INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 3… [609618]

1
Cuprins

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 3
Capitolul I. Teorii generale privind șomajul ………………………….. ………………………….. ………….. 5
1. Caracteristicile șomajului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 5
1.1 Teorii tradiționale și moderne privind șomajul ………………………….. ………………………….. …………. 7
1.2 Cauzele și efectele șomajului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 9
1.3 Factorii specifici ce determină rata șomajului ………………………….. ………………………….. ………… 14
2. Efectele social -economice ale șomajului ………………………….. ………………………….. ……………………… 15
2.1. Politici active și politici pasive ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 16
2.2 Politici active ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 19
Capitolul II. Șomajul și dinamic a pieței muncii ………………………….. ………………………….. ……. 23
1. Piața forței de muncă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 23
2. Șomajul în România și UE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 26
2.1 Asistența șomerilor în țările dezvoltate ………………………….. ………………………….. …………………. 28
3. Orientarea profesională și diminuarea riscurilor șomajului ………………………….. ……………………….. 30
4. Măsuri de prevenire a șomajului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 32
Capitolul III. Tinerii – drumul de la educație la formarea profesională …………………………. 34
1. Sistemul de î nvățământ din România ………………………….. ………………………….. ………………………….. 34
1.1 Motivația alegerii unei forme de învățământ ………………………….. ………………………….. …………. 36
2. Mobilitatea tinerilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 38
2. 1 Migrația tinerilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 39
3. Tinerii, educație și ocupație în România ………………………….. ………………………….. ……………………… 41
3.1 Implicații le familiei în orientarea profesională a copilului ………………………….. ……………………. 43

2
Capitolul IV. Cadrul metodologic ………………………….. ………………………….. ……………………….. 45
1. Tema și scopul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 45
2. Obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 45
3. Temele principale urmărite ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 46
4. Strat egii, metode și tehnici de investigație ………………………….. ………………………….. ………………….. 46
5. Locul și perioada desfășurării cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………. 48
6. Universul cercetării. Descrierea g rupului țintă ………………………….. ………………………….. …………….. 49
Capitolul V. Rezultatele cercetării și interpretarea datelor ………………………….. ……………….. 52
1. Analiză și interpretare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 52
2. Beneficiile și limitele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 61
3. Propunerile cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 62
Concluzii f inale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 64
Bibliografie generală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 66

3
INTRODUCERE
În era tehnologiei și a informației întâlnim deseori un paradox: deși tinerii sunt cei care,
teoretic, au acces la un volum de informație mult mai cuprinzător decât cel pe care l -au avut la
dispoziție generațiile precedente, tocmai ei sunt și cei pentru care alegerea unui traseu
profesional și, implicit, perfecționarea continuă prin utilizarea resurselor s istemului educațional
sau a experienței membrilor familiilor din care aceștia fac parte, reprezintă cele mai dificile ținte
și sarcini. Ghidați de un sistem de învățământ ale cărui principii țin cont doar în mică parte de
realitățile pieței muncii, de cons trângeri generate în mediul familial, de aspirații înalte –
alimentate uneori de părinți, de cunoscuți sau de anturaj – dar și de mirajul câștigului financiar
rapid, tinerii sunt cei care ajung deseori victime ale deciziilor greșite privind viitorul profes ional
propriu.
În perioada pre -decembristă, când majoritatea orașelor din România se dezvoltau în
imediata apropiere a unor platforme industriale, tinerii îmbrățișau fără probleme ideea de
învățământ profesional. Ei au devenit ingineri, muncitori califica ți etc, părin ții tinerilor post –
decembriști . Deși orice părinte dor ește să aibă un copil realizat pe plan profesional , având, deci,
o intenție absolut nobilă, de multe ori efectul dorinței lui, proiectat sub diverse moduri asupra
fiului, este exact cel inv ers. Sub presiunea din familie – o familie care nu cunoaște actualele
provocări de pe piața muncii, ci este ancora tă în trecutul dinainte de 1989 , când anum ite profesii
erau respectabile și când „statul îți dădea de muncă ” – copilul sau tânărul urmează un traseu
educațional care nu ține cont de aptitudinile lui, manifestate uneori încă din primii ani de viață, ci
de dorința părinților: aceea de a -l transforma într -un profesor, un medic, un economist etc, adică
într-un om „respectabil”. Nu de puține ori, ti neri care ar fi putut deveni mecanici auto de mare
calitate profesională s -au pregătit să devină economiști sau avocați, eșuând în acest demers încă
din primul an de studii superioare. Mulți dintre ei au renunțat la o facultate pentru a începe o alta,
ca m ai apoi să renunțe din nou și din nou, rămânând, de fapt, nepregătiți profesional. Mulți dintre
ei au urmat „licee teoretice”, acumulând vaste cunoștințe de cultură generală care s -au dovedit a
fi, ulterior, inutile pe piața muncii. Iar mulți dintre ei au finalizat cursurile unei facultăți sau
cursurile mai multor facultăți, devenind „șomeri cu diplomă”.

4
O serie de cauze pe care le regăsim în zilele noastre sunt:
▪ Problema experienței tinerilor: în general, agenți i economici solicită tinerilor experiență ,
omițând că aceștia abia au ieșit de pe băncile unei școli ca re i-a pregătit doar teoretic
▪ Problema curriculei, care nu ține cont de necesitățile pieței muncii, mai ales la nivel local.
Exemplu: Orașul Roman are nevoie de confecționeri, de muncitori în con strucții, de
ingineri în domeniul mașinilor cu comandă numerică, de metalurgiști. Liceele pregătesc
tehnicieni în turism și în protecția mediului, fi zicieni, chimiști etc.
▪ Problema salarizării: în timp ce părinții lor, constrânși de faptul că au o familie de
întreținut sau de ideea că sunt la o vârstă la care nu se mai pot muta în alt oraș sau peste
graniță, acceptă salarii mici, tinerii solicită salarii decente încă din momentul angajării,
fără a ține cont de lipsa experienței sau de faptul că nu pot gener a plus -valoare suficientă
în firma angajatoare astfel încât să -și justifice salariul.
În capitolele următoare voi analiza aspecte atât teoretice, cât și practice, ce
concluzionează cum se manifestă șomajul în rândul tinerilor , dar mai ales, efectele alege rilor
greșite pe care aceștia le -au luat în vederea continuării studiilor.

5
Capitolul I. Teorii generale privind șomajul

1. Caracteristicile șomajului
Economia definește acele persoane care nu au de lucru și care caută noi locuri de muncă,
chiar dacă uneori acceptă și condiții care nu corespund aspir ațiilor lor, denumindu -i șomeri.
Fenomenul de neocupare a persoanelor active disponibile, ce caută un loc de muncă, este definit
drept șomaj .
Conform reglementărilor Biroulu i Internațional al Muncii ( B.I.M )1 șomerii sunt persoane
apte de muncă și care, în perioadele de referință, îndeplinesc simultan următoarele condiții:
▪ nu au loc de muncă și nu desfășoară o activitate în scopul obținerii de venituri;
▪ caută un loc de muncă salariat sau nesalariat;
▪ sunt dispuși să înceapă imediat să lucreze.
În țara noastră se consideră a fi șomer – conform Legii nr.76/2002, privind sistemul
asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă – persoana care îndeplinește
cumulativ următoarele condiții:
▪ este în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minimum 16 ani și până la îndeplinirea
condițiilor de pensionare;
▪ starea de sănătate și capacitățile fizice și psihice o fac aptă pentru prestarea unei munci;
▪ nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau r ealizează, din activități autorizate potrivit
legii, venituri mai mici decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, în
vigoare;
▪ este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare dacă s -ar găsi un loc de
muncă;

1 http://ilo.org (Vizitat la data: 20.05.2017)

6
▪ este înregistra tă la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă sau la alt furnizor
de servicii de ocupare care funcționează în condițiile prevăzute de lege.
În sensul prezentei legi2, persoanele care au lucrat dar nu mai au un loc de muncă sunt
considerate ș omer i cu condiția să le fi încetat contractul individual de muncă din motive
neimputabile lor, adică să nu -și fi pierdut locul de muncă pentru abateri disciplinare.
Șomajul este analizat, în general, după caracteristicile acestuia: nivelul, intensitate a,
durata și structura . În țările dezvoltate există sisteme naționale de înregistrare a modificărilor în
nivelul și structura șomajului. În țara noastră populația ocupată și șomajul se calculează pe baza
balanței forței de muncă și a anchetelor privind forța de m uncă.
Nivelul șomajului se exprimă prin mărimi absolute și prin mărimi relative. În mărime
absolută se măsoară prin masa șomajului, care exprimă numărul persoanelor ce întrunesc
condițiile pentru a fi încadrate în categoria șomerilor.
După intensitatea cu care se manifestă șomajul, acesta poate fi:
▪ șomajul total , care înseamnă pierderea definitivă a locurilor de muncă și încetarea totală a
activității;
▪ șomajul parțial , care constă în diminuarea activității desfășurate de o persoană, pe seama
reducerii dur atei săptămânii de lucru sub cea legală, mărimea salariului nominal
reducându -se corespunzător.
Durata șomajului exprimă perioada trecută din mome ntul pierderii locului de muncă
până la reluarea activității. Această caracteristică a șomajului nu este legi ferată, existând doar
unele reglementări oficiale prin care se stabilește perioada în care șomerii beneficiază de
îndemnizație de șomaj.
Structura șomajului se referă la categoriile de șomeri diferențiate după anumite criterii:
vârstă, sex, mediu , grad de calificare, domenii de activitate, grupuri socio -profesionale, rasa etc.

2 Legea nr.76/2002, Privind sistemul asigurăr ilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă , Secțiunea 1,
ART.5, IV

7
Din analiza structurii șomajului reține atenția ponderea însemnat ă a femeilor afectate de șomaj,
comparativ cu cea a bărbaților, precum și cea a tinerilor cu vârste de până la 25 de ani și a
persoanelor cu vârsta de peste 50 de ani, comparativ cu restul populației active. (Erol Kulahei,
2006, p . 208 -209)
1.1 Teorii tradiționale și moderne privind șomajul
Șomajul este un dezechilibru macroeconomic, un fenomen care concretizează
subocu parea mâinii de lucru. El exprimă disproporția prezentă pe piața forței de muncă, întrucât
demonstrează că societatea nu este capabilă să asigure ocuparea completă sau cel puțin eficientă
a mâinii de lucru. (Dan Popescu, 1998, pg.206)
Încă din perioada pr eclasică, noțiunea de șomaj a început să prindă o altă formă, teoriile
și doctrin ele legate de acest s ubiect cristalizându -se în timp ca etape ale cunoașterii științifice
economice și ca expresii ale capacității de analiză, interpretare și generalizare pro prie
specialiștilor din diferite perioade ale dezvoltării social -economice. (Colectiv UCB, 2004, p .251)
Din punct de vedere economic, șomajul este definit ca o formă de instabilitate între oferta
și cererea de fo rță de muncă pe piața muncii (Edmond Malinv aud, 1986). Sub același aspect,
șomajul este văzut ca o risipă, un canal de pierdere de potențial uman, material și financiar,
pierdere de producție pentru întreprindere și/sau pentru economie, pierdere de venit pentru
întreprindere, economie și persoana a flată în șomaj (inclusiv pentru familia sa), risipă de capital
uman, „decapitalizarea” capitalului uman prin pierderi de competență, învechirea cunoștințelor,
pierderea deprinderilor de muncă, consum de resurse pentru protecția s ocială a șomerilor etc.
(Corina Cochinescu, 2005, p . 32)
Teoria marginalistă
Problema echilibrului pieței muncii și a folosirii forței de muncă este tratată de
reprezentanții școlii neoclasice într -un mod mai restrăns.
Neoclasicii realizează analiza economică din perspectiva micr oeconomiei , considerând că
echilibrul pieței muncii se atinge la fel ca în cazul pieței bunurilor obișnuite : prin confruntare a
dintre cererea și oferta de muncă.

8
Salariul pe piața forței de muncă se stabilește prin luarea în considerare a două principii:
1. Principiul productivității marginale, care conduce la calculul economic al producției;
2. Principiul utilității marginale, care analizează comportamentul economic al salariatului.
Producătorul își formulează cererea de forță de muncă interesându -se care est e volumul
suplimentar al producției prin angajarea unui muncitor adițional sau prin cumpărarea unei ore de
muncă cu scopul măririi profitului, dar acest obiectiv poate fi atins numai dacă productivitatea
marginală din punct de vedere valoric a ultimului a ngajat este egală cu salariul primit de acesta.
Oferta de muncă provine din partea celor care își doresc să muncească și care gândesc în
felul următor: ce utilitate sau inu tilitate, ce plăcere sau neplăcere le poate aduce o oră de muncă
în plus ? Creșterea timpului de muncă peste program aduce cu sine și creșterea cheltuielilor de
relaxare sau refacere. Oferta de muncă va fi determinată luându -se în considerare pentru fiecare
nivel al salariului utilitatea și dezutilitatea produse de o oră în plus de muncă.
După părerea neoclasicilor , ocuparea forței de muncă este utilă și posibilă . Ceea ce
rămâne de stabilit este doar nivelul salariului care asigură ocuparea deplină . Bohn Borwerk
afirmă că este necesară o perioadă de producție suficient de lungă, dar nu pr ea lungă, pentru a
plăti toată forța de muncă disponibilă. Rata salariului va fi stabilită astfel încât să nu rămână bani
necheltuiți pentru a conduce la creșterea salariilor, dar nici muncitorii nefolosiți pen tru a face
salariile să scadă. Se observă și posibilitatea existenței unor salarii mai mari rezultate dintr -o
creștere a timpului de muncă, salariatul obținând o rentă corespunzătoare surplusului producției.
Subocuparea și șomajul sunt considerate imposibile cu excepția cazurilor în care decizia
ofertanțilo r de forță de muncă este aceea de a nu desfășura vreo activitate. Acestea pot fi cauzate
în condiții de concurență pe piața muncii, iar atunci salariul se va stabili la acel nivel la care
cererea agregată de muncă este egală cu oferta agregată. Situația în care cererea să fie mai mare
decât oferta este temporară , pentru că salariile se adaptează modificărilor intervenite pe plan
economic.
Creșterea numărului de salariați reduce productivitatea marginală a muncii și, ca atare,
noul angajat va trebui să se mulțumească cu un salariu mai mic, care corespunde unei utilități
marginale mai reduse a muncii sale.

9
Teoria neoliberală
Edmund Phelps și Milton Friedman pun la îndoială valab ilitatea corelației inverse a
inflației și șomajului , susținând distincț ia care trebuie făcută între inflația anticipată și in flația
neanticipată. În con formitate cu această distincție, echilibrul de reducere a ratei șomajului în
cazul unui impuls monetar fiscal care să cauzeze o creș tere neanticipată a prețurilor va fi doar
temporar . Aceasta se dato rează faptului că după un proces în care anticipările sau previziunile
agenților economici se adaptează, rata anticipată a in flației se marește provocând revenirea ratei
șomajului la nivel anterior. Pe termen scurt agenții economici pot cădea pradă iluziilor monetare,
cantitatea de monedă suplimentară încurajând cheltu ielile, investițiile și creșterea economică,
dacă se poate lup ta pe termen scurt printr -o „in flație creatoare” .
M. Friedman afirma că existența unei r elații inverse în tre șomaj și in flație este un
fenomen de t ranziție pe termen scurt, considerând că apariția unei relații directe între creșterea
ratei șomajului și creșterea inf lației este de asemenea un fenomen tranzito riu, care va dispărea pe
măsură ce agenții economici își vor corecta anticipările privind inflația și privind tendințel e
economiei mondiale.
Intervenția statului în problemele de ordin economic este considerată de monetariști
cauza principală a măririi ratei șomajului. Hayek acuză statul ca intervine în me canismele pieței
muncii prin stabilirea s alariilor și prin acordarea indemnizațiilor de șomaj, prin faptul că aceste
măsuri ar duce la creșter ea cantității de bani în circul ație și mai departe, la creșterea imflației.
Respingerea oricărei forme de prestați e socială în perioada de șomaj poate fi considerată o
caracteristică a neoliberalismului contemporan. Obiectivul strategic al statului nu trebuie să fie
stimularea cererii așa cum con sideră Keynes, ci stimularea ofe rtei și a producției care își vor crea
singure propria cerere , așa cum afirma J B Say. ( Alina Bădulescu, 1997, p. 46-61)

1.2 Cauzele și efectele șomajului
În România, șomajul și inflația au avut o evoluție sincronizată, atingând în unele perioade
cote pro centuale deosebit de ridicate. Două ca uze importante care st au la baza tendinței de
scădere a șomajului reprezintă emigrarea unei părț i importante din forța de muncă și, respectiv,

10
renunțarea unui număr mare de persoane ce au depășit perioada de ac ordare a indemnizației de
șomaj la a se mai în registra în evidențele agențiilor de ocupare a forței de muncă .
Șomajul poate fi rezultatul mai multor cauze, care pot acționa separat, în timp, sau
concomitent, iar prin natura lor, aceste cauze derivă din mărimea salariului (nominal sau real),
cererea și oferta de bunuri efective sau globale, rigiditatea prețurilor și a salariului, etc. (Dan
Popescu , 2000 , p. 205 -206)
Dacă ne referim direct la cauzele șomajului, putem să le clasificăm în două mari categorii:
a) prin intermediul factorilor determinanți a i pieței muncii;
▪ „teoria căutării locurilor de muncă” în condițiile în care șomerul, dispunând de informații
pertinente, dorește un ritm superior de salarizare;
▪ „teoria contractelor implicite” conform căreia acceptarea unor nivele relativ joase ale
prețulu i forței de muncă este determinată doar de primirea, în schimb (din partea
patronatului), a unor garanții suplimentare atât împotriva fluctuațiilor salariale, cât și a
concedierilor;
▪ „teoria salariului eficien t”, inducând relația inevitabilă dintre product ivitatea muncii și
salariu.
b) prin prisma interacțiunii piețelor:
▪ dezechilibrul dintre cerere – ofertă (atât pe piața muncii, cât și pe cea a bunurilor);
▪ fluctuațiile provocate de ciclicitatea economică (producția nu se află mereu la nivelul
ocupării dep line);
▪ insuficiența accentuării măsurilor de revitalizare a economiei, după o criză prelungită;
▪ gradul de sezonalitate al unor activități ( restrângerea activității economice î n anumite
anotimpuri ale anului, datorită condițiilor naturale, rezultă un grad r idicat al șomajului);

11
▪ existența șomajului natural și a pragului non – inflaționist al șo majului (variațiile aleatorii
între cerere și ofertă , și costurile legate de obținerea informațiilor despre locurile de
muncă disponibile la un moment dat, duc la un de zechilibru economic);
▪ cauze de natură tehnică (pe termen scurt, în funcție de capacitatea financiară a țărilor de a
asimila noutățile cercetării științifice, cauzele de natură tehnică sunt generatoare de
șomaj). (Dan Popescu, 2000 , p. 206)
O altă cauză a șomajului este criza economică, caracterizată prin scăderi sau stag nări ale
activității economice. În perioadele de criză economică numărul șomerilor crește, integrarea lor
fiind la un nivel scăzut. Absorbirea unui număr cât mai mare de șomeri depinde de posibilitățile
reale ale fiecărei țări de a stimula agenții economici în creșterea investițiilor de capital. În
România, criza economică de lungă durată a generat un șomaj de mari proporții , cu perspective
reduse de reintegrare a forței de muncă pe termen scurt.
Pornind de la cauzele care stau la baza formării lui, șomajul are următoarele forme:
1. Șomajul conjuctural sau ciclic ce este determinat de reducerea activității economice generată
de crizele economice sau de recesiune . Cauza principală a acestui g en de șomaj o constituie
insuficiența cererii agregate care provoacă o scădere drastică a investițiilor și, prin urmare, a
locurilor de muncă.
2. Șomajul structural este determinat de tendințele de restructurare economică, geografică,
socială etc. care au loc în diferite țări, mai ales sub incidența crizei energetice și a revoluției
tehnico -științifice.
3. Șomajul fricțional este specific acelor economii în care forța de muncă manifestă o mare
înclinație pentru a schimba frecvent locul de muncă, fie pentru a-și îmbunătăți condiț iile de viață,
fie pur și simplu pentru a cunoaște și un alt mediu.
4. Dezechilibre temporare între cerere și oferta de muncă, care pot apărea în cazul licențiaților și
al femeilor. Reducerea ratei de activitate în c azul tinerilor poa te fi datorată ori prelungirii
voluntare a perioadei de studiu, ori amânării datei încadrării în muncă până se găsește un loc
corespunzător exigențelor și diplomelor obținute.

