Prin prezenta declar că Lucrarea de licență cu titlul „ Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei ” este scrisă de mine și nu a mai fost… [609599]

UNIVERSITATEA “BABEȘ -BOLYAI” CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE
DEPARTAMENTUL DE STUDII INTERNAȚIONALE
ȘI ISTORIE CONTEMPORANĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific
Lect.dr. Dacian Duna
Dr. Raul -Ciprian Dăncuță
Absolvent: [anonimizat]
2018

UNIVERSITATEA “BABEȘ -BOLYAI” CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE
DEPARTAMENTUL DE STUDII INTERNAȚIONALE
ȘI ISTORIE CONTEMPORANĂ

ASIA CENT RALĂ – PIVOT
GEOPOLITIC AL EURASIEI

Coordonator științific
Lect.dr. Dacian Duna
Dr. Raul -Ciprian Dăncuță
Absolvent: [anonimizat]
2018

Declarație

Prin prezenta declar că Lucrarea de licență cu titlul „ Asia Centrală – pivot
geopolitic al Eurasiei ” este scrisă de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la o altă
facultate sau instituție de învățământ superior din țară sau străinătate. De asemenea, declar
că toate sursele utilizate, inclusiv cele online, sunt indicate în lucrare, cu respectarea
regulilor de evitare a plagiatului:
-toate fragmentele de text reproduse exact, chiar și în traducere proprie din altă
limbă, sunt scrise între ghilimele și dețin referința precisă a sursei;
-reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alți autori deține referința
precisă;
-rezumarea ideilor altor autori deține referința precisă la textul original.

Cluj-Napoca, 2018 Absolvent: [anonimizat]

_____________________
Profesor coordonator,

CUPRINS

Introducere ………………………….. ………………………….. …………. 4Error! Bookmark not defined.
Capitolul 1: Geopolitica Asiei Centrale. Caracteristici generale ………………………….. …. 7
1.1 Analiza asupra sistemului p olitic internațional contemporan ………………………….. ….. 7
1.2 Prezentarea spațiului Asiei Centrale ………………………….. ………………………….. ……….. 8
1.3 Analiza geopolitică asupra spațiului Asiei Centrale din perspectiva teoriei
geopolitice a lui Zbigniew Brzezisnki ………………………….. ………………………….. ………….. 10
1.4 Interesele geopolitice ale Rusiei ………………………….. ………………………….. ……………. 13
1.5 Principalele teorii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 14
Capitolul 2 – Dinamica regională a Asiei Centrale ………………………….. …………………… 17
2.1 Pivoții geopolitici din Asia Centrală ………………………….. ………………………….. ……… 18
2.1.1 Kazahstan ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 18
2.1.2 Kârgâzstan ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 21
2.1.3 Tadjikistan ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 22
2.1.4 Turkmenistan ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 24
2.1.5 Uzbekistan ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 25
2.1.6 Cei 5 pivoți geopolitici pe scena internațională după obținerea independenței .. 27
2.2 Jocul g eopolitic al Federației Ruse în Asia Centrală ………………………….. ……………. 30
2.3 Jucătorii geostrategici regionali ………………………….. ………………………….. …………… 38
2.3.1 Turcia și Iran ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 38
2.3.2 China ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 40
CAPITOLUL 3: Provocările la adresa Rusiei în Asia Centrală ………………………….. … 44
3.1 Amenințarea teroristă din Afganistan ………………………….. ………………………….. … 47
3.2 Islamul și impactul său asupra regiunii ………………………….. …………………………. 49
3.3 Compe tiția cu actorii externi – S.U.A. și Uniunea Europeană ……………………….. 53
3.4 Competiția geopolitică cu China ………………………….. ………………………….. ………. 59
CAPITOLUL 4: Perspective de viitor – agendele și geopolitica energetică …………….. 67
4.1 Exclusivitatea rutei nordice – Rusia ca principal destinatar ………………………….. …. 69
4.2 Proiectul american: CASA 1000 – Emergența rutelor sudice ………………………….. … 74
4.3 Proiectul chinez: One Belt, O ne Road – Ruta de tranziție ………………………….. …….. 77
Concluzii ………………………….. ………………………….. ……………. .Error! Bookmark not defined.
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 85
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 91

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
4

INTRODUCERE
Lucrarea actuală prezintă analiza spațiului Asiei Centrale din perspectiva actorului
cel mai relevant care își exercită influența în zonă – Federația Rusă. Scopul lucrării este de
a înțelege abordarea administrației Putin asupra acestui spațiu aflat la intersecția intereselor
Marilor Puteri. Analiza se va ocupa de perioada de timp cuprinsă între anii 2000 și 2017.
Principal ul argument adus în cadrul lucrării va fi reprezentat de ideea conform căreia
administrația Putin privește Asia Centrală drept o amenințare la adresa statului rus.
Movația științifică a alegerii acestui subiect se prezintă sub forma a două
caracteristici a le statelor, și anume controversele legate de un stat și lipsa acordării unei
suficiente atenți i asupra unei regiuni. În acest caz, avem unul dintre cei mai controversați
actori internaționali, Federația Rusă , și un spațiu căruia nu i -a fost acordată sufic ientă
atenție de către mediul șt iințific românesc. P ersonal, motivația a pornit din caracterul de
nișă al subiectului, care prezintă un potențial șt iințific de exploatat, naște discuții
contradictorii și , de asemenea, prezintă perspective de viitor. În ace eași măsură , se poate
continua în profunzime analiza acestui subiect în următoarele cicluri universitare.
Relevanța subiectului constă în faptul că unii d intre cei mai importanți actori –
Rusia, China, Statele Unite și Uniunea Europeană , și-au exprimat in teresele în regiune, iar
acestea se prezintă sub tendințe contradictorii, devenind astfel un subiect de interes general
în domeniul geopoliticii. Un alt aspect evidențiat de această lucrare este interacțiunea
actorilor regionali între ei dar și cu cei exte rni, competiția și cooperarea fiind două
caracteristici de bază . Subiectul aduce o noutate domeniului prin prisma instrumentelor
folosite pentru a identica abordarea administrației Putin. Implicațiile asupra domeniului de
studiu sunt reprezentate, în speci al, în dezvoltarea unor direcții de viitor în domeniul
energetic și al efectelor pe care proiectele le vor avea în geopolitica regională și în
competiția dintre Marile Puteri.
Întrebările de cercetare în jurul cărora gravitează actuala lucrare sunt: „Care este
principala abordare a administrației Putin în Asia Centrală ?” și „Cum a evoluat aceast ă
abordare în timpul mandatelor lui Putin?” . Direcțiile de cercetare s -au îndreptat spre
provocările actuale ținând cont de vitalitatea regiunii , toate acestea raportate la Federația
Rusă. În aceeași măsură, un loc în cadrul analizei este ocupat de modul în care s-au

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
5
materializat interacțiunile între actori. Caracteristica principală a relațiilor o reprezintă
complexitatea, actorii ajung ând foarte repede de la o situație de cooperare într -o
amenințare comună la o competiție strategică pentru acces la resurse.
Metodologia folosită se bazează pe o abordare sistematică în cadrul căreia s -a
efectuat un proces de selectare atentă a cazurilor , astfel înc ât să fie evitată orice analiză
aleatorie. Instrumentul folosit este geopolitica cu ajutorul căreia am demonstrat aspectele
valabile ale teoriei lui Zbigniew Brzezinski privind spațiul eurasiatic, atenția fiind
îndreptată cu precădere asupra Asiei Centrale . Totodată, ne -am ajutat de această teorie
pentru a demonta asum pțiile conform căr ora există tendințe expansioniste a le Rusiei în
această regiune în vederea controlului vastului continent eurasiatic, fiind mai degrabă o
zonă în care prezența Rusiei e imper ios necesară pentru asigurarea propriei securități. În
situația cercetării calitative ne -am axat pe analiza de texte și documente , cu scopul de a
înțelege subiectul, iar procesele au fost descrise într -un context politic și temporal adecvat.
De asemenea, a m interpretat procesele și înțelesurile conceptelor p rin intermediul
literaturii de specialitate de tip argumentativ , care a prezentat perspective diferite în scopul
creionării unui cadru comprehensiv de analiză. Cu sprijinul acestor elemente am reușit să
identificăm schimbările a părute în obiectivele externe ale Rusiei, dar și de a surprinde
evoluția proceselor în cadrul administrației Putin.
Analiza a trecut de la perspectiva generală la un caz individual, axat pe spațiul
central asiatic. Primul capitol p rezintă în mare parte încadrarea subiectului într -un context
mai larg prin teoria folosită, anume: i dentificarea elementelor caracteristice ale actualului
sistem internațional, teoria geopolitică care cuprinde spațiul central asiatic și o posibilă
confrunt are între Marii Actori. De asemenea, cuprinde tendițele principalului actor
regional, Federația Rusă , și se încheie cu o prezentare a abordărilor conceptelor principale
oferite de autori i relavanți din domeniu – securitate și tendințe expansioniste, eurasi anism,
hegemon. Capitolul al doilea prezintă , pe baza teoriei lui Brzezinski , actorii regionali,
regăsind astfel statele Kazahstan, Uzbekistan, Tadjikistan, Kârgâzstan și Turkmenistan
drept niște pivoți geopolitici datorită poziționării geografice și a fap tului că pot limita
accesul Marilor Puteri spre o serie de resurse. China, Iran și Turcia sunt considerați jucători
geotrategici care , pe baza unor considerente , pot schimba status -quo-ul regional, iar
Federația Rusă este considerat ă principalul actor regi onal, prezentat prin prisma
conceptelor de „hard-power” și „soft power.” În capitolul al treilea ne oprim asupra Rusiei
prin intermediul provocărilor venite dinspre state instabile, precum Afganistanul , și

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
6
competiția cu actorii externi: China, Uniunea Europeană și Statele Unite, scopul capitolului
fiind acela de a trasa perspectiva securitară a Rusiei. Ma i mult, în acest capitol am observat
câteva schimburi a le administrației Putin și o luptă pentru îndepărtarea forțelor militare a le
Statelor Unite di n regiune în cooperare cu China. De asemenea, este observată și
reorientarea în regiune a Rusiei, din cauza faptului că statul chinez a început investiți i
majore pentru accesul la resursele energetice și cooperarea politică cu liderii locali . Nu în
ultimul r ând, este evidențiată împotrivirea la agendele democratice promov ate de Uniunea
Europeană și SUA, dar și politicile duse împotriva amenințărilor de natură extremistă.
Capitolul al patrulea întărește latura securitară prin prezentarea unor proiecte energeti ce
care se prezintă în defavoarea Rusiei, iar pentru viitor se pot prezenta sub o excludere
geopolitică sau pierderea calității de fu rnizor de securitate. În ultima parte a p roiectului,
lucrurile se prezintă simetric – cu ajutorul teoriei geopolitice sunt prezentate concluziile și
sunt oferite direcții care merită a fi urmărite în viitor.
Limitele lucrării se prezintă la nivelul autorului care a redactat această lucrare și a
cunoștințelor dobândite în trei ani de studiu în cadrul ciclului universitar licenț ă. Totodată,
există limite și la nivelul referințelor bibliografice, întrucât accesul la materiale în limbile
locale ale statelor din Asia Centrală sau din Rusia a fost unul limitat. Astfel, au fost folosite
cu preponderență materiale în limba engleză, aut orii provenind, în cele mai multe cazuri,
din spațiul vestic și mai puțin din Asia.

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
7
Capitolul 1 : Geopolitica Asiei Centrale. Caracteristici generale
1.1 Analiza asupra sistemului politic internațional contemporan
Un aspect relevant pentru încadrearea lucrării va fi descrierea sistemului
internațional actual cu proprile caracteristici, care datează de câteva sute pe ani, pentru a
concretiza un cadru de analiză exhaustiv.
Ordinea internațională actuală este rezultatul unor tratative avute în Europa
Occid entală acum aproximativ 400 de ani, în urma Păcii de la Westfalia, când s -au trasat
liniile care ghidează relațiile între state. Aceasta a fost o consecință în urma Războiului de
30 de ani, care a marcat începutul secolului al XVII -lea (1618 -1648), fiind o luptă
prelungită din cauza diferențelor reprezentate de domeniul politic și religios. Sistemul
westfalic a avut la bază un sistem de state independente, care încercau să evite interferența
în afacerile domestice ale altor state, ambițiile individuale fiin d limitate prin prisma unui
echilibru general de putere. Statele subjugate de Marile Puteri care au revendicat
independența, au realizat -o în numele principiilor westfalice. Totuși, unele state au fost
puse în fața faptului împlinit, devenind independente în urma dezintegrării unei structuri
multinaționale de tip statal, și au deprins principiile westfalice până în punctul apărării
independenței naționale, suveranității, interesul național și neintervenției în afacerile
interne ale altor state.1
Acest siste m westfalic, care a căpătat numele de „comunitate internațională“, s-a
dezvoltat în scopul limitării naturii anarhice a lumii prin crearea unor organizații
internaționale care să regleze aspectele economice, adică comerțul liber, și un sistem
financiar int ernațional stabil, iar din punctul de vedere al conflictelor armate să se
reușească o limitare a acestora. Este evident că la adresa acestor principii au existat și încă
persistă diferite atacuri din prisma unor viziuni cultural istorice – referire la vizi unea
asiatică reprezentată prin China, viziunea islamică a statelor din Orientul Mijlociu,
viziunea mesianică a Rusiei sau pendularea Statelor Unite între apărarea sistemului
westfalic și contestarea acestuia.2
Rusia a participat la realizarea echilibrului de putere atât în Europa, cât și în Asia,
dar în cazul ordinii internaționale are o valență duală, de -a lungul istoriei pornind o serie

1 Henry Kissinger, traducere: Adriana Bădescu, Ordinea mondială: reflecții asu pra specificului națiunilor și a
cursului istoriei , RAO, București, 2015 , pp.10 -12.
2 Ibidem, pp.13 -16

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
8
lungă de conflicte care au afectat mediul internațional. Politica Moscovei a avut un ritm și
o viziune proprie, prin me sianismul caracteristic acesteia și asigurarea propriei securități.
În ciuda schimbării contextelor internaționale și naționale din fostul Imperiu Țarist,
Uniunea Sovietică și Federația Rusă, și a diferiților conducători, Rusia și -a păstrat
consecvența pri n absolutismul ei, dimensiunea, ambițiile vaste și insecuritatea proprie.3
1.2 Prezentarea spațiului Asiei Centrale
Asia Centrală se întinde de la Marea Caspică în vest, Munții Tien Shan în sud și
Munții Altay în Est. Un sector muntos separă regiunea de Af ganistan în sud și la est de
China. Asia Centrală este vulnerabilă invaziilor. Cele cinci state pot fi clasificate din punct
de vedere geografic în doua categorii: cele întinse din zone joase (Kazahstan, Uzbekistan și
Turkmenistan) și muntoase (Tadjikistan și Kârgâzstan ).4
Termenul Eurasia își are rădăcinile în teroriile clasice ale geopoliticii,
reprezentând un pivot, iar mai apoi heartland -ul lui Hartford Mackinder în 1904 – zona de
la est de Urali este pivotul care, dacă un stat reușește să îl controleze , va conduce politica
globală.5
Economia mondială și conflictele geopolitice sunt interconectate, datorită
diferitelor crize de la nivelul sistemului internațional care au produs o evoluție a acestuia și
mișcări geopolitice. Asia Centrală a stat la baza un ui sistem economic bazat pe transportul
terestru, făcând parte din Drumul Mătăsii. (Vezi anexa 1) Totuși, acest sistem a căzut și
comerțul s -a îndreptat spre mări și oceane, unde Europa a devenit principalul pol de putere
al noului sistem internațional. În secolul al XXI -lea asistăm la o schimbare treptată a
centrelor de putere spre est, fapt rezultat din dobândirea unor capacități economice și
tehnologice egale cu cele ale europenilor și americanilor a unor state din Asia. Acest lucru
poate explica creștere a rolului geopolitic al Asiei Centrale care face parte și din noua
inițiativă chineză “One belt, one road” (o centură, un drum), inițiativă ce leagă Estul Asiei

3 Ibidem, p.47
4 George Friedman, The World Explained in Maps, Geopolitical Futures, 2017, p.3 -6
5 Halford J. Mackinder, „The geographical pivot of history (1904)”, The geographical journal , vol. 170, nr. 4,
2004.

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
9
de Eruopa și Orientul Mijlociu.6 Vorbim, așadar, de o regiune fără ieșire la mare care
dorește să devină un coridor de tranzit între Europa ș i China, între Sud și SE Asiei .7
Granițele actuale ale Asiei Centrale sunt trasate artificial de către conducerea
sovietică, fără a respecta realitățile istorice. Establishment -ul sovietic a dorit crearea a cin ci
state bazate pe identități etnice, dar care nu corespundeau hanatelor istorice .8 Această
trasare făcută de niște diletanți ai aparatului sovietic va avea repercursiuni, în special după
perioada obținerii independenței de către aceste state și poate fi c onsiderat un factor al
stării conflictuale din regiune. În statele Asiei Centrale se vorbesc limbi de origine persană
și de asemenea, limba rusă, care este folosită de o mare parte a populației. Religia
majoritară este reprezentată de islam, dar o componen tă moderată a acestuia, ce nu
interferează cu mediul politic.
Colapsul Comunismului în 1991 în URSS a transformat cele cinci republici
sovietice în entități independente și suverane. Din acest moment, cele cinci state au
încercat să își stabilească o ordin e internă prin apelul la alegeri. Cei aleși au fost elitele
politice din aparatul sovietic, dar care și -au dezvoltat o gândire naționalistă ce a cuprins
complet regiunea. Pentru a opri vreo încercare de recontrol venită dinspre Moscova, cele
cinci state au cerut un proces rapid de educare a noilor elite politice, o politică de securitate
și instutiții proprii. Kazahstan, Uzbekistan, Kârgâzstan , Tadjikistan și Turkmenistan s -au
regăsit într -un sistem internațional bazat pe suveranitate, o preponderență a ele mentelor de
natură liberală și a capitalismului .9
Regiunea se confruntă cu o infrastructură subdezvoltată, acces limitat la anumite
resurse esențiale. Datorită distanței de Europa, după căderea comunismului aceste state au
dus lipsa unei reforme concrete, astfel sistemul patrimonial continuând a fi la mân a unor
elite prin accesul la puterea politică. Începutul anilor 2000 a dus la o creștere a nivelul de
schimburi comerciale cu vecinii, în special Rusia și China, însă în interiorul regiuni

6 Askar Akaev, Vladimir Pantin, Central Asia as the economic and geopolitical tension nexus: Some
implications for the world futures , World Futures , vol. 74, nr. 1, 2 ianuarie 2018, p. 36.
7 Umbreen Javaid, Azhar Rashid , Oil and gas potentials of central asian republics and relations with
pakistan , South Asian Studies , vol. 30, nr. 1, 2015, p. 114.
8 Hooman Peimani, Conflict and security in Central Asia and the Caucasus , ABC -CLIO, Santa Barbara, Calif,
2009, p. 124.
9 Sally N. Cummings , A Synthetic approach to Foreign Security Relations and Policies in Central Asia în Saadia
M. Pekkanen (ed.) , Joh n Ravenhill (ed.) , Rosemary Foot (ed.) , Oxford handbook of the international relations
of Asia , Oxford University Press, Oxford ; New York, 2014, p. 481.

