Povești la gura sobei [609701]
1
UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TÂRGOVIȘTE
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI
DIDACTIC
LUCRARE METODICO ‐ȘTIINȚIFICĂ
PENTRU OBȚINEREA GRADULUI DIDACTIC I
ÎN ÎNVĂȚĂMÂNT
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Conf. univ. dr . Gabriela Alina ANGHEL
CANDIDAT: [anonimizat]
2018
2
UNIVERSITATEA
VALAHIA DIN TÂRGOVIȘTE
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI
DIDACTIC
JOCUL LIBER ALES ÎN CONTEXTUL
ACTIVITĂȚII DE INSTRUIRE LA NIVELUL
ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREȘCOLAR
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Conf. univ. dr. Gabriela Alina ANGHEL
CANDIDAT: [anonimizat]
2018
3
Introducere …………………………………………………………………………………………………………….. ……..5
Capitolul I. Jocul – formă de activitate ludică
I.1.Definiția conceptului de joc …………………………………. ……………………………………………………… 6
I.2. Jocul , între volitate și ficțiune …………………………………………………………………………………….. 10
I.3. Jocul – activitate fundamentală a copilului …………………………………………………………………..1 2
I.4. Importanța jocului liber ales ………………………………………………………………………………………. 14
I.5. Clasificarea și specificul jocului liber ales ……………………………………………………………………15
Capitolul II. Jocul liber ales vs. jocul didactic
2.1.Jocul –principala metodă și procedeu instructiv -educativ utilizat e în grădiniță …………………36
2.2.Valen țele formative ale jocului liber ales în învățământul preșcolar …………………………………40
2.3.Jocul liber ales vs. jocul didactic ………………………………………………………………………………..43
Capitolul al II I-lea. Jocul liber ales, cadru de dezvoltare al copilului preșcolar
3.1.Cadul problematic al cercetării și importanța ………………………………………………46
3.2. Scopul cerectării ………………………………………………………………………………………………………47
3.3.Obiectivele specifice ale cercetări i……………………………………………………………………………..47
3.4.Ipotezele cerectării ……………………………………………. ………….. ………………………………………… 48
3.5. Operaționalizarea conceptelor ……………………………………………………………………… ……………48
3.6. Tipul de ceretare și limitele cercetării ………………………………………………………………………….49
3.7. Unitatea de analiză și de înregistrare …………………………………………………….. ……………………52
3.8 Analiza și interpretarea rezultatelor ……………………. ……………………………………………………. ..53
3.9.Concluziile microcercetării și propuneri ……………………………………………………………………….59
4
Capitolul al IV-lea. Concluzii ……………………………………………………………………………………….100
Bibliografie …………………………………………………………………………………………………………….. ….103
Anexe
5
Introducere
În gradinită, jocul este activitatea de bază și se regăsește în toate ariile de activitate,
realizând procesul de învățare într -un mod atractiv, antrenant și usor asimilabil de către copil.
Jocul se îmbină cu învațarea, dar și cu creația, astfel că îi dă posibilitatea copilului de a
experimenta rolul de creator al realității.
Jocul l iber ales, constituie cadrul specific unui antrenament al spontaneității și al libertății
de expresie, un stimul important în cultivarea receptivității și sensibilității, a mobilității și
flexibilității psihice.Activitatea ludică influențează viața și o co mpletează, de aceea este
indispensabilă. Ca o dovadă vie a etern ului ludic .
În studiul pe care îl voi efectua, voi porni de la premisa că jocul liber ales contribuie la
dezvoltarea proceselor intelectuale, a originalității și tenacității în găsirea soluți ilor unor
probleme, precum și a unei atitudini respective față de situația dată și parteneri. Modul în care
acest mijloc este integrat în cadrul activităților instructiv -educative, influențează apariția și
menținerea unui puternic interes nemijlocit, a mot ivației intrinseci în studiul personal și de grup.
Am ales acestă temă, deoarece activitățile liber alese ne solicită zilnic în activitatea
instructiv -educativă atât pe noi, cadrele didactice, cât și pe preșcolarii din grădiniță, dar și pentru
că acesta c rează condiții pentru exersarea găndirii, colaborării dintre cei mici, implicării în
activități, a comunicării, a atribuirii de roluri și a manifestă rii spiritului inventiv .
Pentru a demonstra toate cele enumerate mai sus, voi avea în vedere mai multe obiective
de cercetare, pe diferite planuri :analiza implicațiilor pe care le are jocul liber ales în dezvoltarea
cognitivă și formativă a copiilor de vârstă preșcoalră.
Jocul, departe de a fi simpla acțiune recreativă, distractivă , menită să consume excesu l
energetic, caracterizând biologia infantilă, reprezintă în esență o treabă cât se poate de serioasă,
psihologii stabilind, că jocul scoate la suprafață aptitudini și vocații.
Jocul creează condițiile trecerii de la formele de activitate individuală la a ctivitatea pe
grupe mici și apoi pe grupe din ce în ce mai largi. Acest lucru este deosebit de important pentru
formarea capacității copiilor de a ține seama de celălalt, de altcineva decât propria lor persoană.
Rezultatele obținute sunt folosite mai apo i în vederea perfecționării, acțiunii educaționale
sau pentru a îmbunătăți relaționarea, adaptarea, coeziunea grupului.
6
Capitolul I.
Jocul – formă de activitate ludică
I.1.Definiția conceptului de joc
Activitate umană conștientă ș i cu un caracter universal, jocul, este permanent și
polivalent. Ne dăm seama de importanța acestuia în viața omului, cât și a preșcolarului, pornind
de la polisemia cuvântului joc: „joc de societate”, „joc de cuvinte”, „ joc de cărți”, „joc de șah”,
„jocuri olimpice”, „jo c de scenă”, „a -și pune viața în joc”, „jocul dragostei”, „jocul de -a școala”,
etc.
Noțiunea de activitate ludică nu este sinonimă cu jocul, ci cu categoria de activități
instructiv educative specifice învățământului preșcolar, centrat e pe promov area spiritului jocului.
Componenț a instructiv – educativă se realizează prin inermediul unor startegii didactice
specifice , unde componenta joc se realizează prin metode didactice specifice, care integrază
activități de tip ludic , prin elemente surpriză, prin elemente de mișcare și relaxare, prin
participarea tuturor copiilor în ritmul propriu.
În grădiniță, activitățile ludice se realizează prin:
Activități la alegerea copiilor;
Activități de învățare dirijată;
Alte tipuri de activități (de dup ă-masă)
Activitățile la alegerea copiilor, care sunt libere și recreative, se realizează prin joc și prin
activități ocupaționale.
Jocul prin natura lui are următoarele valențe formative:
Dezvoltă spiritul de observație și de investigație al copilului;
Dezvoltă gândirea logică, creativă și flexibilă;
Cultivă imaginația;
Dezvoltă memoria;
Formează conduita morală.
7
Activitățile ocupaționale se realizează la sugestia cadrului didactic sau din initiativa
copiilor. Acest tip de jocuri îi îndrumă pe copii să se apropie de activitățile zilnice, practice și se
pot realiza pe grupuri mici de copii, care sunt omogene și permite tratarea diferențiată a copiilor.
Activitățile de învățare dirijată (comune sau obiga torii) au următoarele forme de
realizare:
Joc simbolic – joc de manipulare, de imitare, de creație;
Joc cu reguli;
Jocuri distractive;
Jocuri de mișcare;
Jocuri libere.
În învățământul preșcolar trebuie incluse și activități complementare, activit ăți de
după -amiază, care reprezintă odihnă activă și exersarea anumitor capacități fiziologice. Acestea
se organizează după activitățile dirijate sub forma jocurilor distractive, a jocurilor de mișcare, a
audițiilor și vizionărilor, a jocurilor de dramatiz are, etc. Cât de importantă este activitatea
organizată cu copiii preșcolari pentru dezvoltarea armonioasă a personalității acestora încearcă să
ne convingă și Robert Flughum1: ,,Cel mai mult din ceea ce a fost nevoie să știu despre cum să
trăiesc, cum să fac, cum să fiu, am învățat în grădiniță ”, argumentând importanța intervenției
educaționale precoce organizate și desfășurate în grădiniță, nu rolul sensibil al familiei în
educarea preșcolarilor (Glava ,2002, p.4 9-52).
Aceste activități completează, apofundează, consolidează cunoștințele și deprinderile
dobândite, sau pregătesc din punct de vedere psihologic următoarele activități dirijate.
Activitățile ludice din grădiniță trebuie să satisfacă următoarele cerințe:
Să fie și s ă asigure independența co piilor;
Să se îmbine în mod armonios;
Să contribuie la socializarea acestora;
Să satisfacă necesitățile cognitive, afective și de mișcare ale copiilor;
Să stimuleze creativitatea acestora;
1 Robert Lee Fulghum , (născut la 4 iunie 1937) este un a utor american și ministru. A crescut în Waco, Texas și a
obținut licența l a Universitatea Baylor în 1958 . Prima sa colecție de scrieri, "Tot ce trebuie să știu cu adevărat am
învățat la grădiniță" (1988), a rămas pe listele de bestseller din New York Times de aproape doi ani.
8
Să asigure integrarea copiilor în viitoarea activitate școlară.
Pentru a înțelege întregul proces de formare a omului, trebui e avute în vedere
predominanta uneia din cele trei activități principale desfășurate de ființa umană: jocul , învățarea
și munca. Acestor trei activități le corespund și trei mari trepte evolutive care se exprimă
cronologic prin:
Treapta preșcolară (3 – 7 ani);
Treapta școlarității (7 – 18, 19 ani);
Treapta tinereții (18, 19 – 21, 22 ani).
Trebuie remarcat, că în viața de fiecare zi a copilului, jocul ocupă un rol important,
deoarece juc ându -se, copilul își satisface nevoia de activitate, de a acționa cu obiecte reale sau
imaginare, de a se transpune în diferite roluri ( de agent de poliție, de vânzător, de părinte) și
situații care îl apropie de realitatea înconjurătoare.
„Ce este jocul? ”și „De ce se joacă copiii?” – sunt întrebări pe care și le -au pus oamenii de
știință, în acest sens literatura psihopedagogică dispunând de numeroase lucrări consacrate
jocului.
„Prin joc copilul reușește să cunoască lumea înconjurătoare și să se integrez e în societate.
Caracterul colectiv al jocului permite stabilirea de relații sociale între copii, schimburi de
cunoștințe, trăirea unor game bogate de stări afective, dezvoltarea stăpânirii de sine și a curajului,
a inițiativei și a supunerii” (Țârcovnici ,1975,p.191)
Jocul, departe de a fi simpla acțiune gratuită, recreativă, distractivă menită să consume
excesul energetic, caracterizând biologia infantilă, reprezintă în esență o treabă cât se poate de
serioasă. Psihologii au stabilit că jocul scoate la sup rafață aptitudini și vocații.
Alte lucrări, subliniază contribuția jocului la stimularea și dezvoltarea capacităților
cognitive ale preșcolarului, îndeosebi ale creativității gândirii lui, la înfăptuirea obiectivelor de
cunoaștere ale procesului de predare – învățare și educarea însușirilor de personalitate ale
acestuia.
Prin joc, preșcolarul își imaginează întreg potențialul psihic, flexibilitatea gândirii, își
cultivă inițiativa, inventivitatea își dezvoltă spiritul de cooperare, de echipă. Ioan Cerghit relevă
9
că, prin el „copilul imaginează, rejoacă o lume reală în scopul de a cunoaște mai bine, de a -și
lărgi orizontul de cunoaștere, de a -și forma anumite deprinderi” ( Cerghit ,1977, p. 166).
Am putea spune că „Jocul este fenomen de structură” spune Johan Huiz inga (Huizinga,
2003, p.72) și „are anumite trăsături”:
„jocul este libertate”;
„jocul este viață obișnuită și o ieșire din ea”
„jocul te izolează de viață obișnuită în spațiu și timp”;
„jocul creează ordine, este ordine”;
„jocul creează o stare de excepție, un secret prin suspendarea vieții cotidiene”.
Jocul este esența și rațiunea de a fi a copilăriei, prin joc se aspiră la condiția de adult, de
„om mare”, se socializează, umanizează. El are o însemnătate psihologică a individului „îl
pregătește pe ntru viitor, satisfăcând nevoi prezente.”( Claparide, 1975)
Jocul este modul de existență al copilului, este lumea sa de ficțiune și simbolul cu
profunde semnificații, pentru dezvoltarea lui. „Jocul este o instituție a poporului de copii” spune
subtil și s ugestiv Jean Chateau ( Chateau ,1979). În joc și prin joc se exersează funcțiile
psihomotorice și socioafective, se realizează cunoașterea realității, jocul este agent al transmiterii
experienței și al socializării. El are rolul de a bucura, delecta, de a cr ea confort spiritual, destinde,
de a compensa terapeutic tensiunile și neliniștile individului.
„Copilul – spune marele pedagog elvețian Eduard Claparide2 – este o ființă a cărui
principală trebuință este jocul”. A devenit astăzi un fapt banal semnalarea rolului capital al
jocului în dezvoltarea copilului și chiar al adultului. Pentru copil aproape orice activitate este joc.
Tocmai prin joc el ghicește și a nticipă conduitele superioare. „La copil – scrie E. Claparide –
jocul este munca, este datoria, este idealul vieții”.
Jocul este singura atmosferă în care ființa sa psihologică poate să respire și în consecință,
poate să acționeze. A ne întreba de ce se jo acă copilul, înseamnă a întreba de ce este copil.
2 Édouard Claparède (24 martie 1873 – 29 septembrie 1940) a fost neuro log, psiholog elvețian și educator.
Printre pozițiile pe care le deținea au fost: 1904 Secretar General al celui de -al doilea Congres Internațional de
Psihologie; 1 909 Secretar General la al VI -lea Congres International de Psihologie; 1912 fondator al Institutului
Rousseau; co -fondator al Biroului Internațional al Educației în 1925, profesor de psihologie de la Universitatea din
Geneva, în perioada 1915 -1940, succesi v la Flournoy; Secretar permanent la Congresul Internațional de Psihologie;
Viața Președinte al Asociației Internationale de Conferințe de Psihotehnică.
10
„Copilăria servește pentru joc și pentru imitare” spune tot Claparide. Sufletul și inteligența devin
mai mari prin joc. Un copil care nu știe să se joace este un copil care nu va ști să gândească.
Copilăria este așadar ucenicia necesară vârstei mature și are drept țintă antrenarea prin
joc atât a funcțiilor fiziologice cât și a celor psihice.
De ce se joacă copilul? Pentru a se amuza, pentru a obține o plăcere? Nicidecum. Toate
acestea se întâmplă când copil ul este foarte mic, atunci când se vorbește de jocurile copilului
foarte mic sau de o activitate serioasă care nu are de -a face cu jocul. Adevăratul joc este altceva
– spune Jean Chateau în cartea sa „Copilul și jocul”.
În primul rând el prezintă un caract er serios de care de obicei nu se ține se seama în
suficiență maximă. Copilul, mai ales, în primii ani, îi place „să se amuze”. „Jocul este serios, el
are reguli severe, presupune osteneală și uneori chiar duce la istovire ”( Chateau ,1980 ). Jocul nu
este si mplu amuzament, ci mult mai mult, mai ales în primii ani, când copilul ajunge să fie atât
de absorbit de rolul său încât pe moment se identifică cu personajul care -l joacă.
I.2. Jocul, între volitate și ficțiune
În dezvoltarea sa , copilul devine conștient de propria lui persoană și de aceea a modelului
pe care îl imită. „În descrierea jocului la copil, psihologii au acordat atenție și au subliniat în mod
deosebit aportul imaginației sau al fantaziei. Jocul este considerat manifest area unei vivacități
deosebite, a lipsei de griji și a unui înalt nivel de dezvoltare a imaginației sau fanteziei. Faptul nu
trebuie să ne surprindă. Chiar nespecialiști, care observă jocurile copiilor preșcolari rămân uimiți
înainte de toate de modul în c are aceștia transformă obiectele folosite în joc!” – afirmă D. B.
Elconin (Elconin, 1980,p24 ). Sunt diferite tipuri de jocuri, de la popoarele libere la cele înrobite,
de la o clasă socială la alta, de la copii crescătorilor de animale la cei al altor clas e sociale. Chiar
unul și același copil își schimbă subiectul jocului în funcție de condițiile concrete în care se află
vremelnic.
Jocul oglindește activitatea omului și raporturile sociale între oameni. Prin joc copilul
învață să descifreze lumea reală, motiv pentru care R. Hellon apreciază jocul ca pe „o activitate
11
de preînvățare”. Conținutul principal al tuturor jocurilor este viața și activitatea socială a
adultului, copilul fiind în primul rând o ființa eminamente socială.
Jocul este forma de activita te cea mai accesibilă , ușoară, copiilor prin formele sale: de
rol, de construcție, de mișcare, didactice, muzicale, etc. Prin combinarea diferitelor feluri de
jocuri copilul și colectivul de copii vor fi puși în relații complexe unii cu alții , vor trăi une le
emoții. S e formează în joc unele relații, se formează sentimente. Copiii învață prin joc să
conducă și să se supună, învață să se împrietenească.
Jocul are importanță și în formarea colectivului unit de copii, în formarea spiritului de
colegialitate , de muncă, în corectarea unor abateri, a unei atitudinii pozitive față de muncă, în
corectarea unor abateri sesizate în comportamentul unor copii . Influența pe care jocul o exercită
asupra dezvoltării psihice a copi lului, asupra modelării personalității lui , se vede în t oate aceste
efecte educative .
Jocul este cea mai liberă formă de instruire, creează mai multe ocazii pentru interacțiuni
diferențiate între toți participanții la procesul didactic d ecât strategiile tradiționale, manifestându –
se diverse tipuri de comportament e pozitive . Temele propuse de joc nu trebuie să aibă altă
justificare decât jocul însuși.
Prin intermediul notelor muzicale cuvintelor, al desenelor sau reveriilor fantastice,
numeroși artiști și-au format încă din copilărie, depr inderea de a percepe obiectele ș i situațiile
într-o manieră personală , unică, .
Nu trebuie să creăm însă falsa opinie că doar artiștii posedă imaginația sau creativitatea.
Toți copiii în mod normal au, la rândul lor, u n mare potențial de fantazie și joc. Dar pentru a -și
valorifica această zestre, copilul trebuie să dispună de:
timp pentru activitatea ludică;
spațiu de joc;
oportunitatea de a repeta temele de joc (care, pentru educator, ca și pentru părinte,
reprezintă o importantă sursă de informație cu privire la starea psihică a copilului, relevând
eventualele conflicte intrapsihice sau interrelaționale);
echipament pentru joc;
aprobarea de a se juca și confirmarea de către adult a faptului că jocul nu este o
experienț ă lipsită de valoare sau o pierdere de vreme, ci o activitate importantă, demnă de interes
și valorizată corespunzător.
12
Copiii au nevoie de oportunitatea deplină de a se juca liber, de a experimenta intens noile
achiziții.
Din punct de vedere psihologic, jocul răspunde unor trebuințe firești de activitate, de
dobândire a experienței, de afirmare prin performanțe ale conduite i.
1.3. Jocul activitate fundamentlă a copilului
Jocul satisface, la vârsta preșcolară, în cel mai înalt grad nevoia de activitate a copilului,
nevoie generată de dorințe, trebuințe, tendințe specifice acestui nivel de dezvoltare psihologică,
jocul regăsindu -se la copiii tuturor popoarelor, din cele mai vechi timpuri.
Jocul este cel care intermediază nu numai cun oașterea realității sociale , ci și imitar ea unor
anumite tipuri de relații sociale dintre adulți.
Jocul copiilor nu este o simplă distracție, nu este același lucru cu plăcerea, a te juca
înseamnă a te bucura, însă nu este vorba de o plăcere pe car e o dă pr ăjitura sau ciocolata, e ste
vorba despre o „plăcere morală”. Orice joc presupune mai mult sau mai puțin o reușită.
Scopul propus es te de obicei precizat de reguli, a ctivitatea de joc se împacă foarte bine cu
un anumit formalism sau ritualism , este o activitate interesantă și constituie o problemă serioasă
pentru că este un instrument de afirmare. Copilul nu are posibilitatea de a se afirma în afara
jocului. Jocul rămâne atașat reușitei prezente, succesului de moment. Prin aceasta el asigură cu
mai multă ușurință acea încredere în sine fără de care copilul nu poate să se retragă și să -i dispară
orice elan .
Copilul pornește imitându -se pe sine însuși („de-a dormitul” ), apoi urmează reproduce rea
prin care imită alte persoane, din mediul apropiat, fiind la început o dedublare de sine și creație
în alt e imagini . La început confundă realul cu imaginarul; e l crede că personajele din desenele
animate sunt reale .
Jocurile de imitație pot fi un mijloc de a se exercita înțelegerea și cunoașterea imaginii
celuil alt, o armă contra egocentrismului favorizând dezvoltarea funcțiilor intelectuale de b ază,
promițând școlarizarea la 6 ani. Evoluția jocurilor de imitație , ne arată că ele nu sunt decât o
13
ocazie de a mani festa anumite calități , având o mare importanță felul în care se imită, decât
obiectul imitației.
Jocurile cu reguli arbitrare sunt jocuri inventate de fiecare copil, extrem de varia te: a
merge pe marginea unui covor, pe bordură, aceste jocuri ne expun un lucru esențial: copilului îi
plac regulile pentru că acestea îi permit să se afirme, oferindu -i un obstacol ce trebuie învins.
„Copilul râde. Înțelepciunea și iubirea mea e jocul.” – spune poetul Lucian Bl aga în
poezia „Trei fete” pătrunzând în căutările spiritului uman și a „găsit” jo cul la toate vârstel e.
Având în vedere această subtilă înțelegere a esenței jocului , putem sublinia faptul că jocul
reflectă umanitate pe care o dezvoltă ca o parte componentă a lumii.
Spiritului de creație este prezent în joc încă din vârstele copilăriei, jocul generând mult e
activități superioare: asta, munca. Tendința spre joc a preșcolarului este ceva esențial naturii sale.
Prin joc se îmbogățește sfera cognitivă, afectivă și acțională vieții lui psihice. Se dezvoltă
în continuare curiozitatea, se conturează interesele, se deschide (prin imitarea rolurilor) accesul
la activitatea productivă a adultului.
Jocul răspunde nevoii de mișcare , de libertate spirituală și este cerința de evada re de sub
presiunea adultului. Î n joc, copilul se angajează pe măsură sa în acțiune, partic ipă de bună voie și
se manifestă stăpân pe situație.
Copilul descoperă noi lucruri , iar pe cele cunoscute caută să le explice , încât pe lângă
mișcare și bucurie mai intervine și un efort de gândire. Este faza prin care procesele de
cunoaștere ale copilului se dezvoltă pe baza acțiunilor extreme desfășur ate sub forma specifică
jocului, în timp ce acționează în joc percepe, memorea ză, gândește .
Comunicarea verbală între copii are loc în cadrul jocului colectiv , care îmbogățește
vocabularul , dezvoltă limbajul , iar sistemul verbal se intensifică. Limbajul devine un instrument
de exprimare și de comunicare a impresiilor trăite, a dorin țelor, a emoțiilor . Prin joc, copilul își
dezvoltă emoțiile, trăsăturile social -morale și de caracter.
Emoțiile și sentimentele de prietenie sunt mai accentuate decât cele de agresivitate , devin
mai bogate în conținut . Relațiile de ostilitate cedează locul celor de cooperare și competiție.
Copilul este în stare să obțină performanțe pe care alte activități exteriore jocului nu sunt în stare
să le atingă , jucându -se. Fixează un scop, depune eforturi voluntare în vederea realizării lui și
încearcă să depășeas că obstacolele ivite în cale.