12
5. Șomajul tehnologic este determinat de înlocuirea vechilor tehnici și tehnolog ii cu altele noi, de
utilizare a mașinilor moderne cu parametrii tehnico -funcționali superiori , care măresc foarte mult
productivitatea muncii, dar conduc la restrângerea locurilor de muncă.
6. Șomajul marginal se datorează modificărilor ciclice ale popula ției active.
7. Șomajul deghizat este specific economiilor mai puțin dezvoltate unde un mare număr de
persoane au o activitate aparentă, dar cu o productivitate foarte mică.
8. Șomajul sezonier este cauzat de întreruperi ale activității puternic dependente de factori
naturali, cum s unt cei din agricultură, turism etc.
9. Șomajul intermitent apare ca urmare a practicării contractelor de angajare pe scurtă durată din
cauza incertitudinii afacerilor unor unități economice.
10. Șomajul de discontinuitate afecte ază în special femeile și este determinat de întreruperea
activității din motive familiale sau de maternitate.
Bariere care împiedică întâlnirea dintre cerer ea și oferta de pe piața muncii :
Modificările de structură a ramurilor și sectoarelor economice, sub impactul diversificării
cererii de bunuri, conduc inevitabil pentru o perioadă îndelungată la reducer ea cererii de muncă.
Imigrarea și emigrarea influențează direct starea pieței muncii. Imigrarea unei părți a populației
active în vederea angajării în diferite țări va spori oferta de muncă în cadrul acestora. Emigrarea
are un efect invers, de scădere a ofertei de muncă în zona de origine.
O altă cauză a generării șomajului este progresul tehnic, pe termen scurt, într -o proporție
mai mare sau mai mică, în funcție de capacitatea financiară a țărilor de a asimila noutățile
cercetării științifice. Pe termen lung, progresul tehnic generează noi nevoi, care sunt acoperite
prin produse rezultate din activități noi, generatoare de locuri de muncă.
Apariția ș i accentuarea șomajului au o multitudine de cauze obiective, dar și subiective.
În condițiile unei productivități a muncii ridicate, ritmul de cr eștere economică nu mai permite
crearea de noi locuri de muncă, astfel înc ât să se asigure o ocupare deplină pe piața muncii.
Există și cauze de ordin subiectiv, care țin de comportamentul reținut al agenților

13
economici de a angaja tineri, fie din cauza lipsei lor de experiență, fie pentru că aceștia nu se
încadrează în disciplina muncii. În rândul tinerilor, șoma jul apare și ca urmare a tendinței de a
căuta locuri de muncă plătite cu un salariu cât mai mare, fapt ce întârzie integrarea lor activă.
Efectele șomajului ne tentează să luăm în calcul în special consecințele lui negative, cum
sunt cele care urmează:
▪ șomajul reprezintă în fapt o formă de inutilizare a factorului de producție „muncă ”, de
aici decurgând risipă și pierderi mai ales din punct de vedere social;
▪ șomajul provoacă scăderea drastică a nivelului de trai, inducând noțiunea de sărăcie;
▪ prin șomaj s unt lezați cei care fac parte din populația activă subocupată, oameni care își
manifestă dorința și capacitatea de a lucra, dar nu au unde;
▪ fiind un dezechilibru economic , șomajul afectează compartimentele umane ale economiei
naționale;
▪ populația ocupată e ste cea care suportă din plin gravele consecințe ale fenomenului;
▪ apare și se dezvoltă munca pe piața neagră;
▪ prin coordonatele lui , șomajul exercită presiuni asupra salariilor lucrătorilor ocupați;
▪ concedierile consistă într -un puternic obstacol în calea relansării activității economice a
unei țări;
▪ se generează sau se amplifică stările de dezacord între populația care muncește și cea cu
un anumit grad de subocupare.
În afa ra acestor elemente evidente, Paul Samuelson asociază pierderii locului de muncă o
serie de alte efecte negative, care se pot traduce prin costuri suplimentare, determinate de situații
precum: îmbolnăviri, decese, neînțele geri în familie, abandon școlar etc., toate producând
cheltuieli nu doar pentru persoanele afectate, ci și pentru soc ietate.
Cea mai defavorabilă consecință a șomajului este aspectul său psihologic. Pe parcursul
perioadei de șomaj individul trece prin mai multe stări psihologice – șocul, negarea realității,

14
căutarea, disperarea, resemnarea – a căror intensitate variază în funcție de personalitatea
fiecăruia. Aceste stări sunt reunite în așa numitele stadii ale șomajului.
Există și anumite consecințe pozitive ale șomajului pe care ar trebui să nu le excludem:
▪ prin ceea ce presupune, fenomenul creează o rezervă de persoan e potențial dispuse să
lucreze, în vederea acoperirii eventualei cereri suplimentare de forță de muncă;
▪ generează o creștere a productivității muncii, dar mai ales a disciplinei și a punctualității
celor angajați;
▪ ca factor psihologic, apare creșterea inte resului pen tru muncă, dar mai ales sporire a
competitivității celor angajaților existenți; (Dan Popescu, 2000 , p. 210 )

1.3 Factorii specifici ce determină rata șomajului
Unul dintre cei mai importanți factori ce determină șomajul este salariul minim pe
economie oferit de către angajatori tinerilor. Scopul principal al acestuia este de a asigura un
nivel al remunerării decent pentru forța de muncă, fiind reglementat prin legislația fiecărei țări.
Creșterea șomajului natural este influențat ă de existența s alariului minim pe economie, întrucât
nivelul ridicat al acestuia poate avea efecte negative în ceea ce prive ște oportunitățile de muncă
pentru tineri .
Un alt factor important îl poate constitui structura și migrația populației dintr -o țară
anume, fiind b ine cunoscut faptul că în orice stat rata naturală a șomajului se calculează sub
forma unei medii ponderate a ratelor naturale ale șomajului diferitelor grupuri demografice .
Așadar, și cea mai mică modificare în structura acestor grupuri pe piața muncii va afecta rata
naturală a șomajului din economia respectivă, un exemplu fiind rata șomajului mai ridicată în
rândul tinerilor , în multe țări.
Rata de crește re economică este un alt factor: sectoarele cu rate de creștere mai mari vor
absorbi mai multă forță de muncă iar cele ce -și diminuează ritmul de creștere vor respinge forța
de muncă. Acest fenomen apare deoarece disponibilitățile de muncă au o mobilitate redusă și nu

15
pot fi mutate dintr -un sector în altul fără costuri ridicate, iar cu cât variația crește rii diferitelor
sectoare de activitate este mai mare, cu atât va fi mai ridicat nivelul general al ratei șomajului.
Ajutorul de șomaj este un factor important care influențează rata naturală a șomajului,
însă acesta diferă în funcție de prevederile legisl ației fiecărei țări, unde ajutorul de șomaj poate fi
acordat pe o perioadă limitată d e timp. În general lucrătorii i au în considerare raportul de
înlocuire al venitului și , cu cât acest raport este mai mare, cu atât crește înclinația lucrătorilor
spre prel ungirea duratei de șomaj, acest lucru putând fi evitat odată cu micșorarea ajutorului de
șomaj.
În concluzie, diferența dintre rata șomajului actual și rata șomajului natural este denumită
șomaj ciclic, adică șomajul care poate fi redus printr -o politică macroeconomică expansionistă
fără a determina o creștere nesfârșită în rata inflației. Guvernul poate reduce rata naturală a
șomajului , dar nu prin politici macroeconomice convenționale, ci prin politici str ucturale precum
recalificarea sau stimulente pent ru a îmbogăți mobilitatea, dar și taxe stimulative pentru a
accepta o slujbă și a renunța la șomaj. (Marius Băcescu, 1998, p . 732)

2. Efectele social -economice ale șomajului
Cele mai importante efecte sociale și economice ale șomajului sunt:
a. Reducere a produsului intern brut , determinată de faptul că persoanele care nu lucrează nu
produc nimic, iar timpul de muncă al acestora este pierdut. Decalajul caracterizat printr -o
subutilizare a forței de muncă presupune un produs intern brut mai mic decât cel p otențial.
Diferența între produsul intern brut efectiv și cel potențial este în acest fel pierdută, chiar dacă
decalaj ul se corectează pe termen lung;
b. Cheltuieli ridicate din cauza protecției sociale. Cu cât șomajul este mai îndelungat și afectează
mai mulți salariați, cu atât costurile de protectie socială vor fi mai mari și vor crea presiune
asupra bugetul ui public.
c. Reduc erea eficienței de muncă, datora tă pierderii dexterității celor deveniți șomer i;

16
d. Reducerea veniturilor individuale ale salariaț ilor concediați, care antrenează o reducere a
consumului acestora și o extindere a sărăciei;
e. Efecte sociale generale: creșterea criminalității, sin uciderile, cerșetoria etc;
f. Efecte asupra sănătății psihice a șomerului: stări depresive, sentime ntul de excludere din
societate etc. (Dudian Monica, 2008, p .194)

2.1. Politici active și politici pasive
Politici active
Creșterea numărului de șomeri a adus în mod inevitabil în centrul atenției politicile
privind piața muncii și a pus accentul pe așa -numitel e „strategii de activare” pentru a ajuta
șomerii aflați în găsirea unui loc de muncă . Strategiile de activare sunt un subset al politicilor
pieței muncii și au ca scop principal să prevină șomajul în rândul persoanelor care se află în
această situație de r isc și să ajute aceste persoane să se recalifice , în vederea reintegrării pe piața
muncii.
Măsurile active includ acele intervenții ce au la baza lor diferite acțiuni. Aceste acțiuni
privesc participanții (șomerii) a căror principală activitate este de a -și găsi un loc de muncă,
dobândind astfel poziția de persoană ocupată.
Principalele acțiuni și măsuri de promovare a politicilor active sunt:
a. Stimularea cererii agregate, de exemplu creșterea cheltuielilor guvernamentale, având ca scop
diminuarea șomaju lui;
b. Reforma pieței de muncă în sensul asigurării unei mai mari flexibilități a salariului;
c. Eliminarea hazardului moral , prin limitarea perioadei de acordare a ajutorului de șomaj;
d. O atenție deosebită acordată educației și pregătirii profesionale în concordanță cu cerințele
existente pe piața muncii;

17
e. Organizarea de cursuri de calificare sau de recalificare a șomerilor în concordanță cu structura
profesională a locurilor de muncă;
f. Stimularea agenților economici prin pârghii economico -financiar e, în vederea extinder ii
activității economice;
g. Încurajarea in vestițiilor prin acordarea de facilități în vederea relansării economiei și a creșterii
economice, a creării de noi locuri de muncă;
h. Acordarea de facilități întreprinderilor care angajează șomeri, tineri absolvenți;
i. Acordarea de facilități care să stimuleze mobilitatea forței de muncă de la o zonă la alta, de la
un sector de activitate la altul (de exemplu indemnizații de transfer, locuințe);
j. Formarea și specializarea tinerilor în dom enii de perspectivă îndelungată care să le ofere o
mobilitate profesională ridicată. (Ștefan Constantinescu, 2013 , p. 47)
Măsurile active vizează populația ocupată în vederea preîntâmpinării riscului de șomaj .
Astfel, adaptarea forței de muncă la cerințel e unității în care lucrează diminuează riscul
persoanelor respective de a deveni șomeri. Acestea contribuie atât la îmbunătățirea deprinderilor
și calificărilor șomerilor, cât și la încurajarea mobilității forței de muncă, datorită accentului pus
pe finanț area pregătirii profesionale. Conform legii privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și
stimularea ocupării forței de muncă3, măsurile active au la bază două obiective majore:
▪ creșterea șanselor de ocupare a persoanelor aflate în căutarea unui loc de mun că;
▪ stimularea angajaților pentru încadrarea în muncă a șomerilor și crearea de noi locuri
de muncă.
Elementul important al politicilor active este eliminarea opțiunii populației apte de muncă de a
intra în șomaj și de a beneficia de ajutorul de șomaj .
Politici pasive

3 Legea Nr. 76 din 16 ianuarie 2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de
muncă

18
Politicile pasive se concretizează în măsuri și acțiuni care să asigure șomerilor involuntari
un anumit venit pentru un trai decent sau de subzistență. Politica pasivă răspunde la cele două
cerințe în măsura în care stimulează crearea de noi locuri de muncă și fixează un cuantum al
venitului acceptabil la locul de muncă.
Venitul asigurat șomerului este indemnizația de șomaj sau ajutorul de șomaj și se acordă
pe o perioadă determinată de timp. Indemnizația de șomaj a fost stabilită în baza Leg ii nr.
76/2002 ca fiind o sumă lunară, fixă și neimpozabilă ce reprezintă 75% din salariul de bază
minim brut pe țară, la care se adaugă o sumă procentuală, în funcție de vechimea în muncă.
Asistența în caz de șomaj se referă la beneficii plătite persoanel or care fie nu au contribuit la
fondurile de asigurări de șomaj, fie au depășit perioada pentru care erau îndreptățite să primească
indemnizația de șomaj. În România, legislația prevede ca ajutorul de șom aj să se acorde pe o
perioadă de până la 12 luni , iar mărimea sa se calculează în funcție de perioada în care s -a cotizat
la fondul de șomaj și de veniturile obținute de șomer în perioada î n care a lucrat .4
Pe de o parte, ș omajul afectează, în prezent , în special tinerii și femeile . Pe de altă parte,
pensi onarea timpurie condiționată implică determinarea angajatorului de a înlocui persoanele
pensionate cu persoane șomere sau cu persoane din alt grup țintă . Pensionarea completă
reprezintă cazul particular al pensionării timpurii condiționate, unde lucrătorul vârstnic se
pensionează definitiv și încetează să mai fie activ pe piața muncii, iar cea parțială reprezintă
cazul particular al pensionării timpurii condiționate , unde lucrătorul vârstnic se pensionează
parțial.
Măsurile pasive au un impact direct asupr a ocupării șomajului și a supra deciziilor
referitoare la ocupare ale persoanelor, multe dintre acestea acționând fără a se gândi în
perspectivă. În perioada în care sunt beneficiarii indemnizației de șomaj , ele nu doresc să se
angajeze sau nu doresc să par ticipe la vreo măsură activă din motive subiective. (Dr. Silviu
Costache, 2005, p .32)
Oferirea de beneficii p e o perioadă îndelungată poate avea efecte negative asupra
performanței pieței muncii, de exemplu, scăderea interesului persoanelor de a -și mai c ăuta un loc

4 Legea nr.76/2002, „ Privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă” , publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.103 din 6 februarie 2002

19
de muncă. Pe de altă parte, putem regăsi și aspecte pozitive, cum ar fi posibilitatea șomerilor de
a-și căuta locul de muncă ce se potrivește cel mai bine calificării și pregătirii lor profesionale,
conducând la obținerea unor slujbe mai avanta joase, la o mai mare stabilitate a locului de muncă
și la productivitate. (Andreea Claudia Șerban, 2013 , p. 67)

2.2 Politici active
Politica de ocupare a forței de muncă, conform Strategiei Europa 2020, urmărește un
obiectiv principal, acela de a crea câ t mai multe locuri de muncă de cea mai bună calitate, pe
lângă programele sale de sprijin privind ocuparea forței de muncă, cum ar fi Programul Uniunii
Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI).
Strategia Europa 2020 și -a propus o biective și activități ce includ promovarea unui nivel
înalt de ocupare a forței de muncă prin dezvoltare a unei strategii coordonate, în deosebi cu privire
la crearea unei forțe de muncă calificate, pregătite și adaptabile, și a unor piețe ale muncii care s ă
reacționeze la schimbările economice. În conformitate cu articolul 9 din TFUE5 obiectivul
atingerii unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă trebuie luat în considerare în definirea și
punerea în aplicare a politicilor și activităților Uniunii.6
Această strategie pentru ocuparea forței de muncă și o creștere inteligentă, durabilă și
favorabilă incluziunii, cu o durată de zece ani, a definit pentru prima dată o serie de obiective
principale, printre care cele mai importante sunt:
▪ piața muncii: cre șterea la 75%, până în 2020, a participării pe piața muncii a persoanelor
cu vârst e între 20 și 64 de ani;
▪ incluziunea socială și combaterea sărăciei: eliminarea riscului de sărăcie sau de
excluziune pentru cel puțin 20 de milioane de persoane;

5 Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
6 http://eur -lex.europa.eu (Accesat la data de: 05.04.2017)