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
10
integrarea lipsea cu desăvârșire. Aceste lucruri se datorau problem elor cu respectarea
granițelor și managementul resurselor.10
Amintim în această secțiune interacțiunea actorilor regionali, prin prisma unor
caracteristici provenite de la teoriticienii liberalismului. Astfel, regiunea este o imagine a
interacțiunii mai mul tor actori: Rusia, China, Turcia, Iran, Uniunea Europeană, Statele
Unite ale Americi și cele cinci republici din Asia Centrală. Prezența organizațiilor
regionale este un alt element tipic acestui curent, Federația Rusă dezvoltând cu fostele
republici sovie tice și state comuniste organizații de acest gen, precum Comunitatea Statelor
Independente, dar de asemenea regăsim organizații de cooperare economică: Uniunea
Economică Euriasiatică sau Organizația de Cooperare de la Shanghai. Principiile
comerțului liber sunt insuflate tuturor actorilor indiferent de structura rigidă internă.11
1.3 Analiza geopolitică asu pra spațiului Asiei Centrale din perspectiva t eoriei
geopolitice a lui Zbigniew Brzezisnki
În continuarea studiului va fi propusă o analiză a acestui spaț iu geografic prin
intermediul teoriei geopolitice a lui Zbigniew Brzezisnski, consacrată în lucra sa Marea
Tablă de șah. Un prim element care să exprime importanța acestui spațiu este exprimat
prin faptul că, odată ce continentele au început să fie interco nectate din punct de vedere
politic, Eurasia ar reprezenta centrul de putere al lumii. Spațiul Eurasiei este denumit de
către Brzezinski drept o „mare tablă de șah”, unde se duce o bătălie pentru supremația
mondială.12 (Vezi Anexa 2 )
Această lucrare încearcă să analizeze o partea a acestei table de șah, importanța
acesteia pentru dimensiunea domestică, relația cu actorii care au interese în spațiul
Eurasiatic și statele care fac parte din această zonă. Așadar, Federația Rusă este aleas ă
drept actor principal în relația cu spațiul Asiei Centrale. Dinamismul și bogatele resurse ale
zonei implică automat și alte state dornice de a -și face simțită prezența pe tabla de șah
prezentată de Brzezinski. Astfel, Iranul teocratic, dornic de răspând irea revoluției islamice
și rețelele de transport al resurselor, poate fi un actor influent, dar și Turcia, care este
prezentă în regiune prin cultura aproape identică cu marea parte a statelor din Asia

10 Alexander Cooley, Central Asia’s inside -out foreign economic relations în Ibidem , p. 481. 241.
11 Paul R. Viotti, Mark V. Kauppi, International relations and world politics , 5th ed, Pearson, Boston, 2013,
pp. 33 -35.
12 Zbigniew Brzezioski, traducere Aurel iana Ionescu, Marea tablă de șah: supremația americană și
imperativele sale geostrategice , Univers Enciclopedic, București, 2000.

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
11
Centrală și prin rolul economic al Mării Caspice. Nu putem exclude în analiza aceasta
Afghanistanul și poziția geopolitică deținută în regiune, văzută de asemenea din
perspectiva Rusiei ca pe o principala amenințare de tip extremism. China, Statele Unite și
Uniunea Europeană sunt alți actori cu contribuții, în special materializate prin investiții
semnificative în dorința de dezvoltare a acestui spațiu.
Un spațiu vast din Europa de sud -est, Asia Centrală și părți ale Asiei de Sud, zona
Golfului Persic și Orientul Mijloc, toate acestea sunt acoperite de ceea c e Brzezinski
denumește drept fiind „Balcanii Eurasiei ”. O caracteristică importantă a acestui spațiu,
aplicabilă zonei Asiei Centrale, ar fi multitudinea de grupuri entice, loialități de clan și
diferite religii. În Asia Centrală și pe întreaga zonă denumi tă Balcanii Eurasiei se creează
un vacuum de putere. Grupurile politice sunt instabile și sunt tentante pentru o intervenție
externă din partea actorilor mai puternici, iar acești actori sunt dornici de a contrabalansa
dominarea regiunii de către un altul.13
Zbigniew Brzezinski prezintă în lucrarea sa două concepte importante și
interconectate, parte a aceluiași domeniu al geografiei politice. Primul termen, care este și
abordarea principală a acestui proiect, este geopolitica, care este definită cu referir e la un
stat sau o regiune în scopul de a contura poziția acesteia, prin intermediul legăturii dintre
factorii geografici și politici, accentul căzând pe impactul avut de geografie asupra
politicii. Al doilea termen relevant pentru ideea de “Marea tablă de șah” este geostrategia,
privită drept gestionarea intereselor geopolitice pentru ca obiectivele vitale ale statelor să
fie atinse. Mijloacele folosite pentru obținerea intereselor sunt de natură militară și
economică.14
Geografia politică continuă să fie u n element de luat în considerare în explicarea
relațiilor dintre state, însă noile realități de putere trebuie a fi incluse în geopolitică.
Conflictele interstatale au fost cauzate de multe ori de imperativele controlării unui spațiu
vital pentru menținere a calității de mare putere pe arena internațională sau pentru
asigurarea propriei securități. Dacă aceste interese erau atinse prin mijloace militare, în
actualul mediu internațional ideea controlării unui teritoriu a fost înlocuită de ideea
exercitării in fluenței prin intermediul relațiilor economice de cooperare sau de dependență,
mai ales dacă ne gândim la nevoia de resurse energetice. În jocul regional care va fi

13 Ibidem, p.139
14 Ibidem, pp.49.

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
12
analizat se vor regăsi două tipuri de jucători, care, bazându -ne pe teoria lui Zbigniew
Brzezinski, vor fi clasificați drept jucători geostrategici și pivoți geopolitici. Primii vor
reprezenta statele care și -au dezvoltat o capacitate și o voință de a contrapune influența
unui actor major regional pentru o posibilă schimbare a status -quo-ului15. Cea de a doua
categorie de state, pivoții geopolitici, reprezintă statele care, datorită așezării geografice,
pot să limiteze accesul în anumite paliere geografice sau accesul la resurse vitale pentru
actorul major.16 În prima categorie de actori, jucătorii geostrategici, vom regăsi Turcia,
Iran, China, Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii, cu capacități de a schimba
status -quo-ul din inima Eurasiei. Ceilalți, pivoții geopolitici, sunt asociați cu Kazahstan,
Uzbekistan, Kârgâzstan , Tadjikistan și Turkmenistan, iar actorul major în jurul căruia
gravitează totul este Rusia. (Vezi anexa nr.3)
Zona Asiei Centrale o considerăm ca fiind o zonă pivot, calitate câștigată fără voia
statelor, ci datorată așezării geografice, implicit fiind o zonă vulnerabilă prin implicarea
actorilor cu tendințe hegemonice17.
Renumitul politolog american, Samuel P. Huntington, afirma faptul că o lume fără
supremația Statelor Unite ar conduce la o instabilitate politică, care într -un final s -ar
manifesta într -un conflict între civilizații18. Putem observa în afirmația acestui politolog
importanța unui actor pe scena internațională pentru menținerea unei stabilități, iar în cazul
actualului proiect o să se poată observa faptul că o retragere a Federației Ruse din zona
Asiei Centra le ar crea un vid, care, în final, ar fi o piatră de temelie pentru un conflict.
După momentul de grație al anului 1991, când Uniunea Sovietică s -a destrămat,
moștenitorul culturii, capabilităților și a unei mari părți teritoriale a fostului construct i -a
revenit Federației Ruse. Aceasta, pe baza politicii de „vecinătate apropiată”, a realizat o
organizație de cooperare cu fostele republici sovietice și fostele state satelit. Acest lucru i -a
oferit Moscovei diferite direcții de dezvoltare și posibilități de a integra aceste state în
structurile controlate de Moscova. Noua organizație, denumită Comunitatea Statelor
Independente, era văzută ca o structură prin care Rusia intră în competiție cu Uniunea
Europeană, sau ca pe un mijloc de restaurare imperială. Anumite metehne sovietice au fost
păstrate cu preponderență la nivel economic, și s -a păstrat dorința de a crea politici

15 Ibidem, p.53.
16 Ibidem, pp.50 -51
17 Ibidem, p.63
18 Samuel Huntington, „Why International Primacy Matters ” în Internațional Security , volumul 17, nr 4,
1993, p.83.

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
13
economice prin care statele să fie dependente de Moscova. Restaurarea imperială era
văzută sub forma eurasianismului, iar acest concept, prin intermediul lui Lev Gumiliov19,
a primit o latură academică. Forma eurasiani smului expusă de Gumiliov vorbește de un
“ethos” al poporului rus, înfăptuit prin simbioza rușilor cu ne -rușii din zonele de stepă,
creionându -se o identitate spirituală și culturală eruasiatică unică. O altă viziune a
eurasianismului pragmatică a fost îna intată de Nursultan Nazarbaiev, care dorea limitarea
integrării politice a statelor CSI. Prin crearea Uniunii eurasiatice se dorea o integrare care
să apropie statele din punct de vedere economic, iar acest lucru excludea latura spirituală a
curentului. Eu rasianismul nu a fost privit cu ochi buni de către statele din Asia Centrală, pe
modelul Ucrainei, iar unul dintre cele mai vehemente voci a fost Uzbekistanul, care a
susținut stoparea proiectului prin care CSI avea să devină o entitate supranațională și s e
opunea inițiativelor venite dinspre Moscova20.
1.4 Interesele geopolitice ale Rusiei
O sinteză a geopoliticii poate fi expusă astfel: geopolitica este un sub -domeniu al
geografiei politice, preocupat cu relațiile politice între state, politicile externe ale statelor și
balanța de putere mondială.21
Teza lui Mackinder este că Asia Centrală ajută la formarea Heartland -ului și
reprezintă pivotul în jurul căruia gravitează soarta marilor imperii mondiale, pentrut că
însăși structura Pământului – cu artere natu ral între crestele muntoase și de -a lungul văilor
străbătute de râuri, încurajează formarea de imperii, declarate sau nedeclarate, și nu crearea
de state.22
Justificarea tendințelor geopolitice ale Rusiei în viziunea lui Kaplan demonstrează
că Rusia este o putere terestră, nesigură și lăbărțată, dominată de o temere veche din
secolul al XII -lea după invazia mongolă, și într -o continuă căutare a ieșirii la mare.23 În
secolul XII, Rusia s -a confruntat cu cucerirea din partea mongolilor, supremul imperiu cu
baza terestră. Conducătorii ruși au înțeles că spațiul vast pe care -l controlează este lipsit
bariere naturale pentru a reuși să se împotrivească invaziilor și au devenit obsedați de

19 istoric, geograf și etnograf rus al secolului al XX -lea
20 Zbigniew Brzezinski, op.cit. , pp.121 -129
21 Lect. Dr. Duna Dacian, Curs Introducere în geopolitică, UBB Cluj -Napoca, 2016 .
22 Halford J. Mackinder, The geographical pivot of history (1904) în Robert D Kaplan, Răzbunarea geografiei:
ce ne spune harta despre conflictele viitoare și lupta împotriva destinului , Litera, București, 2015.
23 Rober D. Kaplan, op.cit, p.68

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
14
propria expansiune și de stăpânirea de teritorii, sau cel puțin exercitarea dominației asupra
zonelor adiacente.24
Moscova medievală era înconjurată și, practic, izolată. Înspre est erau numai taiga,
stepă și mongolii, înspre sud turcii și mongolii din stepă care -i impiedicau Moscovei
accesul la Marea Neagră iar înspre vest și nor d-vest suedezii, polonezii și lituanienii, care
nu-i ofereau șansa de a ajunge la Marea Baltica. Ivan al IV -lea avea acces la o singură
mare, și aceea utilizabilă cu greu, fiind aflată în extremul nord: Marea Albă – un golf mai
mare al Oceanului Artic. Ame nințati din toate părțile, rușii nu au avut altă soluție decât să
încerce să spargă încercuirea, ceea ce au facut sub conducerea lui Ivan al IV -lea. Ivan cel
groaznic și -a îndreptat privirile și spre sud și sud -est, în special asupra hanatului musulman
al Astrahanului, un avanpost al Hoardei de Aur care ținea sub control izvoarele Volgăi și
drumurile către Caucaz, Persia și Asia Centrală.25
Geopolitica Rusiei a fost prezentată, așadar, pentru a înțelege bazele istorice ale
gândirii liderilor ruși în privința amenințărilor. Dacă în trecut era teama de o invazie a unor
imperii, astăzi acestea nu mai există, dar amenințările la adresa statului persistă și au
devenit de o altă natură, conformă realității actuale și a trendurilor aferente.
Aceste abordări se încad rează în teoriile clasice ale geopoliticii. Instrumentul
principal folosit în lucrarea aceasta va fi reprezentat de un element mult mai actual și
anume resursele energetice la care dorește să aibă Rusia acces în vederea asigurării
securității energetice și a altor paliere a securității.
1.5 Principalele teorii
Principale dezbateri se vor duce în vederea expansiunii Rusiei în Asia Centrală
versus Asia Centrală o sursă de amenințare, iar cea de a doua temă vor fi abordările
eurasianismului ca un instrument în legitimitatea expansiunii sau curentul nu poate fi
aplicat conform viziunii Rusiei, în cel mai bun caz adaptat, moment când își va pierde
esența. În cadrul acestor dezbateri am ales o prezentare argumentativă.
Trenin susține că Rusia nu privește Asia Ce ntrală în termenii clasici ai
geopoliticii, ci dorește o îndepărtare de aceste state. O retragere nu poate fi luată în

24 Ibidem, p.111
25 Ibidem, p.226

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
15
considerare, datorită proximității și amenințărilor existente. Relația cu Kazahstanul nu
poate fi evitată, datorită graniței comune de ap roximativ 7000 km, dar nici nu celalte .26
Anna Matveeva privește realitatea regională tot prin lentila pragmatică a
supraviețuirii, relatând astfel că Rusia privește Asia Centrală preponderent sub suspiciile
unei amenințări decât în termeni de expansiune.27
Robert Kaplan vorbește despre geopolitica regională cu trimitere la Rusia, care
simte nevoia de a avea un imperiu de state -satelit prin folosirea puterii militare, a
subversiunii, precum și a configurării conductelor prin care -și exporte resursele energeti ce,
toate proiectate în așa fel î ncât să -și asigure securitatea.28
Un alt autor relevant care a abordat tema propusă de această lucrare este Sergei
Dorofeev, care se oprește asupra interesului primar al Rusiei ca fiind menținerea stabilității
sociopolitice și a securității regionale, e implică o combatere a extremismului Islamic și a
traficanților de droguri, nonproliferarea nucleară și controlul la granițe. Celălalt interes
major se regăsește la nivelul menținerii influenței asupra fostelor republici soviet ice, iar
aici regăsim două direcții – pe de -o parte în sectorul energetic și al infrastructurii de
transport, iar pe de -altă parte menținerea limbii ruse și a culturii active pentru etnicii ruși
din Asia Centrală. Totuși, soft power -ul pe care dorește să -l exercite nu se dorește a fi
extins spre acapararea identității locale, ci dimpotrivă spre crearea unei identități proprii a
celor cinci state, care să se dezvolte ca un sentiment împotriva Rusiei sau spre o ascensiune
a islamului.29
După căderea URSS, se naște ideea unui alt “Mare Joc” între puteri în care fostele
state soviece sunt văzute ca o arenă pentru câștigarea influenței economice, strategice și
competitive în geopolitică.30 Din această perspectivă, Uniunea Economică Eurasiatică este
văzută ca un p roiect pur geopolitic .

26 Dmitri Trenin ”, Russia’s Policy in Central Asia” î n Journal of International Affairs, Vol 56, No.2 2003
pp.121 -128
27 Anna Matveeva," Russia’s changin g security role in Central Asia" în European security , vol. 22, nr. 4, 2013.
28 Robert D Kaplan,op.c it, p.128 .
29 Sergei Dorofeev, Russian and U.S. Interest in Central Asia în Russian Politics and Law, volum ul 51, nr.1,
2013, pp.7 -24
30 Andrei P. Tsygankov, „Vladimir Putin’s vision of R ussia as a normal great power” în Post -Soviet Affairs , vol.
21, nr. 2, 2005.

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
16
Uniunea Economică Eurasiatică, promovată de către Vladimir Putin, este un
proiect care să fie rival al Parteneria tului Estic al Uniunii Europene .31
Integrarea eurasiatică post -sovietică are ca principal obiectiv nu cooperarea
economică dintre state, ci stabilirea unor relații mutuale pentru protecția regimurilor
autoritare regionale de factorii e xterni ai valorilor democratice.32
O altă perspectivă a integrării eurasiatice este reprezentată de analiza politicii
externe a Rusiei prin noțiunile de imperiu și hegemonie ca o dorință expansionistă, post –
imperialistă.33 În această dezbatere regăsim două concepte relevante care trebuie a fi
definite.
Primul dintre acestea este acela de hegemon. Prin perspectiva realistă, termenul
hegemo n este asociat cu conceptul de putere, definit în termenii obținerii unei poziții
strategice și dominante în sistemul anarchic.34 Perspectiva internaționalismului liberal
introduce teoria stabilității hegemonice – puterea hegemonului rezidă în structuri guv ernate
de actori raționali dispuși să renunțe la beneficii imediate pentru scopuri pe termen lung.
Hegemonul, prin natura sa democratic, este mai puțin egoist și conștient de beneficiile
cooperării.35
Cel de la doilea concept integrat în dezbaterea hegemoni e versus asigurarea
securității este reprezentat de eurasianism.
Eurasianismul conține 5 aspecte de bază: ideea unui dialog cultural între Europa și
Asia, definiția unei etnii colective, o mișcare ideological a începutului de secol XX,
integrarea regional ă a teritoriilor, o contrapunere a civilizației vestice și stabilirea unui
Imperiu Rus global.36

Aleksandr Dughin prezintă curentul neo -eurasiatic, asociat cu actuala situație
militară și politică a Rusiei, care consideră și promovează ideea unui conflict inevitabil
între Vest și Eurasia. Acestea sunt o serie de idei imperialiste și anti -democratice, în
vederea creări i unui imperiu post -sovietic condus de Rusia, prin intermediul unui trio

31 Iana Dreyer, Nicu Popescu, „The Eurasian Customs Union: the economics and the politics”, pp. 1 -4.
32 Roy Allison, „Virtual regionalism, regional structures and re gime security in Central Asia”, Central Asian
Survey , vol. 27, nr. 2, 2008.
33 Janusz Bugajski, Cold peace: Russia’s new imperialism , Greenwood Publishing Group, 2004.
34 Robert O. Keohane, After hegemony: Cooperation and discord in the world political economy , Princeton
University Press, 2005.
35 Joseph S. Nye, Soft power: The means to success in world politics , Public affairs, 2004.
36 Golam Mostafa, " The concept of ‘Eurasia’: Kazakhstan’s Euras ian policy and its implications" ,Journal of
Eurasian Studi es, vol. 4, nr. 2, 2013. p.168

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
17
geopolitic Moscova -Astana -Kiev, ce ar garanta stabilitatea zonei eurasiatice și asigurarea
conducerii Moscovei.37
Un alt aspect al acestui curent al eurasianiștilor ruși este acela că ei consideră un
fals ideea de atlantism și caracterul ei universal, iar cultura americană și europeană este
una și aceeași. Aceștia resping modelul nord -sud, est -vest sau centru -periferie și insistă
asupra faptului că globalizarea trebuie înlocuită cu eur asianismul care promovează și apără
limba, cultura și religia tuturor, inclusiv a celor din Africa, Asia -Pacific38.
Gumilov afirmă că eurasianismul rus se bazează pe caracteristica geografică a
localizării între Asia și Europa și dualitatea elementelor în s ocietate atât europene, cât și
asiatice, aspectul fiind considerat mai dominant prin filosofie și mentalitate. Acesta
considera Rusia centrul “Lumii Vechi” nu doar din punct de vedere cultural și istoric, dar
și în sens politico -economic și geopolitic – are un loc special în Eurasia și are misiunea, ca
putere centrală, să balanseze interesele Europei și Asiei.39
O altă categorie de autori veniți din spațiul Asiei Centrale și Caucaz intră într -o
contradicție cu poziționarea centralistă a Rusiei în spațiul Eu rasiei și contrazice percepția
conform căreia Rusie e îndreptățită să preia leadership -ul Eurasiei, afirmând că există alte
state eurasiatice puternice, precum China.40
A treia categorie este reprezentată de eurasianismul kazah, ce are drept focus
principal crearea unei Uniuni Eurasiatice prin care statele eurasiatice să reușească să își
atingă obiectivele economice, politice și de securitate. Uniunea Vamală, o extensie a
acestei viziuni, este mai degrabă un proiect politic și economic, nu o teorie academică .
Aceasta este o viziune exprimată de președintele kazah Nursultan Nazarbaev.41
Capitolul 2 – Dinamica regională a Asiei Centrale
Joseph S. Nye Jr. se oprește asupra conceptului de putere de -a lungul cercetării
sale și oferă o structură a conceptului, bazat pe două elemente: hard -power (puterea dură)
și soft -power (puterea blândă). Primul concept face o trimitere spre elemente vizib ile,
cuantificabile, prezentate și exercitate de statele puternice pe scena internațională – forțele

37 Alan Ingram, „Alexander Dugin: geopolit ics and neo -fascism in post -Soviet Russia”, Political Geography ,
vol. 20, nr. 8, 2001.
38 Golam Mostafa, op.cit ,p.164
39 Ibidem . p.165
40 Farkhod Tolipov, „Are the Heartland and Rimland changing in the wake of the operation in Afghanistan”,
Central Asia and the Caucasus , vol. 5, 2003.
41 Golam Mostafa, op.cit, p.162.

