma o fracțiune parlamentară mixtă de neaﬁliați, similară cu
„Gruppe misto”. Regulamentul actual interzice crearea de noi fracțiuni parlamentare,
altele decât cele formate în primele 10 zile de la constituirea legală a Parlamentului.
La rândul lor, fracțiunile parlamentare își au propriile organe de conducere și
reprezentanții oﬁciali (art.4-5, Capitolul I). Fiecare deputat poate adera la una din
fracțiunile parlamentare și, similar, el poate părăsi fracțiunea sau poate ﬁ exclus din ea.
Același art.6 al Regulamentului Parlamentului stipulează dreptul deputaților care au
părăsit o fracțiune să adere la alta după o perioadă de 6 luni de la actul de excludere
sau de retragere individuală, dar prevederile lui nu permit crearea de fracțiuni noi
pe parcursul sesiunii legislative. Această rigiditate la formarea unor noi fracțiuni a
fost criticată recent de către grupul de deputați care s-a desprins din PCRM și care
a solicitat modiﬁcarea Regulamentului Parlamentului115, în vederea ajustării lui la
condițiile de recunoaștere a unor fracțiuni parlamentare create de deputații declarați
independenți. Ca urmare a schimbărilor intervenite, liderii de fracțiuni sunt obligați să
notiﬁce organele de conducere ale Parlamentului asupra listei numerice și nominale a
deputaților membri ai grupurilor lor politice.
114 Regulamentul Parlamentului Republicii Moldova (nr.797-XIII din 02.04.1996), art.27. Atribuțiile comisiilor
permanente.
115 Novosti – Moldova. Grupul de deputați independenți a prezentat un ultimatum conducerii Parlamentului,
01.04.2010. http://www.newsmoldova.md/politics/20100401/844348.html

87 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
3.2. Grupurile parlamentare și activitatea legislativă
Majoritatea parlamentară este considerată fracțiunea sau coaliția de fracțiuni,
anunțată printr-o declarație, care cuprinde mai mult de jumătate din deputații aleși,
iar opoziția constă din acele fracțiuni parlamentare care nu s-au aﬁliat coaliției de
guvernământ (art.4-13). Regulamentul actual116 al Parlamentului indică necesitatea
existenței a cel puțin 5 deputați pentru crearea unei fracțiuni, care este înregistrată
în decursul a 10 zile de la data conﬁrmării mandatelor de către CEC și recunoașterea
legalității de către Curtea Constituțională a noului Parlament al Republicii Moldova.
Candidații la principalele funcții de conducere ale Parlamentului sunt propuși
din partea fracțiunilor politice și, în conformitate cu tipul de vot (secret sau deschis),
candidații sunt aprobați în funcțiile respective. Sunt încurajate negocierile între
fracțiunile politice, care își pot asocia voturile pentru a-și sprijini candidații ce reprezintă
mai mult de o fracțiune. Președinții de Parlament sunt votați cu votul unei majorități
simple a deputaților, dar pot ﬁ destituiți cu 2/3 din voturi. Astfel procedura de
rechemare este mai complicată sau practic imposibilă în perioada aceleiași legislaturi.
La propunerea fracțiunilor politice, sunt recomandați președinții comisiilor permanente,
urmând practic aceeași procedură ca și în cazul Președintelui Parlamentului.
De asemenea fracțiunile pot propune propriile proiecte de legi și hotărâri; pot
participa la crearea unor comisii de anchetă sau speciale; pot propune proiecte de
hotărâri cu privire la activitățile desfășurate de Guvern; pot solicita audieri legislative.
Dacă structura numerică a fracțiunilor este schimbată, atunci, în cel mult 1 an de la
notiﬁcarea formală despre acest fapt, fracțiunile parlamentare pot solicita ajustarea
Biroului Permanent, a comisiilor permanente, precum și a delegațiilor permanente.
Fracțiunile primesc birouri pentru membrii lor, echipament, birotică și alte materiale de
sprijin din partea Parlamentului, i.e. o secretară și personal subsidiar în conformitate cu
mărimea fracțiunii și resurselor ﬁnanciare alocate de Parlament.
Fracțiunile politice își desemnează deputații în comisiile permanente ale
Parlamentului, de obicei, imediat după recunoașterea legală a noilor mandate
legislative de către Curtea Constituțională. Parlamentul are 9 comisii permanente,
ﬁecare operând în componența a 10 sau 11 membri, ale căror competențe acoperă un
spectru larg de activități în domeniile lor. În particular, membrii consiliilor parlamentare
se ocupă de examinarea unor probleme legislative, cu veriﬁcarea aplicării unor legi,
iar în unele cazuri – cu elaborarea legislației, având competența de a solicita explicații
din partea Guvernului, caz în care sunt sprijiniți de secretariatul Parlamentului și de
consultanți externi din sectoarele publice și private.
Fracțiunile parlamentare își încetează existența atunci când numărul membrilor
respectiv ajunge să ﬁe mai mic de 5 deputați sau când fracțiunea își declară dizolvarea,
anunțând aceasta printr-o hotărâre. Procesul fragmentării de partid a provocat
116 Legea cu privire la Regulamentul Parlamentului nr.797-XIII din 02.04.1996, publicată în Monitorul Oﬁcial, nr.50/237
din 07.04.1996.

88 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
dezbateri considerabile în Parlamentul Republicii Moldova la începutul anului 2010.
În primul rând, 8 deputați și-au părăsit fracțiunile în mai puțin de jumătate de an de
la ultimele alegeri (2009), solicitând recunoașterea lor ca fracțiuni separate, dar și
modiﬁcarea Regulamentului Parlamentului117. Ei au promis să boicoteze ședințele
legislative dacă solicitările lor nu vor ﬁ luate în considerație. Din punctul lor de vedere,
Regulamentul curent al Parlamentului Republicii Moldova contrazice principiului inclus
în Constituție – art.68 (2) –, care stipulează că ‚orice mandat imperativ este nul”, ceea ce
permite deputaților să ﬁe în serviciul poporului și nu al partidelor, pe listele cărora ei au
fost aleși. În conformitate cu acest argument, interesele de partid nu pot prevala asupra
mandatului exercitat de către parlamentari, care nu poate ﬁ echivalat cu un „mandat
administrat de partid”, după cum este în Ucraina, ca urmare a deciziei din 2004 de
constrângere a traseismului politic.
Regulamentul protejează în mod clar interesele partidelor politice, care pot întări
disciplina de partid prin aplicarea uneori a unor sancțiuni sau obligații „nedemocratice”
membrilor săi de partid. Odată ce nu există niciun precedent când un candidat ar
reuși în mod individual să-și obțină mandatul în cadrul alegerilor generale, deputații
independenți, de regulă, reprezintă cazuri „individuale” de luptă sau conﬂicte în cadrul
partidelor politice, încheiate prin decizii formale de excludere a unor deputați din
partid. Deputații individuali au aceleași drepturi și obligații ca și reprezentanții deplini
ai poporului, dar nu se pot bucura de beneﬁcii organizaționale, de care se bucură
doar fracțiunile de partid în cadrul Parlamentului, precum: participarea la formarea
și conducerea comisiilor permanente, a biroului permanent, consultare în cazuri
speciﬁce de legislație și în cazuri simple, cum ar ﬁ folosirea autoturismelor, birourilor
și alte avantaje colaterale, oferite fracțiunilor de partid de către aparatul parlamentar.
Fracțiunile parlamentare constituite posedă dreptul de a participa la desemnarea
reprezentanților lor în Biroul Permanent al Parlamentului, în comisiile permanente,
precum și în delegațiile permanente, pe baza reprezentării lor proporționale în
Parlament (art.6-5). Deși Regulamentul Parlamentului este din când în când contestat,
în mod general, deputații susțin că acesta asigură un proces legislativ stabil, prin
contribuția activității fracțiunilor, comisiilor permanente, grupurilor de lucru și
organelor de conducere ale Parlamentului.
În 2009, PCRM a contestat alegerea Pre ședintelui Parlamentului, M. Ghimpu, sus ținând
că „aceasta prejudiciaz ă prevederile Regulamentului, care a stabilit 10 zile pentru crearea
fracțiunilor parlamentare ”118. Dată ﬁind situa ția tensionat ă dintre susținătorii fostului
partid de guvern ământ și deputa ții noii coali ții de guvernare, Curtea Constitu țional ă a
acceptat sesizarea primit ă din partea deputa ților într-o procedur ă urgent ă, asum ându-
și riscul de a delibera într-o dezbatere politic ă deosebit de contestat ă de c ătre actorii
politici. Pe 8 septembrie 2010, Curtea Constitu țional ă a examinat acest caz într-o ședin ță
deschis ă, în care trei judec ători au votat pentru, iar trei judec ători au votat împotriva
117 Șase deputați au părăsit PCRM în decembrie 2009 – martie 2010, care a obținut 48 de mandate în urma ultimelor
alegeri generale desfășurate la 29 iulie 2009. Alți doi deputați au părăsit Alianța „Moldova Noastră” și au ridicat cu
precauție problema privind posibilitatea creării de noi grupuri politice.
118 Infotag, 28 august 2009.

89 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
legalit ății alegerii Pre ședintelui Parlamentului RM în prima zi de sesiune, chiar imediat
dup ă validarea mandatelor de deputa ți. În acest fel, în condi țiile de paritate a voturilor,
actul alegerii consumate în Parlamentul RM a r ămas perfect valabil și legitim, proiect ând
însă rivalitatea grupurilor politice spre alte subiecte litigioase.
3.3. Regim parlamentar versus regim semiprezidențial
La mijlocul anului 2000, Parlamentul Republicii Moldova s-a pronunțat în
favoarea unei reformări constituționale, optând pentru trecerea la un model de
regim parlamentar. Amendamentele votate la 25 iulie 2000 s-au limitat, în general, la
modiﬁcarea mecanismului de alegere a Președintelui Republicii Moldova, dar lăsându-
i în mod dezechilibrat aceleași atribuții de care se bucura pe când era ales direct de
popor. Se cuvine de menționat că aceste modiﬁcări au intervenit pe fundalul unor
tensiuni pronunțate între Președintele în exercițiu de atunci, P. Lucinschi, și conducerea
Parlamentului RM, D. Diacov. Schimbarea a fost precedată de tentativa eșuată a
fostului Președinte de a obține modiﬁcarea regimului printr-un referendum național,
chiar și având caracter consultativ, urmat de constituirea unei Comisii de modiﬁcare
a Constituției și de inițiativa Președintelui de a solicita extinderea competențelor
prezidențiale prin introducerea unui sistem pur prezidențial119.
Acest proiect politic s-a bucurat de un sprijin relativ bun al populației, dar nu a reușit
decât să ostilizeze în cel mai înalt grad marea majoritate a partidelor parlamentare și
neparlamentare, care au tradus aceste intenții ca ﬁind un simplu moft prezidențial și nu
o realitate stringentă și obiectivă. Pe valul acestor contradicții neogoite, Parlamentul RM
a decis să conteste legitimitatea inițiativei prezidențiale, înlocuind astfel mecanismul
constituțional de alegere a acestuia și numind aceasta o „schimbare a formei semi-
prezidențiale cu cea parlamentară”. Ca urmare a modiﬁcărilor operate de legislatorii
moldoveni, puterea executivă (Guvernul RM) a obținut aparent mai multe competențe
directe, dar a fost plasată sub controlul exclusiv al Parlamentului, în timp ce alegerile
prezidențiale au rămas o problemă exclusivă a negocierilor din cadrul Parlamentului,
pentru care este necesară o majoritate de 3/5 din deputați (61 de deputați din cei 101
existenți). Parlamentul deține dreptul de a exprima vot de neîncredere Prim-Ministrului
(art.106-1) și Cabinetului său, dar el de asemenea poate delega Cabinetului autoritatea
de legiferare prin ordonanțe (art.106-2), ceea ce corespunde deﬁniției lui Sartori a
sistemului semiprezidențial120.
Parlamentul Republicii Moldova a întărit instrumentele de control parlamentar prin
intermediul votului de încredere sau de neîncredere acordat Prim-Ministrului, desemnat
119 La 23 mai 1999 Președintele Lucinschi a solicitat desfășurarea unui referendum cu următoare întrebare: „Sprijiniți
modiﬁcarea constituției în vederea introducerii unei forme prezidențiale de guvernare în Republica Moldova,
în care Președintele Republicii să ﬁe responsabil pentru formarea și conducerea guvernului, precum și pentru
rezultatele guvernării țării?”. Rezultatele referendumului au fost invalidate, odată ce numai 58% de cetățeni cu
drept de vot au participat la referendum din necesarii 60%, deși aproape 60% din cei care au votat au sprijinit
președintele răspunzând aﬁrmativ.
120 Sartori, G. Ingineria constituțională comparativă. Examinarea structurilor, stimulentelor și rezultatelor. Houndmills:
Macmillan Press, 1994.

90 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
să conducă Cabinetul de Miniștri, să modiﬁce Constituția, dar a rămas dependent în
realitate de capacitatea Executivului de a elabora proiecte de lege și a emite ordonanțe
de urgență121. Rămâne să ne întrebăm de ce Parlamentul a ezitat să modiﬁce totuși
principalele atribuții ale șefului statului, plasat după amendarea Constituției din
2000 în angrenajul electiv al Legislativului, dar menținându-și, totodată, puterea de a
dizolva Parlamentul, în condițiile art.78, ﬁind în continuare responsabil de procedura
desemnării candidatului la funcția de Prim-Ministru (sprijinit de votul de încredere al
deputaților), precum și de revocarea sau renominalizarea unor membri ai Guvernului,
la propunerea Prim-Ministrului122, dar în absența unor mecanisme parlamentare de
codecizie. Șeful statului și-a păstrat și competența de dizolvare a Legislativului în cazul
unui impas legislativ la formarea noului Cabinet de Miniștri sau în cazul imposibilității
de a adopta legi noi pe parcursul a trei luni consecutive123.
Chiar dacă rolul Prim-Ministrului este reﬂectat mai generos în Legea cu privire
la Guvern, Constituția consacră o structură cu dublă autoritate a Executivului, când
Prim-Ministrul este o autoritate slabă, iar Președintele este una puternică. Art.77 din
Constituție prevede că „Președintele reprezintă statul și este garantul suveranității,
independenței naționale, al unității și integrității teritoriale a țării”. Președintele
RM rămâne un actor deosebit de puternic și prin faptul că se bucură de susținerea
candidatului pe care tot el l-a desemnat pentru funcția de Prim-Ministru al Guvernului,
ceea ce descrie în linii generale elementele și formula de funcționare a unui model
semiprezidențial veritabil, cu excepția faptului că Președintele nu este ales în mod
direct. Președintele poate dizolva legislativul (art.85), exercitând autoritatea de
promulgare a legilor adoptate de Parlament. El, de asemenea, deține importante
atribuții de conducere a politicii externe a Republicii Moldova (art.86)124, având largi
atribuții în domeniul apărării naționale (art.87)125 și alte competențe (art.88), precum:
chestiuni ce țin de azilul politic și cetățenie, numirea în funcții publice, rangurile militare
și diplomatice, dar și faptul că poate suspenda actele Guvernului până la decizia ﬁnală a
Curții Constituționale.
O astfel de prevedere incertă poate conduce la perturbarea activității Primului-
Ministru, iar pe de altă parte, aceasta conduce la controlarea activității Guvernului
din partea Președintelui. Guvernul Republicii Moldova constă din Cabinetul de
Miniștri, Prim-Ministru și viceprim-miniștri126. Acțiunile Prim-Ministrului, care este
șeful Cabinetului, sunt suﬁcient limitate (art.96) prin faptul că „rolul Guvernului constă
121 Ibid., art.66, titlul 3.
122 Constituția Republicii Moldova (1994), art.82, titlul 3. www.docs.md (accesat ultima dată la 14 ianuarie 2006).
123 Ibid., art.85, titlul 3.
124 Art.86: în domeniul politicii externe, Președintele poartă tratative, încheie tratate internaționale în numele
Republicii Moldova și le prezintă spre ratiﬁcare Parlamentului; primește scrisorile de acreditare și acreditează
reprezentanți diplomatici, aprobă înﬁințarea de noi ambasade și alte misiuni diplomatice.
125 Art.87: în domeniul apărării, Președintele este Comandantul Suprem al forțelor armate; el poate declara, cu
aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parțială sau generală a armatei; în caz de agresiune armată
îndreptată împotriva țării, Președintele ia măsuri necesare pentru respingerea agresiunii, declară stare de război
și le aduce la cunoștința Parlamentului; Președintele poate lua alte măsuri necesare pentru asigurarea securității
naționale și a ordinii publice, în limitele și în condițiile legii.
126 Ibid., art.97, titlul 3.

91 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
în exercitarea implementării politicilor interne și externe ale statului și să asigure
coordonarea generală a administrației publice”. Conform aceluiași articol, Constituția
prevede că, „în exercitarea atribuțiilor, Guvernul se conduce de programul său de
activitate, acceptat de Parlament”. Chiar dacă rolul Prim-Ministrului este reﬂectat
mai generos în Legea cu privire la Guvern, Constituția consacră o structură cu dublă
autoritate a Executivului, când Prim-Ministrul este o autoritate slabă, iar Președintele
țării reprezintă o autoritate dominantă.
Art.77 al Constituției prevede că „Președintele reprezintă statul și este garantul
suveranității, independenței naționale, al unității și integrității teritoriale a țării”.
Art.81 al Constituției nu impune nicio condiționalitate asupra aﬁlierii de partid pentru
Președintele de stat în exercițiu, ceea ce creează câteva ambiguități și conﬂicte, așa cum
rolul său de membru de partid poate coincide cu calitatea sa de reprezentant al tuturor
cetățenilor Republicii Moldova, indiferent de preferințele acestora. Dat ﬁind că este
membru al unui anumit partid politic, nu este clar când acesta își reprezenta propriul
partid și când vorbește ca „arbitru național”, în conformitate cu spiritul modelului
semiprezidențial de guvernare (Franța).
Această arhitectură constituțională a fost supusă unei testări aspre la sfârșitul anului
2000. După două eșecuri consecutive de a desemna un nou Prim-Ministru, Președintele
P. Lucinschi a dizolvat Parlamentul și a anunțat alegeri anticipate. În 2001 Partidul
Comuniștilor a obținut un spațiu de manevră excelent pentru acțiunile sale. Controlând
peste 3/5 din Legislativ (sau 71 din cei 101 deputați), comuniștii literalmente au capturat
elementele-cheie ale puterilor de stat: Președintele RM, Președintele de Parlament,
Prim-Ministrul, ba chiar și posibilitatea de modiﬁcare lejeră a Constituției. Pluralismul
politic și ședințele „pluralismului implicit” s-au încheiat în curând cu impunerea
unui control cvasitotal asupra întregii arhitecturi a puterilor statului de către PCRM,
Republica Moldova devenind astfel primul stat ex-sovietic care s-a întors la guvernarea
comunistă prin alegeri democratice, deși noul partid de guvernământ a încercat să
combine economia de piață cu concepțiile marxiste.

92 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
IV. Partidele politice ca organizații
4.1. Membrii partidelor politice
Constituția Republicii Moldova (art.41-1) recunoaște și garantează dreptul
cetățenilor de a se „asocia liber în partide și în alte organizații social-politice”, ceea ce
reprezintă un principiu de bază pentru oricare stat democratic. Constituția Republicii
Moldova nu consﬁnțește însă un alt principiu important de organizare a partidelor
politice – democrația internă –, care rămâne a servi în mare parte ca o chestiune de
reglementare internă a partidelor. Se subînțelege astfel că principiul respectiv nu este
menționat în Legea fundamentală (Constituția), precum și în Legea privind partidele
politice, adoptată în 2007. Absența unor baze conceptuale pentru normele democratice
interne are implicații uriașe pentru calitatea procesului politic intern, consolidarea
partidului, precum și pentru percepția publică privind partidele politice, liderii acestora
și obiectivele statutare declarate.
Legea stipulează că „ Pot ﬁ membri ai partidelor politice cet ățenii Republicii Moldova
care, potrivit normelor legale, au dreptul la vot ”. Această dispoziție exclude, fără excepție,
atât cetățenii străini, cât și apatrizii din calitatea de membru de partid. După cum este
subliniat în Comentariile transmise în 2007 de la Comisia de la Veneția, o astfel de
excludere lărgită nu mai este acceptabilă în conformitate cu standardele Consiliului
Europei127. Dar, partidele politice sunt, de asemenea, forme voluntare de asociere.
Prin urmare, nicio persoană nu poate ﬁ constrânsă să adere sau să nu adere la un
partid politic (art.6-2), cetățenii Republicii Moldova au dreptul să se asocieze liber
în partide politice, să participe la activitatea acestora și să iasă din componența lor.
Excepții individuale sunt prevăzute pentru acei funcționari care, în virtutea pozițiilor lor
profesionale, nu pot face parte din partide politice, a căror listă urmează să ﬁe adoptată
ca o lege organică. Un alt fel de excepție este legată de caracterul juridic al asociațiilor,
care exclude în mod automat „ diverse asocia ții secrete sau de alt ă natur ă, care încalc ă
prevederile fundamentale ale statului moldovenesc: suveranitatea, integritatea și statutul
unitar, statalitatea, independența etc. ”.
Art.6 din Legea privind partidele politice dezvoltă dispozițiile referitoare la eventuale
aderări, stabilirea criteriilor de bază, principiul neconstrângerii, dar și drepturile și
responsabilitățile membrilor de partid. Cu excepțiile menționate mai sus, toți cetățenii
se pot asocia oricărui partid, fără teama de a ﬁ penalizați sau că aﬁlierea lor va prejudicia
cariera lor, dezvoltând astfel principiul incluziunii . În același timp, apartenența la
127 Comentarii despre proiectul Legii privind partidele politice din R. Moldova, de către dl Hans-Heinrich VOGEL
(membru, Suedia), COMISIA EUROPEANĂ PENTRU DEMOCRAȚIE PRIN DREPT (COMISIA DE LA VENEȚIA) Avizul
nr.431/ 2007, Strasbourg, 19 aprilie 2007.

93 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
partide se bazează pe principiul exclusivit ății, deoarece cetățenii moldoveni pot ﬁ
membri doar ai unui singur partid politic (art.7-2), de aceea, la momentul aderării la
oricare partid, „ﬁecare cetățean este obligat să declare în scris, pe propria r ăspundere,
dac ă este sau nu membru al altui partid politic ”. Partidele vor răspunde la cererile
depuse, aprobând sau nu cererea de aderare a cetățenilor pentru ﬁecare caz în parte.
Cu toate acestea, legislația stipulează expres că cetățenii își vor pierde apartenența
lor anterioară până la data de aderare la un alt partid, subliniind că „aderarea la un
partid politic, precum și pierderea calității de membru al acestuia nu pot servi drept
temei pentru acordarea de privilegii sau pentru limitarea drepturilor și îndatoririlor
fundamentale”(art.7-3).
O altă evoluție interesantă în domeniul reglementărilor de partid s-a produs în
2007, atunci când vechile dispoziții care stipulau interdicții împotriva membrilor de
partid, consﬁnțite în art.10 (8) din Legea privind partidele politice, au dispărut în noua
legislație. Și dacă legea veche includea o listă lungă de funcționari publici care nu
ar putea ﬁ membri ai partidelor politice: oﬁțerii de poli ție, al ți angaja ți ai Ministerului
Afacerilor Interne, oﬁ țerii SIS, vame șii, judec ătorii, procurorii, inspectorii pentru cazuri
penale, mediatorii, inspectorii de stat, precum și jurnali știi din mass-media oﬁcial ă, art.6
din noua Lege privind partidele politice nu recunoaște, practic, aproape nicio limitare
de apartenență politică pentru funcționarii de stat/publici de orice nivel, extinzând
astfel dreptul la asociere pe criterii de partid „tuturor persoanelor cu drept de vot”, în
sensul capacității juridice depline, cu excepția acelor persoane care nu pot participa la
activități politice în funcție de statutul lor juridic (art.6-4).
Astfel, după revizuirea modiﬁcărilor aduse art.16 din Legea serviciului public și
statutul funcționarilor publici (nr.158-XVI din 04.07.2008), a fost permisă apartenența
politică a funcționarilor publici, menținând în același timp interdicții numai la unele
categorii profesionale speciﬁce, cum ar ﬁ: judecătorii și procurorii (art.3 din Legea
cu privire la Procuratură), vameșii (art.6 din Legea privind Serviciul Vamal), militarii
(art.36 din legea privind statutul militarilor). Nu există dispoziții speciﬁce cu privire la
criteriile care trebuie întrunite pentru acordarea statutului de membru persoanelor
ﬁzice aplicate de către noua Lege privind partidele politice, declarând că acest domeniu
trebuie să ﬁe o „chestiune reglementată exclusiv prin documente interne ale partidului”
(statut și programul de activitate, înregistrate corespunzător de către autorități).
Art.1-2 al Legii stipulează că „ partidele politice, ﬁind constituite în calitatea lor de
institu ții fundamentale ale statului de drept, promoveaz ă valorile democratice și pluralismul
politic” , nu pot ﬁ compatibile cu existența unor restricționări impuse pe criterii de
naționalitate, grup etnic, limbă vorbită, rasă, origini sociale, sex etc. Ar trebui să
recunoaștem că, deși legislația și Constituția RM creează aparent obstacole în calea
constituirii unor grupuri politice exclusiviste – indiferent dacă ﬁlonul central al acestora
este limba vorbită sau identitatea națională –, Republica Moldova a cunoscut apariția și
evoluția unor formațiuni politice reprezentative doar pentru anumite grupuri naționale,
cu statut de minoritate etnică. Drept exemplu ar putea servi partidul „Ravnopravie”,
ca organizație social-politică înﬁințată exclusiv pentru promovarea intereselor
etnicilor ruși, cetățeni ai Republicii Moldova, dar și exemplul partidului „Găgăuzia

94 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
Unită” (Edinaia Gagauzia), constituit în regiunea purtătoare a aceluiași nume, și ale
căror interese această formațiune politică pretinde să le reprezinte. Menționăm însă
că statutul acestui partid, „Găgăuzia Unită”, nu este înregistrat decât la Comrat, deși,
conform legislației cu privire la partidele politice, orice formațiuni politice ar trebui să
ﬁe înregistrate de către Direcția pentru organizații necomerciale a Ministerului Justiției,
și doar ﬁlialele partidelor naționale constituite pe plan local ar putea ﬁ înregistrate la
nivelul autorităților locale. Nu este clar dacă statutul special al regiunii autonome UTAG
– Gagauz Yeri – poate ﬁ aplicat și reglementărilor existente în domeniul funcționării
partidelor politice.
Men ționăm totu și că existen ța acestor partide conﬁrm ă caracterul deschis al
prevederilor actualei legisla ții cu privire la partidele politice și faptul c ă, în actuala sa
formul ă, Legea cu privire la partidele politice (2007) poate r ăspunde unei largi diversit ăți
de interese politice și regionale. În egal ă măsură putem sus ține și punctul de vedere
conform căruia partidele na ționale sunt actorii care trebuie s ă ofere condi ții preferen țiale
pentru participarea pe listele lor a unor reprezentan ți ai minorit ăților na ționale, aﬂate
în mod preponderant la nivel regional. Totu și, legisla ția nu poate impune criterii rigide
de reprezentare a unor minorit ăți regionale sau etnice pentru c ă în acest fel s-ar atinge
un principiu fundamental al independen ței partidelor politice în formularea propriilor
opțiuni politice, ideologii și programe, care prind contur doar în condi țiile competi ției de
idei. F ără îndoial ă, partidele politice nu pot ﬁ disociate de structura ideologic ă și pozi țiile
pe care le de țin acestea, în condi țiile în care structural ori doctrinal și ideile politice
pe care acestea le ap ără călăuzesc ac țiunile lor. Este evident c ă cei care își propun s ă
devin ă membri ai unor partide politice vor ﬁ selecta ți dup ă capacitatea și ata șamentul
lor personal în favoarea unor linii de ac țiune, aceasta presupun ând și existen ța unor
clariﬁc ări de pozi ție, poate chiar a unor teste, traduse în limbajul op țiunilor politice,
sau a unor preferin țe de natur ă ideologic ă. Partidele pot, de asemenea, s ă impun ă
selectarea unor sus ținători – viitori candida ți pentru a deveni membri de partid – și
pe baza mobiliz ării lor în campania electoral ă, a calit ăților personale manifestate prin
loialitatea fa ță de partid, sloganele și programul propuse de partide, aceste criterii ﬁind,
cu siguran ță, destul de diferite fa ță de modul în care alte organiza ții necomerciale, cum
ar ﬁ asocia țiile publice, își selecteaz ă propriii membri sau personalul aﬁliat.
Legislația nu restricționează modul de selectare și promovare a membrilor de
partid, nici nu supervizează această recrutare, care prezintă numai o chestiune de
organizare internă a partidului. De exemplu, Statutul Partidului Comuniștilor (PCRM)
(art.4) prevede ca membrii acestuia „să ﬁe sinceri, principiali și fermi în convingeri, să
studieze și să folosească în mod creativ teoria marxist-leninistă, Programul partidului
și alte documente de partid, să promoveze activ și să sprijine consecvent ideile
comuniste, orientarea partidului în societate, organizarea lucrătorilor în apărarea
intereselor lor vitale, în conformitate cu Constituția și alte acte legislative ale Republicii
Moldova, etc” . Dar legislația Republicii Moldova nu este suﬁcient de clară în deﬁnirea
criteriilor de aderare sau a altor obligații de membru, în capacitatea de a refuza sau a
expulza membrii de partid, lăsând respectivelor partide politice stabilirea formelor de
aderare acceptate de acestea, impunând doar apartenența la un singur partid (art.6).
Apartenența poate ﬁ anulată în cazul în care persoanele ﬁzice vor adresa o cerere scrisă

95 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
sau în cazul în care membrii respectivi au comis acțiuni ce vin în contradicție cu politica
de partid, lucruri care sunt reglementate de statutul social sau de program (art.7-5).
Din anul 2007, Ministerul Justi ției a încercat s ă supravegheze activitatea partidelor
politice, în conformitate cu prevederile noii legi, prin stabilirea unei obliga ții de a
respecta noile norme ale acestei legisla ții. Unele partide de opozi ție au acuzat Guvernul
de restric ționarea libert ății de asociere înaintea alegerilor parlamentare din prim ăvara
anului 2009. La 13 mai 2009 Curtea de Apel a reconﬁrmat decizia Ministerului Justi ției de
a refuza înregistrarea Partidului „Acțiunea European ă” pe motivul că anumite semnături
ale membr ilor fondatori au trezit suspiciuni în procedura inițiată de înregistrare . Liderii
Partidului Liberal-Democrat au acuzat imediat Guvernul de intimidare a membrilor noului
partid prin interogarea membrilor de c ătre organele de poli ție128. Acesta este motivul
pentru care mai multe partide de opozi ție au interpretat noile cerin țe drept un motiv
pentru deciziile arbitrare și amestecul autorit ăților statului în activit ățile lor de partid.
Prin statutul lor, partidele politice stabilesc criterii proprii de eligibilitate pentru
candidații care își exprimă voința lor de a deveni membri ai acestor partide. De
exemplu, Partidul Democrat stipulează că „ﬁecare cetățean al Republicii Moldova,
indiferent de etnie, sex, rasă, credință sau religie, originea socială sau venituri, poate
deveni membru al partidului, în cazul în care a atins vârsta de 18 ani până la momentul
aplicării, recunoaște și respectă documentele statutare ale Partidului Democrat
(programul și statutul), activează în una dintre ﬁlialele principale ale partidului și
plătește în mod regulat cotizațiile de membru”(art.19)129. Prevederi similare (vârsta
de 18 ani), angajamentul de a contribui personal la realizarea obiectivelor principale
ale programului de partid, respectul pentru documentele de constituire, pot ﬁ găsite
în aproape toate statutele de partid (Art.10 din Statutul Partidului Popular Creștin-
Democrat, art.9 din Statutul Partidului Social-Democrat etc.).
Social-democrații stipulează că membri ai organizațiilor de tineret pot ﬁ numai
persoane ﬁzice în vârstă de la 18 până la 30 de ani (art.103). Pe baza acestui fapt, social-
democrații autorizează crearea a trei tipuri de organizații: pe bază de aﬁliere teritorială
(creată în conformitate cu cerințele legislației în cel puțin jumătate din unitățile
administrativ-teritoriale existente de nivelul II), cu nu mai puțin de 50 de membri în
ﬁecare, dar, de asemenea, pe baza demograﬁcă și profesională (art.105-106). Cererea de
aderare este prezentată de către persoanele ﬁzice în baza unei cereri scrise, depuse la
organizația de bază. Calitatea de membru se acordă în cazul în care organizația de bază
de partid susține cererea.
Unele partide recunosc diferite tipuri de membri. Partidul Democrat din Moldova
prevede în Statutul său că persoanele în vârstă de 15 sau 18 ani care cunosc programul
și statutul partidului pot deveni membri cu termen de încercare ai Partidului
Democrat (art.20 din Statut), aderând la o organizație de bază la locul lor de reședință.
Partidele pot avea simpatizanții lor, care iau în considerare principiile programatice
128 2008, Raportul Drepturile omului: Moldova, Biroul pentru Democratie, Drepturile Omului și Muncă, ediția 2008.
Raportul de țară privind practicile în domeniul drepturilor omului, 25 februarie 2009.
129 Art.19, Statutul Partidului Democrat, http://www.e-democracy.md/ﬁles/parties/pdm-statute-2008-ro.pdf.