20
▪ îmbunătățir ea calității și a performanțelor sistemelor de educație și formare: reducerea
ratei de abandon școlar la mai puțin de 10% și creșterea la cel puțin 40% a procentului
de persoane cu vârste cuprinse între 30 și 34 de ani care au absolvit o formă de
învățămân t superior sau echivalent.
Orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă adoptate de Consiliu în
octombrie 2010 prevedeau creșterea participării pe piața muncii a femeilor și a bărbaților,
reducerea șomajului structural și promovar ea calități i locurilor de muncă, dezvoltarea unei forțe
de muncă calificate care să răspundă nevoilor pieței muncii și promovarea învățării pe tot
parcursul vieții; îmbunătățirea calității și a performanței sistemelor de educație și formare la toate
nivelurile și cre șterea participării la învățământul terțiar sau cel echivalent; promovarea
incluziunii sociale și combaterea sărăciei.
Parlamentul European a depus eforturi intense în domeniul dezvoltării competențelor care
au avut impact asupra noii agende pentru compe tențe în Europa, publicată de Comisie în iunie
2016. Activitatea Parlamentului în acest sens include: Rezoluția Parlamentului European din 10
septembrie 2015 referitoare la crearea unei piețe a muncii competitive în UE pentru sec olul XXI:
corelarea compete nțelor și a calificărilor cu cererea și oportunitățile de angajare, Rezoluția
Parlamentului European din 19 ianuarie 2016 referitoare la politicile de dezvoltare a
competențelor pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor și Rezoluția Parlamentului
European din 12 aprilie 2016 pri vind Erasmus+ și alte instrumente de promovare a mobilității în
cadrul învățământului profesional și tehnic. 7
Un program de calificare profesională și de integrare pe piața muncii a persoanelor de
etnie romă a fost pus în apli care pe 31 martie 2015. Proiectul a oferit la nivel național un
program de orientare, formare și integrare profesională pentru 650 de persoane de etnie romă
aflate în risc de marginalizare socială. Ministerul Muncii și Justiției Sociale a pus astfel în
practică angajamentul de a promova și proteja drepturile persoanelor aflate în situație de sărăcie
extremă, cu risc de marginalizare și de a combate fenomenul de excluziune soc ială. Persoanele
de etnie romă au o participare redusă pe piața muncii. Părăsirea t impurie a școlii și lipsa

7 http://europarl .europa.eu (Accesat la data de: 10.04.2017)

21
calificării și specializării în meserii căutate pe piața muncii reprezintă impedimente în integrarea
lor profesională.
Proiectul „Inițiativă pentru romii marginalizați” s -a derulat pe o perioadă de 18 luni,
începând din luna mai 2014 și avea ca obiectiv investiția în capitalul uman, în special tineri de
etnie romă aflați într -o situație dificilă, în vederea dezvoltării acestei resurse umane active în
econ omia națională.
În perioada 2011 -2013 , Ministerul Muncii și Justiției Social e demarează activități în
cadrul proiectului strategic „Viața după gratii”, domeniul major de intervenție fiind
„Îmbunătățirea accesului și participării grupurilor vulnerabile pe piața muncii”. Scopul
proiectului este dezvoltarea de rețele integrate de inc luziune socială pentru persoanele private de
libertate, prin acordarea de sprijin prin programe specifice de inserție profesională, precum și
prin programe de sensibilizare a angajatorilor în vederea facilitării angajării acestei categorii de
persoane. Pro iectul are un caracter transnațional și susține preocupările Ministerului Muncii,
Familiei și Protecției Sociale pentru promovarea incluziunii active a grupurilor vulnerabile prin
implementarea de măsu ri concrete. 8
Un alt aspect important pe care îl putem integra în politicile active e ste mobilitatea forței
de muncă. L a nivelul Uniunii Europene acest fenomen este promovat din dorința de a răspunde
provocărilor ce apar pe piața muncii. Accesul la locurile de muncă dintr -un stat membru
reprezintă un aspect fundamental al liberei circulații a persoanelor în cadrul Uniunii Europene.

8 http://mmuncii.ro (Accesat la data de 20.05.2017)

22
Conform legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea
ocupării forței de muncă, actualizată și publicată în O.U.G. nr. 6/2017, persoanele înregistrat e ca
șomeri la agențiile pentru ocuparea forței de muncă care se încadrează în muncă, într -o altă
localitate situată la o distanță mai mare de 50 km fa ță de localitatea în care își au domiciliul sau
reședința, își schimbă domiciliul sau își stabilesc reșed ința în localitatea respectivă sau în
localitățile învecinate acesteia beneficiază de o primă de relocare, neimpozabilă, acordată din
bugetul asigurărilor pentru șomaj, egală cu 75% din suma destinată asigurării cheltuielilor pentru
locuire în noul domicil iu sau noua reședință, dar nu mai mult de 900 de lei. 9
Mobilitatea capitalului uman se referă la capacitatea de reacție și de adaptare a
persoanelor la provocările mediului social -economic. Mobilitatea cuprinde astăzi întreaga forță
de muncă și este o ce rință fundamentală a funcționării pieței muncii, un element care dă sens pe
de altă parte migrației, respectiv circulației forței de muncă. (Eva Vasloban, 2009, p . 207)
Mobilitatea forței de muncă în cadrul UE estimează ca fiind 6,9 milioane de
cetățeni care locuiesc și muncesc în străinătate într -o altă țară a UE, iar peste 1,1 milioane de
lucrători transfrontalieri sau frontalieri, și anume locuitori ai UE care muncesc într -o altă țară a
UE decât cea în care sunt stabiliți. UE sprijină mobilitatea prin facilitarea întâlnirii dintre
persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă și angajatorii din Europa, oriunde s -ar afla
aceștia. De asemenea, urmărește să se asigure că nu se abuzează de situația lucrătorilor mobili
din UE și să contribuie la coordonare a acțiunii de combatere a muncii nedeclarate.10

9 http://anofm.ro (Accesat la data de 11.04.2017)
10 http://consilium.europa.eu (Accesat la data de: 25.05.2017)

23
Capitolul II . Șomajul și dinamica pieței muncii

1. Piața forței de muncă
Piața muncii este definită în orice societate ca fiind o instituție elementară prin
intermediul căreia se asigură echilibrul soci al, politic și macroeconomic. Agenții economici și
partenerii sociali au un interes major față de acest proces al ocupării forței de muncă, deoarece
pot clădi obiective pe viitor cu implicări variate la nivel economic, social și cultural. Piața muncii
este cadrul de confruntare între cererea și oferta de forță de muncă într -un anumit interval de
timp și spațiu, care se finalizează prin vânzarea – cumpărarea forței de muncă în schimbul unui
salariu. Aceasta asigură funcționarea economiilor moderne ca economi i de piață și ocupă în acest
proces un loc important, deoarece factorii implicați direct sunt oamenii înșiși cu pregătirea
profesională specifică, iar cererea și oferta fac referire la un bun, adică munca. Vânzătorii și
cumpărătorii formează piața muncii, iar în cazul în care aceștia se caută unii pe alții în toată țara
pentru a încheia tranzacții de forță de muncă, se poate vorbi de o piață națională a for ței de
muncă. În cazul în care a ceștia tranzacționează forța de muncă pe plan local, se face referire la o
piață locală a muncii. (Maria Cojocaru, 2000, p .52)
Potrivit profesorului Niță Dobrotă, piața muncii reprezintă spațiul economic în care
utilizatorii de muncă, adică deținătorii de capital, în calitate de cumpărători și posesorii resursei
de muncă, î n calitat e de vânzători tranzacționează în mod liber și ajustează cererea și oferta de
muncă prin mecanismul prețului muncii, al concurenței libere între agenții economici . (Laurențiu
Marcel Romanescu, 2007, p . 6)
Geografic analizâ nd, piața muncii se poat e refer i chiar și la o localitate, la o regiune, sau
la economia națională, acest lucru depinzând de pregătirea și calificarea forței de muncă. În
momentul în care forța de muncă este necalificată sau are o calificare inferioară, raza de acțiune
este mică, iar nevoile pot fi satisfăcute la nivelul unei localități. Pe de altă parte, odată ce nivelul
de calificare a forței de muncă crește, forța de muncă cu calificare mai ridicată este mai rară,
apărând necesitatea extinderii razei de acțiune a pieței forței de muncă.

24
Factorii demografici privesc absența posibilității sau dorinței persoanelor de a -și schimba
ocupația sau locul de muncă. Motivația acestui comportament se poate explica prin: calificarea
necorespunzătoare, slaba informare privind locurile de mun că disponibile, insuficiența șanselor
pentru reconversia în muncă, starea sănătății, vârsta și avantajele nonsalariale nesemnificative.
(Eva Vasloban, 2009, p . 170)
Raze de acțiune ale pieței muncii

Piața națională a muncii

Calificare inferioară Piața locală a muncii

În unele cazuri tranzacțiile nu se fac în contextul unor proceduri și reguli scrise. Există
firme mai mici care nu fac parte din niciun sindicat, iar slujbele angajaților lor nu sunt a tât de
sigure și de bine plătite ca și în situația descrisă anterior. Prin urmare se identifică un nou tip de
piață a muncii, numită piață secundară, care cuprinde locurile de muncă instabile și cu salarii
mici.
Pentru ca o firmă să supraviețuiască, ea tr ebuie să se extindă pe trei piețe simultan: piața
de capital, p iața bunurilor și serviciilor, respectiv piața muncii. Analizând separat aceste piețe,
putem spune că de pe piața de capital firma își asigură capitalul material și financiar, adică tot ce
este necesar procesului de producție, iar pe piața bunurilor și serviciilor se vor vinde output -urile
firmei. Piața muncii are o funcție aproximativ asemănătoare pieței de capital, aceasta furnizând
firmelor capitalul uman. Astfel, de partea cererii de forță de muncă se află firmele, ale căror Calificare superioară
Calificare medie

25
decizii în legătură cu angajarea forței de muncă sunt influențate de condițiile existente pe cele
trei piețe, iar de partea ofertei de forță de muncă sunt angajații sau potențialii angajați, care iau
decizii în legătură cu locul de muncă sau cu opțiunea de a munci sau nu.
Principalele elemente ale pieței muncii sunt d eterminate de salarii, de c ondițiile de muncă
și de nivelul ocupării, ele fiind rezultatul acțiunii și funcționării pieței muncii. După cum spunea
Alfred Ma rshall, „ pentru a determina rezultatele economice este nevoie atât de cerere cât și de
ofertă, după cum este nevoie de ambele lame ale foarfecelui pentru a tăia o pânză”. ( Ehrenberg,
R.G., Smith, R.S., 1991 , p. 2-16 )
Referitor la cererea de muncă, firme le combină factori diferiți cum ar fi capitalul și
munca, toate aceste proceduri fiind necesare pentru producerea de bunuri și servicii ce se vând
ulterior pe piață. Cererea de muncă este definită ca fiind nevoi a de muncă salariată ce există într –
o economi e de piață și este exprimată prin intermediul numărului de locuri de muncă, cuprinzând
ansamblul relațiilor, raporturilor și conexiunilor privind volumul și structura forței de muncă pe
profesii și niveluri de calificare pentru tot ansamblul economiei nați onale. (Maria Cojocaru,
2000, p . 49)
Oferta de muncă se împarte pe două paliere: la nivelul întregii piețe sau la nivelul unei
anumite firme, iar în ambele situații, deciziile se iau în funcție de un factor major, adică de
salarii. Această ofertă de forță de muncă de pe o piață particulară este în legătură pozitivă cu
salariile de pe acea piață, în timp ce salariile existente pe alte piețe sunt considerate constante.
Problemele din sfera pieței muncii, reflectate în menținerea unui preț redus al forței de muncă,
nealiniat la prețurile celorlalți factori de producție, influențează negativ participarea oamenilor la
muncă. ( Șimon, Ilie, 1997, p . 160)
Munca pe care o depun membrii unei societăți în condiții salariale stabilite formează
oferta de muncă și se ex primă prin numărul celor apți de muncă, totodată și prin ansamblul
relațiilor cu privire la posibilitățile de satisfacere a nevoii de forță de muncă la nivel micro,
macro și mondoeconomic. (Maria Cojocaru, 2000, p .49)
În concluzie, toate acestea dovedesc că oferta de muncă are un dinamism specific,
reflectând totodată corelarea strânsă între nevoia socială de a cunoaște și a dezvolta omul sub

26
aspect profesional și cultural, și în același timp, nevoia economică de a valorifica pregătirea și de
a obține un v enit, acest lucru fiind și în interesul patronului, dar și al lucrătorului , care ia decizi ile
privind oferta de muncă pe baza analizei veniturilor , precum și în interesul de majorare a lor.
(Eva Vasloban, 2009, p . 170)

2. Șomajul în România și UE
Mulți d intre sociologi consideră că șomajul nu afectează în mod egal diferitele categorii
de oameni, tinerii fiind întotdeauna categoria de vârstă cea mai vulnerabilă din acest punct de
vedere . Statisticile arată însă că p onderea șomerilor în vârstă de sub 25 de ani din totalul
șomerilor a avut o evoluție fluctuantă, dar cu o tendință evidentă de reducere de -a lungul
perioad ei analizate. Dacă în anul 1995 44% dintre șomerii înregistrați, beneficiari de drepturi
bănești, aveau sub 25 de ani, în anul 2003, când șoma jul a început să se stabilizeze, ponderea
ajunsese la 21.7%. Pentru grupele cu vârsta peste 40 de ani situația s -a înrăutățit, angajatorii
preferând să angajeze tinerii în defavoarea acestora.
Rata ridicată a șomajului în rândul tinerilor, precum și faptu l că perioada nec esară găsirii
unui loc de muncă este cu atât mai redusă cu cât nivelul de instruire este mai ridicat, asigură o
mai mare importanță diplomei la începutul carierei decât pe parcursul acesteia. Deținerea unei
diplome de absolvire a unei form e de învățământ, chiar și superioară, nu garantează însă
ocuparea unui loc de muncă, ci doar mărește șansele de ocupare a unuia. Reducerea locurilor de
muncă și creșterea concurenței pentru cele rămase au determinat, pe lângă apariția șomajului,
apariția „ subocupării invizibile”: preferința, în special a tinerilor, de a ocupa un loc de muncă sub
nivelul de instruire avut numai pentru a nu rămâne în rândul șomerilor. (Neagu Gabriela, 2004,
p.11)
Conform unui studiu al Ministerului Muncii, modelul românesc de piață a muncii ni se
prezintă ca un sistem complex, având la bază câteva caracteristici . În România se consideră că
azi există o piață moderată aproape anglo -saxonă, însă reglementată în direcția creșterii rolului
patronatului, în scopul de a -i oferi ac estuia flexibilitatea în competiție și condiții de profit mai
bune. Aici piața muncii este concepută într -o viziune flexibilă de organizare și funcționare,

27
întrucât modelul de piață a muncii este caracterizat de o variație a intrărilor și ieșirilor din fir mă,
dar și de o flexibilitate a competențelor profesionale ale angajaților de -a lungul întregii vieți prin
formarea profesională și dezvoltarea carierei individuale. (Eva Vasloban, 2009, p . 183)
Rata șomajului în UE s -a redus de la 9,2% în 2005 la 8,8% în 2006, însă în țările aflate în
curs de dezvoltare din Europa Centrală și Europa de Est, a crescut categoric. Evoluțiile post –
aderare au determinat reducerea ratei șomajului în unele state noi membre prin crearea de noi
locuri de muncă în Polonia, Cehia, S lovacia ca urmare a „relocalizărilor” din industrie. În același
timp toate aceste țări și -au pierdut foarte multe locuri de muncă ca urmare a proceselor de
restructurare, sectoarele cele mai afectate de concedieri fiind administrația publică,
transporturil e, comunicațiile, industria ușoară și alimentară. (Eva Vasloban, 2009, p . 159)
Aderarea României la Uniunea Europeană și crearea unor noi instituții cu activitate
diversă conduce la sporirea necesarului de personal calificat. În acest sens, sistemul de
învățământ românesc este constrâns să se ridice la standardele învățământului european, ceea ce
reprezintă o bună oportunitate pentru tineri, care vor putea lucra atât în România, cât și în țări
membre ale Uniunii Europene. Politicile guvernamentale în ceea ce privește integrarea tinerilor
pe piața muncii s-au accentuat în ultima vreme din cauza adoptării unor măsuri active de
stimulare a inserției profesionale și a creării de noi locuri de muncă. Efectele s-au făcut simțite
mai ales în râ ndul șomerilor de lu ngă durată, al căror număr a scăzut semnificativ. Însă, d in
această perspectivă, politicile educaționale din România ar trebui să fie mult mai orientate spre a
răspunde dinamicii și schimbărilor care apar în piața muncii. (Maria Ungureanu, 2013, p . 7)
Șoma jul în țările europene (2016) conform Eurostat

28
2.1 Asistența șomerilor în țările dezvoltate
În majoritatea țărilor dezvoltate mărimea familiei a fost redusă și forța de muncă a
devenit semnificativ mai bătrână în ultimii ani. Documentele rece nte arată că fluxul redus de
muncitori tineri și creșterea speranței de viață a celor vârstnici va înrăutăți structura de vârstă de
pe piața muncii. Numărul muncitorilor în vârstă va crește, în timp ce aceea a muncitorilor tineri
va scădea. În același tim p va crește dramatic dependența celor în vârstă, creșterea dependenței
țintind mai ales spre problemele legate de fin anțarea sistemelor de pensii. ( Biroul I nternațional al
Muncii, 2007, p . 14)
Existența șomajului, mai ales de lungă durată, în rândul tiner ilor, a determinat guvernele
țărilor industrializate occidentale să treacă la organizarea de programe încă din anii '70, cu scopul
de reintegrare a șomerilor sau de pre venire a șomajului prin interme diul mobilității profesionale
și teritoriale. Deoarece r ata șomajului se menține ridicată mai ales în rândul tinerilor, guvernul
trebuie să se preocupe de găsirea unor soluții eficiente care să ofere locuri de muncă. În vederea
gestionării și utilizării forței de muncă se elaborează programe speciale de ocupare a forței de
muncă adresate nu numai tinerilor, dar și forței de muncă care intră în categoria șomerilor.
Formarea și integrarea tinerilor, dar și a celorlalți șomeri cuprinde anumite trăsături
comune, și anume:
▪ prezența unei legislații care fixează cadru l activităților de formare și a programelor
privind piața muncii. În acest caz se prevede antrenarea organismelor naționale,
regionale sau locale la elaborarea concepției proiectelor de programe și executa rea
acestora;
▪ gestiunea administrativă, dată de organisme nați onale, sindicate și patronat;
▪ remunerarea celor ce beneficiază de programele speciale se face prin indemnizații
aproape echivalente cu cele care sunt cu titlul de indemnizație de șomaj;
▪ tipuri de programe: de stimulare a cererii de forță de munc ă, de formare ocupațională
pentru tineri și de formare profesională pentru șomerii de lungă durată;