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
18
militare, nivelul ridicat al economiei, al tehnologiei. Cel de -al doilea concept face referire
la elemente care nu se simt imediat și au ca țintă nivelul p sihologic – cultura, ideile politice
și politica externă. Ambele concepte urmăresc interesele statelor, doar că prin forme
diferite. Hard power abordează relația cu celelalte state printr -o exercitare a coerciției, pe
când soft power vizează o relație de i nfluențare indirectă și mijloace complexe.42
Vedem aceste elemente într -o relație de complementaritate, întrucât ele nu se
resping reciproc și sunt atribute exclusive ale unor state puternice. Statul conștient de
mediul politic la care se raportează își de zvoltă mecanisme alternative la coerciție, pentru a
evita un răspuns neașteptat din partea celorlalte state. Astfel, impredictibilitatea acțiunilor
celorlalți poate fi limitată și se urmărește o direcție conformă cu interesele statului mai
puternic.
2.1 Pi voții geopolitici din Asia Centrală
În abordarea geopolitică a lui Brzezisnki, vom iniția analiza asupra pivoților
geopolitici reprezentați de Kazahstan, Uzbekistan, Tadjikistan, Kârgâzstan și
Turkmenistan. Direcțiile urmărite vor fi reprezentate de latura cultural -istorică și cea
economică, elemente ce sunt integrate în conceptele de soft, respectiv hard power.
2.1.1 Kazahstan
Statul Kazahstan este cel mai tânăr din Asia Centrală, prima sa conotație statală
datând din perioada sovietică. Are o suprafață de 2 724 900 km² și o graniță care măsoară
13,364 km. Kazahstan împărtășește graniță comună cu cinci state: China în est și sud -est,
Kârgâzstan , Turkmenistan, Uzbekistan în sud -vest și Rusia cu care are și cea mai lungă
graniță de 7,644 km în nord. Populația statului este de 18,5 milioane locuitori, iar structura
etnică este dominată de kazahi, cu un procent de 63,1% din populație, apoi fiind rușii ce
reprezintă 23,7%, uzbeki 2,9%, ucrainiei 2,1%, uiguri 1,4% ș.a.. Structura religioasă a
statului este prepond erent islamică, cu un procent de 70,2% din populație, următorii fiind
creștinii, cu 26,2% (majoritatea ordoxi ruși). Produsul intern brut în anul 2016 era de 135
miliarde de dolari. Principalii parteneri pentru export sunt Italia cu 20,3% din totalul
expor turilor, urmat de China cu 11,5%, Rusia 9,5% și Olanda 8,9%. Datorită resurselor
energetice importante pe care le deține, acestea au fost și principalul bun exportat, pe lângă
materiale fieroase, lână și grâu. Importurile sunt dominate de către Rusia cu 36 ,2% din

42 Joseph S Nye, traducere de: Ramona -Elena Lupu, Viitorul puterii , Polirom, Iași; București, 2012.

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
19
total, China cu 14,5%, Germania 5,7%, SUA 5,1% ș.a.. Bunurile importate au fost
reprezentate de echipamente, mașinării și produse alimentare.43 Kazahstanul este cel mai
dezvoltat și întins stat al Asiei Centrale. În anul 2002 a fost recunosct de că tre Statele Unite
ale Americii drept o economie de piață funcțională.44
În cadrul analizei noastre vom mai face referire la organizații regionale de
cooperare politice, militare și economice. În acest caz, vom menționa calitatea de membru
a patru din cele c inci state din Asia Centrală în următoarele organizații: Comunistatea
Statelor Independente (CSI), Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC),
Organizația de Cooperare de la Shanghai (OCS), Uniunea Economică Eurasiatică (UEE).
Turkmenistan este statul care face parte doar din Comunitatea Statelor Independente. (Vezi
anexa nr.4)
Primele informații despre kazahi sunt din primul mileniu al secolului I, ulterior
sosind în aceste stepe turcii nomazi și imperii precum cele conduse de Atilla, Ginghis Ha n
și Timur Lenk. Acești nomazi au fost atrași de bogăția stepelor dar și de faptul că acestea
erau întinse așa fel încât să le permită deplasarea armatelor spre alte zone în care să atace.
Triburile turcice au reușit să inițieze un proces de turcificare a zonei Asiei
Centrale, acaparând aproape în totalitate populația autohtonă. Formațiunea politică era
reprezentată de triburi, care se întindeau pe teritoriul actual al Kazahstanului,
Uzbekistanului și Tadjikistan. Între secolul VI și până în secolul al XII I-lea, când Imperiul
Mongol cucerește întreaga Asie Centrală, kazahii s -au dezvoltat distinct de grupurile
turcice, păstrând propria etnicitate. Dominația mongolă nu a reușit să controleze în
totalitate kazahii, datorită stratificării tribale din regiune, unele dintre aceste triburi de
kazahii rămânând chiar intacte. Astfel, pe kazahi îi putem considera o îmbinare între
triburile turcice nomade și mongoli.45
O nouă dinamică apare spre sfârșitul secolului al XV -lea, când larga stepă s -a
structat în trei imper ii care au încercat pentru o perioadă scurtă de timp să se unească sub
incidența unui singur lider. Totuși, acest lucru a eșuat, iar la sfârșitul secolului al XVII -lea
și începutul secolului al XVIII -lea, imperiile s -au confruntat cu alte invazii mongole ș i au

43 Central Intelligence Agency – The World Factbook, https://www.cia.gov/library/pu blications/the -world –
factbook/geos/kz.html accesat la data de 2.06.2018
44 Dr.V. Zodian, Dr. Cristian Băhnăreaunu, Șerban Zodian, Asia Centrală în: Teodor Frunzeti (coord.) și
Vladimir Zodian (coord.), Lumea 2013: enciclopedie politică și militară: studii strategice și de securitate,
Editura Rao, București, 2013, p.330.
45 Hooman Peimani, op.cit., pp.121 -123.

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
20
căutat sprijinul Imperiului Țarist. Astfel, în secolul al XV -lea a avut loc prima emergență a
grupului dinstinct al kazahilor privind o unificare statală, însă fără rezultate prea mari. 46
În secolul al XIX -lea, sprijinul căutat în direcția țaristă s -a transformat în anexarea
acestui spațiu de către Imperiul Țarist, devenind o achiziție importantă pentru acesta și un
moment care a deschis calea cucerii regiunii. Kazahii au fost, așadar, primii intrați sub
egida Imperiului Țarist. În 1848, triburile de k azahi au fost anexați cu ușurință, deoarece
ultimele hoarde mongole s -au destrămat iar puterea de rezistență a scăzut considerabil.
Totuși, aceste triburi erau cunoscute pentru forța de care dădeaua dovadă, iar rușii au evitat
integrarea completă a acestor a, existând riscul escaladării unui conflict. Anexarea a avut
efecte majore asupra structurii etnice și compoziției lingivistice – s-a introdus componenta
rusă și limba rusă. Bolșevicii au impus un regim comunist în încercarea de a păstra
Kazahstanul sub p uterea lor. În prima perioadă a noului regim și până după Primul Război
Mondial, au existat mișcări anti -ruse, anti -sovietice și de independență nu doar în
Kazahstan, ci în întreaga Asie Centrală47.
Din punctul de vedere al religiei kazahilor, aceștia iniți al au fost păgâni dar
migrația truburilor turcice și islamizarea acestora a condus ca și acest grup etnic să preia
islamul ca religie. Politica de divide et impera, prin care s -a dorit o supunere a statelor din
Asia Centrală și încercarea înlocuirii compon entei istorice proprii cu cea rusă prin
procesele de rusificare și sovietizare, au făcut astfel încât Kazahstanul să aibă diferite
grupuri etnice în interiorul granițelor, în special slavi imigrați în era sovietică.
Spre sfârșitul erai sovietice s -au desco perit cazuri de corupție în cadrul Partidul
Comunist din Kazahstan, iar Secretarul General Dunmukhamed Kunaev a fost demis în
decembrie 1986 și înlocuit cu un rus. Această schimbare în cadrul establishment -ului
politic al Kazahstanului a permis naționalism ului să se reaprindă și se manifeste în cadrul
unor proteste masive, prilej cu care au apărut și ciocnirile între forțele sovietice și populația
locală. După o perioadă de instabilitate politică, în 1989, la conducerea Partidului
Comunist ajunge Nursultan Nazarbaev, un kazah, care va deveni președintele statului
Kazahstan odată cu obținerea independenței48.

46 Ibidem, p.125.
47 Ibidem, pp.126 -128
48 Ibidem. pp.129 -131

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
21
2.1.2 Kârgâzstan
Statul kârgâzstan a apărut doar în perioada sovietică, odată cu politica de divizare
a Asiei Centrale. Suprafața statutul kârgâz este de 199 951 km² și lungime a graniței de 4
573 km, fiind învecinat cu patru state: în sud -est China, în nord Kazahstan, în sud -vest
Tadjikistan și în vest Uzbekistan. Populația, în anul 2017, a fost de 5,7 milioane de
locuitori, iar structura etnică s e prezintă astfel: 73,2% kârgâz i, 14,6% uzbeki, ruși 5,8%
ș.a., iar cea religioasă: 75% musulmani, ruși ortodocși 20% etc. La nivel economic,
lucrurile în anul 2017 se prezentau în felul următor: PIB -ul de 7 miliarde de dolari, iar
principalii parteneri pe ntru export sunt Elveția, acoperind un procent de 44,9% din totalul
exporturilor, urmat de Kazahstan și Rusia cu 10%, Uzbekistan 8,7%, Turcia 6,2% și China
cu 5,5%. Exporturile au fost sub forma aurului, bumbacului, mercur, lână și articole de
îmbrăcăminte . În cazul partenerilor de unde importă, se află China cu 37,8% din totalul
importurilor statului, Rusia 20,7%, Kazahstan 16,4% și Turcia cu 4,9%. Bunurile importate
au fost de natură energetică, petrol și gas, produse pentru industie, precum și echipament e
și diferite mașinării sau produse alimentare.49
Kârgâz ii originari își au începuturile în actuala Mongolie, zona actuală a
Kârgâz tanului fiind populată înainte de nomazi turcici și de triburi iraniene. Primul hanat
kârgâz a fost în secolul al VI -lea prin victoria împotriva Hanatului Uigur din Mongolia.
Independența triburilor kârgâz e s-a sfârșit odată cu invaziile mongole din secolul al XIII –
lea. Aceștia au fost cuceriți pentru prima dată de fiul lui Ginghis Han, Dzhuchi, și au rămas
sub puterea diferitelor state mongole, Hoarda de Aur, Orițiolor și Hanatului Jumgar pentru
200 de ani. Apoi, s -au luptat pentru supraviețuire cu alte triburi, iar în secolele al XVII -lea
și al XVIII -lea au fost înfrânți de uzbeki, sub autoritat ea Hanatului Kokand. Aceștia s -au
reorientat pentru recâștigarea independenței spre Rusia și China. Rusia și -a trimis etnicii
slavi, personal admistrativ și militar în zonă, politici continuate și în perioada sovietică.50
Ca în cazul kazahilor, în perioada dinainte de consolidarea puterii bolșevicilor,
administrarea rusească nu a stârnit un trend ascendent pentru societatea kârgâz ă, iar în
1916 populația autohtonă a reacționat curentului general din Asia Centrală printr -un
conflict sângeros cu rușii. Bolșevi cii, odată ajunși la putere, și -au extins controlul și au

49 Central Intelligence Agency – The W orld Factbook, https://www.cia.gov/library/publications/the -world –
factbook/geos/kg.html accesat la data de 2.06.2018
50 Hooman Peimani, op.cit ,p.142

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
22
redenumit zona Regiunea Autonomă Kara -Kârgâz , pentru a diferențiere clară față de
kazahi. În 1936 devine Republica Socialistă Sovietică Kârgâzstan .51
Spre sfârșitul erei sovietice, elitele kârgâz e sovietice au condus independența
statului – Askar Akayev și -a dat demisia din Partidul Comunist iar în 1991 a fost ales
președintele Republicii Kârgâzstan . Continuarea prezenței ruse în Kârgâzstan o reprezintă
procentul de aproximativ 22% de ruși. 52 Totodată , Kârgâzstan este un stat care a acceptat
prezența militară a Rusiei pe teritoriul ei.
Atragerea sub tutela URSS a prezentat aspecte negative asupra societății kârgâz e,
prin puține proiecte de dezvoltare, majoritatea vizând exploatarea resurselor țării. La
nivelul societății a fost resimțită drastica politica bolșevică de subminare a statului în
favoarea conducerii centrale de la Moscova prin rusificare – adică crearea unei idei de
apartenență a etnicilor la Rusia și crearea unui naționalitate sovietică ca re să o înlocuiască
pe cea locală.
2.1.3 Tadjikistan
Suprafața statului Tadjikistan este de 144 100 km² și o regiune de graniță 4 130
km, învecinându -se cu Uzbekistan în nord -vest, cu Kârgâzstan în nord -est, cu China în est
și în sud cu Afganistan cu care are cea mai întinsă porțiune de graniță de 1 357 km.
Populația statului însumează 8,4 milioane de locuitori, dintre care majoritari sunt tadjiki
(84,3%), apoi se regăsesc pe teritoriul statului uzbeki 13,8% și alte grupuri etnice mai
reduse. Structura reli gioasă este reprezentată de 90% musulmani (85,5% sunniți, șiiți 5%)
și alte religii. Situația economică în anul 2017 a arătat un PIB de 7,2 miliarde dolari, iar ca
principali parteneri în cadrul exportului se consacrează: Turcia cu 27,8% din totalul
export urilor, Rusia 15,6%, China 14,7%, Iran 6,5% etc. Exporturile se materializează sub
forma aluminiunului, bumbacului, electricității, fructelor, legumelor și petrol. Importurile
statului sunt asigurate de Rusia, care înglobează 31,2% din total, China 13,9%, Kazahstan
12,8%, Uzbekistan și Iran 5%. Statul tadjik își asigură din aceste state produse precum:
produse alimentare, echipamente, produse petroliere.53
Populația grupului tadjik este urmașă a populației iraniene care a fost prezentă în
zonă. Față de rest ul populațiilor din regiune, tadjiki au devenit sedentari și au păstrat limba

51 Ibidem, p.143
52 Ibidem, p.146
53 Central Intelligence Agency – The World Factbook, https://www.cia.gov/library/publications/the -world –
factbook/geos/ti.html accesat la data de 2.06.2018

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
23
persană. În secolul al VII -lea au fost cuceriți de arabi, care au introdus islamul și care și -a
păstrat o puternică influență asupra societății. Mai târziu au fost cuceriți de di nastii turcice,
care au reintrodus limba turcă, păstrându -și influența până la invazia mongolă a lui Ginghis
Han. În secolul al XVI -lea creșterea puterii Hanatului lui Bukhara a trimis Tadjikistanul
sub controlul Dinastiei Saffavid din Persia, iar aceștia au adoptat religia șiită, pe când
celelalte grupuri din Asia Centrală au fost sunite54. În acest caz, acest grup etnic s -a
îndreptat într -o altă direcție, puțin distinsă, de dezvoltare în cadrul regiunii, lucru ce a
condus chiar spre o izolare față de popul ația din celelalte state.
Mai târziu în secolul al XIX -lea, Hanatul Bukhara a devenit între anii 1868 -1869
protectorat al Imperiului Țarist, iar spre mijlocul anilor 1890, guvernul Britanic care era în
căutarea protecției Indiei, au recunoscut râul Amu Dar ya ca frontiera sudică a influenței
rusești, iar unitatea grupurilor de tadjiki s -a deteriorat55. Jocul geopolitic al Imperiului
Țarist și Britanic în regiune au avut ca efect divizarea acestui grup etnic pe teritoriul a mai
multor state, astfel câteva mili oane de tadjiki trăiesc în Afganistan și Uzbekistan.
Revoluția din 1917 a încurajat rebeliunea tadjikă, unde s -a creat o grupare de
rezistență în munți denumită Basmachi, lângă capitala actuală a statului, Dușanbe.
Tadjikistan a devenit în 1929 o republică socială, până atunci fiind o partea a
Uzbekistanului sovietic .56 În ciuda numărului semnificativ de etnici tadjiki, aceștia nu au
reușit să își formeze o unitate statală, lucru și mai greu de realizat după divizarea din anii
1980. Sentimentele naționale au fost păstrate și în timpul Revoluției Ruse, când forțele
soviet ice au apelat la epurări etnice împotriva etnicilor tadjiki și au eliminat elitele de la
conducerea administrativă, fiind înlocuiți de etnici ruși.
Ultimii 10 ani din dominația URSS a marcat o emergență a identității tadjike.
Primul element care a favoriza t acest lucru a fost reprezentat de efectele unei crize cauzate
de sovietici. Populația tadjikă din Afganistan păstra legături istorice și culturale cu cei din
republica sovietică, iar în momentul invaziei Afganistanului s -a manifestat o escaladare a
națio nalismului și a islamului în rândul societății. Un al doilea factor favorizant a fost
constituit de noua conducere sovietică și politicile sale care au menținut tensiunea. Islamul
și vidul de putere de după 1991 au fost baza conflictului armat ce avea să s e producă.