14
Mijloc d e însușire activă a cunoștințelor, jocul, devine activitatea principală ce stimulează
și întreține cele mai importante modificări ale psihicului în cadrul căruia se dezvoltă procesele
psihice și pregătesc trecerea copi lului pe o treaptă superioară de dezvoltare.
1.4. Importanța jocului liber ales
Psihologia copilului ne spune că la vârsta preșcolară jocul devine activitatea principală a
copilului, prin joc stimulându -se modificări importante ale psihismului copilului, care îl
pregătesc pentru intrarea într -un nou stadiu de dezvoltare.
Jocul este văzut ca o activitate complexă în care copiii reflectă și reproduc lumea și
societate, asimilându -le și adaptându -se astfel la dimensiunile lor complexe. Preșcolaru l face
primul pas în delimitarea jocului de altă ocupație; deși jocul va continua să aibă o pondere mai
mare în totalul activităților copilului, el va avea și alte activități ocupaționale complexe. Chiar
jocul va fi precedat și condiționat de amenajarea, i mprovizarea și pregătirea terenului pentru joc,
ceea ce ne arată că, încet, încet, jocul își face apropierea de alte feluri de activități. De asemenea,
jocul va fi și el mai variat și mai complex – apare jocul cu subiect și rol de construcție. Treptat
“se face trecerea de la simpla transpunere în joc a acțiunilor exterioare efectuate de oameni cu
obiecte, la redarea semnificației acestei acțiuni, la dezvăluirea relațiilor
sociale.” (Șchiopu ,1970 )
În fiecare joc există o tensiune de rol care, la un moment dat face ca tendințele de
creativitate și de convergență de roluri să fie aproape epuizate, erodate.În jocul cu rol și subiect
există un moment spre care se tinde firesc, de maximă intensitate și r ealizare și care ulterior se
cere repetat. Repetiția efectuată de câteva ori descarcă tensiunile și creează o disponibilitate care
face ca un copil să poată trece ușor într -un alt rol. În acest caz se schimbă subiectul jocului sau
jocul se dezorganizează p entru că, psihologic, copiii nu suportă ruperea lanțului și a unității de
joc. Liderul din joc este de cele mai multe ori lider și în afara jocului. Importanța rolurilor și
gradul lor de încărcare psihologică este cel mai frecvent stabilită de către lider și ea este
acceptată în funcție de relația cu liderul. Liderii în grupurile de copii au de obicei fantezie,
creativitate, spirit de competiție, dar pot fi și extremi de acaparatori și egocentrici. Tot liderul îi
provoacă și pe copiii mai izolați, care pot deveni astfel oarecum dependenți de lider sau din
contră, ostili și agresivi.
15
Copilul învață prin jocuri și activităși alese :
-Să decidă singur asupra jocului și a jucăriilor. Aflat în fața mai multor posibilități, copilul
învață să aleagă ceea ce i se potrivește, învață prin experiență proprie.
-Să fie responsabil pentru decizia luată. Faptul că își alege singur jocul și datorită acestei alegeri
numai el știe să explice ce fa ce și cum fece, îi oferă bucuria independenței și, în același timp,
răspunderea rezultatelor.
-Să aibă încredere și curaj. Mediul securizat și stimulativ, care susține și încurajează dezvoltarea
personalității copilului atât global, cât și în componentele ei, oferă cunoașterea propiilor forțe,
încredere și creativitate.
-Să devină independent în luarea deciziilor, organizarea jocului , alegerea relațiilor sociale cu
egali și cu educatoarea. Într-un astfel de aranjament al spațiului, copiii au ocazia de a s e întâlni
în activitate cu ceilalți, iar aceste relații devin libere, sunt orientate indirect de educatoare prin
comunicare, cooperare, colaborare, respect, negociere, acceptare, toleranță, prietenie.
-Să cerceteze și să experimenteze noi soluții. Acest lu cru este posibil, numai dacă ei simt
libertatea și au siguranța că greșelile nu le sunt aspru sancționate.
-Să se cunoască. Acest lucru se poate realiza tot prin amenajarea adecvată a spațiului. Prin
sprijin, interes și înțelegere pentru eforturile copiilo r, educatoarea contribuie la construcția
delicată a imaginii de sine a fiecăruia.
1.5. Clasificarea și specificul jocului liber ales
Caracteristicile generale ale procesului de învățământ ( interacțiunea subiect -obiect,
unitatea informativ -formativ, au toreglarea prin circuite de conexiune inversă externă și internă)
și dimensiunile acestuia ( funcțională -structurală -operațională) sunt reflectate la nivelul activității
de predare – învățare -evaluare.
Evoluția gândirii didactice marchează modul de aborda re a procesului de învățământ din
perspective rolului acordat celor trei acțiuni: predarea, învățarea, evaluarea.
„Analiza procesului de învățământ presupune cunoșterea problematicii specifice celor
trei acțiuni complementare, predarea – învățarea -evaluarea, care trebuie privite din perspectiva
interacțiunii lor la nivelul unui model peda gogic global, de tip curricular” ( Cristea,1997, p27) .
16
1. Planul de învățământ pentru nivelul preșcolar prezintă o abordare sistemică, în vederea
asigurăr ii continuității în cadrul celei mai importante perioade de dezvoltare din viața copilului.
2. Intervalele de vârstă (37 – 60 luni și 61 – 84 luni), care apar în planul de învățământ,
precum și categoriile și numărul de activități sunt rezultatul corelări i realităților din sistem cu
Reperele fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7 ani și cu
tendințele la nivel mondial în domeniu.
3. Dezvoltarea copilului este dependentă de ocaziile pe care i le oferă rutina zilnic ă,
interacțiunile cu ceilalți, organizarea mediului și activitățile/situațiile de învățare, special create.
4. Activitățile de învățare reprezintă un ansamblu de acțiuni cu caracter planificat,
sistematic, metodic, intensiv, organizate și conduse de cadrul didactic, în scopul atingerii
finalităților prevăzute în curriculum. Desfășurarea acestora necesită coordonarea eforturilor
comune ale celor trei parteneri ai procesului de predare -învățare -evaluare, respectiv: cadre
didactice, părinți, copii, dar și a c olaboratorilor și partenerilor educaționali din comunitate a căror
implicare este la fel de importantă. În desfășurarea acestora accentul va cădea pe încurajarea
inițiativei copilului și a luării deciziei, pe învățarea prin experimente și exersări individu ale.
Activitățile de învățare se desfășoară fie cu întreaga grupă de copii, fie pe grupuri mici sau
individual. Ele pot lua forma activităților pe discipline sau integrate, a activităților liber -alese sau
a celor de dezvoltare personală. Dintre mijloacele de realizare utilizate putem aminti: jocul liber,
discuțiile libere, jocul didactic, povestirea, exercițiile cu material individual, experimentele,
construcțiile, lectura după imagini, observarea, convorbirea, povestirile create de copii,
memorizările, p recum și alte mijloace, specifice didacticii, în funcție de nevoile educaționale ale
copiilor.
5. Categoriile de activități de învățare prezente în planul de învățământ sunt: Activitățile pe
domenii de învățare (care pot fi activități integrate sau pe disc ipline), Jocuri și activități alese și
Activități de dezvoltare personală.
a). Activitățile pe domenii experiențiale sunt activitățile integrate sau pe discipline
desfășurate cu copiii în cadrul unor proiecte planificate în funcție de temele mari propuse d e
curriculum, precum și de nivelul de vârstă și de nevoile și interesele copiilor in grupă. Numărul
acestora indică îndeosebi numărul maxim de discipline care pot fi parcurse într -o săptămână (și
ne referim la disciplinele/domeniile de învățare care pot in tra în componența domeniilor
experiențiale respective). Astfel, considerăm că se pot desfășura maximum 5 și minimum 3
17
activități integrate pe săptămână, indiferent de nivelul de vârstă al copiilor. Așadar, educatoarea
poate planifica activități de sine stă tătoare, respectiv pe discipline (activități de educarea
limbajuluo, activități matematice, de cunoașterea mediului, de educație pentru societate, de
educație fizică, activități practice, educație muzicală sau activități artistico -plastice) sau activități
integrate (cunoștințele din cadrul mai multor discipline pot fi îmbinate armonios pe durata unei
zile întregi și, cu acest prilej, în activitatea integrată intră și jocurile și activitățile alese sau
cunoștințele interdisciplinare sau focalizate pe anumite domenii experiențiale iar jocurile și
activitățile alese se desfășoară în afara acesteia). Este important să reținem faptul că ordinea
desfășurării etapelor de activități (etapa I, etapa a II -a, etapa a III -a) nu este întotdeauna
ogligatorie, cadrul didac tic având libertatea de a opta pentru varianta potrivită.
b). Jocurile și activitățile didactice alese sunt cele pe care copiii și le aleg și îi ajută pe
aceștia să socializeze în mod progresiv și să se inițieze în cunoașterea lumii fizice, a mediului
social și cultural căruia îi aparțin, a matematicii, comunicării, a limbajului citit și scris. Ele se
desfășoară pe grupuri mici, în perechi și chiar individual. Practic, în decursul unei zile regăsim,
în funcție de tipul de program (normal, prelungit sau săp tămânal), două sau trei etape de jocuri și
activități alese (etapa I – dimineața, înainte de începerea activităților integrate, etapa a III -a – în
intervalul de după activitățile pe domenii de învățare și înainte de masa de prânz/plecarea
copiilor acasă și , după caz, etapa a IV -a – în intervalul cuprins între etapa de relaxare de după
amiază și plecarea copiilor de la programul prelungit acasă). Totodată, în unele cazuri, ele se pot
pot regăsi ca elemente componente în cadrul activității integrate. Reușita desfășurării jocurilor și
a activităților didactice alese depinde în mare măsură de modul în care este organizat și conceput
mediul educațional. Acesta trebuie să stimuleze copilul, să -l ajute să se orienteze, să -l invite la
acțiune. Astfel, dacă este vorb a de activități desfășurate în sala de grupă, educatoarea va acorda o
atenție deosebită organizării spațiului în centre ca: Biblioteca, Colțul căsuței/Joc de rol,
Construcții, Știință, Arte, Nisip și apă și altele. Organizarea acestor centre se va face țin ând cont
de resursele materiale, de spațiu și de nivelul de vârstă al copiilor. În funcție de spațiul
disponibil, sectorizarea sălii de grupă poate cuprinde toate centrele sau cel puțin două dintre ele
în care cadrul didactic pregătește zilnic „oferta” pen tru copii, astfel încât aceștia să aibă
posibilitatea să aleagă locul de învățare și joc, în funcție de disponibilitate și nevoi. Materialele
care se vor regăsi zilnic în zonele/centrele/colțurile deschise nu trebuie să fie aleatorii, ci atent
alese, în st rânsă corelare cu tema săptămânii sau cu tema proiectului aflat în derulare. Pentru
18
etapa jocurilor și a activităților alese desfășurate în curte, o atenție specială va fi acordată atât
organizării și amenajării curții de joc, cât și siguranței pe care o o feră copiilor spațiul respectiv și
dotările existente.
c). Activitățile de dezvoltare personală includ rutinele, tranzițiile și activitățile din perioada
după -amiezii (pentru grupele de program prelungit sau săptămânal), inclusiv activitățile
opționale.
6. Jocul este activitatea fundamentală a copilului pe care se sprijină atât rutinele cât și
tranzițiile și, evident, activitățile de învățare. El influențează întreaga conduită și prefigurează
personalitatea în plină formare a acestuia. Așadar, mijloacele principale de realizare a procesului
instructiv -educativ la nivel antepreșcolar și preșcolar sunt: jocul, (ca joc liber, dirijat sau
didactic), activitățile didactice de învățare.
7. Programul anual de studiu se va organiza în jurul a șase mari teme: Cine sunt/ suntem?,
Când, cum și de ce se întâmplă?, Cum este, a fost și va fi aici pe pământ?, Cum planificăm/
organizăm o activitate?, Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim? și Ce și cum vreau să fiu?
(ordinea prezentării nu are nici o legătură cu mome ntul din anul școlar când pentru o temă sau
alta se pot derula cu copiii diferite proiecte).
8. Pornind de la aceste teme, anual, pe grupe de vârstă, se stabilesc proiectele care urmează a
se derula cu copiii. Într -un an școlar, se pot derula maximum 7 pro iecte cu o durată de maximum
5 săptămâni/proiect sau un număr mai mare de proiecte de mai mică amploare, variind între 1 -3
săptămâni, în funcție de complexitatea temei abordate și de interesul copiilor pentru tema
respectivă. De asemenea, pot exista și să ptămâni în care copiii nu sunt implicați în niciun proiect,
dar în care sunt stabilite teme săptămânale de interes pentru copii. Totodată, pot exista și proiecte
de o zi și/sau proiecte transsemestriale.
9. În medie, pentru toate cele patru intervale de vâ rstă, o activitate cu copiii durează între 15
și 45 de minute (de regulă, 15 minute la grupa mică, 30 -45 minute maximum la grupa
pregătitoare). În funcție de nivelul grupei, de particularitățile individuale ale copiilor din grupă,
de conținuturile și obie ctivele propuse la activitate, educatoarea va decide care este timpul
efectiv necesar pentru desfășurarea fiecărei activități.
10. Numărul de activități zilnice desfășurate cu copiii variază în funcție de tipul de program
ales de părinți (program normal – 5 ore sau program prelungit – 10 ore), iar numărul de activități
dintr -o săptămână variază în funcție de nivelul de vârstă al copiilor (respectiv: 3 -5 ani și 5 -6/7
19
ani). Totodată, pentru nivelul 3 -5 ani, unde sunt recomandate numai 7 activități integrate sau pe
discipline și 8 discipline de fapt, sugerăm alternarea activităților artistico -plastice și de educație
muzicală (aflate în același domeniu experiențial) sau a acestora cu activitățile practice (din
domeniul experiențial Om și societate).
11. Pentru grupele de vârstă cuprinse în intervalul 3 -5 ani, categoriile de activități
desfășurate cu copiii vor viza îndeosebi socializarea copilului (colaborare, cooperare,
negociere, luarea deciziilor în comun etc.) și obținerea treptată a unei autonomii per sonale, iar
pentru grupele de vârstă cuprinse în intervalul 5 -7 ani, accentul se va deplasa spre pregătirea
pentru școală și pentru viața socială a acestuia.
12. Educatoarele vor respecta Programul zilnic (cu reperele orare) stabilit de Ministerul
Educați ei, Cercetării și Tineretului. În intervalul 1 -30 septembrie, după etapa de observare a
copiilor (evaluarea inițială) și după întocmirea caracterizării grupei, pe baza evaluării resurselor
umane și materiale existente și după consultarea educatoarelor și a părinților, se va definitiva și
aproba de către Consiliul director al unității de învățământ lista activităților opționale.
13. În programul zilnic este obligatoriu să existe cel puțin o activitate sau un
moment/secvență de mișcare (joc de mișcare cu text și cânt, activitate de educație fizică,
moment de înviorare, întreceri sau trasee sportive, plimbare în aer liber etc.). Totodată,
educatoarea va avea în vedere expunerea copiilor la factorii de mediu, ca și condiție pentru
menținerea stării de sănă tate și de călire a organismului și va scoate copiii în aer liber, cel puțin o
dată pe zi, indiferent de anotimp.
14. Activitatea didactică a educatoarei se compune din 5 ore pe zi de activitate desfășurată
cu grupa de minimum 10 și maximum 20 de copii și 3 ore de activitate metodică (proiectarea
și pregătirea activităților pentru a doua zi, studiul individual, confecționarea materialului
didactic, conceperea și realizarea unor fișe de lucru, participarea la cursuri de formare, comisii
metodice, cercuri pedagogice, întâlniri metodice, schimburi de experiență etc.). La nivelul
Comisiei metodice, cel puțin o zi pe săptămână va fi dedicată efectuării celor 3 ore de activitate
metodică în unitate. Întreaga activitate a educatoarei va fi înregistrată în docum entul juridic
Caietul de evidență a activității cu copiii și a prezenței la grupă și va fi ilustrată în potofoliul
profesional, pe care îl întocmește în urma desfășurării activității metodice zilnice și în
portofoliile copiilor, care dau măsura valorii s ale profesionale.
20
15. Instrumentele recomandate pentru a fi utilizate de educatoare pentru a înregistra diferite
aspecte privind activitatea zilnică cu copiii sunt: Caietul de evidență a activităților cu copiii și a
prezenței la grupă, Calendarul naturii , Catalogul grupei, Jurnalul grup ei și portofoliile copiilor.
(Curriculu m pentru învățâmântul preșcolar , p.18-22)
Jocurile și activitățile didactice alese (ALA) din prima parte a programului se desfășoară de
la debutul programului, odată cu sosirea primulu i copil în grădiniță, într -un cadru bine gândit și
amenajat de educatoare, în minimum 3 centre de activitate deschise din cele 6 care trebuie să
existe în fiecare sală de grupă.
Tema poate fi dată sub o formă generică, comună tuturor centrelor deschise sau se pot stabili
teme diferite pentru fiecare centru de activitate, la latitudinea cadrului didactic sau în funcție de
contextul întățării. În ambele situații, tema și conținutul activităților ALA se realizează simultan,
corelându -se cu celelalte activități din programul zilei și cu tema proiectului aflat în derulare,
având în atenție atingerea obiectivelor planificate.
Activitățile tip ALA se desfășoară simultan și nu succesiv și nu se așteaptă sosirea tuturor
copiilor la grădiniță pentru a putea începe. De asemenea, nu este obligatoriu ca fiecare copil să
parcurgă zilnic toate sectoarele deschise.
În cadrul ALA din partea I a programului se pregătesc activitățile pe domenii experiențiale sau
activitatea integrată care se va desfășura pe parcursul zilei, dar ALA pot fi și parte componentă a
unei activități integrate de o zi sau pentru un interval mai mic de timp. La grădinițele cu program
normal, în cadrul ALA se desfășoară activități recuperatorii, ameliorative sau pentru formarea
unor deprinderi și abilităț i pentru copiii ale căror comportamente au fost consemnate la rubrica
,,Observații” (cei care întâmpină dificultăți de înțelegere și învățare, cei care au lacune în
cunoștințe, cei care au nevoie de exerciții pentru corectarea vorbirii, cei care dovedesc a bilități
și/sau cunoștințe superioare majorității etc.). La grădinițele cu program prelungit, aceste tipuri de
activități se desfășoară atât în cadrul ALA de dimineață, dar și după -amiază. În același timp, se
respectă tema proiectului și specificul activ ităților din această parte a programului. Copiii trebuie
să poată alege locul de joacă, iar în cazurile menționate mai sus, aceștia vor fi orientați în mod
discret de către educatoare. De asemenea, copiii trebuie să se bucure de mobilitate și de libertatea
de opțiune.
21
Activitățile de acest tip nu se desfășoară frontal. Trebuie valorificată această importantă
etapă pentru a se desfășura activități individuale, în perechi și cu grupuri mici de copii.
(Curriculu m pentru învățâmântul preșcolar , p. 29)
Trebuie ț inut cont ca în dotarea ariilor respective să existe jucării și alte materiale respctând
nivelul de vârstă al copiilor. Astfel, la grupele mici se recomandă jucării de format mai mare
(păpuși, mașini, puzzle cu piese mari, lego etc.) și în cantități îndest ulătoare, deoarece este bine
cunoscută tendința copiilor mici de a acapara jucăriile și uneori chiar locul de joacă. Pentru
evitarea conflictelor dintre ei, în perioada de socializare și de familiarizare cu grădinița, copiii
trebuiesc îndrumați și supraveg heați în permanență.
Pe parcurs ce aceștia înaintează în vârstă și deprinderile de comportare în colectivitate sunt
însușite, dimensiunile jucăriilor se micșorează, însă nu trebuie pierdut din vedere faptul că ariile
de joacă trebuiesc dotate corespunzător . Materialele vor fi ordonate, ținute în locuri fixe și la
îndemâna copiilor, etichetate corespunzător vârstei.
În Zona Bibliotecii se vor desfășura multe activități din sfera limbajului sau vor fi inițiate
activități de acest gen, pe grupuri mici, pentru a fi continuate mai târziu, în cadrul activităților
comune. Este recomandat să punem la dispoziția copilului materiale specifice, care să se
constituie într -un mediu educativ și cultural, activ, stimulativ: cărți, caiete și unelte de scris,
ziare, reviste, imagini și jocuri cu imagini, discuri, dischete, casete audio și video și aparatura
necesară pentru folosirea acestora: televizor, video, computer etc. O cerință fundamentală este
aceea de a deprinde copilul să utilizeze materialele puse la dispoziție, în așa fel încât ele însele să
îi sugereze educatoarei contextele posibile de abordare pentru atingerea obiectivelor programei
(de ex.: cum să manevreze o carte sau un ziar, cum să folosească uneltele de scris pentru a
comunica sau pentru a stoca informația, cum să utilizeze un aparat audio -vizual pentru a -și
satisface dorința de cunoaștere sau de relaxare). Limbajul și exersarea operațiilor intelectuale îi
conferă copilului preșcolar autonomie și posibilitatea de a se mișca cu ușurință în mediul
apropiat sau mai îndepărtat și de a experimenta evenimente și fenomene care, mai târziu vor avea
o semnificație aparte, sau altul de cunoaștere (matematică, fizică, chimie, biologie).
Exemple de activități ce se pot desfășura în centrul Bibliotecă: „Cartea mea cu pov ești”, „
Citim imagini despre alți copii și familia lor”, „Citim revista: Să creștem mari”, „Antrenament
grafic -fulgi de nea”, „ Antrenament grafic -linia oblică -Cămășuța iedului”, „ Ghicitori despre
22
mijloace de transport”, , „Lecturăm imagini cu sporturi d e iarnă”, „ Incastre cu fructe și
legume”etc.
Zona Artei , așa cum este de așteptat, poate fi dotată cu materiale diverse: acuarele, pensule,
plașete, plastilină, creioane colorate, hârtie glasată, diferite materiale utilizate în lucrările
artistice, plasti ce și practice. Nu va lipsi nici panoul unde sunt expuse lucrările copiilor, astfel
încât să poată fi privite, discutate, admirate, activitățile care dezvoltă spirit critic și autocritic al
copiilor.
În zona artei și imaginației, copiii vor putea realiza l ucrări individuale și colective cu
materiale din natură și materiale refolosibile, vor putea face jucării, costume pe care le vor
îmbrăca la carnaval.
Tot în această zonă, copiii pot audia sau interpreta diferite cântece și jocuri muzicale
cunoscute.
Exem ple de activități ce se pot desfășura în centrul Artă:„ Fulgi de nea – decolorare cu clor”,
Colaj – Peisaje de iarnă – materiale recilabile”, „ Audiție colinde românești”, ” Măști cu personaje
din povești -Confecționare ”, „ Căsuța mea -dactilopictură”, „ Rochi ța păpușii – lipire diferite
materiale”, „ Autoportret de viitor -desen”, „ Ștampilare -Florile din grădina mea”, „ Ceasul
mecanic – Confecționare”, „Modelaj – Strugurele”, „ Mototoloire -Mărul”,
Zona jocurilor de manipulare are în dotare Puzzle, Lego, Domino, jocuri cu imagini: „Știi
când…”, „Ce imagine urmează?”, „Numără și potrivește!” etc. și diverse fișe de muncă
individuală. Manipulând piesele acestor jocuri, copiilor li se dezvoltă coordonarea oculo –
motorie, capacitatea de discriminare vizuală. Ei dobâ ndesc deprinderi de îmbinare, triere, așezare
în ordine, clasificare, numărare, punere în corespondență, percepțiile de culoare, mărime, formă.