29
▪ surse: finanțate de la buget, plata unui impozit special de către întreprinderi (Irlanda),
sume fisc ale generale naționale (Franța) și sume fiscale locale ( Danemarca).
Problematica asistenței șomerilor în vederea reintegrării lor profesionale este actuală în
toate țările cu economie de piață. Echilibrul dintre forța și oferta de muncă se realizează sub
incidența unor condiții care fac în permanență, în orice țară, ca șomajul să fluctueze ca nivel.
Instituțiile de asistență a șomerilor au drept scop elaborarea și aplicarea politicilor pieței muncii
în legătură cu celelalte com ponente ale politicii economice astfel încât șomajul să fie suportabil
economic și so cial, și mai ales, să favorizeze ocuparea deplină.
M. Bartley, J. Ferrie (2001) au prezentat în lucrarea „Glossary ” o definiție care să reflecte
realitatea din majoritatea țărilor Europei, referitoare la beneficiile de șomaj de tip contributoriu,
și anume că acestea reprezintă tipul de beneficii din asigurarea socială care depind de
contribuțiile făcute pe parcursul perioadei active. Acestea sunt accesibile doar persoanelor care
au cont ribuit cu o anumită sumă în perioada cât au fost angajați și se acordă pentru o perioadă
limitată de timp. Definiția se pliază și pe cea adoptată de țara noastră. (Bartley M., Ferrie J.,
2001, p. 776)
Serviciile publice de ocupare sunt datoare să realizeze o realocare spontană a forței de
muncă în concordanță cu schimbările impuse de condițiile pieței. Pentru a îndeplini această
cerință, trebuie să se asigure informații și pentru persoanele ocupate: noile locuri de muncă,
forme și modalități de perfecționare și reconversie profesională, și posibilitățile de promovare
existen te. Sfera mai largă sau mai restrânsă a funcțiilor și gama serviciilor prestate sunt cele care
determină și formele de organizare, atribuțiile și competențele instituțiilor de ocupare din diferite
țări dezvoltate.
O diferențiere importantă derivă din gra dul de centralizare a conducerii. În toa te țările
dezvoltate, cu excepți a Elveției și a Statelor Unite ale Americii, serviciile publice de masă au
grad ridicat de centralizare. În Germania, Canada, Suedia, Norvegia, Irlanda și Olanda se dispune
de servicii de ocupare ce sunt coordonate de organe de gestiune (stat, sindicate și patronat) care
exercită funcții comparabile cu cele ale unei comisii de supraveghere și control. În Spania,
Belgia, Finlanda și Australia , responsab ilitatea gestiunii forței de muncă revine ministerelor

30
muncii, astfel că programele și măsurile de asistență a șomerilor se adoptă, de regulă, și cu
consultarea sindicatelor și patronatului.
În țările dezvoltate serviciile publice de ocupare desfășoară trei tipuri de activități ce
accentue ază practic toate categoriile de servicii și prestații legate de gestiunea forței de muncă:
ajutorul de șomaj, consultanța și plasarea, orientarea și reorientarea profesională. Acestea sunt
destinate în principal șomerilor, însă unele dintre acestea prives c și persoanele ocupate. (Eugenia
Popescu, 1999, p . 40-46)

3. Orientarea profesională și diminuarea riscurilor șomajului
Orientarea socio -profesională a tinerilor vizează încadrarea acestora în câmpul muncii,
aceasta devenind o problemă majoră în țara no astră deoarece rata șomajului în rândul tinerilor o
depășește pe cea din rândurile adulților. T inerii suferă cel mai mult în contactul cu angajatorii,
fiind dezavantajați față de categoriile de vârstă adultă care au fost ținute în supraocupare , însă
import ant este și faptul că o cerință obligatorie a multora dintre angajatori este experiența în
muncă – aceasta lipsindu -le celor tineri . Situația absolvenților de învățământ superior cât și liceal
din România este mai gravă decât în alte state europene din cau za calității învățământului.
Legătura dintre șomaj și nivelul de educație postsecundară este foarte puternică, iar rata
șomajului scade odată cu avansarea nivelului de studii.
În prezent există un număr foarte mare de studenți și elevi care se pregătesc în domenii
care nu sunt cerute pe piața muncii, în timp ce alte domenii, cum ar fi IT -ul, înregistrează o cifră
de școlarizare subdimensionată față de cerere. Trebuie menționat și faptul că metodele de predare
și conținutul materiei ce este folosit în învă țământ nu sunt actualizate la standardele europene
actuale, tinerii ajungând să se confrunte cu situații pentru care nu au fost pregătiți în timpul
facultății, deși acest lucru ar fi trebuit să se întâmple. (Florina Lezeriuc, 2013, p . 7)
Tranziția Românie i la economia de piață se realizează pe baza procesului de restructurare
și modernizare economică, proces care solicită o forță de muncă cu pregătire tot mai complexă și
cu un nivel mai înalt de calificare . Modificările apărute în economia națională în ultimii ani au
determinat schimbări importante în structura socio -profesională a populației ocupate. Dinamica

31
structurii ocupării după nivelul de instruire indică o creștere ușoară a ponderii persoanelor
ocupate care au studii superioare, ajungând la 13,5% di n totalul populației ocupate în 2006 .
Schimbări semnificative apar și în structura populației ocupate după statutul profesional, acestea
fiind determinate de diversificarea structurii profesionale, cât și de modificările intervenite în
formele de proprieta te care au permis încurajarea inițiativei private. Astfel, după revoluție, în
România s -a dezvoltat o nouă categorie de populație ocupată , ace asta fiind formată din patroni.
(Eva Vasloban, 2009, p . 156)
O analiză comparativă a ratelor șomajului la tineri cu niveluri de pregătire diferite pune în
evidență faptul că în marea majoritate a statelor membre, rata șomajului a fost cu atât mai redusă
cu cât nivelul de pregătire a fost mai ridicat . Excepție fac Grecia, România, Cipru și Slovenia,
unde rata șomajulu i tinerilor cu studii superioare a fost mai mare decât cea a tinerilor cu studii
medii elementare. Tranziția de la școală la muncă, precum și vârsta medie la care tinerii intră pe
piața muncii depind de calificările și sistemele naționale de interes genera l și/sau de educația și
formarea profesională . La nivelul UE în anul 2011 erau mii de tineri cu vârsta cuprinsă între 15 –
24 de ani inactivi, iar în România 1960 mii persoane tinere, printre car e putem distinge două
categorii: cei care nu doresc să lucreze și cei care ar dori să lucreze, dar nu pot ocupa un loc de
muncă din motive specifice precum: boală sau invaliditate, educație sau formare profesion ală,
responsabilități familiale etc. Aproximativ 80% dintre tinerii inactivi cu vârsta între 15 -29 ani nu
caută locuri de muncă, mulți fiind încă în sistemul formal de educație. (Mariana Bălan, 2013, p .
58)
În scopul prevenirii șomajului de lungă durată și stimulării șomerilor de a se încadra în
muncă înaintea de expirarea perioadei de îndemnizare în anul 2011 , au fost acordate alocații
pentru 19223 șomeri, din care 815 au fost absolvenți care beneficiază din bugetul asigurărilor
pentru șomaj , de o sumă egală cu indemnizația de șomaj la care ar fi avut dreptul până la
expirarea perioadei de acordare a acesteia. Printre măsurile de încadrare pe piața muncii a
tinerilor se numără și stimularea mobilității forței de muncă. (Mariana Bălan, 2013, p . 63)
Una dintre căile de reducere a șomajului în rândul tinerilor și de inse rție pe piața muncii a
acestora este antrep renoriatul, luând în considerare faptul că oportunitățile de deschidere a unei
afaceri mobilizează oamenii în a -și crea propriile lor locuri de muncă. Deoarece tinerii sunt cei

32
mai afectați de fenomenul șomajului față de celelalte grupe de vârstă, sunt de părere că tot ei ar
trebui cel mai mult stimulați în a fi activi în activități de antreprenoriat. Pe lângă faptul că
antreprenoriatul este o soluție a angajării pe piața muncii, aceasta reprezintă un mod de
minimizare a ratei șomajului prin simplul fapt că o companie are nevoie de cel puțin două
persoane angajate, anume antreprenorul și contabilul. O altă problemă este lipsa încrederii
tinerilor în eficiența instituțiilor statului, modul în care tinerii se pot mobiliza ei înșiși pentru
rezolvarea problemelo r legate de angajare. În timp ce încrederea în instituțiile respective este
minimă, mobilizarea persoanelor active de pe piața muncii are loc lejer și chiar pasiv.
Schimbarea atitudinii și modului de lucru a instituțiilor direct și indirect legate cu asigu rarea
eficienței maxime de funcționare a pieței muncii are un rol extrem de important în eficientizarea
indicatorilor macroeconomici aferent acestui sector al economiei. (Dorina Niță, 2013, p .130-
134)
4. Măsuri de prevenire a șomajului
În actualul sistem legislativ al României, principalul act normativ în materie îl constituie
Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de
muncă. Principalele obiective pe care legea le urmărește sunt creșterea șanselor de ocup are a
persoanelor în căutarea unui loc de muncă, stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a
șomerilor și crearea de noi locuri de muncă. Creșterea șanselor de ocupare a persoanelor în
căutarea unui loc de muncă se realizează prin informarea și c onsilierea profesională, medierea
muncii, consulta nța și asistenț a pentru începerea unei activități independente sau pentru inițierea
unei afaceri, completarea veniturilor salariale ale angajaților și stimularea mobilității forței de
muncă. (Traian Ștefăne scu, 2005, p . 146 -147)
O măsură de prevenire a șomajului este acordarea serviciilor de preconcediere către
persoanele care urmează să fie disponibilizate în cazul unor, însă este posibil ca, și la cerere,
astfel de servicii să fie oferite și persoanelor a menințate de riscul de a deveni șomer e.
Serviciile de preconcediere acordate de agențiile pentru ocuparea forței de muncă cuprind
informarea privind prevederile legale referitoare la protecția șomerilor și acordarea serviciilor de
ocupare și de formare pr ofesională, plasarea pe locuri de muncă existente pe plan local și
instruirea în tehnici și modalități de căutare a unui loc de muncă, reorientarea profesională în

33
cadrul unității sau prin cursuri de formare de scurtă durată și sondarea opiniei salaria ților sau
consilierea acestora cu privire la măsurile de combatere a șomajului. Acordarea acestor servicii
persoanelor supuse programelor de disponibilizări colective joacă un rol important în menținerea
păcii sociale în situația restructurărilor masive a întreprinderilor și ajută persoanele ce și -au
pierdut locul de muncă să găsească mult mai ușor calea de ieșire din șomaj. (Dr. Silviu Costache,
2005, p . 35-39)
Deși în toate statele membre există politici pentru încadrarea în muncă a tinerilor și multe
dintre acestea au luat măsuri importante în timpul crizei , măsurile de reducere a ratei ridicate a
șomajului în rândul tinerilor și de creștere a ratei de încadrare în muncă a acestora în vremuri de
restricții bugetare trebuie să fie eficiente pe termen scu rt și durabile pe termen lung pentru a avea
succes în evoluția demografică. Acestea ar trebui să țină cont de etapele pe care ar trebui să le
urmeze tinerii în cursul tranzi ției din sistemul educați onal către încadrarea în muncă și, în plus,
să asigure sis teme de protecție pentru tinerii care prezintă un risc crescut de părăsire a școlii sau
a locului de muncă. În acest fel, legislația existentă a UE privind protecția tinerilor la locul de
muncă trebuie pusă în aplicare într -un mod adecvat.
Lipsa unor opo rtunități decente de angajare pentru tineri reprezintă o provocare a
economiei mondiale , dar și o problemă din ce în c e mai des abordată în discuțiile internaționale
referitoare la criză și la redresare.
Când au de ales între un lucrător cu experiență și un debutant, angajatorii preferă deseori
lucrătorul cu experiență în locul unui tânăr absolvent. De aceea, dincolo de politicile salariale și
de cele privind stimulantele diverse oferite de stat, sunt necesare beneficii secun dare și, în
principal, accesul tinerilor la formare continuă pentru a putea rămâne în rândurile salariaților. De
asemenea, trebuie depuse eforturi mari pentru ca un număr cât mai mare de tineri cu handicap
sau cu probleme diverse de sănătate s ă fie încadrați în muncă, fiind astfel minimiza t riscul de
inactivitate sau de excluziune socială, iar serviciile publice sunt primele c are trebuie să intervină
pentru consolidarea și coordonarea acestor eforturi. (Mariana Bălan, 2013, p .132-136)

34
Capitolul III . Tinerii – drumul de la educație la formarea profesională

1. Sistemul de învățământ din România
La începutul anilor 90 ' sistemul de educație din România era unul dintre cele mai
centralizate din Europa Centrală și de Est, pe atunci Ministerul Învățământului stabilind
programe școlare, sist emul de admitere și evaluare, precum și bugetul pentru educație, diferit față
de astăzi. În acea perioadă școlile dispuneau de un grad extrem de redus de autonomie ,
participarea comunităților locale la administrarea școlilor fiind foarte limitată. Reforma
învățământului a a vut loc în câteva etape: î n 1992 a început o perioadă de readaptare prin
revizuirea programei școlare și eliminarea orientă rilor ideologice, învățământul obligatoriu a fost
redus de la 10 la 8 ani, iar învâțământul secundar a fost diversi ficat. În 1995 a intrat în vigoare
noua Lege a Învățământului11 demarând astfel procesul de descentralizare treptată, acest lucru
însemnând transferul unor responsabilități către autoritățile locale. Acesta a fost începutul unei
reforme ample ce a cuprins c adrele didactice, curriculumul național, manualele, finanțarea,
politicile de admitere, de personal, și alte aspecte ale sistemului de învățământ. (Arje n Deij,
Mircea Bădescu, 2003, p . 32)
În România , ca și în majoritatea țărilor din Europa, extinderea p erioadei de școlarizare a
devenit un fenomen pe termen lung, dinamica economică din perioada 1950 -1975 crescând și
cererea pentru forța de muncă calificată. Creșterea ratei șomajului și a concurenței la nivel
mondial au evidențiat necesitatea îmbunătățirii nivelului general de educație al forței de muncă
în Europa.
Economia ce se bazează pe cunoaștere impune ca oamenii să poată să -și reînoiască
continuu abilitățile lor , prin învățarea de -a lungul vieții, în așa fel încât să se asigure ocuparea
forței de mu ncă de -a lungul timpului. Numărul de ani pe care o persoană tânără îl petrece în
cadrul unui sistem formal de educație a ajuns în medie la 17. Statisticile ara tă că majoritatea
tinerilor decid să-și continue studiile după învățământul obligatoriu, unii ale gând căi alternative,

11 Legea nr. 84 din 1995 privind Legea învățămân tului

35
în ultimii ani, femeile tinere alegând să rămână în sistemul educațional mai mult decât bărbații.
(Mariana Bălan, 2013, p . 33 – 34)
Într-o societate a cunoașterii, rolul formării pro fesionale și al educației devin e unul dintre
cele m ai importante subiecte ale unui plan economic, însă nu în ultimul rând, principala
componentă generatoare a fluxurilor de bunuri și servicii de pe piață. Unele universități
românești au înțeles că, într -o societate atât de dinamică precum cea contemporană, instituția de
învățământ și cea de formare profesională trebuie gestionate conform unei societăți comerciale
care evoluează pe o piață puternic marcată de concurență. Cunoașterea exactă a nevoilor de
calificare ale pieței muncii și a așteptărilor diferite lor grupuri de interese ce susțin universitatea,
permit conturarea ofertei educaționale sub formă de programe de studii și cursuri universitare și
postuniversitare adecvate cererii potențiale .
Prin urmare, sistemul de management din universități devinde u nul centrat pe calitate,
bazându -se pe implicarea tuturor membrilor comunității academice în asigurarea succesului pe
termen lung , în acest fel asigurând satisfacerea nevoilor cursanților și a necesităților reale de pe
piața muncii din România. Toate proce sele desfășurate în noul sistem educațional sunt evaluate
continuu în scopul creșterii gradului de ocupare de pe piața muncii prin agrenarea în economicul
productiv a tinerelor generații. (Victor Budean, 2005, p . 60)
În conformitate cu Legea Educației Naț ionale nr.1/201112, sistemul educativ românesc
este reglementat de către Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, fiecare nivel având
propria sa formă de organizare. Fiind subiectul legislației în vigoare, în momentul de față
grădinița este opțional ă între 3 și 6 ani, clasa pregătitoare începe în general la vârsta de 6 ani,
școlarizarea obligatorie rămânând până în clasa a zecea. Învățământul primar și secundar este
împărțit în 12 sau 13 clase, iar învățământul superior este aliniat la Spațiul europe an al
învățământului superior.
Situația absolvenților di n România, atât de liceu, cât și de învățământ superior, este mult
mai gravă decât în alte state europene, acest lucru rezultând din lipsa calității învățământului.
Șomajul și nivelul de educație pos t secundară sunt într -o strânsă legătură, rata șomajului scăzând

12 http://lege5.ro/legea -educatiei -nationale -nr-1-2011 (Accesat la data de: 19.03.2017)

36
odată cu avansarea nivelului de studii, dezavantajându -i pe tinerii care trec prin perioade dificile
după absolvirea unei forme de învățământ. Deoarece în sistemul educațional românesc accent ul
este pus pe cunoștințe teoretice, de multe ori învechite, și mai puțin pe aplicabilitatea practică,
tinerilor le este foarte greu să găsească un loc pe piața muncii. Despre faptul că sistemul
educațional românesc are numeroase lipsuri în adaptarea la ne voile pieței muncii se vorbește tot
mai mult în ultima vreme. Este din ce în ce mai des specificat faptul că metodele de predare și
conținutul materiei nu sunt actualizate la standardele europene actuale, iar tin erii în momentul
angajării sunt nepregătiți să se confrunte cu situații dificile de care nu li s -a spus în timpul
facultății. (Florina Lezeriuc, 2013, p . 5)
Educația este văzută ca o parte a soluțiilor găsite pentru a combate criza mondială, fără a
putea nega efectele investițiilor făcute în educație și formarea profesională, chiar dacă îmbracă
forma unor indicatori cuantificabili ce au în vedere individul sau societatea. Educația
universitară, cu legăturile pe care aceasta le are cu cercetarea științific ă și inovarea, joacă rolul
cel mai important în dezvoltarea individuală și a societății, punând la dispoziție economiilor
statelor abilități și competențe necesare pentru a putea crea locuri de muncă, creștere economică,
stabilitate și prosperitate. ( Dorin a Niță, 2013, p . 138)