54 Hooman Peimani, op.cit , p.158
55 Ibidem, p.159
56 Ibidem, p.160

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
24
Gorbaciov a inițiat o politică anti -corupție și de stopare a naționalismului, însă
societatea și -a revendicat dreptul istoric asupra moștenirii persane. În anul 1990 s -au
produs proteste masive încheiate cu sute de morți. Tot atunci au apărut t rei grupări politice
locale – Rastakhiz (Reînvierea), care urmărea o revitalizare a culturii, politicii și economiei
locale, Partidul Democratic din Tadjikistan, care urmărea un pluralism politic și
secularismul și Partidul Renașterea Islamică, cu scopul i nstaurării unui stat islamic.
2.1.4 Turkmenistan
Statul Turkmenistan se bucură de o suprafață de 488 100 km² și o graniță de 4 158
km. Statul se învecinează la vest cu Marea Caspică, în nord cu Kazahstan, în nord -est cu
Uzbekistan, în sud -est cu Afganista n și în sud -vest cu Iran. Populația Turkmenistanului
este de 5,3 milioane locuitori, iar structura etnică arată astfel: 85% turkmeni, 5% uzbeki,
4% ruși etc. În ceea ce privește structura religioasă, preponderent sunt musulmani 89% și
ordocși 9%. Statul tu rkmen este omogen din punct de vedere etnic. Statisticile economice
arată că statul turkmen a realizat un PIB de 41,6 miliarde dolari în anul 2017. Principalii
parteneri pentru exporturi sunt China, cu care s -a realizat 70% din totalul exporturilor,
Turcia 5,3%, Italia 5,3%, Afganistan și Rusia 4%. Datorită resurselor importante pe care le
deține, majoritatea exporturilor sunt reprezentate de gaz, țiței, produse petrochimice,
bumbac. Principalele state din care se importă sunt Turcia, cu un procent de 26,3% , Rusia
10,5%, Japonia 8,6%, Germania 8,2%, China 7%. Din aceste state își asigură nevoia de
echipamente, produse chimice și produse alimentare.57
Turkmenistan a făcut parte din Regatul Parthia, de origine persană. În secolul al
VIII-lea regiunea a intrat s ub controlul arabilor. Turkmenii de astăzi sunt proveniți din
nomazii turcici ai triburilor uzilor, ce au migrat dinspre sudul Siberiei și nordul Mongoliei.
Invazia mongolă a distrus complet orașele din zonă, ca mai târziu să fie încorporat în
Imperiul lui Timul Lenk. În secolul al XV -lea Imperiul Safavid al Iranului (Persiei) a
exercitat o influență asupra acestui teritoriu până în secolul al XVII -lea, când triburile
uzbeke ale lui Khiva și Bukhara au cucerit zona58. Istoria turkmenilor a fost mai dură,
datorită invaziei mongole care le -a distrus în totalitate așezările.
Mai târziu, secolul al XIX -lea a fost marcat de „Marele Joc” al Rusiei și al
Imperiului Britanic. Zona cunoscută astăzi ca Turkmenistan în acea perioadă era împărțită

57 Central Intelligence Agency – The World Factbook, https://www.cia.gov/library/publications/the -world –
factbook/geos/tx.html accesat la data de 2.06.2018
58 Hooman Peimani, op.cit , p.174

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
25
în sfere de influență: Imperiul Țarist controla vestul Turkmenistanului, iar Imperiul
Britanic acoperea o parte sudică a Turkenistanului, Iranul și Afghanistanul.
Conducerea țaristă a integrat Turkemenistanul la liniile de comunicare, construind
linia ferată transcaspiană în ani i 1880 cu scopul de a exploata resursele ținutului. S -a
dezvoltat o societate turkmenă proprie cu o limbă persană și elemente naționaliste, însă
venirea la putere a bolșevicilor a distrus orice inițiativă în acest sens, formând Republica
Socialistă Sovieti că Autonomă Turkestan. Capitala Așgabat era controlată de forțele
britanice din Iran, dar Armata Roșie a forțat controlul total asupra regiunii și a stopat orice
mișcare de rezistență. În 1925 devine o republică a Uniunii Sovietice condusă de Partidul
Comu nist al Turkmenistanului.59 La începutul secolului al XIX -lea lupta pentru influența
în zonă continuaseră, însă consolidarea noului regim din Rusia a stopat orice încercare de
influență externă sau emergență a naționalismului.
În perioada lui Gorbaciov, T urkmenistan nu a arătat nicio forța populară de
dizidență, precum s -a întâmplat în celelalte republici. O modestă mișcare de rezistență în
anii 1990 a fost stopată de către Partidul Comunist. Liderul acestui partid avea să devină
președintele Turkmenistanu lui după obținerea independenței în 1991. Saparmurad Niyazov
avea să instaureze un regim autoritar, reprimând opoziția și promovând cultul
personalității.60 Stabilitatea internă de care a dat dovadă Turkmenistanul, contrar mișcărilor
din celelalte state cen tral asiatice, a îndreptat statul spre izolare și opaci tate față de actorii
regionali.
2.1.5 Uzbekistan
Statul Uzbekistan deține o suprafață de 447 400 km² și o lungime a graniței de 6
893 km. Se învecinează cu Kazahstan în vest și nord, în est cu Kârgâzst an, în sud -est cu
Tadjikistan, în sud cu Afganistan și în sud -vest cu Turkmenistan. Se bucură de o populație
numeroasă de 29,7 milioane locuitori și o structură etnică formată din 80% uzbeki, 5,5%
ruși, 5% tadjiki, 3% kazahi și alții, iar structura religio asă dominată de musulmani în
proporție de 88% (majoritari sunniți), ortodocși 9% și alții 3%. Situația economică a
statului uzbek se prezintă în următorul fel: 67.5 miliarde dolari în anul 2017, principalele
state spre care își exportă bunurile sunt Elveți a, cu un procent de 35,1% din totalul
importurilor, China 19,7%, Rusia 9,3%, Turcia 8,7%, Kazahstan 7,2%, iar bunurile

59 Ibidem, p.175
60 Ibidem, p.176

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
26
principale pe care le exportă sunt reprezentate de resursele energetice, bumbac și aur.
Importurile sunt asigurate de către China, cu un procent de 22,2% din total, Rusia 18%,
Corea de Sud 10,5%, Kazahstan 10%, Turcia 5,8% etc. Acestea sunt sub forma unor
echipamente, produse chimice, metale fieroase și nefieroase.61 Uzbekistanul este cel mai
mare stat din punctul de vedere al numărului de locuitori, în ciuda faptului că are un
teritoriu mai redus decât cel al Kazahstanului.
Populația uzbekă de astăzi are trăsături în poporul arian stabilit în zona
Turkmenistan, Tadjikistan și Uzbekistan, care s -au extins spre platoul Iranian și
Afghanistan, Caucaz și India, acest lucru întâmplându -se cu aproximativ 4000 de ani
înainte. În urmă cu 2000 de ani, iranienii au dezvoltat în zonă o agricultură irigată și s -au
creat așezări care s -au păstrat până astăzi (Bukhara și Samarkand). Originile cele mai
apropiate ale uzbekilor de astăzi sunt reprezentate de popoarele turcice, iar religia a fost
stabilită în urma invaziei arabilor. Totuși s -au reinstalat dinastiile turcice în zonă din
secolul al XIX -lea până în secolul al XIII -lea la invazia mongolă, popoare turcice ce au
adoptat limba persană. Intrat sub conducerea timurilor, orașul Samarkand a devenit
capitala acestui Imperiu.62 Uzbekii intră în grupul celor patru state care au origini comune,
facând parte din comunitățile turcice, adoptând islamul după seco lul al VII -lea.
În secolul al XVI -lea, după destrămarea timurilor, uzbeki s -au dezvoltat ca un
grup etnic distinct și au cucerit aproape în totalitate Asia Centrală. Hanatele stabilite în
zonă s -au confruntat cu iranienii pentru menținerea puterii, ultime le Hanate ale lui Kiva,
Kokand și Bukhara au rezistând până în secolul al XIX -lea la intervenția țaristă care a dorit
controlul rutelor de bumbac din sudul Uzbekistanului.63 Uzbekii au arătat o forță și o
unitate care i -a ajutat în a deprinde misiuni de cuc erire a celorlalte grupuri, iar tensiunile
apărute din acea perioadă se păstrează și astăzi.
Revoluția bolșevică a oferit posibilitatea uzbekilor de crea o opoziție privind
independența, reușind crearea unui unități autonome Kokand, dar victoria bolșevicil or a
stopat acest plan. În 1929 devine Republica Sovietică Socialistă Uzbekistan.64 Un lucru
care merită subliniat este vechimea acestei etnii și rolul orașelor pe care le -au avut în
timpul perioadei mongole, păstrate până astăzi. Aceste elemente le oferă u zbekilor un

61 Central Intelligence Agency – The World Factbook, https://www.cia.gov/library/publications/the -world –
factbook/geos/uz.html accesat la data de 2.06.2018
62 Hooman Peimani, op.cit, p.192
63 Ibidem, p.193
64 Ibidem, p.194

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
27
sentiment național de laudă și de multe ori invocă argumentele de natură istorică pentru a
justifica o legitimitate de a exercita o putere sporită în Asia Centrală.
Islam Karimov a devenit președintele Partidului Comunist din Uzbekistan în
1990 , iar după câștigarea independenței devine primul președinte ales al acestui stat. 65
Uzbekistan a făcut parte din platoul istoric iranian, păstrând pentru câteva secole
influențele iraniene, până la invazia mongolă. Ulterior, se conturează un element
impor tant, anume o dezvoltare proprie care să -i permită să dobândească puteri sporite și să
se opună Moscovei.
2.1.6 Cei 5 pivoți geopolitici pe scena internațională după obținerea independenței
Colapsul URSS a condus spre o situație nouă în regiune. Noile stat e independente
din Asia Centrală s -au regăsit într -un joc geopolitic al unor actori mult mai puternici. Acest
lucru se datora faptului că zona deținea resurse de petrol și gaz importante, totodată putea
fi o zonă de conflicte etnice, care se vor materializ a pe parcursul istoriei lor de state
independete.
Odată cu desăvârșirea orientării proprie a statelor, putem observa o orientare
geopolitică înspre Rusia sau contrară acesteia, care a creat un scenariu complex de analiză.
Forțe regionale și -au arătat inte resul în zonă sau chiar actori din afara regiunii, în căutare
de extindere a propriei influențe. Într -o vizibilă scădere a puterii, Rusia nu a mai exercitat
influența și controlul regiuni precum o făcea prin intermediul constructului gigantic
URSS66. În reg iune au apărut realități noi, precum alianțe regionale, schimburi economice
independente și riscuri de securitate cu tendințe de a afecta importanți actori regionali
În sprijinul analizei, Mustafa Aydin a preconizat faptul că stabilitatea din Asia
Centrală va avea o componentă domestică, anume modul cum statele își vor gestiona
problemele din interior și cum vor reuși să dezvolte sisteme economice pentru a asigura
prosperitate. Mai mult, construirea propriei indentități va conta în funcție de cum se va
construi imaginea celuilalt, adică a vecinilor. O extindere a cadrului propus de autor, noi
vom considera relevant pentru analiză și posibilitatea creării unui sistem democratic în
aceste state din perspectiva unei amenințări sau a unei oportunități pentru sta bilitatea

65 Ibidem, p.196
66 Mustafa Aydin, New Geopolitics of Central Asia and The Caucasus –Causes of Instability and Predicament ,
Center for Strategic Research, Ankara, 2010 , p.6

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
28
regională. După anii 2000, jucători geostrategici precum Statele Unite și Uniunea
Europeană vor promova agende democratice în regiune.
Din perspectiva stabilității regionale, suprapunerea etnică dintre state este o
amenințare care s -a și manifestat67. Granițele nu pot fi numite sub nici o formă drept unele
naturale, ci mai degrabă forțate prin trasarea granițelor de către elita rusă. Rădăcinile
conflictelor interetnice nu au fost rezolvate în perioada sovietică, tocmai din această cauză
rămânând posibilitatea conflictului.
Situația suprapunerii etnice bazate și pe migrația rușilor înspre această zonă în
perioada sovietică demonstrează un mozaic interertnic. Aproximativ 30 -35% din populația
Kazahstanului este reprezentată de minoritatea rus ă, procente mai mici fiind întâlnite și în
celelalte state. Totuși, problema minorității ruse nu e singura problemă de natură etnică. Se
întâlnesc și aproximativ jumătate de milion de uzbeci în Kârgâzstan și aproape un milion în
Tadjikistan. Mai mult, un m ilion de tadjiki și kazahi locuiesc în Uzbekistan68.
Diferențele etnice sau religioase și încercarea de adaptarea la o nouă formă de
guvernare a condus spre un război civil în Tadjikistan. După câștigarea independenței, la
putere a ajuns Partidul Comunist c ondus de Rakhmon Nabyiev, ales ca președinte.
Stabilitatea internă nu a ținut prea mult, astfel că în 1992 s -a iscat un război civil pentru
putere între diferite clanuri. Președintele Nabiyev a fost obligat să își dea demisia de către
Imomali Rahmon, viole nțele au continuat, iar în 1993 se formează Opoziția Unită din
Tadjikistan. Războiul civil a continuat până în 1997, când între guvern și Opoziția Unită s –
a încheta un acord de pace care a permis prezența opoziției pe scena politică și participarea
la guve rnare. Rahmon, președintele Partidului Democratic Popular, partid format din foști
comuniști ai erei sovietice, a menținut puterea și a păstrat legături cu partidele politice
islamice.69
Principalele obiective de politică externă ale noilor state independen te au fost
unitare, urmărind aceleași puncte. Politicile inițiate au fost pentru recunoașterea
internațională și a granițelor, dezvoltarea propriilor economii cu parteneri externi care să
sprijine o îndepărtare de vechiul pol de putere și, de asemenea, pol itici care să răspundă

67 Ibidem, p.12
68 Ibidem, p.13
69 Hooman Peimani, op.cit., pp.158 -160

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
29
amenințărilor transfrontaliere.70 Din această perspectivă, Asia Centrală poate fi considerată
un actor individual, controlul exercitat de Imperiul Țarist, bolșevici și mai apoi sovietici, a
fost aplicat prin aceleași mecanisme asupra regiunii. De aici izvorăsc temerile comune ce
doresc a fi rezolvate și nivelul aproximativ egal de dezvoltare până în anii 1991.
Obiectivele au fost comune, iar mecanismele și abordările diferite. Establishment –
ul politic kazah urmărea angajamente externe, pe când Turkemnistanul prefera
izolaționismul. Uzbekistan creiona un puternic naționalism și o retorică anti -rusă, pe când
Kârgâzstan își propunea o relație apropiată față de moștenitoarea puterii sovietice.71La
nivelul statului, ideologia comunistă a fost înlocuită cu un așa -numit „autoritarianism
secular” cu elemente ale principiilor comerțului liber.72
Primul președinte turkmen, Saparmurat Niyazov, a fost vocal în privința ținerii la
distanță a oricărei forme de influență străină, și a declarat în 1995 “p acea permantă” sau
pacea pozitiva recunoscuta de ONU. Acest element a rămas și la al doilea președinte,
Gurbanguly Berdymukhammedov, care venea cu o viziune de angajare externă dar tot sub
auspiicile păcii pozitive. Poziția regională a statului turkmen era una inedită și fără a atrage
de partea sa aliați sau de a -și crea inamici, iar geopolitica a stat la baza unor relații mai
strânse față de Iran și China73
Nursultan Nazarbaev, președintele Kazahstanului, avea o viziune de apropiere față
de toată lumea, con siderându -i prieteni, iar conform lui Hank și Cummings, o politică
multivectorială. Această politică a presupus direcționarea resurselor spre denuclearizare,
planificarea de noi conducte pentru petrol și gaz care să evite zone ruse și chiar asumarea
unei p oziții de hegemon regional.74 A devenit un actor relevant în mediul de securitate,
având președenția OSCE în 2010 75 și membru nepermanent al Consiliului de Securitate al
ONU în 201876.

70 Sally N. Cummings ,op.cit, p.482
71 Ibidem , p.483
72 Mustafa Aydin, op.cit , p.18
73 Sally N. Cumminins , op.cit , p.484
74 Ibidem. 485
75 Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, https://www.osce.org/cio/51810 accesat la data de
4.06.2018
76 Almasbek Zhumadilov, Kazakhstan set to assume UNSC presidency Jan.1,
https://astanatimes.com/2017/12/kazakhstan -set-to-assume -unsc -presiden cy-jan-1/ accesat la data de
4.06.2018

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
30
Karimov, președintele Uzbekistanului, a luat o poziție fermă împotriva Rusiei,
dorința de îndepărtare de Rusia venind ca o condiție de dezvoltare economică și oferindu -i
o flexibilitate de negocieri externe. Calitatea de izolare a Turkemnistanului a survenit în
cadrul bogăției naturale de care dispune, iar manifestarea aceste i direcții s -a concretizat
prin neparticiparea la acordurile regionale și nici aderarea la instituțiile regionale create.77
La sfârșitul acestei secțiuni a lucrării, putem afirma că pe baza celor prezentate
mai sus zona Asiei Centrale și -a schimbat drastic structura etnica în ultimii 1400 -1500 de
ani, de la o populației majoritar iraniană spre una turcică, datorită puternicului curent al
triburile nomade, resimțită în toate statele în afară de Tadjikistan. Populația a rămas cu
originea turcică, politicile so vietice nu au reușit să distrugă această caracteristică, dar și -a
pus amprenta asupra societății. Luptele continue din interiorul acestor stepe pentru
unificarea statală a stat la baza dezvoltării Drumului Mătăsii ce conecta China de Europa
prin Asia Cent rală, Iran, Caucaz și Turcia. Așadar, Balcanii Eurasiei prezintă afinitățile
unui mozaic etnic, precum spunea Brzezinski. (Vezi anexa nr.5)
După situațiile economice ale statelor, acestea pot fi clasificate în două categorii.
Prima categorie, unde intră Kaz ahstan, Uzbekistan și Turkmenistan, sunt cele care dețin
resurse importante de petrol și gaze, putând fi asocia cu un potențial de dezvoltare și o
flexibilitate în politica externă. Cealaltă categorie, reprezentată de Tadjikistan și
Kârgâzstan , preocupate de agricultură și textile, sunt două state cărora le va fi greu să
ajungă la flexibilitatea celorlalte trei și o situație economică prosperă pentru cetățeni .
2.2 Jocul geopolitic al Federației Ruse în Asia Centrală
În prezentarea Federației Ruse ca putere regională ne vom opri asupra politicii
externe promovate de administrația Putin în regiunea Asiei Centrale, pentru a identifica
abordarea principală a acesteia. Alegerea analizei politicii externe ca mijloc principal
survine în corelație cu delimitarea ide ii dacă Rusia este un actor regional doar datorită hard
power -ului pe care -l deține sau există și un soft -power exercitat prin politica externă și
dacă vizează o hegemonie sau doar o interese economice și de securitate. Aceste ultime
elemente vizează exact scopul întregii lucrării, iar prezentarea Rusiei sub auspiciile
politicii sale externe va fi o componentă a puzzle -ului. În același timp, promovarea unei
anumite politici externe este asociat cu exprimarea interesului național.