Exemple de activități ce se pot desfășura în centrul jourilor de manipulare/manipulative: „
Puzzle -Capra cu trei iezi”, „ Joc de masă – Din jumătate -întreg -Fructe de toamnă”, „ Mozaic –
Peisaj de toamnă”, „ Sortează imagini și grupează -le la povestea lor”, „ Grupează acțiunile
specific zilei”, „ Lotto cu fructe”, „ Îmbrăcămintea de sezon – Joc de masă”etc
În Zona Construcțiilor sunt pregătite diverse jocuri de construcții, cuburi diferit colorate,
Mozaic, Vitocomb, Rotodisc, Lego și altele cu care copiii realizează diferite teme. Jocurile de
construcție oferă posibilități multiple de dezvoltare a copiilor. În domeniul socio -emoțional,
copiii exersează folosirea în comun a lucrurilor și cooperarea cu ceilalți; învață să planifice în
23
grup pentru atingerea unui obiectiv comun; dobândesc aptitudini de negociere și se bucură
împreună de lucrul realizat.
Exemple de a ctivități ce se pot desfășura în centrul Construcții:„ Căsuța din cărămidă a
purcelușului”, „ Construcții plane din figure geometrice -Copaci desfrunziți”, „ Stația meteo”,
„Lădițe pentru fructe”, „ Micii arhitecți”, „ Trusă cuburi – Orașul meu”, „Poduri de gheață”etc.
Zona Jocurilor de creație, a jocurilor de rol, este una dintre cele mai îndrăgite de copii
întrucât aici găsesc la îndemâna lor Căsuța păpușii, Bucătăria păpușii, diferite truse și un bogat și
variat material pentru jocurile de rol: ,,De -a mama ”, ,,De -a Zâna Toamnă”, ,,De -a doctorul” etc.
Mobilierul, vesela, tacâmurile, aragazul sunt toate cu dimensiuni pe măsura lor, ceea ce face ca
implicarea copiilor în roluri să atingă cote maxime. Aici se născocesc diverse scenarii de joc, în
funcție de cee a ce îi interesează. Prin aceste jocuri, li se formează o serie de deprinderi sociale,
de cooperare, de comunicare, de înțelegere a relațiilor sociale. Paravanul cu perdele și măștile
așezate la îndemâna copiilor le stimulează dorința de a fi ei înșiși act ori, dramatizând diferite
fragmente din poveștile sau basmele îndrăgite.
Exemple de activități ce se pot desfășura în centrul Joc de Rol: „De -a familia”, „ De -a
agentul de circulație”, „ De -a vânzătoarea”, „ De -a marinarii”, „La piață”, „De -a arheologii”, „
De-a gospodinele ”, „ Pregătim o salată de fructe”, „ De -a mecanicii auto”, „ Baba iarnă intr -n
sat- dramatizare”, „ Îmbrăcăm păpușa”etc.
Zona Științei este dotată cu materiale ilustrative din diferite domenii ale științei, albume,
glob pământesc, atlase geografice, botanice, flori uscate sau presate, cântar, pahare de
dimensiuni diferite unde copiii pot învăța să aprecieze diferența de greutate și de volum a
diferitelor obiecte. Tot aici este locul unde copiii găsesc la dispoziția lor materiale pentru di ferite
experimente pe care le pot realiza singuri sau sub îndrumarea educatoarei. Cutii cu diferite
semințe colecționate de copii, acvarii cu pești, colivii cu păsări, lupe, seminșe puse la încolțit
pentru observarea procesului de germinație, colecții de f runze, scoici, melci, pietre e diferite
forme, mărimi, pene și multe altele facilitează apropierea copilului de cunoașterea lumii
înconjurătoare pe care o descoperă pas cu pas și îl ajută să o exploreze individual sau în grupul
de copii cu care se joacă.
Exemple de activități ce se pot desfășura în centrul Știință: „ Când se întâmplă? – joc pe CD”,
„ Experiment – Cristale de gheață la microscop”, „ Experiment -Erupția unui vulcan”, „ Rece -cald,
joc sensorial”, „ De ce? – Concurs de cunoștiințe”, „
24
În Zona Infor maticii (zonă prezentă din păcate în puține din grădinițele noastre)
calculatoarele din dotarea grupei sau a grădiniței pot fi utilizate de către copii în cadrul
activităților opționale unde au deprins destul de repede cunoștințele despre elementele
compon ente și tehnica de utilizare a lor. O importanță deosebită în educarea preșcolarilor care
stăpânesc deja comenzile calculatorului sunt programele educative care îi ajută să -și verifice
cunoștințele dobândite în cadrul activităților comune, într -o formă gra fică atractivă, deosebită.
Televizorul, video -ul, DVD -ul sunt și ele de folos copiilor întrucât le pot furniza materiale
informative pe care educatoarea nu le poate aduce în fața copiilor pentru a le studia decât prin
intermediul peliculei.
Centrul Nisip ș i apă, este unul din spatiile pref erate de copii din sala de grupă . Destinat
experimentelor si constructiei ,materielele care populează spatiul sunt: coloranți alimentari,
pâlnii, tuburi de plastic, jucarii plutitoare, recipiente specifice jocului in nisip – lopeți, greble,
forme de nisip etc.
Jocul în centrul de nisip și apă ajută la stimularea dezvoltării copiilor în toate domeniile,
sarcinile putând fi orientate spre formarea conceptelor matematice, științifice, sociale sau spre
dezvoltarea motori e.
Exemple de activități ce se pot desfășura în centrul Nisip și apă :„ Plutirea – Bărcuțe pe
mare”, „ Urme pe nisip – Lăbuțe de pisicuțe”, „ Grădina bunicii”, ” Răsaduri de legume”,
„Minipârtie de săniuș”, „ Mușuroi de furnici”etc.
Mai este o zonă în clasă unde se desfășoară întâlnirea de dimineață și unde găsim
afișat:calendarul naturii, prezența la grupă, panoul cu alegerea centrelor și mascota grupei (
specific altenativei Step by step).
În cadrul întâlnirii de dimineață se creează o atmosferă veselă, prietenoasă, de raportare pozitivă
la cei din jur, de recunoaștere a valorii fiecăruia.
Fiind o rutină în cadrul întâlnirii de dimineață copilul învață în trei planuri: social, emoțional și
intelectual. Un obiectiv prioritar în grădin iță afost dintotdeauna socializarea copiilor de vârstă preșcolară
Copiii trebuie familiarizați cu ordinea și curățenia sălii de grupă, cu păstrarea în condiții cât
mai bune a jucăriilor și materialelor. ( Curriculu m pentru învățământul preșcolar, p. 37-38)
Categorii de jocuri practicare de copii în grădiniță: jocuri simbolice și jocuri cu reguli.
1.Jocurile simbolice se împart la rândul lor în jocuri simbolice primare și evolutive.
25
1.a. Jocurile simbolice primare: jocurile manipulative sau jocurile exerciți u; jocurile
imitative( „ Graiul animalelor”, „ La telefon”)
1.b. Jocurile simbolice evolutive: jocurile cu subiect din viața cotidiană ( „ De -a românii au
talent”, „ De -a medicii”); jocuri de construcție; jocurile cu subiect din povești și basme ( Jocuri
dramatizări și dramatizările)
Trebuie menționat că jocurile de construcție se impart în: jocuri de construcție de așezare
plană, prin suprapunere și îmbinare ( „ Strada mea”, „ Castele din povești”); jocuri de
construcție cu caracter ethnic ( „Elicopterul” , „ Vaporul”); jocuri de construcție cu material din
natură și deșeuri industrial( „ Mobilier pentru căsuța păpușii”); jocuri de construcție în aer liber(
„Castele de nisip”, „ Bulgări de zăpadă”, „ Cazemata”).
În ceea ce privește jocurile dramatizări pute m menționa: „ De -a Iedul cu trei capre”, De -a
Cenușăreasa” și dramatizări precum: „ Cei trei purceluși”, „ Ursul păcăli de vulpe”, „ Căsuța din
oală” etc.
Jocurile cu reguli pot fi: jocuri didactice și jocuri distractive. Jocurile didactice se impart la
rândul lor în mai multe subunități:
a.jocuri de mișcare simple ( „ Lupul și oile”, „ Păsărelele în cuib”) și complexe ( „Atinge
stegulețul”, „ Primul câștigă!”, „ Mingea la căpitan!”)
b.jocuri cognitive senzoriale ( „ Spune ce ai gustat?”, „Săculețul fermec at”) și intelectuale (
„ Continuă povestea”, „ Ce lipsește din șir?”). ( Zlate,Ș, Psihopedagogia jocului, p30 -32)
Jocurile de creație sau simbolice
În categoria acesta sunt incluse acele jocuri în cadrul cărora copilul alege tema și formulează
regulile jo cului. Folosindu -se de anumite jucării, de obiecte sau prin intermediul gesturilor și
cuvintelor, copilul redă un aspect al realității.
În concepția lui Jean Piaget, „jocul simbolic realizează un echilibru afectiv și intelectual
zdruncinat de complexitatea stimulilor, a cerințelor și regulilor lumii exterioare la care copiii nu
pot să se acomodeze prin intermediul forțelor de care dispun ”. Acest tip de joc, are ca principală
funcție asimilarea realului la ,,eu”, favorizând astfel retrăirea înrt -un mod speci fic a ceea ce l -a
impresionat mai mult pe copil. Jocul are o forță educativă polivalentă pentru formarea întregii
personalități, chiar dacă jocul reprezintă o trăire interioară a realităților descoperite de fiecare
copil în parte și chiar dacă intervenția adultului nu modifică conținutul acestuia.
26
În grădinița de copii, jocul de creație se desfășoară sub două forme: ca joc cu rol, în care
copiii îndeplinesc anumite roluri sociale reale sau imaginare (utilizând jucării sau alte obiecte)
sau ca joc de construcție în care copiii, având la îndemână materiale speciale fabricate din lemn,
mase plastice, metal etc…, pot să redea configurația aproximativă a unor obiecte sau pot să
realizeze îmbinări fanteziste.
Putem distinge câteva variante de jocuri de c reație:
Jocuri cu subiectele din viața cotidiană:, ,,De -a familia”, ,,De -a mămicile”, ,,De -a
magazinul”, ,,De -a doctorul”, ,,De -a doamna educatoare”, ,,De -a serbarea” etc.
Jocuri cu subiecte din povești și din basme: ,,De -a Scufița Roșie”, ,,De -a Capra cu trei iezi”,
,,De-a Crăiasa Zăpezii”, etc.
Jocuri dramatizări (prin folosirea jucăriilor, a figurinelor sau a teatrului pentru păpuși
mânuite de copii): ,,Anotimpurile”, ,,Sarea în bucate”, ,,Ridichea uriașă”, ,,Iedul cu trei capre”,
,,Carnavalul animalelor”, ,,Carnavalul florilor”, ,,Greierele și furnica” etc.
Jocuri de construcții – care utilizează o varietate de materiale, cum sunt: cuburi, nisip, pietre,
bare din lemn sau metal etc. Jocurile de construcții, de așezare pe suprafețe plane, de
suprapunere și îmbinare, de genul: ,,Casa prietenului meu”, ,,Grădinița noastră”, ,,Blocuri”,
,,Castelul fermecat” etc.
Jocuri de construcții cu materiale din natură și deșeuri industriale: ,,Mobilierul păpușii”,
,,Covor de toamnă”, ,,Orășelul copiilor” etc.
Jocuri de construcții cu caracter tehnic: ,,Podul spre țara fermecată”, ,,Trenul”, ,,Vaporul”,
,,Parcul de mașini” etc.
Jocuri de construcții în aer liber: ,,Să facem un castel din nisip!”, ,,Urme de animale pe
nisipul umed” ,,Tunelul de cale ferată!”, , ,Să facem prăjituri”, etc.
Îndrumarea jocurilor de creație
În îndrumarea jocurilor de creație ale copiilor preșcolari s -au conturat două tendințe
contrare: una pornește de la ideea că jocul este o achiziție stict personală a copilului și că adultul
nu poat e să dirijeze acest comportament; cealaltă tendință propune o tutelare excesivă a copilului
în timpul jocului, redând la minumum spontaneitatea și originalitatea copilului.
Experiența practică cu copiii preșcolari întărește necesitatea îndrumării jocurilor de creație
desfășurate în grădiniță. Deasemenea, copilul desfășoară o serie de jocuri de creație și fără
intervenția adultului, atunci când mediul îi oferă condiții favorabile pentru a o face.
27
Când astfel de activități se desfășoară în cadrul grădiniței, rolul educatoarei va consta
în:pregătirea jocului de creație prin asigurarea condițiilor materiale corespunzătoare desfășurării
jocului și prin familiarizarea copiilor cu aspectele realității ce urmează a fi transpuse în joc:
Alegerea locului desfășurării jocului și a timpului necesar pentru realizarea activității.
Alegerea jocului se va face în funcție de anotimp, de momentul zilei în care se desfășoară
activitatea și de spațiul oferit de grădiniță. Iarna, sau când timpul nu este favorabil, jocurile se
desfășoară în interior. Când vremea o permite, jocurile pot fi organizate în curtea grădiniței, în
parc sau în alte locuri care se prtează. Locul de desfășurare a jocului de creație trebuie amenajat,
de asemenea, în mod corespunzător. Pe lângă un mobilier m inim care să le ofere posibilitatea
alegerii acelora ce le va face astfel încât el să se încadreze în programul orar al grădiniței și
pentru a satisface nevoia de joc a copilului.
Pregătirea copiilor pentru joc se realizează în mod treptat și sistematic. C u cât copiii sunt de
vârstă mai mică, cu atât rolul educatoarei privind pregătirea copiilor pentru joc este mai mare. Ea
poate să sugereze rolurile unui joc, să stabilească unele reguli, să ofere sugestii pentru utilizarea
unor jucării. În cazul jocurilor de creație cu subiecte din basme și povestiri, ea va insista asupra
reținerii dialogurilor și a succesiunii acțiunilor pentru ca, ulterior, intervenția ei să fie minimă.
Alegerea temei, alegerea partenerilor de joc, constituirea grupurilor de joc, stabili rea
rolurilor și repartizarea lor, elaborarea schemei jocului, selecționarea materialului necesar și
împărțirea lui între copii, amenajarea spațiului pentru joc.
În desfășurarea jocului apar unele situații în care intervenția educatoarei este absolut
neces ară pentru continuarea jocului. Iată, în acest sens, câteva situații ce reclamă intervenția
educatoarei:
Comportamentul copilului în
timpul jocului Intervențiile educatoarei
Monotonie, lipsă de dinamism Asumarea unui rol de către
educatoare;
Prin acțiunile pe care le execută
copiii nu se încadrează în subiect Motivarea de către educatoare a
acțiunii copiilor;
Adresarea întrebării: ,,De -a ce ne
jucăm?”
28
Copiii reproduc în joc aspecte
negative ale realității (violență,
expresii triviale etc.) Dezapro barea acestor manifestări;
Orientarea spre alte teme de joc
Copiii deviază de la tema și sarcinile
jocului Reamintirea temei propuse
Copiii abandonează jocul Educatoarea preia conducerea
jocului.
Copiii se joacă individual Aprecierea, încurajarea copiilor
care se joacă în grup, în
colaborare cu ceilalți,
introducerea unor jucării a căror
folosire se face în comun.
Unii copii îi domină pe ceilalți Educatoarea schimbă rolurile
obligându -i la pasivitate,
introduce roluri noi, dinamizează
rolurile pas ive.
Îndrumarea jocului de construcție
Jocurile de construcție sunt frecvent utilizate în grădiniță și prezintă mare atractivitate pentru
copii. Ele se desfășoară în jurul unor teme propuse de către educatoare sau în jurul unor teme
alese de către copii , ei având libertatea să elaboreze o construcție absolut nouă, să reconstruiască
un model prezentat anterior sau să construiască ceva nou servindu -se de un model și de tehnicile
dobândite prin exersarea anumitor scheme de lucru.
Materialele posibil de uti lizat în grădiniță sunt: nisipul, materiale mărunte din natură
(semințe, scoici, castane, frunze etc.), forme geometrice din lemn, piese și ustensile metalice,
jocuri de construcție cu materiale plastice (bazate pe principiul îmbinării pieselor) etc. Cu as tfel
de materiale copiii pot realiza jocuri de construcție pe un singur plan (utilizând mozaicuri sau
materiale mărunte din natură) sau jocuri de construcție în spațiu, prin valorificarea celor trei
dimensiuni: lungime, lățime, înălțime.
Rolul educatoarei în dirijarea acestor jocuri se concretizează în:
29
Pregătirea jocului de construcție ceea ce presupune asigurarea cerințelor de ordin material,
între care se disting: procurarea din timp a unei game variate de materiale de construcție; găsirea
celor mai prac tice modalități de depozitare a materialelor respective chiar de către copii;
adecvarea sarcinilor jocului la obiectivele programei școlare.
Alegerea materialelor de construcție în funcție de particularitățile de vârstă și individuale ale
copiilor și pentr u a asigura o cantitate suficientă de material pentru jocul copiilor.
Familiarizarea copiilor cu materialele de construcție, cu tehnicile de utilitare a lor, cu
posibilitățile de combinare a acestora. Materialele de construcție prezintă un interes deosebit
pentru copii și de aceea ele trebuie prezentate în detaliu, în acest sens, organizarea de către
educatoare a unor activități de intuire a materialelor și a pieselor, de cunoaștere a denumirii lor,
de evidențiere a calităților proprii fiecărui material, de demonstrare a construirii unui model. În
alegerea sarcinilor jocului de construcții se va porni de la interesele copiilor față de obiecte.
În momentul demostrării modului de a se acționa, copiii vor fi organizați în grupuri mici. Ei
vor fi stimulați apoi să utilizeze materialul de construcție pentru a reproduce sau pentru a
reconstrui un alt obiect. Pentru învățarea tehnicilor specifice fiecărui material de construcție se
va face apel la activitatea independentă, educatoarea trebuie să supravegheze activit atea fiecărui
copil, iar în unele cazuri chiar să lucreze cu copiii care învață cu dificultate.
Stimularea independenței, a atitudinilor creative a tuturor copiilor din grupă și inițiativei,
pentru preluarea activă a modelelor prezentate de către educatoar e sau a modelelor prezentate de
către unii copii. Printre procedeele specifice de cultivare a acestor atitutini menționăm:
– precizarea unor tematici ale jocurilor de construcție care să provoace imaginația
copilului, tinzând ca ansamblu creat să urmeze, doa r în anumite limite, modelul inițial;
– formularea cerinței de a construi dintr -un număr constant de piese (indiferent de natura
materialului de construcție) un număr cât mai variat de obiecte.
– formularea cerinței de a găsi noi modalități de reprezentare pla stică a aceluiași obiect:
,,Gândește -te bine cum ai putea să o construiești altfel!”, (Chiar dacă noua construcție este mai
puțin reușită decât prima, educatoarea va trebui să aprecieze eforturile copilului și să -l încurajeze
pentru noi încercări.)
Ca și c elelalte variante ale jocului de creație, în jocul de construcții se poate vorbi de o
îndrumare din interior și o îndrumare din exterior a activității desfășurate de copii. În primul caz,
educatoarea se integrează în jocul copiilor preluând o parte din sa rcinile construcției și dând,
30
indirect, exemple de colaborare, în scopul realizării unei lucrări prin participația tuturor și pentru
întreținerea unor relații corespunzătoare între copii. În cazul îndrumării din exterior, educatoarea
se folosește în mod ev ident de statutul său pentru a propune sau chiar pentru a impune anumite
metode și procedee de lucru, pentru a oferi explicații, pentru a face observații sau pentru a sugera
moduri de lucru menite să ridice calitatea activităților independente a copiilor ș i punerea în
valoare a disponibilităților lor creative.
În jocurile colective educatoarea trebuie să urmărească repartizarea echitabilă a sarcinilor de
lucru între copii, prevenind tendința unora de a fi dominative și de a monopoliza activitatea. Vor
fi ur mărite, ameliorate și destructurate acele manifestări care conduc către formarea unor
trăsături negative de caracter cum ar fi: egoismul, invidia, înfumurarea, nevoia de a fi mereu
tutelar, complexele de inferioritate, lipsa de inițiativă, de fantezie, de curaj etc.
Jocurile de mișcare
Așa cum exprimă și denumirea lor, aceste jocuri satisfac în cea mai mare măsură nevoia de
mișcare a copiilor, bazându -se pe diferite mișcări și reguli. Ca tip de joc, ele ocupă o poziție
intermediară între cele de creație și cele sportive, apropiindu -se – de primele – prin trăirile
afective puternice pe care le generează și – de cele sportive – prin regulile dinainte fixate, prin
formularea de comenzi și prin elementele de competiție pe care le cuprind.
Regulile jocului sunt p rezentate copiilor înainte de începerea activității. Deși sunt obligatorii
pentru toți copiii, ele nu trebuie să -i încătușeze, să -i restrângă prea mult libertatea, să -i ducă la
limitarea inițiativei și a plăcerii de a se juca. În acest scop este necesar ca regula să decurgă din
însuși conținutul intern al jocului. Ea nu trebuie să fie aplicată prin constrângere, ci prin
asumarea restricțiilor.
Regulile prescriu copilului normele de comportare în joc. Ele pot fi grupate în trei catagorii:
a) reguli care pre cizează mișcările și acțiunile copiilor; b) reguli care disciplinează comportarea
copiilor și c) reguli care îndeplinesc funcții frenatorii, în sensul că îi opresc pe copii de la unele
mișcări și acțiuni în joc.
Prin conținutul lor, jocurile de mișcare sun t extrem de variate. În acest sens, putem distinge
următoarele categorii de jocuri de mișcare:
– jocuri de mișcare cu subiect, în care mișcările și regulile se îmbină cu un anumit conținut
imaginativ: întruchiparea personajelor și a ,,acțiunilor” acestora. ( ex.: ,,Gâștele și vulpea”,
,,Vrăbiile și pisica”, ,,Lupul și vânătorii”, ,,Rândunica își caută cuibul” etc.)
31
– jocuri cu text și cântec, în care mișcările sunt însoțite de texte și cântece. Aceste jocuri se
desfășoară mai ales în cerc, în horă, rolul activ a vându -l unul sau mai mulți copii. Textul
cântecului și ritmul îl ajută pe copil să execute mișcările mai corect. (ex.:,,Cozonacul!,
,,Fluierul”, ,,Gâștele vesele” etc.)
– jocurile hazniile îi atrag pe copii prin umorul și simplitatea acțiunii. (ex.: ,,Cine l -a
chemat pe ursuleț”, ,,Găsește și taci” etc.)
– jocurile fără subiect se întemeiază pe îndeplinirea unor cerințe, pe respectarea unor
anumite reguli. Ele îi antrenează pe copii în exersarea mișcărilor și pentru învingerea
obstacolelor, le formează dibăcia de a arunca, de a sări, de a se întrece în vizită etc. La baza
acestor jocuri stau diferite mișcări executate cu diferite obiecte: mingea, cercul, coarda etc. (ex.:
,,Nimerește la țintă”, ,,Cine aruncă mai departe” etc.)
Îndrumarea jocurilor de mișcare
În grădiniță jocurile de mișcare sunt integrate atât în cadrul activităților comune cât și în
cadrul activităților și jocurilor alese de către copii. Desfășurarea lor necesită – așa cum se
observă chiar din sumara lor prezentare – pregătiri adecvate de ordin material, îmcepând cu
amenajarea funcțională a sălii de grupă și a curții grădiniței (leagăn, tobogan, scări de cățărat,
bare paralele, bănci lungi mobile, cu suprafețe netede pentru odihna copiilor , dar și pentru
exerciții de târâre sau echilibru, tunelu ri, coșuri, ținte mobile și fixe etc.)
Este dezirabil ca în curtea grădiniței, sau în apropierea ei, să existe spații verzi pentru
jocurile de mișcare cu caracter competitiv și sportiv, precum și un spațiu asfaltat pentru mersul
pe tricicletă, trotinetă, patine cu rotile etc. Terenul poate fi dotat cu marcaje, indicatoare de
circulație, semafoare…, în vederea însușirii de către copii a unor reguli de circulație.