1.1 Motivația alegerii unei forme de învățământ
Alegerea viitoarei meserii este un moment important în viața unui tânăr, iar din acest
motiv el trebuie să fie foarte bine pregătit , fără influența unor alți factori ce îi pot schimba
decizia în privința alegerii specializării . Această activitate trebuie să înceapă chiar din primii ani
de școală sub forma unor acțiuni ce își propun să -i dezvăluie tânăr ului aptitudinile de care dă
dovadă, asigurându -i în acest fel condițiile de dezvolta re. Orientarea școlară pregătește alegerea
carierei, fiind în acest fel un cumul de activități desfășurate sub influența a numeroși factori
precum familia, școala, mass -media, comunitatea locală, situația economică și soci ală. (Florina
Lezeriuc, 2013, p . 111)
Numărul de ani pe care un tânăr îl petrece în cadrul sistemului formal de educație, ajuns
la o medie de 17 ani, este cu mult mai mare în prezent . Speranța de școală depinde de câțiva

37
factori precum elementele componente ale structurii fiecărui sistem educațional (perioada de
școlarizare obligatorie, accesul și modelele de învățământ pre școlar , diferitele tipuri de
învățământ secundar superior, modalitățile în care elevii sunt orientați spre diferite tipuri de
învățământ și de tipul de admitere și varie tatea învățământului terțiar), și de atitudinea părinților
care pot considera investițiile în educația copiilor lor ca o oportunitate în asigurarea unui anumit
statut social și a unui venit decent în viitor . Statisticile românești arată că majoritatea tine rilor
aleg să -și continue studiile după învățământul obligatoriu, cu sau fără implicațiile altor f actori.
(Mariana Bălan, 2013, p . 34)
Majoritatea populației din mediul rural (circa 75%) are o pregătire școlară care se
limitează la învățământul primar sau cel mult gimnazial, doar 1 din 100 locuitori ai satelor
dorindu -și să absolve o instituție de înv ățământ superior. Dintre cei care urmează o formă de
învățământ superior , doar o p arte își doresc reîntoarcerea la sat, pe când ceilalți tineri se stabilesc
la oraș. (Dori na Niță, 2013, p . 30) De aici putem deduce faptul că motivația alegerii unei forme
de învățământ depinde și de statutul social pe care un tânăr îl are, dar și de dorința acestuia de a
avea un alt trai, d iferit de cel di n copilărie.
Victor Bud ean și Dan Lohănel afirmă că educația este determinată de condițiile istorico –
sociale concrete, însă nu trebuie să tragem o concluzie generală cum că ea ar urmări doar
reproducerea continuă a acestora într -un mod cât mai fidel. Dimpotrivă, afirmă ce i doi, educația,
prin finalitatea ei, trebuie să anticipeze și să prevadă dezvoltarea viitoare a societății. Perioada
contemporană impune educației să pregătească oameni pentru cerințele viitoare ale societății, și
nu în ultimul rând să-l educe pe om să înfrunte și să răspundă unor situații imprevizibile în
viitorul acestuia. (Vict or Budean, Dan Lohănel, 2005, p . 15) Pornind de la această afirmație,
putem spune că sistemul de învățământ din zilele noastre nu face acest lucru, ci pregătește tinerii
pentru o viață fără cunoștințe practice în domeniul muncii. Tinerii nu se simt motivați în alegerea
unei specializări, ci se orientează mai mult după media obținută la examenele de evaluare, în
cazul studiilor liceale. Când vine vorba de studii superioare, tinerii tind s ă nu -și aleagă un
domeniu pe placul acestora, ci mai mult pe placul părinților ce îi finanțează pe timpul studiilo r.

38
2. Mobilitatea tinerilor
Mobilitatea persoanelor este o noțiune mai generală care se referă la capacitatea de
reacție și adaptare a aces tora la provocările mediului social -economic. Astăzi mobilitatea
cuprinde, în diferite forme , întreaga forță de muncă și este o cerință importantă a funcționării
pieței muncii și mai ales un element care cuprinde migrația , cât și circulația forței de muncă .
Mobilitatea se regăsește astăzi sub diferite forme ce pot fi grupate în funcție de caracteristici le
mișcării forței de muncă (geografică, sectorială, ocupațional – profesională, socială ) dar ș i în
funcție de sensul mișcării (ascendentă, descendentă, vert icală, orizontală). (Eva Vasl oban, 2009,
p. 208)
Mobilitatea studențească este determinată de doi factori: dorința de a merge în străinătate
pentru a studia sau a -și completa studiile prin masterate sau doctorate , sau din atractivitatea
generată de alte s isteme educaționale. (Dorina Niță, 2013, p . 140)
Mobilitatea în rândul tinerilor se referă la tinerii elevi și studenți din învățământul
secundar și terțiar, stagiari, uce nici, voluntari și participanți la cursurile de formare profesională
în toate țările europene sau în afara lor. Un forum de experți privind mobilitatea, stabilit de către
Comisia Europeană , susține că mobilitatea în scop educațional ar trebui să devină o caracteristică
naturală și o oportunitate oferită tuturor tinerilor din Europa. Mobil itatea în scop educațional este
importantă pentru consolidarea competitivității Europei și pentru o aprofundare a cetățeniei în
rândul tinerei generații.
La nivelul Uniunii Europene sunt diverse programe care sprijină mobilitatea în scop
educațional pen tru tinerii din întreaga Europă. D e exemplu, programul „Tineret în Acțiune”, care
sprijină mobilitatea UE și educația non -formală a tinerilor, în special a celor cu posibilități
reduse . (Mariana Bălan, 2013, p . 40)
De mai mulți ani, mobilitatea persoanelor a jucat un rol important în strategia de
cooperare în materie de educație. În urma progreselor înregistrate, mai ales a programului
Erasmus, miniștrii responsabili cu educația din Grupul celor mai dezvoltate state au hotărât în
anul 2000 să dubleze până în anul 2010 mobilitatea studenților, profesorilor, cercetătorilor și
personalului administrativ din domeniul educației. Cu toate că mai mult de un milion de studenți

39
au luat parte la programul de mobilitate „Erasmus”, unul dintre cele mai importante obstaco le în
calea persoanelor ce doresc să studieze sau să lucreze în altă țară a Uniunii l -a constituit în trecut
neacceptarea calificărilor și a competențelor. În prezent este reglementată recunoașterea
profesională de un set de directive în care se specifică drepturile cetățenilor privind calificarea
acestora. (Centr ul de resurse juridice, 2004, p . 13)
În prezent se impune tot mai mult mobilitatea prin învățare permanentă și training pe tot
parcursul vieții , ca o necesitate a dezvoltării personale, a anticipă rii și adaptării la provocările
vieții și ca un instrument necesar care poate asigura procesul uman. Unul dintre cei patru piloni
ai Strategiei Europene pentru Ocupare13 privește întocmai încurajarea firmelor și salariaților
pentru sporirea capacității de a daptare la dinamica schimbărilor din economie și so cietate. (Eva
Vasloban, 2009, p . 208)

2. 1 Migrația t inerilor
Migrația sau mișcarea migratorie trebuie înțeleasă ca deplasare a persoanelor dintr -o
localitate în alta sau dintr -o țară în alta, acest lucr u putând fi numit astfel doar dacă deplasarea
acestora este însoțită de schimbarea domiciliului sau a statutului rezidențial. Migrația internă din
România este foarte importantă mai ales în viața social -economică, contribuind în special la
creșterea nivelu lui de urbanizare. Până în 1995 principala direcție a migrației a constituit -o fluxul
migratoriu de la sat la oraș, respectiv rural -urban. Începând cu 1997 fluxul migratoriu urban -rural
l-a depăș it pe cel rural -urban și este în continuă creștere și astăzi, deținând cea mai mare pondere
în structura migrației interne. Acest lucru se datorează industriei și șomajului, dar și creșterilor
mari ale preț urilor bunurilor și serviciilor. C reșterea costurilor de locuire a generat și o mișcare
migratorie în sens inve rs urban -rural, de întoarcere în zonele natale, denumită în literatura de
specialitate „migrație de subzistență”. (Eva Vasloban, 2009, p . 211)
Factorii decisivi care au contribuit la accentuarea acestui fenomen în ultimii ani sunt cei
de natură economică și socială, având ca justificare dorința tânărului de a progresa, de a -și spori

13 Consiliul European de la Lisabona – martie 2000

40
veniturile personale prin dobândirea unui loc de muncă stabil care să -i poată asigura un nivel de
trai superior, cu mult diferit față de ce avea în locul de proveniență. În ace st context, un rol
important în desăvârșirea intereselor individului este deținut de pregăti rea profesională, de
cultură, precum și de clasa socială din care acesta provine. Cei mai expuși acestei provocări sun t
tinerii, considerați a fi ac el segment al po pulației active capabil să răspundă totodată noilor
provocări ale pieței muncii, fiind ușor adaptabili exigențelor viitoare. Circulația forței de muncă
în general a tinerilor indiferent de modul de manifestare (emigrare sau imigrare), generează
efecte resi mțite atât la nivel național cât și european .
Din punct de vedere al migrației tinerilor cu vârste cuprinse între 15 – 29 ani pentru
perioada 2000 – 2010, anul 2004 a înregistrat cea mai redusă valoar e a acestui fenomen, punctul
maxim fiind atins la nivel ul anului 2001 , cu 8.309 persoane migrate pentru mediul urban.Î n anul
2010 numărul persoanelor care au migrat a fost de 2.188. Astfel, în România s -au înregistrat
modificări majore ale pieței muncii în acea perioadă, toate acestea datorate schimbărilor
economice, a factorilor discriminanți ce au acționat asupra indivizilor aflați în căutarea unui loc
de muncă, aici putând aminti și de alți factori precum vârsta, sexul, experiența profesională sau
nivelul de educație, instabilitatea sistemului fiscal etc. To ate aceste influențe negative asupra
pieței muncii sunt evidențiate prin evoluția indicilor de creștere a ratei șomajului și de reducere a
ratei de o cupare. (Mariana Bălan, 2013, p . 265)
Oficiul pentru Migrația Forței de Muncă a intermediat contracte d e muncă între anii 2002
și 2005 pentru 110.098 de persoane în țările puternic dezvoltate. La acest număr se mai adaugă și
cei aproximativ 8.000 de români care au plecat la muncă în străinătate prin intermediul agențiilor
private, însă, neoficial, numărul tota l al celor care lucrează în afară este de peste 4 milioane.
În ceea ce -i privește pe tineri, ei sunt preferați de în statele dezvoltate dacă au pregătire în
domeniul IT și în construcții. Efectele exportului de capital uman și ale mișcării migratorii
externe sunt multiple precum efectul pozitiv ce nu se echilibrează cu cel negativ; migrația
temporară legală ce se referă la cei ce se deplasează pe teritoriul unei țări din UE pe o perioadă
delimitată de timp; studenți din Europa Centrală și de Est din Români a care merg la studii în
țările Uniunii Europene și care mai apoi se întorc în țările lor de origine; lucrători din Europa

41
Centrală și de Est din România care pleacă să muncească cu contracte de muncă încheiate pe
baza acordurilor bilaterale dintre state.
Raportul privind problemele actuale ale populației tinere din România , întocmit de
observatorul național al ocupării și formării profesionale a forț ei de muncă în luna mai 2007, a
propus câteva soluții – binevenite și în zilele noastre – pentru stoparea d eclinului demografic
național și a exodului tinerilor din România. Aceștia au propus reformarea sistemului de
sănătate, de educație și de asigurări sociale, în acest fel încurajându -se natalitatea, școlarizarea și
încadrarea pe piața muncii din România . O altă propunere este atenuarea efectelor nefavorabile
în planul pieței muncii naționale și creșterea numărului de salariați care constituie o posibilitate
deschisă îndeosebi tinerilor. 14

3. Tinerii, educație și ocupație în România
Educația și formarea pro fesională a tinerilor și adulților au ca rezultat formarea
competențelor , înțelese ca ansamblu multifuncțional și transferabil de cunoștințe, deprinderi,
abilități și atitudini, toate acestea fiind necesare pentru: împlinirea și dezvoltarea personală,
integrarea socială și participarea cetățenească activă în societate; ocuparea unui loc de muncă și
participarea la func ționarea și dezvoltarea unei economii durabile; formarea unei concepții de
viață; educarea în spiritul demnității și cultivarea sensibilități i față de problematica umană.15
Formarea profesională continuă reprezintă o componentă importantă a politicilor în
domeniul învățării pe tot parcursul vieții, la nivel național și european, aceasta având ca obiectiv
general creșterea competitivității și sp rijinirea dezvoltării societății bazate pe cunoaștere .
În domeniul învățării pe tot parcursul vieții, Ministerul Muncii și Justiției Sociale are ca
atribuții elaborarea politicilor și strategiilor naționale privind formarea profesională a adulților,
regle mentarea formării profesionale la locul de muncă și a formării profesionale prin ucenicie la

14 http://mmuncii.ro (Accesat la data de 18.06.2017)
15 Strategia educației și formării profesionale din România pe ntru perioada 2016 -2020

42
locul de muncă, monitorizarea, evaluarea, autorizarea și controlarea furnizorilor de formare, alții
decât cei din cadrul sistemului național de învățământ.
Forța de muncă din România este din ce în ce mai înalt calificată, acest fapt explicându –
se prin faptul că persoanele în vârstă, mai puțin calificate, părăsesc piața forței de muncă , în timp
ce mai mulți tineri cu studii superioare intră pe piața forței de muncă . Conform previziunilor
CEDEFOP16, până în anul 2020, în jur de 50% din forța de muncă cu vârsta cuprinsă între 30 și
34 de ani va avea calificări înalte.
Având în vedere sistemul de învățământ liceal, unde numărul absolvenților este în
scădere în ultimii ani, putem spune că în foarte scurt timp vom avea mai puțini solicitanți pentru
învățământul superior și, în acest fel, și mai puțini absolvenți . Dacă la cei respinși de piața forței
de muncă d in cauza neadecvării pregătirii îi adăugăm pe cei care nu final izează decât
învățământul obligatoriu, este foarte posibil ca investițiile în educație să nu poată fi recuperate de
către societate . Un procent prea limitat din populația țării va avea un nivel ridicat de pregătire
astfel încât să poată conduce la performa nțe profesionale și la creșterea contribuției educației la
nivelul național.
Cel mai îngrijorător segment de tineri sunt cei fără școală sau doar cu studii primare, care
au nevoie de peste 24 de luni pentru găsirea unui loc de muncă, comparativ cu absolve nții de
studii universitare. Rata ridicată a șomajului în rândul tinerilor , precum și faptul că perioada
necesară găsirii unui loc de muncă este cu atât mai redusă cu cât nivelul de instruire este mai
ridicat , conferă o mai mare importanță diplomei la înce putul carierei decât pe parcursul acesteia.
Cu toate acestea, deținerea unei diplome de absolvire a unei forme de învățământ, fie chiar și
superioară, nu garantează ocuparea unui loc de muncă, ci doar mărește șansele pentru ocuparea
unuia.
Nu toți absolve nții unei forme de pregătire școlară sau profesională sunt debutanți pe
piața forței de muncă. Un studiu asupra tinerilor (MECT, ASE, ICCV, 2003) a evidențiat faptul
că atât elevii cât și studenții desfășoară o activitate profesională în perioada studiilor , mai exact
din 48,8% de elevi și studenți, 16,7% lucrau în același timp. Tinerii care în perioada de pregătire

16 European Centre for the Development of Vocational Training

43
școlară sau profesională acumul ează și experiență profesională au șanse mult mai ridicate de
mobilitate profesională.
Insuficiența capitalului economic are efecte negative asupra educației tinerilor din
România, iar pe termen lung și asupra capitalului socio -profesional. Efectele negative se regăsesc
în primul rând în creșterea abandonului școlar, iar cu cât acesta se produce mai repede, cu atât
șansele ca tinerii să -și găsească un loc de muncă sunt mai reduse. În România rata de părăsire
prematură a sistemului de învățământ s -a menținut la valori ridicate, mai exact de peste 17%,
poziționându -ne pe ultime le locuri în ceea ce privește acest indica tor. Educația este declarată
obiectiv național, dar se înregistrează în continuare o pondere extrem de redusă a chel tuielilor cu
educația alocate din Produsul Intern Brut – sub 4%. (Eurostat, 2013)
Pentru mai mult de trei sferturi dintre studenții români, șansele de a obține un loc de
muncă sunt strict legate de studiile urmate. Un studiu relevă că decizia de continuare a st udiilor
în cazul majorității re pondenților are mai puțină legătură cu prestigiul instituțiilor de învățământ
și mai mult cu obținerea diplomelor care să le asigure intrarea în cursa pentru ocuparea unui loc
de muncă. Indiferent de perspectiva din care este analizată relația dintre educație și ocupație în
rândul tinerilor din România, concluzia la care se poate ajunge este aceea că persoa nele care
termină mai multe forme de învățământ au și cele mai mari șanse de a obține un loc de mu ncă.
(Calitatea vieții, 2015, p . 23)

3.1 Implicațiile familiei în orientarea profesională a copilului
Tânărul care se confruntă cu realitățile funcționării pieței muncii sau cu transformările în
sistemul de profesii nu este un obiect determinat de traiectoriile sale anterioare, ci este mai bine
zis un agent activ, capabil să -și justifice practicile și să dea coerență alegeri lori sale. Socializarea
profesional ă a tinerilor constă în construirea identității lor sociale și profesionale. Integrarea
profesională presupune nu numai însușirea unei culturi profesionale și dobând irea unei poziții în
sistemul productiv, ci implică și statornicirea unor relații de apropi ere, de colaborare cu membrii
unui colectiv de muncă, iar din acest motiv putem spune că integrarea socio -profesională este și
o problemă de relație, nu doar de participare. Factori precum familia, grupul de muncă/școlar,

44
mass -media, instituțiile de învaț ământ și unitățile economice și sociale sunt factori care exercită
influențe marcante asupra orientării socio -profesionale a tinerilor de oriunde.
Revenind la implicațiile familiei în orientarea profesională a copilului, o cercetare a
relevat că o situaț ie diferită se întâlnește în familiile în care unul din părinți este plecat la muncă
în străinătate și nu mai dorește să se întoarcă în țară , în acest fel încercând să -și determine copi ii
să îl urmeze după terminarea liceului. Această situație are șanse ma ri să destrame o familie
deoarece părintele rămas acas ă se opune migrării din diverse motive, unul dintre cele mai
întâlnite fiind că are, la rândul său , părinți eventual bolnavi ce nu pot fi lăsați singuri în țară . Pe
de altă parte, atunci când ambii pări nți sunt plecați și au reușit să -și câștige un anumit statut în
acea țară, tânărul absolvent nu -și dorește decât să plece cât mai repede, în acest caz eliminându –
se problema investigării șanselor de reușită în țară. (Florina Lezeriu c, 2013, p . 64)
Trecere a de la educație la ocuparea forței de muncă este un proces important pentru tineri
care poate varia în mod semnificativ între diferite țări și sisteme naționale în funcție de durata și
natura procesului de tranziție , de nivelul și persistența șomajului în rândul tinerilor, a tipurilor de
locuri de muncă și a contractelor obținute de către tineri. (Maria Bălan, 2013, p .47)
Dificultățile pe car e le întâmpină tinerii în educație, în ocuparea forței de muncă, strâns
legate de problemele de ordin financiar , îi împiedică pe aceștia să devină independenți, să
beneficieze de resurse și de oportunități suficiente pentru a -și gestiona propriile vieți, în acest fel
depinzând de familiile lor. Aceștia aleg să lucreze frecvent în locuri de muncă temporare, de o
calitat e scăzută și slab remunerate . Șomajul în rândul tinerilor rezultă din lipsa de competențe
sau din inadecvarea competențelor la cerințele piețe i muncii. (Dorina Niță, 2013, p .129)
Cariera este influențată de mai mulți factori obiectivi și subiectivi , dintr e care unii depind
de individ, iar ceilalți de organizație s au de mediul social economic. Fac torii subiectivi care pot
influența cariera unui individ țin de personalitatea lui, dar și de interesele pe care le are în acel
moment. Potrivit opiniei unui cunos cut teoretician în domeniul carierei, E. H. Schein, cariera
reprezintă o multitudine de aptitudini, talente, nevoi și motivații personale care direcționează și
modelează traseul pe tot parcursul vieții individului. (Budean, Lohănel, 2005, pg. 74) Aici pute m
adăuga faptul că interesele în alegerea car ierei sau formării profesionale revin în mare parte
familiei, care susține moral și financiar dezvoltarea copilului .