77 Sally N. Cummings, op.cit. pp.485 -488

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
31
Suprafața Federației Ruse e ste de 17 075 400km², iar lungimea frontierelor de 20
000 km, din care 6, 844 km cu Kazahstan care reprezintă și granița sudică a statului.78
Stepa kazahă este poarta de intrare a Rusiei în Asia Centrală79 și totodată o sursă de
insecuritate.
PIB-ul Rusie i pentru perioada pe care o analizăm a marcat un trend pozitiv, cu o
creștere importantă. Dacă în anul 2005 PIB -ul era de 764 milioane dolari, în 2010 a ajuns
la 1 524 milioane dolari, ca mai apoi să cunoască o scădere, iar în 2017 a fost de 1 326
milioane dolari.80
Prezența rușilor în acest spațiu, după cum am prezentat anterior, datează din
perioada Imperiului Țarist. La sfârșitul secolului al XIX -lea, întreaga regiune ajunsese sub
conducerea țarului, iar apoi, la începutul secolului al XX -lea, bolșevicii au consolidat
puterea asupra regiunii și au divizat regiunea în cinci state distincte și integrare în colosul
URSS. Ceea ce cunoaștem astăzi drept Asia Centrală este și rezultatul obținerii
independenței acestor cinci state, astfel Kazahstan, Uzbekistan, T urkemnistan, Kârgâzstan
și Tadjikistan devin actori individuali și aflați în imediata proximitate a puterii ruse.
Totodată, conform datelor oferite, se pot observa diferențele dintre Federația Rusă și cele
cinci state central asiatice. Însă, adăugând domin ația de 100 de ani a rușilor asupra acestui
spațiu, putem să afirmăm că puterea regională este Rusia.
Interesul național al administrației Putin exprimat prin politica externă ne poate
oferi o ocazie de a vedea evoluția acesteia, trendurile regionale și ef ectele asupra Asiei
Centrale.
În perioada 2000 -2004, politica externă a Rusiei a fost una de cooperare cu vestul,
lăsând trupele vestice să staționeze benevol în unele state din Asia Centrală, bineînțeles, cu
acordul acestora și contra unor sume de bani.81 Situația prezenta creionarea Coaliției
împotriva terorismului condusă de către Statele Unite care vizau Afganistanul.
Establishment -ul politic al Federației Ruse s -a exprimat în politica sa externă
printr -un realism geoeconomic pragmatic, așa cum a fost de numit de către Christian
Thorun. La baza acestei viziuni rămânea competiția dintre state, însă, de asemenea, s -a
ameliorat interesul geopolitic în detrimentul nevoii de a obține noi piețe pentru principalele

78 Horia C. Matei , Silviu Negut , Ion Nicolae , Enciclopedia Statelor Lumii , Editura Meronia , p550
79 Georgie Friedman , op.cit , p.3
80 United Nations Data, http://data.un.org/en/iso/ru.html accesat la data de 05.06.2018
81 Christian Thorun, Explaining change in Russian foreign policy: the role of ideas in post -Soviet Russia’s
conduct towards the West , St Antony’s series, Palgrave Macmillan, Basingstoke *England+ ; New York, 2009,
p. 2.

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
32
exporturi. Provocările economice au cuprins viz iunea leadership -ului rus și a căpătat o
importanța deosebită, fiind văzut chiar prin prisma amenințărilor la adresa securității țării,
iar politica externă s -a îndreptat spre o redresare economică. Putin dorea pentru țara sa
recâștigarea statului de mare putere, acest lucru desfășurându -se în principal pe palierul
economic, un mijloc eficient și de luat în considerare fiind cooperarea. Astfel, realitatea
internațională a forțat Rusia să accepte o nouă politică externă pragmatică și uneori
cooperantă.82 Pragmatismul rus a fost manifestat și prin decizia de a coopera cu NATO și
instituirea Consiliului NATO –Rusia în cadrul Summitului de la Roma din anul 200283, fapt
ce a contribuit la lupta împotriva terorismului prin accesul la trupelor NATO la bazele din
Asia Centrală.
Asertivitatea Moscovei post 2004 nu vine ca o surpriză pentru cei care privesc
lumea printr -o lentilă realistă. Raționamentul din spatele acestei asertivități este faptul că
Rusia se dezvolta, dependența Europei față de gazul rus și chiar față de resursele de petrol
continua84iar Rusia urmărea creșterea rolulului pe scena internațională.
În perioada 2004 -2007, administrația Putin s -a remarcat ca fiind mult mai
conștientă de propriile puteri și ambiții, abordând un realism cultural geostrategic.
Competiția între state a rămas ca element de importanță în viziunea politicii externe, dar nu
se va limita la o confruntare geopolitică și economică, valorile culturale ruse căpătând un
rol central (bazat pe nevoia de o regăsire a identității – o unicitate a Rusiei). Relația cu
Statele Unite s -a înrăutățit, din pricina poziției de pe scena internațională spre care se
îndrepta Rusia.85 Componenta de soft -power se creionează în viziunea rusă în vederea
oferirii unei stabilități interne și o continuare a relați ilor cu guvernele central asiatice
curtate de către Statele Unite.
Afirmarea Rusiei pe scena internațională avea să se facă distinctiv de Europa și
de Asia. În căutarea propriei identități s -a apelat la curentul eurasianismului, iar dezbaterea
s-a purtat la nivelul formelor acestui curent și recogniscibilitatea acestuia d e către
societate.
Forma eurasianismului clasic se preocupă de latura geopolitică, strategică și a
securității Rusiei, care este statul pivot din Eurasia. Alexandr Dughin subliniază localizarea

82 Ibidem, pp.9 -10
83 NATO, Nato -Russia Council, https://www.nato.int/cps/ic/natohq/topics_ 50091.htm accesat la data de
6.06.2018
84 Christian Thorun , op.cit. p.2
85 Ibidem. P.18

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
33
centrală a Rusiei în cadrul vastului teritoriu, astfel încât este dreptul ei natural și are
puterea necesară de a domina Eurasia. De asemenea, el promovează identitatea eurasiatică
a Rusiei, care nu aparține nici Europei, dar nici Asiei.86
Conceptual, eurasianismul rus a pornit ca o mișcare filosofică și politică la
începutul secolului al XX -lea dezvoltat de intelectualii ruși care au emigrat după Revoluția
Comunistă din 1917. Naționaliștii ruși se temeau de dezintegrarea culturii, limbii și a
valorilor ruse, iar astfel doreau blocarea unor curente precum pan -islamism ul, pan –
turcismul și menținerea unei identități eurasiatice a populației din Rusia și de la periferie,
într-o singură entitate.87 Acest concept a fost un răspuns la provocările aduse de Revoluția
Bolșevică și noua rânduire a societății conform viziunii leni nist-marxiste, naționaliștii ruși
simțind amenințarea identitară.
Alimentarea acestei temeri a fost cauzată și de concepția naționaliștilor, conform
cărora țarismul și comunismul sunt produse europene, nereprezentative pentru ruși.
Așadar, Rusia nu era co nsiderată un simplu stat național, ci o formă de civilizație care
îmbină diverse culturi. Scopul este de a se opune culturii vestice , prin proiectarea identității
eurasiatice, a unei noi civilizații. Asocierea culturală se îndrepta spre est, mai exact o
moștenire a Imperiului Mongol, și înaintea perioadei de europenizare a Rusiei.88
Administrația Putin, înfășurată într -un trend ascendent din punct de vedere
economic, a permis eurasianismului să își facă loc la nivel ideologic și să fie expus în
mediile ruseș ti, iar ca prim reprezentant al acestei expuneri ideologice îl identificăm pe
Aleksandr Dughin. Asumțiile acestuia au fost prezentate în prima parte a acestui studiu, iar
mai departe ne vom apleca atenția asupra unor viziuni pragmatice etalate de Vladimir
Putin, o altă variantă expusă de către președintele kazah, Nursultan Nazarbayev și de către
Dmitri Trenin.
Viziunea lui Putin este etalată prin proiectul Uniunii Eurasiatice, care se prezenta
ca un proiect măreț sub auspiciile căruia să se formeze o unitat e a tuturor fostelor state
sovietice – “Noi propunem un model de putere, o asociație supranațională capabilă să
devină unul dintre polii de putere ai lumii modern…să joace rolul unui pod între Europa și

86 Golam Mostafa, „The concept of ‘Eurasia’: Kazakhstan’s Eurasia n policy and its implications” în Journal of
Eurasian Studies , vol. 4, nr. 2, iulie 2013, p. 160 .
87 Ibidem, p.161
88 Ibidem, pp.161-162

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
34
regiunea dinamică a Asiei -Pacific”89. Viziunea președi ntelui rus privește aspecte
economice, Uniunea în sine urmărește avantaje economice, iar în retorica sa latura
spirituală este diminuată, contrar a ceea ce a expus Aleksandr Dughin. Într -o oarecare
măsură, doctrina președintelui kazah Nazarbayev este comun ă cu abordarea lui Vladimir
Putin.
Varianta eurasiatică kazahă este bazată pe raționamentul geografic al statului și a
structurii societății. Geografia joacă un rol deosebit în arhitectura statală în privința
planificării și determinării politcii externe ș i a intereselor, principalul factor fiind faptul că
nu există o ieșire la mare. De asemenea, Eurasia este o regiune unde grupurile etnice,
culturale și religioase coexistă împreună în pace. Kazahstanul vrea să creeze o societate
unită, bazată pe principiul multi -etniilor și să creeze legături între cultura majoritară și
celelalte grupuri etnice și religioase. Astfel, se concretizează ideea statului Kazahstan
“epicentrul lumii” și “ capitala Astana” în inima “Eurasiei”.90
Tot în cadrul geopolitic de analiză, Kazahstanul este vital pentru Rusia datorită
proximității geografice și prezenței celor aproape 6 milioane de ruși (37% din populație)
din Nordul Kazahstanului. Din punct de vedere cultural, Kazahstanul este un adevărat stat
Euroasiatic, iar leadershipul de acolo încearcă să dezvolte o cultură dublă care să o
respingă pe cea slavă91.
Președintele Nazarbayev a descris viziunea sa eurasiatică într -un articol publicat
de un ziar rus în anul 2011. Conform celor spuse de acesta, Uniunea Eurasiatică urmărește
patru principii: pragmatism economic, participarea voluntară a statelor și alegerea dintre a
rămâne în izolare sau a intra pe piața mondială, principiul egalității, respectului mutual
pentru suveranitate și neintervenția în afacerile interne, astfel încât fie care stat să își creeze
instuțiile naționale consensual cu toți ceilalți participanți, fără a ceda din suvernitate. Mai
mult, elaborează și câteva caracteristici pe care va trebui să le urmeze Uniunea Eurasiatică:
să fie un competitor mondial, să fie dezvo ltată ca un punct de legătură între Europa și Asia,
din punct de vedere geoeconomic și geopolitic integrarea eurasiatică trebuie să urmeze o

89 Putin, V , Putin’s Interview with the Newspaper Izvestiya *News+. (Putin’s Eurasian union: what’s in it for
Kazakhstan , 4 octombrie 2011 în Golam Mostafa, The concept of ‘Eurasia’: Kazakhstan’s Euras ian policy and
its implications ,"Journal of Eurasian Studies ", vol. 4, nr. 2, 2013 , p.163.
90 Golam Mostafa, op.cit , p.164
91 Dmitri Trenin, op.cit, p.125

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
35
cale pentru viitor și această Uniune să fie susținută de societate și cu o participare cât mai
largă.92
Președintele Nursultan Nazarbayev a dorit ca prin această Uniune Eurasiatică să
obțină o angrenare a Kremlinului la o politică de egalitate care să nu interfereze în afacerile
interne ale statelor și să se supună unor decizii colective, și nu să decidă unilateral. Ace asta
este o abordare care să prezerve independența statului Kazahstan și să -i ofere în continuare
flexibilitatea politicii externe.93
Dmitri Trenin afirmă că eurasianismul rus nu poate fi aplicat statelor central
asiatice, deoarece empiric aceștia au eșuat integrarea etnicilor din acest spațiu în timpul
URSS. Bazat pe acest raționament, politica externă a Federației Ruse nu este ghidată de
curentul eurasianismului.94 Singura apropiere vizibilă este de Kazahstan, care a simțit acest
lucru și a inițiat propria viziune asupra eurasianismului care să -i ofere spațiu de manevră în
relația cu Rusia. Diferențele grupurilor etnice față de ruși a fost vizibilă și în manifestați ile
începute în 1989, chiar înainte de destrămarea URSS -ului, care s -au transformat în
violențe. Mai departe, unul dintre obiectivele politicii externe a acestor state a fost
reprezentat de crearea identității proprii și nicidecum o apropiere de Rusia, nev oia de
supraviețuire fiind principalul factor care a menținut relațiile.
Un alt argument solid care să susțină faptul că ideea eurasianismului rus în Asia
Centrală nu este viabil și rămâne de natură discursivă pentru promovarea Rusiei ca o putere
globale, o reprezintă încercarea integrării regionale a statelor din Asia Centrală.
În 1993 a avut loc o întâlnire la Tașkent care a confirmat crearea unui Protocol
privind o piață comună a celor cinci state, iar președintele kazah Nazarbayev vorbea despre
legături le tradiționale și de amiciție dintre cele cinci state și că acestea trebuie
instituționalizate pentru a fi mai puternice. Anul următor, în 1994, procesul de
instituționalizare a înaintat prin crearea unui Spațiu Economic Comun al Asiei Centrale,
acord înc heiat între Kazahstan și Uzbekistan. Președintele uzbek, Karimov, discuta despre
tradițiile și limba comună dintre aceste state, iar acest acord vine ca un lucru natural. În
același an în luna iulie, Kârgâzstan , Kazahstan și Uzbekistan au semnat o declara ție
comună privind “cooperarea și prietenia tradițională dintre aceste state cu rădăcini

92 Golam Mostofa, op.cit , pp.165 -166
93 Ulugbek Azizov, „Regional integration in Central Asia: From knowing -that to knowing -how”, Journal of
Eurasian Studies , vol. 8, nr. 2, iulie 2017, p. 124.
94 Dmitri Trenin, op.cit, p.126

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
36
comune.“95 În primii ani de după independență, Kazahstan și Uzbekistan militau pentru o
relație strânsă între cele cinci state, iar prin discursul acestora promovau com ponenta
cultural -istorică comună, un lucru care se dorea a sublinia diferența de Rusia și a faptului
că nu sunt doriți în acest spațiu.
În 1995 procesul s -a accentuat, adoptându -se un plan de cinci ani privind
integrarea și crearea unui Comitet Executiv, u n Consiliu al Miniștrilor de apărare și o
Adunare Culturală a Asiei Centrale. În 1996 și 1997 au avut întâlniri între liderii statelor în
Akmola (Astana astăzi) în care au decis trei direcții de cooperare în cadrul Spațiului
Economic Comun: gestionarea ape lor, a produselor și materii prime. Turkmenistanul, chiar
dacă nu a intrat în schema acestei înțelegeri datorită politicii de neutralitate duse, era
privită ca un membru care se va putea integra și un stat component al Asiei Centrale. În
2001 la Tașkent, l iderii Kazahstanului, Kârgâzstan ului, Tadjikistanului și Uzbekistanului
au decis să transforme Spațiul Economic Comun al Asiei Centrale în Organizația pentru
Cooperare în Asia Centrală96.
Așadar, eurasianismul rus, chiar dacă a atras de partea sa o grupare naționalistă
rusă, nu a devenit și nu s -a dezvoltat ca o politică a statului sau ca ideologie. După
accederea la putere a lui Putin, eurasianismul a scăzut în discursul politic. Totodată, Rusia
și-a redefinit statutul și rolul, elementul central cu care și -au dorit a fi considerati ca o mare
putere fiind cel economic. În primul său discurs în fața națiunii, Putin a declarat faptul că:
„Slăbiciunea economică a Rusiei continuă să fie o problemă serioasă. Creșterea decalajului
dintre națiunile puternice și Rus ia ne împinge să devenim o țară a lumii a treia.”97
Aceste schimbări de percepție asupra rolului și statutului Rusiei pe scena
internațională au redefinit și interesele statului. Pâna la politica externă asertivă cunoscută,
a existat o primă cooperare în ca re se dorea o apropiere prin cooperare cu țările din Europa
de Vest și Statele Unite.98
În 2002, la Conferința anuală în fața națiunii, Vladimir Putin a vorbit despre: “o
competiție amară pentru piețe, investiții și influențe politice și economice sunt
caracteristici ale prezentului.”99Administrația Putin vedea statul puternic doar în măsura în

95 Ulugbek Azizov, op.cit. pp.126 -127
96 Ibidem . pp.128 -129
97 Christian Thorun, op.cit , p.31.
98 Ibidem, pp.35-36
99 Michael McFaul, „A Precarious Peace: Domestic Politics in the Making of Russian Foreign Policy”,
International Security , vol. 22, nr. 3, 1997, p. 21 apud: . Christian Thorun, Explaining change in Russian
foreign policy , p. 2.