Pentru ca jocul să se desfășoare în bune condițiuni, este nevoie ca educatoarea să asigure
necesarul de materiale pentru desfășurarea activităților: mingi de diferite mărimi și tipuri, corzi,
hamuri, cercuri, inele, săculeți de nisip, semnalizatoare, trotinete, triciclete, sănii etc.
În esență, rolul educatoarei în organizarea și dirijarea jocuri lor de mișcare se referă la:
Selecționarea și programarea jocurilor de mișcare. În alegerea jocurilor este necesar să se
țină seama, în mod deosebit, de posibilitatea respectării regulilor de igienă, de efectul mișcărilor
asupra proceselor fiziologice, pre cum și de particularitățile de vârstă ale copiilor, evitându -se, în
felul acesta, oboseala și epuizarea fizică. În alegerea jocurilor trebuie să se țină seama, de
asemenea, de particularitățile individuale ale copiilor pentru stimularea dezvoltării unor tr ăsături
32
pozitive de caracter ca: inițiativa, curajul, perseverența, spiritul de întrajutorare etc…, dar și
pentru evitarea sau înlăturarea unor trăsături negative pentru profilul personalității copilului, cum
ar fi: timiditatea, pasivitatea, impulsivitat ea, agresivitatea etc.
Explicarea conținutului și a regulilor jocului. Modalitatea cea mai adecvată de a face acest
lucru se realizează prin participarea directă și efectivă a educatoarei la joc, când copiii își vor
însuși conținutul activității și regulile acesteia în chiar pro cesul desfășurării nemijlocite a jocului.
Explicațiile vor fi însoțite de demonstrarea mișcărilor.
În cazul copiilor mai mari, atribuțiile educatoarei în conducerea jocului sunt direcționate
către: a). stimularea interesului pentru joc, b). urmărirea felu lui în care sunt respectate refulile,
c). reglementarea relațiilor sociomorale dintre participanții la joc, d) participarea tuturor copiilor
la joc.
În organizarea jocurilor de mișcare, ca jocuri alese de copii, trebuie să se țină seama de
următoarele cer ințe metodice:
Alegerea jocului se poate face direct. Cerința de joc poate fi formulată de către copil: ,,Cine
dorește să se joace cu mine?”, ,,Ce joc ați vrea să jucăm?”, sau poate fi sugerată, în mod indirect,
cu ajutorul materialelor pregătite și așezat e la loc vizibil. De cele mai multe ori educatoarea ia
decizia definitivă, ținând seama de majoritatea solicitărilor, sau de cea mai interesantă dintre ele,
ori de cea care coincide în mai mare măsură scopurilor generale urmărite într -o anumită
perioadă.
Se va asigura participarea cât mai bună a tuturor copiilor la joc. Pentru ca jocurile să decurgă
într-un ritm vioi, educatoarea va reaminti rolurile, acțiunile și regulile jocului. (La grupele mari,
pot fi solicitați și copiii în acest sens.)
În cazul în care îndrumarea este făcută din interior, educatoarea se integrează, participă
alături de copii la desfășurarea jocului. Ea sprijină copiii în efectuarea cât mai corectă a
mișcărilor și pentru repectarea regulilor. Îndrumarea din exterior (specifică jocuri lor fără subiect,
a celor cu caracter competitiv sau a celor cu elemente din activitatea sportivă a adulților, a
jocurilor de mișcare la aparate sau a celor realizate cu ajutorul diferitelor materiale) se va face pe
baza explicațiilor, a observațiilor, a s ugestiilor, prin intermediul cărora copiii sunt mobilizați să
îndeplinească optim acțiunilor.
Jocul inițial se va repeta de 2 -3 ori în funcție de interesul și plăcerea participării copilului la
joc, pentru dezvoltarea capacității de rezistență la efort. N u se recomandă desfășurarea jocurilor
33
în suită, prin trecerea imediată de la un joc la altul, pentru că se creează oboseală psihică .
„Jocurile pot fi organizate cu întreaga grupă, pe grupuri mici sau chiar individual.
Individualizarea exercițiilor permite educatoarei să acorde sprijinul fizic necesar (la menținerea
echilibrului, sărituri, cățărări etc.), reducându -l apoi treptat, pe măsură ce copilul învață să se
dispenseze de el și să capete încredere în forțele proprii ” ( Ezechil ,2011, p. 132-139).
Jocul didactic
„Jocul didactic este o formă de activitate atractivă și accesibilă copilului, prin care se
realizează sarcinile instructiv -educative ale învatamântului. El reprezintă un ansamblu de
acțiuni și operașii care, paralel cu destinderea, buna dispozi ție și bucuria, urmărește obiective
de pregătire intelectuală, tehnică, morală, fizică a copilului. Așadar, atunci când jocul este
utilizat în procesul de învățământ, el dobândește funcții psiho -pedagogice semnificative,
asigurând participarea activă a cop ilului la lecții sporind interesul de cunoaștere față de
conținutul lecțiilor ” (Purcaru, 2008, pag.3) .
Rezultatele învățării obținute de preșcolari reprezintă ansamblul achizițiilor evolutive și
cumulative înregistrate în planul lor personal, în urma parcurgerii unui program educațional sau a
unei secvențe educaționale; ele reflectă o constelație de factori ai personalității (cognitivi,
motivaționali, afectivi), acestea se pot produc e la nivelul structurilor lor cognitive, afective și
psihomotorii și pot fi constatate/materializate în prestația, competența, perfomanța și conduita
preșcolarilor.
Fiecare joc didactic cuprinde următoarele laturi constitutive:
– conținuturi,
– sarcina didactică,
– regulile jocului,
– acțiunea de joc.
Conținuturi , este latura constituită din cunoștințele anterioare ale copiilor, cunoștințe ce
se referă la plante, animale, anotimpuri, reprezentări matematice, istorice, etc.
Următoarea componentă a jocului -sarcina didactică – poate să apară sub forma unei
proble me de gândire, de recunoaștere , reconstituire, denumire , comparație, ghicire. Jocurile
34
didactice pot avea același conținut, acestea dobândind un alt caracter, datorită sarcinilor didactice
pe care le au de rezolvat, mereu altele.
A treia latură -regulile jocului – decurge din însăși denumirea ei.
Regulile au rolul să arate copiilor cum să se joace, cum să rezolve problema respectivă.
Totodată regulile îndeplinesc o funcție reglatoare asupra relațiilor dintre copii.
Ultima latură -acțiunea de joc – cuprinde momente de așteptare, ghicire, surprize, întrecer e
și fac ca rezolvarea sarcinii didactice să fie plăcută si atractivă pentru elevi.
Dacă vin în completarea lecției, jocurile didactice, pot fi grupate după obiectivele urmărite
și tipul lecției.
După obiective le urmărite, jocul este fo losit în cadrul tuturor ariilor curriculare, iar după
tipul lecției jocul este folosit ca mijloc de predare, asimilare, sistematizare, mijloc de
consolidare, recuperare a cunoștințelor.
Indiferent de modul de folosire, jocul didactic îl ajută pe elev să -și angajeze întregul
potențial psihic, să -și cultive inițiativa , flexibilitatea gândirii, inventivitatea , spiritul de cooperare
și de echipă.
În cazul în care jocurile organizate au scop educativ bine precizat, devin metode de
instruire, iar dacă jocul este folosit pentru a demonstra o caracteristică a unei lecții, acesta devine
un procedeu didactic.
Metodica desfășurării unui joc didactic cuprinde:
– introducerea în joc,
– executarea jocului,
– complicarea jocului,
– încheierea jocului.
Jocul didactic nu poate fi desfășurat la întâmplare. În aplicarea lui trebuie să se ia în
considerare următoarele condiții:
– jocul să se constituie pe fondul activității dominante urmărindu -se scopul și sarcinile lecției;
– să fie pregătit de învățător în direcția dozării timpului și a materialului folosit;
-să se folosească atunci când copiii dau semne de oboseală;
– să fie variat, atractiv, să îmbine forma de divertisment cu cea de învățare;
– să creeze momente de relaxare, de odihnă, în vederea recuperării energiei nervoase a elevilor;
35
– să fie proporționat cu activitatea prevăzută de programă și structurat în raport cu tipul și scopul
lecției desfășurate;
– să urmărească formarea deprinderii de muncă independentă;
– să antreneze toț i copiii în activitatea de joc;
– după caz, sarcinile didactice ale jocului să fie date diferențiat pentru a preîntâmpina rămâneri în
urmă la învățătură;
– să solicite gândirea creatoare și să valorifice cu maximum de eficiență posibilitățile intelectuale
ale elevilor;
– activitățile în completare prin joc s ă fie introduse în orice moment al lecției;
– să nu afecteze fondul de timp al lecției propriu -zise;
– să fie repartizate, după caz, în diferite secvențe, sarcinile didactice având caracter progresiv;
– indicațiile privind desfășurarea activității să fie c lare, corecte, precise, să fie conștientizate de
către elevi și să le creeze o motivație pentru activitate;
– activitățile de joc să se desfășoare într -un cadru activ, stimulator și dinamic;
– să nu se facă abuz de joc, încât procesul de învățare să se tra nsforme în joc și să fie luat ca
atare;
– să nu fie prea ușoare, nici prea grele;
– regulile de joc să fie explicate clar și să se urmărească respectarea lor de către elevi .
Elementele de joc: ghicirea, mișcare, întrecerea, surpriza, etc. creează stări emoționale care
întrețin interesul și dau un colorit viu activității.
„ Literatura de specialitate ne oferă o multitudine de jocuri didactice pe care le putem
folosi în cadrul lecțiilor din toate ariile curriculare iar măiestria învățătorulul va duce la
rezultate deosebite.
Rezultatele obținute de preșcolari în activitatea didactică reprezintă principalul obiectiv
al evaluării didactice din grădiniță ”(Avram (coord.),(2009) , p.121).
36
Capitolul al II -lea.
Jocul liber ales vs. jocul didactic
2.1..Jocul – principala metodă și procedeu
instructiv -educativ utilizat e în grădiniță
În grădinițe, jocul este activitatea fundamentală. Prin joc se exteriorizează, se manifestă
întreaga viață psihică a copilului, se exprimă cunoștințele, dorințele, emoțiile, chiar și acelea care
nu pot fi satisfăcute imediat. Jocul reprezintă, de asemenea, una din modalitățile prin care copilul
caută să cunoască reali tatea înconjurătoare. H. Wallon3 consideră jocul ca o activitate de pre –
învățare. În esență, jocul constituie principala modalitate de formare și dezvoltare a capacităților
psihice ale copilului. Acționând asupra obiectelor și ființelor din jur (sau asupra substitutelor lor)
copilul cunoaște treptat această lume, își satisface nevoia de înțelegere și mișcare, dobândește
încredere în forțele proprii, se definește pe sine ca personalitate.
Clasificarea jocurilor a preocupat pe mulți specialiști din domeniul pedagogiei preșcolare, cu
toate acestea, nici până astăzi nu s -a ajuns la o clasificare unanim acceptată, datorită abordărilor
deosebite și, mai ales, datorită criteriilor diferite utilizate pentru diferențierea lor. În scop
didactic, noi vom opta pentru o clasificare ce are drept criteriu influența formativă a jocurilor
asupra dezvoltării psihice a copilului, ea vizând – pe de o parte – dezvoltarea intelectuală, cât și –
pe de altă parte – dezvoltarea morală, estetică și fizică a copiilor. În funcție de ac est criteriu, se
pot diferenția:
– Jocuri de mișcare;
– jocuri de creație sau jocuri simbolice;
– jocuri didactice.
Jocurile pot fi clasificate și după alte criterii: formă, conținut, sarcină didactică proiritară,
gradul lor de evoluție. Practica demonstrează c ă se vor obține cele mai multe clasificări atunci
când primează operațiile și criteriile logice.
3 Henri Paul Hyacinthe Wallon (15 iunie 1879 la Paris – 1 decembrie 1962 la Paris) a fost un filosof francez,
psiholog (în domeniul psihologiei sociale), neuropsihiatru, profesor și politician. El a fost nepotul lui Henri –
Alexandre Wallon (a cărui contribuție decisivă la crearea celei de-a treia republici la făcut să fie numit "Tatăl
Republicii").
37
În toate științele, mai ales în cele exacte, se apelează la calsițicări prin diviziune. Atunci
când diviziunea nu este sufficient de operantă și când ea nu ma i este necesară din considerente
practice, se continuă clasificarea prin enumerare. Se poate obține o calsificare a întregului numai
dacă enumerarea începe acolo unde, din diverse motive, încetează diviziunea, în nici un caz nu
poate fi situată enumerarea în primul plan în clasificare, deoarece, aceasta neoperând cu criteria
logice, comport mult subiectivism, însușire care nu poate fi atribuită diviziunii.
Clasificare a jocurilor realizează și A.N. Leontiev4, atbilind următoarele tipuri:
-jocul cu rol, în care în prim plan apare rolul asumat de copil, care reprezintă de fapt o funcție
social generalizată a adultului;
-jocul cu rol și subiect în care copilul își asumă o funcție social anume pe care o realizează prin
acțiunile sale;
-jocurile cu reguli care apar mai târziu, în cadrul lor copilul subordonează unei ordini fixe și
raporturi între participanți, includ o anumită sarcină, au un mare rol în structura personalității și
în socializarea copilului;
-jocurile de tranziție sau activitatea de învățare ( „jocurile de graniță ”). Din această categorie fac
parte: jocurile distractive, darmatizările, jocurile sportive, jocurile didactice. Acestea pregătesc
învățarea, încep să substituie procesul de joc cu învățarea. ( Zlate ,2012, p.29)
Curriculumul pentru învățămâ ntul preșcolar prezintă o abordare sistemică, în vederea
asigurării:
continuității în interiorul aceluiași ciclu curricular;
interdependenței dintre disciplinele școlare (clasele I -II) și tipurile de activități de
învățare din învățământul preșcolar;
desch iderii spre module de instruire opționale.
D’Hainaut atrăgea atenția asupra faptului că ,, punctul central al curriculumurilor trebuie să
fie elevul, nu materia … și că atunci când se vorbește de conținutul curriculumului trebuie să
4 Alexei Leontiev ( vezi Wikiperia) a fost un psiholog de dezvoltare sovietic și fondator al teoriei activității.
Viața lui Alexei Leontiev a fost strâns legată de Universitatea de Stat din M oscova Lomonosov. În 1921, și -a
început studiile la Facultatea istorico -filologică a Universității. În 1924, Leontiev a absolvit Facultatea de Științe
Sociale. Leontiev a colaborat cu dl. Vygotsky (1896 -1934) și Alexander Luria (1902 -1977) între 1924 și 19 30,
colaborând la dezvoltarea unei psihologii marxiste ca răspuns la comportament și orientarea spre mecanismul de
stimulare. Leontiev a părăsit grupul lui Vygotsky la Moscova în 1931, pentru a ocupa o poziție în Harkov. Leontiev
s-a întors la Moscova în 1 934. Mai târziu a devenit șeful Departamentului de Psihologie al Facultății de Filosofie a
Universității de Stat din Moscova. În 1966, Leontiev a devenit primul decan al fostei Facultăți de Psihologie din
cadrul Universității de Stat din Moscova, unde a lu crat până la moartea sa în 1979. A murit din cauza unui atac de
cord.
38
înțelegem că nu este vo rba de enunțări de materii de învățat, ci de scopuri exprimate în termeni
de competențe, moduri de a acționa sau de a ști în general ale elevului”. (Curriculu m pentru
învățâmântul preșcolar , p.11-12)
Noul plan de învățământ are o structură pe două niveluri de vârstă (3 -5 ani și 5 -6/7 ani) și,
contextual unei învățări centrate pe copil, încurajează eterogenitatea. De asemenea, prezintă o
construcție diferită, în funcție de tipul de program al grădiniței (program normal și program
prelungit sau săptămânal) și o delimitare pe tipuri de activități de învățare: activități pe domenii
experiențiale, jocuri și activități didactice alese și activități de dezvoltare personală.
„Din perspectiva teoriei și metodologiei curriculumului, planul de învățământ – în caliattea
sa de principal produs curricular -îndeplinește funția de abordare sistemică a conținutului, cu
accent pe trunchiul comun de cultură general, care asigură baza de formare – dezvoltare
permanent a persona lității elevului” ( Cristea ,2002, p.127) .
Planul de în vățământ, ca și domeniile experiențiale, permite parcurgerea interdisciplinară,
integrată a conținuturilor propuse și asigură libertate cadrului didactic în planificarea activităților
zilnice cu preșcolarii.
Domeniile experiențiale sunt adevărate ,,câmpuri cognitive integrate” (L. Vlăsceanu) care
transced granițele dintre discipline și care, în contextul dat de prezentul curriculum, se întâlnesc
cu domeniile tradiționale de dezvoltare a copilului, respectiv: domeniul psihomotric, domeniul
limbajului, domeni ul socio -emoțional, domeniul cognitiv.
Domeniile experiențiale cu care se operează în cadrul curriculumului pentru învățământul
preșcolar:
Domeniul estetic și creativ – acoperă abilitățile de a răspunde emoțional și intelectual la
experiențe perceptive, se nsibilitatea față de diferitele niveluri de manifestare a calității,
aprecierea frumosului și a adecvării la scop sau utilizare.
Experiențele și trăirile caracteristice presupun explorarea trăirilor afective, ca și a proceselor
de a construi, compune sau i nventa. Prin intermediul unor asemenea experiențe copiii
acumulează cunoștințe și abilități, ca și o sporită receptivitate perceptivă, care le va permite să
reacționeze de o manieră personală la ceea ce văd, aud, ating sau simt. Aceste experiențe pot fi
prezente în orice componentă curriculară, dar cu deosebire în contextul acelor discipline care
solicită răspunsuri personale, imaginative, emoționale și uneori acționale la stimuli.
39
Domeniul om și societate – include omul, modul lui de viață, relațiile cu al ți oameni,
relațiile cu mediul social, ca și modalitățile în care acțiunile umane influențează evenimentele.
Domeniul are o extindere și către contexte curriculare care privesc tehnologia, în sensul abordării
capacităților umane de a controla evenimentele și de a ordona mediul.
În cadrul acestui domeniu se dorește ca preșcolarii să înțeleagă ființele umane angrenate în
construirea propriului viitor și propriei lumi, trăind viața de zi cu zi. Totodată, este important ca
preșcolarii să înțeleagă faptul că si tuațiile prezente își au originile în situații din trecut, să observe
similaritățile sau diferențe între oameni sau evenimente, să își imagineze viața în alte perioade
istorice.
Domeniul limbă și comunicare – acoperă stăpânirea exprimării orale și scrise, ca și
abilitatea de a înțelege comunicarea verbală și scrisă.
Se apreciază că prin ascultare și exprimare în situații de grup, preșcolarii devin capabili să
exploreze experiențele altor persoane și să -și extindă astfel propriul repertoriu de experiențe
semnificative. Se urmărește ca aceștia să vorbească cu încredere, clar și fluent, utilizând
modalități de exprimare adecvate pentru diferite categorii de auditoriu.
Tot în cadrul acestui domeniu includem și primul contact al copilului cu o limbă străină sau
regională. În acest sens, copilul va fi obișnuit sistematic să asculte sonoritatea specifică limbii
studiate, să o recunoască, să reproducă ritmul, fenomenele și intonația. De asemenea, copilul va
fi ajutat să învețe cuvinte care să îi permită să vorbească despre el însuși și despre mediul
înconjurător, care să îi faciliteze relațiile/contacte sociale simple cu vorbitorii nativi ai limbii
respective și care să îl ajute să participe oral la viața/activitatea din clasă/comunitate.
Activitățile cele mai potrivi te pentru această învățare sunt:
– memorarea de cuvinte/propoziții, cântece și jocuri muzicale;
– imitarea ritmurilor diferite, acompaniind frazele auzite și repetate cu o tamburină;
– jocuri de limbă.
Domeniul Ș tiințe – include atât abordarea domeniului matematic prin intermediul
experiențelor practice cât și înțelegerea naturii, ca fiind modificabilă de ființele umane cu care se
află în interacțiune.
Astfel, se consideră necesar ca preșcolarul să fie pus în contact c u domeniul matematic prin
jocuri dirijate cu materiale, cum ar fi nisipul și apa, sau simularea de cumpărături în magazine. În
această manieră vor putea fi dezvoltate reprezentările acestora cu privire la unele concepte, cum
40
ar fi: volum, masă, număr și, d e asemenea, ei vor putea fi implicați în activități de discriminare,
clasificare sau descriere cantitativă.
De asemenea, este de dorit ca domeniul să nu îngrădească copilul doar la contextul
disciplinelor matematice, ci să -i ofere posibilitatea de a explor a și contexte ale unor componente
curriculare, oriunde apar elemente cum ar fi: generarea unor desene geometrice, scheme,
estimarea unor costuri, planificarea unor activități, cuantificarea unor rezultate, analiza
proporțiilor unei clădiri etc.
Totodată, p reșcolarii pot fi încurajați să efectueze experimente, să utilizeze în condiții de
securitate diferite instrumente sau echipamente, să înregistreze și să comunice rezultatele
observașiilor științifice, să utilizeze diferite surse de informare, să rezolve p robleme, să caute
soluții, să sintetizeze concluzii valide.
Domeniul psiho -motric – acoperă coordonarea și controlul mișcărilor corporale, mobilitatea
generală și rezistența fizică, abilitățile motorii și de manipulare de finețe, ca și elemente de
cunoaște re, legate mai ales de anatomia și fiziologia omului.
Activitățile prin care preșcolarii pot fi puși în contact cu acest domeniu sunt activitățile care
implică mișcare corporală, competiții între indivizi sau grupuri, având ca obiect abilități
psihomotorii , ca și activitățile care pot avea drept rezultat o mai bună suplețe, forță, rezistență
sau ținută. ( Curriculum pentru învățâmântul preșcolar , pag. 12 -14)
2.2. Valențe le formative ale jocului liber ales în învățământul preșcolar
„Jocul este definit de ca o acțiune urmărită prin ea însăși, fără utilitate imediată,
generatoare de distracție și reconfortare, de sentimente de plăcere și bucurie ” (Cerghit ,2001 ,
p.67)
O altă trăsătură care face ca jocuri cu subiect și rol să ocupe un loc atât de important este
valoarea lui formativă. Întruchipând diverse roluri copilul reproduce diferite modele de conduită,
le exersează și apoi le asimilează în propria lui comportare. O rientarea copilului spre asimilarea
metodelor pozitive de comportament constituie unul din principalele obiective ale activității de
îndrumare pe care o desfășoară educatoarea.
Caracterul formativ al jocului este cu atât mai evident, cu cât prin acesta c opilul
asimilează nu mai caracteristici ale metodelor, ci și felul relațiilor acestora cu mediu social în
41
care trăiesc. Jocul obișnuiește pe copil să trăiască și să acționeze într -un grup mai mic sau mai
mare. El își îmbogățește viața personală prin relați ile pe care le stabilește cu ceilalți copii, din
prieteniile pe care le leagă, deoarece are posibilitatea să facă schimb nu numai de sentimente, ci
și de experiența socială. Jocuri de creație dau posibilitatea de a forma relații corecte în cadrul
societăți i infantile și de a pune bazele relațiilor caracteristice societății adulților spre care tinde
întreaga activitate de educație.
Trăsăturile care caracterizează jocuri de creație , ne dau posibilitatea să stabilim direcțiile
principale în care trebuie orien tată activitatea de îndru mare a acestuia , și anume , adâncirea
gradului de cunoaștere și conștientizare a activității de joc, stimular ea spiritului de creativitate,
inițiativă și originalitate a copiilor, v alorificarea lui atât pentru însușirea unor relații corect e între
ei, câ t și pentru înțelegerea relațiilor și metodelor de conduită ale adulților în vederea pregătirii
copiilor pentru viața socială.