96 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
ale partidului și contribuie prin activitatea lor la realizarea scopurilor și obiectivelor
de partid fără a ﬁ membri ai acestuia. Este o sarcin ă delegat ă organiza țiilor de bază
pentru a identiﬁca „simpatizanții” locali ai partidului . Prin statut, partidele instituie
anumite limitări speciﬁce spre a exclude dreptul de aderare pentru acele persoane
care „împărtășesc sau se angajează în acțiuni extremiste, rasiste, antisemite, anarhiste
sau șovine, acțiuni ce vin în contradicție cu principiile democratice ale unui stat de
drept” (art.21, Statutul PD). Unele partide prevăd ridicarea calității de membru în cazul
în care acest lucru este solicitat de legi speciﬁce pentru membrii angajați în poziții
de vârf în administrația de stat (art.22, Statutul PD). Dispozițiile prevăzute în Legea
privind partidele politice stabilesc responsabilitatea pentru clariﬁcarea „drepturilor și
obligațiilor” membrilor în partidele respective, prin urmare, ﬁecărui partid înregistrat i-a
fost solicitat să elaboreze propriul sistem de reglementare a legăturilor dintre membrii
de partid și conducerea acestuia, mecanismele de reprezentare și responsabilitatea
liderilor de partid față de membrii lor cu drepturi depline, conform statutului.
De obicei, statutul de partid (carta) include în părți separate „drepturile” și
„obligațiile” membrilor săi. Drepturile recunoscute ale membrilor de partid includ:
libera exprimare a opiniilor cu privire la aspectele organizatorice și politice ale
partidului, depunerea de propuneri către conducerea partidului de a alege și a ﬁ ales
în conducerea partidului la diferite nivele, participarea la elaborarea deciziilor politice,
precum și posibilitatea de a solicita informații și protecție din partea organizațiilor de
bază, după caz, de a critica alți membri sau alte autorități ale partidului, de a adresa
reclamații sau propuneri oricărui organism al partidului, de a organiza și a participa la
acțiunile de partid, care sunt conforme cu Statutul partidului, și de a reprezenta partidul
în calitate de delegat la congrese, conferințe, alte locuri politice și adunări naționale
sau internaționale, precum și de a sponsoriza cu resurse ﬁnanciare și materiale (art.23,
Statutul PD) activitățile partidului respectiv.
În urma solicitărilor generale ale membrilor de partid, statutul PCRM prevede
că „ membrii pot expune organismele lor de partid, sau orice membru al PCRM, în mod
individual, la critici justiﬁcate” (!), dar, de asemenea, că aceștia „pot rechema unele
persoane din func țiile de conducere ale partidului, în cazul în care ultimele nu s-au dovedit a
ﬁ demne de încredere ”130. Obligațiile principale de membru (așa cum sunt ele consﬁnțite
prin prevederile de Statut, art.24, PD) includ următoarele: înregistrarea calității de
membru și participarea la activitățile desfășurate de către organizațiile de bază,
respectarea documentelor statutare ale partidului și participarea activă la îndeplinirea
obiectivelor prevăzute de programul partidului, promovarea politicii și a idealurilor
partidului, extinderea inﬂuenței sale, respectarea disciplinei de partid, a standardelor
etico-morale și politice de conduită, contribuirea la menținerea și consolidarea unității
ideologice și organizatorice a partidului, respectarea pluralismului de idei și opinii,
contribuirea la constituirea organizațiilor de bază, precum și a organismelor ierarhice
ale partidului, participarea la campania electorală. Membrii Partidului Democrat sunt
obligați să achite și o cotizație anuală de (48 de lei, aproximativ 4 dolari SUA).
130 Art.3, Statutul Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM), http://www.e-democracy.md/ﬁles/parties/
pcrm-statute-2008-ro.pdf

97 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
Legislația actuală privind partidele nu prevede niciun fel de „statut diferențiat
de membru”, deși partidele pot stabili propriile lor căi de a disocia între membri-
candidați și membri cu drepturi depline, după o perioadă de încercare, cum este cazul
Partidului Democrat din Moldova (art.20-2). Calitatea de membru poate ﬁ pierdută,
în conformitate cu statutul partidului, în caz de deces, demisie sau excludere131.
Excluderea membrilor poate avea loc, dacă „membrul partidului a neglijat prevederile
Statutului, a cauzat prin activitatea sa prejudicii materiale și de imagine politică
partidului”, dacă „membrul partidului a fost audiat și avertizat, suspendat sau revocat
din funcția de conducere, dacă i se retrage suportul politic pentru funcția obținută în
urma susținerii de către organizațiile sau organele de partid respective”. Suspendarea
calității de membru, după Statutul Alianței „Moldova Noastră”, se produce în cazul
abaterilor disciplinare repetate și de o manieră deliberată, al încălcărilor hotărârilor
emise de organele de conducere ale partidului. Persoana care a fost condamnată având
interdicția de a-și exercita drepturile politice și cetățenești prin hotărâre judecătorească
deﬁnitivă, ori care s-a înrolat în activitatea altui partid politic; pierde automat sau la
sesizare calitatea de membru de partid.
4.2. Aplicarea legisla ției pozitive privind protejarea partidelor politice
și structura lor organizatoric ă
Art.16 din Legea cu privire la partidele politice enumeră drepturile de care se bucură
partidele politice, incluzând, inter alia , următoarele:
(1) dreptul egal de a participa la alegerile parlamentare și locale, (2) dreptul de a
participa la campania electorală în condițiile accesului liber la mass-media publice
pentru candidații nominalizați din partea acestor partide în conformitate cu prevederile
legislației, (3) dreptul de a desfășura întruniri publice, demonstrații și alte activități, în
condițiile legii. Art.17 include, de asemenea, anumite drepturi adiționale, cum ar ﬁ: (4)
difuzarea liberă a ideilor și informației despre activitățile proprii, (5) participarea liberă
prin toate mijloacele aﬂate la dispoziția acestor partide și desemnarea candidaților în
alegeri, organizate în condițiile legislației electorale, (6) constituirea și administrarea
unor mijloace de comunicare în masă proprii, care ar include de la sine și activități
editoriale, conform legislației în vigoare.
În comparație cu Legea privind asociațiile publice, partidelor politice li se recunosc
numai trei drepturi de bază, în timp ce asociațiilor publice – tocmai paisprezece,
incluzând în lista acestora (art.24): distribuirea liberă a informației, înﬁințarea de
mijloace proprii de comunicare în masă, organizarea și gestionarea unor activități
editoriale, reprezentarea și apărarea unor interese legitime ale membrilor lor,
primirea și transmiterea de informații către și dinspre autoritățile publice, conform
cu activitățile prevăzute de statutele lor, constituirea de ﬁliale locale, practicarea de
activități economice, complementare scopurilor stipulate de statutele lor, inclusiv prin
intermediul unor societății comerciale sau cooperative, participarea la licitații naționale
131 Art.3-8, Statutul Alianței „Moldova Noastră”, http://www.e-democracy.md/ﬁles/parties/amn-statute-2008-ro.pdf

98 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
și internaționale, cu scopul de a implementa diverse activități relevante, obținerea
de subsidii de la stat, precum și organizarea unor burse de cercetare și instruire în
străinătate, obținerea de sprijin din partea unor fundații străine, alte tipuri de organizații
naționale sau internaționale, dar și din parea unor mecenați din afara țării.
Asociațiile publice pot încheia diverse acorduri bilaterale sau multilaterale de
cooperare în domeniul tehnico-științiﬁc, economic sau de ﬁnanțare a unor sfere
de producție, de livrare a unor servicii sau alte tipuri de activități, cu scopul de a
dezvolta prevederile statutare, contractând în acest scop persoane ﬁzice sau juridice
pentru a îndeplini diverse tipuri de activități, legate de drepturile de proprietate sau
de executare a unor proiecte diverse de cooperare științiﬁcă, furnizare de expertiză
publică în diverse proiecte de lege sau de programe, relevante pentru interesul public,
participarea în cadrul unor comitete mixte, constituite de către autoritățile publice.
Asociațiile publice pot avea propriile simboluri și abrevieri, pot organiza întruniri și alte
acțiuni publice, având autoritatea de a exercita în mod deplin competențele prevăzute
de legislație pentru acest tip de organizații, conferite inclusiv prin Codul civil și Codul
de procedură civilă132. Partidele politice pot avea și alte drepturi stipulate de legislație
și statute proprii, ceea ce face ca prevederile art.16 să nu pară chiar atât de exhaustive
sau complete. În mod speciﬁc, partidele politice pot apela la justiție pentru a-și apăra
drepturile legitime, folosindu-se de prevederile Codului de procedură civilă, ale Codului
de procedură administrativă și de alte coduri procedurale.
De asemenea, partidele politice pot avea anumite drepturi speciﬁce, care nu sunt
recunoscute altor tipuri de asocia ții, după cum este dreptul de a desemna candidați
proprii pentru diverse funcții eligibile, pentru care partidele vor concura în cadrul unor
campanii electorale (art.41), de a înainta liste de candidați spre a ﬁ înregistrați cu statut
de concurenți electorali de către CEC (art.42-44), de a folosi în mod gratuit mass-media
pe durata campaniei electorale (art.46), de a-și desemna membrii în cadrul comisiilor
electorale de sector ori de circumscripție, de a obine proprietăți prin distribuirea ori
vânzarea unor tipuri anumite de bunuri și servicii. Totuși, nu putem spune că partidele
politice se bucură de anumite privilegii ori de anumite protecții excesive în relația lor
cu autoritățile de stat ori cu instanțele de judecată. Din acest motiv, legislația cu privire
la partide stipulează proceduri speciﬁce pentru suspendarea, terminarea sau lichidarea
forțată a partidelor politice. Art.22 din Legea cu privire la partidele politice stabilește că
un partid politic își poate încheia activitatea prin: reorganizare, autodizolvare, dizolvare
și neconstituționalitate.
Reorganizarea intervine în urma pierderii statutului legal, ca rezultat al schimbării
statutului inițial, recunoscut conform legislației. Autodizolvarea partidelor politice
este autorizată prin decizia unilaterală a conducerii de vârf a partidului politic,
potrivit prevederilor statutare. Dizolvarea unui partid politic este posibilă ca urmare
a unui proces judiciar, încheiat prin decizia deﬁnitivă a Curții de Apel, în urma unei
sesizări primite din partea Ministerului Justiției (cu excepția unui recurs în instanța
superioară de justiție). În sfârșit, declara ția de neconstitu ționalitate poate interveni
132 Law on public associations, modiﬁed by the Law No 178-XVI of 20.07.2007, modiﬁed by the Law No. 205-XVI of
28.07.05, and modiﬁed by the Law No,263-XIV din 24.12.98.

99 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
numai ca urmare a unei examinări a unor circumstanțe speciale, aduse în fața Curții
Constituționale la inițiativa Ministerului Justiției, potrivit cărora un partid poate ﬁ
declarat neconform prevederilor constituționale ale țării, ﬁind astfel dizolvat în mod
automat, în condițiile legislației existente în RM.
Art.22(2) stipulează faptul că Ministerul Justiției poate lansa examinarea de către
Curtea de Apel (Chișinău) a unor circumstanțe speciale în care, un anumit partid politic
a încălcat în mod ﬂagrant prevederi esențiale ale legislației în vigoare, cum ar ﬁ:
a) modiﬁcarea de către un anumit partid a unor prevederi din Statut și Program,
fără ca aceste schimbări să ﬁe aduse la cunoștința autorităților centrale, în
conformitate cu norma legală;
b) pe parcursul unui an după adoptarea unei decizii deﬁnitive a Curții de Apel cu
privire la limitarea activităților unui anumit partid, același partid continuă să
desfășoare acțiuni similare cu cele care au condus anterior la limitarea activităților
acestuia;
c) partidul politic nu a participat cu liste de candidați la două campanii electorale
consecutive la nivel parlamentar sau a acumulat în ﬁecare dintre aceste alegeri un
număr de voturi mai mic decât numărul de membri necesar pentru înregistrarea
partidului politic;
d) activitățile partidului politic sunt desfășurate prin mijloace ilegale, inclusiv prin
utilizarea de resurse ori prin comiterea de acte de violență;
e) partidul este declarat neconstituțional printr-o decizie deﬁnitivă a Curții
Constituționale.
Art.23 descrie în mod detaliat procedura de lichidare a partidelor politice,
stabilind ca procedură generică faptul că dizolvarea unui partid politic este lansată cu
participarea Ministerului Justiției, deopotrivă cu organele colegiale de conducere sau
persoanele desemnate în acest scop de către Adunarea Generală a partidului. Decizia
menționată mai sus în privința dizolvării sau lichidării unui partid politic trebuie să ﬁe
adoptată de către Adunarea Generală a partidului, stabilind în acest scop procedura
și perioada de lichidare, destinația folosirii proprietăților și bunurilor care vor rămâne
după lichidare, după cum și calendarul prin care foștii creditori își vor prezenta creanțele
sau cerințele ﬁnanciare. Această perioadă de lichidare va dura cel puțin 30 de zile și
pornește din data publicării acestei decizii în Monitorul Oﬁcial.
Procedura de lichidare pornește însă de la decizia ﬁnală a Curții de Apel, care este
prezentată Ministerului Justiției, autoritatea responsabilă de inițierea procedurii de
lichidare a partidului și iradiere a sa din Registrul de stat al partidelor politice. În vederea
executării acestei decizii ﬁnale, Ministerul Justiției este obligat să înﬁințeze o Comisie
de lichidare a partidului politic respectiv. Partidul politic își va înceta existența numai
după terminarea procedurii de lichidare și iradierea completă a sa din Registrul de
stat al partidelor politice. După încheierea acestei proceduri, toate bunurile deținute
anterior de către acest partid vor ﬁ transferate, gratuit, în folosința statului, care
urmează să le utilizeze în scopuri caritabile. Principalele responsabilități organizaționale
ale partidului sunt exercitate de organele sale executive133.
133 Art.77, Statutul Partidului Social-Democrat, http://www.e-democracy.md/ﬁles/parties/psd-statute-2007-ro.pdf

100 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
Ministerul Justiției solicită, ca procedură obligatorie la înregistrare, ca partidele să
înﬁințeze organele specializate pentru controlul intern și de supraveghere (Comisiile de
control și cenzori), alegerea Comisiei pentru etică și litigii. Documentele de constituire
a partidului vor permite membrilor de partid de a revizui sau a modiﬁca statutul cu 2/3
din delegați, delegați din partea organizațiilor teritoriale ale partidului, care pot aproba
sau modiﬁca programul partidului în conformitate cu dispozițiile legale existente
în statut. Ulterior partidele deﬁnesc responsabilitățile speciﬁce exercitate de către
reprezentanții executivi. Statutul PSD include (art.77) următoarea ierarhie a organelor
de partid: Congresul Partidului, Președinte de partid, Secretarul General, Consiliul
Național, Biroul Politic și Comitetul Executiv. Congresul servește ca organ suprem
al acestui partid, Președintele, Secretarul General, precum și Consiliul Național sunt
aleși prin vot secret. Ca atare, Partidul Liberal-Democrat din Moldova stabilește ierarhia
proprie a organelor de partid: la nivelul organizației de bază – Adunarea Generală și
Președintele, la nivel de organizare teritorială – Conferința, Consiliul Politic Teritorial,
Biroul Permanent Teritorial și Președintele, la nivel național – Congresul, Consiliul Politic
Național, Biroul Permanent Central și Președintele134.
Art.14 din Legea partidelor politice stipulează faptul că partidele trebuie să aibă
niveluri de reprezentare „centrale” și „teritoriale” (locale), adică organizații teritoriale.
Aceasta implică faptul că partidele acționează și evoluează prin calitatea de membru
recunoscută și legitimată, delegându-și propriii reprezentanți în diferite organe de
partid, structuri și foruri, după o arhitectură destul de soﬁsticată de reglementare și
potrivit unor proceduri din documentele lor statutare. Legea prevede o condiție prin
care partidele gestionează organizațiile lor teritoriale după principiul de organizare
administrativ-teritorială (raioane și comune).
Organul suprem de decizie al partidelor este Adunarea General ă a membrilor
partidului sau a delega ților acestuia la nivel na țional (art.15). Procedura și periodicitatea
convoc ării ședin țelor anuale se stabilesc în statutul partidului politic, la care pot
participa doar membri de partid împuternici ți. Unele partide își numesc în mod diferit
organele lor supreme, însă, de obicei, urmeaz ă aceea și structur ă intern ă de subordonare:
Adunarea General ă, Pre ședintele, Vicepre ședintele, ﬁlialele de partid. Partidele
înﬁin țează organiza țiile lor după principiul de jos în sus: organiza ții de bază (sat, comun ă,
oraș), subna ționale (raionale, de sector, municipale), precum și unit ăți teritorial speciale
(Găgăuzia). Principalele organe de conducere ale partidelor politice sunt: Adunarea
General ă, Conferin ța Teritorial ă, Pre ședin ții organiza țiilor de bază la nivel teritorial,
Președintele partidului și un Birou Central Permanent la nivel na țional (Art.4.3.3, Statutul
Partidului Alian ța „Moldova Noastr ă”). Și PCRM a instituit Congresul anual ca Adunare
Suprem ă, care se convoac ă o dat ă la patru ani de c ătre Comitetul Central (art.35), la care
sunt examinate principalele probleme de politică internă și electorală.
134 Art.4.2.1, Statutul Partidului Liberal-Democrat din Moldova, http://www.e-democracy.md/ﬁles/parties/pldm-
statute-2007-ro.pdf

101 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
Tabelul nr.1. Matricea organiza țional ă a partidelor politice
Președintele de Partid (liderul)
este concomitent Președinte al Consiliului Politic Național
și Președinte al Biroului Permanent Central
Biroul Permanent Central
exercită conducerea politică între ședințele Consiliului Politic Național
Consiliul Politic Național,
numit de către Congres, decide cu privire la chestiunile tactice (aﬁliere,
campanie, mesaje, angajarea de personal) între congresele de partid
Autoritatea pentru Etică și Litigii
Congresul Partidului,
Principalul organ de decizie, decide asupra problemelor majore
(reorganizare, lichidare, alegerea conducerii)
Menționăm că Legea privind partidele politice (art.13) prevede un set speciﬁc de
elemente care trebuie incluse în statut, pentru a-l putea înregistra la Ministerul Justiției.
De exemplu, ﬁecare statut trebuie să includă:
• Denumirea integrală și denumirea prescurtată a partidului;
• Descrierea simbolurilor permanente, simbolul permanent sub formă graﬁcă
alb-negru și color, în anexă;
• O mențiune expresă privind obiectivele urmărite prin desfășurarea activității
politice;
• Procedura de desemnare a delegaților la Adunarea Generală;
• Drepturile și obligațiile membrilor partidului;
• Sancțiunile disciplinare, procedura prin care acestea pot ﬁ aplicate membrilor
partidului, în cazul comiterii unor nereguli, și organul competent să aplice
sancțiunile;
• Structura organelor executive, procedura de alegere a acestora, modul de
activitate și competențele lor;
• Organul competent să inițieze procedura de reorganizare a partidului sau să
decidă asocierea acestuia într-o alianță politică sau într-o altă formă de asociere
a partidelor;
• Organul competent să desemneze candidaturile pentru alegerile în autoritățile
administrației publice locale și naționale, persoanele autorizate să modiﬁce lista
candidaților;
• Procedura de încetare a activității partidului;
• Sursele de ﬁnanțare a partidului și modul de administrare a patrimoniului
acestuia, în conformitate cu legea;
• Structurile partidului responsabile de evidența contabilă a partidului;
• Auditul intern, procedura efectuării controlului ﬁnanciar intern;Comisia Centrală de Cenzori

102 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
• Organele oﬁcial împuternicite să reprezinte partidul în raporturile cu autoritățile
publice, cu alte persoane juridice și ﬁzice.
4.3. Conducerea partidelor politice
Legea cu privire la partidele politice, ca și Legea cu privire la asocia țiile publice, nu
conține în mod explicit informa ții referitoare la drepturile și obliga țiile membrilor acestor
tipuri de organiza ții, urm ând ca acest capitol s ă ﬁedezvolta t detaliat prin intermediul
documentelor interne. Art.13 din Legea cu privire la partidele politice con ține obliga ția
partidelor de a informa Ministerul Justi ției asupra procedurii de înregistrare și a
persoanelor autorizate în numele partidului-aplicant să reprezinte partidul respectiv
în rela ția viitoare cu autorit ățile publice și alte persoane, juridice și ﬁzice. Sub toate
aspectele însă, conducerea și managementul partidelor politice reprezint ă o materie
exclusiv internă pentru deciziile și tradi țiile partidelor politice respective.
Liderii partidelor politice trebuie să ﬁe selectați dintre membrii de partid, ﬁind
aleși la evenimentele politice ordinare sau extraordinare, organizate în conformitate
cu documentele statutare de partid. Congresele extraordinare se convoacă de către
Comitetul Central, la solicitarea a cel puțin jumătate din comisiile municipale și raionale
de partid. Congresul PCRM este astfel în drept să discute și să adopte programul
și statutul partidului, să conducă audierile Comitetului Central și ale Comitetului
Central de Revizuiri, pentru a deﬁni strategia și tactica partidului, să aleagă Președinte
partidului și structura Comitetului Central etc.
Se cuvine de menționat în acest context că Legea privind partidele politice (2007)
nu prevede condiții pentru activități transparente și responsabile ale partidelor, cu
excepția raportării ﬁnanciare, solicitate de noua lege (art.30 – Rapoarte ﬁnanciare).
Art.31 din lege prevede obligativitatea de a face publice informațiile în ceea ce privește
ﬁnanțarea campaniilor electorale. Aceasta include obligația ﬁecărui candidat la alegeri
de a raporta, la ﬁecare două săptămâni până la sfârșitul campaniei, în conformitate
cu reglementările speciﬁce ale CEC, asupra mijloacelor ﬁnanciare ale partidului în
campanie și sursele de venituri.
În cazul în care aceste informații sunt incomplete, CEC este îndreptățită să solicite
informații suplimentare de la partidele respective, referitoare la mărimea veniturilor
primite și la sursele lor, care vor ﬁ postate ulterior de către CEC pe propria pagină
web. Având în vedere că legea interzice partidelor recepționarea donațiilor anonime
(art.27 din Lege), aceasta ar însemna că partidele țin o evidență a donațiilor, fac publice
numele contribuabililor, sumele donate etc. Cu toate acestea, nu este clar modul în care
noul sistem funcționează și în ce măsură acesta asigură o mai mare responsabilizare a
partidelor.
4.4. Democrația internă a partidului
Unul dintre principalele instrumente în asigurarea democra ției interne a partidului
este recunoa șterea principiului egalit ății membrilor în documentele statutare ,

103 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
135 V. Untilă, Vom contesta la MJ alegerea președintelui AMN, Urechean, www.unimedia.md/?mod=news&id=15239înregistrate de Ministerul Justi ției. Acest lucru este dezvoltat în continuare prin asigurarea
unor mecanisme practice pentru rezolvarea eventualelor litigii sau dispute interne,
de obicei prin contestarea solu ției. Acest principiu este integrat în marea majoritate a
documentelor statutare prezentate la înregistrarea partidelor (art.20, Statutul PPCD).
Totuși, reglementarea explicită a „democrației interne” a partidelor politice nu este
văzută ca ceva obligatoriu de noua lege din 2007, deși acest lucru poate ﬁ dedus din
mecanismele indirecte prevăzute în documentele de constituire. Membrii de partid
pot remite o plângere la Ministerul Justiției în cazul în care consideră că drepturile lor
au fost încălcate sau anumite nereguli au prejudiciat esența principalelor documente
statutare. Art.21 din lege prevede că activit ățile partidului politic pot ﬁ limitate, dac ă prin
acțiunile acestuia se aduc prejudicii grave pluralismului politic sau principiilor democratice .
Acest mecanism poate ﬁ privit ca o ultimă măsură la care se va recurge, din moment
ce partidele au fost adeseori măcinate de conﬂicte intestine și fragmentări, atunci când
membrii individuali au contestat unele decizii, luate de către conducerea partidului,
solicitând o intervenție din partea Ministerului Justiției. E cazul relativ recent al
reclamantului V. Untilă împotriva Alianței „Moldova Noastră” de la ultimul congres din
decembrie 2009135; Alianța Centristă a conﬁrmat și ea necesitatea unui instrument de
mediere de la Ministerul Justiției.
La solicitare, Ministerul Justiției poate notiﬁca liderii partidului să întreprindă
măsurile necesare pentru a revizui sau a suspenda aceste activități în timp de o lună,
și dacă nu urmează nicio reacție la această notiﬁcare, activitatea partidului poate ﬁ
limitată pentru o perioadă de 6 luni, în urma unei decizii ﬁnale a Curții de Apel, solicitate
de Ministerul Justiției. Dar legislația privind partidele nu deﬁnește „democrația internă”
ca un concept sau ca o practică, lăsând partidele să stabilească, în materie de practici
interne și considerații, care ar ﬁ ingredientele și procedurile necesare pentru a menține
membrii de partid integrați politic și uniți. Deoarece partidele politice sunt înregistrate
ca „entități juridice”, este evident că partidele din Republica Moldova activează, în
general, în conformitate cu principiile și normele democratice consﬁnțite în Constituție.
Un anumit articol din lege (art.18) prevede că partidele au obligația de a respecta
legislația națională și de a acționa pe baza statutului lor intern. În cazul revizuirilor
legislative, partidele trebuie să aducă documentele lor statutare în conformitate
cu normele legale. Partidele poartă răspundere pentru obligațiile contractuale cu
proprietățile lor, dar (art.19-4) niciun partid nu va răspunde pentru obligațiile membrilor
săi, precum nici membrii de partid nu vor răspunde pentru obligațiile partidelor lor.
Art.12 din Legea privind partidele politice le solicită partidelor să-și constituie
structurile necesare, responsabile de supravegherea ﬁnanțelor și proprietăților, stabilind
astfel un echilibru corect între organele executive și deliberative ale partidelor politice.
Ca atare, conferințele partidului sau congresele trebuie să abordeze problemele ce
țin de responsabilitățile ﬁnanciare prin intermediul organelor instituționalizate de
audit intern și controale ﬁnanciare. Funcția de control este exercitată de către organe

104 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
învestite de autoritățile superioare ale partidelor – Adunările Generale sau Congresele
–, asigurând astfel o delimitare a rolurilor între organele executive și cele deliberative,
care garantează, teoretic, o relație funcțională între mecanismele de control și
managementul operativ al partidelor. Organul suprem decizional al partidelor politice
este Congresul, care se convoacă la ﬁecare 4 ani. Deoarece acesta poate coincide cu
perioada de după un ciclu politic, convocarea congreselor va ﬁ făcută în scopul de
a reconﬁrma autoritatea organelor politice reprezentative superioare (președinte,
secretar general) sau înlocuirea acestora atunci când situația politică internă o va cere.
Congresele extraordinare sunt convocate la solicitarea a 1/3 din organizațiile
raionale, conform Statutului PD. Numai prin decizii ale Congresului pot ﬁ aduse
modiﬁcări la programul și statutul partidelor politice, pot ﬁ adoptate strategii de partid
ori pot ﬁ aleși președintele, vicepreședinții pentru o perioadă de 4 ani, sunt desemnate
organele de conducere – Consiliul Național, împreună cu organele de supraveghere
(Comisia Centrală de Cenzori, Comisia pentru Etică și Litigii). În perioada cuprinsă
între congresele periodice (4 ani), Consiliul Național Politic acționează în calitate de
organ decizional superior, care va ﬁ convocat de cel puțin două ori pe an, la solicitarea
a minimum 1/3 din membrii săi. Consiliul Național are dreptul să elaboreze și să
coordoneze punerea în aplicare a strategiei politice și a unor tactici de partid, să aleagă
sau realeagă vicepreședinții, secretarul general.
Membrii Consiliului Politic Executiv deﬁnesc propriile domenii de activitate și
sarcinile lor. Este, de asemenea, misiunea Consiliului Național de a decide cu privire
la dimensiunea personalului partidului, susținerea femeilor-lideri și organizațiilor de
tineret, acceptarea de noi membri sau să ia hotărâri cu privire la crearea de alianțe
politice ori electorale cu alte partide. Oﬁcialii de rang superior din partid sunt, de regulă,
președintele și vicepreședintele, care iau decizii în privința afacerilor politice principale
în numele partidelor lor. Președintele prezidează Consiliul Național, ﬁind, totodată,
președinte al Consiliului Executiv Politic, și reprezintă partidul său în afară țării, precum
și în interiorul ei.
Comisia de Cenzori este organul principal al partidului de revizuire și control
ﬁnanciar, acționând în baza regulamentului propriu, adoptat de către Consiliul Național.
Ea este în drept de a supraveghea și a controla folosirea adecvată a resurselor ﬁnanciare,
să veriﬁce modul de cheltuire a alocațiilor bugetare, prezentând ulterior un raport
Consiliului Politic Executiv și Consiliul Național sau Congresului, precum și concluziile
și propunerile sale. Comisia pentru Etică și Litigii este un organ jurisdicțional, în drept
să investigheze toate cererile, notiﬁcările și alte cereri depuse împotriva membrilor
Consiliului Național, să medieze litigiile existente, precum și să rezolve situațiile
de conﬂict, dacă este cazul. Art.10 din Legea privind partidele politice prevede că
modiﬁcările la statutul și programele partidelor politice au loc în conformitate cu
reglementările interne ale partidului, care urmează să ﬁe comunicate Ministerului
Justiției în termen de 30 de zile de la adoptarea modiﬁcărilor respective. Noile reguli
de partid sau modiﬁcări la documentele statutare vor ﬁ adoptate de către congresul
partidului (art.47 din Statutul PD, art.17-2 din Statutul Alianței AMN). În cazul PCRM,
modiﬁcările la statut pot ﬁ introduse la cererea Conferinței Republicane a Partidului

105 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
(art.37, Statutul PCRM), dar puterea reală de decizie o are doar Comitetul Central al
Partidului, care se convoacă cel puțin o dată la ﬁecare 4 luni.
Numai membrii oﬁciali ai partidelor pot participa la activitatea organelor
reprezentative ale acestora (congrese, conferințe politice), dar uneori partidele acordă
sprijinul lor politic unor persoane care nu sunt membri de partid, ce acționează în
numele lor pe listele electorale. Această situație scoate în relief o practică, ce merge
dincolo de limitele formale de apartenență la partid, ca o precondiție de reprezentare
politică. De asemenea, aceasta ne vorbește despre un conﬂict serios între criteriile
formale de aderare asigurată prin participarea convențională la politica partidului și de
selectare a candidaților, care este prerogativa președintelui înainte de alegeri. Deși noua
lege privind partidele politice rezervă un spațiu considerabil ﬁnanțării partidelor, ea
totuși nu elucidează suﬁcient acordurile, aranjamentele existente între „contribuabilii de
partid” și „autoritățile partidului politic”, lăsând aceasta pe seama conducerii partidului.
Situația este cu atât mai complicată cu cât ﬁnanțarea promisă prin noua lege privind
partidele politice a fost suspendată în 2009, în timp ce partidele politice trebuie
să respecte în continuare constrângerile introduse de noua legislație, cu limitări
considerabile la accesarea donațiilor individuale (art.26-2 și 26-3: „veniturile partidelor
din donații nu pot depăși 0,1% din veniturile totale ale bugetului de stat pentru anul
curent” și „donațiile făcute de către persoanele juridice unui partid sau mai multor
partide într-un an bugetar nu pot depăși 1.000 de salarii medii lunare pe economia
națională în anul respectiv” etc.). Aplicarea selectivă a Legii privind partidele politice
semnalează asupra cusururilor cadrului legislativ, dar și a caracterului neîndemânatic
al autorităților statului de a aplica legislația națională. Putem presupune astfel că legea
nu remediază esențial problematica ﬁnanțării politice și că „economia subterană” va
continua să furnizeze principalele surse pentru partide, până la aplicarea deplină și
efectivă a legislației cu privire la partidele politice.
Menționăm că majoritatea partidelor politice nu reglementează cote stricte sau alte
norme în statutul lor pentru femei, minorități etnice sau religioase, sau alte tipuri de
minorități. De fapt, contingentul nu este prevăzut de legislația existentă, care urmează
principiul general al respectării de către partide a libertăților fundamentale, drepturilor
și obligațiilor, în conformitate cu normele și instrumentele normative existente în
Republica Moldova. În practică însă, partidele decid de sine stătător să respecte diferite
norme cu scopul de a consolida oferta lor politică pentru anumite categorii sociale,
profesionale sau alte categorii de susținători politici, pentru a promova femeile, tinerii,
sau reprezentanții minorităților naționale.
Astfel, majoritatea partidelor politice au decis să înﬁințeze organizațiile lor de
tineret, femei, profesori, agricultori, cluburi de afaceri, autorități locale, avocați etc., ca
un semn de atenție acordat categoriilor sociale sau profesionale respective. Majoritatea
partidelor impun reguli destul de rigide de control asupra ierarhiei interne privind
selectarea candidaților, numirea în funcții executive etc., ﬁind departe de criteriile de
merit pe care le-ar avea în mod public liderii acestor partide.
Dispoziții speciﬁce (art.42-1/ 5 din Constituția Republicii Moldova) solicită partidelor
politice să ﬁe „democratice”, deoarece aceasta declară „neconstituționale” partidele

106 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
politice care ar putea „milita prin activitățile lor împotriva pluralismului politic, a statului
de drept, suveranității și statalității, independenței, integrității teritoriale a Republicii
Moldova”. Termenul „democratic” este aplicat și de Legea privind partidele politice,
care prevede în art.1: „partidele politice sunt asociații benevole, cu statut de persoană
juridică, ale cetățenilor Republicii Moldova cu drept de vot” și că „partidele politice,
ca „instituții democratice ale statului de drept, promovează valori democratice și
pluralismul politic” prin participarea la prezentarea și susținerea candidaților, în timpul
alegerilor, și la formarea autorităților publice, stimulează participarea cetățenilor la
alegeri și activează ca autoritate de stat, în conformitate cu legea”.
Legislația Republicii Moldova limitează partidele politice în exercitarea acelor
activități „care pun în pericol principiile constituționale și normele existente” (art.41-1
din Constituția RM). Art.3 din Legea privind partidele politice interzice explicit
partidelor politice să „recurgă la mijloace ilegale sau violente, pentru a milita împotriva
valorilor democratice și a statului de drept din R. Moldova, în disonanță cu principiile
fundamentale ale democrației”. În plus, legea interzice partidelor politice practicarea
„activităților militare sau paramilitare și alte forme de activitate interzise prin lege136”.
136 R. Moldova a avut un precedent de interzicere a Partidului Comunist în 1991, ca urmare a „loviturii de stat” care
a avut loc la Moscova pe 19-21 august 1991, o încercare de a prelua controlul de la președinte sovietic Mihail
Gorbaciov. Puciul a eșuat în trei zile și Gorbaciov s-a reîntors la guvernare, ceea ce a dus la dezmembrarea URSS,
la incriminarea puciștilor și la interzicerea Partidului Comunist în toate republicile ex-sovietice. În 1994, odată cu
adoptarea primei Constituții, legiuitorii au revizuit acest act și au decis să înregistreze din nou Partidul Comunist, în
conformitate cu noua legislație adoptată între timp în Republica Moldova.

107 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
V. Implicarea partidelor în alegeri
5.1. Organizarea alegerilor: reglement ări, practici și actori
Din anul 1991 până în 2009, în Republica Moldova s-au organizat unsprezece (11)
campanii electorale (5 parlamentare, 4 locale și 2 prezidențiale), care s-au bazat pe
norme electorale diferite. Organizarea alegerilor este reglementată de prevederile
Codului electoral, adoptat prin Legea nr.1381-XIII din 21.11.1997, care, până la sfârșitul
lunii aprilie 2010, a fost modiﬁcat prin 28 de legi organice și 5 hotărâri de Parlament,
în vederea asigurării unității de aplicare a prevederilor acestuia. Numeroase dispoziții
ale Codului electoral au făcut obiectul unui control de constituționalitate, cuprins în 7
hotărâri ale Curții Constituționale. Numeroasele modiﬁcări, completări și critici în adresa
prevederilor Codului electoral explică importanța foarte mare a instrumentarului legal
în organizarea unei părți semniﬁcative a procesului politic, dar și caracterul imperfect
sau chiar deliberat imperfect al unor norme stabilite de actorii electorali, în efortul de
a-și urmări propriile interese politice.
Cu toate acestea, Codul electoral reprezint ă cel mai uniﬁcat și mai amplu document
politic, care cuprinde normele, procedurile aferente, regulile și tehnicile legale,
împuternicirile și dispozi țiile privind organizarea oric ărui tip de alegeri137. Codul electoral
acoper ă toate tipurile de alegeri na ționale, locale și organizarea referendumurilor de
orice fel (consultative și constitu ționale), cu excep ția alegerilor din UTA G ăgăuzia. Codul
electoral prevede utilizarea unui sistem propor țional pur în alegerile din R. Moldova.
Acest sistem ar trebui s ă asigure distribuirea locurilor în organele reprezentative
(Parlament, consilii locale și raionale) propor țional cu num ărul de voturi acumulate
pe parcursul datei alegerilor. Uniﬁcarea legisla ției în materie electoral ă a avut astfel
scopul de a conforma alegerile unui standard organiza țional și de a consolida un cod de
conduit ă pentru CEC. Cu toate acestea, dezbaterile privind corectitudinea și competen ța
sistemului electoral în R. Moldova au continuat și dup ă 1997.
În linii generale, sistemul electoral practicat în Republica Moldova poate ﬁ deﬁnit
ca un sistem proporțional absolut, stabilind praguri electorale relativ ridicate pentru
candidați independenți (3%) și pentru partide (5%), excluzând constituirea alianțelor
electorale dintre partide (blocuri electorale), utilizând modelul „un stat – o singură
circumscripție electorală” 138. Acest sistem impune alegătorilor să voteze mai degrabă
liste închise de partid sau candidați independenți. Candidații independenți eligibili
obțin mandatele primii, iar mandatele rămase nerepartizate sunt ulterior redistribuite
137 Codul electoral, nr.1381-XIII din 21.11.1997, art.41, Capitolul VI – Monitorul Oﬁcial nr.81/667 din 08.12.1997.
138 Hotărârea Parlamentului nr.1613 din 19 octombrie 1993 cu privire la decizia de a organiza alegerile parlamentare din
1994 într-o singură circumscripție electorală, pentru a permite cetățenilor moldoveni cu reședința în raioanele din
estul țării de a vota în afara localității lor de reședință, controlate de către forțele secesioniste.