45
Capitolul IV. Cadrul metodologic

1. Tema și scopul cercetării
Mulți dintre tineri, a bsolvenț i ai diferitor forme de învățământ, ajung să fie doar
deținători ai unor diplome care atestă însușirea teoretică a unor cunoștințe generale. Aceștia se
confruntă cu realitatea de pe piața mu ncii la primul interviu cu un potențial angajator, care le
solicit ă nu studii teoretice, ci o minimă calificare și/sau experiență a căror lipsă aduce după sine
refuzul angajării. Mai târziu , mulți dintre tineri ajung fie să accepte angajarea pe posturi
nepotrivite cu specializarea lor, fie să accepte salarii mici, fie ch iar să își însușească pe nedrept
ideea că vor avea un viitor limitat, plafonat tocmai de propriile alegeri referitoare la studiile din
timpul liceului și, eventual, al facultății.
Această cercetare și -a propus să studieze aspecte cu privire la realitățile referitoare la
viața tinerilor care ajung să fie șomeri ca rezultat al propriilor decizii privind educația și
calificarea profesională .
2. Obiectivele cercetării
Obiectivele studiului realizat derivă în mod inevitabil din scopul general al acestuia și
anume acela de a identifica efectele alegerilor greșite pe care tinerii le -au făcut în ceea ce
privește pregătirea prin educație, căutarea unui loc de muncă, viața personală. Astfel, principalele
obiective ale studiului se pot enunța în felul următor:
Obiec tivul 1: Identificarea motivelor care l -au determinat pe tânăr să aleagă o anumită
specializare în continuarea studiilor;
Obiectivul 2: Identificarea modalităților de colaborare dintre tinerii șomeri și AJOFM;
Obiectivul 3: Identificarea factorilor demotiv anți întâlniți de tinerii șomeri după absolvirea unei
forme de învățământ;
Obiectivul 4: Identificarea de soluții concrete în vederea creșterii nivelului de motivație a
tinerilor pe piața muncii.

46
3. Temele principale urmărite
Temele interviului au fost co nstruite astfel încât să răspundă obiectivelor cercetării:
▪ Percepții asupra sistemului de învățământ românesc;
▪ Opiniile șomerului referitoare la piața muncii;
▪ Percepții cu privire la AJOFM și serviciile oferite de aceasta;
▪ Opinii și sfaturi ce le pot oferi persoanelor ce urmează să parcurgă același drum.

4. Strategii, metode și tehnici de investigație
Datele de monit orizare au fost culese prin metode de cercetare calitativă.
Cercetarea calitativă își are rădăcinile în sociologie, antropologie și filosofi e. De la
apariția termenului „qualitative research” în spațiul anglo -saxon la sfârșitul anilor 60, cercetarea
calitativă a început să fie avantajată față de cercetarea cantitativă. Mulți cercetători s -au orientat
spre utilizarea cercetării calitative în pr obleme în care cercetarea cantitativă nu oferea suficiente
informații, ca de exemplu, motivele emigrării român ilor. (Dana Ligia Ilin, 2005, p . 12)
Robert Emerson definește cercetarea calitativă ca fiind „studierea oamenilor în mediul lor
natural, în viața de toate zilele. Ea vizează cunoașterea modului în care trăiesc oamenii, în care
vorbesc și se comportă, precum și a lucrurilor care îi bucură și îi supără. Ea țintește mai ales spre
cunoașterea sensului pe care îl au pentru oameni propriile cuvinte și co mportame nte”. (Dana
Ligia Ilin, 2005, p . 18)
Cercetarea calitativă contribuie la evidențierea fenomenelor, dar rămâne la un nivel
descriptiv, cercetătorii calitativiști vizând descrierea fenomenului social, înțelegerea fenomenului
social și nu în ultimul rând, extrapolarea rezultatelor la situații similare.
Componenta de cercetare calitativă a constat într -un interviu, acesta reprezentând o
succesiune de întrebări realizate în raport cu obiectivele prezentei cercetări.

47
Interviul este o tehnică utilizată în cadrul unei cercetări și se definește ca fiind „o
comunicare în care o persoană obține informații de la altă persoană”. Interviul este un important
instrument de culegere a datelor, care are drept scop principal înțelegerea și explicarea
fenomenelor soc io-umane. ( Hurubean Alina, 2003 , p. 299)
Interviul nu este însă numai o simplă discuție „în doi”, ci și o tehnică de investigație
științifică, aplicată de echipe mai mult sau mai puțin numeroase pentru cunoașterea științifică și
„inter -disciplinară” a unu i anumit fenomen sau domeniu social, caz în care „discuția în doi” se
integrează unui ansamblu de mijloace de culegere a datelor, ca etapă sau ca moment al unui
demers soci ologic.(Sandu, Antonio, 2009, p . 187)
Principalele tipuri de in terviu sunt:
a. Interv iuri nestructurate sau nonstandardizate, din care fac parte:
– Interviul clinic: utilizat în psihoterapie, în psihanaliză dar și în asistență socială;
– Interviul de profunzime: utilizat mai ales în domeniul studierii motivațiilor.
b. Interviuri semi -structur ate, din care fac parte:
– Interviul centrat cu răspunsuri libere;
– Interviul cu întrebări deschise.
c. Interviul structurat sau cu întrebări închise . (Hurubean Alina, 2003, p . 301)
În scopul culegerii datelor pentru lucrarea de față am făcut apel la unul d in tipurile de
interviu și anume cel semi -structurat. Specificul interviurilor constă mai ales în utilizarea
întrebărilor deschise și în același timp focalizate. Dacă în cazul interviului structurat întrebările și
ordinea sunt dinainte stabilite, în interv iul semi -structurat prestabilite sunt doar temele în jurul
cărora se va purta discuția. (Krogsrud , 2004, p . 192)
Ghidul de interviu reprezintă „un ansamblu organizat de teme, subteme și indicatori care
structurează activitatea de ascultare și de intervenț ie a investigatorului în procesul comunicării”.
Acesta cunoaște o mare varietate de forme, începând de la unele ce c uprind doar câteva teme

48
generale, până la altele cu o listă mai lungă de subiecte și întrebări spe cifice. ( Hurubean Alina,
2003, p . 303)
Regulile construirii ghidului de interviu:
1. Regula individualizării itemilor și întrebărilor;
2. Regula preciziei și a simplității maxime a întrebărilor;
3. Regula duratei minime sau a duratei optime a interviului, în funcție de complexitatea
întrebărilor de natur a populației intrevievate, de obiectivele și exigențele cercetării;
4. Evitarea întrebărilor lungi întrucât există riscul ca subiecții să rețină numai parțial
conținutul lor și să răspundă numai la o parte a aspectelor pe care le reflectă;
5. Evitarea cuvintelor cu dublu sens, a termenilor impreciși sau necunoscuți de populația
studiată;
6. Evantaiul de răspunsuri precodificate;
7. Întrebările trebuie să fie cât mai concrete și trebuie să apeleze pe cât posibil la experiența
imediată a subiecților;
8. Întrebările trebuie formulate în așa fel întrucât mecanismele de apărare să fie limitate la
minimum. (Vasile Miftode, 2003, p . 243 -244)
Avantajul acestei metode constă în posibilitatea surprinderii simultane a unor informații
relevante din biografia intervievatului cât și a comportamentului non verbal al acestuia care
poate să constituie un indiciu important al veridicității celor afirmate.
Interviul semi -structurat aplicat tinerilor șomeri înscriși în evidențele Agenției Local e
pentru Ocuparea Forței de Muncă din Roman mi-a permis culegerea de informații cu privire la
realitățile referitoare la viața tinerilor care ajung să fie șomeri ca rezultat al propriilor decizii
privind educația și calificarea profesională .

5. Locul și perioada desfășurării cercetării
Cercetarea pe c are am realizat -o în scopul redactării lucrării de față a fost realizată la
sediul Agenției Locale pentru Ocuparea Forței de Muncă din orașul Roman, județul Neamț, în
perioada mai -iunie 2017.

49
6. Universul cercetării. Descrierea grupului țintă
Cercetarea d e față are ca grup țintă 10 ti neri din intervalul de vârstă 20 – 30 ani, care sunt
înscriși în evidențele Agenției Locale pentru Ocuparea Forței de Muncă Roman și au absolvit o
formă de învățământ.
În cad rul interviului cu cei 10 membr i ai grupului țintă am urmărit obținerea informațiilor
despre modul în care aceștia percep sistemul educațional românesc, care a fost motivația lor de a
urma o formă de învățământ, cât și ce părere au despre piața muncii și cum arată în viziunea lor
un loc de muncă ce îi poat e mulțumi pe deplin. La sfârșitul acestui interviu , fiecare intervievat a
fost rugat să ofere câteva sfaturi celor ce urmează să își aleagă o formă de învățământ unde vor fi
pregătiți pe o anumită specializare, după care vor intra pe piața muncii și vor de veni salariați.
Interviurile au fost de tip individ ual, și au durat în medie 20-40 de minute fiecare , timp în
care persoanele au fost înregistrate audio . În vederea analizării datelor obținute de la persoanele
intervievate și pentr u păstrarea confidențial ității, am optat să codific datele numind doar vârsta ,
genul și studiile absolvite de aceștia . În acest sens am realizat următorul tabel:
Codificarea persoanelor intervievate
Nr.
crt. Ocupație Gen Vârstă Studii absolvite Acronimul
folosit
1. șomer Feminin 20 ani Studii medii S1
2. șomer Feminin 21 ani Studii medii S2
3. șomer Masculin 21 ani Studii medii S3
4. șomer Feminin 23 ani Studii medii S4
5. șomer Feminin 20 ani Studii medii S5
6. șomer Feminin 21 ani Studii medii S6
7. șomer Feminin 28 ani Studii medii S7

50
8. șomer Masculin 30 ani Studii medii S8
9. șomer Feminin 23 ani Studii superioare S9
10. șomer Masculin 30 ani Studii superioare S10

Ghid de interviu

A. Percepții asupra sistemului de învățământ românesc
1. Ce v-a determinat să urmați această formă de învățământ?
2. Alegerea nivelului și a domeniului de pregătire, precum și a profesiei
dumneavoastră a fost influențată de alți factori externi (familie, pr ieteni, presă,
angajatori etc.) ?
3. Sunteți satisfăcut de nivelul cunoștințelo r acumulate în acești ani de studiu?
4. Considerați că sistemul de educație oferă suficiente informații teoretice și practice
pentru ca absolvenții să fie cu adevărat pregătiți într -un anume domeniu?
5. Ce (alte) lipsuri identificați în sistemul educațional din România?
6. Cum apreciați motivația personală în cadrul sistemului de învățământ ales?
7. Ce așteptări aveați inițial, după finalizarea studiilor?
8. Ce vă împiedică să profesați în domeniul pentru care v -ați pregătit?
9. În momentul de față sunteți mulțumit de alege rea făcută în ce privește educația
dumneavoastră ?
B. Opiniile șomerului referitoare la piața muncii
10. Ce condiții trebuie să îndeplinească un loc de muncă pentru a fi, din punctul
dumneavoastră de vedere, unul atrăgător?
11. Ce părere aveți despre cerințele pe c are agenții economici le impun în momentul
angajării?

51
C. Percepții cu privire la AJOFM ș i serviciile oferite de aceasta
12. Cum colaborați cu AJOFM?
13. Cum apreciați beneficiile pe care le aveți conform prevederilor Legii Șomajului?
14. Ce servicii v -au oferit reprez entanții AJOFM din momentul înscrierii
dumneavoastră în evidențele agenției și până acum?
15. Vă sunt utile serviciile prestate de AJOFM?
16. Dacă ar fi să răspundeți acum la întrebarea pusă des copiilor mici ”tu ce vrei să te
faci când o să fii mare?”, răspunsul actual ar corespunde cu profesia pentru care
v-ați pregătit până acum?
17. Ce credeți că ar trebui schimbat pe piața forței de muncă?
18. Dar în legislația care se referă la drepturile, beneficiile și obligațiile șomerilor?
D. Opinii și sfaturi ce le pot oferi per soanelor ce urmează să parcurgă același drum.
19. Dacă ați putea acum să reluați tot procesul de educație, de la nivelul școlii și al
liceului, dar pe cont propriu, fără a ține cont de sfaturile sau de dorințele celor din
jur, ce alegeri ați face?
20. Ce sfaturi a ți putea da unei persoane care vrea să urmeze o facultate și, mai apoi,
să devină salariată?

Date socio -demografice
Gen________
Vârsta___ ___
Studii absolvite_________________

52
Capitolul V. Rezultatele cercetării și interpretarea datelor

1. Analiză ș i interpretare
În urma cercetării efectuate în orașul Roman , județul Neamț , unde am aplicat 10
interviuri tinerilor înscriși în evidența Agenției Locale pentru Ocuparea Forței de Muncă, am
putut analiza modul în care aceștia percep sistemul de învățămân t și piaț a forței de muncă, dar
mai ales dacă au făcut alegerea corectă referitoare la studii le urmate și ce efecte au avut aceste
decizii asupra vieții lor. Toți subiecții interviurilor sunt absolvenți de studii liceale sau
universitare, interviurile real izându -le exclusiv sub supravegherea reprezentanților ALOFM
Roman, la sediul agenției. Ghidul de interviu a inclus 20 de întrebări și a avut drept scop
stabilirea circumstanțelor în care tinerii au luat decizii privind parcursul lor educațional și/sau
profesional, precum și a gradului de satisfacție al acestora referitor la nivelul cunoștințelor
acumulate în anii de studiu. În al doilea rând am luat în vedere diferențele referitoare la viitorul
profesional pe care subiecții le aveau în timpul copilăriei, re spectiv la finalul studiilor absolvite .
Nu în ultimul rând, problemele cu care aceștia se confruntă atunci când doresc să intre pe piața
muncii, dar și posibilele rezolvări pentru aceste probleme , identificate fie în relația dintre agenții
economici și po tențialii angajați, fie în relația dintre agențiile pentru ocuparea forței de muncă și
șomeri, fie chiar și în sistemul de învățământ românesc.
Interviul și -a propus să parcurgă și să sublinieze toate etapele prin care subiectul a trecut
din punct de vede re al educației sale, al pregătirii acestuia pentru intrarea pe piața muncii.
Intenția inițială a fost aceea de a intervieva 20 de subiecți, absolvenți de licee teoretice, licee cu
profil tehnic, școli postliceale sau facultăți diverse. Pentru că răspunsur ile obținute s -au dovedit a
fi în mare parte asemănătoare sau chiar identice, am stabilit, după intervievarea a zece
respondenți, că s -au conturat deja suficiente concluzii care să vină în sprijinul temei abordate în
această lucrare de licență.
▪ Percepții a supra sistemului de învățământ românesc
Această lucrare de licență propune ideea că șomajul în rândul tinerilor este rezultatul
alegerilor greșite ale acestora, dar răspunsurile oferite de subiecți în cadrul interviurilor arată că

53
aceste alegeri greșite a u atât cauze ce țin de decizii proprii sau de influența familiei și a
prietenilor, cât și cauze ce țin de însuși modul de funcționare actual al sistemului de învățământ.
Întrebați care a fost motivul principal pentru care au ales forma de învățământ pe car e au
absolvit -o, subiecții au oferit aproape aceleași răspunsuri, conturându -se astfel următoarea
concluzie: tinerii urmează o formă de învățământ fără a se informa referitor la viitorul
profesional pe care l -ar putea avea după absolvire. Decizia privind t raseul educațional este luată
având în vedere media de admitere în liceu sau facultate, fiind, practic, asemănătoare cu cea
dintr -un joc de noroc. „Nu a fost alegerea mea, ci totul a depins de medie. Am pus acolo toate
opțiunile” (S4), au răspuns la fel 50% dintre cei intervievați. Decizia luată în acest mod se
regăsește în special în rândul tinerilor care au urmat un liceu cu profil teoretic sau în rândul
tinerilor care au fost admiși la facultate fără examen, ci numai pe baza concursului de dosare. Al
doilea motiv principal în alegerea traseului educațional, menționat de 6 din cei 10 subiecți, a fost
influența prietenilor, a foștilor colegi care urmau să meargă la același liceu sau la aceeași
facultate, sau a părinților : „Nu am avut o motivație puternică, t rebuia sa merg la un liceu si l -am
ales pe acesta, se potrivea cu media mea. Altceva nu stiam despre el, și nici nu mi -a explicat
nimeni. Aveam o colegă care voia la liceul asta, si ca sa fiu cu cineva cunoscut, sa nu fiu singura
in oras, am mers si eu.” (S7). Mai puțin de o treime dintre subiecți au ales un profil de studiu
cunoscând care le -ar fi viitorul profesional de după absolvire: „Mi-a plăcut ceea ce am făcut și
am considerat că e ceva de viitor, deci m -ar ajuta mult” (S5).
Doar jumătate dintre subi ecți s -au declarat satisfăcuți de nivelul cunoștințelor acumulate
în anii de studiu. Nemulțumirea principală a tinerilor, referitoare cu precădere la sistemul de
învățământ preuniversitar, este lipsa cunoștințelor practice. Respondenții au susținut că, deș i
nivelul de informații teoretice oferit în timpul anilor de liceu este m are, aplicațiile practice au
lipsit parțial sau complet . În consecință, după absolvirea unui liceu, tinerii s -au văzut în
imposibilitatea de a practica o meserie anume, chiar dacă au avut o diplomă care să le ateste
pregătirea într -un domeniu dat: „Informațiile practice lipsesc aproape cu desăvârșire în
învățământul preuniversitar. În timpul facultății se mai acumulează și informații practice, dar
ele sunt insuficiente. Adevărata pregă tire se face la locul de muncă, acolo unde știi exact ce ți se
cere, ce trebuie să realizezi și, mai ales, cum trebuie să realizezi” (S10). Lipsa satisfacției
privind nivelul cunoștințelor acumulate în anii de studiu nu are drept cauză doar absența