Jocul prin natura lui are următoarele valențe formative:
Dezvoltă spiritul de observație și de investigație al copilului;
Dezvoltă gândirea logică, creativă și flexibilă;
Cultivă imaginația;
Dezvoltă memoria;
Formează conduita morală.
Jocul da posibilitatea stabilirii în cele mai bune condiții a relațiilor de grup , prin
urmărirea transformării j ocului individual în jo r de parteneri și apoi joc de grup și prin stimularea
asocierilor între copii în funcție de interesele joc. În alegerea procedeelor si metod elor pentru
îndrumarea jocului e ducatoarea ține seama de eficiența acestora în formarea și educarea copiilor,
stimularea cre ativității și inițiativelor lor, a sigurarea unui conținut profund educativ este legată
de formarea capacității c opiilor de a selecționa de realitate acel e aspecte care pot să -i influențeze
în mod pozitiv. Astfel , acest discernământ moral este rezultatul unui proces îndelungat de
educație, care atinge apogeul la vârsta maturității.
Copiii la vârsta preșcolară se joacă tot timpul. Jocurile copiilor sunt o dovadă de sănătate
și produc un sentiment de voioșie și plăcere. Activitatea di stractivă și stimulativă a proceselor
psihice, jocurile favorizează creativitatea și optimismul. Jocul este „ o bună parte, dacă nu
totalitatea Invitaților spontane a copilului…, O forță puternică, o formă spontană de pregătire
42
pentru viața matură ”(Emile Planchard), care fixează multe achiziții pe care le crează din
nou.( Zlate,2012,p.66).
Experiența acțională pe care o dobândește copilul jucându -se se reflectă asupra
dezvoltării sale psihice prin:
dobândirea unor însușiri sociale : să fie tolerant, îngăduitor, milos, înțelegător, să
intre cu u șurință în relație cu ceilalți, ceea ce înseamnă să -și îmbunătățească
capacitatea de adaptare la mediul social;
optimizarea potențialului intelectual : a descoperi, a analiza, a observa , a înțelege,
a exprima, to ate acestea reprezentând dimensiuni esențiale ale inteligenței;
optimizarea potențialului fizic : să apropie, să sară, să apuce , să se cațere, să
arunce, să prindă, să se târască, mișcări și acțiuni prin intermediul cărora se vor
dezvolta toți mușchii mari ș i se va întări simțul echilibrului psiho -fizic.
Activitatea de joc este extrem de solicitantă pentru copil în ciuda aparenței pe care o
creează, adică aceea de a fi relaxantă, lejeră.
Prin funcțiile jocului se numără și aceea de dezvoltare echilibrată copi lului și fizică
sănătoasă . A ajuta un copil să se simtă bine în corpul său înseamnă a -l sprijini, în fond, să
achiziționeze o serie de abilități de bază, necesare întregi i sale vieți ulterioare. Preșcolarul care
își ține capul plecat, cu o postură nesănăto asă sau al cărui corp este rigid , ne transmite semnale
despre un cert inconfort interior și o anumită nesiguranță. Preșcolarul care este hiperactiv și care
pune mâna pe orice apare î n raza sa vizuală manifestă pe această cale, o evidentă lipsă de
autocontrol. Conștientizarea faptului că mâinile și picioarele, la fel ca și fața și întregul corp,
reflectă emoțiile și sentimentele noastre îl poate ajuta pe copil să înțeleagă și să acționeze
adecvat la se mnalele faciale și corporale ale colegilor, părinților și educatorilor.
În jocurile copiilor de 3 -4 ani se vor evidenția aspectele cele mai puternice din viața
cotidiană. Jocul in grup dezvoltă valențele formative pt comportamente de: colaborare,
cooperare , altruism, solidarita te, comunicare, intuiție, partcipare, adaptare, iar la cel individual
valente formative in plan psihologic: creativitate, invatare, intuiție, imaginație, dezvoltarea
motricității fine și grosere.
La această vârstă, subiectul prezintă în genere acțiuni între care lipsește legătura firească,
deci are un aspect neînchegat și este restrâns ca arii de reflectare a realității. Jocul are un caracter
imitativ evident, intervenția copiilor fiind redusă. Tre ptat, ca urmare a dezvoltării generale a
43
copilului, subiectul jocului se îmbunătățește, devine mai închegat, reflectând aspecte mai diverse
și mai variate ale realității înconjurătoare.
Copilul de 6 -7 ani reflectă și transpune în joc nu numai acțiuni și ev enimente percepute
direct sau trăite, el începe să încorporeze în momentele jocului, acțiuni din viață cunoscute pe căi
indirecte, auzite din relatările celorlalți, din basme, povestiri.
„La grădiniță, copiii vor avea ca spațiu de joacă întreaga grupă, und e totul poate fi
cercetat, folosit, transformat. Toți copiii se maturizează emoțional prin evaluarea și sortarea
sentimentelor în timpul jocului. Educatoarea îi ajută în acest sens punându -le la dispoziție
material abundent și o mulțime de prieteni care pot juca diverse roluri în „piesa de teatru”
imaginată de fiecare copil în parte. În timpul jocului liber, copiii învață cum să se descurce cu
alți copii care au personalități diferite, cum să se bucure oferă și primesc, cum să rezolve
conflictele, cu alte cuvinte învață despre cooperarea socială socială. Spiritul de cooperare,
inițiativa și creativitatea pe care și -l poat dezvolta și îl pot dezvolta copiii în jocul liber, îi va
ajuta să se pregătească social, emoțional și intelectual nu numai pentru școală , ci ș i pentru
cariera lor viitoare c a adulți ”(Zlate,2012,p.59)
2.3. Jocul liber ales vs. jocul didactic
În afară de jocurile de creație, în grădinița de copii se mai desfășoară și alte feluri de
jocuri. Unele dintre ele au loc în cadrul activităților obligatorii, față de cele care se desfășoară în
cadrul jocurilor și activităților liber alese.
Jocurile did actice, prin comparație cu alte jocuri, au un caracter instructive mult mai
pronunțat și se utilizează în grădiniță mai cu seamă în scopul îmbogățirii și aprofundării
experienței cognitive a copiilor, precum și în vederea dezvoltării optime a proceselor și funțiilor
psihice.
Dată fiind finalitatea acestor jocuri, ele trebuie sp se practice în mod curent și în afara
activităților obligatorii, parallel cu celelalte forme de joc. Pentru ca jocurile didactice să se poată
desfășura cu eficiența scontată și în p erioadele care depășesc cadrul strict al activităților
44
obligatorii, se impune să se asigure preșcolarilor toate condițiile materiale necesare și în același
timp să se prevadă sarcinile didactice care vor face obiectul acestor jocuri.
Dacă atunci când vorb im despre jocul didactic, putem să îl clasificăm în jocuri didactice
simple și complexe, când vine vorba despre jocurile liber alese, le putrem clasifica în jocuri
simbolice primare, jocuri simbolice evaluate, jocuri de conviețuire social, jocuri de constr ucție și
jocuri cu subiecte din basme și povești.
Jocul didactic angajează preșcolarii în mai mare măsură pe plan intectual ( rezolvarea
sarcinilor pe plan intelectual: cunoașterea mediului înconjurător, dezvoltarea vorbirii sau
formarea reprezentărilor ma temetice), pe când jocurile liber alese au o funție socială, ludică.
În cadrul activităților alese, educatoarea poate alege fără greutate jocul potrivit copiilor si crea ea
însăși jocuri care sa permită acumularea cunoștințelor, valorificarea lor într -o atmosferă destinsă
de divertisment. Copiii execută acțiuni în grup sau concursuri ceea ce înseamnă că participantul
la joc învață să execute acțiuni concrete.
Divertismentul facilitează în aceleași timp intrarea în viața socială, cunoașterea realității și
adaptarea ei la necesitățile proprii.
Nu poate fi desfasurat la intamplare jocul didactic, constituindu -se pe fondul activitatii
dominante, urmărindu -se scopul și sarcinile lecției, educatoarea jucând un rol important, mai
susținut, începănd cu momentele de organizare și sfârșind cu încheierea jocului. In cadrul
activităților liber alese, rolul educatoarei va consta în asigurarea condițiilor materiale
corespunzătoare desfășurării jocului și prin familiarizarea copiilor cu aspectele realității ce
urmează a fi transpuse în joc.
Toate activitățile de joc trebuie să țină seama de particularitățile de vârstă ale copiilor, la
jocul didactic, sarcinile didactice ale jocului sa fie date diferentiat pentru a preintampina
ramaneri in urma la învațătură.
Elemente componente ale jocului didactic sunt: scopul jocului, conținutul jocului, sarcina
didactică, regulile jocului, elementele de joc. Sarcinile didactice ale jocului trebuie să fie date
diferențiat pentru a preîntâmpina rămâneri în urmă la învățatură. Comparativ cu celelalte jocuri,
în jocul didactic, accentul cade pe rezolvarea sarcinii, indicațiile privind desfășurarea activității
să fie clare , corecte , precise, să fie conștientizate de către elevi și să le creeze o motivație pentru
activ itate. Esența și spacificul jocului didactic constau în întrepătrunderea. Jocurile didactice pot
avea același conținut, acestea dobîndind un alt caracter, datorită sarcinilor didactice pe care le au
45
de rezolvat, de fiecare dată altele. Regulile sunt menit e să arate copiilor cum să se joace, cum să
rezolve problema respectivă.Totodată regulile îndeplinesc o funcție reglatoare asupra relațiilor
dintre copii.
Din paleta de jocuri prezentate anterior, jocul didactic ocupă locul cel mai important pr in
inluența pe care o exercită asupra celor mai profunde laturi ale personalității copilului prin rolul
său în formarea personalității.
La vârstele mici trecerea de la fantezie la realitate se face foarte ușor. Sunt copii care se
joacă singuri cu jucăriil e , au prieteni imagininari, se transpun în personaje preferate, aceștia se
dezvoltă normal, se adaptează ușor la orice situație.
Jocurile și învățarea sunt forme de activitate sub influența cărora copilul preșcolar se
dezvoltă și se formează. Între ace ste forme există o strânsă legătură. La diferite etape ale vârstei
preșcolare, corelația între joc și învățare se realizează în forme specifice. „La vârsta preșcolară
mică jocul ocupă în preocupările copilului locul principal. Chiar și învățătura implică anumite
elemente de joc. Totuși în formele cele mai simple motivele învățării, încep să se constituie chiar
și la preșcolarii mici ”( Zlate ,2012, p.152)
46
III. MICROCERCETARE
Jocul liber ales, cadru de dezvoltare a copilului preșcolar
3.1.Cadul problematic al cercetării și importanța
Ca activitate complexă, care angajează sursele cognitive si afective ale copilului, jocul
devine terenul pe care se poate exercita cele mai importante influențe informative și formative.
”Prin joc,copilul se apropie mai facil de ințelegerea lumii, imbogatindu -și gama de atitudini si
sintaminte fata de ea”. ( Șchiopu, 1967 )
Jocul este mijlocul ideal al educației în copilărie, fiind unul dintre principalele mijloace
de realizare a procesului instructiv – educativ la ni vel antepreșcolar și preșcolar. Până la vârsta
școlară, jocul ocupă la copii același loc pe care -l deține munca la adult, constituind totodată o
pregătire indirectă pentru munca prin contribuția sa la formarea multilaterală a personalitații
copilului și la dezvoltarea capacitatilor sale psihice, ca și pentru faptul că reprezintă o reflectare a
realitații, o transpunere și o transformare a ei in plan imaginar.
Jocul liber ales, constituie cadrul specific unui antrenament al spontaneității și al libertății
de expresie, un stimul important în cultivarea receptivității și sensibilității, a mobilității și
flexibilității psihice.
Activitatea ludică influențează viața și o completează, de aceea este indispensabilă. Ca o
dovadă vie a eternlui ludic, speciei umane i s-a mai spus homo ludens, omul care se joacă .
Jocurile și activitățile didactice alese sunt cele pe care copiii și le aleg și îi ajută pe aceștia să
socializeze în mod progresiv și să se inițieze în cunoașterea lumii fizice, a mediului social și
cultural căruia îi aparțin, a matematicii, comunicării, a limbajului citit și scris. Ele se desfășoară
pe grupuri mici, în perechi și chiar individual. Practic, în decursul unei zile regăsim, în funcție de
tipul de program ( normal, prelungit ), două sau trei etape de jocuri și activități alese (etapa I –
dimineața, înainte de începerea activităților integrate, etapa a III -a – în intervalul de după
activitățile pe domenii de învățare și înainte de masa de prânz/plecarea copiilor acasă și, după
caz, etapa a IV -a – în intervalul cuprins între etapa de relaxare de după amiază și plecarea
copiilor de la programul prelungit acasă).Totodată, în unele cazuri, ele se pot pot regăsi ca
elemente componente în cadrul activității integrate. Reușita desfășurării jocurilor și a act ivităților
didactice alese depinde în mare măsură de modul în care este organizat și conceput mediul
educațional. Acesta trebuie să stimuleze copilul, să -l ajute să se orienteze, să -l invite la acțiune.
47
Astfel, dacă este vorba de activități desfășurate în sala de grupă, educatoarea va acorda o atenție
deosebită organizării spațiului în centre ca: Biblioteca, Colțul căsuței/Joc de rol, Construcții,
Știință, Arte, Nisip și apă și altele.
Organizarea acestor centre se va face ținând cont de resursele materia le, de spațiu și de
nivelul de vârstă al copiilor. In funcție de spațiul disponibil, sectorizarea sălii de grupă poate
cuprinde toate centrele sau cel puțin două dintre ele în care cadrul didactic pregătește zilnic
„oferta” pentru copii, astfel încât aceșt ia să aibă posibilitatea să aleagă locul de învățare și joc, în
funcție de disponibilitate și nevoi. Materialele care se vor regăsi zilnic în
zonele/centrele/colțurile deschise nu trebuie să fie aleatorii, ci atent alese, în strânsă corelare cu
tema săptăm ânii sau cu tema proiectului aflat în derulare. Pentru etapa jocurilor și a
activităților alese desfășurate în curte, o atenție specială va fi acordată atât organizării și
amenajării curții de joc, cât și siguranței pe care o oferă copiilor spațiul res pectiv și dotările
existente. ( Curriculum pentru învățământ preșcolar ,2008, p.19)
3.2 Scopul cerectării
În studiul pe care îl voi efectua, voi porni de la premisa că jocul liber ales contribuie la
dezvoltarea proceselor intelectuale, a originalității și tenacității în găsirea soluțiilor unor
probleme, precum și a unei atitudini respective față de situația dată și parteneri. Modul în care
acest mijloc este integrat în cadrul activităților instructiv -educative, influențează apariția și
menținerea unui puter nic interes nemijlocit, a motivației intrinseci în studiul personal și de grup.
Am ales acestă temă, deoarece activitățile liber alese ne solicită zilnic în activitatea
instructiv -educativă atât pe noi, cadrele didactice, cât și pe preșcolarii din grădini ță, dar și pentru
că acesta crează condiții pentru exersarea găndirii, colaborării dintre cei mici, implicării în
activități, a comunicării, a atribuirii de roluri și a manifestării spiritului inventiv.
3.3.Obiectivele specifice ale cercetări
Pentru a demonstra toate cele enumerate mai sus, voi avea în vedere mai multe obiective
de cercetare, pe diferite planuri:
48
Identificarea valențelor formative ale jocul ui liber ales în contextul activităților de
instruire.
Cercetarea va fi canalizată la nivelul ur mătoarelor dimensiuni: dezvoltarea limbajului;
socializarea, dezvoltare intelectuală;
3.4.Ipotezele cerectării
I1. Dacă profesorul valorifică diferite jocuri liber alese și dezvoltă strategii de diferențiere
și individualizare a activității, atunci creste intersul copiilor pentru invățare.
I2. Dacă profesorul valorifică diferite jocuri liber alese și dezvoltă strategii de diferențiere
și individualizare a activității, atunci preșcolarii vor inregistra progrese în dezvoltarea cognitivă,
afectivă și motrică.
3.5. Operaționalizarea conceptelor
Activitățile instructiv -educative în cadrul grădiniței, desfășurate sub directa îndrumare a
educatoarei, duc la apariția primelor elemente ale conș tiinței morale sub formă de reprezentări și
impresii. Aici, sunt incluse relațiile copilului cu ceilalți copii, precum și cu persoanele apropiate.
În cadrul relațiilor respective apar trăiri afective elementare sub forma emoțiilor, trăirilor care
contribui e la fixarea impresiilor în conștiință.
Prin contactul nemijlocit cu realitatea, preșcolarul începe să cunoască opiniile celor din jur
referitoare la faptele și acțiunile morale, adică ceea ce au voie sau nu să facă. Prin experiență și
contactul cu cei din jur, preșcolarul începe să manifeste primele elemente de conduită morală.
Având în vedere aspectele menționate, se poate spune că preșcolaritatea constituie etapa formării
deprinderilor elementare de comportare, care mai târziu vor deveni trăsături ale pe rsonalității
morale a copilului.
Educatoarea își exercită influența asupra dezvoltării unor sentimente, atitudini și înșușiri
morale pozitive ale preșcolarilor în cadrul vieții de colectiv. Prin intermediul jocului se formează
relații corecte între copii ș i se încheagă colectivul.
49
Jocul, prin structura sa, bazată pe existența unui număr mai mare sau mai mic de roluri,
favorizează apariția celor mai variate relații interindividuale, începând cu primele legături de
prietenie între copii.
Jocul creează condiț iile trecerii de la formele de activitate individuală la activitatea pe grupe
mici și apoi pe grupe din ce în ce mai largi. Acest lucru este deosebit de important pentru
formarea capacității copiilor de a ține seama de celălalt, de altcineva decât propria lor persoană.
Copilul trebuie să accepte colegul de joc și să -și coreleze propriile acțiuni cu cele ale altui copil,
situație dificilă ce determină apariția unei contradicții între nevoia copilului de a intra în contact
cu alți copii pe de o parte și între egocentrismul caracteristic vârstelor mici, pe de altă parte.
Un alt procedeu important este de a pune copiilor problema ,,Cu cine vrei să te joci astăzi?”,
oferindu -i posibilitatea alegerii partenerului de joc. Important este ca educatoarea să dea
libert atea copilului să -și manifeste preferințele și să -l orienteze în menținerea acestor simpatii și
interese. O altă modalitate de integrare a copiilor în cadrul jocului este mărirea numărului de
roluri. De exemplu, în jocul ,,De -a vânătorii”, educatoarea suge rează că animalele prinse în
capcană să fie transmise parcului zoologic. În acest mod s -a creat un rol nou, îngrijitor la parcul
zoologic, în care este antrenat unul din copiii care privea jocul vânătorilor.
3.6. Tipul de ceretare și limitele cercetării
Rezultatele obținute sunt folosite mai apoi în vederea perfecționării, acțiunii
educaționale, sau pentru a îmbunătăți relaționarea, adaptarea, coeziunea grupului.
Am ales cercetarea pedagogica de tip combinat : teoretico – fundamentală și constatati vă
pornind de la încadrarea temei într -un spațiu teoretic și ajungând la reliefarea implicațiilor
practice , menite să îmbunătățească, să optimizeze activitatea de învățare. Din punct de vedere
metodologic, cercetarea este experimentală , pentru că prin introd ucerea în activitatea elevilor a
jocurilor liber alese, se declanșează acțiuni educaționale noi, ale căror rezultate sunt înregistrate
și prelucrate în vederea demonstrării valorii pe care o au.
Pentru a valorifica ipotezele prezentate voi folosi metodolo gia adecvată. Metoda
observări comportamentului copiilor poate fi structurată urmărind atingerea obiectivelor de
referință cuprinse în curriculum și corelarea acestora cu domeniile de dezvoltare ale copilului. În
50
fapt, ceea ce ne interesează cel mai mult e ste dezvoltarea lui sub toate aspectele. Modul de
organizare a observării este decis de către educatoare în funcție de numărul de copii în grupă, de
vârsta acestora și, implicit, complexitatea deprinderilor și abilităților pe care le presupune vârsta
acest ora. Important este de reținut că toate obiectivele prevăzute în curriculum trebuie atinse de
toți copiii și, de aceea, urmărirea lor prin observare pe parcursul celor doi ani pentru care sunt
formula te, trebuie să fie făcute sistematic.
Observația este „ o metodă de investigare care permite perceperea sistematică a
atitudinilor, componentelor și interacțiunilor factorilor sociali, în momentul manifestării lor,
conform unui plan dinainte elaborat și cu ajutor ul unor tehnici de investigare ”( Vlăsceanu.,
1998, p .395).
Această metodă a investigației este intens valorificată în cadrul experimentului. În
literatura din domeniul psihologiei și sociologiei regăsim numeroase explicații asupra observației
ca proces și stare. La nivel de stare, observația implică cunoșterea unui subiect/obiect aflat în
câmpul vizual. Auguste Compte apreciază că alături deexperiment și analiză istorică, observația
reprezintă una dintre metodele fundametale ale ce rcetării sociologice ( Chelcea, 2001 ,p.391).
Scopul observării este în deosebi acela de a constata salturile în dezvoltare, dar și
dificultățile întâmpinate de copii pentru a ști cum să ne redefinim scenariile didactice în perio ada
următoare; de a identifica atitudinile copiilor în raport cu grupul; de a identifica
comportame ntele copiilor în raport cu sarcinile de lucru; de a identifica gradul de implicare în
realizarea sarcinilor.
Dialogul/ Discuția dirijată. Comunicarea/ cu copiii Convorbirea (cu copiii) se desfășoară
în condițiile unei dispoziții normale a copilului. Ea trebuie să fie liberă, degajată, nestingherită,
să decurgă într -o atmosferă sinceră de încredere, binevoitoare, în condiții de maximă naturalețe
pentru că numai așa vor putea fi surprinse manifestările spontane ale copilului, mecanismele
psihice așa cum su nt ele în realitate. Convorbirile pot avea loc în timpul activităților sau la finele
ei, cand copilul și -a dus la bun sfârșit sarcina primită, sub forma unor scurte dialoguri cu copilul,
acesta fiind pus în situația de a se exprima independent, folosind cu vinte intrate în vocabularul
sau activ.
„Am putea aprecia că observația este un procs complex care se realizează în doferite
condiții, iar calitatea în colectarea informațiilor este puternic influențată de către observator. La
nivelul simțului comun, pute m spune că orice realitate decelabilă vizual, poate face obiectul
51
observației, că oricine poate realiza un fapt observațional. Cercetarea științifică solicită
cercetătorului, realizarea unei observații de tip științific, care să răspundă exigențelor legate de
analiza și interpretarea datelor colectate. Metoda observației științifice reprezintă o metodă de
examinare, de urmărire a informațiilor în starea lor naturală, în absența intervenției
cercetătorului, cu scopul de a putea înțelege modul în care anumite fapte și procese din
realitatea înconjurătoare există, funcționează și influe nțează alte realități obiective ”
(Anghel ,2017, p.58) .
Metoda scărilor de opinii și atitudini (scări de apreciere ). În cercetarea psihosocială, în
fazele preexperimentale și postexperimentale în investigațiile cu caracter constatativ și/sau
ameliorativ este necesară evaluarea intensității unor opinii, motivații, atitudini sau a nivelului de
manifestare a unor abilități și competențe sociale. Pentru aceasta cercetătorii folosesc scale.
O scală de evaluare este un instrument pentru aprecierea unei calității a unei persoane,
fenomen, obiect de către evaluator. Fiecare scală conține totdeauna un standard care constă din
cote, calificative (bun, mediocru, slab), adjective sau scurte descrieri (iresponsabil, puțin
comunicativ etc.).