108 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
conform coeﬁcientului calculat după formula D’Hondt între listele de partid eligibile,
proporțional numărului de voturi primite de ﬁecare concurent electoral.
Alegerile se consideră valabile dacă cel puțin 50 la sută din alegătorii înregistrați
au participat la alegeri. Numărul total de alegători înregistrați include cetățenii înscriși
pe listele electorale de bază, dar și cetățenii înregistrați pe listele suplimentare, în
data alegerilor. Rigiditatea acestui sistem de alegeri este ulterior subliniată de faptul
că întreaga țară este văzută ca o singură circumscripție electorală în scopul calculării
voturilor exprimate și al distribuirii funcțiilor elective (deputați, primari, consilieri). Acest
sistem a contribuit la faptul că circa 60-75% din deputații aleși în alegerile parlamentare
să ﬁe domiciliați în capitală, astfel încât sistemul electoral existent să defavorizeze
nivelul regional/teritorial de reprezentate. Pragurile înalte de reprezentare pentru
partide, blocuri electorale și candidați rezultă într-o proporție mai largă de voturi
„pierdute”, ulterior redistribuite în favoarea partidelor câștigătoare, atingând de la 18 la
28% din numărul total de voturi.
În poﬁda organizării relativ ordonate a alegerilor, mai multe partide politice au
contestat în repetate rânduri raționalitatea sistemului electoral practicat în Republica
Moldova, solicitând modiﬁcarea lui și încercând să inițieze dezbateri largi pe marginea
unor referendumuri naționale convocate în subiectul sistemului electoral. În anul 2000,
Convenția Democrată și Mișcarea pentru o Moldovă Democratică și Prosperă depun
inițiativa de a convoca un referendum în această privință, dar nu pot aduna numărul
necesar de semnături, iar în 2003, un alt partid – „Alianța Braghiș” – lansează inițiativa
adoptării unui sistem electoral mixt, în care 50% dintre deputați să ﬁe aleși printr-
un sistem proporțional, iar 50% printr-un sistem majoritar. Autorii acestor inițiative
consideră existentul sistem proporțional ca ﬁind neadecvat, care nu reﬂectă diversitatea
electoratului. Un alt argument în favoarea schimbării sistemului electoral a fost așa-zisul
suport al publicului pentru el, sondajele arătând că tot mai mulți cetățeni (61%) sunt
în favoarea unui sistem electoral majoritar, 10% pentru un sistem proporțional, 12%
pentru cel mixt, și 17% încă nu s-au decis139.
Între 2008 și 2009, PLDM și AMN au promovat ideea reformării sistemului electoral și
chiar și-au stabilit acest obiectiv printre prioritățile programului de guvernare. Pe plan
conceptual, PLDM propunea introducerea unui sistem electoral mixt, cu jumătate de
deputați aleși pe baza circumscripților uninominale regionale, iar a doua jumătate – pe
bază de listă cu aplicarea votului preferențial, în timp ce AMN propunea implementarea
sistemului electoral mixt, care ar ﬁ permis alegerea candidaților atât în circumscripții
uninominale, cât și pe liste de partid, dar fără a preciza în ce proporție.
Solicitată să se pronunțe pe marginea acestor dezbateri, Comisia de la Veneția
declara în opinia sa că legislația existentă în domeniul electoral asigură principiile
generale de egalitate, dar că „ mai exist ă deﬁcien țe ce urmeaz ă a ﬁ eliminate ”. O
combinație de factori extralegali, precum sunt menționate în acest context: corupția,
diﬁcultățile economice și sistemul judiciar, suspectat de corupție, pot agrava aceste
139 Barometrul de Opinie Publică – 2000, sondaj de opinie desfășurat de IMAS la comanda IPP, august 2000, www.ipp.md

109 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
deﬁciențe, inﬂuențând destul de negativ contextul și rezultatele alegerilor. Pe baza
observării alegerilor în anul 2005, Misiunile comune de observare OSCE/ CE/ ODIHR au
oferit prin rapoartele lor numeroase constatări ale deﬁciențelor-cheie, care necesită a ﬁ
corectare140. În special, aceste observații se referă prioritar la:
• Reducerea pragului electoral (4% pentru partide politice, 8% pentru blocuri
electorale și 3% pentru candidați independenți), cu scopul de a reduce numărul
de „voturi pierdute”.
• Modiﬁcarea modelului existent de „un-stat-o-circumscripție-electorală”, astfel
încât să se admită căi adiționale de a reprezenta interesele teritoriale prin
încurajarea unei reprezentări adecvate pentru minoritățile naționale, care locuiesc
în regiuni restrânse.
• Asigurarea accesului egal pentru actorii electorali la mass-media publice.
• Eliminarea utilizării necontrolate a resurselor administrative în alegeri.
• Revizuirea și actualizarea completă a listelor alegătorilor înregistrați în RM,
asigurând corectitudinea acestora.
Aﬂat la guvernare, Partidul Comuniștilor nu s-a grăbit să înlăture aceste neajunsuri,
chiar dacă autoritățile din RM se angajau și în contextul îndeplinirii obligațiilor asumate
prin Planul de acțiuni Moldova-UE să depun ă eforturi în direc ția îmbun ătățirii
alegerilor . În primul rând, modiﬁcările ce au urmat după alegerile din 2005 au adus o
modalitate complet nouă de formare a autorităților electorale, și anume – constituirea
componenței nominale a Comisiei Electorale Centrale, bazată pe reprezentarea
partidelor politice și nu pe cadre profesioniste, din administrația judiciară sau
administrația publică locală. Componența CEC este aleasă proporțional de Președinte,
Parlament, Consiliul Suprem al Magistraturii, dar, în virtutea deținerii unei majorități
covârșitoare în aceste autorități publice, este evident că PCRM putea controla fără
rezerve toate deciziile CEC.
Ca atare, fracțiunile minoritare în Parlament nu au avut inﬂuență asupra
componenței celor 3 membri ai CEC, numiți de Parlament sau Președinte; pe durata
relației modeste dintre PCRM și PPCD ce a urmat după alegerile din 2005, s-a creat un fel
de „majoritate politică” în cadrul CEC, care bloca orice încercare de a găsi căi de acces la
CEC pentru grupurile minoritare. Aceasta a avantajat clar partidele mari parlamentare și
a politizat excesiv organizarea electorală dat ﬁind că partidele mici extraparlamentare
și alți observatori au avut doar un rol consultativ în timpul alegerilor. Un alt obstacol
au fost schimbările în structura CEC contrar principiilor fundamentale aplicate încă de
la constituirea sa în 1997, și anume – asigurarea continuității activităților electorale și
implementarea standardelor profesionale. Secțiunea Context și evaluare generală din
Raportul Comisiei Europene Implementarea politicii europene de vecinătate în 2008
menționează că au fost înregistrate regrese în domeniul aplicării legislației electorale,
iar Secțiunea Democrația și statul de drept menționează că, în aprilie 2008, Parlamentul
a adoptat modiﬁcări neconforme standardelor europene, inclusiv în ceea ce privește
140 OSCE/ ODIHR (2005), Republica Moldova: Alegerile parlamentare din 6 martie 2005. OSCE/ODIHR Raportul ﬁnal al
Misiunii de Observare OSCE/ ODIHR, http://www.osce.org/documents/odihr/2005/06/14919_ro.pdf

110 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
interzicerea deținerii cetățeniei duble sau multiple pentru numeroase categorii de
funcționari și de reprezentanți aleși, a ridicat pragul electoral pentru intrarea forțelor
politice în Parlament și a interzis alianțele electorale.
Făcând referință la Opiniile exprimate de Comisia de la Veneția și Consiliul Europei
în cooperare cu Biroul OSCE/ ODIHR, Raportul Comisiei Europene declară că aceste
modiﬁcări au însemnat un pas înapoi, recomandând fără echivoc abrogarea acestora
înainte de alegerile din aprilie 2009141.
După organizarea alegerilor locale în R. Moldova (3 și 17 iunie 2007), Adunarea
Parlamentară a Consiliului Europei și-a exprimat îngrijorarea privind faptul că unele
aspecte ale procesului electoral nu corespund standardelor europene pentru
alegeri142. În special, raportorii APCE au observat cazuri de intimidare și presiune asupra
candidaților în timpul celui de-al doilea tur de scrutin, lipsa de pluralism în acoperirea
mediatică a campaniei electorale, lipsa capacității instituțiilor media de a oferi
diversitatea de informații. Aceiași raportori ai Adunării Parlamentare a CE au observat
cu regret efectele aplicării necorespunzătoare a unor proceduri electorale, subminarea
secretului votului și o procedură complicată pentru examinarea contestațiilor, ceea ce a
condus la întârzierea publicării rezultatelor votării. Aceste probleme apar cu regularitate
în practica electorală moldovenească și nu pot ﬁ tolerate într-un stat membru al
Consiliului Europei, care aspiră la construirea unei societăți democratice pluraliste,
bazate pe supremația legii. O altă problemă a fost legată de lipsa unui progres clar
în implementarea Registrului electronic al alegătorilor și de încălcările privind listele
suplimentare de alegători în R. Moldova, care atrag în mod constant o doză de critici
serioase din partea observatorilor internaționali și naționali pe parcursul alegerilor.143
Preocupările privind corectitudinea listelor, inclusiv discrepanțele dintre registrul
oﬁcial și alegătorii existenți, sunt conﬁrmate indirect de faptul că unele agenții
de stat mențin cel puțin 3 registre separate ale populației (Asigurări de sănătate,
Pensii, Buletine de identitate), cu un contrast evident între ele, fără de integrarea
sau veriﬁcarea acestor liste cu listele alegătorilor, întreținute de autoritățile locale.
Observatorii locali au notiﬁcat în rapoartele lor că, deși populația continuă să voteze
pe listele suplimentare, un număr de alegători cuprins între circa 5% și 10% nu este
inclus în Registrul național al alegătorilor. Votarea absenților (spre exemplu, prin
corespondență sau postvotare) nu este reglementată și nici măcar menționată în Codul
electoral și, respectiv, cei care nu respectă procedura uniformă a alegerilor și nu sunt
incluși în listele alegătorilor sunt considerați absenți. Aceasta se referă și la participarea
141 Raportul Comisiei Europene Implementarea politicii europene de vecinătate în 2008, Raport de progres Republica
Moldova, www.delmda.ec.europa.eu/whatsnew/pdf/pProgress%20Report_ro.pdf
142 Rezoluția 1572 (2007) – Onorarea obligațiilor și angajamentelor de către R. Moldova, dezbaterea Adunării din 2
octombrie 2007 (Ședința 31), vezi doc. 11374, Raportul Comitetului privind onorarea obligațiilor și a angajamentelor
de către statele membre ale Consiliului Europei (Comitetul de Monitorizare), Coraportori: dna Durrieu și dl Vareikis).
Text adoptat de către Adunare pe 2 octombrie 2007 (Ședința 31) – ultima actualizare: 05.04.2010: http://assembly.
coe.int/Main.asp?link=/Documents/AdoptedText/ta07/ERES1572.htm
143 Art.39 din Codul electoral prevede că „Listele electorale se întocmesc de către primărie, în două exemplare, pentru
ﬁecare secție de votare. După ce au fost întocmite, listele se veriﬁcă la domiciliul alegătorilor înscriși în ele, se
semnează de către primarul localității și se aduc la cunoștință publică cel mai târziu cu 20 de zile înainte de ziua
alegerilor.”

111 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
alegătorilor din afara țării, cu eforturile speciﬁce depuse de misiunile consulare și
diplomatice de peste hotare144. Deși legislația prevede dreptul la vot în misiunile
diplomatice și consulare, aplicarea ei în legile sus-menționate a fost ignorată în Codul
electoral145. Revenirea pentru alegeri a cetățenilor aﬂați în străinătate nu este realistă
pentru majoritatea acestora din considerente de timp și de resurse. Totodată, peste
hotare există prea puține condiții de vot, acestea ﬁind limitate la oﬁciile consulare și
ambasadele Republicii Moldova, situate în unele capitale.
Desigur, chestiunile subliniate mai sus au avut efecte largi în alegerile din ultimii
cinci ani, în care rata redusă de participare a condus la invalidarea a trei din cele patru
runde de alegeri locale în municipiul Chișinău în 2006. Totodată, lipsa unor acțiuni
privind listele alegătorilor a fost percepută ca o invitație la fraudă, în 2009, sau mai
degrabă ca un răspuns inconștient și inert la recomandările făcute de către organizațiile
europene autorităților moldovenești. Una dintre cele mai populare critici la adresa
legislației electorale a ținut de faptul că prin practicarea listelor închise, într-o singură
circumscripție națională, combinată cu praguri electorale prea mari, în absența
blocurilor electorale, sunt avantajate partidele mari, în detrimentul partidelor mici, ceea
ce afectează legitimitatea și reprezentativitatea politică a organelor alese.
Totodată, acest sistem electoral privează politicienii aleși prin vot direct de
răspundere politică în raport cu alegătorii lor, odată ce aceștia răspund într-o mai mare
măsură fața de liderul de partid decât față de alegători. De fapt, listele de candidați de
partid propuse pentru înregistrare sunt aprobate, de regulă, de către liderul de partid,
conform propriilor sale concepte, interese sau preferințe, ignorând complet procedurile
interne de partid sau criteriile meritocratice. Ca urmare, preferințele exprimate de către
alegători nu afectează ordinea alegerii candidaților individuali sub nicio formă, cel
puțin în cazul candidaților propuși de către partidele politice. Odată ce niciun candidat
independent nu a reușit să treacă de pragul electoral exagerat de 3%, partidele politice
sunt, de fapt, unicii arhitecți ai structurii sistemului politic în Republica Moldova, iar
întreruperea acestei tradiții nu se prevede în timpul apropiat.
Excluderea constituirii blocurilor electorale, combinată cu creșterea pragului de
reprezentare în alegerile parlamentare, a fost interpretată ca o încercare reușită de
a mări numărul de voturi irosite, care avantajează în acest fel partidele mari. Pragul
impus de sistemul electoral proporțional pentru a câștiga mandate parlamentare s-a
schimbat în repetate rânduri: în 2005 a fost redus de la 6% la 4% pentru partide și de la
9% și 12% la 8% pentru blocuri electorale. Această diminuare a pragului electoral a fost
apreciată ca o îmbunătățire, iar ultima Opinie comună a OSCE/ ODIHR și a Comisiei de
la Veneția recomanda ca „Autoritățile Republicii Moldova să nu schimbe în niciun caz
această reducere, păstrarea ei la acest nivel ﬁind considerată oportună”, speciﬁcându-
se, de asemenea, faptul că „autorit ățile trebuie s ă încurajeze coali țiile, pentru a
permite o mai bun ă cooperare și stabilitate guvernamental ă”. Cu toate acestea, în
2008, autoritățile Republicii Moldova au ridicat din nou pragul electoral de la 4% la
144 OIM estimează că aproximativ 40% din populația aptă de muncă din R. Moldova lucrează peste hotare.
145 Art.26 I lit. h prevede responsabilitatea CEC „de a soluționa chestiuni privind modul de participare la alegeri a
cetățenilor care în ziua votării se aﬂă în afara teritoriului țării”.

112 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
6% din numărul total de voturi valabile (art.86-2), acesta ﬁind considerat foarte ridicat,
contribuind astfel la creșterea numărului de voturi risipite.
În același an, autoritățile au modiﬁcat și un șir de articole pentru a exclude formarea
alianțelor și blocurilor electorale. După cum arată faptele, „sistemele propor ționale
pure ” își au propriile piedici, de vreme ce acestea creează premise pentru discriminarea
partidelor mai mici față de partidele mari/ naționale, care au reușit să stabilească un
număr de voturi proporțional cel puțin unui mandat în organul reprezentativ. Diferit
de cel majoritar ( sistemul uninominal ), sistemul propor țional electoral ar trebui să
garanteze o mai mare reprezentativitate prin realizarea unei reprezentări simetrice
a preferințelor electorale în voturile exprimate. Astfel, dacă sistemul uninominal
favorizează parlamentele cu două partide, sau coalițiile temporare ce implică partidele
mici și medii, dar totuși păstrează anumite distorsiuni în reprezentarea populației,
atunci sistemele propor ționale pure incorporeaz ă distorsiuni semniﬁcative în
propor ționalitatea reprezent ării și în general favorizeaz ă sistemul bipartid în
detrimentul partidelor mici și medii146. Totodată, există voci care consideră că
accederea în Parlament a mai multor partide mici ar dăuna stabilității guvernamentale.
De fapt, acesta a fost unul dintre argumentele expuse de către autorii modiﬁcărilor
Codului electoral în anul 2008, atunci când „pragul electoral” a fost ridicat la 6%
și blocurile electorale au fost lichidate. Astfel, în sistemele electorale, pragurile
compensează efectul de dispersare a diversității de opinii existente într-o anumită
societate. Dacă organul reprezentativ dispune de 100 de locuri vacante, într-un sistem
proporțional mixt, un partid trebuie să dispună de 1% voturi pentru a obține 1 mandat.
În acest mod, teoretic, un atare organ reprezentativ ar putea avea 100 de reprezentanți
de la 100 de partide diferite. Totuși, în 2007, Parlamentul RM decide să aprobe un șir de
amendamente la Codul electoral, încercând să dea răspunsuri la observațiile conținute
anterior în Opiniile comune ale Consiliului Europei, Comisiei de la Veneția și OSCE/
ODIHR, dar și unor critici interne, din partea actorilor nestatali din Republica Moldova.
Legea nr.273-XVI din 07.12.2007. Modiﬁcările aduse la Codul electoral au introdus
noi interdicții pentru persoanele care dețin o altă cetățenie decât cea a Republicii
Moldova. Astfel, persoanele care dețin și alte cetățenii erau obligate să declare la
momentul înregistrării lor acest lucru pe propria răspundere, iar la momentul validării
mandatului de deputat, cei aleși trebuiau să conﬁrme documentar renunțarea sau
inițierea procedurii de renunțare la cetățenia altui stat ori retragerea cererii privind
obținerea cetățeniei altui stat. Nedeclararea deținerii cetățeniei altui stat atrăgea
„posibila anulare a validării mandatului de deputat de către Curtea Constituțională,
la sesizarea CEC”. Aceste amendamente aduse Codului electoral au provocat coliziuni
importante în societate, atât în ceea ce privește conformitatea lor cu standardele în
materie electorală ale Consiliului Europei, atrăgând critica deschisă în Opinia comună
din 2008 asupra Codului electoral al RM din partea Comisiei de la Veneția, care
146 Astfel, dacă partidul A obține în jumătate de circumscripții 51% de voturi, iar partidul B, în cealaltă jumătate de
circumscripții, 51% de voturi, și partidul C, în ﬁecare dintre aceste circumscripții, câte 35% de voturi, partidele A
și B vor repartiza între ele toate mandatele, iar C nu va primi niciunul. Astfel un partid care reprezintă interesele a
practic 35% din populație nu va ﬁ admis deloc la procesul decizional legislativ.

113 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
considera aceste modiﬁcări ca ﬁind neconforme standardelor internaționale în materie
și în posibilă contradicție cu reglementările Convenției europene pentru apărarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CADO), ale Convenției europene
cu privire la cetățenie147. Deși aceste neconformități au fost contestate la Curtea
Constituțională, aceasta a considerat restricțiile ca ﬁind constituționale și conforme
Convenției europene cu privire la cetățenie, prin Hotărârea sa nr.9 din 26.05.2009,
precum și prevederilor CADO (Protocolul adițional nr.1). Pare elocvent și faptul că
această hotărâre a fost adoptată după decizia CEDO din 18.11.2008, în cazul Tănase și
Chirtoacă contra RM, prin care se constata, unanim, „violarea art.3 al Protocolului nr.1 al
CADO”, apreciindu-se ca „o contradicție ﬂagrantă acordarea resortisanților săi dreptul
de a deține cetățenia multiplă, dar interzicându-le să ﬁe aleși în Parlament, venind în
contradicție cu recomandările Comisiei de la Veneția în privința stabilității legislației
electorale”. Menționăm că, deși ulterior aceeași decizie a fost reconﬁrmată, în fapt, prin
hotărârea Marii Camere a CEDO148, Curtea Constituțională din RM nu și-a anulat nici
până astăzi decizia sa, insistând în interpretarea eronată pe care e emis-o anterior.
Legea nr.76-XVI din 10.04.2008. Pretinzând că blocurile electorale sunt utilizate
de către partidele nereprezentative pentru a accede în Parlament, în 2008 partidul de
guvernământ (PCRM) – în cooperare cu PPCD – a reușit să adopte o serie de modiﬁcări
ale Codulului electoral, interzicând alianțele electorale și ridicând, totodată, pragul
electoral pentru partide politice de la 4% la 5%. Alte restricții introduse prin Legea
nr.76-XVI din 10.04.2008 au vizat „reglementarea suplimentară a dreptului de a
alege (limitând persoanele condamnate pentru infracțiuni grave, deosebit de grave
sau excepțional de grave) și de a ﬁ ales (deținătorii multiplei cetățeni, persoanele
condamnate la privațiune de libertate prin hotărâre judecătorească deﬁnitivă și care
își ispășesc pedeapsa în locuri de detenție sau care au antecedente penale nestinse
pentru comiterea unor infracțiuni grave, deosebit de grave sau excepțional de
grave, persoanele private de dreptul de a ocupa funcții de răspundere prin hotărâre
judecătorească deﬁnitivă” etc. Modiﬁcările au inclus și „reglementarea unor aspecte
suplimentare vizând suspendarea din funcție a persoanelor care nu pot ﬁ membri
de partid sau care pot abuza de resurse administrative în virtutea funcției deținute
(conducători ai autorităților publice centrale și locale), condiții suplimentare pentru
membrii CEC (vechime de 10 ani în domeniul juridic sau al APL, deținerea doar a
cetățeniei RM), posibilitatea privind anularea înregistrării concurenților electorali doar
prin hotărâre judecătorească, pentru încălcări grave ale Codului electoral, dreptul
persoanelor de a desemna în calitate de candidați doar propriii membri și persoane fără
apartenență politică, dreptul unei persoane de a candida la mai multe funcții elective
doar din partea unui singur partid, asimilarea publicității electorale prin internet și a
telefoniei mobile cu publicitatea electorală în presa scrisă, înscrierea concurenților
electorali în buletinele de vot în ordinea rezultată din tragerea la sorți efectuată zilnic
de către organul eletoral respectiv, enumerarea actelor de identitate în baza cărora se
poate vota, posibilitatea solicitării renumărării voturilor și contestarea acțiunilor (sau
inacțiunilor) și a hotărârilor organelor electorale pe cale ierarhică și în instanță”.
147 Opinia comună din anul 2008, Comisia de la Veneția și OSCE/ ODIHR, CDL-AD (2008)022, pct.30-32,38.
148 Hotărârea Marii Camere a CEDO în cauza Tănase contra Moldovei, 27.04.2010.

114 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
Legea nr.25-XVII din 15.06.2009. Chiar în preajma alegerilor parlamentare din 29
iulie 2009, Parlamentul a adoptat noi amendamente la Codul electoral, în principiu,
pentru: a reduce pragul electoral în cazul partidelor de la 6% la 5%, reducerea pragului
de participare pentru validarea alegerilor de la ½ la 1/3 din numărul persoanelor
înscrise în listele electorale, anularea pragului de participare pentru validarea alegerilor
repetate. Aceste modiﬁcări erau determinate de stabilirea datei alegerilor repetate la 29
iulie 2009, într-o zi lucrătoare de miercuri, în mijlocul verii, iar nevalidarea rezultatelor
acestor alegeri repetate părea un rău mai mare decât „modiﬁcarea regulilor pe
parcursul jocului electoral” – un principiu prescris de standardele electorale europene.
În perioada decembrie 2009 – februarie 2010, Parlamentul adoptă trei noi legi cu
completări și modiﬁcări ale Codului electoral. Legea nr.127-XVIII din 23.12.2009
aduce excluderea restricțiilor privind deținătorii multiplei cetățenii, aplicând astfel pe
terenul legislației naționale efectele Hotărârii Marii Camere a CEDO din 27.04.2010 și
eliminând astfel interdicțiile de ocupare a funcțiilor de membru al CEDO deopotrivă
cu eliminarea îngrădirilor pentru candidații la alegerile parlamentare. Legea nr.131-
XVIII din 23.12.2009 exclude componentele de contravenții, expediindu-le spre
Codul contravențional deja existent. Legea nr.16-XVIII din 26.02.2010 modiﬁcă
art.139 din Codul electoral cu privire la organizarea alegerilor locale noi. Potrivit acestor
modiﬁcări, autoritățile locale vor anunța CEC în termen de 10 zile de la data apariției
circumstanțelor care generează noi alegeri (demisie, revocare sau imposibilitatea
exercitării funcțiilor de cătrre primar, dizolvare a consiliului local, efectuarea
reorganizării administrativ-teritoriale), urmând ca CEC să stabilească în termen de 30
de zile de la data constatării acestor circumstanțe alegeri noi, dar cu cel puțin 60 de zile
până la data stabilită pentru alegeri.
Analiza modiﬁcărilor operate la Codul electoral pe parcursul anilor 2007-2010 relevă
caracterul spontan și contradictoriu al inițiativelor legislative din acest domeniu.
Rezultatul net al frecventelor schimbări a condus la violarea unor importante
standarde și recomandări din partea organismelor internaționale și europene la adresa
autorităților din RM pe cadrul general și conex de organizare a competiției electorale, și
doar într-o mică măsură acestea pot ﬁ considerate a ﬁ pozitive și conforme cu obiecțiile
expuse în Opiniile comune ale Comisiei de la Veneția și OSCE/ ODIHR din această
perioadă. În particular, Opinia comună din 2008 insistă asupra caracterului incomplet
al unor recomandări implementate anterior și a urgenței de a completa omisiunile
existente în legislație cu soluții la problemele constatate149.
Chestiunea pragurilor electorale: Existența pragurilor electorale reprezintă
o practică ce nu se bucură de multă apreciere din partea instituțiilor europene. În
repetate rânduri, OSCE/ ODIHR și Comisia de la Veneția a Consiliului Europei au
recomandat înlăturarea cerinței de prag electoral, deoarece aceasta a condus la cicluri
de alegeri eșuate150, însă numai în urma alegerilor anticipate din 29 iulie, aproape
149 Opinia comună a Comisiei de la Veneția și OSCE/ODIHR, CDL-AD (2008=022), pct. 8 și 9.
150 Opinia mixtă a OSC/ODIHR și a Comisiei de la Veneția privind Codul electoral din Republica Moldova din 10 aprilie
2008 (CDL-AD 208 022), p.15.

115 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
de dizolvarea Parlamentului nou-ales, Codul electoral a fost modiﬁcat ca să permită
validarea alegerilor în cazul unei rate de participare de 30% . Înainte de 2008, alianțele
electorale aveau de trecut praguri extrem de înalte, 4% pentru un partid politic, 7%
pentru o alianță din două partide, 9% pentru o alianță tripartită.
De regul ă, pragurile electorale se calculeaz ă pe baza voturilor valabile ( și nu a tuturor
voturilor exprimate); astfel, eliminarea din num ărătoare a voturilor nevalabile reduce
pragul electoral. Un singur partid are o probabilitate mai mare de a beneﬁcia de pe
urma diferen ței creat e decât un bloc electoral. Exper ții interna ționali, de altfel, au pus
la îndoial ă folosirea ratei de participare în validarea alegerilor, stabilit ă de c ătre Codul
electoral – 50% din num ărul total de voturi ale aleg ătorilor inclu și în listele electorale.
Problema aici este legat ă de discrepan ța evident ă în calcularea ratei totale de participare
(50% din aleg ătorii înregistra ți pentru validarea alegerilor parlamentare, art.91, Alegeri
nevalabile). Pe parcursul ultimilor ani, pragul electoral în alegerile din Republica
Moldova a rămas un subiect destul de important de dezbateri publice. Desigur, aplicarea
pragurilor electorale produce și anumite distorsiuni legate de propor ționalitatea
reprezent ării, însă ea presupune un echilibru între principiul reprezent ării simetrice
și valoarea func ționalit ății guvernelor. Evident, clauza pragului nu are drept scop
subminarea ideii de sistem electoral propor țional, ci mai degrab ă corectarea unor
dezavantaje ale sale. Iat ă de ce c âteva state care aplic ă sisteme electorale propor ționale
nu accept ă praguri electorale ce ar dep ăși 5% sau au decis s ă utilizeze praguri multiple,
pentru asigurarea ﬂexibilit ății efectelor în perioada alegerilor151.
Practica judiciară a Curții Federale Constituționale Germane denotă în dosarele
Asociației Alegătorilor din Schleswig-Holstein (1952), Minorității Daneze (1954),
Partidului Bavarez (1957), Unității Naționale (1990) o elaborare extensivă a conceptului
de limitare a pragurilor electorale. Spre exemplu, în cazul Asociației Alegătorilor din
Schleswig-Holstein (1952) Curtea a declarat nevalabil pragul electoral de 7%, propus de
provincia germană Schleswig-Holstein. În decizia sa, Curtea Federală Constituțională
a invocat că un astfel de prag exagerat ar prejudicia principiul egalit ății aplicat fa ță
de partide . Criticii sistemului electoral precedent apreciau pragurile electorale ca ﬁind
prea înalte, spunând că pragul de 6% pentru partide și 9–12% pentru blocuri electorale
(în funcție de numărul de partide care le formează) pare a ﬁ diﬁcil sau aproape imposibil
de depășit pentru unele regiuni sau partide reprezentând minorități etnice152. În opinia
lor mixtă privind Codul electoral al Republicii Moldova, raportorii Comisiei de la Veneția
și ai Consiliului Europei au exprimat preocupările locale și au abordat autoritățile
moldovenești cu o serie de recomandări privind îmbunătățirea legislației electorale,
în special cu referire la: pragul electoral; eliminarea posibilităților preelectorale
ale partidelor de a forma alianțe sau blocuri; restricțiile privind dreptul cetățenilor
moldoveni cu cetățenie dublă/ multiplă de a ocupa funcții în Parlament153.
151 În Canada, un proiect de reformă a sistemului electoral prevede trecerea la un prag electoral de 5% pentru partide și
2% pentru candidații independenți la alegerile federale . http://www.economicexpert.com/a/Election:threshold.html
152 Există anumite grupuri regionale și minorități în R. Moldova, găgăuzi și bulgari, al căror număr de voturi constituie
aproximativ 6% din electorat.
153 Comisia de la Veneția la cea de-a 76-a Ședință Plenară (Veneția, 17–18 octombrie 2008), R. Moldova: Preluarea
pachetelor de cooperare cu Consiliul Europei, 26 martie 2009 – Documente informaționale SG/Inf(2009)1.

116 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
Alian țele preelectorale. La începutul anului 2008, Parlamentul RM a modiﬁcat
Codul electoral prin interzicerea blocurilor electorale și ridicarea pragului pentru
partide la 6%. Autorii schimbărilor și-au motivat atunci această opțiune prin
încercarea de a „evita fragmentarea excesivă a viitorului Parlament”, dar nu au putut
oferi răspunsuri satisfăcătoare asupra efectelor pe care aceste interdicții le impun
partidelor mici sau minorităților regionale puțin reprezentate și nici în ce măsură
aceste modiﬁcări sunt conforme art.11 cu privire la libertatea de asociere, înscrisă în
prevederile Convenției europene. Excluderea alianțelor electorale a diminuat și rolul
liderilor regionali, exacerbând rolul liderilor naționali în aprobarea listelor ﬁnale ale
candidaților din partea partidelor pentru scrutin. Un proiect de lege care a urmărit
scopul de a modiﬁca Codul electoral a fost pregătit în 2010, ca urmare a constituirii
unei Comisii parlamentare speciale pentru pefecționarea cadrului legislativ electoral
(Hotărârea nr.39-XVIII din 15.10.2009) pe baza unei analize ample a situației în domeniu
și în temeiul observațiilor formulate în Opiniile comune ale Comisiei de la Veneția și
OSCE/ ODIHR (2007-2008). Printre propunerile inserate într-un proiect de lege adoptat
în prima lectură de Parlamentul RM a intrat și excluderea restricției cu privire la
formarea alianțelor electorale, opțiune sprijinită de marea majoritate a actorilor politici
și comunitatea de experți naționali154.
5.2. Regulile de desemnare a candidaților în alegeri
Art.41 din Codul electoral reglementează procedura de desemnare a candidaților
în alegeri: procedura începe cu 60 de zile înainte de alegerile parlamentare și se
încheie cu 30 de zile înainte de ziua alegerilor, iar în cazul alegerilor locale, desemnarea
candidaților începe imediat după crearea circumscripțiilor electorale, prin consiliile
electorale de circumscripție (40 înaintea zilei alegerilor – art.120). Candidații pot ﬁ
desemnați pentru alegeri de către:
• Partidele politice înregistrate și alte organizații social-politice la data desemnării
candidaților acționând conform statutului și respectând legislația Republicii
Moldova,
• Cetățenii Republicii Moldova care își depun candidatura proprie (candidați
independenți).
În ziua următoare după anunțarea alegerilor, dar nu mai târziu de 30 de zile înainte
de ziua alegerilor, CEC și Consiliile electorale de circumscripție vor începe recepționarea
dosarelor de la candidații înscriși în cursa electorală (art.44). Dosarele trebuie să includă:
copiile proceselor-verbale ale adunărilor de partid la care candidații respectivi au fost
desemnați pentru alegeri, lista de semnături, cu numărul necesar de semnături în
susținerea candidaților independenți , biograﬁa (CV) candidatului, consimțământul
scris al candidatului declarând voința de a participa la alegeri, declarația personală
a candidatului cu raportarea veniturilor sale, a conturilor în bancă, proprietăților și
proﬁturilor acumulate în ultimii doi ani precedenți alegerilor, hârtiilor de valoare
posedate, proprietăților aﬂate în posesie sau în chirie, declarația oﬁcială de suspendare
154 Proiect de Lege pentru modiﬁcarea Codului electoral nr.l381-XIV din 21 noiembrie 1997.

117 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
a oricărei poziții oﬁciale incompatibile prin legislație cu calitatea de candidat, simbolul
electoral, copia printată și electronică. CEC dispune de o procedură speciﬁcă de
recepționare a dosarelor, care afectează astfel ordinea candidaților în lista electorală
(partide și independenți).
Legislația interzice participarea unui singur candidat pentru mai mult de un singur
partid, dar, de asemenea, impune restricții speciﬁce candidaților, care nu pot activa în
circumscripțiile electorale. Spre exemplu, autoritatea electorală națională (CEC) va emite
certiﬁcate individuale pentru candidații în alegeri nu mai târziu de 3 zile de la data
înregistrării și va plasa un anunț pe pagina sa de internet referitor la acest lucru. CEC
are obligația de a asigura publicarea listelor depline ale candidaților înregistrați prin
consiliile electorale de circumscripție, în limitele de timp prevăzute de Codul electoral,
cu toate detaliile înregistrate, simbolurile, apartenența de partid, dacă există, ceea ce
va permite consiliilor electorale de circumscripție de a expune lista ﬁnală pentru acces
public în circumscripțiile de votare individuale. În art.126-1, partidele care iau parte la
alegerile locale sunt constrânse să prezinte un anumit minim de candidați pe lista de
partid, care corespunde cu ½ din numărul de mandate într-o anumită circumscripție
electorală, potrivit prevederilor art.79 pentru alegerile generale. În 2007, cerințele sus-
menționate au fost folosite de unele consilii electorale de circumscripție, servind drept
motiv pentru a suspenda întregi liste de candidați după retragerea anumitor candidați
individuali, deoarece numărul de candidați rămași nu întrunea minimul necesar pentru
alegerile locale155.
Exemplarul/ modelul buletinului de vot pentru alegeri parlamentare este aprobat
de către o decizie CEC, care de asemenea consultă consiliile electorale de circumscripție
pentru alegerile locale (art.48, Capitolul 8 din Codul electoral). Buletinul este împărțit
în pătrate egale conform numărului de concurenți electorali înregistrați în alegeri.
Buletinul ar trebui să dispună de spațiu suﬁcient pentru a include numele, prenumele,
data de naștere, profesia, locul de muncă al candidaților respectivi, denumirea
partidului care i-a desemnat în calitate de candidați de partid, simbolul său electoral,
la dorință. Organele electorale vor exclude orice coincidență de simboluri pe unul și
același buletin de vot.
Candidații electorali sunt introduși în buletinul de vot în ordinea tragerii la sorți,
desfășurate zilnic de către organul electoral respectiv, la recepționarea dosarului deplin
de la concurenți. În R. Moldova, buletinele de vot se tipăresc conform Legii cu privire la
funcționarea limbilor vorbite (în două limbi – rusă și română/ moldovenească). În cazul
organizării concomitente a câtorva tipuri de alegeri, buletinele se vor tipări în culori
distincte.
Alegerile în R. Moldova sunt ﬁnanțate de către stat, inclusiv cheltuielile necesare
pentru pregătirea și desfășurarea alegerilor156. Costul total al alegerilor este decis de
către Parlamentul Republicii Moldova, pe baza estimărilor propuse de către CEC, în
cadrul limitelor prevăzute de bugetul de stat pentru anul în care se desfășoară alegerile.
Prin lege, susținerea străină a campaniei electorale – direct sau indirect –, precum și
155 Caz inclus în raportul ﬁnal de observare a alegerilor OSCE/ODIHR, Alegeri locale: 3–17 iunie 2007.
156 Art.35 din Codul electoral, Capitolul IV.

118 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
a candidaților electorali este strict interzisă. Fondurile care se dovedesc a ﬁ ﬁnanțare
externă pentru partidele politice sunt supuse conﬁscării în folosul bugetului de stat
(art.36), iar candidații respectivi (partide) se suspendă din cursa electorală.
Prevederile electorale permit concurenților electorali să primească împrumuturi
de la stat pentru participarea la alegeri, fără de dobândă bancară (art.37). În această
privință este aplicată o procedură specială și fondurile vor ﬁ emise candidaților
nominalizați sau entităților juridice, înregistrate de către Ministerul Finanțelor, care
vor ﬁ responsabile pentru utilizarea cuvenită a acestui împrumut. Regulile generale
de acordare a suportului ﬁnanciar campaniilor se referă, de regulă, la: obligația de a
raporta în public toate ﬁnanțele și alt tip de suport material înainte de campanie și apoi
(art.38) deschiderea unui cont special, numit „fondul electoral”, de către concurenți, prin
care vor ﬁ virate împrumuturile și care de asemenea va integra orice fel de donații de la
persoane ﬁzice și juridice (naționale).
Legislația interzice concurenților electorali de a primi donații de la: cetățeni care nu
au împlinit vârsta de 18 ani, organizații bugetare, persoane anonime, organizații de
caritate sau biserici. Practica de sponsorizare mixtă a candidaților în general se admite,
dar nu este prea frecventă. Prin art.41 din Codul electoral, partidele pot desemna
în calitate de candidați membrii proprii, precum și candidații fără de apartenență
politică, și totuși partidele pot candida cu o singură listă într-o regiune unică. Art.126
stipulează condiții speciale pentru înregistrarea candidaturilor în calitate de candidați
independenți sau de partid.
Pentru ca alegerile să aibă loc, numărul candidaților înscriși în liste la consiliu
trebuie să conțină minimum 1/2 din numărul mandatelor prevăzute pentru
circumscripția electorală respectivă și maximum cinci candidați supleanți. Partidele,
alte organizații social-politice pot propune câte o singură candidatură pentru funcția
de primar în ﬁecare circumscripție electorală. Un candidat nu poate candida în mai
multe circumscripții electorale de același nivel. Orice persoană care se bucură de
drepturi electorale poate candida pentru funcția de consilier atât în consiliul unității
administrativ-teritoriale de nivelul întâi a Republicii Moldova, cât și în consiliul unității
administrativ-teritoriale de nivelul doi. O persoană poate candida și la funcția de
primar, și la funcția de consilier local, dar nu poate candida la aceste funcții în mai multe
circumscripții electorale de același nivel.
În unul din avizele sale comune, OSCE/ ODIHR și Comisia de la Veneția au criticat
interzicerea participării la alegerile locale a militarilor care își satisfac serviciul militar
în termen (art.123-1 al Codului). De asemenea, se consideră aspră restricția de a vota
impusă „ persoanelor condamnate la priva țiune prin hot ărâre judec ătoreasc ă deﬁnitiv ă
pentru infrac țiuni grave, deosebit de grave sau excep țional de grave deoarece acest
paragraf include și persoane a căror pedeapsă a fost pe deplin ispășită157. Avizul comun
al OSCE/ ODIHR privind Codul electoral a descoperit la fel cazuri de radiere a unor liste
157 Opinia comună privind Codul electoral al Republicii Moldova, 10 aprilie 2008, Comisia Europeană pentru
Democrație prin Lege (Comisia de la Veneția), Document adoptat de Comisia de la Veneția la cea de-a 76-a Ședință
Plenară, Veneția, 17–18 octombrie 2008, p.7.