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
37
care reușea să își impună puterea economică pe arena internațională și să își poată extinde
uneltele de politică externă. Aceasta este o modificare evidentă dinspre o viziune realist –
geopolitică spre una realist -geoeconomică. Ministrul de Externe al Rusiei din 2002,
Ivanov, declara că resursele pe care le deține statul său trebuie folosite în reforma internă,
nu pentru a rezolva conflicte externe. 100
În primul mandat de președinte, Vladimir Putin a calculat jocul extern într -o
măsură mai mică decât problema internă, unde a dorit să își creeze un mediu favorabil,
astfel disponibilitatea Rusiei pentru aventuri externe dovedindu -se a fi limitată iar
preponderența acțiunilor vizând domeniul economic.
În perioada 2004 -2007 viziunea s -a orientat spre identitatea proprie care a
încurajat ideea de Rusia ca o țară distinctă de tot ceea ce exista pe scena internațională. În
dezbaterea dacă Rusia aparține Est -ului, Vest -ului sau e o țară eurasiatică, establishment -ul
rus a subliniat ideea unicității națiunii ruse. În 2004, Putin declara ca e pentru prima oară
când Rusia e stabilă politic și economic și, de asemenea, independentă atât financiar cât și
în relațiile internaționale. O alt ă caracteristică a acestei perioade o reprezintă ideea asupra
sistemului internațional, care devine periculos pentru Rusia și care se va materializa într -o
luptă pentru sferele de influență cu Occidentul.101
Revoluția “Tulip” din Kârgâz tan s -a concretizat pr in proteste importante
împotriva președintelui Askar Akayev și cercul familial restrâns al acestuia, care încerca să
controleze în totalitate statul102. Se concretiza o amenințare pentru Rusia, pentru că exista
și un precedent în sfera ei de influență, și an ume Revoluția Portocalie din Ucraina care
începuse în 2004 și Revoluția Tradafirilor din Georgia din 2003. Aceste revoluții denumite
colorate erau în cadrul Comunității Statelor Independente și arătau Rusiei că nu poate
controla situația103. O răsturnare a c onducerii din acest stat putea reprezenta pentru Rusia
un moment în care Statele Unite să își consolideze prezența în Asia Centrală. Acest
eveniment poate fi perceput ca o clipire a democrației, fapt de neacceptat de către Rusia și
care ar fi îndreptat sta tul kârgâz spre Statele Unite și putea crea un precedent în Asia
Centrală. Lângă Bișkek existau baze militare atât ale Statelor Unite, cât și ale Rusiei. Rusia
conștientizase prezența trupelor americane în sfera ei de influență, iar de aceea și -a

100 Christian Thorun, op.cit , p.37.
101 Ibidem, p.38
102 The Economist, A Tulip Revolution, https://www.economist.com/n ode/3785139 accesat la data de
7.06.2018
103 Anthony H. Cordesman, Russia and the Color Revolution, 2014. https://www.csis.org/analysis/russia -and-
%E2%80%9Ccolor -revolution%E2%80%9D accesat la data de 7.06.2018

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
38
desfășura t trupe pentru a contrabalansa și împiedica evenimentele nedorite. Politica externă
a Rusiei începea să se axeze pe interesele primare și chiar le putem numi vitale.
În acest context, Rusia a început să se îndeparteze tot mai mult de Europa și cu
atât mai mult de SUA. Cârmuirea relațiilor internaționale de către SUA a devenit
inacceptabilă pentru noua putere pe care o preconiza Putin, astfel începând să fie folosit tot
mai des cuvântul multipolaritate, pentru a -și expune puterea crescândă și faptul că sunt un
rival demn pentru SUA.104 De asemenea, multipolariatea era folosită cu sensul de a
sublinia dinamismul relațiilor interstatale, statele fiind percepute în competiție pentru
obținerea de noi capabilități și controlul unor sfere de influență.
Sergei Lavrov caracteriza sistemul internațional drept unul al competiției între
“sisteme de valori și modele de dezvoltare”105. Aceste caracteristici fac o trimitere directă
la agendele democratice propuse de Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii care
vor fi an alizate mai târziu.
Prima perioadă a politicii externe a administrației Putin a pornit pe un ton
echilibrat și a permis o cooperare în Asia Centrală. Treptat cu creșterea și consolidarea
puterii, politica externă s -a îndreptat într -o direcție unilaterală î n care se creionau inamicii
statului. Din punct de vedere geopolitic, conflictul s -a născut din prezența SUA în
proximitate, iar acest lucru a necesitat un răspuns printr -o politică asertivă. Eurasianismul
rus nu a devenit pilonul politicii externe ruse, c i prosperitatea economică a fost principalul
element asupra căruia s -au luat deciziile.
2.3 Jucătorii geostrategici regionali
2.3.1 Turcia și Iran
În următoarea parte vom analiza prezența pivoților geopolitici în cadrul Asiei
Centrale. Turcia și Iran vor fi analizați în același timp pe baza componentei cultural –
istorice care le leagă de statele din Asia Centrală. Mai sus a fost prezentată originea tu rcică
și elementele persane ale acestor state. În timpul existenței URSS, cele două state nu au
avut posibilitatea de a se apropria de republicile sovietice, dar odată cu obținerea
independenței în 1991 ar fi putut exista un context favorabil pentru exerci tarea unei
influențe puternice.

104 Christian Thorun, op.cit, p.30
105 Sergei Lavrov, The Present and the Future of Global Politics în Russia in Global Affairs, vol.5, nr.2, 2018,
p.10

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
39
Dinastia Seljuk, cea care a constituit Imperiul Otoman, a controlat o perioadă și
zona Asiei Centrale până să se retragă înspre Asia Mică. Astfel, relațiile apropiate dintre
Turcia și regiune s -au concretizat la nivelul ec onomic și prin colaborarea pe palierele
industriei mijlocii, a construcțiilor și interprinderilor. Proiectele mari, precum cele
petroliere sau gazeifere, nu s -au materializat într -o proporție prea mare. Iranul are și el o
prezență importantă în regiune, ac easta realizându -se prin semnarea unor acorduri de
securitate bilaterale.106
În Kazahstan indigenii sunt de origine turcică, astfel ar putea fi de înțeles o relație
apropiată față de Turcia107. Situația geopolitică plasează statul kazah în imediata apropiere
a Federației Ruse, iar principala cale de cooperare dintre Kazahstan și Turcia o reprezintă
Marea Caspică, un coridor care poate fi exploatat pentru transportul de gaze. Însă situația
neclară a Mării Caspice și interesele regionale au limitat posibilele pro iecte comune.
Un alt element principal care nu a permis nici Turciei și nici Iranului să creeze o
rețea care să conecteze Orientul Mijlociu de Asia Central a fost moștenirea sovietică sub
forma infrastructurii de transport a gazului și petrolului ce conect a Asia Centrală de Rusia.
Turcia și Iran nu au dispus de suficiente fonduri pentru a se conecta la resursele energetice
din Asia Centrală și a schimba status -quo-ul.
Un aspect important care i -a făcut pe cei doi pivoți geopolitici să intre în umbră îl
reprezintă puterea economică emergentă și consecventă a Chinei, care a reușit să realizeze
niște proiecte economice pliate pe nevoile sale și ale statelor din Asia Centrală, devenind
imposibil ca cineva să poată concura. 108
O componentă a societății bazate mode lul turc al islamului moderat și al
democrației adoptat încă din anii 1920 -1930 constituie un element comun, însă insuficient.
Acest aspect este mai degrabă o oportunitate de care țările vestice au dorit a profita și a
constitui un model regional pentru ev itarea efervescenței islamului.109
Tadjikistanul nu are legături etnice sau legături lingvistice cu Turcia, precum
celelalte state ale Asiei Centrale. Tadjikistan are o relație apropiată față de Iran deoarece
cele două împărt o istorie și legături culturale apropiate și este considerată o parte Iranului

106 Hooman Peimani, op.cit , p. 145.
107 Ibidem, p.129
108 Ibidem, p.197
109 Mustafa Aydin, op.cit, p.24

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
40
Mare. Iranul a fost printre primele state care au inițiat legături cu Tadjikistan după 1991 și
a stabilit relații diplomatice prin crearea unei ambasade. În timpul războiului civil, Iran a
încercat o mediere î ntre părți, iar la acordul de pace a fost una dintre părțile care garantează
respectarea acordurilor. 110 Însă, relațiile bilaterale nu au atins un nivel prea ridicat,
deoarece Revoluția Islamică promovată de către Iran nu a fost pe placul establishment -ului
politic al Tadjikistanului, care era o elită educată de aparatul sovietic și căreia i -a fost
insuflată idea secularismului. În acastă situație, valorile celor două state nu s -au pliat, iar
elementul cultural -istoric nu a fost suficient.
În cazul Turkmenis tanului există o conexiune etnică cu Iranul, deoarece pe lângă
existența unui grup turkmen important în Iran, ele conțin și elemente istorice comune.
Teheran și Așgabat au proximitatea geografică ce le pune într -o situație de interacțiune, iar
din punct de vedere geopolitic Turkemnistan este o poartă de intrare spre Asia Centrală.111
Nu are acces la vreo rută comercială internațională, deci este obligată să mențină relații atât
cu Iranul cât și cu Rusia.
Iranul obținuse o anumită influență asupra Tadjikistan ului și Turkmenistanului,
însă s -a limitat aici, datorită perspectivei geopolitice și a cooperării cu Rusia, fiind
considerat de o importanță mai mare decât destabilizarea celor două prin intermediul
islamului.112
Construirea propriei identități a fost un fe nomen desfășurat în cadrul întregii
regiuni, iar statele au dorit să își afirme propria afinitate în detrimentul intrării sub umbrela
unui alt actor.113
2.3.2 China
Dacă ne raportăm la implicarea actorilor externi în Asia Centrală, strategia
adoptată de Chin a este una mai cuprinzătoare raportat la prezența ad hoc a Statelor Unite în
războiul ei împotriva terorismului. Regiunea este localizată într -o poziție strategică pentru
menținerea nevoilor industriale ale Chinei și s -a transformat după anii 1990 într -un spațiu
așa-numit „Dingwei”, care este asemănat cu dictonul clasic al Lebesnraumul – al spațiului

110 Hooman Peimani, op.cit, p.161
111 Ibidem, p.180
112 Mustafa Aydin, op.cit, p.25
113 Ibidem, p.26

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
41
vital, a Mesei de Șah exprimată în viziunea lui Brzezinski sau a luptei finale între civilizații
propovăduit de către Samuel Huntington.114
Perspectiva geopoliti că a Chinei vizează spațiul Asiei Centrale ca pe o amenințare
la adresa integrității statale dar și într -o perspectivă vitală pentru menținerea creșterii
economice chineze, iar ultimul aspect este adaugăt mai târziu în ecuația regională, mai
exact după anu l 2009 și va fi analizat în capitolul următor pe larg. Deocamdată, interesul
Chinei s -a oprit asupra unei amenințări emergente venite dinspre vest.
Rolul Asiei Centrale pe scena interacțiunilor internaționale a scăzut semnificativ,
aproape inexistent odată cu concretizarea puterii sovietice asupra acestei regiuni. China a
fost exclusă din relația cu aceasta datorită problemelor sino -sovietice, lucru care nu se mai
întâmplase de câteva secole.115 Relația nouă care se contura a adus odată cu oportunități de
colaborare și o problemă majoră în viziunea elitei comuniste chineze, anume regiunea
Xinjiang.
Xinjiang este o regiune situată în partea de vest a Chinei, unde structura etnică
este dominată de către grupuri turcice care au adoptat religia musulmană și cunosc uți sub
denumirea de uiguri. Aceștia au legături cultural -istorice cu indigenii din regiunea Asiei
Centrale, iar granițele istorice diferă de cum arată harta actuală a Chinei. Istoric, grupul
uigurilor se identifică cu ideea unei formațiuni statale denumit e Turkestanul de Est, iar
procesul de creare a identităților naționale în Asia Centrală a oferit ocazia să spere la
recrearea unui spațiu al lor. Apartenența regiunii la China datează din anul 1949, iar în
timpul comunismului nu s -a reușit integrarea compl etă a acestui grup.116
În expansiunea ei spre regiunea Xinjiang, China s -a lovit de popuția indigenă de
origine turcică, practicieni ai islamului. Ei promovau o cultură diferită, loialități tribale și
un stil de viață diferit de la cultivator la comercianți și hoarde nomadice. Abordarea Chinei
în privința regiunii Xinjiang trebuie văzută din perspectiva istorică a unei zone de conflict
și dispute. China s -a confruntat cu vecinii nomazi pe parcursul istoriei. Uigurii sunt
aproximativ 9 milioane în regiunea Xin jiang.117 În acest condiții, se putea crea o masă
critică care poate pune serioase probleme stabilității politice interne. Unul dintre

114 Niklas SwanströM , „China and Central Asia: a new Great Ga me or traditional vassal relations?”, Journal
of Contemporary China , vol. 14, nr. 45, noiembrie 2005, p. 569.
115 Ibidem , p.570
116 Ibidem , pp.571 -572
117 Clifton W. Pannell, „China Gazes West: Xinjiang’s Growing Rendezvous with Central Asia”, Eurasian
Geography and Economics , vol. 52, nr. 1, 1 ianuarie 2011, pp. 105 -107.

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
42
elementele în jurul căruia se putea coaliza această masă era văzut în opinia Chinei de
extremismul islamic.
În anii 2000, t rupele chineze au descoperit în Xinjiang un întreg arsenal la câteva
grupuri de uiguri, printre care 4 100 kg de dinamită, 2 700 kg de exploziv și 600 de
arme118. În această situație, demersurile establishment -ului politic chinez a fost de a
intensifica prez ența armatei în această zonă, demers încurajat și de problema talibanilor din
Afganistan. Intensitatea problemei crescuse în acest caz, iar China a declarat că grupurile
uigurilor care doresc crearea unei mișcări secesionare se află într -o legătură strânsă cu
talibanii și cu oamenii lui Osama bin Laden. A justificat acțiunea militară pe baza stopării
creării unui refugiu al teroriștilor în regiunea Xinjiang.
Acțiunile Chinei nu s -au rezumat doar în interiorul granițelor, ci a translat la
proximitatea Asiei Centrale, de unde a acționat de pe o poziție de putere printr -o retorică
amenințătoare la adresa statelor central asiatice prin care le avertiza că oferirea vreunui
sprijin sub orice formă – protecție sau antrenament – va afecta relațiile bilaterale. Astfe l, în
anul 2000 se concretizează Declarația de la Dușanbe, Tadjikistan, de către grupul Shanghai
Five care recunoaște amenințarea afgană, dar și separatismul, terorismul și extremismul
uigurilor ca pe un mijloc de destabilizare regională. Materializarea De clarației s -a realizat
prin crearea unui centru anti -terorism în Bișkek, Kârgâzstan , cu un sprijin important venit
din partea Chinei.119
Odată cu preluarea puterii de talibani în Afghanistan, acest stat a devenit teritoriul
de pregătire a organizațiilor extr emiste din Asia Centrală, Filipine, Cecenia, Kasmir și
celor din regiunea Xinjiang.120 Amenințarea care se concretiza a pus China în postura de a
contribui la securitatea regională, implicându -se în relația cu statele vecine în domeniul
cooperării militare. În anul 2001 grupul Shanghai Five devine Organizația pentru
Cooperare de la Shanghai care își extinde aria de cooperare. Cooperarea regională nu a fost
singura decizie a Chinei, aceștia și -au îndreptat atenția și spre principalul furnizor de
securitate de la nivel mondial, SUA, și a reușit prin intermediul relațiilor diplomatice ca
SUA să declare Partidul Islamic Turkistan, format din uiguri naționaliști, drept o

118 Niklas Swanströ M, op.cit. p.572
119 Ibidem. pp.573 -574
120 Svante E. Cornell, Regine A. Spector, „Central Asia: More than Islamic extremists”, The Washington
Quarterly , vol. 25 , nr. 1, martie 2002, p. 198.

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
43
organizație teroristă121. Demersurile diplomatice i -au oferit Chinei legitimitatea de acționa
împotriva unei grupări teroriste spre a -i limita efectele și chiar de a o distruge.
Divizarea uigurilor în mai multe state a determinat China să acționeze în vederea
stopării oricărei posibilități de creștere a influenței acestora în Xinjiang care să se
concretize în vreo mișcare legitimă la nivel politic. În statele din Asia Centrală locuiesc
aproximativ 500 000 de uiguri, dar totuși nu au primit un suport politic care să poate fi
materializat într -o mișcare politică legitimă. Această susținere a fost bloc ată de către China
prin mijloace economice și politice, reușind a convinge celelalte state de avantajele
cooperări, în ciuda susținerii unei mișcări secesioniste.122
Kazahstan, Uzbekistan și Kârgâzstan au apelat la tactici nu tocmai ortodoxe, astfel
că ei ca pturau uiguri extremiști pe care -i extrădează în China, unde primesc sentințe
capitale pentru a demonstra că acțiunile lor nu sunt tolerate de statul chinez123. Aceste
acțiuni au atras critici dinspre statele vestice democratice, dar noua Organizație pentru
Cooperare de la Shanghai a inițiat o colaborare politică, iar nivelul politicii externe era
discutată la nivel personal, fapt ce a favorizat China și metodele ei în fața abordării vestice.
La nivel diplomatic, China merge pe o strategie de ignoranță față de încălcările și
abuzurile la adresa drepturilor omului, iar prin aceste metode relațiile inter -statale se
mențin la un nivel ridicat, fără prea multe contradicții.124
În cadrul acestei secțiuni, a fost abordat principalul interes al Chinei în Asia
Centr ală, care a condus spre o cooperare mai strânsă cu statele din această zonă. Temporar
discuția s -a produs la începutul anilor 2000, moment de început al analizei noastre, ca mai
departe în următorul capitol să vedem evoluția relației Chinei cu proximitatea vestică.
Dacă problema uigurilor a necesitat o abordare amicală față de Statele Unite, iar
interacțiunea cu Rusia a fost limitată, mai departe dinamica regională se va transforma și se
va axa pe interacțiuni de natură economică. Cooperarea și rivalitatea între puteri va aduce
China și Rusia în aceeași barcă împotriva SUA în cadrul arenei regionale.

121 Ibidem, p.209.
122 Clifton W. Pannell , op.cit, p.110.
123 Ibidem, p.114.
124 Ibidem, p.115.

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
44
CAPITOLUL 3: Provocările la adresa Rusiei în Asia Centrală
În termenii teoriei realiste, caracteristicile relației Rusia -Asia Centrală este una
care urmărește obiective individuale de la relația economică și până propria securitate.
Interacțiunea se realizează la nivelul actorilor, aceștia fiind principalul element avut în
vizor. Poziția pe care Rusia o vizează în regiune este aceea de lider care să reușească să -și
maximizeze interesele. Puterea exercitată este principalul mijloc pentru îndeplinirea
obiectivelor dar, în același timp, pentru a reuși să vizeze interesele statului este nevoie de o
stabilitate regională macarcată conform teoreticienilor realiști prin balanța de putere.
Organizațiile regionale din zonă sunt pur și simplu niște mecanisme folosite de state pentru
a exercita conducerea125. Vom vedea mai târziu în cadrul acestui proiect că balanța de
putere este asigurată de mai mulți actori, unii având un r ol esențial în menținerea acesteia,
și totodată vom regăsi o serie de organizații internaționale dezvoltate după încheierea
Războiului Rece, o serie dintre acestea având drept inițiator Federația Rusă, iar altele actori
din spațiul Asiei Centrale sau actor i externi.
Asia Centrală prezintă o rețea complicată de munți, văi și expusă unei amenințări,
pe o porțiune largă, dinspre partea de nord, unde se află Rusia, precum spunea Robert
Kaplan.126 Însă, amenințarea nu se rezumă doar la clasicul dictong al geopolit icii prin
expansiunea actorului cu capabilități mai mari, ci și la faptul că acesta poate să își creeze o
zonă tampon pentru a -și proteja interese și propria securitate. În acești termeni trebuie
văzut acest capitol, întrucât Asia Centrală este expusă la s ud de mișcările conflictuale din
lumea musulmană, unde se prezintă o posibilitate ridicată de extindere, iar nivelul de
securitate pe care aceste state îl pot furniza este scăzut, astfel încât grupurile teroriste din
Afganistan pot avansa în regiune pentru a se stabili.
Dacă până acum am văzut o perspectivă rusă asupra regiunii prin intermediul
lentilei reprezentate de geopolitică, care -i oferea oportunitatea de a se gândi la o eventuală
intrare a celor cinci state în zona strictă de influență a Rusiei și s ă fie singurul furnizor de
stabilitate regional, mai departe vom arăta că elementul clasic al geopoliticii nu se aplică.
Lentila securitară va marca ceea ce înseamnă abordarea administrației Putin, pe lângă
construcția unei puteri economice.