„Evaluarea unui obiect, opinie, atitudini se face prin compararea sa cu standardul și
alegerea acelei valori care se apreciază că se potrivește cel mai bine, rezultatul evaluării fi ind o
valoare standard ”(Albu, 2000, p. 66 -67).
Metodologia cercetării face referire la operaționalizarea conceptelor. care la rândul ei ne
îndreaptă către variabilele acestei cerecetări care sunt de două feluri : variabile dependente și
variabile independente. Variabilele dependente reprezintă jocul liber ales, feedback -ul primit,
interesul asupra activității, numărul de răspunsuri, implicarea preșcolarilor în realizarea
sarcinilor, factorul creative etc. variabi le independentă este reprezentată de metodele utilizate în
cadrul cercetării.
După cum am precizat mai sus se va utilize metoda observației. În acest caz, selectarea
evnimentului în cadrul căruia se realizează observația este foarte important. Astfel, avâ nd în
vedere că ne dorim să identificăm valențele formative ale jocului liber ales în activitățile
instructive educative, vom urmări comportamentul preșcolarilor în raport cu activitatea
instructive educativă și atitudinea acestora față de ceilalți colegi.
Observația se va realiza atât în sala de grupă, în timpil activităților instructi -educative, cât
și în afara acestora, în perioada de dimineață, la venirea copiilor la grădiniță, în afara contextului
52
didactic; cât și în curtea grădiniței, după activități le didactice, în timpul desfășurării programului
distractiv. Se va urmării de fiecare dată feedback -ul preșcolarilor în raport cu jocul propus.
Procesul de observare a preșcolarilor va fi realizat de cadrul didactic sau de ajutorul de
educatoare, specific grupelor step by step, pe parcursul activității derulate într -o zi, pe parcursul
unei subteme sau al unui semestru.
Cele mai utilizate intrumente pentru o observație eficientă și obiectivă sunt: fișa de
evaluare formativă a comportamentelor copiilor , fișa pentru aprecierea progresului individual al
copilului, înainte de înscrierea în clasa pregătitoare , scale de evaluare (grilă), fișă de observație.
„Pe parcursul observați ei se va ține cont de următoare le etape: pregătirea observării,
observația propriu -zisă, analiza datelor de observaț ie( prelucrare și interpretare ”( Anghel, 2017 ,
p.65).
3.7. Unitatea de analiză si de înregistrare
Cercetarea se va desfățura la unitatea Grădinița PP Nr. 3 Târgoviște, unitate la care sunt
detașată în anul școlar 2017 -2018. Unitatea de analiză este reprezentată de grupul de preșcolari
cu care mi -am desfășurat activitatea, reprezentată de grupa grupa mare ”C urioșii”, având un
efectiv de 20 de preșcolari. Unitatea de dezvoltare o reprezintă copilul de vârstă preșcolară, în
cazul de față, copiii cu vârsta cuprinsă 5-6 ani. Limitele cercet ării fac referire la eșantionul de
preșcolari vizați.
Eșanti onul de participanți:
Eșantionul experimental : grupa mare, formată din 20 copii având o dezvoltare fizică și
intelectuală corespunzătoare vârstei, unde s -au folosit activități liber alese diverse.
Eșantionul de control : grupa mijlocie, formată din 20 copii .
53
Figura 1
Eșantionul de conținut:
La vârsta preșcolarității aproape totul este impus din afară și mai puțin rezultatul unor
mobiluri și tendințe ale copilului. Imitația joacă un rol important în acceptarea cerințelor și
regulilor și adoptarea unei conduite corespunzătoare. Controlul respectării lor conduce la
formarea deprinderilor de comportare, având în vedere că la acest nivel deprinderile morale apar
ca răspuns la cerințele externe sau ca urmare a imităr ii comportamentului altora.
3.8. Analiza și interpretarea rezultatelor
În funcție de obiectivele de referință propuse pentru o anumită perioadă de timp (de
exemplu, pentru a anumită temă a unui proiect tematic ), pot fixa zilnic un număr de copi i pe care
să-i observ având în vedere comportamentele vizate de acele obiective de referință. Durata
observării lor poate fi pe parcursul mai multe zile, întrucât obiectivele de referință respective
sunt avute în vedere pe parcursul mai multor activități liber alese, în zile diferite. Observarea
realizării obiectivelor de către toți copiii , se face prin revenire a supra observării lor periodic,
întrucât perioada de realizare a acelor obiective este de doi ani de zile . Scopul observării este
îndeosebi acela de a constata salturile în dezvoltare, dar și dificultățile întâmpinate de copii
pentru a ști cum să ne redefinim scenariile didactice în perioada următoare și de a analiza gradul
de imp licare în realizarea sarcinilo r.
fete
45%
băieți
55% Efectivul de copii din grădiniță
54
Un exeplu al observării copiilor, este evaluarea formativă a comportamen -telor copiilor
pe parcursul a patru săptămâni, notarea acestora cu „+”, pentru com -portament atins sau cu „ -”,
pentru comportament care necesită sprijin, pentru fiecare copil. Ace ste FIȘE DE ANALIZARE
A COMPORTAMNTULUI copilului au fost aplicate cu precădere în cadrul activităților liber
alese.
TEMA ANUALĂ : Când, cum și de ce se întâmplă?
TEMĂ PROIECT : „Toamnă harnică, cu de toate darnică”
SUBTEMA SĂPTĂMÂNII : „A venit un vânticel -Aspecte specifice anotimpului toamna” / 23-
27.10. 2017
OBIECTIV GENERAL:
-Utilizarea unui limbaj adecvat î n prez entarea unor fenomene din natură și din mediul
înconjură tor;
– Dezvoltarea abilității de recunoaștere, acceptare ș i respect al diversit ății;
Comporta –
ment
urmărit
C1
VERBAL
Transmite
un mesaj
simplu în
cadrul jocului
sau a
activităților de
învăț are;
C2
COGNITIV
Caută
informaț ii
suplimentare
despre tema
studiată,
antrenând
educatoarea,
alte surse de
informare; C3
SOCIO –
AFECTIV
Interacționează
în mod egal cu
toți copiii din
comunitate,
indiferent de
gen, limb ă
vorbită, etnie
sau
performanț e; C4
PSIHOMOTO
R
Se joacă
jocuri de
mișcare pentru
copii(utilizând
corect
mișcările ș i
regulile)
N
r. Nume și
prenume L M M J V L M M J V L M M J V L M M J V
1 A.S. – + + + + + + + + + – – + + + + + + + +
2 S.V. + + + + + + + + + + + + + + + + + + + +
3 E.D. – + – + + + + + + + + + + + + + + + + +
55
4 E.D. + + + + + + + + + + + + + + + + + + + +
5 T.O. + + – + + + + + + + + – + + + + + + + +
TEMA ANUALĂ : Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?
TEMĂ PROIECT : „În lumea poveștilor”
SUBTEMA SĂPTĂMÂNII : „Personaje îndrăgite”/ 23 -27.10. 2017
OBIECTIV GENERAL:
-Educarea trasăturilor pozitive de voiță și caracter și formarea unei atitudini
pozitive față de sine și față de ceilalti;
– Formarea capacităților de receptare a lumii sonore și a muzicii;
– Dezvoltarea capacității de rezolvare de situații problematice, prin achiziția de strategii
adecvate;
Comporta –
ment
urmărit
C1
COGNITIV
Să numere
de la 1 la 5
recunoscând
grupele de 1/5
obiecte și
cifrele
corespunză –
toare C2
PSIHOMOTO
R
Să perceapă
componentele
spațio
temporale
(ritm, durată,
distanță,
localizare) C3
VERBAL
Să
pronunțe
corect
sunetele
limbii
române ; C4
SOCIO –
AFECTIV
Să se
comporte
adecvat în
diferite
contexte
sociale;
N
r. Nume și
prenume L M M J V L M M J V L M M J V L M M J V
1 A.S. – + + + + + + + + + – – + + + + + + + +
2 S.V. + + + + + + + + + + + + + + + + + + + +
3 E.D. – + – + + + + + + + + + + + + + + + + +
4 E.D. + + + + + + + + + + + + + + + + + + + +
56
5 T.O. + + – + + + + + + + + – + + + + + + + +
În urma aplicării Fișelor pentru observarea comportamentului copiilor am observat că
majoritatea preșcolarilor sunt atrași de activitățile liber alese, îndeplinind cerințele și atingând
obiectivele urmărite de activități. Preșcolarii au colaborat între ei și cu educatoarea în rezolvarea
sarcinilor propuse pe parcursul activităților.
Figura 2
Un mijloc de observare a copilului preșcolar pe tot parcursul fracventării grădiniței este
Fișa pentru aprecierea progresului individual al copilului, înainte de înscrierea în clasa
pregătitoare , instrument care a urmărit stimularea învățării timpurii și, implicit, a bucuriei de a
învăța la copiii preșcolari. Acest instrument, a fost discutat în cadrul actictivităț ilor metodice, se
consideră că este un instrument pentru stimularea, monitorizarea și aprecierea pre gătirii pentru
școală a copilului preșcolar .
Fișa de apreciere a progresului individual are ca obiectiv evaluarea longitudinală a
dezvoltării copilului și a nivelului de pregătire a acestuia pentru următoarea treaptă de
învățământ. Ea constituie un instru ment de lucru care punctează competențele copilului ce ar
trebui să fie dobândite până la încheierea perioadei de preșcolaritate. Observarea c omportamentul ui preșcolarilor
compotrament atins
compotrament în curs de
dezvoltare
57
Educatoarea urmărește pregătirea copilului pentru o integrare fără disfuncții în școală,
furnizând datele necesare continuăr ii acțiunii instructiv -educative.
Evaluarea copilului se bazează pe observarea unor indicatori structurați pe cele cinci
domenii de dezvoltare: dezvoltare fizică, a să nătății și igienei personale , dezvoltare socio –
emoțională , capacități și atitudini în învățare, dezvoltarea limbajului, a comunicării și prem isele
citirii și scrierii , dezvoltarea cogniti vă și cunoașterea lumii .
Fișa a fost elaborată având la bază Curriculum -ul pent ru învățământul preșcolar , reperele
fundamentale în învățarea și dezvoltare a copilului de la naștere la 7 ani, notele, notificările,
adresele, precizările, scrisorile metodice pentru învățământul preșcolat, transmise anual de MEN,
lucrări metodico -științifice și date obținute prin observarea directă a copilului.
În raport cu in strumentele de evaluare existente, fișa propusă are următoarele avantaje:
oferă indicatori comportamentali preciși, măsurabili care sunt repere ale stadiului de
dezvoltare la vârsta preșcolară (5 -7 ani);
rezultatul evaluării determină evitarea etichetării copilului;
constituie un instrument de evaluare care evidențiază progresul periodic al copilului;
permite educatoarei să monitorizeze atingerea obiectivelor, să reproiecteze obiectivele și
să prioritizeze demersurile de învățare;
reflectă activitatea de z i cu zi a copilului, descoperind lacune, dificultăți, rămâneri în
urmă, ca pe baza lor să se elaboreze un program de remediere;
reprezintă un instrument eficient prin care familia este cooptată în procesul de cunoaștere
a copilului, oferindu -i posibilitate a de a -și da seama de ceea ce știe copilul, de ceea ce
este capabil.
Fiecare copil este un unic, iar într -o grupă există „n” copii – unicat. Pentru fiecare copil
este necesar să se folosească tehnicile și strategiile de comunicare și de lucru potrivite, astfel
încât ei să beneficieze de sprijinul și stimularea corespunzătoare pentru dezvoltarea lor optimă. (
Set complet de instrumente pentru stimularea, monitorizarea și aprecierea pregătirii pentru
școală a copilului preșcolar , 2014 )
58
Fișă pentru aprecierea progresului individual
al copilului, înainte de înscrierea în clasa pregătitoare
Nume și prenume………………A.B……………………..
Data nașterii………01/01/2012…………………….
Educatoare………Chițu Maria……………………………
Data de la care frecventează grădinița ……… 15.09.2017
Data la care a finalizat grupa mare ……….. 22.06.2018
LEGENDĂ:
A – comportament atins
D – comportament în dezvoltare
NS – comportament care necesită sprijin
Bifă cu culoarea roșie – apreciere inițială
Bifă cu culoare albastră – apreciere finală
DEZVOLTAREA FIZICĂ, A SĂNĂTĂȚII ȘI IGIENEI PERSONALE
Subdomeniul
Aspect
specific
Indicatori
Nivelul de
atingere
al
indicatorului
A D NS
Dezvoltarea
fizică Dezvoltarea
motricității
grosiere Merge cu ușurință, coordonându -și armonios
mișcările. X
Aleargă pe lângă obstacole cu ușurință. X
Lovește, aruncă, prinde o minge de mărime
medie cu oarecare precizie. x
59
Participă în mod regulat la activitățile fizice
(alergare, dans, jocuri sportive). X
Ajută la realizarea de activități domestice care
implică mișcare (măturat, aranjarea jucăriilor) x
Dezvoltarea
motricității
fine Se îmbracă și se dezbracă singur. X
Își pune singur pantofii și își leagă șireturile. X
Își piaptănă sau perie părul; X
Plasează detalii pe desen; X
Desenează un romb după model; X
Dezvoltarea
senzorio –
motorie Recunoaște obiecte ascunse prin pipăit fără să le
vadă (pipăit). X
Execută mișcări la auzirea unor comenzi (auz). X
Recunoaște unele mirosuri familiare (miros) X
Recunoaște obiecte privite de la distanță/de
aproape (văz). X
Participă cu plăcere la jocurile care implică multă
mișcare, contact social și reguli de joc. X
Dezvoltarea
sănătății și
igienei
personale Promovarea
sănătății și
nutriției Participă la pregătirea unor gustări sănătoase. X
Cunoaște alimentele sănătoase pentru organismul
uman. X
Ajută la servirea mesei și își apreciază corect
porția de mâncare. X
Recunoaște câteva feluri de mâncăruri. X
Promovarea
îngrijirii și
igienei
personale Se spală și se șterge singur pe mâini. X
Își acoperă gura cu mâna când strănută sau
tușește X
Folosește independent toaleta. X
Folosește corect batista. X
Promovarea Nu acceptă jucării, bomboane sau bani de la persoane adulte necunoscute. X
60
practicilor
privind
securitatea
personală Înțelege comportamentele dăunătoare
organismului (fumatul, alcoolul, jocul cu
chibriturile). X
Respectă regulile de comportare pe stradă, în
transportul public și în alte locuri publice. X
Identifică persoanele care pot să -l sprijine în
situații periculoase (polițist, pompier, medic) X
DEZVOLTARE SOCIO -EMOȚIONALĂ
Subdomeni
ul
Aspect
specific
Indicatori
Nivelul de
atingere
al
indicatorului
A D NS
Dezvoltare
a socială Abilități de
interacțiun
e cu adulții
Comunică cu ușurință cu adulții. X
Cunoaște și folosește formule de
politețe în comunicare. X
Răspunde la întrebările puse de
adulți. X
Nu intervine întrerupând discuția
adulților. X
Cere informații sau ajutor adulților
când are nevoie. X
Abilități de
interacțiun
e cu copii
de vârstă
apropiată Stabilește din proprie inițiativă
relații pozitive și de respect cu copii
apropiați ca vârstă. X
Propune și inițiază jocuri și activități
care implică mai mult de un copil. X
Sugerează noi variante de joc. X
Cere și oferă voluntar ajutorul
copiilor din jurul său când au nevoie. X
61
Cooperează, face schimb de obiecte
în joc. X
Respectă regulile grupului de joc,
manifestând fair -play
(pierde/câștigă). X
Acceptarea
și
respectarea
diversității Deosebește persoanele după diferite
criterii (aspect exterior, gen, vârstă,
etc.). X
Manifestă toleranță față de alți copii
care aparțin altor etnii, categorii
minoritare, confesionale sau copii cu
CES. X
Observă că aceeași persoană poate
avea mai multe roluri sociale (mama
este mama lui, este angajată la…,
este fiica bunicii lui, etc.) X
Respectă drepturile altor persoane,
copii și adulți. X
Dezvoltare
a
comportam
entului
pro-social Se joacă sau lucrează fără să îi
deranjeze pe ceilalți. X
Respectă reguli simple de participare
în activități și joc, în grupuri mici
sau mai mari, în calitate de
conducător sau executant. X
Aplică independent regulile în
situații noi, dar similare. X
Își exprimă dezacordul față de
comportamente incorecte. X
Rezolvă conflicte apărute în cadrul
grupului folosind strategii diverse
(întâi vorbește, apoi cere ajutorul X
62
adultului).
Rezolvarea problemelor apărute în
interacțiunea cu copiii, fără a -l
implica pe adult. X
Acceptă responsabilități, le respectă
și participă la luarea unor decizii
simple (mâncare, îmbrăcăminte,
jucării, cărți) X
Vorbește despre emoțiile sale
(bucurie, tristețe, furie). X
Alină membrii familiei sau prietenii
care nu se simt bine (din proprie
inițiativă). X
Începe să înțeleagă situația
oamenilor aflați în situații diferite
(sărăcie, dezastre naturale, boală) X
Dezvoltare
emoțională Dezvoltare
a
conceptului
de sine Cunoaște ziua, luna, orașul și țara în
care s -a născut, număr de telefon. X
Împărtășește celorlalți informații
despre sine. X
Conștientizarea schimbările care se
produc în sine și mediu (copilul
crește, plantele au un ciclu de viață). X
Are o imagine pozitivă despre sine.
Dezvoltare
a
autocontrol
ului
emoțional Își așteaptă rândul. X
Își controlează exprimarea
sentimentelor (mai ales a celor
negative – furia). X
Își exprimă propriile trăiri fără să se
certe. X
63
Își modifică expresia și
comportamentul în funcție de
context. X
Dezvoltare
a
expresivităț
ii
emoționale Își exprimă emoțiile prin joc și
activități artistice. X
Reacționează adecvat emoțional la
situații variate. X
Verbalizează frustrarea adoptând o
mimică adecvată sensului mesajului. X
Asociază emoțiile cu cuvinte și
expresii faciale. X
C. CAPACITĂȚI ȘI ATITUDINI ÎN ÎNVĂȚARE
Subdomeniul
Aspect
specific
Indicatori
Nivelul de
atingere
al
indicatorului
A D NS
Curiozitate
și interes Manifestarea
curiozității și
a interesului
față de
mediul
înconjurător Formulează întrebări referitoare la schimbările
petrecute în mediul înconjurător. X
Caută noi informații legate de domeniile care îl
interesează. X
Descoperă noi informații și le împărtășește
celorlalți X
Inițiativă Inițiativă în
interacțiuni
și activități. Alege și desfășoară activități, jocuri care
concordă cu interesele lui. X
Inițiază jocuri și activități în vederea punerii
acestora în practică. X
Persistență Realizarea
unei sarcini,
chiar dacă Se concentrează la o activitate 20 de minute,
fără supervizare. X
Planifică o activitate din 3 – 4 pași. X
64
întâmpină
dificultăți Realizează o sarcină și revine asupra ei în
intervale diferite de timp chiar dacă are
dificultăți, este întrerupt/ă sau are anumite
nemulțumiri. X
Creativitate Manifestarea
creativității
în activitățile
zilnice. Schimbă conținutul unor povești cunoscute și
introduce personaje create de el X
Schimbă întregul fir al poveștii. X
Inventează jocuri și activități noi. X
Utilizează/combină materiale în realizarea unor
produse noi. X
DEZVOLTAREA LIMBAJULUI, A COMUNICĂRII ȘI PREMISELE CITIRII ȘI
SCRIERII
Subdomeniul
Aspect specific
Indicatori
Nivelul de
atingere
al indicatorului
A D NS
Dezvoltarea
limbajului și a
comunicării Dezvoltarea
capacității de
ascultare și
înțelegere
(comunicare
receptivă)
Ascultă cu plăcere povești citite sau
înregistrate (casetă audio, CD a căror
durată este mai mare de 20 de minute. X
Identifică mai multe idei principale
dintr -un material verbal. X
Răspunde la întrebările referitoare la o
poveste, demonstrând că a înțeles
conținutul. X
Își exprimă gânduri, idei cu privire la
textul audiat, participând activ la
discuțiile grupului. X
Povestește un eveniment sau o poveste
cunoscută respectând succesiunea
evenimentelor (cu sau fără suport X
65
intuitiv).
Solicită explicații cu privire la cuvintele
necunoscute. X
Utilizează dialoguri în jocurile
simbolice. X
Dezvoltarea
capacității de
vorbire și
comunicare
(comunicare
expresivă) Inițiază o conversație cu colegii sau
adulții. X
Utilizează vorbirea dialogată (intonație,
nuanțarea vocii, expresii ritmate și
rimate, ritm, pauză în concordanță cu
mesajul transmis). X
Exprimă o idee prin mai multe
modalități ( limbaj verbal, mimico –
gestual, simboluri. ) X
Utilizează în vorbire acordul de gen,
număr, persoană, timp. X
Folosește corect adverbul de timp („azi,
mâine, ieri”). X
Folosește verbe la modul optativ („aș
putea”, „aș vrea”). X
Construiește propoziții în secvențe
logice. X
Denumește obiecte care nu se află în
câmpul vizual, folosind cuvinte
adecvate. X
Înțelege și utilizează în vorbire
sinonime, antonime, omonime. X
Utilizează în vorbire propoziții
dezvoltate și fraze, folosind cuvinte noi,
creații verbale, fantezii. X
66
Premisele
citirii și scrierii Participarea în
experiențe cu
cartea;
cunoașterea și
aprecierea
cărții Înțelege ce este titlul și autorul unei
cărți. X
Este interesat de cărți și știe cum să le
utilizeze și să le păstreze. X
Povestește colegilor fragmente, idei din
conținutul cărților. X
Este interesat de citit. X
Răsfoiește cartea și încearcă să citească
independent. X
Citește cuvinte cunoscute etichetate în
sala de grupă. X
Cere să împrumute cărți sau aduce cărți
de acasă în colectivitate. X
Diferențiază un text în proză de unul în
versuri. X
Dezvoltarea
capacității de
discriminare
fonetică;
asocierea sunet
– literă Recunoaște și numește sunetul inițial și
final al unui cuvânt fără ajutor. X
Desparte cuvântul în silabe cu ajutor. X
Articulează anumite sunete, toate
vocalele și majoritatea xconsoanelor. X
Identifică literele cuprinse în propriul
nume cu sunetele specifice. X
Asociază sunetul cu litera
corespunzătoare și cu forma ei scrisă
(literă mare/mică de tipar). X
Leagă cuvântul de imagine (oral). X
Creează rime ale cuvintelor familiare în
jocuri, cântece, poezii. X
Conștientizare
a mesajului Folosește o varietate de materiale
tipărite (cărți, reviste, ziare, rețete, X
67
scris/vorbit prospecte, cutii de jucării, cutii de
alimente).