119 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
întregi de candidați, pornindu-se de la cazuri individuale de retragere a candidaților.
Neajunsurile din articolele 42 și 43, care reglementează colectarea de semnături
în susținerea candidaților independenți, indicate în ultimul Aviz comun, au rămas
nerezolvate158.
O altă schimbare efectuată în 2008 în articolul 44 al Codului electoral avea drept
scop să clariﬁce data prezentării documentelor de înregistrare, precum și stabilirea
unei perioade minime între „ emiterea deciziei privind locul și timpul pentru recep ționarea
documentelor și perioada exact ă în care se vor primi documentele ”. Totuși, Codul rămâne
neclar în chestiunea procedurilor privind veriﬁcarea actelor transmise de candidați
pentru înregistrare, precum și a procedurilor pentru veriﬁcarea actelor prezentate de
către candidați la înregistrare și consecințele situației în care informația prezentată se
dovedește a nu ﬁ veridică.
În 2008, Parlamentul RM modiﬁcă din nou legislația electorală, însă, în loc de a o
aduce în conformitate cu observațiile conținute în rapoartele și opiniile formulate pe
aceste subiecte, introduce noi restricții. Un nou paragraf, adăugat la articolul 13 (2),
îngrădește dreptul de „a ﬁ ales” în alegerile parlamentare pentru „ persoanele care de țin
pe l ângă cetățenia Republicii Moldova o alt ă cetățenie în condi țiile art.75 ”. Articolul 75(3)
prevede că o persoană poate candida în cazul deținerii mai multor cetățenii doar cu
condiția renunțării la alte cetățenii decât cea a Republicii Moldova, fapt văzut ca sursă
de incompatibilitate. Restricțiile sus-menționate au fost stabilite de către fostul partid
de guvernământ (PCRM) pentru a împiedica participarea la cursa electorală a unui
număr de lideri ai opoziției, care implicit dețineau cetățenie multiplă, dar în deplină
conformitate cu Legea Republicii Moldova privind cetățenia dublă, adoptată în 2003.
În decembrie 2007, aceast ă problem ă a fost ridicat ă la CEDO în subiectul discrimin ării
cetățenilor Republicii Moldova , de ținători de cet ățenie multipl ă, în dreptul lor de a
ﬁ ale și în Parlamentul Republicii Moldova. Pe 18 noiembrie Curtea European ă pentru
Drepturile Omului a emis o hot ărâre în cazul Tănase și Chirtoacă vs Moldov a (dosar
7/08)159. Înalta Curte a decis cu unanimitate de voturi c ă, în acest caz, s-a comis o
încălcare a Articolului 3 din Protocolul nr.1 (dreptul la libera alegere) din Conven ția
european ă privind drepturile omului ( în cazul pl ângerii dlui T ănase, potrivit c ăreia o
nou ă lege electoral ă în R. Moldova îngrădea dreptul s ău de a candida în alegeri libere și
de a ocupa postul de deputat, în caz c ă ar ﬁ fost ales160). Deși autorit ățile moldovene ști
au pretins ulterior c ă vor face recurs contra hot ărârii Cur ții, Marea Camer ă a lăsat intact ă
decizia precedent ă, adoptat ă în acest caz. Contrare articolului 38(3) din Constitu ție, care
garanteaz ă „dreptul de a ﬁ ales în condi țiile legii tuturor cet ățenilor Republicii Moldova cu
drept de vot ” și încălcând Conven ția pentru protec ția drepturilor omului și a libert ăților
fundamentale, inclusiv articolul 3 din primul Protocol și art.14 din Conven ție161, restricțiile
158 CDL-AD(2007)040, par. 35–43.
159 CEDO decide în cazurile lui Tănase și Chirtoacă versus Moldova. http://www.lhr.md/news/116.html
160 Președintele Parlamentului RM, dl Marian Lupu, a vizitat Strasbourgul pe 7–8 decembrie 2008, printre altele pentru
a discuta cu privire la implementarea recomandărilor Comisiei de la Veneția și a deciziilor Curții.
161 Convenția europeană privind naționalitățile, ratiﬁcată de R. Moldova în noiembrie 1999, stipulează clar că „Etnicii
unei părți a statului aﬂați în posesia unei alte etnii vor avea pe teritoriul acelei părți de stat aceleași drepturi și
îndatoriri ca și ceilalți etnici ale acestei părți de stat. Primul Protocol al Convenției pentru protecția drepturilor
omului și libertăților fundamentale (Paris, 20.III.1952, ETS nr.009); Articolul 3 – dreptul la alegere liberă.

120 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
adoptate de legislatorii de la Chișinău au reprezentat o probă crasă de politizare a dublei
cetățenii și de lezare a egalității în drepturi a cetățenilor Republicii Moldova.
Abia în ianuarie 2010, aceste prevederi au fost revizuite în noul proiect de lege
propus Parlamentului de către Comisia specială pentru îmbunătățirea Codului
electoral,162 creată ca rezultat al Hotărârii Parlamentului Republicii Moldova (nr.39-XVIII)
privind formarea unei Comisii speciale parlamentare pentru perfecționarea legislației
electorale (15 octombrie 2009). Proiectul de lege conține o serie largă de modiﬁcări
pentru norma principală de reglementare a procesului de organizare a alegerilor,
pe baza câtorva analize naționale și internaționale, abordând cele mai importante
neajunsuri existente în legislația Republicii Moldova din acest domeniu.
Propunerile au conținut referințe depline la Avizul comun nr.455 din 17 decembrie
2007 al Comisiei Europene pentru Democrație prin Lege (Comisia de la Veneția),
Documentul OSCE/ ODIHR nr.CDL-AD (2007) 040 și Avizul comun nr.484 din 23
octombrie 2008 al Comisiei Europene pentru Democrație prin Lege (Comisia de la
Veneția), Documentul OSCE/ ODIHR nr.CDL-AD (2008)022, rapoartele internaționale
de monitorizare a alegerilor din Republica Moldova în 2007–2009 (Consiliul Europei,
OSCE/ ODIHR), rapoartele naționale de monitorizare a alegerilor în perioada 2007–2009,
prezentate de către Coaliția 2007-2009, precum și la recomandările Comisiei Electorale
Centrale, ale altor părți interesate, ale societății civile și altor organizații.
Proiectul propune următoarele modiﬁcări: Art.13(1-c) ‚persoanele care sunt
condamnate la priva țiune de libertate prin hot ărâre judec ătoreasc ă deﬁnitiv ă și își isp ășesc
pedeapsa în locuri de deten ție, precum și persoanele care au antecedente penale nestinse
pentru comiterea de infrac țiuni grave, deosebit de grave sau excep țional de grave. Organele
electorale sunt informate despre existen ța antecedentelor de c ătre organele Ministerului
Afacerilor Interne. Textul propus modiﬁcării include, de asemenea, prevederea privind
„cetățenia exclusivă” (art.19-1).
Noile modiﬁc ări din 2010 ale Codului electoral au drept scop excluderea restric ției de a
propune pe lista de partid a candida ților f ără de calitatea de membru (art.41-2), sc ăderea
pragului electoral (pentru partide de la 5% la 4%, pentru candida ți independen ți de la 3%
la 2%, și acceptarea creării blocurilor de partide/ coali ții în alegeri, care vor avea de trecut
un prag de 6%). Astfel, blocurile electorale stabilite pe baza partidelor constitutive și a
statutelor existente, alte organiza ții social-politice înregistrate de CEC pentru alegerile
parlamentare sau locale pot propune nonmembri de partid pe listele lor, în decurs de 15
zile de la constituirea lor. Candida ții independen ți pot ﬁ înregistra ți pentru alegerile locale
dacă sunt sus ținuți de cel pu țin 2% din numărul aleg ătorilor înregistra ți în circumscrip ția
electoral ă respectiv ă, împărțit la num ărul de mandate pentru consiliul local, dar nu mai
puțin de 50 de persoane. Atunci c ând candida ții concureaz ă pentru func ția de primar
(art.27) , candida ților li se va solicita sus ținerea a cel pu țin 5% din num ărul de aleg ători
înregistra ți în circumscrip ția electoral ă respectiv ă, dar nu mai pu țin de 150 de persoane și
nu mai mult de 10.000 de persoane.
162 Hotărârea Parlamentului (nr.39-XVIII din 15.10.2009) cu privire la constituirea Comisiei speciale pentru
perfecționarea cadrului legislativ electoral.

121 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
Modiﬁcările propuse la Codul electoral includ o reveriﬁcare comprehensivă a
listelor de alegători pe plan național, implementată de autoritățile publice locale sub
supravegherea strictă a Comisiei Electorale Centrale. Listele veriﬁcate și completate vor
reprezenta informația actualizată oﬁcial în Registrul de stat al aleg ătorilor , care va:
„include to ți cet ățenii cu drept de vot, care au re ședin ța în regiunea respectiv ă la momentul
complet ării listelor. Listele electorale se fac accesibile în localurile sec țiilor de votare, precum
și se plaseaz ă pe pagina web oﬁcial ă a CEC cu cel t ârziu 20 de zile înaintea alegerilor ”. Ca
urmare a acestei veriﬁcări, autoritățile locale vor actualiza listele anual, începând cu
1 ianuarie până la 1 martie, în raza teritorială a competențelor lor.
Pentru evitarea votării multiple, autoritățile locale vor include codul personal IDNP
pe lângă nume, prenume, data nașterii și domiciliul alegătorilor înregistrați. Autorii
propun adițional de a introduce următoarea prevedere: ‚Listele de aleg ători,care includ
persoanele de ținute pe baza unui mandat de arestare p ână la pronun țarea sentin ței
judec ătore ști, persoanele condamnate l a priva țiune de libertate a c ăror sentin ță nu este
deﬁnitiv ă, cele care execut ă o sanc țiune administrativ ă sub form ă de arest, persoanele
condamnate la priva țiune de libertate prin hot ărâre judec ătoreasc ă deﬁnitiv ă pentru
infrac țiuni u șoare, mai pu țin grave și grave, voteaz ă în baza listelor întocmite și trimise la
biroul electoral de c ătre administra ția institu ției de deten ție” (art.29-7). Art.39 urmează să
ﬁe completat de un nou alineat (11), care include prevederea că cetățenii cu domiciliul
permanent peste hotare și înregistrați la oﬁciile consulare ale acestor state, dar care
se pot aﬂa în R. Moldova în ziua alegerilor, au dreptul de a vota într-o secție de votare
specială, stabilită de CEC . Înregistrarea acestor aleg ători se va efectua pe baza listelor
suplimentare ale aleg ătorilor, pe baz ă de conﬁrmare individual ă.
5.3. Partidele în campania electorală
Constituția din 1994 (modiﬁcată pentru ultima dată în 2006) și Codul electoral din
1997 (cu multiplele amendamente în perioada 2007-2008) reprezintă două din cele
mai importante acte normative, ce reglementează modul de organizare a alegerilor
parlamentare și locale, precum și a referendumurilor în R. Moldova. Cadrul legislativ ce
reglementează alegerile include, de asemenea, Legea cu privire la partidele politice din
2007, Legea privind întrunirile, adoptată în 2008, legile organice cu privire la activitatea
curților de justiție, precum și hotărârile și regulamentele adoptate de CEC. Legislația
stabilește un cadru general normativ-legislativ în scopul asigurării corectitudinii și
caracterului democratic al alegerilor, referindu-se, de asemenea, la aspectele tehnico-
materiale și ﬁnanciare ale curselor electorale. În afară de aceasta, legislația electorală
garantează o serie de drepturi pentru participanții la scrutin. De exemplu, candidații
la alegerile parlamentare au dreptul la suspendarea temporară a activității la locul
de muncă fără păstrarea salariului pentru durata campaniei, iar după înregistrarea în
conformitate cu legislația, la călătorii gratis în orice tip de transport pe teritoriul întregii
țări (cu excepția taximetrelor) sau, în cazul alegerilor locale, în raza circumscripției
electorale respective.
Art.47 al Codului reglementează activitățile de agitație electorală ale partidelor,
candidaților independenți și agenților electorali ai candidaților, care sunt încurajați

122 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
să dezbată public programele electorale proprii sau ale altor concurenți electorali
etc. Agitația electorală este permisă însă doar candidaților înregistrați (partide sau
independenți), în conformitate cu legislația în vigoare. Odată cu interzicerea, în 2008,
a formării blocurilor preelectorale, listele multor partide politice au fost completate
cu candidați ce au fost în trecut membri proeminenți ai altor partide. Deși calitatea de
membru al partidului care i-a nominalizat nu este obligatorie pentru candidați, aceștia
nu au dreptul să ﬁe membri din partea altor partide.
Conform normei legale, autoritățile locale sunt obligate ca în termen de 3 zile de la
data înregistrării concurenților electorali să stabilească și să garanteze locuri speciale de
aﬁșaj electoral, precum și localuri pentru desfășurarea întâlnirilor cu alegătorii. Codul
electoral cheamă la distribuirea uniformă a timpului/ spațiului de emisie și cere de la
instituțiile media publice și private să asigure condiții egale, adică proporționale, pentru
concurenții electorali (art.47). Acte speciale adoptate de Instituția Publică Națională
a Audiovizualului reglementează distribuirea timpului de antenă pentru concurenții
electorali, în baza unor reguli clare de administrare a instituțiilor media publice și
private și stabilește restricții privind tipul minim alocat concurenților în perioada
scrutinului. Un capitol aparte al Codului obligă instituțiile publice ale audiovizualului să
acorde timp de antenă gratis concurenților electorali pe parcursul campaniei electorale,
în limitele stabilite de CEC.
Concurenții electorali pot procura timp de antenă contra plată, în conformitate
cu taxele comerciale stabilite, dar nu mai mult de 2 ore pentru întreaga campanie
electorală și nu mai mult de 2 minute zilnic la ﬁecare instituție a audiovizualului în
parte. Dezbaterile politice vor ﬁ organizate în grup sau pentru toți candidații înregistrați
împreună, asigurându-se egalitatea șanselor acestora de a participa la dezbateri.
În cazul în care instituțiile mass-media refuză difuzarea publicității electorale unor
concurenți electorali, aceștia pot contesta refuzul la instanța de judecată.
Toate emisiunile analitice, spoturile informaționale sau de publicitate vor ﬁ difuzate
cu respectarea limitelor și standardelor stabilite de CEC pentru campania electorală și,
în cazul în care unele din ele încalcă drepturile concurenților electorali, ultimii vor primi
spațiu de emisie pentru a-și exercita dreptul la replică în condiții corespunzătoare. În
ﬁne, Codul electoral stipulează clar că în timpul unui scrutin sau al unui referendum,
timpii de antenă oferiți serviciilor de presă ale autorităților publice centrale nu pot ﬁ
utilizați în scopul agitației electorale. (47-11). Codul electoral interzice instituțiilor media
agitația electorală în ziua alegerilor, însă încălcările nu au fost sancționate practic deloc
în ultimele alegeri.
Această prevedere poate ﬁ interpretată, de asemenea, în mod speciﬁc ca o
interdicție a „agitației indirecte”, de care a abuzat pe larg fostul partid de la guvernare
(PCRM) în două campanii consecutive pe parcursul anului 2009. În realitate, ultimele
rapoarte de observare a alegerilor parlamentare (OSCE/ CoE/ UE și Coaliția – 2009 cu
privire la alegerile din 5 aprilie 2009 au indicat faptul că acestea „au fost marcate de
multiple neregularit ăți”. Interdicțiile prevăzute de legislație privind utilizarea de către
concurenții electorali a funcțiilor deținute în scopuri electorale nu au fost aplicate.
Utilizarea abuzivă a „resurselor administrative” de către guvernarea precedentă a fost,
de asemenea, menționată în rapoartele observatorilor.

123 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
163 Aproape 15 la sută din voturile acordate în cadrul alegerilor curente, un pic mai puțin decât cele din alegerile
precedente, nu și-au găsit reprezentare în Parlament din cauza pragului electoral de 6%.
164 Pe 18 noiembrie 2008 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a luat o decizie împotriva Republicii Moldova,
considerând că această restricție încalcă dreptul de a ﬁ ales, după cum prevede art.3 al Protocolului nr.1 al deciziei
CEDO din 18 noiembrie 2008 cu privire la cazul Tănase și Chirtoacă împotriva Moldovei (cererea nr.7/08). Guvernul a
contestat această decizie la Marea Cameră a CEDO pe 6 aprilie 2009.
165 Rezoluția cu privire la funcționarea instituțiilor democratice în R. Moldova 1666 (2009, Dezbaterile în plen, 29
aprilie 2009 (Sesiunea a 15-a) (v. Doc. 11878, raportul Comitetului cu privire la onorarea de către statele membre ale
Consiliului Europei a obligațiilor și angajamentelor).
166 V. Ghidul OSCE/ ODIHR privind revederea cadrului legislativ electoral, pag. 20-21, disponibil pe http://www.osce.
org/odihr/item_11_13588.html
167 Raportul postelectoral prealabil OSCE/ ODIHR EOM este disponibil pe www.osce.org/odihrelections/36107.html
168 Rezoluția 1666 a Adunării Parlamentare se referă la problema creșterii pragului electoral de la 4% la 6% în aprilie
2008, interzicerea blocurilor electorale și interdicția asupra exercitării anumitor funcții publice de către cetățenii
moldoveni cu cetățenie multiplă.Ultimul Aviz comun al OSCE/ ODIHR și Comisiei de la Veneția a Consiliului Europei a
indicat faptul că, în timp ce Codul electoral servește ca o bază solidă pentru organizarea
unor alegeri democratice, amendamentele introduse în 2008 au preluat doar în mod
selectiv sau parțial recomandările făcute anterior. O serie de amendamente-cheie,
cum ar ﬁ creșterea pragului electoral de reprezentare a partidelor în Parlament163,
interzicerea formării blocurilor preelectorale și limitarea dreptului de a ﬁ ales în
Parlament pentru persoanele cu cetățenie multiplă164 au provocat critici serioase și
temeri justiﬁcate în rândul partidelor de opoziție, care au acuzat autoritățile că ar afecta,
în acest mod, instituțiile pluraliste, ca principiu constituțional fundamental pentru
competiția politică și obligațiile internaționale ale Republicii Moldova.
Art.46 al Codului prevede c ă „Concuren ții electorali particip ă, pe baz ă de egalitate, la
campania electoral ă, beneﬁciaz ă de drepturi egale în folosirea mijloacelor de informare
în mas ă, inclusiv a radioului și televiziunii, ﬁnan țate de la buget ”. Cu toate acestea,
alegerile din 2009 au fost afectate de încălcări crase ale principiilor campaniei electorale,
prin intermediul unor institu ții media publice p ărtinitoare, lacune procedurale
considerabile și acuza ții privind fraudarea alegerilor165. Dup ă cum se men ționeaz ă în
Avizul comun al Comisiei de la Vene ția, problemele legate de limitarea dreptului la
libertatea cuv ântului și la libera exprimare din paragrafele (1) și (12) ale art.47 al Codului
au rămas nerezolvate166 și au fost utilizate în vederea ob ținerii unor avantaje necuvenite
de c ătre candida ții partidului aﬂat la guvernare, dup ă cum se vede și în rapoartele ﬁnale
ale misiunii de observatori OSCE/ ODIHR privind alegerile din aprilie-iulie167.
Luate împreună, aceste prevederi au creat obstacole pentru reprezentarea
partidelor, candidaților și cetățenilor, a persoanelor ce aparțin minorităților naționale
și a reprezentanților opoziției politice, contribuind astfel la slăbirea pluralismului.
În Rezoluția sa 1666 (2009), Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a deplâns
„respectarea parțială de către autoritățile moldovenești a recomandărilor sale
anterioare privind îmbunătățirea procesului electoral și consolidarea instituțiilor
democratice înainte de alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009”168. Adunarea a sugerat
noului Parlament al Republicii Moldova să întreprindă acțiuni imediate (după alegeri)
prin adoptarea unui Plan de acțiuni cu măsuri și termene concrete de implementare
a actelor adoptate privind subiectul situației instituțiilor democratice în Republica
Moldova ( Rezoluția 157 2, 2007).

124 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
Anexa nr.5. Rezultatele alegerilor parlamentare din Republica Moldova (5 aprilie
și 29 iulie 2009)
5 aprilie: rezultatele oﬁciale
ale renumărării voturilor din
15 aprilie 200929 iulie: rezultatele alegeri –
lor parlamentare repetate,
ca urmare a dizolvării Parla –
mentului RM la 3 iunie 2009
Voturi Procente
(%)Mandate Voturi Procente
(%)Mandate
Partidul Comuniștilor
(PCRM)760551 49,5 60 706732 44,7 48
Partidul Liberal (PL) 201879 13,1 15 232108 14.7 15
Partidul Liberal-
Democrat (PLDM)191113 12.4 15 262028 16.6 18
Partidul Social-Democrat
(PSD)150155 9,8 11 116194 7,4 7
Partidul Popular Creștin-
Democrat (PPCD)56866 3,7 – 29434 1,9 –
Partidul Democrat (PDM) 45698 3,0 – 198268 12,5 13
Uniunea Centristă din
Moldova (UCM)42211 2,80 – – – –
Mișcarea „Acțiunea
Europeană” (MAE)15481 1,0 – – – –
Alți (independenți) 26479 1,7 – 6117 0,4 –
Voturi exprimate 1556083 1591757
Voturi nevalabile 18996 10240
Alegători înregistrați 2586309 2708381
Scrutin (%) 57,5 58,8
Sursa: CEC (2009).
5.4. Femeile în partide și alegeri
În conformitate cu Constituția Republicii Moldova, bărbații și femeile se bucură de
drepturi egale. Republica Moldova este, de asemenea, membru al Convenției ONU
privind drepturile politice ale femeilor, precum și al Convenției ONU privind eliminarea
tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW, din 1994), devenind din
anul 2006 membru al Protocolului Opțional al CEDAW. În poﬁda unui cadru juridic
național și internațional solid, ce pune bazele participării egale a femeilor și bărbaților,
femeile rămân a ﬁ subreprezentate în viața politică, în special la nivelele superioare ale
structurilor de luare a deciziilor naționale.

125 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
Se cuvine de menționat că în Republica Moldova nu există cote electorale pentru
femei stabilite prin lege, astfel partidele politice sunt libere să decidă asupra numărului
de femei pe care le vor desemna în alegeri. Legea cu privire la asigurarea oportunităților
egale pentru bărbați și femei169, adoptată în februarie 2006, conține prevederi speciﬁce
cu privire la egalitatea oportunităților în domeniul electoral și obligă autoritățile
electorale și partidele politice să respecte principiul egalit ății genurilor , dar această
obligație rămâne pur declarativă și izolată de alte acte normative, care reglementează
funcționarea partidelor politice. De partea sa, nici Codul electoral nu conține prevederi
exprese care ar favoriza o reprezentare mai adecvată, egală sau mai bună a femeilor-
candidați în alegeri, care s-ar potrivi denumirii de „acțiune aﬁrmativă” în contextul
creării unor condiții de avantajare suplimentară a unor grupuri minoritare.
Analizele prezentate de c ătre asocia ții specializate în promovarea egalit ății de gen
constat ă că în Republica Moldova reprezentarea femeilor în politic ă nu corespunde
num ărului lor statistic – 51,9% din popula ție sunt femei. Cu toate acestea, doar 22 de
femei au obținut mandate validate de deputat în Parlamentul Republicii Moldova din
2005, și chiar mai pu ține în cel din 2009. De asemenea, alegerile locale din 2007 au adus în
Consiliul Municipal Chi șinău 16 femei din 51 de consilieri. Datorit ă faptului c ă R. Moldova
utilizeaz ă un sistem de reprezentare propor țional ă în baza listelor închise, și nu o cot ă
de reprezentare obligatorie a femeilor – conducerea partidelor este cea care decide
asupra ordinii în care sunt plasa ți candida ții. Din cei 1.188 de candida ți care au participat
la alegerile din aprilie 2009, 328 au fost femei, inclusiv un candidat independent. Doar un
singur partid, MAE, a inclus cinci femei în rândul primelor săi zece candidaturi din list ă.
Dou ă partide politice sunt conduse de femei, care au fost, respectiv, primele pe list ă;
dou ă alte partide, AMN și UCM, nu au avut nicio femeie printre primii zece candida ți de pe
listele acestora. PLDM, care are stabilit ă o cot ă intern ă în statutul s ău, a avut cea mai mic ă
propor ție de femei pe lista sa și doar una printre primii zece candida ți.
Tabelul nr.5. Componen ța de gen a listelor de candida ți la func ția de deputat
în Parlamentul Republicii Moldova
Sursa: Alexei Buzu , expert, Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare, aprilie 2010.
169 Legea cu privire la asigurarea oportunităților egale pentru bărbați și femei , nr.5-XVI din 9 februarie 2006. Înainte
de adoptare, proiectul legii prevedea o cotă de 30% prezență a femeilor pe listele electorale; ulterior, la această
prevedere s-a renunțat, cotele ﬁind considerate de mulți drept o măsură discriminatorie.0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100 %
Feminin Masculin 1998’ 2001’ 2005’ 2009.05’ 2009.06’ 84,39 81,99 71,09 72,39 71,59
15,79 18,19 29,09 27,79 28,5 9

126 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
Experții naționali arată că niciunul din cele 7 partide care au participat la alegerile
din 2009 n-a oferit femeilor jumătate din primele 20 de locuri de pe listă. Echilibrul de
gen în primele 20 de locuri de pe liste este înclinat considerabil în favoarea genului
masculin170. Liderii Alianței Pro-Gen, formată în octombrie 2008 dintr-o rețea de 22
de ONG-uri, care activează în direcția promovării reprezentării femeilor în politică și a
dimensiunii gender în platformele electorale ale partidelor politice, au declarat că în
2009 femeile au fost reprezentate mai slab decât în alegerile anterioare din 2005 (22%).
Ei consideră că acest fapt se datorează‚ par țial, faptului c ă liderii de partid nu au încredere
în femeile din propriile partide și, prin urmare, femeile nu sunt plasate pe pozi ții eligibile,
ﬁind împinse spre sf ârșitul listelor electorale . De fapt, doar Partidul Popular Creștin-
Democrat a impus, în cadrul alegerilor din 2005, o cotă gender de 50/50, dar nu și în
2009, când acest partid a eșuat în alegerile generale.
Activiștii Alianței Pro-Gen pledează pentru o Lege a egalității de gen, ce ar prevedea
ca 30% din deputați să ﬁe femei, dar această opinie a fost slab auzită sau ascultată
în tumultul alegerilor din 2009. În concluzie, experții Pro-Gen susțin propunerea de
amendare a Codului electoral și a legislației conexe, astfel încât acestea să clariﬁce
în termeni de procedură noțiunea de șanse egale în procesul decizional/politic/
electoral , ca urmare a Recomandării Rec(2003)3 a Comitetului de Miniștri pentru statele
membre „privind participarea egală a femeilor și bărbaților la procesul decizional
politic și recomandă public includerea atât a femeilor, cât și a bărbaților, în orice organ
decizional în viața politică sau publică, într-o proporție care nu trebuie să scadă mai jos
de 40%”. O altă propunere ține de impunerea unor cerințe suplimentare pentru partide
(cel puțin pentru cele care pretind la obținerea unor ﬁnanțări anuale de la bugetul
de stat, inclusiv în ceea ce privește cerințele față de poziționarea pe liste, segregarea
informațiilor în bază de gen, planurile interne pentru sporirea egalității de șanse.
Marea majoritate a partidelor politice au adoptat relativ rapid practica înﬁințării
de organizații de femei, urmărind în acest fel să-și mobilizeze susținătorii simpatizanți
din rândurile femeilor, dar și pentru a extinde oferta electorală către categorii relativ
nereprezentate. Merită de menționat în acest sens faptul că anumite partide au inserat
în documentele lor constitutive (Statute și Programe) prevederi explicite cu privire la
reprezentarea de gen. Astfel, p.1.9 din Statutul PLDM conține următoarea formulă:
„Partidul pledeaz ă pentru oportunit ăți egale pentru ambele genuri, promov ând în
propor ție de cel pu țin 30 la sut ă reprezentarea în organele de conducere a componen ței de
femei și bărba ți, precum și în listele de candida ți pentru fun cții elective ”.
Programul PPCD conține, la rândul său, un subcapitol special (9) destinat întăririi
egalității între bărbați și femei:
„Noi recunoa ștem dreptul ﬁec ărei persoane de a- și determina soarta. PPCD respect ă
dreptul femeilor de a se implica la egalitate cu b ărba ții în via ța politic ă, social ă,
profesional ă, științiﬁcă, artistic ă și cultural ă fără niciun fel de discriminare. Noi pled ăm
pentru asigurarea practic ă a dreptului femeii și la alte activit ăți dec ât la cele casnice, pentru
neadmiterea discrimmin ării ei în activitatea de serviciu, pentru cre șterea rolului femeii în
170 Comitetul pentru Libertatea Presei, 2009, www.ijc.md/publicatii/CLP/02.10_Small_number of_women_on_party_
lists_for_April_Parliamentary_elction.pdf

127 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
toate domeniile vie ții, inclusiv în politic ă, și pentru promovarea ei în func ții de conducere.
PPCD are în cadrul s ău o organiza ție na țional ă de femei care se preocup ă de realizarea
politicilor noastre privind drepturile și rolul femeii în societate” .
Iar în art.31 din Statutul PSD găsim:
„În componen ța Consiliilor de toate nivelele și în listele eligibile se asigur ă, de regul ă,
reprezentarea ambelor genuri propor țional cu ponderea acestora în partid, dar nu mai pu țin
de 1/3 ”.
Trebuie de mentionat ca această practică de diferențiere în programele și statutele
partidelor politice pe criterii de gen reprezintă o modalitate relativ nou ă de a promova
standardele de egalitate, care este asimilat ă cu greu chiar și în statele vest-europene. În
Germania, de exemplu, prevaleaz ă opinia potrivit c ăreia „discriminarea pozitiv ă” vine
în contradic ție cu principiul egalit ății. De asemenea, în Suedia, sistemul electoral existent
nu con ține niciun fel de modalit ăți speciﬁce de protejare a grupurilor dezavantajate – nu
sunt rezervate locuri aparte în consilii destinate minorit ăților etnice –, dar marea majoritate
a partidelor politice din Suedia au decis în mod voluntar ca „ﬁecare al doilea nume s ă ﬁe
de b ărbat, și ﬁecare al doilea – de femeie ”. Nu exist ă măsuri de „discriminare pozitiv ă”
prev ăzute de legisla ție nici în Estonia, Norvegia, Portugalia, Irlanda, Olanda, Slovacia,
Rom ânia, Finlanda și Marea Britanie. Balan ța de gen este promovat ă de unele partide în
Republica Ceh ă, dar nu este încă o practic ă general ă. În Macedonia, rezervarea unor locuri
pentru comunit ățile etnice minoritare are loc în cazul minorit ăților turcă, romă, vlahă,
sârbă, bosniacă, în particular în cazul alegerilor na ționale, în timp ce în cazul alegerilor
locale, datorit ă plas ării omogene a grupurilor etnice, este mai pu țină nevoie de politici de
discriminare pozitiv ă. În Rom ânia, organiza țiile cet ățenilor rom âni ce aparțin minorit ăților
naționale pot propune candida ți la alegerile locale171.
În 2007, în cadrul Ministerului Protecției Sociale, Familiei și Copilului a fost instituită
o Direcție pentru oportunități egale și prevenirea violenței, în scopul supravegherii
modului de implementare a Legii cu privire la oportunitățile egale. Cu toate acestea, în
Republica Moldova încă nu există un cadru normativ sau fonduri pentru a oferi beneﬁcii
adiționale sau privilegii partidelor, în cazul în care acestea ar promova femei. Astfel,
liderii-femei declară că, „în poﬁda existenței unor organizații de partid bazate pe femei,
în afară de declarații bombastice, acestea nu contribuie cu nimic la poziționarea reală
pe listele de partid172 și că unica schimbare reală este în aceea că femeile au fost practic
retrogradate într-un post de simpli agitatori în perioada campaniilor electorale”.
5.5. Reprezentarea minorităților în partidele politice
Minoritățile naționale reprezintă aproape 24% din populația totală a Republicii
Moldova și sunt, în general, implicate activ în politică și alegerile organizate la diferite
nivele. În conformitate cu recensământul din 2004, cea mai mare minoritate în
R. Moldova este cea ucraineană (8.4% cu 282,406 persoane), urmată de cea rusă (4.9%
– 201.219), găgăuză (4.4%), bulgară (1,9%), evreiască (0,1%). Recensământul nu a
171 Legea cu privire la alegerile locale, art.7, România.
172 Catinca Mardarovici, Clubul Politic al Femeilor 50/50, www.e-democracy.md

128 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
inclus și populația din regiunea separatistă transnistriană, în care proporția de etnici
ucraineni și ruși este egală cu cea a etnicilor moldoveni, dar unde legislația R. Moldova
nu este aplicată uniform. Situația nu se ameliorează ca urmare a stagnării procesului de
negocieri pentru reglementarea deﬁnitivă a conﬂictului și ineﬁcienței formatului 5+2.
Cu toate acestea, Republica Moldova a stabilit un spectru destul de soﬁsticat de legi
ce protejează drepturile și libertățile cetățenilor ce aparțin minorităților naționale, cu
excepția faptului neratiﬁcării Convenției europene privind limbile regionale.
Republica Moldova este în general apreciată pentru politica sa față de minoritățile
naționale, ﬁind lăudată de Consiliul Europei pentru efortul de asigurare a dialogului cu
reprezentanții minorităților naționale, în special în privința procesului de modiﬁcare
a legislației moldovenești. De exemplu legislația electorală garantează tipărirea
materialelor de agitație în limba minorităților etnice, iar documentele oﬁciale sunt
traduse în mod automat și în limba rusă, iar participarea politică a minorităților
naționale la alegeri a fost, de regulă, marcată de o rată înaltă de participare, înregistrând
cele mai bune rate în arealele locuite compact de minorități naționale. Participarea
la alegeri este, de regulă, peste 70% în Găgăuzia, 80% în raionul Taraclia, populat de
bulgari (alegerile din 2005), înregistrându-se rate relativ mai mici decât media națională
în două din cele mai mari orașe: municipiile Chișinău și Bălți – sub 50%.
Modul de organizare a alegerilor prevede oportunități egale de participare a tuturor
cetățenilor Republicii Moldova, fără a ține cont de proveniența etnică, religioasă sau
limba vorbită. Acesta ia în considerare cele mai importante prevederi ale Codului
bunelor practici în chestiuni electorale , elaborat de Comisia de la Veneția, asigurând
desfășurarea unui sufragiu egal, drepturi egale la vot (ﬁecare alegător are în principiu
un vot, în cazul în care sistemul electoral acordă alegătorilor mai multe voturi, ﬁecare
are același număr de voturi – principiul unui vot; puteri egale de vot – locurile trebuie să
ﬁe distribuite egal între circumscripții). Documentele electorale și buletinele de vot sunt
disponibile atât în limba de stat, cât și în alte limbi minoritare, cum ar ﬁ rusa. Acest fapt
este văzut de oﬁcialii OSCE și ai CE ca o practică foarte bună, ce denotă un tratament
special acordat minorităților naționale173.
În același timp, autoritățile din RM nu au acceptat rezervarea unor locuri în
legislativul național, în baza apartenenței etnice sau lingvistice. Chiar dacă unii
reprezentanți ai minorităților naționale au menționat că reprezentarea țării ar avea
de câștigat în cazul instituirii practicii de „locuri rezervate” în Parlamentul unicameral
moldovenesc, aceste inițiative nu au fost până în acest moment nici măcar discutate
la modul serios de legislativul național, acesta ghidându-se de principiul egalității și
nediscriminării (pozitive sau negative) a cetățenilor, ca ﬁind o soluție moral acceptabilă.
O explicație este legată de faptul că Republica Moldova continuă să se confrunte cu
efectele conﬂictului nereglementat din Transnistria, fapt ce explică de ce legislația
națională nu poate ﬁ aplicată pe teritoriul întregii țări. Unele minorități naționale
continuă să folosească limba rusă în calitate de lingua franca în comunicarea lor
cotidiană , și, în poﬁda originilor etnice diferite (găgăuză, ucraineană, bulgară), aceștia
173 Nicolas Kaczorowski, OSCE/ ODIHR, HDIM. ODIHR/252/07, 28 septembrie 2007 – Participarea minorităților la
procesul electoral: rezumat al concluziilor. http://www.osce.org/documents/odihr/2007/09/26778_en.pdf

129 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
preferă să o utilizeze în administrația locală și afaceri. Acesta este cazul Găgăuziei, care
funcționează în baza unui statut special de autonomie teritorial-administrativă, adoptat
în decembrie 1994 în scopul protejării autonomiei culturale a poporului găgăuz și
ca „o form ă de autodeterminare intern ă”, care a evoluat ulterior într-un caz unic de
delegare politică a puterilor spre nivelul regional de guvernare. Printr-o Lege (nr.344-
XIII) cu privire la statutul juridic special al Gagauz Yeri, Parlamentul Republicii Moldova
a adoptat o bază juridică ce a permis crearea unei autonomii teritoriale speciale pentru
populația găgăuză, formată din toate localitățile în care proporția acesteia depășea 50%
la momentul în care a avut loc plebiscitul.
La începutul anului 1995 au avut loc o serie de referendumuri locale, pentru
a permite comunităților locale să decidă dacă doresc sau nu să facă parte din
autonomia găgăuză. Organul legislativ regional este Adunarea Populară, care este
aleasă în mod direct de către populația acestei regiuni. Puterile principale delegate
țin de sfera educației, culturii, dezvoltării locale, buget și impozite, protecție socială,
planiﬁcare urbană și mediu. Mai mult ca atât, Adunarea găgăuză poate participa la
formularea politicii externe și interne a Republicii Moldova și chiar poate contesta
constituționalitatea unor legi naționale la Curtea Constituțională a Republicii Moldova,
în cazul în care acestea contravin jurisdicției găgăuze. Găgăuzia este condusă de o
adunare legislativă și un guvernator (bașkan), care a fost ales pentru prima dată prin
vot direct în iunie 1995. Împreună cu limba rusă și cea moldovenească (română), limba
găgăuză este limba oﬁcială a regiunii autonome găgăuze (UTAG), care cuprinde însă
un teritoriu destul de intercalat cu localități care nu au dorit să intre în componența
autonomiei regionale în anul 1995.
Totuși, constituirea UTAG a încheiat un conﬂict etnic în sudul Republicii Moldova.
Pozițiile instituțiilor și forțelor politice implicate au fost diferite, precum și cele ale
populației locale, ﬁe ea găgăuză sau non-găgăuză. Au existat câteva critici cu privire
la distribuția inechitabilă a puterilor dintre administrația centrală și cea regională,
dar acest fapt este un rezultat al politicilor încă destul de centralizate din Republica
Moldova. Cu toate acestea, la 25.07.2003, Parlamentul Republicii Moldova adoptă o lege
(nr.344-XV) prin care a modiﬁcat Constituția Republicii Moldova, consﬁnțind astfel, în
art.111, statutul constituțional al regiunii Gagauz Yeri174. Cazul Gagauz Yeri este, astfel,
un caz de importanță crucială și pentru alte state ce s-au confruntat cu tulburări etnice
și/ sau efectele factorilor externi, ce au cauzat reapariția forțelor naționaliste puternice.
Este foarte improbabilă crearea altor precedente în R. Moldova, datorită faptului că
minoritățile rusă și ucraineană nu locuiesc compact, iar minoritățile de romi și bulgari
sunt mai puțin pregătite de a cere un statut similar de autonomie teritorială. Autonomia
Găgăuziei servește drept exemplu atât de autonomie teritorială, cât și de drepturi
colective ale minorit ăților etnice – un subiect mai controversat, ce necesită mai mult
timp pentru a vedea cum va evolua.
174 Până în 2003, Constituția Republicii Moldova trata posibilitatea adoptării unui statut juridic special pentru
raioanele estice (Transnistria), deopotrivă cu raioanele cu populație compactă găgăuză, care obținuseră deja
un statut autonom teritorial-administratitv încă din decembrie 1994, astfel încât amendarea corespunzătoare a
Constituției a însemnat o consacrare întârziată a unor realități politico-administrative.