125 Paul R. Viotti, Mark V. Kauppi, op.cit, pp.28 -31.
126 Robert D Kaplan, op.cit , p.110.

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
45
Administrația Putin și -a axat politicile în două domenii esențiale înțelegerii
problemei ridicate în cadrul acestei lucrări. Primul domeniu în care și -a îndreptat atenția a
fost economia pentru acapararea unui control al statului asupra principalelor companii din
domeni ul energetic, iar cel de al doilea este reprezentat de domeniul securității, domeniu în
care acesta a activat și cu persoane de unde și -a format staff -ul.
Prima perioadă a administrației Putin, de la începutul anilor 2000, a fost o politică
ajustată contex tului, când prezența Statelor Unite putea marca un prim semn de cooperare
din cadrul noii administrații, însă structura militară nu a dorit să ofere nici o șansă acestei
posibilități. Momentul instalării unei noi conduceri poate fi asociat cu o oportunitat e de
etalare a propriei forțe și a unei politici externe active, fiind exact lucruri pe care a mizat
establishment -ul militar. Viziunea acestora se poate rezuma în următoare sintagmă “SUA
este prezentă în regiune pentru o perioadă limitată de timp , însă R usia va fi mereu aici.” În
raționamentul militar, Rusia a căutat o formă puțin nuanțată de hegemonie asupra statelor
CSI care vizau o refacere a economiei și a puterii militare, susținute de o politică privind
provocările de securitate venite dinspre sudul volatil.127
Războiul din Afganistan a stârnit o problemă internă în cadul Federației Ruse în
legătură cu trupele care să fie desfășurate în regiunea Asiei Centrale, datorită temerilor că
istoria se va repeta ca în cazul intervenției din Afganistan din 1979. Viziunea tipică a unui
joc de sumă zero de către generalii ruși a fost exprimată în termeni geopolitici drept “ SUA
se aproprie sistematic de spațiul geopolitic rus” conform generalului Leonid Ivașov.128
În cadrul celui de al doilea mandat a lui Putin, în rândurile naționaliștilor se
discuta tema unei Rusii Mari, aceasta fiind o bază solidă pentru realegerea ca președinte a
lui Putin în 2004, iar mai departe se dorea o politică externă bazată pe principiiile
naționaliste. Deciziile politice puteau fi influe nțate de prezența foștilor agenți ai servicilor
de securitate în cadrul administrației129.
Retorica militară prezenta o voce vehementă la adresa misiunii americane și a
coaliției. Decizia politică îi aparținea lui Vladimir Putin, care a menținut susținerea p entru

127 Roy All ison, „Strategic reassertion in Russia’s Central Asia policy” în International Affairs , vol. 80, nr. 2,
2004, p. 276 -277.
128 General rus, Vicepreședinte al Academiei de Probleme Geopolitice și mai apoi președintele acestei
instituții
129 Roy Allison, op.ci t, p.277

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
46
misiunea americană, justificând această decizie prin amenințarea talibanilor și a Mișcării
Islamice din Uzbekistan asociate cu Al -Qaida.
Războiul din Irak i -a permis Rusiei să își conducă politicile spre angamente de
natură securitară cu statele memb re CSI și preocuparea SUA pentru Orientul Mijlociu a
dorit a fi fructificată cu o politică proactivă pentru statele din Asia Centrală. Rusia s -a
promovat ca un partener de încredere și cvasiautoritar, totodată și un furnizor de securitate.
Liderii din Asia Centrală au văzut cu ochi buni cvasiautoritarismul rus, existând suspiciuni
legate de SUA din cauza încercării de democratizare a Irakului.130
În octombrie 2003, Ministrul de externe Serghei Ivanov a prezentat un draft al
doctrinei militare în care Rusia îș i rezerva dreptul de a folosi forțe militare oriunde în lume
pentru a preveni orice mișcare care o face să se simtă amenințată. Elementul relevant din
această utopie îl reprezintă faptul că statele CSI sunt vizate de această inițiativă, în cazul în
care se opun unor propuneri. Ivanov amintea ca printre posibilele scenarii se regăsesc
conflictele etnice și bunăstarea economică a Rusiei.131 Construcția acestei doctrine a fost
bazată pe o bună cunoaștere și o conștientizare a efectelor politicilor sovietice din
proximitate și a modului cum acestea pot fi alimentate pentru a fi exploatate în scopul
Moscovei, tocmai de aceea nu s -a încercat nici o strategie de soluționare a problemelor de
la rădăcină, aceste rămânând într -o stare latentă. Expunerea militară a State lor Unite nu a
rămas fără un răspuns al Rusiei, astfel că aceștia încercau să își etaleze la rândul lor forța și
să își delimiteze sferele de influență.
Abordarea aceasta nu a fost suficientă pentru a a deveni o strategie în politica
externă pe termen lung , astfel că a apărut o alternativă atractivă pe care a mizat și Vladimir
Putin. Anatoly Chubasis132 a expus ideea conform căreia “imperialismul liberal trebuie să
devină ideologia Rusiei care să se concretize într -un imperiu liberal rus”. El sugerează
faptul că CSI sunt vitale pentru Rusia pentru a -și prezerva integritatea teritorială, resursele
și să se lupte cu SUA și UE, aducând în discuție o posibilă confruntare între așa -numitele
imperii ruse și americane în interiorul regiunii, implicit în Asia Centrală .133 Regiunea de la
sud de Rusia nu va intra într -un conflict de natură militară cu Statele Unite sau cu Uniunea
Europeană, fiind doar un conflict de natură civilizațională și a valorilor.

130 Ibidem, p.278
131 Ibidem, p.279
132 Un influent politician și economist rus, unul dintre coordonatorii privatizării Rusiei din perioada Elțîn
133 Roy Allison, op.cit, p.280

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
47
Vladimir Putin, pentru al doilea său mandat, aduce în jurul său perso ane din afara
sferei militare, în special sfera economică. Astfel, Dmitri Medvedev, prim -vicepremier și
fost director al Gazprom în 2004, a venit cu o abordare diferită de cele militare clasice.
Politicile economice au vizat companiile de petrol și gaz car e au și atribuții externe,
oferidu -le un suport din partea guvernului.134 În aceste condiții, Gazprom devine o firmă a
statului și își face resimțită prezența în Asia Centrală, iar Vladimir Putin primește în
subordinea sa această companie pe care o foloseșt e în politica externă.
Capitalismul rus este definit ca un capitalism monopolist care are următoarele
caracteristici – controlul asupra producției și centralizarea puterii. Cel mai mare monopol
este realizat de către stat, care controlează 73% din sectorul de transporturi, 50% din
industria gazului, 49% din serviciile bancare și 45% din sectorul petrolier, care împreună
reprezintă jumătate din PIB -ul Rusiei.135De asemenea, monopolul rusesc este un
corporatism de stat prin care controlează industriile strategi ce, precum sectorul energetic și
militar. Elita politică rusă asigură managementul companiilor de stat fără vreo supunere a
unui control parlamentar 136.
Stephen Blank propune o structură de analiză a principalelor provocări ale Rusiei
dinspre Asia Centrală bazată pe patru elemente: amenințarea afgană, crearea unui stat
islamic în Asia Centrală, competiția cu China și competiția cu actori externi.137 Aceste
provocări au diferite cauze și pornesc de la un nivel regional spre unul global, totuși în
competiția car e s-a născut în acest spațiu se regăsește un spațiu comun asupra căruia
principalii actori păstrează un scop comun, dar interesele lor se lovesc odată ce intervine
partea economică și a valorilor proprii.
3.1 Amenințarea teroristă din Afganistan
Afganistanul a reprezentat pentru Rusia o problemă din perioada sovietică, iar
aceasta a reapărut la începutul anilor 2000, când statul afgan a devenit extrem de instabil și
un teren fertil organizațiilor teroriste. Afganistan nu face parte din Asia Centrală, iar
carac terul statului artificial și greu de integrat de vreo forță externă l -a lăsăt într -o situație
de subdezvoltare și divizat.

134 Ibidem, pp.282 -283
135 Ksenia Kirkham, „The formation of the Eurasian Economic Union: How successful is the Russian regional
hegemony?”, Journal of Eurasian Studies , vol. 7, nr. 2, 2016, p. 115.
136 Ibidem , p.117
137 Stephen J. Blank, „Challenges to Russia in Central Asia”, American Foreign Policy Interests , vol. 33, nr. 5,
septembrie 2011 pp.209 -221.

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
48
În momentul consolidării puterii talibane în Afganistan s -a creat o zonă proprice
pentru antrenarea organizațiilor teroriste din Cece nia, Asia Centrală, Kașmir, Xinjiang etc.
O asemenea situație nu poate fi privită cu ochi buni de niciun stat care știe că se confruntă
cu o posibilă emergență a unei astfel de organizații și să -i amenințe stabilitatea socială.
Principalul furnizor de secu ritate regional, încă de la prima anexare a teritoriului,
a fost Rusia, care după anul 2001 a acceptat să împartă această calitate cu Statele Unite în
vederea Războiului împotriva Terorismului138. Deplasarea primelor forțe ale Aliaților în
zonă a creat o dez batere la nivelul comunității politice ruse, astfel s -a decis ca și Rusia să
ofere un sprijin militar pentru securitatea Asiei Centrale.
Administrația Putin a arătat determinare, după anul 2002, în vederea asigurării
rolulului de furnizor principal de secu ritate și a inițiat angajamente bilaterale sau
multilaterale în domeniul militar cu statele din Asia Centrală sub egida luptei contra
terorismului. În acest caz s -a produs crearea unor Forțe Colective de Reacție Rapidă în
cadrul Comunității Statelor Indepe ndente care să lucreze sub principiile securității
colective, idee pornită din 1992 de la Tratatul de Securitate Colectivă de la Tașkent între
statele CSI. Acum s -a ajuns la crearea Organizației Tratatului de Securitate Colectivă
formată din Rusia, Kazahst an, Kârgâzstan și Tadjikistan, Belarus și Armenia. Un an mai
târziu s -au trasat sarcini importante, precum Organizația să răspundă amenințărilor și
provocărilor prin intermediul unor structure militare comune, comanda acestora să fie la
Moscova, crearea un ei forte rapide pentru Asia Centrală, un sistem aerian comun și
coordonarea acțiunilor în politica externă, de securitate și apărare.139
Rusia nu a reușit să convingă toate statele regionale să adere la această inițiativă,
astfel că rolul acesteia de furniz or de securitate era pus subsemnul întrebării. Turkmenistan
și Uzbekistan nu au optat pentru aderarea la această structură, iar eficiența cu care Rusia
putea interveni la nivelul regional a scăzut, reușind a dezvolta relații de cooperare în
domeniul milita r doar cu Kazahstan, Kârgâzstan și Tadjikistan.
Un avantaj în stabilirea acestor relații a fost faptul că mediul politic rus cu cel al
statelor din Asia Centrală vizează niște principii comune, astfel că întâlnim niște structuri

138 Roy Allison , op.cit, p.284
139 Ibidem , pp.285 -286

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
49
politice ierarhice în care numărul decidenților este restrâns la un grup de persoane cu care
se bazează pe contacte personale și prea puțin pe relații diplomatice sau instituționale.140
În strategia Rusiei, Afganistanul nu este o extindere a politicilor din Asia
Centrală. Acest lucru denotă ideea unei scenariu în care Rusia nu are o strategie asupra
Afganistanului și încă predomină “simdromul Afganistan”. Declarațiile publice ale
președintelui Medvedev, când s -a anunțat retragerea trupelor americane din Afganistan, au
redat ideea unui sentiment de teamă pentru Moscova.141
3.2 Islamul și impactul său asupra regiunii
După căderea comunismului s -a realizat o ușoară eliberare a religiei și s -a permis
o activitatea islamică, totuși aceasta rămânând sub supravegherea statului. Zonele unde
acest luc ru a fost mai intens au fost zona sudică în Tadjikistan, Uzbekistan, Kârgâzstan la
intersecția celor trei pe Valea Fergana. Evenimentul marcant și în care s -au implicat statele
din Asia Centrală a fost reprezentat de războiul Civil din Tadjikistan, între f oștii comuniști
aflați la guvernare și mișcarea islamică.142 Valea Fergana este un punct roșu al hărții
regionale, suprapunerea a trei state în această zonă stârnind conflicte politice pentru
gestionarea zonei, dar și pentru abordarea diferită din partea ace stor state, fiecare încercând
a rezolva problemele apărute prin propriile metode sau sprijin extern.
Problema este reprezentată de extremismul islamic care vizează direct obținerea
puterii politice, nu crearea unei mase critice din societate. În această si tuație se naște și
conflictul între islamicii moderați, care predomină în toate cele 5 state și acceptă status –
quo-ul și cei extremiști dornici de a -și duce la capăt misiunea de a schimba societatea.143
Mediul politic tolerează religia în măsură în care priv ește doar mediul de jos al societății și
nu dorește a interfera în activitatea politică, acest lucru fiind de înțeles în măsura în care
elitele politice se trag din fostul aparat sovietic. Măsurile de combatere a vreunei activități
care să iasă din linia t rasată de aceștia va fi asupru pedepsită, instrumentele securității și a
sistemului penal fiind menținute pentru eradicarea oricărei abateri.

140 Sergei Dorofeev, op.cit , p. 10.
141 Anna Matveeva, op.cit, p.491 .
142 Svante E. Cornell, Regine A. Spector, „Central Asia: More than Islamic extremists”, The Washington
Quarterly , vol. 25, nr. 1, martie 2002, p. 195.
143 Ibidem , p.196

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
50
Principala organizație bazată pe fundamentul islamic despre care o să discutăm și
care a creat o implicare politic ă și externă din partea decidenților politici, pe lângă
destabilitatea socială, este reprezentată de către Mișcarea Islamică din Uzbekistan.
Mișcarea Islamică din Uzbekistan și -a pornit activitatea militară în 1999. În cadrul
organizației se regăsesc uzbeki, dar și tadjiki care au luptat de partea mișcării islamice în
cadrul războiului civil din Tadjikistan și au creat o zonă de acțiune în cadrul Văii Fergana.
Ei au legături și cu grupările de talibani din Afganistan, unde au fost și pregătiți.144În mult e
contexte această organizație a fost asociată cu Al -Qaida.
În anul 2000, după un nefericit atac al acestei organizații pe teritoriul
Uzbekistanului, au fost uciși cetățeni americani și japonezi, Mișcarea Islamică din
Uzbekistan a fost trecută pe lista Sta telor Unite de grupări teroriste.145
Inițiatorii Mișcării Islamice Uzbekistan, Tahir Yuldașev și Juma Namangani, și -au
pierdut viața în cadrul luptei de partea talibanilor în Afganistan împotriva forțelor NATO.
După ani de insurgențe, o mare parte dintre sus ținătorii acestei mișcări care plecaseră să
lupte alături de talibani, s -au întors în Asia Centrală, unde au încercat să răspândească
formele de radicalism și expertiza militară pe care le -au dobândit.146
Această mișcare s -a divizat, creând mai multe mișcări secundare la care este
dificil de descoperi numărul adevărat al membrilor. Pierderea principalilor lideri ai
organizației a determinat divizarea acestora, iar militanții au avut de ales în continuarea
provăduirii jihadului în zona de origine sau să îndrep te spre alte zone cu potențial pentru a
se stabili și crea o formă statală. Conform lui Luke Falkenburg, marea majoritate a acestor
luptători au preferat să meargă înspre alte zone, în special Pakistan.147
Hizb -ut-Tahrir este o altă organizație care a cuprin s opoziția nearmată în
Uzbekistan, Tadjikistan și Kârgâzstan , cu scopul de a educa tinerii care mai departe să
răspândească mesajul regilios în grupurile sociale defavorizate. Misiunea acestora este de
creare a unui stat islamic în Asia Centrală.148 Această mișcare își desfășoară activitatea în
mare partea în Valea Fergana, unde abuzurile la adresa drepturilor omului și situația

144 Ibidem, p.197
145 Ibidem, p.194
146 Luke Falkenburg, „On the br ink: The resurgence of militant Islam in Central Asia”, Small Wars &
Insurgencies , vol. 24, nr. 3, 2013, p. 375.
147 Ibidem, p.376
148 Svante E. Cornell, op.cit , p. 200.

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
51
socială precară a favorizat răspândirea acestei organizații. Hizb -ut-Tahrir urmează
programul Mișcării Islamice de a răsturna guvern ul din Uzbekistan și stabilirea unui stat cu
preponderență religioasă pe întreg teritoriul Asiei Centrale.149
Merită ca în continuare să analizăm de ce aceste organizații nu au reușit să
prospere și care a fost factorul decisiv în acest caz. Până în acest mo ment am putut observa
existența acestor două organizații cu un scop comun, dar mijloacele pe care le -au folosit
diferă. Discuția a privit mediul politic, astfel că tot acest element va fi decisiv în
următoarea partea a analizei.
În anul 2005 în Kârgâzstan au avut loc alegerile parlamentare, iar opoziția a
afirmat că acestea au fost incorecte și actualul regim condus de președintele Askar Akayev
este unul corupt și nedemocratic. Guvernul s -a dezis de aceste declarații, iar astfel au pornit
manifestări import ante în sudul țării. Protestele s -au extins în capitala Bishkek și au pornit
spre capturarea reședinței președintelui. Numele acestei revoluții a venit din culorile alese
de manifestanți, iar cererile acestora ca președintele Akayev să demisioneze nu au ad us
rezultatele scontate. Manifestările au continuat datorită nemulțumirii populare care era la
un nivel tot mai crescut, durând până la începutul anului 2009.150
Manifestația anti -guvernamentală s -a transformat într -o baie de sânge, 200 de așa –
ziși teroriști fiind uciși, dar sursele au transmis că au fost persoane nevinovate implicate în
acțiunile forțelor guvernamentale. În Andijan manifestările s -au extins în violențe, unde
clădiri guvernamentale și închisori au fost atacate, ucizând personal guvernamental, iar
alții find luați ca ostatici. Guvernul uzbek a transmis că aceste manifestări erau de natură
teoristă cu scopul destabilizării zonei Fergana, iar acest lucru a făcut legitime atacurile
violente ale forțelor de securitate împotriva celor 2 organizații Mișcarea Islamică și
Partidul Eliberării. În conflict, de partea celor două organizații, au intervenit și surse
externe, dar forțele de securitate au stopat conflictul. În ciuda încheierii conflictului armat,
cauzele conflictului nu au rămas rezolvate și c ele mai accentuate fiind de natură socială –
sărăcia și lipsa locurilor de muncă.151

149 Hooman Peimani, op.cit , pp. 15 -16.
150 Askar Akaev, Vladimir Pantin, „Central Asia as the economic and geopolitical tension nexus: Some
implications for the world futures”, World Futures , vol. 74, nr. 1, 2 ianuarie 2018, p. 37.
Ibidem, p.86
151 Ibidem, p.87 -88