Înțelege rolul tipăriturii. X
Conștientizează faptul că un mesaj se
scrie/citește de la stânga spre dreapta, de
sus în jos. X
Conștientizează faptul că limbajul rostit
poate fi scris și apoi se poate tipări. X
Recunoaște semne/simboluri din mediul
ambiant. X
Identifică mesaje scrise în mediul
familiei sau în sala de grupă. X
Citește numele propriu și al altor colegi. X
Citește câteva cuvinte din mediu
(grădinița, spital, muzeu…). X
Însușirea
deprinderilor
de scris;
folosirea
scrisului
pentru
transmiterea
unui mesaj Adoptă o ținută corectă a corpului, a
mâinii și instrumentului de scris; X
Își ajustează poziția foii, hârtiei folosite
și experimentează scrisul cu o varietate
de instrumente de scris (creioane,
pensule, computere). X
Respectă spațiul, mărimea, ordinea
literelor. X
Scrie/copiază cuvinte familiare (numele,
mama,…). X
Contribuie la scrieri colective (albume,
jurnale, dicționare) X
DEZVOLTAREA COGNITIVĂ ȘI CUNOAȘTEREA LUMII
Nivelul de
atingere
68
Subdomeniul Aspect
specific Indicatori
al indicatorului
A D NS
Dezvoltarea
gândirii logice
și rezolvarea de
probleme Conștientizar
ea relației
cauză -efect. Identifică obiecte care au efect asupra
altor obiecte (dacă pun zahăr în apă, se
topește). X
Explică anumite schimbări ale
fenomenelor (dacă e înnorat, atunci s -ar
putea să plouă). X
Oferă explicații pentru anumite
evenimente care s -au petrecut. X
Realizează experimente pentru a
descoperi relația cauză -efect. X
Observă și
compară
acțiuni și
evenimente. Observă pe o perioadă dată un anumit
proces (dezvoltarea unei plante. ș.a.) X
Observă modificările apărute în viața
omului, plantelor, animalelor în funcție
de anotimp. X
Descrie evenimente utilizând cuvinte ce
indică o comparație. X
Compară evenimente cu ajutorul
adultului. X
Compară evenimente și personaje din
povești. X
Utilizarea
experiențelor
trecute pentru
a construi noi
experiențe. Utilizează informația dobândită în
vederea aplicării acesteia într -un alt
context (construiește din cuburi un castel,
așa cum l -a văzut într -o carte cu povești) X
Capacitatea
de a găsi Explorează și l ucrează în grup pentru
soluționarea unei probleme/situații. X
69
răspunsuri/
soluții la
întrebări,
situații,
probleme și
provocări. Caută sprijin la alți copii sau adulți
pentru rezolvarea de probleme. X
Cunoștințe și
deprinderi
elementare
matematice,
cunoașterea și
înțelegerea
lumii Reprezentări
elementare
matematice
(numere,
reprezentări
numerice,
operații,
concepte de
spațiu, forme
geometrice,
înțelegerea
modelelor,
măsurare)
Recunoaște, numește și scrie cifrele în
limitele 1 -10. X
Numără cu ușurință din memorie până la
10. X
Numără 10 obiecte prin corespondență 1
la 1. X
Face estimări ale cantității utilizând
numerele. X
Utilizează jucării manipulative
matematice, obiecte cu cifre, jocuri cu
cifre și monezi în activitățile zilnice. X
Estimează mărimi, lungimi, greutăți
utilizând instrumente de măsurare. X
Cunoaște ordinea numerelor în șirul 1 -10. X
Utilizează numere și operații simple. X
Identifică și numește diferite forme
geometrice: cerc, pătrat triunghi,
dreptunghi, X
Recunoaște forme geometrice în
obiectele din mediul înconjurător. X
Grupează obiectele după un criteriu dat. X
Citește timpul – ora, jumătate de oră. X
Relaționează „astăzi”, „mâine”, „ieri” cu
zilele săptămânii. X
70
Cunoașterea
și înțelegerea
lumii (lumea
vie, Pământul,
spațiul,
metode
științifice) Caută informații despre mediu din
diferite surse. X
Folosește simțurile și o varietate de
instrumente și aparate simple de
investigație (lupă, magneți, microscop). X
Observă faptul că plantele cresc,
înfloresc, își schimbă înfățișarea. X
Sesizează existența ființelor vii și nevii
din mediu. X
Cunoaște și folosește corect ca unități de
timp momentele zilei, zilele săptămânii. X
Numește și anotimpurile în succesiune. x
Descrie timpul probabil și ilustrează o
anumită stare a vremii (utilizează semne
convenționale pentru ape, ploaie…) X
Descrie importanța apei, aerului pentru
viață și a modalităților de protecție pentru
a evita poluarea lor. X
Participă la asigurarea unui mediu mai
sănătos. X
Concluzii / Comentarii:
Preșcolarul A.B. este un copil bine dezvolat fizic, își coordonează armonios mișcările, cu
o dezvolare bună a motricității fine. Interacționează cu adulții și ceilalți copii de vârsta lui, se
joacă sau lucrează fără să îi deranjeze pe ceilalți, exprimându -și dezacordul față de
comportamentele negative. Din punct de vedere al limbajului și a gândirii logice, denotă o foarte
bună dezvolatare.
Apreciere inițială Apreciere finală
Director, Director,
71
Educatoare, Educatoare,
Părinte, Părinte,
În proiectele didactice următoare voi încerca să pr ezint locul acestor activități liber alese
în cadrul activităților instructiv -educative. Pe parcursul acestor activități se va realiza și
observarea copiilor. Activitățile liber alese se vor desfășura integrat cu activitățile pe domenii
experiențiale.
PRO IECT DIDACTIC
Nivelul I: g rupa mijlocie ,,Buburuzele’’ – step by step;
Tema anuală:,,Cum este, a fost și va fi aici pe pământ?’’
Tema proiectului:,,Îmi place să călătoresc’’
Tema săptamânii:,,Mijloace de transport terestre’’;
Tema zilei:,,La plimbare în oraș’’
Tipul activitătii: mixtă;
Forma de organizare: activitate pe centre;
Categorii de activități:
ADP:
– Rutine: -Întâlnirea de dimineață:,,Cu ce ne place să căl ătorim…’’; Salutul, Prezența,
Calendarul naturii;
-,,Călători politicoși’ ’-deprinderi de comportare civilizată în mijloace de transport.
-Tranziții -,,Dacă vesel se trăiește; ,,Trenulețul voioșiei’’, ,,Bat din palme’’
DOMENII EXPERIENȚIALE :
ADE: DS (Cunoașterea mediului): -joc didactic -,,Cu ce călătorim ?;
CENTRE DE INTERES:
ALA I:
Matematică:,, Numărăm mijloace de transport terestre”
72
Construcții: ,,Garaje pentru mașini’’
Artă: pictură – pata de culoare -,,Mijlocul de transport preferat ’’
ALA II: -Joc de mișcare ,,Trenulețul veseliei’’
– Joc distractiv:,, Șoferul te roagă să…”
Scopul activității:
-Verificarea cunoștințelor referitoare la mijloacele de transport terestre și aplicarea acestora
în diverse contexte d e învățare
Obiective de referință:
-Să cunoască elemente ale mediului social și cultural, poziționând elementul uman ca parte
integrată a mediului;
Obiective operaționale:
ADE:DȘ(Cunoașterea mediului):
-să recunoască mijloacele de transport terest re și să le denumească;
-să descrie mijloacele de transport terestre ;
-să sesizeze asemănările și deosebirile dintre două mijloace de transport;
ALA I:
Artă:
-să redea mijlocul de transport preferat utilizând pictura;
-să compună în mod original și personal spațiul plastic.
Construcții:
-să construiască prin alăturare, suprapunere, îmbinare;
-să redea cu ajutorul cuburilor garaje pentru mașini.
Matematică/ Manipulative:
-să grupeze obiectele după un criteriu dat și să le numere;
ALA II:
-să respecte regulile jocului și partenerii de joc;
-să execute deprinderile motrice învățate (mers, alergare, săritura, în contexte diferite);
-să aștepte cu răbdare până îi vine rândul la joc;
-să răspundă corect la ghicitorile adresate.
Strategii didactice:
Metode si procedee:
73
-conversația, ,,ciorchinele’’, explicația, observația, jocul didactic, ,,piramida’’, ,,ghemul de ață’’,
,,cubul’’ , ,, amestecă, îngheață, formează perechi’’, tehnica 6/3/5.
Mijloace de învățămant:
-planșe și jetoane cu mijl oace de transport terestre, fișe de lucru, creioane, coli colorate,
capsator, perforator, ghem de ață, ecusoane, acuarele, apă, pensule, pahar, cuburi leggo și de
lemn.
Bibliografie:
-Curriculu m pentru învățământul preșcolar.( 2009 )
-Activitate a integrată din gradinița -ghid.( 2008 )
-Suport pentru aplicarea noului curriculum pentru învățământul prescolar.( 2009 )
-Revista ,,Învățământul preșcolar”, nr.3 -4 / 2009, 3 -4/2012, 1 -2/ 2013.
SCENARIUL ACTIVITǍȚII
Întâlnirea de dimineață: „ Cu ce ne place să călătorim? ”.
Salutul de dimineață: „Bună dimineața,călător…!”.
Prezența:” Cine nu călătorește azi cu noi?”
O fată va număra băieții și un băiat va număra fetele.
După această etapă copiii vor fi direcționați spre locul unde vor comple ta Calendarul
naturii ajutați de întrebările: „Cum este vremea în călătorie?",”În ce zi a săptămânii suntem?”
,”În ce anotimp suntem?”.
Noutatea zilei:
Educatoarea prezinta copiilor o scrisoare de la un iepuraș care a lipsit de la grădiniță
când au învățat despre mijloace de transport terestre. În plic se mai află o poveste, fișe și jocuri.
Iepurașul îi roagă pe copii să -l ajute să rezolve sarcinile din plic, să învețe și el despre mijloace
de transport, cum se circulă pe stradă.
Vom desfășura jocul „Cu ce ne place să călătorim? ”, utilizând ,,ghemul de ață’’. Copiii
vor forma un cerc. Ghemul pleacă de la educatoare care denumește un mijloc de transport
terestru preferat. Ghemul va merge din mână în mână la fiecare elev care va urma modelul
educatoar ei și va prezenta mijlocul de transport preferat. Firul de ață dintre ei reprezintă legatura
stransă care ar trebui să fie între oameni într -o societate multiculturală, unde toți oamenii sunt la
fel indiferent de preferințe.
74
Se face intuirea materialelor pregătite la fiecare centru și fiecare copil își alege ce dorește
să lucreze.
La centrul Artă copiii vor picta mijlocul de transport preferat utilizând tehnica 6/3/5,
materialele si culorile dorite. Un grup de 6 copii; fiecare copil alege o culoare dife rită de a
celorlalți și pictează 3 elemente, în 5 minute. Apoi dă foaia colegului din dreapta pentru a
continua cu alte 3 elemente. Planșa trebuie să treacă pe la toți copiii din grup.
La centrul Construcții vor construi prin suprapunere, îmbinare si ală turare „Garaje pentru
mașini”.
La centrul Matematică/ Manipulative copiii vor grupa și vor număra mijloacele de
transport terestre.
La centrul Stiință se va realiza jocul ,,Cu ce călătorim?’’
Aprecierea rezultatelor se va face prin metoda "Turul Galeriei".
Tranzitie:,, Dăcă vesel se trăiește’’
După încheierea activitații, fericit, Iepurașul le mulțumește copiilor, le dăruiește dulciuri
și le propune cateva jocuri prin care să se relaxeze:
Joc distractiv : „ Șoferul te roagă să…”
Joc distractiv: “Trenulețul veseliei ”
Preșcolarii vor răspunde la ghicitorile tematice pregătite.
Desfașurarea activității
Momentele
activității Conținutul științific Metode și
procedee Mijloace
de
învățământ Evaluare
Moment
organizatoric Asigurarea condițiilor
necesare unei bune
desfășurări a activitații:
-aerisirea sălii de grupă;
-pregatirea materialului
didactic corespunzător
fiecărui centru de
activitate;
-Întâlnirea de dimineță; Conversația
Conversația
Metoda
ghemului de
catalog
calendarul
naturii observarea
comporta –
mentului
copiilor
raspunsuril
e copiilor
75
-Rugaciunea;
-Salutul;
-Prezența(completarea
panoului c u prezență);
-Calendarul naturii
(discuții adecvate);
-Tema săptămânii;
-Tema zilei;
-“Spargerea gheții” se va
face cu ajutorul unei
metode moderne de
prezentare numită
,,Metoda ghemului de
ață”.Ghemul pleacă de la
educatoare care
denumeste un mijloc de
transport terestru preferat.
Ghemul va merge din
mână în mână la fiecare
elev care va urma modelul
educatoarei și va prezenta
mijlocul de transport
preferat . Firul de ață
dintre ei reprezintă
legatura strânsă care ar
trebui să fie între oameni
într-o societate
multiculturală, unde toți
oamenii sunt la fel,
indiferent de preferințe. ață
ghemul de
ață
observarea
comporta –
mentului
copiilor
Reactualizar Se cere copiilor să spuă, ciorchinele planșa raspunsuril
76
ea
cunoștințelor să deseneze tot ce știu, la
ce se gândesc când aud
expresia ,,mijloace de
transport terestre’’.
Răspunsurile vor fi
notate, desenate pe o
coala de h artie . cariocă e copiilor
Captarea
atenției Se realizează cu ajutorul
unei scrisori de la un
iepuraș care a lipsit de la
gradiniță când doamna
educatoare le -a vorbit
despre mijloace de
transport.
El a aflat că prescolarii
știu multe lucruri și îi
roagă să -l ajute și pe el să
învețe. Le -a trimis și niște
jocuri cu sarcini de
rezolvat. lectura
explicativă
surpriza
explicația
conversația
scrisoarea observarea
comportam
en-tului
copiilor
Anunțarea
temei și a
obiectivelor
Anunțarea temei,a
scopului și a obiectivelor
activității se va realiza în
mod direct, în termeni
accesibili prescolarilor.
Se vor prezenta centrele
de activitate cu
materialele și sarcinile
specifice.Copiii intuiesc
materialele de la fiecare
centru, ascultă explicațiile
explicatia
conversația
observația
materialele
de la centre
observarea
comporta –
mentului
copiilor
77
educatoarei si sarcinile
pentru fiecare centru de
activitate.
ADE:DȘ -Cunoașterea
mediului: -se va desfășur a
jocul didactic -,,Cu ce
călătorim?’’.
Prezentarea regulilor
jocului:
-jocul se desfășoară cu
întreaga grupă;
-sarcinile de lucru sunt
rezolvate individual;
-răspunsurile corecte sunt
evidențiate;
-răspunde copilul care este
numit de educatoare.
Elemente de joc:
surpriza, aplauze
,manuirea materialului;
Sarcina didactica :
-copilul numit va
răspunde corect la
întrebare, va recunoaste,
va denumi, va descrie ,va
compara mijloacele de
transport terestre.
ALA I:
La centrul
CONSTRUCȚII se va
realiza din cuburi de lemn
explicația
observația
observația
materialele
de la centre
materialele
de la centre observarea
comporta –
mentului
copiilor
observarea
comporta –
mentului
copiilor
observarea
comporta –
mentului
copiilor
78
si lego garaje pentru
mașini (alăturare
,îmbinare, suprapunere).
La centrul
MATEMATICĂ
/MANIPULA TIVE se vor
număra mijloace de
transport .
La centrul ARTĂ, se vor
realiza picturi cu
mijloacele de tr ansport
preferate de copii.
ALA II:
-Joc distractiv
,,Trenulețul veseliei’’;
-Joc distractiv:,,Șoferul te
roagă să …”.Copiii își aleg
centrul preferat.
Dirijarea
învățării ADE(DȘ) -Cunoașterea
mediului -joc didactic ,,Cu
ce călatorim?’’ .
1.Se utilizează un cub
pe fețele căruia scrie :
DESCRIE, COMPARĂ,
ANALIZEAZĂ ,
ASOCIAZĂ , APLICĂ,
ARGUMENTEAZĂ.
Copilul numit aruncă
cubul și rezolvă sarcina:
-descrie:,,Ce fel este
acest…?’’; explicația
jocul
didactic
cubul
Cub
observarea
comporta –
mentului
copiilor
răspunsuril
e copiilor
79
Pentru fiecare sarcină
răspunde câte un copil.
-compară:,,Cum este fața
de…?’’;
-analizează:,,Care sunt
părțile componente
ale…?’’;
-asociază:,,La ce te
gândești când vezi
o/un…?’’;
-aplică :,,Ce foloase avem
de la…?’’;
-argumentează:,,De ce
avem nevoie de…?’’.
Fiecare răspuns corect va
fi evidențiat prin aplauze.
2.Adevărat – Fals:
Se propune copiilor
câteva enunțuri, iar ei vor
trebui să pronunțe dacă
sunt adevărate sau false.
Spre exemplu:
1.Mașina este condusă de
un aviator.(F)
2.Mașina este mijloc de
transport terestru.(A).
3.Bicicleta are patru
roți.(F)
4.Semaforul are trei ochi
cu care vorbește.(F)
5.Trenul merge pe enunțurile
piramida
plansa ce
reprezinta
piramida,
jetoane cu
mijloace de
transport
terestre
răspunsuril
e copiilor
răspunsuril
e copiilor
răspunsuril
e copiilor
răspunsuril
e copiilor
80
asfalt(F).
6.Bicicleta merge cu
benzină (F).
3. Se prezintă o
piramidă în care copiii au
ca sarcină să lipească
jetoane cu mijloace de
transport în ordinea:
a) mijloc de transport pe
doua roți (bicicleta).
b) doua mijloace de
transport ce merg pe șine
(tren, metrou).
c) trei mijloace de
transport terestre utile în
salvarea vieții oamenilor
(salvarea, pompierii,
poliția).
Conform răspunsurilor
copiilor, pe un tabel
educatoarea desenează
fețe zâmbitoare pentru
fiecare răspuns corect.
Obținerea
performanței Se vor rezolva sarcinile
din fișa de lucru
individual.
Se explică sarcinile de
lucru .
Se vor da indicații
copiilor care întampină
greutăți. explicația
lucrul
individual materialele
existente la
centre
răspunsuril
e copiilor
modul de
lucru
81
Copiii lucrează
individual, în timp ce
educatoarea se deplasează
și la celelalte centre pentru
a verifica.
Asigurarea
feed-back –
ului Se realizează jocul
,,Amestecă ,îngheață,
formeaăa perechi’’ , în
cadrul căruia copiii își vor
împărtași unii altora
impresii, idei, emoții
referitoare la activitatea
desfașurată. jocul
,,Amestecă,
îngheață,
formează
perechi’’
aprecieri
verbale
Încheierea
activității Se vor face aprecieri și
recomandări colective cu
privire la activitățile
desfașurate . conversația aprecieri
verbale
Am constat în urma acestei activități că toți copii au colaborat între ei, s -au implicat în
rezolvarea sarcinilor din cadrul jocurilor și a celorlalte activități, observându -se că prin joc
copilul învață ușor și cu plăcere. Pe parcursul activității preșcolarii au fost veseli, au comunicat
între ei, preferând colegii de același sex cu ei, tema fiind mai atractivă pentru băieței, care s -au
implicat în pregătirea activității, prin îmbogățirea materialului didactic necesar cu materiale
aduse de acasă: mașinuțe de diferite tipuri, imagini, desene create de ei etc.
Trebuie subliniat că în cadrul acestei subteme s -au implicat mai mult și preșcolarii care
au probleme de comportament, nu sunt atenți la activități sau nu se implică în rezolvarea
sarcinilor trasate de educatoare.
SCARĂ DE CLASIFICARE
Grilă de evaluare a atitudinii față de sarcina de lucru
Denumire activității: ALA III – Joc de mișcare ,,Trenulețul veseliei’’
82
Perioada de observare/ data: 23.04. 2018
Grupa: mijlocie ,,Buburuzele’’
Numele și prenumele preșcolarului: X.B.
Aspecte evaluate prin
observare sistematică Întotdeauna
Frecvent
Ocazional/ cu
spijin
Concentrare asupra
sarcinii de rezolvat x
Implicarea activă în
rezolvarea sarcinii x
Cooperarea pentru
realizarea sarcinii x
PROIECT DE
ACTIVITATE INTEGRATĂ
GRUPA: Mare „Curioșii”
TEMA ANUALĂ : Ce și cum exprimăm ceea ce simțim?
TEMA PROIECTULUI: Iarna și bucuriile ei
SUBTEMA:Povești la gura sobei
TEMA ACTIVITĂȚII:Spunem și ,,scriem,, propoziții și cuvinte
FORMA DE REALIZARE:Activitate cu conținut integrat –ADP+ALA1+ADE (DLC + DEC
Activitate artistică -plastică)+ALA2
FORMA DE ORGANIZARE: Frontală, grup, individual
TIPUL DE ACTIVITATE : Consolidare
SCOPUL ACTIVITĂȚII :
-consolidarea priceperilor și deprinderilor de exprimare verbală corectă din punct de vedere
fonetic, lexical, sintactic,
– consolidarea abilităților plastice specifice nivelului de dezvoltare motrică (desen, trasarea de
linii în duct continuuu, puncte), dezvoltarea simțului estetic, a creativității.
83
-cultivarea sociabilității copiilor, a intereselor și a deprinderilor de cooperare cu partenerii de
activitate sau joc, în realizarea un or teme comune;
I.ACTIVITĂȚI DE DEZVOLTARE PERSONALĂ(ADP):
ÎD:,,Povești și persnaje preferate”
R: ,,Mâna sus am ridicat/Și așa m -am anunțat/Că vreau să vă spun ceva,/ Nu -i politicos așa?” (
deprinderea de a se anunța atunci când doreste să spună ceva );
T 1: Cântec -În lumea basmelor.
T 2: Gimnastica de inviorare Să cresc voinic și sănătos.
II. JOCURI ȘI ACTIVITĂȚI DIDACTICE ALESE(ALA1și ALA2)
1.Activități pe centre de interes
Știință:
Tema activității : -Dacă am pus sau am luat, spune, câte -au mai rămas? – Adunări și scăderi în
limitele 1 -8.
Mijloc de realizare: exerciții cu material individual – fișe individuale
Construcții:
Tema activității: Mobilier pentru casa piticilor(Lego)
Mijloc de realizare: cons trucții
2.Jocuri recreative: Jocuri în aer liber
Mijloc de realizare: jocul -Prin zăpadă alergăm și cu bulgări ne aruncăm!
III.
DLC –Educarea limbajului -joc didactic – Spunem și scriem propoziții și cuvinte(reprezentare
grafică).
DOS -(Activitate artistico plastică) – Personaje îndrăgite din povești ( desen)
OBIECTIVE OPERAȚIONALE ALE ACTIVITĂȚILOR
ADE -DLC: joc didactic – Spunem și scriem propoziții și cuvinte(reprezentare grafică).
-să identifice personajele din imagini și poveștile din care fac parte;
-să alcătuiască propoziții despre personajul reprezentat in imagine;
-să reprezinte grafic propoziția și cuvintele din care este alcătuită.
-să utilizeze un limbaj verbal oral corect din punct de vedere grammatical;
ADE:DEC -Activitate artistico -plastică Personaje îndrăgite din povești; desen
84
-să rede a tema propusă, folosindu -se de tehnicile de lucru învățate(trasare de linii în duct
continuu, puncte, organizarea spațiului de lucru) în realizarea temei propuse;
– să analizeze în spirit critic lucrarea personală și lucrările celorlalți copii;
-să găsească o utilitate lucrării realizate.
ALA1 -Activități liber alese
Construcții : Mobilier pentru casa piticilor(Lego)
– să mânuiască și să utilizeze corect materialele de construcție puse la dispoziție ;
– să construiască prin alăturare, suprapunere, imbinare ;
– să colaboreze cu partenerii de joc pentru a realiza tema dată .
Știință : Dacă am pus sau am luat, spune, câte -au mai rămas?
Adunări și scăderi în limitele 1 -8.
Mijloc de realizare:fișe individuale
-să raporteze corect cantitatea la număr și invers;
-să efectueze adunări și scăderi cu o unitate, în limitele 1 -8, folosindu -se de imagini;
-să rezolve independent fișa individuală.
Joc de masă : Povești d in bucățele
-să reconstituie imagini din ,,bucățele,,
-să colaboreze cu partenerii de joc.
ALA II
Jocuri de mișcare în aer liber: Prin zăpadă alergăm și cu bulgări aruncăm
-să răspundă motric comenzilor date;
-să colaboreze cu partenerii de joc;
STRATEGII DIDACTICE:
a) Metode și procedee:
conversația, explicația , exercițiul,jocul , joc,,Cercul interior, cercul exterior,, , surpriza,
aplauzele.
b) Mijloace de învățământ:
Calendarul naturii, panou pentru afisaj, imagini din diverse povești, baghetă, imagini cu
personaje din povesti, tablă, cretă, fise individuale, foi de desen, creioane colorate, carioca,
ceracolor, joc Lego, alte piese de imbinare, piese colorate, fișe individuale matematică.
c) Forme de organizare a colectivului:
85
frontal, în grupuri, în perechi, individual.