130 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
Privit ă ca un exemplu de succes în gestionarea regionalismului politizat prin mijloace
pașnice, regiunea UTAG a atras o aten ție semniﬁcativ ă din partea Consiliului Europei și
OSCE, care monitorizeaz ă cu regularitate alegerile regionale/ locale și mediaz ă uneori
neînțelegerile poten țiale dintre autorit ățile centrale și cele regionale. În ultima Opinie
comun ă a Comisiei de la Vene ția și OSCE/ ODIHR este din nou accentuat ă importan ța
luării în considera ție a minorit ăților na ționale ce locuiesc în RM, recomand ându-se
ca „sistemul electoral s ă creeze posibilit ăți de participare adecvat ă la viața pulbic ă a
minorit ăților na ționale și includerii lor plenare în viața politică ”. Autorit ățile moldovene ști
au recunoscut și au acceptat argumentele Comisiei de la Vene ția și OSCE/ ODIHR, care
eviden țiau importan ța participării minorit ăților na ționale ce locuiesc pe teritoriul
Republicii Moldova în luarea de decizii asupra sistemului electoral, luând în calcul și
recomanda rea ca „sistemul de alegere al Parlamentului s ă creeze posibilit ăți pentru
participarea corespunz ătoare la via ța public ă a minorit ăților na ționale și a intereselor
principale regionale ”175. Legisla ția cu privire la partidele politice, precum și Codul electoral
nu ridică obstacole speciale care ar afecta în mod deliberat participarea persoanelor
ce apar țin minorit ăților etnice sau lingvistice la procesul electoral. Astfel, aceste
documente nu fac nicio distinc ție în exercitarea drepturilor fundamentale protejate
de Constitu ție: „fără deosebire de ras ă, naționalitate, origine etnic ă, limb ă, religie, sex,
opinie, apartenen ță politic ă, avere sau de origine social ă”. De o relevan ță deosebit ă
pentru autorit ățile moldovene ști este, de asemenea, Conven ția-cadru pentru protec ția
minorit ăților na ționale (FCNM), care este cel mai complex instrument juridic obligatoriu
de protec ție a minorit ăților na ționale în statele membre ale Consiliului Europei.
Art.15 al FCNM prevede că „Părțile vor crea condi țiile necesare pentru participarea
efectiv ă a persoanelor apar ținând minorit ăților na ționale la via ța cultural ă, social ă și
economic ă și la treburile publice, în special acelea care le privesc direct”. După cum se arată
și în raportul explicativ, este obligația semnatarilor (statele membre ale Consiliului
Europei) de a crea condiții corespunzătoare prin care este „asigurată egalitatea în
procesul electoral dintre persoanele ce aparțin minorităților naționale și cele ce sunt
parte a majorității”. În acest sens este necesară consultarea asociațiilor reprezentative
ale minorităților naționale privind modiﬁcările în legislație și încurajarea participării la
procesele de luare a deciziilor și includerea unor experți delegați de acestea.
Totuși reprezentarea minorităților naționale în partidele politice relevante nu este
satisfăcătoare, fapt ce rezultă dintr-un șir de factori. În primul rând, segmentul rusofon
al electoratului locuiește preponderent în orașele mari, în timp ce prevederile impuse
de lege cer o reprezentare mai extinsă la nivel teritorial în partidele politice. În al
doilea rând, cunoașterea limitată a limbii oﬁciale de către anumite minorități naționale
restricționează o participare mai largă a acestora la viața partidelor naționale, în timp
ce unele minorități și-au creat propriile „partide minoritare”, chiar cu prețul auto-
marginalizării proprii, rămânând destul de vocale. Ca rezultat, cetățenii RM consideră
partidele „de stânga” drept partide ce susțin mai mult vorbitorii de limbă rusă, și
viceversa, cele „de dreapta” ﬁind mai înclinate spre viziuni și identități proeuropene și
proromânești, fapt ce este, în linii mari, o abordare eronată și prea simplistă.
175 CDL-AD (2007), începutul par. 84.

131 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
VI. Finanțarea partidelor
6.1. Subvențiile publice
Adoptarea unei noi legi cu privire la partidele politice a fost văzută, în 2007, ca „un
pas în direcția creării unui sistem modern de ﬁnanțare politică în Republica Moldova”176,
în baza unui document comprehensiv, conținând numeroase îmbunătățiri față de
reglementările anterioare. Experții europeni au notat mai multe inovații ale noii legi,
precum: „limitarea contribuțiilor, ﬁnanțarea directă a partidelor politice, raportarea
sistematică asupra contribuțiilor ﬁnanciare și cheltuielilor electorale cerute partidelor
politice, postarea rapoartelor ﬁnanciare pe site-urile CEC”, facilitând în acest fel
„efectuarea unei supravegheri adecvate din partea publicului, mass-mediei și grupurilor
active ale societății civile”. Totuși, noua legislația adoptată în 2007 a ignorat aparent
o bună parte a recomandările expuse de către experți ai Consiliului Europei, cum ar
ﬁ: „aplicarea unor sancțiuni proporționale neregulilor comise, un singur organism cu
atribuții de supraveghere”, ceea ce a afectat beneﬁciile generale ale reformei.
Legea cu privire la partidele politice asigură, în art.5, susținerea din partea statului
a partidelor politice, cu scopul de a sprijini dezvoltarea adecvat ă a pluralismului
instituționalizat . Parlamentul a decis în cele din urmă să adopte un model mixt de
ﬁnanțare politică, care oferă partidelor politice cadrul normativ de colectare limitat ă
a dona țiilor private, concomitent cu transmiterea unei p ărți garantate de ﬁnan țare
public ă. Concepția noului sistem a urmat o parte din propunerile făcute anterior de
către Consiliului Europei, prin care susținerea statului trebuie s ă se limiteze la anumite
contribu ții rezonabile, care nu ar trebui să permită agențiilor de stat să intervină prin
acțiuni ce ar afecta independența partidelor politice.
Autorii noului model au pornit de la premisa că anumite restricții în ceea ce
privește utilizarea ﬁnanțării private și publice de către partidele politice vor îmbunătăți
funcționarea sistemului politic, sporind transparența și responsabilitatea pentru
procedurile sale de raportare177. Legislatorii au dorit să prevină concentrarea resurselor
publice în ﬁnanțarea unui singur partid majoritar. Art.28 din Legea cu privire la partidele
politice stabilește că subsidiile anuale de la bugetul de stat îndreptate spre ﬁnanțarea
partidelor politice reprezintă 0.2% din resursele bugetului pe anul respectiv și vor ﬁ
distribuite în felul următor: 50% – proporțional cu mandatele obținute în alegerile
parlamentare, validate de Curtea Constituțională, și 50% – proporțional cu numărul
176 Marcin Walecki, Expert Opinion on Law on Political Parties in the Republic of Moldova, adopted by the Parliament
in december 2007.
177 Political parties shall submit to the Central Electoral Commission (CEC) reports on ﬁnancial funds, including election
campaign expenses and sources of derivation of funds. Parties should also submit additional ﬁnancial information
every two weeks until the end of campaign period. In addition, ﬁnal reports for the entire electoral period shall be
presented to the Central Electoral Commission within one month from the date election results are publicized.

132 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
de voturi acumulate în alegerile locale, cu condiția că partidele eligibile au obținut
nu mai puțin de 50% din voturi în cadrul autorităților reprezentative locale de nivelul
II. Menționăm că expertizele proiectului de lege, efectuate înainte de adoptarea legii
respective în 2007, recomandau legislatorilor moldoveni să cear ă partidelor politice
returnarea banilor publici în cazul în care acestea nu vor îndeplini întocmai obliga ția
prezent ării unui raport detaliat și onest asupra banilor cheltui ți. Art.29 stipulează
că subsidiile primite de la bugetul de stat trebuie să ﬁe restituite la buget, în condițiile
unei decizii ﬁnale a Curții de Apel. Mai mult, art.26, par.3-4 introduce anumite plafoane
stabilite pentru mărimea contribuțiilor primite de partide:
• Donațiile făcute de persoanele ﬁzice către unul sau mai multe partide politice pe
parcursul unui an bugetar nu trebuie să depășească 500 de salarii medii;
• Donațiile făcute de o persoană legală către unul sau mai multe partide politice pe
parcursul unui an bugetar nu trebuie să depășească 1000 de salarii medii.
În plus, partidelor politice li se interzice să primeacă, conform art.26, orice fel de
sprijin material în orice formă din partea oricăror tipuri de organizații internaționale ori
state, întreprinderi și organizații ﬁnanțate de către state străine ori companii cu capital
străin, organizații necomerciale, sindicate, organizații religioase ori ﬁlantropice, cetățeni
minori ai Republicii Moldova ori aﬂați temporar în străinătate, cetățeni străini. Legea
stabilește, de asemenea, obliga ția partidelor de a ține eviden ța dona țiilor primite, cu
indicarea numelui și adresei donatorilor, m ărimea contribu țiilor transmise.
Totuși, aceste prevederi nu sunt destul de clare asupra faptului dacă aceste donații
pot ﬁ făcute publice ori nu. Se cere de menționat că noul sistem de ﬁnanțare publică
de la buget include și partidele care nu au reprezentare parlamentară – condiția ﬁind
ca aceste partide să ﬁ obținut mai mult de 50 de mandate de consilier de nivelul II
în alegerile locale. Legea precizează că „subsidiile de stat trebuie să ﬁe transferate
partidelor politice în transferuri lunare, repartizate egal, care să asigure acoperirea
cuprinzătoare a activităților de rutină”. Mai mult, art.29 stipulează modalitățile în care
partidele pot utiliza subsidiile primite de la buget, lista cuprinzând:
• costuri legate de întreținerea oﬁciului de partid,
• costuri legate de salarizarea personalului,
• costuri legate de acoperirea mediatică și agitația politică,
• costuri legate de transportul local, național, dar și internațional, și
• costuri de comunicare.
Singura activitate cu caracter controversat, care ar putea crea diverse conﬂicte
potențiale de interes și tentația utilizării frauduloase a resurselor bugetului de stat ar
putea ﬁ devizul legat de investi ții în imobil și resurse imobile cerute de activitatea de
partid . Articolul 5 reglementează modul în care statul acordă sprijin ﬁnanciar partidelor
politice înregistrate, având astfel scopul de a susține dezvoltarea sistemului politic,
în ansamblu, și a partidelor care se bucură de susținerea populației, în particular. În
această privință, statul instituie mecanisme legale de func ționare a partidelor politice
și a structurilor acestora, precum și un sistem de ﬁnan țare din partea agen ților
priva ți și din bugetul de stat a partidelor politice și a organiza țiilor asociate acestora.
Articolul 5(2) interzice explicit orice formă de discriminare a partidelor în atragerea ori

133 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
transmiterea susținerii ﬁnanciare din bugetul de stat, denunțând orice activități care nu
sunt desfășurate prin mijloace legale. Legislația stabilește, de asemenea, cazurile în care
partidele politice „pot pierde dreptul de a primi subsidii din parea statului”, dacă:
• Activitatea acestora a fost limitată, suspendând ﬁnanțarea pe durata perioadei
întregi de limitare;
• Partidele își vor pierde statutul legal;
• Se vor constata încălcări grave ale reglementărilor privind utilizarea ﬁnanțării de
stat, conform par.3;
• Va demara procesul de lichidare a partidului respectiv.
Partidele politice care au depășit plafoanele maxime de cheltuieli stabilite de
legislație, ca și alte partide care au încălcat prevederile conținute în relglementările
ﬁnanțării publice a partidelor, vor pierde dreptul de a mai solicita ﬁnanțare de stat.
În consecință, partidele politice care și-au pierdut dreptul de a accesa ﬁnanțare de la
bugetul de stat ar putea obține din nou acest drept abia după următoarea campanile
electorală (art.28-4). Partidele care-și pierd dreptul de a mai primi susținere bugetară
ca urmare a unor nereguli constatate în raportarea veniturilor își vor recâștiga dreptul
numai după remedierea iregularităților care au servit ca motiv pentru suspendarea
ﬁnanțării. Există însă mai multe probleme legate de acest sistem, adoptat prin Legea din
2007 privind partidele politice. Astfel:
1. Plafoanele impuse donațiilor din partea persoanelor ﬁzice și juridice conform
Legii privind partidele politice sunt excesiv de înalte, ținând seama de nivelul de
trai al cetățenilor din Republica Moldova;
2. În campania din 5 aprilie 2009, un partid politic putea ﬁ ﬁnanțat ﬁe de 4 persoane
juridice, ﬁe de 8 persoane ﬁzice, limitându-și într-un mod nepermis legătura sa cu
micii contribuitori privați;
3. Plafonul pentru donațiile din partea persoanelor juridice a constituit 3.140 de mii
de lei / ≈ 214 mii €;
4. Plafonul pentru donațiile din partea persoanelor ﬁzice a constituit 1.570 de mii de
lei / ≈ 107 mii €.
Tabloul ﬁnanțărilor primite oﬁcial de către partidele politice în cele două campanii
electorale din anul 2009 conﬁrmă existența câtorva tipuri de donații: (1) Donații foarte
mari – 100 de mii de lei și mai mult (≈ 6,8 mii €); (2) Donații mari – între 50 de mii și 100
de mii de lei (3,4–6,8 mii €); (3) Donații medii – peste 10 mii de lei – sub 50 de mii de lei
(680–3,4 mii €) și (4) Donații mici – până la 10 mii de lei inclusiv (până la 680 €). Analiza
minuțioasă a modului în care au fost ﬁnanțate partidele politice în ultimul an (pe
baza datelor oﬁciale prezentate CEC) relevă faptul că partidele politice din Republica
Moldova sunt destul de izolate de cetățenii simpli, dacă privim contribuția ﬁnanciară
drept o formă de participare politică și chiar o manifestare a libertății de expresie.
Având o bază foarte restrânsă de contribuabili ori de persoane care ar putea
contribui individual la colectarea de fonduri pentru campanie, ținând cont de sumele
acumulate pentru campanie, partidele depind mai curând de marii ﬁnan țatori
și de mediul din care reușesc să absoarbă aceste resurse decât de segmentele de
alegători prin care se reprezintă ideologic. În sfârșit, contribuțiile ﬁnanciare din partea

134 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
donatorilor mari și foarte mari au constituit, de regulă, peste 70%-80%, sau chiar mai
mult, din totalul veniturilor acumulate în fondul electoral din campanie. În mod natural,
concentrarea resurselor ﬁnanciare în mâinile unui grup restrâns de cetățeni generează
suspiciuni în privința gradului de democrație din interiorul partidelor politice și nu
elimină pericolul corupției politice, al intereselor pe care le promovează partidele
politice și dacă aceste interese converg cu interesul public. Această situație afectează
grav șansele de participare a concurenților electorali în condiții de egalitate la procesul
decizional și inﬂuențează rezultatul ﬁnal al scrutinului, lipsindu-i pe cei ce nu dispun de
mijloace ﬁnanciare de capacitatea de a concura.
Tabelul nr.6. Impactul reglement ărilor normative asupra ﬁnan țării campaniilor electorale
din Republica Moldova
Sursa: Sergiu Lipcean, Evaluarea ﬁnan țării partidelor politice și campaniilor electorale în
Republica Moldova, aprilie 2010.
Și nivelul de impunere a reglementărilor lasă de dorit ca urmare a numărului
excesiv de larg de agenții responsabile de monitorizarea ﬁnanțărilor politice, dar și
de capacitatea redusă a autorității abilitate cu competența de organizare a alegerilor
– Comisia Electorală Centrală –, care preferă să solicite informații exclusiv legate de
cuprinsul campaniei electorale, și numai în temeiul rapoartelor prezentate benevol de
către concurenții electorali. Este evident că, în condițiile în care partidele sau candidații
independenți nu vor prezenta rapoartele cerute sau dacă vor prezenta informație
parțială și incompletă, CEC nu va avea alte instrumente de impunere a reglementării și
nici nu va putea efectua un control ad-hoc, pornind de la anumite suspiciuni apărute
în procesul de gestionare a etapelor procesului electoral. Astfel, partidele pot consimți
să prezinte rapoarele complete, dar nu există niciun stimulent care ar descuraja
neprezentarea acestora, deopotrivă cu informarea completă asupra surselor originale
de donații și resurselor ﬁnanciare în campanie (sau în afara ei).
Conform art.31, par.3, CEC nu deține autoritatea de a desfășura propriile audituri, dar
trebuie să ceară autorităților competente să veriﬁce dacă un partid politic a primit sau
a utilizat resurse ﬁnanciare în mod ilegal pe durata campaniei. Totuși, putem constata
că aceste prevederi sunt destul de neclare și nu stabilesc autoritățile competente să
efectueze controale la cererea CEC, și nici nu determină un calendar, în conformitate 0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100%
PCRM PSD AMN PLDM MAE PD PL PPCDStruc tura veniturilor acumulate în campania elec torală din 5 aprilie
de către concurenții elec torali pe categorii de donatori
Donații f oarte mari Donații mari Donații medii Donații mici0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100 %
Donații f oarte mari Donații mari Donații medii Donații miciPCRM PSD AMN PLDM MAE PD PL PPCDStruc tura veniturilor acumulate în campania elec torală din 29 aprilie
de către concurenții elec torali pe categorii de donatori

135 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
cu care ﬁece partid va transmite informație suplimentară organelor competente,
desfășurând investigații speciﬁce asupra cazurilor suspective de fraudă. Legea din 2007
deﬁnește destul de strict situațiile în care partidele politice ar putea pierde dreptul de
a solicita ﬁnanțare, dacă: activitatea acestora fusese limitată sau suspendată, dacă și-au
pierdut statutul legal, au încălcat reglementările referitoare la ﬁnanțarea partidelor sau
se aﬂă în procesul de autodizolvare.
Subsidiile publice oferite partidelor politice din bugetul de stat pot ﬁ folosite (art.29
din Lege) pentru menținerea oﬁciilor, achitarea costurilor de personal, publicitate
în mass-media, călătorii internaționale și locale, comunicații, costurile logistice și
organizaționale ale partidului, costurile de protocol, cotizațiile de membru în diferite
organizații internaționale sau rețele cu care partidele sunt aﬁliate, materiale, cheltuieli
aferente alegerilor, precum și investiții capitale în bunurile de care partidele au nevoie
pentru activitățile lor.
Legislația cu privire la partide prevede că Ministerul Finanțelor, Curtea de Conturi
și Ministerul Justiției vor supraveghea folosirea potrivită de către aceste partide a
ﬁnanțării de stat (art.30), iar în cazul unor neregularități, fondurile publice alocate
vor ﬁ returnate de către aceste partide, prin decizia Curții de Apel, la bugetul de stat.
Cu toate acestea, nu este clar cum vor ﬁ rambursate aceste fonduri în bugetul de stat
dacă fondurile au fost folosite neadecvat, iar liderii lor au fost schimbați în condițiile
în care prevederile articolului 18 stipulează că „membrii partidelor politice nu vor ﬁ
responsabili pentru obliga țiile partidelor respective ”. Donațiile din surse străine și
anonime, precum și din partea organizațiilor de binefacere sau organizațiilor religioase
sunt interzise. Concurenții înregistrați vor prezenta rapoarte ﬁnanciare către CEC la
ﬁecare două săptămâni de campanie. Rapoartele asupra cheltuielilor de campanie sunt
considerate a ﬁ „informație publică” și deci urmează a ﬁ postată de către CEC pe web-
site. Această prevedere este conformă Recomandării CM 2003 (4) referitoare la regulile
comune împotriva corupției în domeniul partidelor politice și campaniilor electorale
– documentul de bază al GRECO178.
Dar monitorizarea implement ării legii a relevat un anumit num ăr de deﬁcien țe
majore. Pentru a p ăstra partidele în cadrul legal și a asigura condi ții egale de participare
la alegeri, autorit ățile politice ale Republicii Moldova au stabilit rate maxime de cheltuieli
în campanii, restric ții speciale pentru unele categorii de cheltuieli și/ sau limit ări asupra
publicit ății folosite. Studiile arat ă o cre ștere dinamic ă în cheltuielile politice pentru
campaniile recente, desfășurate în perioada 2001-2009. Dac ă în 2001 plafonul maxim
permis de CEC a fost estimat la 1 milion de lei179, în 2005 acesta a reprezentat 2.5 milioane
de lei, iar în alegerile generale din 2009, acesta a ajuns la 12 milioane de lei180. Aceea și
178 Recomandarea (2003)4 a Comitetului de Miniștri al statelor membre privind regulile comune împotriva corupției
în ﬁnanțarea partidelor politice și campaniilor electorale, adoptate de Comitetul de Miniștri la 8 aprilie 2003 la cea
de-a 835-a întrunire a viceminiștrilor.
179 Decizii referitoare la stabilirea plafoanelor maxime privind mijloacele ﬁnanciare transferate concurenților electorali
în alegerile parlamentare la 25 februarie//Electorala 2001, Chișinău, 2001, pag.13.
180 Decizii referitoare la stabilirea plafonului maxim al mijloacelor ﬁnanciare transferate concurenților electorali
în alegerile parlamentare din 6 martie 2005 și Decizii referitoare la stabilirea plafonului maxim al mijloacelor
ﬁnanciare transferate concurenților în alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009, // www.cec.md

136 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
spiral ă de cheltuieli este reﬂectat ă pentru participarea candida ților independen ți: dac ă
în 2001 candida ții înregistra ți au putut cheltui nu mai mult de 50 de mii de lei, în 2005
suma a ajuns la 100 de mii de lei, iar în 2009 la 500 de mii de lei181.
În afară de creșterea vizibilă a curbei cheltuielilor politice în cadrul campaniei – de
aproximativ 2.5 ori în mai puțin de 8 ani – evaluările independente au arătat multiple
deﬁciențe în legislația ca atare și contradicții. Deci, dacă un candidat independent nu
are dreptul să cheltuiască mai mult de 500.000 de lei în campania sa electorală, atunci
o persoană ﬁzică poate face o donație de trei ori mai mare unui partid politic (1.57 lei),
ceea ce provoacă o discriminare a candidaților independenți față de partidele politice182.
Destul de curios, Codul electoral impune reguli stricte băncilor care autorizează
deschiderea de conturi electorale, prevăzând obligația acestora de a raporta timp de 24
ore de la prima livrare a fondurilor, și nu a partidelor politice. Această obligație impusă
băncilor, și nu partidelor politice, slăbește responsabilitatea partidelor privind folosirea
resurselor și nu ajută la aplicarea corespunzătoare a legislației.
Legea stabile ște responsabilitatea pentru administrarea și aplicarea sistemului
de reglementare a ﬁnan țării publice a partidelor, divizat ă între mai multe autorit ăți.
Conform art.30, partidele politice trebuie s ă prezinte rapoartele lor Cur ții de Conturi,
Ministerului Finan țelor și Ministerului Justi ției. Legea i ntroduce un termen clar – 31
martie – pentru prezentarea rapoartelor de cheltuieli ﬁnanciare, solicit ând ca aceste
rapoarte s ă corespund ă Regulamentului elaborat de c ătre Ministerul Justi ției. În mod
similar , utilizarea subsidiilor de stat urmeaz ă să ﬁe veriﬁcată de c ătre Curtea de Conturi,
iar folosirea surselor externe de venituri trebuie s ă ﬁe veriﬁcat ă de către Ministerul
Finan țelor. De și Curtea de Conturi dispune de un grad rezonabil de independen ță
institu țional ă, ea trebuie s ă colaboreze strâns cu agen țiile guvernamentale menționate
mai sus. Este aproape sigur c ă num ărul extins de agen ții guvernamentale implicate în
acest cadru de interac țiune limiteaz ă eﬁcien ța monitoriz ării, iar solu ția necesar ă ar ﬁ
legat ă de evitarea pe viitor a dubl ărilor, dar și a responsabilit ăților conﬂictuale sau incerte.
Legea cu privire la partidele politice stipulează (art.28-6) că resursele atribuite
partidelor politice sunt transferate pe conturile oﬁcial deschise ale acestora, urmând
regulile și proporțiile autorizate de CEC, pe baza voturilor acumulate de partide.
Comisia Electoral ă Central ă poate solicita, la propria discre ție (și timp!), un control
al Cur ții de Conturi și al Inspectoratului Fiscal de Stat, pentru veriﬁcarea conform ității
surselor de venit, al raport ării ﬁnanciare și folosirii adecvate a resurselor campaniei
de c ătre concuren ții electorali. Prin lege, toate autorit ățile electorale trebuie s ă facă
publice datele și informa ția despre ﬁnan țarea campaniei de c ătre candida ții și partidele
înregistrate, pentru a oferi acces public la aceast ă informa ție, pe lângă prezent ările
sistematice (s ăptămânale) f ăcute prin intermediul conferin țelor de pres ă ale autorit ăților
responsabile din cadrul CEC183. Analiza ﬁnan țării politice din Republica Moldova relevă
181 Ibidem.
182 Sergiu Lipcean, Evaluarea ﬁnanțărilor politice și ale campaniilor electorale în Republica Moldova, nr.5, 2009, IDIS,
www.viitorul.org
183 Ibidem.

137 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
necesita tea de a i se acorda o atenție mult mai mare, pentru a înțelege existența unor
diferen țe între prevederile legale și realit ățile practice . Finan țarea politic ă a fost neglijat ă
o perioad ă foarte lung ă, deși e un element-cheie al construc ției politice; de aceea unicele
date privind m ărimea resurselor au fost obținute c âteodat ă de la CEC, ca unic ă autoritate
responsabil ă de organizarea diferitelor tipuri de alegeri (locale, generale, preziden țiale).
Suplimentar la ﬁnan țarea campaniei, partidele politice vor avea ﬁnan țarea necesar ă
pentru a func ționa și a-și dezvolta activit ățile statutare, ceea ce necesit ă o planiﬁcare
multianuală și resurse considerabile. Cum au ar ătat faptele, cotiza țiile de membru,
mai ales într-o societate în tranzi ție, cu un num ăr mare de popula ție săracă, nu sunt
suﬁciente pentru a ﬁnan ța partidele politice. Odată cu adoptarea unei legi noi privind
partidele politice (2007), ﬁnan țarea politic ă a fost elaborat ă ca o parte esen țială a
unei reforme politice mai largi în R. Moldova. Ra ționamentul unei astfel de decizii
importante este c ă partidele, obținând ﬁnan țare direct ă din partea statului, vor deveni
automat mai transparente, cu un grad sporit de r ăspundere fa ță de interesul public,
în afara monitoriz ării sistematice din partea statului și/ sau, controlului ﬁnanciar. De
exemplu, articolul 31 din Legea privind partidele politice accentueaz ă caracterul public
al informa ției ce ține de campaniile electorale, pornind de la premisa c ă „cheltuielile
efectuate de partide în cadrul campaniei reprezint ă o informa ție de interes public ” și
că aceasta „creeaz ă o obliga ție pentru partide de a raporta sistematic, în conformitate
cu reglement ările speciﬁce ale CEC, cheltuielile reale din campania electorală ”.
Legea privind partidele politice deﬁnește în mod speciﬁc (art.29) ce urmează a ﬁ
privit drept categorie eligibilă pentru cheltuieli politice unde ﬁnanțarea de stat poate ﬁ
folosită și restricționând alte domenii, unde ﬁnanțarea nu poate ﬁ folosită. În cazul unor
cheltuieli neadecvate sau neeligibile, partidele vor restitui fondurile primite anterior,
pierzând imediat dreptul de a cere o ﬁnanțare. În consecință, autoritățile de stat sunt
îndreptățite să veriﬁce cheltuielile efectuate corect , în conformitate cu legislația și în
baza rapoartelor ﬁnanciare prezentate de către partide până în luna martie a ﬁecărui an.
Aceasta ridică două probleme importante: (1) contabilizarea ﬁnanțării folosite
de partidele politice în timpul campaniei electorale și între alegeri, și (2) guvernarea
transparentă a partidelor, ceea ce fusese aspectul cel mai disputat în funcționarea
partidelor. Avansarea lentă și incompletă a noilor reglementări legate de noul capitol
al ﬁnanțării publice din legea cu privire la partidele politice (2007) atestă, potrivit
experților naționali, „nedorin ța elitelor politice de a juca dup ă reguli transparente și
clare ”, reﬂecând mai degrabă un compromis dintre presiunile actorilor internaționali
– de a adapta cadrul legislativ autohton la standardele internaționale în domeniul
ﬁnanțării partidelor – și interesele actorilor autohtoni184. Viziuni critice au fost exprimate
referitor la partea ﬁnanciară a noii legislații cu privire la partide185. Experții de la
„Transparency International – Moldova” au notat că prevederile care permit persoanelor
ﬁzice să ﬁnanțeze partidele cu 500 de salarii minime anual și persoanele juridice cu 1000
nu pornesc de la contextul real al țării, pentru că nu corespund standardelor de viață
184 Sergiu Lipcean, Evaluarea ﬁnanțării partidelor politice și a campaniilor electorale în Republica Moldova, aprilie 2010.
185 Infoprim-neo, 2009-01-31/16:55 http://www.info-prim.md/?a=10&ay=21050&nD=2009/01/31

138 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
ale populației în marea sa majoritate. De exemplu, estimările arată că donațiile maxime
ajung la 1,3 milioane – 2,6 milioane de lei, ceea ce poate implica, de fapt, cumpărarea
voturilor unui partid, contrar legislației existente. În majoritatea statelor membre ale
Uniunii Europene, partidele pot ﬁ ﬁnanțate cu maximum 2-3 salarii minime medii
anuale. Alte voci critice nu au fost de acord cu cota de ﬁnanțare propusă de la bugetul
de stat (de la 0.02%, inițial, la 0.2% din bugetul de stat) 186, punând la îndoială alocarea
ﬁnanțării de stat doar în baza rezultatelor alegerilor.
O altă problemă este legată de absența informației credibile privind răspunderea și
transparența ﬁnanțării partidelor, cum ar ﬁ, de exemplu, declararea surselor de dona ții
la partidele politice . Partidele politice sunt obligate prin lege să transmită rapoarte
ﬁnanciare autorităților responsabile, fără a mai aștepta ca CEC sa prezinte raportul său
oﬁcial la încheierea campaniei electorale, dar prevederile neclare asupra procedurii și
condițiilor de raportare din actualul Cod electoral permit mai multor organe de stat să
intervină, să controleze ori chiar să ia măsuri în acest domeniu, restricționând accesul
la rapoartele primite din partea concurenților electorali, din partea publicului general,
așa cum o cere legislația. Sursele de ﬁnanțare raportate de partide sunt dezvăluite
doar peste o lungă perioadă după alegeri, când rezultatele ﬁnale ale turului doi sunt,
de obicei, conﬁrmate și disputele rezolvate, iar prin aceasta se încalcă unele drepturi
importante ale alegătorilor, care sunt restricționați în acest fel dacă vor dori să obțină
și alte informații relevante despre partide și contribuitorii ﬁnanciari/ sponsorii acestora,
înainte să-și exprime opțiunea de vot.
Experții independenți sunt preocupați de absența transparenței privind oﬁciile
deținute de partide, dotările tehnice excelente, numărul mare de mașini și cadouri
luxoase aﬂate la dispoziția acestora, fapt neglijat de prevederile ce țin de sursele
ﬁnanciare ale partidelor din Legea cu privire la partidele politice (2007). La ﬁnele anului
2009, Parlamentul RM a decis să suspende articolul care prevedea alocarea ﬁnanțării
cu începere de la 1 ianuarie 2010, pe motivul crizei economice ce afectează Republica
Moldova. La 12 decembrie 2009, Parlamentul Republicii Moldova a modiﬁcat Legea
nr.64-XVIII din 12.11.2009, schimbând anul 2009 pentru „susținerea din bugetul de stat
al partidelor politice ” cu anul 2013187. În acest moment, nu pot ﬁ oferite niciun fel de
exemple referitoare la modul în care va funcționa legea. Printr-o decizie adoptată la 6
februarie 2009, CEC a stabilit suma maximă de resurse care pot ﬁ primite de partide și
candidații independenți. Această sumă s-ar ridica la 12 milioane de lei pentru un partid
politic și 0,1 milioane de lei pentru candidații independenți188.
186 Igor Boțan, Instituționalizarea partidelor și alegerile parlamentare, 15 februarie 2008, www.e-democracy.md/
comments/political/200802151/
187 Monitorul Oﬁcial nr.171-172/533 din 27.11.2009.
188 Partidele au depus rapoarte ﬁnanciare la CEC în timpul campaniei din 3 martie și 17 martie. CEC a oferit informație
mass-mediei, publicând-o pe web-site.

139 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
6.2. Limitele privind colectarea de fonduri/ contribuții
Legislația cu privire la partidele politice stipulează că sursele de ﬁnanțare includ:
„cotiza ții de membru, dona ții, spre ex. acele colectate prin diverse evenimente
culturale, sportive sau alte manifest ări în mas ă, subsidii bugetare din partea statului,
alte venituri generate din folosirea patrimoniului partidului ” (art.25). Dacă cotizațiile
de membru sunt stabilite de partide, atunci donațiile sunt reglementate prin lege.
Veniturile anuale ale partidelor politice nu pot depăși 0,1% din totalul de venituri oferite
de buget pentru anul respectiv (art.26). Numai două categorii de surse sunt stipulate de
legislație, care ar putea oferi resurse sub formă de donații partidelor politice: persoane
ﬁzice și persoane juridice. Donațiile din partea persoanelor ﬁzice nu pot ﬁ mai mari de
500 de salarii lunare pe economie, spre ex., toate cotizațiile de membru plătite anual,
dacă donatorul este membru de partid, pe când donațiile de la entități juridice în anul
bugetar nu pot ﬁ mai mari de 1000 de salarii medii lunare, pentru același an.
Finanțările publice (oferite partidelor din partea bugetului de stat) pot ﬁ alocate
pentru următoarele tipuri de cheltuieli:
• întreținerea sediilor;
• cheltuieli de personal;
• cheltuieli pentru presă și material promoțional;
• cheltuieli de deplasare în țară și în străinătate;
• cheltuieli pentru telecomunicații;
• cheltuieli de organizare a activității politice;
• cheltuieli pentru primirea delegațiilor din străinătate;
• plata cotizațiilor de membru în organizațiile internaționale din care partidul
respectiv face parte;
• investiții în bunuri mobile și imobile necesare activității partidului respectiv;
• cheltuieli de protocol;
• cheltuieli de birotică;
• cheltuieli pentru campania electorală.
Aceste cheltuili trebuie să ﬁe documentate în conformitate cu prevederile legislației
ﬁscale și raportate autorităților responsabile de supravegherea acestor tipuri de
activități. Potrivit art.30 din Legea cu privire la partidele politice și în conformitate
cu regulamentul aprobat de către Ministerul Justiției, anual, până la 31 martie, (1)
partidele politice prezintă rapoarte ﬁnanciare Curții de Conturi, Ministerului Finanțelor
și Ministerului Justiției, iar ulterior (2) aceste rapoarte vor ﬁ veriﬁcate de către Curtea
de Conturi, referitor la subvențiile primite de la bugetul de stat, și de către Ministerul
Finanțelor, prin intermediul structurilor subordonate, referitor la alte venituri. Art.31
declară că informația cu privire la rapoartele și cheltulielile partidelor politice în timpul
campaniilor electorale reprezintă „un subiect de interes public”. Aceasta presupune
că toate donațiile acordate partidelor trebuie să ﬁe aduse la cunoștința publicului și să
poată ﬁ ușor de veriﬁcat.