54
practic ii, ci și interesul scăzut față de pregătirea teoretică: un interes scăzut atât din partea unora
dintre profesori – cărora motivația le este scăzută de rutina curriculei sau de remunerația
insuficientă, cât și din partea elevilor sau a studenților – care v ăd procesul de predare ca pe unul
învechit, neatractiv pentru generațiile tinere, majoritar teoretic și, mai ales, neadaptat cerințelor
actuale de pe piața muncii : „În primul rând, sistemul educațional din România nu ține cont de
aptitudinile reale ale el evului sau ale studentului. Cred că, de la vârste mici, elevii ar trebui
direcționați să învețe lucruri spre care dovedesc o oarecare înclinație. Țările nordice au chiar
forme de testare a elevilor din acest punct de vedere, pentru a le afla aptitudinile. Învățământul
românesc nu particularizează în vreun fel elevul, nu ține cont de capacitățile sale individuale, de
aptitudinile lui. Se pune accent pe teorie multă, aceeași pentru toți – indiferent dacă vor deveni
mecanici auto sau asistenți sociali. Practic a este aproape absentă, în special pentru cei care
sunt doar absolvenți de liceu. Formele de predare sunt învechite, depășite” (S9), a precizat un alt
șomer intervievat.
Prima parte a interviurilor a condus la concluzia că, după ce în timpul copilăriei sunt
optimiști în ceea ce privește viitorul lor profesional și par că sunt siguri în ceea ce privește
profesia pe care și -o doresc , tinerii ajung să urmeze cursurile unui liceu fie ca urmare a influenței
venite din partea prietenilor sau a părinților, fie ca u rmare a „ruletei mediilor de admitere”. Mare
parte dintre ei urmează licee teoretice, care, paradoxal, sunt considerate „de elită”, la un profil de
studiu care deja nu mai are legătură cu dorința lor inițială referitoare la viitorul profesional.
Perioada s tudiilor preuniversitare se dovedește a fi una de acumulare a cunoștințelor teoretice,
care nu sunt completate și de cele practice, necesare în mod real pe piața muncii. La absolvirea
liceului, cei mai mulți dintre tineri ajung simpli „șomeri cu diplomă”, iar așteptările lor inițiale
nu se pot materializa. La întrebarea pusă intervievaților „Ce așteptări aveai inițial, după
finalizarea studiilor?” am primit câteva răspunsuri -cheie privind efectul alegerilor făcute de tineri
în ceea ce privește formarea lor. După absolvirea liceului, tinerii au arătat că au avut de ales între
încercarea de a se angaja sau continuarea studiilor universitare. 7 din 10 respondenți au
menționat ca prioritară încercarea de a se angaja :„Nu aveam așteptări, nici nu știam ce puteam
să fac după liceu. N -aveam niciun țel. Știam că pot lucra și voiam în continuare să -mi
demonstrez că nu e obligatoriu să fac o facultate. Prefer cursuri punctuale, pe care să le pun în
practică. De asta nici n -am vrut la facultate ” (S6), în timp ce doar 3 din 10 respondenți au

55
menționat intenția de continuare a studiilor. Doi dintre tinerii intervievați au precizat că și -ar fi
dorit să continue studiile cu cele universitare, dar că nu au dispus de resursele financiare necesare
pentru îndeplinirea acestui s cop: „Să urmez o facultate. Nu am putut din cauza lipsei banilor.
Oricum, în România, după ce termină facultatea mulți tineri se întorc de unde au plecat, nu
găsesc un job în domeniul pentru care s -au pregătit” (S2). Cei care au încercat să -și găsească un
loc de muncă s -au arătat a fi dezorientați și au oferit răspunsuri precum: „Voiam să îmi găsesc un
loc de muncă, oriunde ar fi el . (…)” (S8). Răspunsurile arată pe de o parte lipsa de orientare spre
o profesie anume a absolvenților, dar și dorința de a mu nci a tinerilor, care pare a fi
obstrucționată de o serie de piedici.
▪ Opiniile șomerului referitoare la piața muncii
În partea a doua a interviului, întrebările au avut drept scop identificarea motivelor pentru
care tinerii absolvenți nu reușesc să se înc adreze în muncă. 5 din 10 subiecți au identificat ca
motiv principal lipsa experienței necesare pentru ocuparea locului de muncă vizat sau a oricărui
loc de muncă „Faptul ca se cauta oameni cu experienta, si eu nu o am, pentru ca nu am de unde
sa o am. S i pe unde se angajează tineri fără experienț ă, sunt diferite primarii de la sate, unde nu
imi doresc sa merg, pentru ca mi -aș stop a orice alta oportunitate, odată angajată acolo” (S9). 3
tineri intervievați au susținut că pregătirea pe care o au conduce către locuri de muncă nepotrivite
pentru aspirațiile proprii. Doar 2 subiecți au identificat ca motiv salariul, prea mic pentru a
justifica angajarea și volumul de muncă „Salariile din domeniu sunt prea mici ” (S2).
Răspunsurile arată mai ales că, după absolvire a unei forme de învățământ, cei mai mulți dintre
tineri și -ar dori să lucreze, dar nu identifică locuri de muncă potrivite cu nivelul lor de pregătire
sau de experiență. Cu toate acestea, tinerii se declară mulțumiți în ceea ce privește alegerile
făcute pr ivind educația lor, fapt care ar putea duce inclusiv la concluzia că aceștia nu
conștientizează care sunt sursele problemelor cu care se confruntă după absolvire, atunci când
încearcă să intre pe piața muncii.
Pentru că lipsa experienței și/sau a pregătir ii practice se numără printre problemele cele
mai des menționate de tinerii intervievați, următoarea parte a interviului își propune să clarifice
așteptările pe care le au tinerii de la agenții economici – potențiali angajatori – și de la locurile de
muncă pe care le -ar ocupa în viitor. Pentru a doua oară pe parcursul acestui interviu, tinerii

56
plasează pe un loc secundar beneficiile salariale atunci când se raportează la piața muncii. Un loc
de muncă atrăgător este considerat de subiecții intervievați acel loc de muncă unde există relații
bune cu colegii și, în special, cu angajatorul: „Contează foarte mult echipa de lucru, angajatorul
și colegii. Contează sprijinul acordat noului venit să acumuleze cunoștințe ”(S6) – 9 din 10
respondenți au stabilit această condiție drept prioritate. În plan secundar, subiecții solicită să fie
sprijiniți pentru a acumula noi cunoștințe astfel încât să fie cu adevărat utili la locul de muncă, să
fie plătiți onorabil, să primească salarii în funcție de criterii de performanță, să le fie ascultate
opiniile, să aibă posibilitatea de a avansa (tot pe baza performanței), să își cunoască în mod clar
atribuțiile aferente locului de muncă. În opinia majorității celor intervievați, unele din cerințele
pe care agenții economici le au faț ă de tineri și în special de proaspeții absolvenți, sunt exagerate
și nejustificate . 7 din 10 persoane intervievate susțin că solicitarea angajatorilor ca tinerii să aibă
experiență atunci când vor să se angajeze este una exagerată și, de altfel, imposibil de realizat.
„Foarte mulți agenți economici solicită experiență în muncă proaspeților absolvenți. Dacă te -ai
ținut de facultate sau de liceu, nu ai cum să și muncești în program normal undeva, ca să ai
experiență. În plus, teoria din liceu sau din faculta te nu te ajută în practică, adică la un loc de
muncă. Angajatorii ar trebui să -și asu me lipsa experienței tinerilor cauzată de sistemul de
învățământ car e e ghidat de principii greșite și să-i pregătească de la zero iar apoi să culeagă
„roadele” de la cei capabili (…) ” (S10); „Pot fi tineri capabili, ba chiar mult mai capabili decât
cei mai în vârstă, pentru că sunt mai bine ancorați în realitatea de azi și tin mai usor pasul cu
tehnologia. (…) Dacă o să ceară experiență, nu o să aibă niciodată angajați tineri. Ar trebui să
îți dea mai întâi șansa să vadă ce poți face și apoi, dacă nu esti bun pentru ceea ce își doresc, să
nu te angajeze. Așa, ei din start îți refuză orice șansă” (S9). Este ridicată astfel următoarea
problemă: limitarea accesului tineril or pe piața muncii tocmai de către angajatori, care impun un
criteriu imposibil de realizat – experiența – , care se câștigă tocmai după ce ești angajat.
▪ Percepții cu privire la AJOFM și serviciile oferite de aceasta
Forțați de împrejurări (pregătirea ins uficientă din liceu sau din facultate, lipsa
concordanței între profilul studiat și domeniile căutate pe piața muncii, condiția de experiență
impusă de agenții economici celor care vor să se angajeze), mulți dintre tineri aleg fie să plece
din țară, fie să accepte orice loc de muncă indiferent de remunerație sau de condițiile de lucru, fie

57
să se înscrie în evidențele agențiilor locale de ocupare a forței de muncă. Mai mult de jumătate
dintre subiecții intervievați nu au putut preciza idei de modificare a le gislației din domeniul
șomajului, precizând că nu cunosc detalii despre drepturile și obligațiile persoanelor șomere. Pe
de altă parte, două beneficii stabilite prin Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru
șomaj și stimularea forței de muncă sun t cunoscute și apreciate de tineri : organizarea cursurilor
de formare profesională și, la mare distanță, indemnizația acordată șomerilor. Nouă din cei zece
tineri intervievați consideră că beneficiile care le sunt oferite conform Legii 76 reprezintă un
sprijin real : „Da, sunt utile, te ajută să faci ceea ce îți place, să cauți altceva, ce nu ai făcut până
acum, la liceu..” (S2). Tot nouă din zece tineri consideră că, din colaborarea cu reprezentanții
Agenției Locale pentru Ocuparea Forței de Muncă , au avut d oar de câștigat: „ Am colaborat bine,
adică pot spune despre reprezentanții AJOFM că sunt amabili și că fac tot ce pot, în limitele
legislației actuale. Organizarea de cursuri pentru șomeri mi se pare un avantaj mare, am și
participat la un astfel de curs ș i pot spune că mi -a fost folositor ”(S10). Nouă din zece
respondenți au menționat ca măsură activă de ocupare benefică principală cursurile de formare
profesională la care au participat sau participă, privindu -le ca pe o salvare în contextul în care
pregăti rea lor, oferită de sistemele de învățământ, s -a dovedit a fi insuficientă. Astfel, cursurile
de formare profesională organizate de agențiile de ocupare sunt văzute ca o a doua școală, cu
durată mult mai scurtă, dar cu mult mai eficace decât studiile medii sau chiar decât studiile
superioare. Doar 2 din cei 10 tineri intervievați consideră utilă indemnizația de șomaj.
▪ Opinii și sfaturi pe care tinerii le pot oferi persoanelor ce urmează să parcurgă același
drum.
Puși „în fața faptului împlinit”, adică ajun și la vârsta la care, din punct de vedere legal,
sunt considerați apți de muncă, dar nu se pot angaja pentru că sunt insuficient pregătiți sau pentru
că s-au orientat spre domenii de studiu fără căutare pe piața muncii, doar o parte dintre tineri par
să fi înțeles cauzele care i -au adus în această situație. La întrebarea „Dacă ai putea acum să reiei
procesul de educație, pe cont propriu, ce ai alege?”, trei dintre cei zece tineri șomeri au precizat
că ar face exact aceleași alegeri, fără a schimba ceva în t raseul educațional pe care l -au urmat :
„Cred că aș face la fel. Nu știu dacă aș lua alte decizii, sau nu le știu ” (S1) . Pe de altă parte,
șapte din cei zece tineri intervievați susțin că s -ar orienta spre alt profil de studiu sau către alt

58
liceu, că ar urm a cursurile unei facultăți sau că ar încerca să se angajeze cât mai devreme.
Răspunsurile lor sunt variate, ceea ce poate arăta că, oricum, tinerii nu ar putea avea certitudinea
unei direcții corecte în educație, o direcție care să -i ducă rapid spre ocupar ea unui loc de muncă.
O singură concluzie certă se desprinde din ultima întrebare a interviului, referitoare la sfatul pe
care tinerii intervievați l -ar oferi altor persoane ce trebuie să urmeze o formă de învățământ, iar
mai apoi, să devină salariată. Maj oritar ei ar sfătui alte persoane să învețe cât mai mult, să se
perfecționeze continuu și, mai ales, să se pregătească doar pentru joburi care să fie pe placul lor,
deci să nu țină cont de influențe venite din familie sau din societate: „Sa facă cât mai mu ltă
școală, pentru că într -adevar te ajuta asta. Să nu se limiteze la un liceu, să urmeze o f acultate,
sau cursuri de perfecț ionare, nu are cum s ă iți aducă asta decâ t avantaje” (S8).
Răspunsurile oferite în cadrul acestui interviu duc la concluzia clară c ă șomajul în rândul
tinerilor este, într -adevăr, rezultatul alegerilor greșite. Pe de altă parte, nu tinerii sunt cei
„vinovați” de aceste alegeri. De cele mai multe ori, decizia privind liceul și cea privind profilul
de studii preuniversitare urmat nu apa rține tânărului elev. Așa cum demonstrează răspunsurile
oferite, decizia este luată într -o oarecare măsură pe baza influenței venite din partea părinților,
care hotărăsc, în mod subiectiv, ce liceu sau ce profil de studiu este cel mai potrivit pentru
copil ul lor, sau vine pe fondul ur afectiv al relațiilor de prietenie stabilite între tânăr și prietenii
din timpul școlii generale sau din timpul ciclului gimnazial. Deci, decizia privind profilul de
studiu preuniversitar nu ține cont de criterii obiective, an corate în realitatea pieței muncii. În
plus, acea „ruletă a mediilor de admitere” de la licee se dovedește a nu fi, nici pe departe, una
benefică pentru elev, care ajunge să studieze la un liceu sau la un anume profil doar pentru că
media lui de admitere s -a potrivit în limitele liceului sau profilului respectiv. Însuși sistemul de
învățământ românesc este, deci, una dintre piedicile puse în calea dezvoltării profesionale a
tinerilor, care ar trebui ghidați și susținuți de toți factorii (familie, societate, sistem de educație) ,
să urmeze doar formele de învățământ potrivite aptitudinilor și dorințelor lor. Un model în acest
sens ar putea fi cel aplicat în țările nordice, unde elevii nu primesc note în timpul școlii, ci sunt în
principal observați îndeaproape , în mod individual, astfel încât să fie stabilite clar aptitudinile
fiecărui individ, ca mai apoi el să fie ghidat spre educația necesară dezvoltării profesionale în
domeniul spre care și -a dovedit înclinația încă din copilărie sau din adolescență. Cum si stemul
românesc continuă să departajeze elevii pe baza notelor și a mediilor de admitere, încadrându -i

59
în masă spre anumite domenii de studiu prestabilite și lipsite de flexibilitate, șansele ca tinerii să
devină „șomeri cu diplomă” după absolvirea liceulu i rămân maxime.
Alte necesități referitoare la sistemul de învățământ, care rezultă din răspunsurile tinerilor
intervievați, sunt reînființarea școlilor de meserii, dotarea laboratoarelor și a sălilor de practică
din licee – mai ales în cadrul liceelor cu profil tehnic – precum și un dinamism al
înființării/desființării profilurilor de studiu care să țină cont de creșterea/scăderea ofertei de
angajări. Spre exemplu, dacă agenții economici din această zonă a țării caută să angajeze sute de
specialiști IT, d e fierari -betoniști sau de ingineri electroniști, atunci sistemul de învățământ
trebuie să fie la fel de dinamic precum oferta de angajări și să pregătească tinerii pentru aceste
domenii. Desigur, pregătirea trebuie să fie, obligatoriu, și practică, pentru a satisface solicitarea
de experiență în muncă transmisă de agenții economici și considerată de tineri, pe bună dreptate,
una fantezistă, adică imposibil de realizat. Trebuie menționat și faptul că metodele de predare și
conținutul materiei ce este folosi t în învățământ nu sunt actualizate la standardele europene
actuale, tinerii ajungând să se confrunte cu situații pentru care nu au fost pregătiți în timpul
facultății, deși acest lucru ar fi trebuit să se întâm ple. (Florina Lezeriuc, 2013, p . 7)
Pentru c ă sistemul de învățământ nu ține cont cu adevărat de oferta reală a angajatorilor,
agențiile locale pentru ocupare au devenit pentru tineri o a doua școală, mult mai rapidă – un curs
de formare profesională durează doar câteva luni – și mult mai eficientă decât multe dintre licee,
spre exemplu. Cursurile de formare profesională sunt organizate de agențiile pentru ocupare ca
urmare a sondării pieței muncii, deci au drept bază solicitările de forță de muncă transmise de
agenții economici. Aceste cursuri de fo rmare profesională includ și pregătire practică, tocmai la
sediile agenților economici care caută să facă angajări, deci șansele de încadrare în muncă ale
unui tânăr care urmează un astfel de curs organizat de o agenție de ocupare par a fi mai mari
decât c ele ale unui tânăr care a absolvit un liceu sau o facultate. Acesta ar trebui să fie un semnal
de alarmă pentru factorii de decizie din domeniul educației.
O altă concluzie care se desprinde din interviurile realizate este aceea că, în contextul
actual, angajatorii trebuie să renunțe la a mai solicita experiență tinerilor. Inclusiv reprezentanții
Agenției Locale pentru Ocuparea Forței de Muncă Roman au confirmat că agenții economici
solicită „experiență în domeniu” inclusiv tinerilor care participă la Bur sele generale de locuri de