RESURSE: umane: educatoarea și grupa de copii; temporale: 1 zi
LOCUL DESFĂȘURĂRII : sala de grupă
MATERIAL BIBLIOGRAFIC
Curriculum pentru învățământul preșcolar(3 -6/7ani) .MEN.( 2008 )
Ghid pentru cadrele didactice, vol.II, Ed. Didact ica Publishing House, București.( 2009 )
Metodica activităților instructiv -educative în învățământul preprimar , Ed.Didactica Nova,
Craiova.( 2007 )
SCENARIUL ZILEI
ADP: Salutul:
„Bună dimineața !
În fiecare dimineață
S-avem gândul bun pe față/
Către soare să privim/
Iubire să dăruim! ”
Se completează Calendarul naturii cu datele caracteristice (ziua, luna,anul) si starea vremii.
Prezența, descoperim cine lipsește!
Îtâlnirea de dimineață (ADP)
Tema :Personajul și povestea preferată
Dicuția se va realiza pe baza intrebărilor:
Care este povestea ta preferată? Dar personajul preferat? De ce?, etc.
Captarea atentiei
Cu ajutorul unei baghete fermecate, le voi prezenta copiilor, o carte de povești cu
imagini(Albă ca zăpada).Le cer copiiilor să spună care este personajul preferat și câteva
caracteristici ale acestuia,dupa care, pe scurt, voi explica pe ințelesul copiilor, că pentru a sc rie o
poveste scriitorul folosește foarte multe cuvinte cu care formează propoziții, mai lungi sau mai
scurte, pentru a ne face să ințelegem povestea.Pentru a comunica, noi folosim cuvinte, formăm
propoziții.Există mai multe feluri de a comunica.Astăzi vom încerca să comunicăm cât mai bine
prin cuvinte, prin desen , prin muzică…
86
RUTINA: ,,Mâna sus am ridicat/Și așa m -am anunțat/Că vreau să vă spun ceva,/ Nu -i politicos
așa”(deprinderea de a se anunța at unci când doreste să spună ceva );
TRANZIȚII:
T 1: Cântec -În lumea basmelor
T 2: Gimnastica de înviorare – Să cresc voinic și sănătos
DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚILOR
La centru l Construcții, copiii vor construi Mobilier pentru casa piticilor, la centru l
Știință vor rezolva o fișă de muncă independentă, la cetrul Joc de masă, copiii vor reconstitui
imagini din povești cunoscute.
În cadrul Activităților pe domenii experiențiale, DLC – Educarea limbajului, copiii vor
participa la jocul didactic Spunem și scriem propoziții și cuvinte (reprezentare grafică) , iar la
DEC -Activitate artistico -plastică, copiii vor desena Personaje îndrăgite din povești .
La ALA2, Prin zăpadă alergăm și cu bulgări aruncăm, copiii se vor juca în aer liber, in
curtea grădiniței .
La finalul zilei se fac aprecieri generale și individuale asupra desfășurării activității, iar
preșcolarii primesc stimulente
Momentele
Lecției Eșalonarea
conținutului Strategii
Metode
procedee Mijloace
didactice
Evaluare
Moment
Organizatoric
Asigurarea unui
climat educațional
favorabil, în
concordanță cu tema
zilei.
Salutul:
Bună dimineața!
În fiecare dimineață
S-avem gândul bun
pe fată!
Către soare să privim
Conversația
Observarea
comporta
mentului
copiilor
87
Iubire să dăruim!
Se completează
Calendarul naturii cu
datele caracteristice
(ziua, luna,anul) si
starea vremii.
Prezența :Să
descoperim, cine
lipsește?
Îtâlnirea de dimineață
(ADP)
Tema :
Povestea/personajul
preferat.
Dicuția se va realiza
pe baza intrebărilor,
se va descoperi care
sunt poveștile
preferate de copii,
care este personajul
preferat.
II. Captarea
atenției și
ractualizarea
cunoștințelor
Captarea atentiei:
Cu ajutorul unei
baghete fermecate, le
voi prezenta copiilor,
o carte de povești cu
imagini(Albă ca
zăpada).Le cer
copiiilor să spună
care este personajul
preferat și câteva
Conversația
Imagini
din
povești
diferite
Aprecieri
verbale
88
caracteristici ale
acestuia,dup a care, pe
scurt, voi explica pe
ințelesul copiilor, că
pentru a scrie o
poveste scriitorul
folosește foarte multe
cuvinte cu care
formează propoziții,
mai lungi sau mai
scurte, pentru a ne
face să ințelegem
povestea.Pentru a
comunica, noi
folosim cuvinte,
formăm
propoziții.Există mai
multe feluri de a
comunica.Astăzi vom
încerca să
comunicăm cât mai
bine prin cuvinte,
prin desen , prin
muzică…
Tranziție1 Cântec – În lumea
basmelor
III.
Anunțarea
temei și a
obiectivelor Pentru că vă plac
foarte mult poveștile,
astăzi vom merge
intr-o lume a
poveștilor, toate Explicația
89
activitățile se vor lega
intr-un fel sau altul de
povești. La sectorul
Bibliotecă -activitate
pe domeniu
experiențial(DLC),
vom desf ășura jocul
didactic Spunem și
scriem (reprezentare
grafică) propoziții și
cuvinte . Vom spune
propoziții despre
personajele din
povești, vom vedea
din câte cuvinte am
format propoziția și
apoi vom face o
reprezentare grafică a
acesteia și a
cuvintelor din care
este alcătuită.Veți
avea și câte o fișă de
rezolvat cu sarcina de
a forma o propoziție
despre imaginea dată
și apoi să o
reprezentați grafic,
arătând și din câte
cuvinte este formată.
La sectorul Artă, –
activitate pe domeniu
90
experiențial -DEC –
activi tate artistico
plastică veți desena
Personaje îndrăgite
din povești . Să vă
organizați
corespunzător spațiul
de lucru, ca să puteți
desena cât mai multe
personaje
îndrăgite.Vă puteți
folosi de materiale
diverse:carioca,
creioane colorate,
ceracolor.
La se ctorul
Construcții, veți
construi din Lego,
Mobilier pentru casa
piticilor, adică veți
face mese, scaune,
paturi, dulapuri, tot
ce credeți voi că era
în casa piticilor.La
sectorul Știință, veți
rezolva individual
câte o fișă
matematică.Dacă o
rezolvați cor ect
înseamnă că v -ați
însușit număratul în
91
limitele 1 -8,
cunoașteți cifra 8,
știți să rezolvați o,,
problemă,, ,făcând
adunări și scăderi în
limitele 1 -8.
Activitatea de la DLC
se va desfășura
frontal.
IV. Dirijarea
învățării și
obținerea
performanței
DLC -joc didactic –
Spunem și scriem
propoziții și cuvinte
(reprezentare
grafică).
Intuirea
materialului :imagini
reprezentând
personaje din povești
Sarcina didactică:
-identificarea
personajelor și a
poveștilor prezentate;
-alcătuirea unei
propoziții despre
personajul
reprezentat in
imagine. ;
-reprezentarea grafică
a propoziției și a
cuvintelor care o
alcătuiesc.;
Explicația
Imagini
reprezentâ
nd
personaje
din
povești
Observarea
sistematică a
comport.
copiilor
92
Reguli de joc:
La formula Cine
oare, cine este /
Personajul din
poveste?, copiii vor
recunoaște personajul
și povestea din care
face parte.
La formula: Din
poveste tu ne spune/
Ce stii despre el
anume?, copilul atins
de educatoare cu
bagheta fermecată va
forma o propoziție
despre personajul
prezentat, va spune
câte cuvinte are
propoziția formată și
apoi o va reprezenta
grafic, la
tablă.(Propoziția va fi
reprezentată printr -un
segment de dreaptă,
la sfârșit punându -se
punct, cuvintele sunt
reprezentate prin
dreptunghiuri sau
cerculețe, după cum
vor copiii).
Copilul care a Explicația
Demonstrația
Jocul
Apreciere
orală
93
răspuns corect va fi
aplaudat și va prelua
conducerea jocului și
bagheta fermecată.
Se va face un joc de
probă, după care se
va trece la
desfășurarea
propriuzisă a jocului.
Am în vedere
formularea corectă
din punct de vedere
gramatical a
propozițiilor,
despărțirea
propozițiilor în
cuvinte, reprezentarea
grafică a ac estora.
De asemenea, voi
solicita mai multe
variante de răspuns
pentru un personaj, în
felul acesta solicitând
câți mai mulți copii.
VI.
Evaluarea
performanței
Copiii vor rezolva o
fișă individuală,
având sarcina de a
formula o propoziție
despre imaginea
dată(în fișă), Explicația,
exercițiul Fișe
individual
e Apreciere
verbală
94
reprezentarea grafică
a cesteia și a
cuvintelor din care
este alcătuită.
VII. Asigura –
rea retenției
și a
transferului Joc ,,Cercul interior,
cercul exterior,,. Se
formează două
cercuri concentrice.
La comanda,,Ne –
nvârtim, ne răsucim
și apoi ne povestim,,
,copiii execută
comanda, apoi se
prind de mâini,
formând perechi și
fiecare spune dacă le –
a plăcut activitatea,
ce le-a plăcut mai
mult.
Jocul Interevaluar
e
Aprecieri
verbale
VIII.
Aprecieri
și
recomandări
Voi face aprecieri
generale și
individuale privind
participarea copiilor
la activitate, ofer
stimulente. Fețe
zâmbitoar
e. Aprecieri
verbale
Stimulente
Tranziție Gimnastică de
înviorare – Să cresc
voinic și sănătos! Exercițiul Aprecieri
verbale
ALA1 Se va face
prezentarea
materialelor, Explicația
Demonstrația
Exercițiul Foi de
desen,
creioa ne
95
sarcinilor și
obiectivelor urmărite
la fiecare centru..
La centrul Artă , –
activitate pe domeniu
experiențial -DEC –
activitate artistico
plastică veți desena
Personaje îndrăgite
din povești . Prin
desen, prin culoare
puteți să comunicați
despre personajul
îndrăgit, cât era de
frumos, bun, etc.Să
vă organizați
corespunzător spațiul
de lucru, ca să puteți
desena cât mai multe
personaje
îndrăgite.Vă puteți
folosi de materiale
diverse:carioca,
creioane colorate,
ceracolor.Fie care
copil , după
terminarea lucrării o
va expune la panoul
de afișaj, la sfârțit
vom aprecia
împreună lucrările Jocul colorate,
carioca,
ceracolor,
Lego,
materiale
de
imbinare;
Fișe de
lucru
individual
e,
creioane,
panou
pentru
afișaj
Aprecieri
individuale
96
voastre.Pe la acest
centru trebuie să
treacă toți copiiii.
La sectorul
Construcții, veți
construi din Lego,
Mobilier pentru casa
piticilor, adică veți
face mese, scaune,
paturi, dulapuri, tot
ce credeți voi că era
în casa piticilor.La
sectorul Știință, veți
rezolva individual
câte o fișă
matematică.Dacă o
rezolvați corect
înseamnă că v -ați
însușit număratul în
limitele 1 -8,
cunoașteți cifra 8,
știți să rezolvați o,,
problemă,, ,făcând
adunări și scăderi în
limitele 1 -8.
Voi supraveghea
îndeaproape
activitatea copiilor de
la toate centrele, îi
voi încuraja și ajuta
acolo unde este cazul.
97
Evaluarea
După încheierea
activităților de la
centre, copiii trec în
grup pe la fiecare
centru de activitate și
apreciază activitatea
proprie și pe cea a
colegilor și dacă s -au
respectat cerințele
stabilite inițial. Ei
analizeaza lucrările
realizate pe baza
următoarelor criterii:
originalitate,
acuratețe și gradul de
finalizare al lucrării. Conversația Aprecieri
verbale
Încheierea
activității
Aprecieri generale și
individuale, privind
participarea copiilor
la activități,
rezultatele obținute. Conversația Aprecieri
verbale
ALA2 Jocuri în aer liber
Prin zăpadă alergăm
și cu bulgări
aruncăm
Activitatea și -a atins scopul propus, preșcolarii au fost foarte încântați de activitățile liber
alese desfășurate în curtea grădiniței. Aceste activității în aer liber au rolul de a le perfecționa
coordonarea diferitelor părți ale corpului și a -i învăța s ă coopereze.
98
Deasemenea, se observă o creștere a interesului copiilor privind activitățile liber alese
atunci când sunt utilizate metodele activ -participative în activități.
SCARĂ DE EVALUARE/ GRILĂ DE EVALUARE
Grilă de evaluare a comportamentului de vorbitor -receptor
Denumire activității: ALA – Desen„ Personaje îndrăgite din povești ”
Perioada de observare/ data: 14.02.2018
Grupa: Mare „Curioșii”
Numele și prenumele preșcolarului: A.B.
Aspecte evaluate prin
observare sistematică Întotdeauna
Frecvent
Ocazional/ cu
spijin
Manifestarea interesului
față de mesajele orale
transmise de educatoare x
Manifestarea interesului
față de mesajele orale
transmise de colegi x
Formularea de
răspunsuri adecvate la
întrebări ce țin de
înțelegerea sarcinii. x
99
3.9. Concluzii și propuneri
„Jocul – spune Claparide – este cea mai bună introducere în arta de a munci.”
Prin această microcercetare am dorit să demonstrez că j ocul rămâne principala
modalitate de învățare fiind o formă de activitate prin care preșcolarii încearcă să -și însușească
experiența de viață a adulților. Ca activitate specifică, jocul se bazează pe o seriozitate
organizatorică și pe câteva caracteristici stimulatoare și îmbietoare la angajare: surpriza, ghicirea ,
întrecerea, mișcarea, distracția.
Modul în care am gândit și am realizat la grupa acțiunea educativă în care este inclus și
actul evaluativ este un demers întemeiat, procedeele și metodele fiind motivate logic, funcțional
și finalist.
O metodă este aplicabilă cu rezultate acceptabile numai dacă se adaptează contextului
(vârsta, obiectivele urmărite, alegerea conținuturilor de verificat, tipul de decizii ce urmează a fi
luate etc.).
Jocul liber ales este o activitate în care preșcolarii se manifestă liber, cadrul didactic
folosind în derularea acestor activități metode specific cum ar fi explicația, demostrația,
conversația și exercițiul.
Deasemenea, nu trebuie înlăturat aspectul rigurozității științifico -metodice în etepa
concretizată jocului ca f ormă instructiv -educativă, iar sub aspectul finalității prin maxima
eficiență formativă. La toate nivelele de vârstă, jocul nu trebuie privit ca o simplă formă de
joacă, ci ca o activitate planificată, bine gândită, îndrumată de cadrul didactic cu atenție, în
funcție de obiectivele urmărite și particularitățile de vârstă.
Jocul liber ales are ca direcții principale adâncirea gradului de conștientizare a activității
de joc, stimularea spiritului de creativitate, inițiativă și originalitate a preșcolarilor, valorificarea
acestorora în vederea însușirii unor relații concrete între copii, cât și în vederea înțelegerii
relațiilor și modelelor de conduită cu adulții, în pregătirea pentru viață.
100
Capitolul al IV -lea
Concluzii
La vârsta preșcolară, când au loc lăr girea și complicarea raporturilor dintre copil și realitatea
înconjurătoare, copilul devine, în grădiniță, obiectul unor variate influențe complexe și mai bine
organizate în comparație cu cele din perioadele precedente. Formele și conținutul comunicării
devin mai ample și mai variate.
Jocul este modul de existență al copilului, este lumea sa de ficțiune și simbolul cu
profunde semnificații, pentru dezvoltarea lui. În joc și prin joc se exersează funcțiile
psihomotorice și socioafective, se realizează cunoașterea realității, jocul este agent al transmiterii
experienței și al socializării. El are rolul de a bucura, delecta, de a crea confort spiritual, destinde,
de a compensa terapeutic tensiunile și neliniștile individului.
Jocul oglindește activitatea omului și raporturile sociale între oameni. Prin joc copilul
învață să descifreze lumea reală, motiv pentru care R. Hellon apreciază jocul ca pe „o activitate
de preînvățare”. Conținutul principal al tuturor jocurilor este viața și activitatea socială a
adultului, copilul fiind în primul rând o ființa eminamente socială.
Jocul este forma de activitate cea mai accesibilă , ușoară, copiilor prin formele sale: de
rol, de construcție, de mișcare, didactice, muzicale, etc. Prin combinarea diferitelor feluri de
jocuri copilul și colectivul de copii vor fi puși în relații complexe unii cu alții , vor trăi unele
emoții. S e formează în joc unele relații, se formează sentimente. Copiii învață prin joc să
conducă și să se supună, învață să se împrietenească.
Jocurile și activitățile didactice alese sunt cele pe care copiii și le aleg și îi ajută pe aceștia
să socializeze în mod progresiv și să se inițieze în cunoașterea lumii fizice, a mediului social și
cultural căruia îi aparțin, a matematicii, comunicării, a limbajulu i citit și scris. Ele se desfășoară
pe grupuri mici, în perechi și chiar individual. Practic, în decursul unei zile regăsim, în funcție de
tipul de program (normal, prelungit sau săptămânal), două sau trei etape de jocuri și activități
alese (etapa I – dimineața, înainte de începerea activităților integrate, etapa a III -a – în intervalul
de după activitățile pe domenii de învățare și înainte de masa de prânz/plecarea copiilor acasă și,
după caz, etapa a IV -a – în intervalul cuprins între etapa de relaxare de după amiază și plecarea
copiilor de la programul prelungit acasă). Totodată, în unele cazuri, ele se pot pot regăsi ca
101
elemente componente în cadrul activității integrate. Reușita desfășurării jocurilor și a activităților
didactice alese depinde în mare măsură de modul în care este organizat și conceput mediul
educațional.
Activitățile tip ALA se desfășoară simultan și nu succesiv și nu se așteaptă sosirea tuturor
copiilor la grădiniță pentru a putea începe. De asemenea, nu este obligatoriu ca fiecare c opil să
parcurgă zilnic toate sectoarele deschise.
Prin joc se îmbogățește sfera cognitivă, afectivă și acțională vieții lui psihice. Se dezvoltă
în continuare curiozitatea, se conturează interesele, se deschide (prin imitarea rolurilor) accesul
la activitatea productivă a adultului.
Copilul învață prin jocuri și activităși alese :
-Să decidă singur asupra jocului și a jucăriilor. Aflat în fața mai multor posibilități, copilul
învață să aleagă ceea ce i se potrivește, învață prin experiență proprie.
-Să fie responsabil pentru decizia luată. Faptul că își alege singur jocul și datorită acestei alegeri
numai el știe să explice ce fa ce și cum fece, îi oferă bucuria independenței și, în același timp,
răspunderea rezultatelor.
-Să aibă încredere și curaj. Mediul securizat și stimulativ, care susține și încurajează dezvoltarea
personalității copilului atât global, cât și în componentele ei, oferă cunoașterea propiilor forțe,
încredere și creativitate.
-Să devină independent în luarea deciziilor, organizarea jocului , alegerea relațiilor sociale cu
egali și cu educatoarea. Într-un astfel de aranjament al spațiului, copiii au ocazia de a se întâlni
în activitate cu ceilalți, iar aceste relații devin libere, sunt orientate indirect de educatoare prin
comunicare, cooperare, colaborare, respect, negociere, acceptare, toleranță, prietenie.
-Să cerceteze și să experimenteze noi soluții. Acest luc ru este posibil, numai dacă ei simt
libertatea și au siguranța că greșelile nu le sunt aspru sancționate.
-Să se cunoască. Acest lucru se poate realiza tot prin amenajarea adecvată a spațiului. Prin
sprijin, interes și înțelegere pentru eforturile copiilor , educatoarea contribuie la construcția
delicată a imaginii de sine a fiecăruia.
Jocul, departe de a fi simpla acțiune recreativă, distractivă , menită să consume excesul
energetic, caracterizând biologia infantilă, reprezintă în esență o treabă cât se poate de serioasă,
psihologii stabilind, că jocul scoate la suprafață aptitudini și vocații.
102
Întreg ansamblul de activități instructiv educativ e din grădinița de copii, procesul
instructiv în totalitatea lui , reprezintă fondul de acumulare de reprezentăr i pe care copilul le
valorifica în joc. Într -o anumită măsur ă fiecare activitate obligatorie organizat ă în grădiniță
aduce o contribuție în semnată în jocurile copiilor , atât prin conținutul unei idei, cat și prin
efectul pe care îl are asupra dezvoltării diferitelor capacități, mai ales asupra imaginație.
103
BIBLIOGRAFIE
Anghel, G.A. (2017) .Elemente de metodologie a cercetării în educație .București:Editura
Didactică și P edagogică
Catalano,H.,Bocoș,M.,Someșan,E.,Avram,I.(coord.)(2009). Pedagogia învățământului preșcolar.
Instrumente didactice .Cluj -Napoca: Presa Universitară Clujeană
Chelcea, S.(2001). Metodologia cercetării sociologice .Metode calitative și cantitative .
București: Editura Economică
Cerghit, I.(1977). Metode de învățământ .București :Editura Dida ctică și Pedago gică
Cerghit, I .(2001). Prelegeri pedagogice .București :Editura Collegium Polirom
Chateau, J. (1979) Jocul și psihologia copilului de la naștere la adolescență .București :Editura
Didactică și Pedagogică
Chateau, J. (1980) .Copilul și jocul .București :Editura: Didactică și Pedagogică
Claparide, E.(1975) .Psihologia copilului și pedagogie experimentală .București :Editura Didactică
și Pedagogică
Cristea,G.C. (2002) .Pedagogie generală. București :Editura Didactică și Pedagogică
Cristea, S.(1997) .Pedagogie, vol.II, pentru pregătirea examenelor de definitivat, grad didacticII,
grad didactic I; reciclare Pitești: Editura Hardiscom
Elconin , D.B(1980) .Psihologia jocului .București: Editura Didactică și Pedagogică
Ezechil, L.(2011) .Laborator preșcolar –ghid metodologic .Ediția a IV -a revizuită .
București: Editura V & I Integral
Glava , A.,Glava, C.(2002) .Introducere în pedagogie preșcolară. Cluj-Napoca:Editura Dacia
Educațional
Huizinga, J.(2003 ).Homo ludens. Încercare de determinare a elementului ludic al culturii .
București :Editura Humanitas, București
Preda , V.(2009) .Metodica activităților instructi educative în grădinița de copii .Craiova: Editura
Gheorghe -Cârțu Alexandru
Purcaru, M.A.P. (2008) .Metodica activităților matematice și a aritmeticii pentru
institutori/profesori din învățămâmtul primar și preșcolar .Brașov: Editura Universității
Transilvania
104
Țârcovnici, V. (1975) .Pedagogie generală .Timișoara: Editura Facla
Șchiopu, U.( 1967) .Psihologia copilului . București: Editura Didactică și Pedagogică
Șchiopu, U.(1970). Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor .București : Editura Didactică
și Pedagogică
Zamfir,C.,Vlăsceanu, L. (1998) .Dicționar de sociologie .București: Editura Babel
Zlate, Ș.,Vlaicu, C. (2012) .Psihopedagogia jocului . București :Editura Pro Universitaria
***Curriculum pentru învățământ preșcolar .(2008) . Ministerul Educației Naționale
***Set complet de instrumente pentru stimularea, monitorizarea și aprecierea pregătirii pentru
școală a copilului preșcolar .(2014) . Ministerul Educației Naționale
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Povești la gura sobei [609701] (ID: 609701)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.