140 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
Tabelul nr.7. Inﬂuen ța marilor donatori asupra partidelor politice (PCRM, PLDM, PDM)
Sursa: Sergiu Lipcean, Evaluarea ﬁnan țării partidelor politice și a campaniilor electorale în
Republica Moldova, aprilie 2010.
Dacă partidele conﬁrmă primirea sau utilizarea unor donații anonime sau donații
care depășesc anumite plafoane stabilite conform legislației, acestea sunt obligate să
le transfere în decursul a 10 zile de la momentul sesizării acestor fapte către bugetul
de stat (art.27). Legea interzice ﬁnanțarea directă sau indirectă sau recepționarea
altor tipuri de suport material destinat partidelor politice din partea organizațiilor
străine, statelor străine, precum și din partea organizațiilor de stat cu capital de stat sau
capital străin, organizațiilor necomerciale, sindicatelor, companiilor de binefacere și
organizațiilor religioase. Totodată, nici cetățenii Republicii Moldova care sunt stabiliți în
străinătate nu pot contribui ﬁnanciar la activitățile partidelor politice, ceea ce este privit
ca o discriminare a unui grup mare de cetățeni ai Republicii Moldova care lucrează în
străinătate și călătoresc sporadic spre casele lor.
Practicile urmărite atestă faptul că partidele politice sunt excesiv de dependente
de donatorii mari, practicând doar în situații-limită apelarea la micii donatori, atunci
când aceștia din urmă sunt dispuși să ﬁnanțeze anumite acțiuni politice. În realitate,
candidații independenți și partidele politice pot evita cu ușurință procedurile existente
de raportare, utilizând o dublă contabilitate în timpul campaniei și chiar în afara
campaniei pentru activitățile de partid. Unele din ele nu au raportat niciodată liniile
efective de cheltuieli, nici veniturile care proveneau din diverse aranjamente care au
avut loc înainte de campanie. Suporturile considerabile întru susținerea activităților
partidelor, timpii de antenă, publicitatea stradală, personalul etc. rezultă, de obicei, din
aranjamentele de clientelă cu diverse grupuri de „afaceri mari” sau ca un fel de investiție
de risc în partidele politice, care vor plăti mai târziu „datoriile din campanie”.
Unele partide din R. Moldova au obținut resurse considerabile în afara prevederilor
legale ale legislației noi. Drept exemplu servește PCRM, care a acceptat adoptarea unei
Legi privind partidele politice, ce reglementează și aspectele ﬁnanțării partidelor în anul
2007, dar a acceptat implementarea acesteia abia din ianuarie 2009, în ajunul alegerilor
parlamentare, exact imediat dupa darea în exploatare a sediului PCRM, un ediﬁciu cu
cinci etaje, situat chiar în centrul orașului Chișinău, estimat la peste 11 milioane de euro.21%67%
0%20%40%60%80%Struc tura veniturilor acumulate în campaniile
elec torale de către PCRM pe categorii de donatori
5 aprilie 2009 29 iulie 200960%
33%
6% 6% 6%
1%
Donații f oarte mari Donații mari
Donații medii Donații mici0%20%40%60%80%100 %Struc tura veniturilor acumulate în campaniile
elec torale de către PLDM pe categorii de donatori
5 aprilie 2009 29 iulie 200990%
9%
1%28%62%
6%4%
Donații f oarte mari Donații mari
Donații medii Donații mici0%20%40%60%80%100 %Struc tura veniturilor acumulate în campaniile
elec torale de către PD pe categorii de donatori
5 aprilie 2009 29 iulie 2009
Donații f oarte mari Donații mar i
Donații medii Donații mici84%
1% 1% 1%97%
9%5%2%

141 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
Această situație este văzută în presa din Republica Moldova ca ﬁind un semn clar de
folosire ilicit ă și necontabilizat ă a unor resurse obscure în ciuda aparențelor pseudo-
democratice și a campaniei anticorupție din Republica Moldova. Evaluarea cadrului
general care reglementează condițiile ﬁnanțării politice pentru partide ne poate
conduce ușor la concluzia că o problemă importantă a sistemului existent este legată
de inﬂuen ța cov ârșitoare a marilor ﬁnan țatori, atât prin mijloace licite, c ât și ilicite,
asupra partidelor.
Actualul sistem are nevoie de o profundă democratizare, în sensul că plafonul
legal stabilit pentru mărimea donațiilor venite din partea persoanelor ﬁzice și juridice
trebuie diminuat cât mai repede din cel puțin două motive: (1) pentru a reﬂecta real
situația socio-economică și standardele de viață ale majorității cetățenilor din țară, și (2)
pentru a întări interdependența între ﬁnanțare și reprezentare. Acest principiu trebuie
să încurajeze adoptarea unor reglementări care să permită partidelor să acumuleze
venituri din surse private în sume mai mici decât în prezent. Aceste schimbări nu ar ﬁ
complete dacă autoritățile decizionale, în condițiile Codului electoral, nu ar impune o
disciplină mai strictă referitoare la respectarea termenelor privind raportarea datelor
ﬁnanciare ce țin de veniturile și cheltuielile de campanie. De asemenea, este necesar
de a elimina actuala interdicție aplicată cetățenilor moldoveni aﬂați în străinătate de
a face donații către partidele politice, în condițiile în care însă aceste donații pot ﬁ
monitorizate și transpuse într-un cadru legal și transparent.
6.3. Credite acordate partidelor politice
Codul electoral și Legea nr.1381 – XIII din 21 noiembrie 1997, art.35, stipulează
mecanismele de ﬁnanțare a campaniilor electorale, de exemplu, mijloacele alocate de
stat și creditele care pot ﬁ solicitate de concurenți de la stat pentru scopuri electorale.
Partidele politice pot primi credite din bugetul de stat, potrivit articolului 35 din Codul
electoral, care prevede că „cheltuielile pentru pregătirea și organizarea alegerilor sunt
acoperite de stat”. Aceasta include mijloace ﬁnanciare pentru funcționarea organelor
electorale (cele permanente – precum CEC –, și cele temporare – consiliile electorale
raionale și birourile electorale la nivelul secțiilor de votare) și costurile de campanie ale
concurenților înregistrați (partide și candidați independenți).
Candidații trebuie să raporteze statului cu privire la fondurile cheltuite sau să i le
întoarcă (dacă nu au fost cheltuite), dar nu sunt stipulate niciun fel de proceduri de
declarare publică a situației lor ﬁnanciare la zi. O altă lege cu privire la partidele politice,
nr.294-XIV din 21 decembrie 2007, oferă o descriere mult mai detaliată a procedurilor
de declarare și a celor contabile pe care urmează să le respecte concurenții electorali.
Art.35 al Codului electoral stabilește că mărimea (cuantumul) mijloacelor ﬁnanciare
alocate pentru alegeri este stabilită de Parlamentul Republicii Moldova, în limitele
prevăzute de Legea bugetului de stat pe anul electoral. Codul electoral atribuie CEC
autoritatea de a sesiza Guvernul din timp asupra planiﬁcării alegerilor, precum și
în privința necesităților de ﬁnanțare pe care, ulterior, Guvernul le va prezenta spre
aprobare Legislativului. În cazul în care cheltuilile pentru anul în curs nu sunt prevăzute
în bugetul de stat (alegeri anticipate), mărimea sumei necesare pentru alegeri va ﬁ

142 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
stabilită direct de către Parlament, la sugestiile primite din partea CEC (art.35-2). Codul
electoral stabilește obligația CEC de a prezenta un raport ﬁnal asupra gestionării
mijloacelor ﬁnanciare, însoțit de un aviz din partea Curții de Conturi.
Articolul 37 din Codul electoral presupune alocarea de credite (f ără dob ândă)
func ționarilor ﬁnanciari care reprezint ă concuren ții electorali (entit ăți ﬁzice sau juridice,
înregistrate de Ministerul Finan țelor). Creditele primite de partide în campania electoral ă
„sunt stinse (anulate) complet sau par țial în funcție de num ărul total de voturi colectate
în aceste alegeri de c ătre concurentul electoral în respectiva circumscrip ție electoral ă”.
Aceasta înseamn ă că suma total ă de ﬁnan țare a partidului politic este raportat ă la
num ărul total de aleg ători care s-au prezentat la urne, înmul țit cu num ărul de voturi
acumulate de concurentul respectiv, și rezultatul va ﬁ restituit la bugetul de stat.
Actorii electorali care au obținut mai pu țin de 3% din totalul de voturi la nivel na țional,
sau în circumscrip țiile respective, deopotrivă cu candida ții independen ți care nu sunt
aleși, „vor întoarce creditele timp de 2 luni de la data alegerilor, iar restul concuren ților
electorali vor întoarce creditele sus-men ționate nu mai t ârziu de 4 luni dup ă alegeri ”.
Art.37 din Codul electoral prevede, de asemenea, c ă „în cazul în care primarii ale și refuz ă
să își îndeplineasc ă mandatul, ei vor ﬁ obligați să acopere toate cheltuielile aferente
organiz ării alegerilor în sec ția sau circumscrip ția respectiv ă de votare ”.
Finanțarea politică este reglementată de Codul electoral (art.38) și Legea cu privire la
partidele politice (2007). În 2009, Comisia Electorală Centrală a aprobat un regulament
special cu privire la mijloacele ﬁnanciare în campanie189, care a fost precedat de multiple
critici pe marginea neimplementării Legii cu privire la partidele politice (a părții care se
referă la mijloacele ﬁnanciare). Prin lege, campaniile electorale sau alte forme directe
sau indirecte de ﬁnanțate a partidelor trebuie să ﬁe ghidate de: (a) raportare publică
– donațiile trebuie sa ﬁe anunțate în perioada ce nu depășește un an de la începutul
campaniei electorale, prin intermediul mass-mediei, (b) declararea surselor de venit.
Art.38 din Codul electoral face referință la anumite plafoane maxime pe care
concurenții electorali sunt obligați să le respecte. Partidele și candidații electorali sunt
obligați să-și deschidă un cont în bancă, cu mențiunea Fond Electoral, care trebuie să
servească exclusiv scopului de a acoperi cheltuielile necesare în campanie, aﬂându-se
sub supravegherea CEC. Persoanele juridice pot vira donații concurenților electorali
doar prin transfer, notiﬁcând în scris despre existența ori inexistența unei cote străine în
capitalul statutar. Codul electoral interzice ﬁnanțarea și susținerea materială din partea
cetățenilor minori, a organizațiilor ﬁnanțate de la buget, a persoanelor anonime și a
organizațiilor de binefacere sau religioase.
În conformitate cu procedurile stabilite de Codul electoral, concurenții electorali vor
numi un coordonator ﬁnanciar (trezorier). Legislația interzice ﬁnanțarea concurenților
electorali din partea unor persoane locale (art.38-5): a cetățenilor care nu au împlinit
vârsta de 18 ani, a organizațiilor ﬁnanțate de stat/ publice, a persoanelor anonime, a
organizațiilor de binefacere sau religioase, dar și străine (art.36), incluzând în această
189 Reglementări referitoare la ﬁnanțarea campaniei electorale și a partidelor politice de Comisia Electorală Centrală,
nr.2167 din 20 februarie 2009.

143 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
categorie o listă mai lungă de persoane juridice și ﬁzice care nu pot ﬁnanța sub nicio
formă campaniile politice sau concurenții electorali.
6.4. Cotizația de membru de partid
Cotizația de membru reprezintă o parte simbolică în ansamblul ﬁnanțării partidelor
politice, inclusiv pentru campanii electorale, care sunt destul de scumpe și neordinare.
Veniturile permise de legislație pentru partide (activități economice ale partidelor, e.g.
servicii editoriale, cotizații de membri) sunt departe de rezolvarea provocărilor majore
ale partidelor și, ca rezultat, partidele caută fonduri noi care ar contribui la realizarea
ideilor sau ambițiilor politice. Astfel, partidele recurg la obținerea resurselor prin
acceptarea de a face jocurile diferitelor grupuri de presiune. Ca și în cazul altor țări în
tranziție, aceste grupuri pot include bănci, corporații transnaționale, structuri criminale
sau de afaceri de tip maﬁot, întrărind diferite suspiciuni pe care cetățenii, de obicei, le
asociază cu partidele politice.
Dependența ﬁnanciară de aceste grupuri implică formarea unei anumite pârghii
de inﬂuență asupra acestor grupuri după alegeri, pentru că partidele trebuie să-și
recompenseze „sponsorii” prin oferirea unui proﬁt satisfăcător pe „investițiile” primite
pentru campanie.
Tabelul nr.8. Înzestrarea cu imobile a ﬁlialelor de partid
Tabelul nr.9. Remunerarea func ționarilor politici de partid
Sursa: Andrei Volentir, Cercetare asupra situa ției partidelor politice în RM, aprilie 2010.
Nu exist ă solu ții ideale sau legisla ție ideal ă în ﬁnan țarea partidelor politice. Unele țări
afectate de impactul ﬁnan țării politice ilegale au f ăcut mai mulți pași să asigure o mai
bună contabilizare partidelor respective. Calea de asigurare a unei implement ări eﬁciente
a legisla ției este de a impune sanc țiuni ﬁnanciare, complementate de limit ări clare în
accesarea suportului ﬁnanciar din bugetul de stat în cazul unor ilegalit ăți și în mijloacele
ﬁnanciare. Astfel, control ând conturile partidelor politice prin reguli mai stricte, declararea
surselor de venit ofer ă puteri considerabile de inﬂuen ță împotriva comportamentului
corupt și garanteaz ă un comportament decent în cadrul alegerilor ulterioare.0%20%40%60%80%100 %
PCRM PLDM PL PDM AMN PPCD PSD21
644643
Struc turi teritoriale cu sediu, %
Struc turi teritoriale fără sediu, %80
3193
53
355678206,7
6890%
70%
50%
30%
10%
0%20%40%60%80%100 %
PCRM PLDM PL PDM AMN PPCD PSD71,4
10075 68,75
Funcționari remunerați, %
Funcționari neremunerați, %13,3 13,32531,2528,686,7 86,710090%
70%
50%
30%
10%

144 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
Codul electoral impune un număr de restricții. De exemplu, părțile terțe (persoane
ﬁzice și juridice) nu pot comanda sau plăti pentru materiale electorale în numele
concurenților electorali înregistrați fără acordul acestora, dacă ei nu transferă aceste
resurse prin „fondul electoral” al concurentului respectiv. Resursele acumulate în
fonduri electorale nu pot ﬁ folosite în beneﬁciul personal totodată, legislația Republicii
Moldova interzice concurenților electorali să ofere bani, cadouri sau donații (cu caracter
umanitar) în timpul campaniei electorale.
Băncile au obligația de a informa CEC în timp de 24 de ore despre orice fonduri
transferate în conturile concurenților electorali, ceea ce permite autorităților
competente să supervizeze aspectele ﬁnanciare și să veriﬁce aceste venituri. Legislația
permite autorităților competente să solicite date suplimentare privind sursele corecte
sau folosirea acestor resurse de către concurenți (art.28-9, Capitolul IV, Cod electoral).
Comisia Electoral ă Central ă, având sub jurisdic ția sa consiliile electorale raionale, este
obligată prin legislație să men țină un Registru public care va depozita toate datele
referitoare la mijloacele ﬁnanciare ale partidelor , prezentând rapoarte s ăptămânale
asupra volumului contribu țiilor ﬁnanciare primite de concuren ții electorali și a surselor
de venit. Un raport special de bilanț cu privire la alegeri va ﬁ elaborat cu două zile înainte
de alegeri, f ăcând public ă toat ă informa ția colectat ă referitor la ﬁnan țarea campaniilor
electorale ale partidelor și candida ților independen ți până la data alegerilor.
Partidele politice pot dispune de proprietăți proprii, potrivit art.24 din Legea cu
privire la partidele politice, precum clădiri, echipamente, tipograﬁi, automobile, alte
bunuri care nu sunt interzise de legislație. Astfel, partidele pot desfășura activități de
imprimare și editare, alte tipuri de lucrări legate de folosirea și gestiunea potrivită a
proprietăților și bunurilor proprii, având activități comerciale care rezultă din statutele
acestora. Veniturile generate de bunurile și proprietățile partidelor vor ﬁ direcționate
spre scopurile speciﬁce ale partidelor și nu pot ﬁ distribuite membrilor. Nu există
însă niciun fel de restricții asupra activităților comerciale, care ar putea ﬁ desfășurate
de partide în contextul alegerilor. Pentru că partidele politice sunt nonproﬁt, ele nu
vor plăti impozit pe venit, dar afacerile acestora trebuie să se desfășoare în deplină
concordanță cu prevederile generale ale Codului ﬁscal al Republicii Moldova și ale
legislației naționale.
6.5. Implementarea reglementărilor
Proporționalitatea sancțiunilor pentru partidele care comit nereguli în aplicarea
prevederilor legislației în vigoare este reglementată de art.28, care stabilește că
partidele „își pierd dreptul de a accesa ﬁnanțarea din partea statului dacă comit
ilegalități la utilizarea banilor publici”, dacă „încalcă premeditat reglementările
existente” ori „dacă depășesc mărimile de ﬁnanțare în limitele impuse de către
autoritățile și reglementările corespunzătoare”. Legea cu privire la partidele politice
denotă un număr de autorități de stat/ publice care vor supraveghea diferite aspecte
ale activităților politice ale partidelor. În Republica Moldova, înregistrarea legală
a partidelor politice este efectuată de Ministerul Justiției, timp de o lună, de la
data înaintării oﬁciale a dosarului, care este compus din documentele solicitate de

145 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
subdiviziunile Ministerului (Direcția organizațiilor neguvernamentale), și decizia căreia
poate ﬁ atacată la Curtea de Apel (art.8). Rapoartele ﬁnanciare trebuie să ﬁe prezentate
anual de către partidele politice la trei autorități de stat: Curtea de Conturi, Ministerul
Finanțelor și Ministerul Justiției, până la 31 martie (art.30).
După cum au arătat în opiniile lor experții OSCE/ ODIHR, aplicarea riguroasă a
reglementărilor existente și a legislației privind ﬁnanțarea partidelor politice trebuie
să ﬁe propor țional ă cu gravitatea infrac țiunilor comise , iar adeseori aceasta trebuie
să includă mai degrabă sancțiuni sub formă de amenzi, alte limitări legate de pierderea
unor drepturi sau avantaje instituționale, decât impunerea unor penalități serioase
sau chiar măsura de suspendare a unui partid politic . Penalitățile ar putea ﬁ privite
ca o măsură inevitabilă în cazul unor fraude deosebit de serioase sau abuzuri legate
de folosirea resurselor de stat ori în alte cazuri în care partidele politice au furnizat
deliberat informații false asupra rapoartelor ﬁnanciare, care ar putea spori măsura de
răspuns prin acțiuni nu doar administrative, ci și de natură penală.
Se presupune că Ministerul Finanțelor, prin subdiviziunile sale (Inspectoratul
Fiscal), ar putea apoi supraveghea la timp folosirea corectă a resurselor bugetare și
conformitatea gestiunii ﬁnanciare de către partidele respective. Ministerul Justiției este
singura autoritate publică ce are dreptul să păstreze întreaga evidență a partidelor
politice, activitățile acestora, evidența unor modiﬁcări ale documentelor statutare,
prin Registrul partidelor politice (art.11). Cu toate că Registrul este declarat „public”,
Ministerul nu și-a onorat încă pe deplin obligația de a face acest registru disponibil în
versiune electronică pe web-site-ul Ministerului sau prin orice alte metode190.
Ministrul Justiției, ca membru al Cabinetului de Miniștri, raportează direct Prim-
Ministrului191 și trebuie să răspundă în fața Parlamentului, prin audieri legislative,
conduse în baza Regulamentului Parlamentului. Înregistrarea partidelor politice,
supranumite „entități necomerciale”, este efectuată de o diviziune specializată a
Ministerului Justiției, și anume de către Direcția organizațiilor necomerciale, al cărei
personal este numit (cel puțin teoretic) în baza Legii cu privire la funcția publică192.
În consecință, această direcție împreună cu personalul său sunt ﬁnanțați în întregime
din bugetul de stat, ﬁind responsabili în fața conducerii Ministerului pentru evaluarea
prestației și rezultatele obținute. În special în ultimii patru ani, Direcția a fost intens
politizată și supusă controlului impus de PCRM, ceea ce a generat critici considerabile
din partea societății și a partidelor pe marginea caracterului părtinitor al acțiunilor
Ministerului193. Astfel, Uniunea Centristă a acuzat Ministerul Justiției de părtinire
politic ă și lipsă de respect față de regulile procedurale din statut, pentru refuzul de
a-l înregistra pe V. Tarlev în calitate de președinte al partidului. Acest lucru a fost văzut
drept o conﬁrmare a presiunilor politice și hărțuire de către partidul aﬂat la putere a
190 Art.11 stipulează că înregistrarea/ radierea partidelor politice, amendamentele la statut și alte schimbări vor ﬁ
publicate în Monitorul Oﬁcial și vor ﬁ făcute publice pe web-site-ul Ministerului Justiției în mod regulat.
191 Legea cu privire la Guvernul RM, nr.64-XII din 31.05.90.
192 Legea cu privire la funcția publică în RM, nr.158-XVI din 04.07.2008.
193 Declarația UCM cu privire la refuzul înregistrării de către Ministerul Justiției al RM a domnului Vasile Tarlev în calitate
de Președinte ales al Uniunii Centriste din Moldova, http://www.e-democracy.md/parties/docs/ucm/200901291/

146 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
potențialilor săi rivali în alegeri. Istorii similare au fost dezvăluite de alte partide, care au
încercat să se înregistreze în ultimii cinci ani în Republica Moldova.
În 2007, și Ministerul Justiției a refuzat să înregistreze Mișcarea „Acțiunea Europeană”,
motivând prin identiﬁcarea unor semnături false în listele de susținere, depuse pentru
înregistrare. Chiar dacă respectivul partid a reușit să câștige acest caz în instanța de
judecată, Ministerul Justiției a continuat să tărăgăneze înregistrarea și eliberarea
certiﬁcatului de înregistrare, ceea ce nu a i-a permis MAE să participe la alegerile locale
din 2007. În 2008, MAE a adoptat amendamente la Statut în conformitate cu Legea din
2008 cu privire la partidele politice, schimbând numele în PMAE, și din nou Ministerul
Justiției a refuzat să aprobe modiﬁcările, invocând că schimbarea numelui implică
reorganizarea partidului, ceea ce a provocat noi proteste ale MAE la adresa autorităților
Republicii Moldova.
Aceste și alte nereguli au codus la semnarea unui Apel comun către conducerea
Republicii Moldova din partea a 10 ambasade și 2 misiuni diplomatice din R. Moldova,
pentru ca acestea să garanteze respectarea completă a principiilor de pluralism politic,
susținând competiția egală și onestă între partide și candidați, precum și un cadru
adecvat competiției de idei, al cărei scop este de a exprima interesele alegătorilor din R.
Moldova194.
Cu referire la al doilea alineat din Concluziile Consiliului UE din 13 octombrie 2008,
Ambasadorii UE reaminteau de prima declarație comună a acestora din 17 iulie 2008,
de obligația fermă a Republicii Moldova de a-și onora angajamentele față de OSCE,
Consiliul Europei, alte convenții europene, semnate de UE și Republica Moldova. Ei
au atras atenția asupra faptului că unele partide au întâmpinat obstacole serioase în
timpul înregistrării, după ce Legea cu privire la partidele politice a fost adoptată în 2007,
ceea ce subminează participarea lor la alegeri, atrăgând atenția Ministrului Justiției
să redreseze situația. Ambasadorii UE au exprimat preocupări și în raport cu numărul
crescând de cazuri penale pornite pe numele partidelor din opoziție în perioada
2007–2009, chemând autoritățile Republicii Moldova să acționeze în conformitate cu
legea, imparțial și responsabil, fără subminarea pluralismului politic pentru beneﬁcii
tactice efemere. În mai puțin de o săptămână, Ministerul Justiției a răspuns la Declarația
ambasadorilor UE prin negarea, practic, în bloc, a tuturor acuzațiilor, invocând că în R.
Moldova înregistrarea partidelor are loc într-o manieră legală, neutră și transparentă195.
Mai mult, la 26 noiembrie 2009, Ministerul Justiției a lansat un Comunicat de presă în
care invocă existența unor presiuni din partea mass-mediei și a solicitat oﬁcialilor UE să
rămână nepărtinitori. Neacceptarea criticilor și tensionarea situației nu a încetat decât
odată cu schimbarea completă a conducerii Ministerului Justiției, ca urmare a instalării
unui nou Guvern al Republicii Moldova, la 27 septembrie 2009.
194 Declarația comună a șeﬁlor Misiunilor Statelor Membre ale Uniunii Europene, 18 noiembrie 2008, http://www.azi.
md/ro/statement/283
195 http://politicom.moldova.org/news/inregistrarea-partidelor-politice-este-realizata-legal-si-transparent-sustine-
ministerul-justitiei-168051-rom.html

147 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
6.6. Responsabilitate
Prin lege, organizarea intern ă a partidelor este prevăzută, în principal, de documentele
lor statutare, înregistrate și supravegheate de autorit ăți juridice. Această prevedere se
prezint ă ca ﬁind insuﬁcient ă pentru a-i face pe liderii de partide s ă răspund ă adecvat î n
fața membrilor lor, precum au ar ătat multe conﬂicte interne de partid.
Art.13 din Lege cere partidelor politice să stipuleze clar mecanismele de sancțiuni
disciplinare care pot ﬁ aplicate membrilor de partid și organul responsabil de această
aplicare, precum și procedurile speciﬁce de reorganizare, în cazul în care aceasta se va
decide de către membri în modul stabilit de lege.
Art.18 din Lege prevede obligațiile partidelor în cazul unor relații contractuale cu
folosirea proprietății partidelor. Cu toate acestea, legislația nu permite partidelor să
răspundă pentru obligațiile membrilor lor individuali și, în mod egal, membrii partidelor
nu pot purta răspundere pentru obligațiile partidelor respective.
6.7 . Transparență
Legislația curentă cu privire la partidele politice nu este prea generoasă în stabilirea
unor reguli sau proceduri care ar solicita tehnici obligatorii de deschidere către public.
De fapt, legislația speciﬁcă (Legea privind partidele politice) lasă acest scop la deplina
discreție a structurilor interne ale acestor partide, care reușesc ori nu să răspundă
prin intermediul procedurilor și sistemelor interne de veriﬁcare și control interesului
manifestat de cetățeni. Cetățenii sunt liberi să se asocieze în partide politice și să aplice
reglementările statutare pentru a-și expune viziunile, sau să direcționeze partidele lor
spre obiectivele pe care le susțin. Puține partide au adoptat însă mecanisme explicite,
pentru a oferi documente transparente și cu deschidere către public.
Fiind condiționate de cerințele legale, partidele creează organe de cenzori care au
sarcina să veriﬁce, din inițiativă proprie sau la propunerile venite din partea membrilor
de partid, folosirea resurselor partidului la nivel local și național (art.52, Statutul PD).
Dar, de cele mai multe ori, rapoartele și constatările sunt prezentate unui număr limitat
de subiecți, în special organelor din cadrul partidului (Consiliu sau Congres), și deloc
pentru folosire publică. Această aplicare uniformă și selectivă lasă loc pentru diverse
interpretări și utilizarea discrețională a resurselor politice.
Art.6-4 din Legea cu privire la partidele politice restric ționeaz ă participarea la
activitatea unui partid doar a acelor persoane care în virtutea responsabilit ăților
profesionale nu pot ﬁ aﬁliate politic. Această categorie include indivizi care nu pot ﬁ ale și
(art.13, Codul electoral), precum: militari în termen, persoane care nu au atins v ârsta de
18 ani, cet ățeni cu cet ățenii multiple, cei care au pierdut drepturile civile prin decizia unei
instan țe sau care sunt în deten ție pentru infrac țiuni grave și deosebit de grave, cet ățeni
ai Republicii Moldova care nu pot ﬁ membri de partid în virtutea func țiilor ocupate.
O lege cu privire la funcția publică, adoptată în 2008, a lăsat nereglementată
posibilitatea ca funcționarii publici să devină membri de partide, ceea ce a fost criticat
de către experții independenți, care au atras atenția asupra politizării administrației

148 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
de stat. În schimb, o altă lege, Codul de conduită al funcționarilor publici (nr.25 din
22.02.08), prevede în mod ambiguu că „aﬁlierea politică a funcționarilor publici nu va
inﬂuența comportamentul sau deciziile funcționarilor publici, precum și politici, decizii
și alte acțiuni pentru autorități publice196.
Această prevedere este completată de art.5 al aceleiași legi printr-o serie de restricții,
inclusiv: interzicerea de a participa la colectarea fondurilor pentru activitățile partidelor
politice și organizațiile social-politice, interzicerea de a folosi resursele administrative
pentru susținerea concurenților electorali, interzicerea publicității în interiorul oﬁciilor
publice, interzicerea de a purta simbolurile partidelor politice sau ale candidaților
acestora, interzicerea desfășurării agitației electorale (aici, propagandă) în folosul
unui partid anume, interzicerea de a crea sau de a contribui la crearea unor ﬁliale ale
partidelor în interiorul autorităților publice.
6.8. Sancțiuni pentru prevenirea folosirii neadecvate a resurselor
publice de către autoritățile de stat
În mod tradițional, folosirea neadecvată a resurselor statului de către partidele
aﬂate la guvernare a produs provocări constante la adresa integrității procesului
politic – situație care nu este deloc unică în contextul statelor post-sovietice. Adeseori,
monitorizarea alegerilor a dedicat o parte substanțială a recomandărilor post-electorale
accentuării măsurilor necesare și altor pârghii care ar diminua folosirea resurselor de stat
în beneﬁciul electoral al partidului sau al partidelor aﬂate la guvernare, concomitent cu
consolidarea capacităților instituționale ale organelor regulatorii (Comisia Electorală
Centrală) pentru a aborda această chestiune într-o manieră sistematică și profundă.
Codul electoral interzice sus ținerea ﬁnanciar ă sau material ă a campaniei
electorale de c ătre organiza țiile de stat (art.38), dar nu prev ede niciun fel de sanc țiuni
speciﬁce pentru folosirea abuziv ă a resurselor statului de c ătre func ționarii publici
numi ți politic. Precum au ar ătat rapoartele de monitorizare a alegerilor, partidele
politice folosesc resurse considerabile din surse necunoscute și prezint ă informa ții
incomplete organelor competente (CEC, Curtea de Conturi, Inspectoratul Fiscal de
Stat). Distribuirea responsabilit ăților între trei sau chiar mai multe agen ții de stat are ca
rezultat implementarea proast ă a principalelor reglement ări și restric ții, o r ăspundere
limitat ă și rezultate superﬁciale. Republica Moldova nu îndepline ște în mod satisfăcător
recomand ările GRECO, toler ând neraportarea la timp de către partide a ﬁnanțărilor
politice , păstrarea în secret a conturilor acestora (art.13), ignor ând impactul major pe
care îl are monitorizarea independent ă asupra resurselor și ﬁnan țării partidelor. Consiliul
de Mini ștri a recomandat în mod special statelor membre s ă solicite ca încălcarea
regulilor ce țin de ﬁnan țarea partidelor politice și a campaniilor electorale s ă constituie
subiectul unor sanc țiuni eﬁciente, propor ționale și disuasive (art.16-Sanc țiuni)197.
196 Lege privind codul de conduită al funcționarului public, nr.25 din 22.02.08, Monitorul Oﬁcial nr.74-75, 01.01.2009.
197 Recomandarea Rec (2003)4 a Comitetului de Miniștri al statelor membre asupra regulilor comune contra corupției
în ﬁnanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale, adoptată de către Comitetul de Miniștri pe 8 aprilie
2003, la cea de-a 835-a ședință a viceminiștrilor.

149 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
Deși legislația națională stabilește o serie destul de soﬁsticată de reglementări
referitoare la ﬁnanțarea care își are originea în resurse de stat, private sau corporative,
aceasta nu interzice explicit utilizarea improprie a resurselor administrative în beneﬁciul
partidelor politice aﬂate la guvernare. Astfel, în majoritatea campaniilor organizate în
Republica Moldova, guvernele au folosit funcțiile de stat pentru a-și maximiza șansele
în scrutin. Acest lucru a inclus folosirea fără restricții a autoturismelor de serviciu, a
oﬁciilor ministerelor și a mass-mediei publice, a oﬁciilor desconcentrate și a ajutoarelor
umanitare, pentru recrutarea de votanți. Partidul aﬂat la guvernare a folosit, de regulă,
mass-media de stat ca un avantaj instituțional natural în promovarea propriilor interese
electorale, în detrimentul egalității partidelor în fața legii.
În 2010, modiﬁcările la Codul electoral au inclus și o prevedere nouă în articolul 44(8):
„candida ții nu vor folosi bunurile și mijloacele publice (resurse administrative) în timpul
campaniilor electorale ”. Totodată, Comisia Electorală Centrală (CEC) nu a impus niciun
fel de penalități pentru folosirea frauduloasă a unor fonduri în campania din anul 2009,
cu o singură notabilă excepție, ceea ce a transmis mesaje greșite partidelor obișnuite să
evite prevederile legale. Ca rezultat, anumiți lideri de partide politice s-au transformat în
adevărați mesageri ai unor oligarhii locale, neglijând aproape demonstrativ procedurile
legate de administrarea costurior de campanie sau de raportarea transparentă a
ﬁnanțărilor politice, prin rapoarte de audit sau autodeclarații de venituri la ﬁnele anului.
Și utilizarea mijloacelor de informare publice a servit drept motiv de dispute și litigii.
Acest subiect este vizat mai ales în art.47-4, care stipulează că „moderatorii
dezbaterilor electorale nu vor include materiale despre concuren ții electorali sau despre
agenții lor electorali , întâlnindu-se cu aleg ătorii, sondaje sau vizite de lucru cu participarea
oﬁcialilor de v ârf, care nu și-au suspendat obliga țiile”. Într-o prevedere separată din
același articol, proiectul de lege accentuează principiul echidistan ței, obiectivității
și moderației , pe care le va urma media electronică, prevăzând că „niciun concurent
electoral nu va avea prioritate sau avantaje în virtutea poziției sale curente”.
În timpul campaniilor electorale niciun oﬁcial public, care cade sub incidența
art.13-3 al Codului electoral, după înregistrarea în calitate de candidat pentru alegeri,
nu ar trebui să dea interviuri sau declarații publice, prin care să-și abordeze obligațiile
oﬁciale”, aﬁrmă legislația electorală. Totodată, practicile din ultimele alegeri ne prezintă
o cu totul altă realitate.
Codul electoral stabilește (art.37) obligația mass-mediei publice și celei private de
a crea condiții egale tuturor concurenților electorali. Același articol (37-11) prevede
că în timpul campaniei electorale intervențiile din mass-media oﬁciului de presă al
Guvernului, al Parlamentului și al Președinției (oﬁcialii de top) nu pot ﬁ instrumentate
pentru a folosi agitația politică în favoarea sau contra unor concurenți electorali, sau
referendumuri. Legislația Republicii Moldova tratează superﬁcial chestiunile privind
„folosirea abuzivă a resurselor administrative” sau utilizarea improprie a resurselor
puterii de stat (după cum este deﬁnit în legislația Ucrainei). Aceasta a provocat critici
sistematice din partea grupurilor politice concurente și a încurajat anumiți conducători
politici, aﬂați la guvernare, să-și extindă instrumentele de inﬂuență.