60
muncă dedicate absolvenților, deși sunt conștienți de faptul că un tânăr care tocmai a absolvit un
liceu sau o facultate nu putea să acumuleze experiență pe piața muncii. Cu toate acestea, în
ultimii ani, agenții economici nu au renunțat la această condiție. Când au de ales între un lucrător
cu experiență și un debutant, angajatorii preferă deseori lucrătorul cu experiență în locul unui
tânăr absolvent. De aceea, dincolo de politicile salariale și de cele privind stimulentele dive rse
oferite de stat, sunt necesare beneficii secundare și, în principal, accesul tinerilor la formare
continuă pentru a putea rămâne în rândurile salariaților. De asemenea, trebuie depuse eforturi
mari pentru ca un număr cât mai mare de tineri cu handicap sau cu probleme diverse de sănătate
să fie încadrați în muncă, fiind astfel minimizat riscul de inactivitate sau de excluziune socială,
iar serviciile publice sunt primele care trebuie să intervină pentru consolidarea și coordonarea
acestor ef orturi. (Mari ana Bălan, 2013, p .132-136)
Unul dintre intervievați a punctat această problemă astfel: „Foarte mulți agenți
economici solicită experiență în muncă proaspeților absolvenți. Dacă te -ai ținut de facultate sau
de liceu, nu ai cum să și muncești în program no rmal undeva, ca să ai experiență. În plus, teoria
din liceu sau din facultate nu te ajută în practică, adică la un loc de muncă. Angajatorii ar trebui
să-și asu me lipsa experienței tinerilor cauzată de sistemul de învățământ care e ghidat de
principii greș ite și să-i pregătească de la zero iar apoi să culeagă „roadele” de la cei capabili.
De asemenea, agenții economici tind să plătească noii salariați cu salariul minim pe economie.
Tinerii lucrează pentru salariul minim pe economie doar constrânși de anumit e situații (nu au
găsit un alt loc de muncă, au nevoie de bani în familie, au obligații față de familie etc) și nu pot
fi stimulați, cu salariul minim, să fie productivi, creativi etc. Desigur, când un tânăr găsește un
alt job mai bine plătit, părăsește im ediat angajatorul care l -a plătit cu salariul mai mic. Tot
tinerii sunt cei care înțeleg perfect noțiunea de mobilitate a forței de muncă, fiind dispuși să se
angajeze în alt oraș față de cel unde au domiciliul, sau chiar în altă țară. Acesta este și motiv ul
pentru care orașele mici rămân, treptat, fără forță de muncă tânără, în special în zona
Moldovei. De asemenea, mulți agenți economici impun idei salariaților, impun modul de lucru,
fără să accepte noi trenduri, gândiri diferite” (S10). În consecință, age nții economici nu trebuie
să privească forța de muncă tânără ca pe o marfă cumpărată contra unui anume preț – salariul.
Forța de muncă trebuie văzută ca pe o investiție: dacă pregătești sau specializezi la locul de

61
muncă tineri capabili și le oferi salarii pe măsura performanțelor lor, atunci afacerea ta se
dezvoltă de la sine, iar dacă nu, atunci afacerea va supraviețui, în cel mai bun caz.
Șomajul în rândul tinerilor se dovedește, deci, a fi rezultatul alegerilor greșite, însă nu
este vorba aici doar des pre alegerile greșite ale tinerilor, ci despre un cumul de astfel de alegeri :
tinerii nu aleg în funcție de criterii obiective domeniile de studiu; sistemul de învățământ din
România nu ține cont de schimbările și de dinamica pieței muncii, ci pregătește d eseori viitori
șomeri sau forța de muncă pentru străinătate, uneori necalificată; angajatorii au solicitări
nerealiste față de forța de muncă tânără și rareori se arată dispuși să o califice la locul de muncă,
preferând să -și reducă astfel unele cheltuieli ; iar legislația care reglementează domeniul
educației, vital pentru dezvoltarea profesională și persoanlă a tinerilor, este bazată pe principii
depășite. Din tot acest cumul, tinerii sunt, mai bine zis, victime ale unui sistem complex care este
ghidat de un set de reguli care nu ține cont de realitatea vremurilor actuale.

2. Beneficiile și limitele cercetării
Un prim beneficiu al lucrării de față este acela că abordează o tematică destul de puțin
analizată în țara noastră, astfel putând reprezenta un imp uls pentru viitoarele cercetări. Această
lucrare aduce o aprofundare a informațiilor în ceea ce privește aspectele generale legate de
șomajul înregistrat în rândul tiner ilor dar, nu în ultimul rând, un element de noutate prin
intermediul cercetării efectua te în urma căreia am identificat percepțiile și cauzele șomajului , așa
cum sunt ele văzute de tinerii șomeri.
Un alt beneficiu pe care îl consi der printre cele mai importante poate fi legat de partea de
cercetare : diferențele de vârstă din tre subiecți și diferențele între formele de învățământ absolvite
de aceștia mi-a permis să înțeleg percepțiile diferite a le lor, dificultățile în găsirea unui loc de
muncă potrivit însă și diferențele care apar în modul în care aceștia percep locul de m uncă. Acest
lucru a fost ușor de diferențiat între tinerii ce au absolvit do ar învățământul preuniversitar și cei
care au absolvit studii superioare, cei din urmă având o altă viziune asupra pieței muncii și
asupra a tot ce cuprinde aceasta.

62
În decursul cercetării am întâl nit și anumite limite . Deoarece am realizat interviurile la
sediul Agenției Locale pentru Ocuparea Forței de Muncă am fost nevoită să aplic interviurile
persoanelor ce se aflau la cursu ri de formare în acel moment. Pentru că nu înțelegeau suficient de
clar care este scopul cercetării mele , aceștia au fost reticienți la început să -mi acorde din timpul
lor pentru a răspunde la întrebări. Am reușit cu greu să -i conving că toate datele vor fi
confidențiale și nu au de ce -și face griji, acest lucru necesitând timp și multă muncă de
convingere.
O altă limită întâlnită în realizarea acestei cercetări a fost neînțelegerea întrebărilor de
către subiecți. La întrebări ce vizau cadrul legislativ referitor la șomeri, unii dintre intervievați nu
știau ce să răspundă deo arece nu cunosc detalii despre prevederile legale sau pentru că pur și
simpl u nu au fost informați suficient atunci când au decis să -și depună dosarul în vederea
înscrierii în evidențele agenției . De asemenea, la unele întrebări subiecții aduceau în discuț ie în
timpul interviurilor informații irelevante, fapt ce mă obliga să insist și să explic de mai multe ori
sensul întrebărilor stabilite.
Indiferent de limitele întâmpinate în cadrul acestei cercetări efectuate, am făcut tot
posibilul astfel încât colect area, interpretarea datelor precum și concluziile finale să nu fi e
afectate .

3. Propunerile cercetării
Pe baza provocărilor și limitelor identificate în cercetare voi încerca să dezvolt o serie de
propuneri ce au în vedere tinerii șomeri și încadrarea a cestora pe piața forței de muncă.
O primă propunere are în vedere sistemul de învățământ din România. Modul învechit de
predare blochează dezvoltarea cunoștințelor utile pe care tinerii trebuie să le acu muleze în anii de
studiu. Acesta trebuie să fie act ualizat conform cerințelor piețe i muncii , astfel încât tinerii
absolvenți ai unei forme de învățământ preuniversitar sau universitar să poată aplica la viitorul
loc de muncă atât teoria învățată, cât mai ales exemplele practice din timpul școlii.

63
O altă p ropunere se referă la cerința cea mai răspândită în rândul angajatorilor :
experiența. Pentru ca tinerii să acumuleze experiență, ar fi necesar instituțiile de învățământ să
încheie parteneriate serioase cu agenți economici astfel încât să asigure experienț ă practică
tuturor tinerilor care urmează o formă de învățământ profesional, liceal sau universitar.
Dat fiind faptul că majoritatea tinerilor vor să își înceapă o afacere pe cont propriu,
propun sprijinirea acestora în vederea deschiderii unor firme. Acordarea permanentă a unor
ajutoare de minimis, din bugetul statului, pentru înființarea sau dezvoltarea de activități
economice noi, patronate de tineri, le-ar fi de mare folos în dezvoltarea lor profesională.
Observând că un procent destul de mare dintre intervievați nu au știut ce să -mi răspundă
la întrebările legate de legislația privind drepturile, beneficiile și obligațiile șomerilor, propun ca
fiecare persoană înscrisă în evidențele agențiilor pentru ocupare a forței de muncă să fie
informate în mod d etaliat pe tema prevederilor legislative din domeniu. .
Propunerile prezentate sunt realizate la nivel general și au în vedere tinerii șomeri și
încadrarea acestora pe piața forței de muncă, însă și îmbunătățirea cunoștințelor teoretice și
practice de care ei au nevoie pentru o dezvoltare p rofesională normală.

64
Concluzii finale
Momentul în care un tânăr finalizează studiile – fie ele liceale, postliceale sau
universitare – reprezintă unul dintre cele mai importante, fiind cel al începerii unei vieț i pe cont
propriu, al maturizării reale. După finalizarea studiilor, tinerii ajung la o răscruce importantă,
unde orice alegere contează pentru viitorul lor pe termen mediu și lung. Pentru unii – cei mai
norocoși – studiile absolvite devin o bază reală a u nei cariere, iar pentru cei mai mulți, din
nefericire, identificarea unui loc de muncă mulțumitor (din punct de vedere al nivelului de
calificare, al salariului etc) devine o misiune aproape imposibilă. Cercetarea realizată se referă
atât la caracteristici le și efectele șomajului, așa cum sunt ele definite și văzute de specialiștii din
domeniu, cât și la motivele pentru care tinerii ajung în rândul șomerilor, respectiv la efectele
sociale, economice, psihologice pe care fenomenul șomajului le are asupra gen erației tinere.
Prin intermediul acestei lucrări am aflat că șomerii nu sunt în totalitate vinovați de stadiul
în care au ajuns, alegerile lor greșite în urmarea unei forme de învățământ având un efect
aproape incontrolabil. Faptul că sistemul de învățăm ânt din România te obligă să -ți alegi o
specializare în funcție de media generală, și nu în funcție de preferințele și dorințele fiecăruia de
a profesa într -un domeniu care i -ar putea place, conduce la „fabricarea” de șomeri care nu dispun
de cunoștințe ce i-ar putea ajuta să profeseze.
Resursa umană tânără de pe piața muncii cuprinde o arie foarte diversă a specializărilor,
dar unele nu mai sunt căutate pe piața muncii, iar altele nu sunt îndeajuns de recunoscute sau de
apreciate de către agenții economic i. Tinerii pregătiți în astfel de domenii își găsesc de muncă cu
greu.
Dat fiind faptul că angajatorii își doresc să aibă lucrători bine pregătiți, tinerii optează să
se înscrie în evidențele Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă doar pentru a urma cur surile
de formare profesională oferite gratuit. Mulți dintre respondenți au părerea că aceste cursuri le
sunt benefice, ba chiar că abia acum fac ce își doresc. Satisfacția oferită de astfel de cursuri de
formare este, deci, mult mai mare decât cea dată de studiile liceale sau universitare..
Alegerea temei a avut drept motivație sutele de exemple cunoscute fie personal, fie din
relatări prezentate în mass -media, referitoare la tineri care au devenit „victime” ale pieței muncii

65
din cauza alegerilor greșite în ceea ce privește educația, specializarea, alegerea domeniului de
studiu, ori din cauza presiunilor venite din partea familiilor, a grupurilor de prieteni sau a
societății, privind viitoarea lor carieră, ori chiar din cauza unui sistem de educație care, în mare
parte, este unul învechit, neancorat în realitățile economice actuale și la cerințele reale ale
potențialilor angajatori. Absolvenți ai diferitor forme de învățământ, mulți dintre tineri ajung să
fie simpli deținători ai unor diplome care atestă în sușirea teoretică a unor cunoștințe generale.
Aceștia se confruntă cu realitatea de pe piața muncii la prima întâlnire directă cu un potențial
angajator, care le solicită nu studii teoretice, ci o minimă calificare și/sau experiență a căror lipsă
aduce dup ă sine, automat, refuzul angajării. Ulterior, mulți dintre tineri ajung fie să accepte
angajarea pe posturi nepotrivite cu specializarea lor, fie să accepte salarii mici, fie chiar să își
însușească pe nedrept ideea că vor avea un viitor limitat, plafonat tocmai de propriile alegeri
referitoare la studiile din timpul liceului și, eventual, al facultății.
Ca o concluzie personală, cred că mulți dintre cei care au acum vârste de 20 -25 de ani nu
și-au ales un domeniu de studiu din dorința expresă de a avea o carieră într -un anume domeniu,
ci din cu totul alte motive: fie pentru că părinții le -au impus să se specializeze pe un anumit
segment, fie pentru că nu au găsit oportunități de dezvoltare profesională în domeniul pe care l –
au dorit de fapt (pentru că sist emul de învățământ românesc este limitat, la ora actuală, din acest
punct de vedere), fie pentru că au ajuns să urmeze cursurile unei facultăți dintr -o pură
întâmplare, așa cum am dovedit de altfel, prin răspunsurile intervievaților. Dintre ei, unii au
renunțat sau vor renunța la studii, iar alții nu vor folosi, la viitoarele lor locuri de muncă, decât o
mică parte din cunoștințele acumulate în anii de studiu.

66
Bibliografie generală

1. .Sandu, A. (2009). Tehnici afirmativ -apreciative. O sociopedagogie a succesului , Edi tura
Lumen, Iași.
2. Arjen ,D. Bădescu, M. (2003). Monografie privind educația și formarea profesională și
serviciile de ocupare a forței de muncă în România , Editura Afir, București.
3. Bartley, M., Ferrie, J. (2001) . Glossary: unemployment, j ob insecurity, and health, în
Journal of Epidemiology and Community Health , nr.55
4. Băcescu, M.(1998). Macroecon omie și politici macroeconomice , Editura All Educational,
București.
5. Bădulescu, A. (1997). Șomajul în România , Editura Treira, Oradea.
6. Bălan, M. (2013). Forța de muncă tânără: oportunități și provocări ale integrării
europene , Editura Mustang, București.
7. Biroul Internațional al Muncii, (2007). Serviciul public de ocupare pe o piață a muncii în
schimbare , Editura ALE, București.
8. Budean, V. Lohănel, D.(2005). Formarea, educația conti nuă și calificarea profesională,
Editura Junimea, Iași.
9. Cochinescu, C. (2005). Șomajul , Editura Lumen, Iași.
10. Cojocaru, M. (2000). Șomajul. Protecția și Asistența Socială a șomerilor în România ,
Editura Moldavia, Iași.
11. Cole ctiv UCB, (2004). Teorii și doctrine economice , Editura Indepe ndența economică,
Pitești.
12. Constantinescu, Ș. (2013). Economia soci ală și ocuparea forței de muncă , Institutul de
Economie Soacială, București.
13. Costache, S.(2005). Șomajul – de la pasivitate spre activitate , Editura Premier, Ploiești.
14. Dogaru, U.V. Drăghicescu, L. (2011). Educație ș i dezvoltare profesională, Editura
Scrisul Românesc, Craiova.
15. Dudian , M. (2008). Economie , Editura C.H. Beck, București.
16. Ehrenberg, R.G., Smith, R.S., (1991). Moder n Labor Economics , Theory an d Public
Policy, New York.

67
17. Hurubean, A. (2003). Construcția metodologică a asistenței sociale în Neamțu,
G.(coord.), Tratat de asistență socială , Editura Polirom, Iaș i.
18. Ilin, D.L. (2005) . Cercetarea calitativă în asistența socia lă. Faze, etape și sarcini ,
Editura Polirom, Iași.
19. Isailă. Ș. (2011). Relația dintre educație și învățare pe tot parcursul vieții și piața muncii
în Regiunea de dezvoltare Nord -Vest, Institutul de Formare Economică și Socială, Cluj –
Napoca.
20. Jigău , M. Apos tu, O. Balica, M. , (2009). Formarea p rofesională continuă în România,
Editura Afir,București.
21. Krogsrud , (2004). Practica Asistenței Sociale , Editu ra Polirom, Iași.
22. Kulahei, E. (2006) . Natura și politica partidelor europene – Social democrația și criza
șomajului ,Editura Institutul European, București.
23. Lezeriuc, F.(2013). Orientarea socio -profesională a tinerilor , Editura Rovimed
Publishers, Bacău.
24. Mardar , S.M. (2010). Educația adulților: realități și perspective în formarea
profesională continuă, Editura Di dactică și Pedagogică, București.
25. Miftode, V.(2003). Tratat de metodologie sociologică , Editura Lumen, Iași.
26. Neagu, G. (2004). Educație, inserție și mobilitate profesională , în C alitatea vieții,
București.
27. Niță, D.(2013). Probleme contemporane ale ocupări i forței de muncă , Editura
Economică, București.
28. Ouatu , C. Bulgariu ,C. (2013). Pledoarie pentru calitate în formarea profesională a
adulților: rele și bune practici, Editura Ion Ionescu de la Brad, Iași.
29. Pascal , I. Deaconu , Ș. (2004) Educația, formarea profesională și tineret , Centrul de
Resurse Juridice, București.
30. Pânzariu , M. Pânzariu, A. (2010). Competența profesională în sistemul educațional ,
Editura PIM, Iași.
31. Popescu, D. (1998). Economie politică , Editura Al ma Mater, Sibiu – București.
32. Popescu, E. ( 1999). Pedagogia socială în fața problemelor șomajului și ale populației
vârstnice , Editura Didactic ă și Pedagogică, București.

68
33. Romanescu, L. M.(2007). Piața forței de muncă din România , Editura Măiastra, Târgu –
Jiu.
34. Suciu , M. C.(1995). Formarea și adapta rea profesională a forței de muncă în cond ițiile
economiei de piață, Academia de Studii Economice, București.
35. Șerban , A.C. (2013). Politici publice care țintesc rigiditățile pieței forței de muncă ,
Academia de Studii Economice , București .
36. Șimon, I. (1997). Civilizația salariului , Editura Eficient, București.
37. Ștefănescu, T.(2005). Dreptul muncii , Editura All, București.
38. Ungureanu, M.(2013). Relații publice în școli. Integrarea absolvenților pe piața forței de
muncă , Editura Pim, Iași.
39. Vasloban , E. (2009). Resursele de muncă și dezvoltarea durabilă , Editura Risoprint,
Cluj-Napoca.

Legislație: Legea nr.76/2002, „Privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea
ocupării forței de muncă”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.103 din 6
februarie 2002 .

Web Bibliography:
1. www.eur -lex.europa.eu
2. www.europarl.europa.eu
3. www.mmuncii.ro
4. www.anofm.ro
5. www.consilium.europa.eu
6. www.europa.eu
7. www.ilo.org