150 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
Mai multe rapoarte de monitorizare din timpul celor două campanii de alegeri
parlamentare din 2009 au constatat o situație adusă la extrem, în care întregul aparat
de stat și oﬁciile sale executive din teritoriu au lucrat în favoarea Partidului Comuniștilor.
Coaliția 2009 a notat zeci de cazuri de implicare directă și indirectă a agențiilor de stat
(poliție, oﬁcii desconcentrate, întreprinderi și servicii de stat), care au făcut campanie în
favoarea partidului de la guvernare, folosind masiv resursele de stat în avantajul unui
singur grup politic198. Am putea evidenția trei grupuri de nereguli: abuz instituțional,
bugetar și de mass-media. În primul rând, aceasta se referă la participarea la alegeri a
oﬁcialilor aﬂați la guvernare, care, rămânând în pozițiile lor oﬁciale, au folosit resursele
de stat în scopuri electorale, astfel făcând abuz de avantaje instituționale și de mass-
media loiale puterii.
Cu toate că Codul electoral creează un fel de protecție legală pentru Primul-Ministru și
Președintele aﬂați la guvernare (art.13), acțiunile, declarațiile și comportamentul acestora
reprezintă, de fapt, o încălcare directă a principiului de corectitudine în campanie, de
egalitate de șanse și acces egal la mass-media pentru competiție. Un studiu al ﬁnanțării
politice199 a estimat că în timpul alegerilor din primăvara anului 2009 partidul de
guvernământ (PCRM) a folosit circa 7,47 milioane de lei suplimentar la cheltuielile
raportate oﬁcial, ca o contabilizare agregată a resurselor de media și instituționale
de către oﬁcialii de vârf în timpul scrutinului (2009)200. Aceste estimări reliefează însă
doar vârful aisbergului format din zeci de feluri de avantaje directe și indirecte, de care
beneﬁciază un partid aﬂat la guvernare în Republica Moldova.
Un alt tip de abuz administrativ este legat de beneﬁciile bugetare oferite de
partidul de guvernământ în timpul campaniei unui număr țintit de grupuri de clientelă:
autoritățile favorizate ale unor orașe, afaceri, sindicate, cu scopul de a le menține
integrate în „alianța loială partidului”. În timpul celui de-al doilea scrutin (29 iulie 2009)
în Republica Moldova, folosirea resurselor administrative a ajuns să ﬁe și mai soﬁsticată
– datorită mobilizării active de susținători ai partidului prin întruniri la biserici și călătorii
cu elicopterul Președintelui de atunci. Practicile electorale arată că doar un singur caz
a fost rezolvat printr-o sentință de judecată la sesizarea concurenților electorali. La 24
iulie 2009, Curtea Supremă de Justiție a decis să sancționeze administrativ folosirea
resurselor administrative de către Prim-Ministrul Z. Greceanâi, care s-a folosit frecvent
de statutul său dublu, obligând partidul pe listele căruia se aﬂa Premierul să achite o
amendă și restituirea tuturor costurilor de călătorie ale cortegiului de mașini și personal
care l-a însoțit în turneul său electoral. Totuși, CEC nu a constatat ulterior dacă PCRM
a îndeplinit hotărârea instanței de judecată și dacă acest precedent a putut ﬁ utilizat
ulterior pentru a aduce în conformitate cu prevederile legislației comportamentul
celorlalți concurenți electorali. Contestația a fost făcută de către liderii AMN, care au
198 Raport privind monitorizarea alegerilor parlamentare 2009, LADOM, http://www.alegeliber.md/ﬁles/rapoarte/
raport_5_ladom_rom.pdf ; http://www.revista22.ro/lista-neagra-a-candidatilor-la-alegerile-din-republica-
moldova-5842.html
199 Sergiu Lipcean, Evaluarea ﬁnanțării partidelor politice și a campaniilor electorale în Republica Moldova, IDIS
Viitorul, Politici publice nr.5, 2009; Aceasta a fost estimat pe baza statelor de plată pentru oﬁcialii implicați în
întrunirile electorale sub formă de zile de lucru adăugate la numărul de angajați participanți la acest eveniment,
plus cheltuielile de transport și logistice.
200 Idem.

151 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
acuzat Prim-Ministrul de desfășurarea unor întruniri cu alegătorii la Nisporeni, cu toate
că zeci de astfel de întruniri similare au rămas necontestate în istanță.
Aceasta a făcut societatea civilă să se mobilizeze și să construiască înainte de scrutin
o rețea largă de inițiative civice, combinând monitorizarea alegerilor cu activități de
sensibilizare publică201. Rapoartele Coaliției au dezvăluit cazuri de folosire abuzivă a
resurselor administrative în timpul campaniei, de cenzură politică în mass-media și
de hărțuire a partidelor de opoziție. În comparație cu programele de știri, inﬂuența
publicității electorale, care este compusă din scurte spoturi politice, este practic
irelevantă. Spațiul total dedicat liderilor PCRM a fost estimat la 385 de minute la TVM1
și 442 de minute la Radio Moldova. Având în vedere că publicitatea la TV costă 450 de
euro/minutul, iar la Radio – 80 de euro/minutul, totalul de știri implicând lideri PCRM a
fost de 417.220 de euro sau 5,84 milioane de lei, ceea ce constituie 86.3% din totalul de
cheltuieli electorale.
Adăugând aceste cheltuieli neînregistrate la cheltuielile raportate oﬁcial, PCRM a
cheltuit 12,6 milioane de lei, ceea ce reprezintă o depășire a plafonului-limită stabilit de
CEC. Înainte de alegeri, organizațiile societății civile au lansat o Inițiativă Civică pentru
un Parlament Curat, care a monitorizat candidații în alegeri pe criterii de implicare
în scandaluri, folosire a resurselor administrative, venituri nedeclarate. Organizațiile
societății civile au colectat probe și cazuri acoperite de mass-media din diferite surse
deschise, cu scopul de a întocmi o „Listă neagră a politicienilor corupți” . Campaniile
de monitorizare media întreprinse de API și CIJ arată că TRM Moldova a fost în
special părtinitoare în reﬂectarea știrilor în ambele campanii din 2009. Rapoartele de
monitorizare s-au ocupat de evidența completă a evenimentelor organizate, lungimea
evenimentelor și intervențiile candidaților electorali în termeni cantitativi. Împreună,
partidele de opoziție au obținut cu greu 1/3 din totalul evenimentelor politice reﬂectate
de TVM1 în comparație cu PCRM, aﬂat la guvernare, care a dominat practic indiscutabil
la cele 4 canale TV cu acoperire națională. Toate programele de știri au reﬂectat doar în
tonuri pozitive activitățile guvernării, acordând din start cel mai bun spațiu de emisie
oﬁcialilor de vârf și prezentând în același timp opoziția politică doar în culori sumbre și
mesaje negative.
6.9. Sancțiuni
Legea cu privire la partidele politice prevede o obligație generală a partidelor să
respecte legislația țării și prevederile documentelor statutare (art.18). Aceasta înseamnă
că dacă acțiunile și faptele unor partide sunt considerate neconforme legislației în
vigoare, ca urmare a unei sesizări corespunzătoare a Ministerului Justiției la Curtea
de Apel (Chișinău), decizia instanței poate conduce în mod automat la o suspendare
a activităților acestui partid pentru o perioadă de circa 6 luni. Asemenea decizii pot
ﬁ atacate ulterior la Curtea Supremă de Justiție, care poate reconﬁrma ori suspenda
decizia instanței inferioare, în funcție de gravitatea faptelor judecate. Totodată,
acest fapt ne demonstrează că niciun partid nu poate ﬁ anulat ori suspendat printr-
201 Pagina web a Coaliției 2009: http://www.alegeliber.md/index.php/ro/documente, ultima actualizare: 06.04.2010.

152 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
o decizie unilaterală a Ministerului Justiției, chiar anumite sancțiuni disciplinare sau
administrative sunt luate în considerație atunci când un partid depășește limitele legale.
Partidele se pot confrunta cu limit ări considerabile în perioada de restric ție, e.g.
în leg ătură cu crearea unor mass-media, organizarea unor întruniri, mar șuri sau altor
întruniri publice, folosirea conturilor bancare, în afara cazurilor c ând partidele respective
trebuie s ă plăteasc ă pentru obliga țiile lor contractuale, alte servicii și impozite, taxe sau
penalit ăți (art.21). Dar Legea nu permite ca partidele s ă ﬁe suspendate înainte de alegeri,
cu cel pu țin o lun ă înainte de alegerile locale sau generale.
Dizolvarea partidelor politice, ca și sancțiunea extremă de lichidare, impune
Ministerului Justiției obligația de a crea o comisie specială pentru procedura de
lichidare a partidului, imediat după decizia Curții de Apel (art.22). Această acțiune va ﬁ
efectuată în timp de 30 de zile de la data anunțării procedurii de lichidare în Monitorul
Oﬁcial, astfel informând toți potențialii creditori despre veriﬁcarea bunurilor, restituirea
creanțelor, creditelor și transmiterea bunurilor rămase către bugetul de stat. Doar după
terminarea procedurii de lichidare, Ministerul Justiției va radia partidul respectiv din
Registrul oﬁcial, însoțit de lista activităților și datoriilor rămase nesatisfăcute.
Legislația Republicii Moldova, în mod special, Codul penal (CP), Codul contravențiilor
administrative (CAC) și Codul electoral, stabilește anumite sancțiuni pentru încălcarea
prevederilor legislației electorale. Potrivit art.200/1 din Codul contravențiilor europene,
persoanele care au folosit ﬁnanțări din străinătate ori nedeclarate trebuie să ﬁe
sancționate cu o amendă în mărime de 30 de unități convenționale și conﬁscarea
fondurilor primite în mod ilegal (1 unitate convențională este echivalentul a 20 de lei
MDL). Art.162/1 al aceluiași Cod prevede sancțiuni pentru diferite tipuri de încălcări ale
raportării cerute de legislație cu amenzi cuprinse între 3 și 75 de unități convenționale,
în cazul neprezentării rapoartelor ﬁnanciare ori al transmiterii unor date eronate. Se
cuvine de menționat totuși că există și riscul ca anumite decizii ale instanțelor de
judecată să nu ﬁe proporționale cu gradul prejudiciului cauzat, în special în ceea ce
privește cazul unor încălcări minore. Totodată, încălcarea regimului de ﬁnanțare politică
poate varia între cazuri relativ minore, cum ar ﬁ întârzierea cu câteva ore sau zile a
transmiterii rapoartelor ﬁnanciare către autoritățile abilitate cu veriﬁcarea lor până la
cazuri deosebit de grave de fraudă ﬁscală ori utilizare ilegală a unor resurse bugetare.
Menționăm că prevederile actualului Cod electoral indică trei categorii de penalități,
care pot ﬁ aplicate celor care încalcă reglementările electorale:
• Art.69 – sancțiuni preventive în cazul unor tentative de împiedicare a exercitării
drepturilor electorale ale cetățenilor, inclusiv răspândirea de date false despre
concurenții electorali, ori comiterea altor acțiuni care afectează procesul electoral.
În acest caz, CEC poate aplica ori cere aplicarea unor avertizări, suspendarea
înregistrării, această formă din urmă ﬁind determinată și de existența unei decizii
judecătorești privind faptele invocate.
• Art.70 – sancțiuni penale în cazurile care cad sub incidența Codului penal, inclusiv
situațiile care împiedică exercitarea liberă a drepturilor electorale, urmate de
încălcări grave care pot pune în pericol viața indivizilor, falsiﬁcarea rezultatelor
în alegeri, atacarea unor secții electorale, ajungând până la subtilizarea unor

153 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
documente electorale. În aceste cazuri, organele de anchetă penală vor ﬁ
notiﬁcate asupra impedimentelor serioase pe care unele dintre aceste acțiuni
le provoacă procesului electoral, devenind elemente ale unor cercetări penale
asupra încălcărilor comise în temeiul mai multor legi existente și al prejudiciilor
provocate asupra procesului electoral.
• Art.71 – sancțiuni administrative în cazul în care au fost înregistrate anumite
încălcări cu caracter administrativ, contrare prevederilor speciﬁce ale Codului
electoral, ﬁind înregistrate în procesul-verbal, prezentat de către membri ai
sectoarelor electorale, primari sau angajați ai poliției locale. Încălcările înregistrate
vor ﬁ astfel transmise instanței de judecată, care va lua o decize, în decurs de 2
zile, asupra gravității încălcărilor raportate.
Art.69 din Codul electoral stipulează că persoanele care săvârșesc acțiuni ce lezează
onoarea și demnitatea candidaților poartă răspundere în conformitate cu legislația
în vigoare, iar în Opinia comună a OSCE/ ODIHR și Comisiei de la Veneția din 2006
se atrage atenția asupra faptului că acest articol este „prea general și nu poate ﬁ
aplicat astfel încât să încalce dreptul la libera exprimare și opinie, întrucât ar conduce
la încălcarea Art.10 al CEDO, a angajamentelor OSCE și a principiilor constituționale
fundamentale. Urmând să răspundă recomandării explicite formulate mai sus pentru
revizuirea prevederilor din Art.69, în sensul reformulării lui, Comisia specială propune o
redactare a Art.69, în tandem cu Art.70 și 71, cu referințe exprese la Codul penal și Codul
contravențional, prin care se urmărește provocarea efectelor juridice.
În mod ideal, legisla ția ar trebui s ă speciﬁce aceste cazuri de încălcare a legi i, utiliz ând
o palet ă mai diferen țiată, care s ă cuprind ă și amenzi simbolice, dar și riscul de pierdere
a libert ății pentru persoanele g ăsite vinovate202 de fraude comise în mod deliberat .
Atunci c ând aceste sanc țiuni sunt aplicate, deciziile instan țelor de judecat ă trebuie s ă se
călăuzeasc ă de standardele existente în spa țiul guvernat de Conven ția european ă pentru
drepturile omului (CEDO). De și Conven ția european ă permite anumite restric ții, acestea
trebuie s ă ﬁe conforme unor reguli general acceptate în statele europene, dup ă care
sanc țiunile respective sunt necesare într-o societate democratic ă, unde exist ă o anumit ă
nevoie social ă presant ă de restric ții admise de Conven ție.
202 As forms of speciﬁc violations, the Law might have included: (1) material misrepresentations, including but
not limited to fraudulent backup documentation, fraudulent donations and expenditures, (2) failure to report
transactions in a disclosure statement, (3) submitting false or incomplete information, (4) failure to respond to
the Agency’s requests for documentation or information, (5) conducting political ﬁnance activity outside of the
reporting account or through cooperation with surrogates, (6) incurring prohibited expenditures; (7) distressing
Agency’s staﬀ and external auditors; and (8) abusing state resources.

154 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
VII. Reglementările existente în domeniul
funcționării partidelor politice:
constatări și propuneri
Partidele politice sunt un element fundamental al sistemelor democratice, jucând
un rol esențial în reprezentarea și exprimarea intereselor politice ale cetățenilor. Ele
reprezintă, totodată, un contribuitor indispensabil și valoros în procesul tranziției
politice din Republica Moldova, un stat care își dezvoltă tradiții proprii și o experiență
avansată în susținerea pluralismului politic și a instituțiilor statului de drept.
Prevederile constituționale și actele normative care reglementează funcționarea
partidelor politice și alegerilor au fost ajustate repetat din 1991, dar legislația este
departe de a ﬁ perfectă. Cât timp partidele politice și campaniile electorale se formează
în afara unui fundal instituțional, statele trebuie sa adere la standarde și norme
conﬁrmate de experiența democratică avansată, pentru a putea asigura exercitarea
libertăților și drepturilor fundamentale, inclusiv a libertăților politice și civile. Folosirea
abuzivă a restricțiilor ar reprezenta un pericol serios la adresa statului de drept,
a democrației, drepturilor omului, dreptății și echității sociale. Reglementările în
domeniul partidelor politice trebuie să ﬁe ajustate constant și veriﬁcate dacă servesc
scopurile propuse.
În Republica Moldova, noua legislație în domeniul partidelor politice a fost adoptată
în 2007, după consultări insuﬁciente cu actorii locali. Mai târziu, autoritățile Republicii
Moldova au decis să suspende implementarea unor prevederi din legislație, mai ales
a celor salutate de organismele europene, care se refereau la ﬁnanțarea publică a
partidelor. Aceste modiﬁcări au slăbit și mai mult statutul și legitimitatea legislației
existente cu privire la partidele politice ca atare. Astfel autoritățile RM vor trebui să-și
deﬁnească prioritățile în domeniul perfecționării legislației în domeniul electoral și al
reglementărilor generale cu privire la funcționarea partidelor, pentru a aborda unele
din cele mai serioase critici și deﬁciențe observate în urma ultimelor alegeri din 2009.
Autoritățile RM trebuie să ﬁe avertizate împotriva suprareglementării, care ar putea
submina creativitatea și autoguvernarea partidelor, astfel ﬁind forțate să urmeze rigid
unele căi deﬁnite de comportament. Cultura politică și standardele înalte reprezintă
elementele de structură ale oricărui stat de drept. Există unele inițiative interesante
lansate în Republica Moldova spre sfârșitul lui ianuarie 2010 pentru a modiﬁca Codul
electoral, dar schimbările trebuie să ﬁe directe, îmbunătățind alte legi și reglementări
sectoriale, care țin de alegeri și politici partizane într-un stat democratic. Următoarele
concluzii trebuie să ﬁe luate în considerare, pentru a continua cu ajustarea legislației
relevante din domeniul alegerilor, partidelor politice și democrației interne.

155 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
7 .1. Îmbunătățirea Legii cu privire la partidele politice:
1. Simpliﬁcarea cerin țelor impuse la înregistrarea partidelor politice prin
eliminarea criteriului de reprezentare teritorial ă, prin aducerea în conformitate
cu prevederile art.11 al Conven ției europene pentru drepturile omului și libert ățile
fundamentale (1950), care protejeaz ă dreptul la asociere politic ă;
2. Modernizarea capacit ății de control și supraveghere a partidelor, inclusiv prin
digitalizarea procedurilor de înregistrare , veriﬁcare și raportare, prev ăzute de
legisla ție, în format on-line, simpliﬁc ând și raționaliz ând men ținerea și dezvoltarea
registrelor de stat, pe baza declara țiilor liderilor de partide, urmate de veriﬁc ări și de
audituri, ceea ce ar completa efortul grupurilor politice de a se constitui și dezvolta;
3. Recunoa șterea dreptului efectiv de a participa la via ța politic ă persoanelor cu
cetățenie multipl ă, reziden ți ai RM, asimil ând și aplic ând experien ța larg ă a altor
state membre ale Consiliului Europei;
4. Diminuarea plafoanelor stabilite de Codul electoral privitor la m ărimea
dona țiilor private (individuale sau corporative) cu scopul de a reﬂecta nivelul
socio-economic al popula ției, standardele reale de via ță ale cet ățenilor, urm ând
scopul de a deoligarhiza via ța politic ă, ai cărei subiec ții sunt prea dependen ți de
câțiva mari ﬁnan țatori. Logica sistemic ă a ﬁnan țării politice creeaz ă discriminare
în ﬁnan țarea public ă, spre beneﬁciul partidelor aﬂate la guvernare, pe seama altor
actori, inclu și în campania electoral ă.
5. Acceptarea unui model de deducere automat ă a unor impozite ale cet ățenilor
către stat (legea 2%). Reglementarea riguroas ă a modului în care partidele politice
vor aplica prevederile declara ției de venituri și patrimoniale, oferind rapoarte
transparente și contabilizate la solicitarea publicului (cet ățenilor simpli) sau a
organelor regulatorii și ministerelor.
6. Ajustarea legisla ției cu privire la partidele politice cu scopul de a l ărgi
accesul partidelor mici și nou-create la sursele de ﬁnan țare public ă. Aceasta va
conferi încredere într-o competi ție politic ă corect ă, bazat ă pe condi ții egale și
nediscriminatorii pentru to ți concuren ții și actorii, dar și pe propor ționalitate.
O solu ție în acest sens ar putea înlocui mecanismele curente de distribu ție a
subven țiilor de stat, bazate pe num ărul de mandate, cu distribu ția bazat ă pe
scoruri, cu scopul de a redresa efectele concentra ției.
7. Diminuarea pragului electoral, care ar extinde accesul partidelor mici la fonduri
publice, pentru a stimula o mai mare diversitate de reprezentare teritorial ă. Aceasta
ar putea solicita elaborarea unei noi formule de distribuire a resurselor publice,
cum ar ﬁ alocarea unor cote pentru alegerile locale la formarea autorit ăților locale
de nivelurile I și II, care ar putea ﬁ considerată de c ătre anumite partide regionale
chiar mai importantă dec ât alegerile parlamentare generale.
8. Finan țarea privat ă va genera facilit ăți suplimentare pentru partidele politice, care
ar dori s ă-și completeze bugetul din contul unor resurse private; în aceast ă privin ță,
o solu ție ar ﬁ ca ﬁecare unitate ﬁnanciar ă colectat ă de partidele politice prin
aceste mecanisme s ă poat ă ﬁ suplimentat ă cu un echivalent egal ori comparativ
din bugetul de stat . Acest lucru va spori gradul de competitivitate pe scena

156 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
politic ă, întărind interac țiunea d intre partide și aleg ători, inﬂuen țând accentele
campaniei de colectare a resurselor către donatori mai mici și crearea de conexiuni
utile cu circumscrip țiile teritoriale.
9. Competen țele și rolul CEC trebuie s ă înglobeze și arealul de asigurare a
conformit ății ﬁnan țării politice. Pentru c ă CEC este unica autoritate specializat ă
în alegeri, este absolut clar c ă aceast ă autoritate are și misiunea de a monitoriza,
a investiga și a veriﬁca activit ățile ﬁnanciare ale partidelor politice, și nu doar în
campaniile electorale , dar și între campanii. Distribuirea responsabilit ăților sale cu
alte organe de stat (Inspectoratul Fiscal, Curtea de Conturi, Ministerul Finan țelor)
nu doar complic ă peisajul institu țional, ci îi diminueaz ă funcționalitatea , având un
impact negativ asupra rezolv ării eﬁciente a cazurilor de fraude și abuzuri ﬁnanciare.
Partidele vor accepta autoritatea CEC și a Ministerului Justi ției în ceea ce prive ște
respectarea termenelor raport ării ﬁnanciare anuale, pe venituri și cheltuieli, în
timpul campaniei, fapt ce ar conduce la o schimbare major ă în percep ția partidelor,
la încrederea în legisla ție și respectul fa ță de lege.
10. Promovarea unor politici gender senzitive, prin care statul ar putea acorda
avantaje institu ționale unor partide, care asigur ă o mai bun ă/larg ă reprezentare
a grupurilor vizate, prin ac țiuni aﬁrmative, de natur ă ﬁscal ă în general.
Reglementarea modului în care partidele politice vor îmbun ătăți în continuare
organele lor reprezentative, astfel conform ându-se standardelor curente din
UE și prevederilor de echitate gender, urm ând deci standardele existente de
reprezentativitate a femeilor, b ărbaților și minorit ăților etnice și lingvistice.
11. Sporirea tipurilor de sanc țiuni și penalit ăți în cazul constat ării unor activit ăți
neconforme prevederilor legisla ției speciﬁce ori conexe în ceea ce prive ște
gestionarea ﬁnan țării politice (publice, dar și private), prin utilizarea abuziv ă a unor
resurse în campaniile electorale (inclusiv publice), dar și prin aplicarea unor resurse
administrative în beneﬁciul unui singur partid sau grup de parti de;
12. Stabilirea unei ierarhii de penalit ăți și sanc țiuni asupra tipurilor de încălcări
pentru care partidele și reprezentan ții lor legali (oﬁciali) pot ﬁ sanc ționa ți,
utiliz ând criteriul propor ționalit ății pentru orice tip de penalit ăți impuse ca urmare
a unor încălcări comise. Utilizarea frauduloas ă a resurselor publice în campania
unui partid sau ob ținerea de contribu ții ilegale, exercitarea unor forme de presiune
asupra unor persoane ﬁzice sau legale, prin care s-a încercat a determina ob ținerea
de contribu ții politice pentru un partid sau candidat independent, împiedicarea
reprezentan ților unei agen ții de stat sau a unui auditor extern s ă-și îndeplineasc ă
obliga țiile în procesul de investigare a situa ției ﬁnanciare a unui partid politic,
transferarea resurselor publice c ătre persoane ﬁzice sau legale cu scopul de
a inﬂuen ța statutul unor grupuri politice ori subiecte electorale trebuie s ă ﬁe
examinate în mod diferen țiat, întruc ât efectele lor sunt diferite asupra procesului
electoral în ansamblul s ău.
13. Men ținerea separat ă a unor conturi rezervate de c ătre partidele politice pentru
ﬁnan țarea de stat și dona țiile private, ceea ce ar permite membrilor de partide
și cet ățenilor ordinari s ă monitorizeze și să asigure observarea de c ătre partide a
reglement ărilor statutare și a contribuitorilor partidelor.

157 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
14. Revizuirea limitelor de cheltuieli în concordanță cu costurile efective în
desf ășurarea campaniilor și activit ăților ordinare ale partidelor politice, conform
prevederilor legale. Excluderea unor restric ții abuzive referitoare la ﬁnan țarea
politic ă de către cet ățenii străini, cu ajustarea limitelor la practicile și standardele
existente în alte țări;
15. Întărirea obliga ției partidelor de a raporta cheltuielile în timpul campaniilor și
al rapoartelor anuale, acordând cet ățenilor acces la aceste rapoarte, suplimentare
la controale ini țiate de stat sau la alte veriﬁc ări. Aplicarea complet ă și neselectiv ă
a prevederilor Legii cu privire la partidele politice, inclusiv în ceea ce prive ște
securizarea sus ținerii ﬁnanciare necesare a partidelor politice deja în 2011, și crearea
de facilit ăți necesare partidelor pentru a se conforma noilor reglement ări.
7 .2. Îmbunătățirea reglementării interne a partidelor:
16. Îmbun ătățirea reglement ărilor interne de partid referitoare la selectarea
candida ților pentru listele electorale, oferind facilit ăți serioase pentru modalități
inovatoare de institu ționalizare a controlului intern și a unor mecanisme de
responsabilizare împotriva unui stil unipersonal ori autoritar;
17. Includerea mecanismelor de ac țiuni aﬁrmative în legisla ția RM, pentru a crea
posibilit ăți de participare adecvat ă la activitatea organelor alese ale minorit ăților
naționale și colectivităților regionale;
18. Reglementarea clar ă a sanc țiunilor administrative ale oﬁcialilor de partid în
cazul ac țiunilor inten ționate , care limiteaz ă activitatea de partid, sau, eventual,
a sanc țiunilor impuse de organele judiciare (restric ții par țiale sau dizolvare) sau
agen țiile de stat (Ministerul Justi ției), stabilind o procedur ă special ă care ar permite
membrilor de partid s ă intervin ă și să abordeze aceste tipuri de situa ții, făcând
eforturile necesare pentru a le aduce în conformitate activit ățile sau documentele
statutare ale partidelor etc.;
19. Reglementarea mai exactă a domeniilor în care partidele desf ășoară activit ăți
comerciale, gestioneaz ă propriet ăți ori sunt beneﬁciare ale unor redeven țe
sau ac țiuni în organiza ții cu scop comercial, astfel încât aceste domenii să ﬁe
protejate contra abuzurilor, iar veniturile provenite din aceste activit ăți să ﬁe
utilizate conform destina ției prev ăzute în documentele constitutive ale partidelor,
deopotriv ă cu dona țiile primite, astfel oferind condi ții egale și accesibile tuturor
membrilor, ca și publicului larg, pentru a se convinge de integritatea partidului;
20. Îmbun ătățirea continu ă a reglement ărilor interne ale partidelor privind
asigurarea selec ției candida ților într-un partid pentru alegeri, întrucât aceast ă
situație continu ă să provoace tensiuni și un comportament coruptibil al liderilor;
21. Impunerea unor mecanisme de autoveriﬁcare a partidelor politice, prin existen ța
unor mecanisme mai stricte de control al surselor de ﬁnan țare în timpul campaniei
electorale și prezentarea de rapoarte anuale;

158 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
7 .3. Îmbunătățiri la Codul electoral:
22. Pragul electoral stabilit în 2008 pentru partidele politice și candida ții independen ți
trebuie s ă ﬁe revizuit și diminuat (4% pentru partide, 2% pentru independen ți), în
scopul stimulării pluralismului și participării;
23. Un Registru na țional al aleg ătorilor, care ar include o revizuire cuprinz ătoare
a listelor aleg ătorilor, trebuie s ă ﬁe folosit în timpul organiz ării alegerilor, cu
restric ționarea continu ă a folosirii listelor suplimentare;
24. Asigurarea unor condi ții potrivite pentru votare cet ățenilor RM aﬂa ți în afara țării,
cu mecanisme potrivite și proceduri de exercitare a dreptului de vot, conform
standardelor internaționale recunoscute ;
25. Substituirea sistemului electoral propor țional: de la o singur ă circumscrip ție
curent ă de nivel na țional la o circumscrip ție mixt ă (sistem propor țional majoritar),
bazat ă pe circumscrip ții multiple deﬁnite regional;
26. Asigurarea unui control mai strict al ﬁnan țării politice în timpul alegerilor, folosind
mecanisme potrivite, care să asigure un management contabilizabil și transparent
al fondurilor publice și private, oferind aleg ătorilor posibilitatea s ă obțină date
necesare despre partide și sus ținătorii reali ai candida ților independen ți;
27. Îmbun ătățirea capacit ății de supraveghere și administrare a procesului electoral
de c ătre CEC, ca urmare a func ției sale de a supraveghea onorarea obliga țiilor
ﬁnanciare și de raportare de c ătre partidele politice înregistrate în cursa electoral ă.
Întruc ât CEC nu de ține o competen ță stabilit ă prin lege de a desf ășura propriile
sale audituri, av ând dreptul de a cere altor organe competente s ă intervin ă atunci
când exist ă suspiciunea c ă anumite partide au utilizat în mod inadecvat ﬁnan țările
primite pe parcursul campaniei, aceste prevederi ar trebui reformulate în Codul
electoral (art.31-par.3). În special, este nevoie de o mai bun ă clariﬁcare a autorit ății
specializate în supravegherea ﬁnan țărilor politice, într-un cadru institu țional
mai larg dec ât cel descris prin campaniile electorale, preciz ând competen ța de a
colecta informa ție și de a desf ășura investiga ții minu țioase asupra ﬁnan țării politice
și a monitoriz ărilor efectuate în acest scop;
28. Alinierea prevederilor de refuzare a dreptului la vot al persoanelor aﬂate în deten ție
în urma unor infrac țiuni minore sau care își ispășesc pedeapsa în urma unor decizii
ale instan ței de judecat ă cu jurispruden ța CEDO;
29. Eliminarea pragului de prezen ță la urne, astfel ca alegerile s ă ﬁe recunoscute valide,
pentru a evita poten țialele cicluri electorale f ără sfârșit;
30. Constituirea unor circumscrip ții electorale speciale pentru raioanele estice ale RM și
reglementarea unor condi ții prielnice de participare liber ă a cet ățenilor moldoveni
la alegeri, folosirea formatului de mediere în scopul asigurării de condi ții necesare
pentru organizarea prezen ței la urne.

159 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
Anexa nr.1 Legi și reglementări speciﬁce privind partidele
politice din RM
1. Legea privind partidele politice, nr.294-XVI din 21. 12. 2007
publicată în Monitorul Oﬁcial nr.42-44/ 1 19 din 29. 02. 2008
2. Legea cu privire la partide și alte
organizații social-politice nr.718-XII din 19. 09. 1991
3. Legea cu privire la asociațiile publice nr.837-XIII din 17. 05. 1996
4. Legea cu privire la fundații nr.581-XIV din 30. 07. 1999
5. Legea cu privire la sindicate nr.1 129-XIV din 07. 07. 2000
6. Legea cu privire la angajați nr.976-XIV din 1 1. 05. 2000
7. Legea cu privire la presă nr.243-XIII din 26. 10. 1994
8. Regulamentul Ministerului Justiției,
aprobat prin Decizia Guvernului RM nr.129 din 15. 02. 2000
9. Codul electoral nr.1381-XIII din 21. 1 1. 1997
10. Monitorul Oﬁcial nr.81/ 667 din 08. 12. 1997
Opinia comun ă asupra Codului electoral al RM, 10 aprilie 2008, Comisia European ă
pentru Democra ție prin Lege (Comisia de la Vene ția), Document adoptat de c ătre Comisia
de la Vene ția la cea de-a 76-a Sesiune Plenar ă, Vene ția 17–18 octombrie 2008, p.7.
1. Regulamentul ﬁnanțării campaniilor
electorale și a partidelor politice,
adoptat de către CEC, nr.2167 din 20. 02. 2009
2. Legea privind Guvernul RM nr.64-XII din 31. 05. 1990
3. Legea serviciului public din RM nr.158-XVI din 04. 07. 2008
4. Legea prevederilor de bază cu privire
la statutul special al localităților din
raioanele estice ale RM (Transnistria) nr.173-XVI din 22. 07. 2005
5. Legea cu privire la serviciul public
și statutul funcționarilor publici, nr. 158-XVI din 04. 07. 2008
publicată în Monitorul Oﬁcial, nr.230-232/ 840 din 23. 12. 2008
6. Legea cu privire la procuratură, nr.902-XII din 29. 01. 1992
publicată în Monitorul Oﬁcial, nr.1/ 23 din 30. 01. 1992
7. Legea Serviciului Vamal, nr.1 150-XIV din 20. 07. 2000
publicată în Monitorul Oﬁcial, nr.106-108/ 765 din 24. 08. 2000
8. Legea cu privire la serviciul militar, nr.162-XVI din 22. 07. 2005
publicată în Monitorul Oﬁcial, nr.129-131/ 618 din 30. 09. 2005

160 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
Anexa nr.2 Propuneri transmise Comisiei speciale a Parlamentului
RM pentru îmbunătățirea Codului electoral
1. Modiﬁcarea art.73, Titlul III, al Codului electoral în scopul cre ării a 6
circumscrip ții electorale, în urm ătoarea redac ție:
Titlul III – ALEGERILE PARLAMENTARE
Articolul 73. Alegerile Parlamentului
(2) Alegerile Parlamentului se efectuează pe teritoriul RM în cadrul a 6 circumscripții
electorale, în care se aleg 101 deputați. Aceste circumscripții electorale sunt:
Circumscripția nr.1 – care include teritoriul Regiunii de dezvoltare Nord, Circumscripția
nr.2 – care include teritoriul Regiunii de dezvoltare Centru, Circumscripția nr.3 – care
include teritoriul Regiunii de dezvoltare Sud, Circumscripția nr.4 – Municipiul Chișinău,
Circumscripția nr.5 – UTA Găgăuzia, și Circumscripția nr.6 – raioanele estice ale RM
(Transnistria).
2. Modiﬁcarea art.86, Titlul III, în vederea diminu ării pragului electoral: de la
5% pentru partide și 3% pentru candida ți independen ți la 3% și 1%, pentru
a permite mai mult pluralism politic și o selectare meritocratic ă a ale șilor
poporului, în urm ătoarea redac ție:
Titlul III – ALEGERILE PARLAMENTARE
Articolul 86. Stabilirea pragului de reprezentare
(2) Pragul minim de reprezentare constituie următoarele proporții din voturile
valabil exprimate în ansamblu pe țară:
a) pentru un partid, o organizație social-politică – 4 la sută;
b) pentru un bloc electoral – 5 la sută;
c) pentru un candidat independent – 2 la stuă.
3. Amendarea art.37, Capitolul IV, în scopul supravegherii mai stricte a ﬁnan țării
electorale de c ătre o singur ă agen ție responsabil ă (CEC), prin îmbun ătățirea
mecanismului de contabilizare a contribibu țiilor, anun țarea on-line a
dona țiilor publice și private, de c ătre partide și candida ții independen ți, cu
veriﬁcarea automat ă de c ătre CEC, în urm ătoarea redac ție:
Articolul 37 . Susținerea material ă de c ătre stat a campaniilor electorale
(8) Concurenții electorali prezintă în ﬁecare săptămână departamentului ﬁnanciar
al CEC rapoarte operative, care vor reﬂecta date corecte și dovezi cu privire la totalitatea
mijloacelor și donațiilor primite în perioada de raportare, modul în care sunt utilizate și
lista de contribuitori.

161 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
(9) Concurenții electorali vor informa Comisia Electorală Centrală și consiliul
electoral de circumscripție respectiv despre sumele bănești virate în contul
concurentului electoral în decurs de 24 de ore de la data depunerii lor la cont, anexând
copia plăților efectuate prin virament bancar, sau în alte moduri.
(9a) Comisia Electorală Centrală și consiliul electoral de circumscripție reprezintă
singura agenție de stat care poate veriﬁca corectitudinea raportărilor ﬁnanciare ale
concurenților electorali pe durata campaniilor electorale. Comisia Electorală Centrală
poate implica și alte autorități de stat (Curtea de Conturi, Inspectoratul Fiscal, Ministerul
Finanțelor) în efectuarea unui control asupra mijloacelor sau donațiilor declarate oﬁcial
de către concurenții electorali, corectitudinii evidenței și folosirii conform destinației
a banilor de către concurenții electorali, dar poartă responsabilitate exclusivă pentru
informarea periodică, cel puțin o dată pe săptămână, asupra mijloacelor raportate de
concurenți în campania electorală.
(9b) Comisia Electorală Centrală poate solicita efectuarea unui audit independent
concurenților electorali, după încheierea campaniei electorale. Auditul independent va
ﬁ selectat pe baza unui Regulament, întocmit de CEC, și selectarea prin concurs a unor
companii, înregistrate conform standardelor internaționale, prin rotație, în mod obiectiv
și transparent.
(9c) Concurenții electorali vor posta rapoartele prezentate CEC pe propriile site-
uri, asigurând accesul on-line al cetățenilor la rapoartele săptămânale, în format PDF.
Candidații independenți și partidele care nu dețin site-uri proprii vor plasa on-line
datele cerute de legislație pe site-ul CEC, care le va prezenta scanate pe un domeniu
adițional, legat de alegeri.
4. Amendarea art.37, cu privire la asigurarea mijloacelor necesare pentru
desf ășurarea alegerilor, în scopul sporirii eﬁcien ței în utilizarea resurselor
publice, în urm ătoarea redac ție:
(1) Statul acordă concurenților electorali credite fără dobândă, oferind condiții mai
avantajoase partidelor politice, care asigur ă o participare mai echilibrat ă (adecvat ă)
a femeilor pe listele de candida ți, precum și a cet ățenilor RM apar ținând altor
naționalit ăți sau etnii.
(1a) Comisia Electorală Centrală va amenda corespunzător Regulamentul cu privire
la ﬁnanțarea campaniei electorale, asigurând condiții egale concurenților electorali,
stimulând, totodată, formațiunile politice care vor dori să urmeze recomandările
de politici și documente genizate (sensibile la gen), adoptate de către Parlamentul
și Guvernul RM, în conformitate cu Obiectivele pentru Dezvoltare ale Mileniului
(Concepția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare a femeilor, Convenția
asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei, 1979 (CEDAW) (ratiﬁcat
de către RM în 1994), Declarația și Platforma de acțiuni de la Beijing, 1995, Declarația
milenară a Organizației Națiunilor Unite (Rezoluția 55/2 a Adunării Generale a ONU
din 8 septembrie 2000), Recomandarea (2003)3 a Comitetului de Miniștri al statelor
membre (Consiliul Europei) cu privire la participarea echilibrată a femeilor și bărbaților
la procesul de luare a deciziilor în domeniul politic și al vieții publice, Recomandarea
(2007) a Comitetului de Miniștri al statelor membre (Consiliul Europei).

162 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
(1b) Comisia Electorală Centrală va utiliza un mecanism de coeﬁcienți progresivi la
stabilirea mijloacelor ﬁnanciare acordate concurenților electorali, elaborați în detaliu în
Regulamentul de ﬁnanțare a concurenților electorali.
5. Amendarea art.69-71 cu privire la r ăspunderea juridic ă, penal ă și
administrativ ă în scopul întăririi instrumentelor de aplicare a legisla ției și
impunerii sanc țiunilor în toate cazurile în care normele legisla ției în vigoare cu
privire la alegeri sunt sﬁdate de c ătre cet ățeni individuali ori de c ătre autorit ăți
publice, în urm ătoarea redac ție:
Articolul 71. Răspunderea administrativă
(1a) Se consideră contravenții administrative și se pedepsesc în conformitate cu
prevederile Codului cu privire la contravențiile administrative situațiile în care anumiți
oﬁciali guvernamentali, demnitari de rang înalt sau oﬁciali municipali desfășoară
activități cu caracter electoral, fără a ﬁ înregistrați ca atare, drept candidați ori agenți
electorali ai unor partide politice sau ai unor candidați independenți.
(1b) Sunt pasibili de contravenții administrative și liderii unor partide, ai căror
candidați exercită în continuare activități în numele unor autorități publice, folosind
mijloace, resurse sau facilități publice, în scopuri care ar aduce atingere principiilor
conținute în art.3-7 ale prezentului Cod.
6. Analiza sanc țiunilor prev ăzute de Codul electoral relev ă 4 limit ări importante:
lipsesc penalit ăți majore în cazul unor nereguli semniﬁcative legate de
faptele comise de un partid și de ﬁnan țarea campaniei sale, sanc țiunile nu
urmeaz ă o scal ă de intensitate a gravit ății faptelor comise, iar valoarea unor
amenzi administrative este nesemniﬁcativ ă, în timp ce sanc țiuni penale
lipsesc complet. Prevederile art.69-71 se r ăsfrâng asupra unui num ăr limitat
de persoane contraven ționale, incluz ând ﬁe oﬁciali, ﬁe donatori; totodat ă,
penalizarea unui partid prin dizolvarea acestuia pare a ﬁ diﬁcil de probat în
condi țiile unor standarde interna ționale protective fa ță de dreptul de asociere
și libert ățile politice, ca urmare a Conven ției europene pentru protejarea
drepturilor omului203. Din aceste considerente, recomand ăm extinderea
tipurilor de sanc țiuni aplicate partidelor politice sau candida ților care comit
infrac țiuni majore, cre ând astfel mai multe tipuri de instrumente destimulative
contra ac țiunilor de ignorare deliberat ă a prevederilor legii sau de utilizare
frauduloas ă a unor prevederi legale, în urm ătoarea redac ție:
Art.69 (2) Pentru încălcarea prevederilor prezentului cod, Comisia Electorală
Centrală poate aplica sau poate solicita aplicarea față de concurenții electorali a
următoarelor sancțiuni;
203 At its 41st plenary session on 10-11 December 1999 the Council of Europe Venice Commission adopted guidelines
on the prohibition and dissolution of political parties and analogous measures.

163 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
a) avertismentul, pentru neprezentarea în termenul prevăzut de CEC a rapoartelor
ﬁnanciare , conform regulamentului în vigoare, aprobat de CEC, dar și pentru
comportament sﬁdător față de CEC sau ignorare repetată a indicațiilor primate din
partea Curții;
b) amendarea concurentului electoral care a furnizat CEC rapoarte false, în mod
deliberat, conținând chitanțe sau semnături falsiﬁcate, ceea ce a fost probat în urma
unor veriﬁcări suplimentare;
c) amendarea concurentului electoral pentru repetarea sistematică a unor cazuri de
nedeclarare a unor tranzacții ﬁnanciare, a căror primire obligă la informare imediată a
autorităților competente (CEC);
d) amendarea concurentului electoral în cazul în care acesta nu va răspunde la
solicitările CEC de a obține informație și date complete asupra unor chestiuni bugetare,
legate de campania ﬁnanciară a candidatului respectiv, sau a listei de candidați
promovați din partea acestei formațiuni sau acestui bloc electoral;
e) sancționarea contravențională a liderilor oﬁcial înregistrați ai concurentului
electoral, faptele căruia dovedesc, în urma unui control efectuat de CEC, că utilizează
resurse ﬁnanciare nedeclarate-neautorizate, ori utilizează costuri ineligibile sau interzise
prin intermediul unor persoane ori ﬁrme interpuse, care nu sunt înregistrate drept
subiecți electorali;
g) sancționarea contravențională a liderilor unei formațiuni politice sau a
persoanelor ce se fac vinovate de sabotarea muncii de control sau de audit extern
din partea Comisiei Electorale Centrale, delegate să veriﬁce actele ori suspiciunile de
ilegalități comise de către concurenții electorali;
h) aplicarea unor contravenții administrative oﬁcialilor CEC responsabili de
nepublicarea la timp a rapoartelor de evaluare și de supraveghere a ﬁnanțării
concurenților electorali din ultima campanie.
Art.70 h) sanc ționarea penal ă a unor oﬁciali guvernamentali care comit ac țiuni de
utilizare a unor resurse administrative în beneﬁciul net al unui concurent electoral sau al
mai multora din num ărul partidelor înregistrate de CEC în campania electoral ă anun țată;
g) sancționarea administrativă, incluzând examinarea cu privire la suspendarea
înregistrării partidului politic pentru grave nereguli, care au subminat integritatea
procesului electoral;
f) sancționarea contravențională a reprezentanților oﬁciali ai partidului politic care
nu au raportat corespunzător CEC asupra cheltuielilor efectuate pe parcursul campaniei
electorale, primite de la bugetul de stat conform legislației în vigoare, concomitent cu
descaliﬁcarea concurentului electoral de a mai primi asistență ﬁnanciară în viitoarele
alegeri;
i) sancționarea unui concurent electoral sau partid politic, ca urmare a înregistrării
unor grave încălcări ale disciplinei ﬁnanciare în campanie, prin retragerea din cursa
electorală sau interdicția de ocupare a unor poziții publice pentru persoanele găsite ca
ﬁind responsabile de aceste încălcări;

164 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
k) sancționarea unor publicații electronice ori tipărite pentru solicitarea din partea
concurenților electorali a unor plăți discriminatorii pentru publicitatea electorală, care
depășesc tarifele minime luate de la o persoană pentru un loc și un timp echivalent,
efectuate în aceleași condiții și în aceeași perioadă electorală;
l) sancționarea concurenților electorali pentru depășirea limitelor de cheltuielil
electorale cu o sumă de până la 10% din suma totală;
m) acceptarea donațiilor de către concurenții electorali peste limita maximă dintr-o
singură sursă, nedeclararea și nerestituirea acestora în termenul prevăzut de legislație,
încălcarea de către donatori a regulilor privind regimul donațiilor, inclusiv în ceea ce
privește nedeclararea identității donatorilor în absența unor documente justiﬁcative.
6. Eliminarea interdic ției de ﬁnan țare a campaniilor electorale pentru cet ățenii RM
aﬂa ți temporar în str ăinătate (p.4, Regulamentul de ﬁnan țare a concuren ților
electorali, elaborat de CEC) și stabilirea unui mecanism suplu de raportare
și veriﬁcare a surselor colectate de c ătre partide, candida ți și alte organiza ții
social-politice pe parcursul unei campanii electorale, în urm ătoarea for mul ă:
Articolul 36. Interzicerea subvenționării din străinătate
(1) Se interzice ﬁnanțarea directă și indirectă, susținerea materială sub orice formă a
campaniilor electorale ale candidaților la alegeri și ale concurenților electorali de către
alte state, de către întreprinderi, instituții și organizații străine, internaționale și mixte,
persoane fără cetățenia RM. Sumele astfel primite se vor declara de către concurenții
electorali, în condițiile legii, și vor ﬁ transferate către bugetul de stat.
(2a) Cetățenii RM aﬂați în străinătate pot ﬁnanța concurenții electorali din RM în
campania de colectare a fondurilor, dar cu sume ce nu vor depăși 750 de euro, în valoare
numerică. Se interzice ﬁnanțarea mai multor partide concomitent sau transferarea
mai multor contribuții aceluiași partid politic ori candidat din partea uneia și aceleiași
persoane. Contribuțiile primite de către concurenții electorali din partea cetățenilor RM
aﬂați provizoriu în străinătate trebuie să ﬁe însoțite de declarații pe propria răspundere
ale persoanelor respective, cu semnătura originală a deponenților și datele personale
pentru veriﬁcarea acestora.
(2b) În cazul în care concurentul electoral a primit la contul său mijloace bănești
nedeclarate sau din străinătate sau a folosit în cunoștință de cauză asemenea mijloace,
Comisia Electorală Centrală va solicita efectuarea unui audit itinerant al subiectului
electoral, în decursul următoarelor 4 săptămâni din momentul apariției unor suspiciuni
întemeiate în această privință.

165 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
Bibliograﬁe
Cărți, articole și monograﬁi:
1. Robert Dahl, A preface to democratic theory, University of Chicago press, 1990.
2. Daniel Kaufman, A. Kraay and M. Mastruzzi, Governance Matters V, Agregate and individual
Governance Indicators for 1996–2005, September 2006, The World Bank, wwwworldbank.org
3. Sartori, G. Ingineria constituțională comparativă. Examinarea structurilor, stimulentelor și
rezultatelor. Houndmills: Macmillan Press, 1994.
4. Charles King, „Moldova”, in Bogdan Szaikowski, ed., New Political parties of Eastern Europe,
Rusia and the Successor States, London: Longman, 1995, pp.293–311.
5. Charles King, The Moldovans. Romania, Russia and the Politics of Culture, Studies of
Nationalities, Hoover Institution Press, Stanford University, 2000.
6. William Crowther, The politics of Ethno-national mobilization: nationalism and reform in Soviet
Moldavia, The Russian Review 50 (1991), 2, pp.183–202.
7. Dimitriev R. Reglementarea juridică a pluripartidismului și elementele capacității de drept
antreprenorial. // Pluripartidismul în Moldova: esența și speciﬁcul formării. / CAPTES. – Chișinău,
2000, p.52–57.
8. Political Parties of the Republic of Moldova, 1994 Parliamentary Elections http://www.parties.
e-democracy.md/en/electionresults/1994parliamentary / (last accessed on January 14, 2006).
9. Moșneaga V., Rusnac Gh. Republica Moldova și alegerile parlamentare (1994) și geograﬁa
politică a electoratului. / USM. – Chișinău, 1997.
10. Klemens Buscher, Moldova after the parliamentary elections: a second chance for reform,
Central and Eastern European online library, www.ceeol.com
11. Moldovan Economic Trend, Monthly issue, June 1999, p.3 in Ian Jeﬀries, The Countries of the
Former Soviet Union at the Turn of the Twenty-ﬁrst Century: The Baltic and European states in
transition (London and New York: Routledge Taylor and Francis Group, 2004), 333.
12. Constitutional Watch. A country-by-country update on constitutional politics in Eastern Europe
and the ex-USSR. in East European Constititutional Review, vol. 8, no. 4, 1999.
13. Current Digest of the Soviet Press, 1999, vol.51, no.31, p.13 in Ian Jeﬀries, The Countries of the
Former Soviet Union at the Turn of the Twenty-ﬁrst Century: The Baltic and European states in
transition (London and New York: Routledge Taylor and Francis Group, 2004), 334.
14. Sevodnia, 6 July 2000, p.3: Current Digest of the Soviet Press, 2000, vol.52, no.27, pp.16–17 in Ian
Jeﬀries, The Countries of the Former Soviet Union at the Turn of the Twenty-ﬁrst Century: The
Baltic and European states in transition (London and New York: Routledge Taylor and Francis
Group, 2004), 334.
15. Arcadie Barbăroșie, Understanding the Communist Election Vitctory in Moldova, Beyond
Transition, The Newsletter about reforming economies, The World Bank Group, 2001.
16. Luke March, Power and Opposition in the Former Soivet Union, Edinburgh, Party politics, vol.12,
no.3, 2006.
17. Igor Boțan, Sînt partidele regionale necesare? 6 martie 2008, www.alegeri.m d, Tabelul 1.
Rezultatele alegerilor în Adunarea Populară a Găgăuziei în 1995.
18. Claus Neukirch, Moldau: Eine Zwischenbilanz zur Umgestaltung des moldauischen
Regierungssystems, in WGO-Monatshefte fur Osteuropaisches Recht 42 (2000), 4.
19. Local governments – under constant reform, 100 sensitive issues to the public, IDIS/Friedrich
Ebert, 2007.
20. Ștefan Gorda, Political Parties between the EU and CIS, www.e-democracy.m d, 14 July 2003.
21. Igor Boțan, Competition of ideas for the public good, www.e-democracy.m d., April 2004.
22. Vladimir Socor, Moldova’s political sea change, Monday, April 11, 2005, Jamestown Monitor.
23. Igor Boțan, Moldova: Post-transition, Parliament faces Separatist, Political and Electoral Conﬂicts, in
UNDP Initiative on Parliaments, Crisis Prevention and Recovery, April 2006 – www.parlcpr.undp.or g

166 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
24. Moldova’s „Twitter Revolution”, Igor Munteanu & Alina Mungiu-Pippidi, Journal of Democracy,
July 2009, Vol.20.
25. Contextul electoral 2009, Adept, publicat cu suportul misiunii OSCE din Moldova, Chișinău
2009, p.18.
26. Sergiu Lipcean, Evaluarea ﬁnanțărilor politice și a campaniilor electorale în Republica Moldova,
nr.5, 2009, IDIS, www.viitorul.or g
27. Igor Boțan, Instituționalizarea partidelor și alegerile parlamentare, 15 februarie 2008, www.
e-democracy.md/comments/political/200802151 /
Rapoarte tehnice și evaluări
28. Pre-Election Technical Assessment: Findings And Recommendations, IFES/Adept Association,
2004, www.adept.m d
29. SEEMO Letter addressed to the Prime-Minister of RM, July 31, 2008; Letter sent to the Secretary
General of the Council of Europe, Walter Schwimmer on behalf of the Union of Journalists of
Moldova, January 31, 2004.
30. Rezoluția 1572 (2007) APCE recomandă autorităților RM să elimine un șir de neajunsuri, stabilite
de observatorii internaționali pentru a asigura respectarea standardelor europene, în scopul
asigurării alegerilor parlamentare libere, corecte și democratice în viitoarele alegeri.
31. Raportul Misiunii de observare a alegerilor locale din RM în 2007, 21 septembrie 2007, Varșovia;
Opinia comună (aviz nr.455/2007) asupra Codului electoral al RM din 2007, Comisia de la Veneția
și OSCE/ODIHR, CDL-AD (2007) 040, Strasbourg, 17 decembrie 2007, Opinia comună (aviz nr.484
/ 2008) asupra Codului electoral din anul 2008, Comisia de la Veneția și OSCE/ODIHR, CDL-AD
(2008)022), Strasbourg, 23 octombrie 2008.
32. Raportul Misiunii OSCE/ODIHR prezentat la 16 iunie 2009, Raportul Misiunii OSCE/ODIHR
prezentat al 14 octombrie 2009, Varșovia.
33. Rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr.1666 (2009), www.parlament.md/
apce/sesiunile/Rezolutiile /
34. „Observații și comentarii ale experților Consiliului Europei“, rapoarte speciﬁce ale comitetului
de monitorizare a obligațiilor de membru și recomandări ale Consiliului Europei (raport din
14.09 2007. Doc. 11374) – http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/AdoptedText/
ta07/EREC1810.ht m
35. Punctul 16.1.1 – Rezoluția 1572 (2007) – Onorarea obligațiilor și angajamentelor de către
Republica Moldova, Adunarea de dezbatere din 2 octombrie 2007 (a 31-a ședință) (a se vedea
Doc. 11374, Raportul Comisiei pentru respectarea obligațiilor și angajamentelor de către
statele membre ale Consiliului Europei (Comitetul de Monitorizare), coraportori: dna Durrieu
și dl Vareikis). Text adoptat de Adunare la data de 2 octombrie 2007 (a 31-a ședință), http://
assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/AdoptedText/ta07/ERES1572.ht m
36. Comments on the draft law on political parties of Moldova by Mr Hans-Heinrich Vogel, Endorsed by
the venice commission at its 71st plenary session (Venice, 1–2 june 2007), http://www.venice.coe.
int/docs/2007/CDL-AD%282007%29025-e.as p.
37. Cees Bijl (The Netherlands, L, SOC), CG/INST(15)1REV, 28 May 2008. Questionnaire, Equal
access to elections. Grupul autohton al slovenilor care locuiesc în landul Carinthia a solicitat
în mod repetat să ﬁe reprezentat în Parlamentul landului Carinthia, chiar și dacă nu dispun
de suﬁciente voturi pentru a obine un „mandat de bază”, dar aceste solicitări au fost ignorate.
Austria nu recunoaște anumite drepturi pentru minoritățile naționale în alegeri, cu excepția
unor posibilități tehnice de vot pentru populația în etate, cu diﬁcultăți locomotorii ori bolnavi.
38. Hans Otto Jorgens, Denmark, CG/INST(15)1REV, 28 May 2008 Questionnaire, Equal access to
elections.
39. Raport privind înﬁințarea, organizarea și activitățile partidelor politice, Comisia de la Veneția, la
a 57-a sesiune plenară, 12–13 decembrie 2003.
40. Liliana Vițu, raport din 2008: Climatul electoral în Republica Moldova: http://politicom.moldova.
org/news/2008-report-electoral-climate-in-the-republic-of-moldova-152236-eng.htm l
41. Comentarii la proiectul Legii cu privire la partidele politice din Moldova de dl Hans-Heinrich
Vogel, aprobate de Comisia de la Veneția la cea de-a 71-a sesiune; Veneția, 1-2 iunie 2007,
http://www.venice.coe.int/docs/2007/CDL%282007%29013-e.asp

167 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
42. Opinie asupra amendamentelor propuse prin Legea cu privire la partidele politice și alte
organizații social-politice a Republicii Moldova. Adoptată de Comisia de la Veneția la Sesiunea
Plenară din 14–15 martie 2003, Veneția, pe baza comentariilor lui James HAMILTON (Substitute
member, Ireland) http://www.venice.coe.int/docs/2003/CDL-AD%282003%29008-e.as p
43. Raportul intermediar nr.1, OSCE-ODIHR, Raportul de monitorizare electorală în R. Moldova, 24
februarie – 6 martie 2009, www.osce.or g
44. 2008, Raport Drepturile Omului: Moldova, Biroul pentru Democratie, Drepturile Omului și
Muncă, ediția 2008. Raportul de țară privind practicile în domeniul drepturilor omului, 25
februarie 2009.
45. Barometrul de Opinie Publică – 2000, sondaj de opinie desfășurat de IMAS la comanda IPP,
august 2000, www.ipp.m d
46. OSCE/ODIHR (2005), Republica Moldova: Alegerile parlamentare din 6 martie 2005. OSCE/
ODIHR Raportul ﬁnal al Misiunii de Observare OSCE/ODIHR, http://www.osce.org/documents/
odihr/2005/06/14919_ro.pd f.
47. Raportul Comisiei Europene Implementarea politicii europene de vecinătate în 2008, Raport de
progres Republica Moldova, www.delmda.ec.europa.eu/whatsnew/pdf/pProgress%20Report_
ro.pdf
48. Rezoluția 1572 (2007) – Onorarea obligațiilor și angajamentelor de către R. Moldova, dezbaterea
Adunării din 2 octombrie 2007 (Ședința a 31-a). Vezi doc. 1137 4, Raportul Comitetului privind
onorarea obligațiilor și a angajamentelor de către statele membre ale Consiliului Europei
(Comitetul de Monitorizare), Coraportori: dna Durrieu și dl Vareikis). Text adoptat de către
Adunare pe 2 octombrie 2007 (Ședința a 31-a) – ultima actualizare: 05.04.2010: http://assembly.
coe.int/Main.asp?link=/Documents/AdoptedText/ta07/ERES1572.ht m
49. Opinia comună din anul 2008, Comisia de la Veneția și OSCE/ODIHR, CDL-AD (2008)022, pct.30-
32,38.
50. Hotărârea Marii Camere a CEDO în cauza Tănase c. R. Moldova, 27.04.2010.
51. Opinia mixtă OSC/ODIHR și Comisia de la Veneția privind Codul electoral din 10 aprilie 2008
(CDL-AD 208 022) p.15.
52. Comisia de la Veneția la cea de-a 76-a Ședință Plenară (Veneția, 17–18 octombrie 2008), R.
Moldova: Preluarea pachetelor de cooperare cu Consiliul Europei, 26 martie 2009 – Documente
informaționale SG/Inf(2009)1
53. Opinia comună privind Codul electoral al Republicii Moldova, 10 aprilie 2008, Comisia
Europeană pentru Democrație prin Lege (Comisia de la Veneția), Document adoptat de Comisia
de la Veneția la cea de-a 76-a Ședință Plenară, Veneția, 17–18 octombrie 2008, p.7.
54. Convenția europeană privind naționalitățile, ratiﬁcată de R. Moldova în noiembrie 1999,
stipulează clar că „Etnicii unei părți a statului aﬂați în posesia unei alte etnii vor avea pe
teritoriul acelei părți de stat aceleași drepturi și îndatoriri ca și ceilalți etnici ai acestei părți
de stat. Primul protocol al Convenției pentru protecția drepturilor omului și libertăților
fundamentale, (Paris, 20.III.1952, ETS No. 009); Articolul 3 – dreptul la alegere liberă:
55. Rezolu ția cu privire la func ționarea institu țiilor democratice în R. Moldova 1666 (2009,
Dezbaterile în plen , 29 aprilie 2009 (Sesiunea a 15-a) (v. Doc. 1187 8, raportul Comitetului cu privire
la onorarea de c ătre statele membre ale Consiliului Europei a obliga țiilor și angajamentelor).
56. Ghidul OSCE/ODIHR privind revederea cadrului legislativ electoral, pag. 20-21, disponibil pe
http://www.osce.org/odihr/item_11_13588.htm l.
57. Strasbourg, 15.03.2010. Venice Commission: When to dissolve the parliament of Moldova
– Venice Commission adopts opinion? http://www.venice.coe.int/site/main/Focus_E.as p
58. Raportul postelectoral prealabil OSCE/ODIHR EOM este disponibil pe www.osce.org/
odihrelections/36107.htm l.
59. Rezoluția 1666 a Adunării Parlamentare se referă la problema creșterii pragului electoral de
la 4 la 6% în aprilie 2008, la interzicerea blocurilor electorale și interdicția asupra exercitării
anumitor funcții publice de către cetățenii moldoveni cu cetățenie multiplă.
60. Nicolas Kaczorowski, OSCE/ODIHR, HDIM.ODIHR/252/07, 28 septembrie 2007 – Participarea
minorităților la procesul electoral: rezumat al concluziilor. http://www.osce.org/documents/
odihr/2007/09/26778_en.pd f
61. Recomandarea Rec (2003)4 a Comitetul de Miniștri al statelor membre referitoare la regulile
comune împotriva corupției în ﬁnanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale,
adoptată de Comitetul de Miniștri la 8 aprilie 2003 la cea de-a 835-a întrunire a viceminiștrilor.

168 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
62. Recomandarea (2003)4 a Comitetului de Miniștri al statelor membre asupra regulilor comune
contra corupției în ﬁnanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale, adoptată de către
Comitetul de Miniștri pe 8 aprilie 2003, la cea de-a 835-a ședință a vice-miniștrilor.
63. Raport privind monitorizarea alegerilor parlamentare 2009, LADOM, http://www.alegeliber.
md/ﬁles/rapoarte/raport_5_ladom_rom .pdf; http://www.revista22.ro/lista-neagra-a-
candidatilor-la-alegerile-din-republica-moldova-5842.htm l
64. Raportul LADOM (23 decembrie 2008 – 27 ianuarie 2009) – www.alegeriliber.m d
Agenții de știri, ziare, internet
65. Agenția de Știri Deca-press, 17.09.09, Chișinău.
66. Partidele politice din Republica Moldova: Proﬁl istoric, www.parties.e-democracy.m d
67. Partidele politice din Republica Moldova. Alegerile parlamentare din 2001. http://www.parties.
e-democracy.md/en/electionresults/2001parliamentary / (last accessed on January 14, 2006).
68. BBC News Service, Communists win in Moldova, February 26, 2001.
69. Agenția de Știri Infotag, 16.04.2001.
70. E.Wayne Merry, RFERL, 2005, www.globalsecurity.or g
71. Raportul de țară pe Republica Moldova, Freedom House, 2006.
72. Oazu Nantoi, Portalul de știri – azi.md. 13 mai 2009, http://www.azi.md/ro/print-story/295 4
73. Eﬁm Obreja, Agenția de Știri Info-Prim, 31.01.2010, Ultima accesare: 05.04.2010. http://www.
civic.md/stiri/3523-legea-privind-partidele-politice-nu-este-suﬁcient-de-bunae-pentru-a-
evita-corupapia-ong.htm l
74. Radio Europa Liberă: Ministerul Justiției a respins înregistrarea organizației „Noua Dreaptă” în
Moldova http://www.europalibera.org/archive/news/20100315/445/445.html?id=1983623
75. Agenția de Știri Omega, 14.01.2009.
76. Agenția de Știri Basa-press, 15.01.2009.
77. Agenția de Știri Basa-press, 16.01.2009.
78. Agenția de Știri Novosti-Moldova. Grupul de deputați independenți au anunțat ultimatum
conducerii Parlamentului, 01.04.2010. http://www.newsmoldova.md/politics/20100401/
844348.html
79. Agenția de Știri Infotag, 28 august 2009.
80. Portalul de știri Unimedia, V. Untilă, Vom contesta la MJ alegerea președintelui AMN, Urechean,
www.unimedia.md/?mod=news&id=1523 9
81. Agenția de Știri Info-prim-neo, 2009-01-31/16:55 http://www.info-prim.md/
?a=10&ay=21050&nD=2009/01/3 1
82. Pagina web a Coaliției 2009: http://www.alegeliber.md/index.php/ro/document e, ultima
actualizare: 06.04.2010.
Acte legislative
83. Constituția Republicii Moldova (1994), art.82, titlul 3. w ww.docs.m d (accesat ultima dată la 14
ianuarie 2006).
84. Legea cu privire la Guvernul RM, nr.64-XII din 31.05.1990.
85. Legea cu privire la funcția publică în RM, nr.158-XVI din 04.07.2008.
86. Декретул Президиулуй Советулуй Супрем ал Р .С.С.М. «Ку привире ла модул провизориу де
ынрежистраре а асочиациилор обштешть але четэценилор ын РСС Молдовеняскэ» дин 25
аугуст 1989, № 3459-Х // Вештиле Советулуй Супрем ши але Гувернулуй Р .С.С.М., 1989, № 8,
арт. 204).
87. Legea nr.250-XII privind alegerea Președintelui RSSM, 3 septembrie 1990.
88. Legea R.S.S.M. cu privire la introducerea unor modiﬁcări în articole 6, 7 și 49 din Constituția
(Legea fundamentală) a R.S.S.M., nr.10-XII, 10 mai 1990. // Veștile Sovietului Suprem și ale
Guvernului RSSM. – Chișinău, 1990, nr.5, art.86.
89. Decretul «Cu privire la puterea de stat», nr.201, 27 iulie 1990 // Veștile Sovietului Suprem și ale
Guvernului R.S.S.M., 1990, nr.8, art.208.

169 Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme
90. Decretul Președintelui Republicii Moldova «Privind suspendarea activității structurilor
organizatorice ale partidelor politice, organizațiilor obștești și mișcărilor de masă în organele
de stat, instituțiile și organizațiile republicii», nr.164, 22 august 1991 // Monitorul Oﬁcial, 1991,
nr.11,12, art.133; Hotărîrea Prezidiului Parlamentului Republicii Moldova «Cu privire la Partidul
Comunist din Moldova» nr.683-XII, 23 august 1991 // Monitorul Oﬁcial, 1991, nr.11,12, art.138;
Hotărîrea Prezidiului Parlamentului Republicii Moldova «Cu privire la bilanțul activității
comisiei de deputați pentru examinarea activității unor instituții de stat, unor conducători ai
întreprinderilor, instituțiilor și organizațiilor Republicii Moldova în zilele loviturii de stat din
19–21 august 1991, nr.700-XII. // Monitorul Oﬁcial, 1991, nr.11,12, art.140.
91. Legea Republicii Moldova privind alegerea Parlamentului, nr.1609-XII, 14 octombrie 1993;
Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova pentru modul de punere în aplicare a Legii
privind alegerea Parlamentului, nr.1613-XII. 9 octombrie 1993; Parlamentul Republicii Moldova.
– Chișinău, 1993.
92. Legea Republicii Moldova pentru modiﬁcarea și completarea Legii privind partidele și alte
organizații social-politice, nr.1615-XII, 19 octombrie 1993. // Monitorul Oﬁcial nr.10, Partea I,
1993, art.292.
93. Legea privind Statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz Yeri), nr.344, 23 decembrie 1994 //
Monitorul Oﬁcial, 1995, nr.3-4, art.51.
94. Legea privind alegerile Președintelui Republicii Moldova. Закон о выборах Президента
Республики Молдова, nr.833-XII, 16 mai 1996. / Parlamentul Republicii Moldova. – Chișinău,
1996.
95. Legea pentru modiﬁcarea și completarea Codului electoral/ 25 ianuarie 2002, nr.796-XV. //
Monitorul Oﬁcial, 2002, nr.20, p.11-15.
96. Hotărârea Curții Constituționale, nr.43, Decembrie 14, 2000.
97. Hotărârile Curții Constituționale, nr.37 din 10.12.98; nr.3 din 29.01.99; nr.11 din 03.06.2003.
98. Legea privind partidele politice și alte organizații social-politice, nr.718-XII din 17.09.1991;
Veștile nr.11-12/106, 1991.
99. Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special pentru localitățile din
regiunea din stânga Nistrului, nr.173-XVI din 22 iulie 2005.
100. Decizia CEDO în privința interzicerii partidului Ozdep în Turcia, cithttp://www.icnl.org/
KNOWLEDGE/IJNL/vol2iss2/cn_2.htm.
101. Legea cu privire la asociațiile obștești, nr.837-XIII din 17.05.1996, ultima dată modiﬁcată în
23.01.1997 – Monitorul Oﬁcial, nr.6/54.
102. Legea cu privire la fundații, nr.581-XIV din 30.07.1999.
103. Legea cu privire la partidele politice și alte organizații social-politice (nr.718-XII din 19.09.1991).
104. Legea cu privire la sindicate (nr.1129-XIV din 07.07.2000).
105. Legea cu privire la patronate (nr.976-XIV din 11.05.2000).
106. Legea cu privire la presă (nr.243-XIII din 26.10.1994).
107. Regulamentul Ministerului Justiției aprobat prin Hotărârea Guvernului RM (nr.129 din 15
februarie 2000).
108. Legea cu privire la insolvență, nr.632-XV din 14 noiembrie 2001.
109. Regulamentul Parlamentului Republicii Moldova (nr.797-XIII din 02.04.1996), art.27. Atribuțiile
comisiilor permanente.
110. Legea cu privire la Regulamentul Parlamentului, nr.797-XIII din 02.04.1996, publicată în
Monitorul Oﬁcial, nr.50/237 din 07.04.1996.
111. Codul electoral, nr.1381-XIII din 21.11.1997, art.41, Capitolul VI – Monitorul Oﬁcial, nr.81/667 din
08.12.1997.
112. Legea cu privire la asigurarea oportunităților egale pentru bărbați și femei , nr.5-XVI din 9
februarie 2006.
113. Hotărârea Parlamentului (nr.39-XVIII din 15.10.2009) cu privire la constituirea Comisiei speciale
pentru perfecționarea cadrului legislativ electoral.
114. Decizii referitoare la deﬁnirea plafoanelor maxime pentru mijloacele ﬁnanciare transferate spre
concurenții electorali în alegerile parlamentare din 25 februarie//Electorala 2001, Chișinău,
2001, pag.13.
115. Decizii referitoare la deﬁnirea plafonului maxim pentru mijloace ﬁnanciare transferate spre
concurenții electorali în alegerile parlamentare din 6 martie 2005 și Decizii referitoare la

170 Partidele politice din Repubica Moldova: legi, practici și reforme
deﬁnirea plafonului maxim pentru mijloacele ﬁnanciare transferate spre concurenții electorali
în alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009, // www.cec.m d
116. Reglementări referitoare la ﬁnanțarea campaniei electorale și a partidelor politice de Comisia
Electorală Centrală, nr.2167 din 20 februarie 2009.
117. Lege privind codul de conduită al funcționarului public, nr.25 din 22.02.08, Monitorul Oﬁcial
nr.74-75, 01.01.2009.
Programe și statute ale partidelor politice
118. Programul Frontului Popular Creștin-Democrat, Chișinău, FPCD, 1992, p.8.
119. Mișcarea „Acțiunea Europeană” continuă să protesteze împotriva deciziei Ministerului Justiției,
3 octombrie 2008, http://ae.md/index.php?cstart=66 & (Ultima actualizare din 05.04.2010). A se
vedea și: http://www.e-democracy.md/parties/mae /
120. Art.19, Statutul Partidului Democrat, http://www.e-democracy.md/ﬁles/parties/pdm-statute-
2008-ro.pd f
121. Art.3, Statutul Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM), http://www.e-
democracy.md/ﬁles/parties/pcrm-statute-2008-ro.pd f
122. Art.3-8, Statutul „Alianța Moldova Noastră”, http://www.e-democracy.md/ﬁles/parties/amn-
statute-2008-ro.pd f
123. Art.77, Statutul Partidului Social-Democrat, http://www.e-democracy.md/ﬁles/parties/psd-
statute-2007-ro.pd f
124. Art.4.2.1, Statutul Partidului Liberal-Democrat din Moldova, http://www.e-democracy.md/ﬁles/
parties/pldm-statute-2007-ro.pd f
125. Comitetul pentru Libertatea Presei, 2009, www.ijc.md/publicatii/CLP/02.10_Small_number
of_women_on_party_lists_for_April_Parliamentary_elction.pd f
126. Catinca Mardarovici, Clubul Politic al Femeilor 50/50, www.e-democracy.m d
127. Declarația UCM cu privire la refuzul înregistrării de către Ministerul Justiției al RM a domnului
Vasile Tarlev în calitate de Președinte ales al Uniunii Centriste din Moldova, http://www.e-
democracy.md/parties/docs/ucm/200901291/
128. Declarația comună a șeﬁlor Misiunilor Statelor Membre ale Uniunii Europene, 18 noiembrie
2008, http://www.azi.md/ro/statement/28 3
Site-uri guvernamentale
129. Structura ministerelor – Cabinetul de Miniștri al Guvernului Republicii Moldova, www.gov.m d
130. Structura funcțională a Ministerului Justiției al Republicii Moldova, www.justice.gov.md/ro/
organizatii-necomerciale /
131. Notă informativă a Ministerului Justiției, publicată în Monitorul Oﬁcial (nr.10-11/28 din
23.01.2009).
132. Comunicatul de presă al Ministerului Justiției cu privire la acuzațiile vizând propunerile
proiectului legii pentru modiﬁcarea Legii partidelor politice, 08.02.2010, http://www.justice.
gov.md/ro/news-ministr/10034 / (actualizat la 03.04.2010)

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme [609730] (ID: 609730)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Partidele politice din Republica Moldova: legi, practici și reforme [609730]

Copyright Notice

SUCEAVA 2020 UNIVERSITATEA STEFAN CEL MARE DIN SUCEAVA [615735]

Introducere (autosaved) [301788]

Strategii de marketing utilizate pe pia ța brașoveană a serviciilor de consultan ță pentru management. [625346]

Perspectivas de generación de conocimiento. 4.1 Dimensiones. 4.1.1 Transdisiplinaria: Fundamentación y razones. Las universidades por lo general… [301663]

Str. General Mo oiu nr. 71, 3400 Cluj,Napoca, Rom : 0 040,264,431 361 ș ânia Telfax [631927]

2017 Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca Facultatea de Medicină LUCRARE DE LICEN܉Ă Scintigrafia miocardică de… [619477]

Copyright Notice

Similar Posts