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
52
Exemplul din Tadjikistan poate fi ușor translatat înspre celelalte state din Asia
Centrală, reprezentând un moment când creionarea unei opoziții față de guvern a fost aspru
pedepsită și justificată prin etichetarea acestora drept niște teroriști. În situația existentă a
unor regimuri autoritare aplicarea sistemului judiciar este controlat într -o mare măsură de
către politic, astfel că forțele de ordine au executat ordinele ve nite și au stopat sângeros
orice manifestație. La fel s -a procedat și în cazul celor 2 organizații amintite mai sus
Mișcarea Islamică din Uzbekistan și Hizb -ut-Tahrir, aceștia văzându -se nevoiți a pleca în
exil și chiar descurajați în a mai promova ideile lor în societate. Politicile guvernamentale
au fost eficiente în stoparea acțiunilor extremiștilor, dar aceste politici s -au prezentat și în
cadrul altor manifestații care doreau schimbarea status -quo-ului local sau regional.
Aceste grupuri nu au reușit să acapreze vreo putere politică, singurul partid
acceptat și care participă la alegeri fiind Partidul Eliberării din Tadjikistan. În rest, în
celelalte state nu există vreun partid acceptat de această natură. Politica dură a guvernului
a fost principalul f actor care a blocat extinderea extremismului islamic, problema fiind
pusă în contextul delimitării acestei ideologii de un principiu al democrației reprezentat de
opoziția și dreptul la manifestare pașnică a acestora. Nu a existat vreo dorință
guvernamneta lă de clarificare a acestui aspect, iar lupta contra terorismului a fost
justificată prin stoparea oricărei forme de opoziție.
Rolul Asiei Centrale în ecuația aceasta este dată de localizarea sa geografică care
o face să fie o zonă de tranzit dinspre Afgan istan spre Rusia. O altă amenințarea este
reprezentată de traficul de droguri, Afganistanul fiind unul dintre cei mai mari producători
de opium din lume. Astfel, după ce s -a reușit o limitare a extinderii organizațiilor teroriste,
la nivelul politicului s -a pus problema traficului de droguri. Discuția nu s -a axat pe vreo
intervenție în Afganistan și pe rezolvarea problemei la nivelul zonei tampon reprezentate
de Asia Centrală.
În 13 aprilie 2011 la Duma de Stat a avut loc o dezbatere privind Asia Centrală,
unde au fost prezenți reprezentanți din întregul establishment politic și al serviciilor de
securitate din Federația Rusă. Conform lui Andrei Grozin, expert în studiul asupra Asiei
Centrale prezent în sala unde a avut loc dezbaterea, acesta a transmis trei direcții creionate
de-a lungul dezbaterii. Prima direcție era una care a dat în retragere și milita pentru
închiderea sistemului de vize pentru statele central asiatice, excepție fiind Kazahstan,
pentru a stopa amenințările traficului de droguri și a emig ranților ilegali. A doua abordare a

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
53
fost rezultatul unei perspective asupra sistemului economic și parțial, al serviciilor
securitate, și milita pentru consolidarea influenței ruse prin intermediul organizațiilor
existente – Organizația Tratului pentru Sec uritate Colectivă, Comunitatea Economică
Eurasiatică (actuala Uniune Economică Eurasiatică) și a Uniunii Vamale, chiar și a unor
terțe părți precum diferite ONG -uri care să promoveze cultura rusă. Ultima abordare este o
cale de mijloc dintre cele două, ce milita pentru o angajare limitată care să se manifeste în
proiecte cheie ce contribuie la scopul rus, precum proiectele energetice, comunicațiile și
transporturile – modelul Chinez aplicat în regiune.152
Problema apărută în societatea rusă asupra migranțilo r își pune amprenta asupra
politicii externe a Rusiei. Conform Agenției Federale a Migrației, aproximativ 9 milioane
de migranți din CSI vin să muncească în Rusia, date de la nivelul anului 2009. Mai mult,
sentimentele anti -migranți și xenofobe au crescut, iar conform Public Opinion Foundation
în 2012, 80% dintre cetățenii ruși dezaprobau atacurile asupra imigranților realizate de
grupuri de naționaliști și 56% nu doreau ca imigranții să vina în orașele lor, pentru că ar fi
fost dificilă conviețuirea cu ace știa. Alte statistici, de data aceasta din 2011, a Centrului
Levada de sondaje, arată că 39% dintre rezidenții din Moscova erau îngrijorați de prezența
migranților din Asia Centrală și Caucaz.153
Conform UNODC – Raport asupra drogurilor la nivel mondial – traficul de
droguri din Asia Centrală în 2009 se estima la 1,4 miliarde dolari, iar prin Tadjikistan
treceau anual 100 tone de heroină. În Rusia, aproximativ 2,5 milioane de oameni sunt
dependenți de heroină.
3.3 Competiția cu actor ii externi – Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană
Conflictul de natură civilizațională poate fi evidențiat din anul 2007, când
Uniunea Europeană a adoptat un prim document care reflectă posibila abordare pe care o
va avea asupra acestui spațiu. Astfel, s -a adoptat Strategia Uniunii Europene pentru Asia
Centrală, în care inițiază dezvoltarea relațiilor în cadrul unor obiective, precum dialogul și
cooperarea pentru rezolvarea abuzurilor la adresa drepturilor omului, cooperarea în
domeniul educației, a statului de drept, energie i, transportului, mediului înconjurător și
managementul apei, relațiile comerciale.154 Totuși, elementele introduse de Uniunea

152 Anna Matveeva, „Russia’s changing security role in Central Asia”, p. 480.
153 Ibidem, p.483
154 Paraschiva Bădescu, „ASIA CENTRALĂ EVOLUȚII, PROVOCĂRI, STR ATEGII, PERSPECTIVE”, 2014, p.13.

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
54
Europeană nu sunt familiare acestui spațiu și chiar cei doi actori regionali, China și Rusia,
nu doresc ca agendele democratice să se infiltreze în mediile politice locale.
Strategia prevede pentru exercițiul 2007 -2013 și un buget care să susțină
campaniile desfășurate în Asia Centrală, fiind alocate 675 milioane euro pentru
consolidarea abordării comune.155 În aceste condiții, Uniunea Europeană s -a angajat pentru
o cooperare regională în Asia Centrală, iar Strategia a fost reafirmată de către Consiliu
European în anul 2012, privind o abordare pragmatică și sistematică care va fi nișată pe trei
domenii principale: statul de drept, educaț ia și mediul înconjurător, prin intermediul unor
platforme comune de colaborare.156
Situația civilizațională și a valorilor promovate în competiția Rusia -Uniunea
Europeană prezintă și o altă perspectivă, anume cea a tranzitului de gaz, care face din
Uniunea Europeană un actor dependent de Rusia. Uniunea Europeană caută alternativă ca
această resursă să vină direct din acest spațiu pentru a evita conductele ruse. În acest caz, și
modul cum va fi privită se va schimba din perspectiva liderilor politici din aces t spațiu,
datorită faptul că UE va veni cu investiții concrete în zonele strategice. În 2010 s -a lansat
un proiect denumit Facilitarea Investițiilor pentru Asia Centrală care vizează paliere cheie
precum energia, mediul, IMM -urile, transporturile.157
Uniune a Europeană a venit cu o strategie prin care să își promoveze valorile
democratice și apărarea drepturilor omului. Însă, în strategia propusă de UE nu se regăsesc
mecanisme prin care va putea rezolva dilema dintre interese și valori. Cele două
componente s unt de o natură total divergentă și necesită mecanisme diferite, uneori chiar
vizând lucruri contradictorii.
UE a căutat să stabilească relații bilaterale privind resursele energetice cu
Kazahstan și Turkmenistan. În 2008 s -a realizat un summit UE -Asia Cen trală la Așgabat,
în care Turkemnistan a căzut de acord a suplimenta cu 10 milioane metrii cubi de gaz prin
conducta Nabucco. Agenda privind drepturile omului a rămas la un nivel scăzut în relația
UE-Turkmenistan, iar în cazul Kazahstanului se bazează pe a spectele economice. Statele

155 Consiliul europei, http://www.consilium.europa.eu/en/press/press -releases/2017/06/19/conclusions –
central -asia/
156 Praschiva Bădescu, op.cit., p.15
157 Ibidem, p.16

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
55
central asiatice continuă a fi curtate de către UE pentru a oferi o alternativă a resurselor
rusești.158
Războiul ruso -georgian a încurcat planurile UE pentru dezvoltarea unei conducte
Baku -Tbilisi -Ceyhan, această rețea fiind înch isă datorită războiului, iar investitorii s -au
retras din cauza instabilității din Georgia și prezenței trupelor ruse pe teritoriul acestui stat.
Abkhazia și Oseția de Sud au trecut sub conducerea formală a Rusiei, aceste regiuni fiind
zone de tranzit. Rus ia a contestat agenda democratică și pro -drepturile omului din cadrul
revoluțiilor colorate (Ucraina, Kârgâzstan și Georgia), găsind de partea ei guvernele
autoritare a acestor state.159La nivel politic, prezența Uniunii Europene a fost problematică,
menținâ ndu-se doar datorită investițiilor pe care urmau a fi furnizate statelor central
asiatice, cooperarea politică nefiind un element în care se pot aprofunda relațiile, cel puțin
în actualul context.
În cazul Statelor Unite, aceștia și -au făcut resimțită prez ența la începutul anilor
2000 în Asia Centrală sub stindarul luptei împotriva terorismului. Acest lucru a fost
principala politică a Statelor Unite, în care în primă etapă viza securitatea regiunii și
oportunitatea de a folosi bazele militare pentru interv enția din Afganistan.
Evenimentele din 11 septembrie 2001 au demonstrat rolul strategic al regiunii
pentru comunitatea trans -atlantică. Statele Unite ale Americii au pornit Operation Enduring
Freedom în Afganistan în zona Karși -Kanabad cunoscută sub numele de K2 în sudul
Uzebekistanului și pe aeroportul Manas din Kârgâzstan , aproape de capital Bișkek.
Guvernul german a negociat separat cu guvernul Uzbekistanului o înțelegere prinvind
folosirea bazei de la Termez aproape de granița cu Afganistan pentru a ofe ri suport
misiunii din Afganistan. De asemenea, alte state ale Coaliției au negociet și au primit acces
de trecere prin Kazahstan, Tadjikistan și Turkmenistan pentru a putea asista misiunea
OEF.160 (Vezi anexa nr.6 )
Răspunsul Moscovei la bazele deschise de c ătre SUA și aliații ei a venit după doi
ani, moment în care s -a creionat o competiție între Rusia și actorii externi în vederea
stabilirii principalului furnizor de securitate al regiunii. Obiectivul de asigurare a unei zone

158 Alexande r Cooley, „Principles in the pipeline: managing transatlantic values and interests in Central
Asia”, International Affairs , vol. 84, nr. 6, 2008, p. 1183.
159 Ibidem, p.1184
160 Alexander Cooley, „Principles in the pipeline: mana ging transatlantic values and interests in Central
Asia”, p. 1175.

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
56
de securități în Asia Centrală este bine reprezentat de deschiderea unei noi baze aeriene în
orașul Kant în Kârgâzstan în octombrie 2003, fiind prima bază externă construită după
căderea URSS, unde se găseaua 500 militari și 20 de aeronave. Principala funcție a acestei
baze este pentru suportul unor operațiuni special împotriva unor forțe ostile. Această bază,
împreună cu interceptoarele din baza din Dușanbe, Tadjikistan, poate realiza misiuni de
interceptare din Pakistan și Afganistan. De asemenea, geopolitic gândind, noua bază este în
proximitatea bazei aeriene închiriate de SUA din Manas, Kârgâzstan și contra
Uzbekistanului, care în 2003 se afla în relații dificile cu Rusia.161
Mai mult, Rusia a renegociat acordul din 1999 cu Tadjikistan privind o divizie
rusă și forțe pentru apărarea gr anițelor. Contingentul de 5500 militari și forțe de apărare a
granițelor au fost acceptați pe teritoriul Tadjikistanului, acesta fiind un răspuns la o
posibilă extindere a Coaliției Internaționale pe teritoriul acestui stat, precum s -a întâmplat
în Uzbekis tan și Kârgâzstan .162
Conform Radio Europa Liberă în anul 2003, Vladimir Putin susținea că această
divizie este un răspuns la regruparea militanților islamici în Afganistan, iar preocuparea
Rusiei nu se aplică doar Afganistanului, cât și Kârgâz tanului și Uzb ekistanului.
Odată cu extinderea misiunilor în Irak din 2003, Departamentul de Stat a stabilit
trei interese ale SUA: securitate (în special lupta împotriva teroriștilor și neproliferarea,
traficul de droguri), energia (accesul la piețele globale a acestor state) și reformele interne
(agenda democratică).163 Evenimentele din Irak au plasat Statele Unite într -o situație
dificilă în lumea musulmană, ocuparea acestui stat de către o țară din afară fiind greu de
acceptat, iar în Asia Centrală liderii polit ici au văzut acest moment ca pe un posibil
precedent care să afecteze și statele lor. În Kârgâzstan , conform Institutului Internațional
Republican și Gallup, doar 4% din cei intervievați considerau că Biskek trebuia să aibă pe
SUA ca principal partener. U n alt eveniment care a bulverst politica externă a SUA în
regiune a fost reprezentat de pierderea susținerii interne, iar bugetul alocat statelor foste
republici sovietice a scăzut.164
Susținerea internă și chiar credibilitatea internațională a Statelor Unit e a fost
afectată și de neridicarea problemei drepturilor omului și abuzurilor ale liderilor politice,

161 Roy Allison, op.cit , p.288.
162 Ibidem, p.289
163 Elizabeth Wishnick, op.cit , p.4.
164 Ibidem, pp.7 -8

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
57
acest lucru fiind omis și după apariția unui raport NATO în anul 2002 despre abuzurile
servicilor de securitate uzbeke în vederea luptei contra terorismu lui intern, iar administrația
americană s -a opus unor măsuri.165
Prezența armatei SUA și a altor state membre NATO în Asia Centrală a fost
contra cost, iar acest lucru a născut o dilemă în mediile interne, aceste plăți fiind asociate
cu finanțarea unor state în care se prezintă grave abuzuri la adresa drepturilor omului, lucru
considerat inadmisibil. Prezența trupelor NATO a început a fi tot mai problematică în
regiune.
După manifestările din Andijon, când forțele guvernamentale au oprit brutal
manifestările, UE a cerut sancțiuni și investigații asupra Uzbekistanului, iar SUA a blocat
în cadrul NATO un astfel de mesaj din teama de a pierde accesul la baza militară K2.
Răspunsul Uzbekistanului a fost de a limita operațiunile de noapte și a amenințat SUA că
prezența lor este amenințată. Totuși, SUA a sprijinit un plan al ONU care se opunea
inițiativelor Uzbekistanului privind mutarea unor grupuri de refugiați din Andijon în unele
campusuri ale ONU din Kârgâzstan , iar Uzbekistan a apelat la clauza din înțelegerea cu
SUA, iar forțele din baza K2 au avut la dispoziție 180 de zile să plece. În acest context,
Kârgâzstan a solicit plăți mult mai mari pentru închirierea bazei militare din Manas, iar în
2005 noul președinte Aydar Akayev a solicitat plăți de până la 200 mi lioane de dolari.166
În 2006, în cadrul Revizuirii de apărare cvadrilenă, Asia Centrală era denumită o
zonă „de tranziție strategică”. Evan Feigenbaum, secretar adjunct pentru afacerile din Asia
Centrală, sublinia prezența Chinei tot mai importantă în zonă, rolul Iranului, viitorul
Afganistanului și rezolvarea problemei teroriste, și promovarea democrației167
Agendele democratice promovate de Uniunea Europeană și Statele Unite se
blochează și de autoritarismul care funcționează în Asia Centrală datorită unui m echanism
eficient de exercitare a puterii și implementare a ordinelor, adică un partid pragmatic de
guvernare care să coopereze cu o rețea militară și să coopteze elite regionale.168 Aceste
principii se apropie de cele ale Chinei și Rusiei, favorizate de relații personale. Totodată,

165 Alexander Cooley, „Principles in the pipeline: managing transatlantic values and inte rests in Central
Asia”, p. 1177.
166 Ibidem, pp.1178 -1180
167 Elizabeth Wishnick, Russia, China, and the United States in Central A sia, pp. 4 -6.
168 Anna Matveeva, „Democra tization, legitimacy and political change in Central Asia”, International Affairs ,
vol. 75, nr. 1, 1999, p. 36.

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
58
structura socială a acestor societăți este asigurată de o combinație între afilieri și loialități
față de familii, clanuri, triburi sub -etnice și regional e.169
Statele din Asia Centrală au aderat la mecanisme regionale care se opun
structurilor internaționale promovate de către țările occidentale. Unul dintre aceste
mecanisme este reprezentat de Organizația pentru Cooperare de la Shanghai. Inițial, s -a
pornit în cadrul organizației de la integrarea infrastructurii, apoi relații economice și s -a
ajuns cooperarea pentru contrapunerea acțiunilor NATO, inițiindu -se misiuni de
antrenament pentru armatele naționale.170
Alexander Coolney susține că de multe ori liderii europeni și din SUA privesc
regiunea ca pe o competiție geopolitică sub viziunea unui joc de sumă zero. Statele central
asiatice poartă o politică externă multivectorială, cu o precădere apropriere față de Rusia și
China, însă ele nu doresc a fi subjugate de politici venite dinspre aceste două mari puteri.
Aici poate fi punctul în care UE și SUA pot exploata și promova agenda. Un exemplu
potrivit este reprezentat de refuzul statelor central asiatice de a recunoaște Abkhazia și
Oseția de Sud, moment când și -au reafirmat poziția privitoare la principiul integrității
teritoriale.171
În administrația Obama, Statele Unite s -au restras din Afganistan, moment în care
și oficiul NATO din Tașkent a fost închis.172 Acest lucru a lăsat un gol de putere în
favoarea Rusiei și Chinei, iar agendele democratice au scăzut în intensitate. Doctrina
“America First” a administrației Trump trimite evident cu gândul la o implicare redusă a
SUA în fostele republici sovietice, iar Asia Centrală va rămâne să se raporteze la două
puteri v enite dinspre Moscova și Beijing. Totodată, administrația Trump nu a dezvoltat o
nouă abordare în privința Asiei Centrale și e puțin probabil să o realizeze, iar un demers
unitar cu al UE este la fel de puțin probabil, pe viitor fiind greu de a se promova agenda
vestică.173
Competiția Rusia – Uniunea Europeană s -a axat pe încercarea de a schimba
status -quo-ul politic regional prin schimbarea gândirii politice, UE fiind axată pe agenda
democratică consacrată într -o strategie din anul 2007, însă fără rezultate concrete.

169 Kathleen Collins, „The logic of clan politics: evidence from the Central Asian trajectories”, World Politics ,
vol. 56, nr. 2, 2004.
170 Alexander Cooley , op.cit, pp.1184
171 Ibidem, pp.1887
172 Morena Skalamera, „Russia’s Lasting Influence in Central Asia”, Survival , vol. 59, nr. 6, 2017, p. 136.
173 Ibidem , p.1 37

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
59
Avantajele menținerii actualei clase politice în Asia Centrală sunt bineînțeles de partea
Moscovei, care a reușit să consolideze relații la nivelul cel mai înalt al mediului politic.
Tranziția Uniunii Europene se va face către o agendă energetic ă, întrucât conflictul între
principiile morale și interesele economice tinde spre o abordare pragmatică.
Statele Unite, la începutul anilor 2000, a împărțit cu Rusia asigurarea securității
regionale, însă acțiunea schimbării directe a formei de guvernare din Irak nu a avantajat
administrația americană în politicile din Asia Centrală, ba chiar au fost priviți ca pe o
amenințare. Treptat, trupele americane au fost forțate să părăsească regiunea, atât din cauza
presiunilor chineze, cât și din cauza presiunii venite din mediul intern. Recentele
administrații americane nu au mai acordat o atenție acestei zone, care a rămas în sfera de
influență a Rusiei și Chinei, propulsând Rusia ca principalul furnizor de securitate care își
menține bazele militare în Asia Cen trală.
Competiția care s -a creionat între Rusia și SUA la început a prezentat o latură
geopolitică prin încercarea contrabalansării militare, Rusia reușind să deschidă baze
militare în zone strategice în care să blocheze acțiunile Aliaților în cazul în car e acestea nu
răspundeau strict amenințării afgane. Tabla de șah a lui Brzezisnki a jucat un rol esențial în
politica externă a Statelor Unite la începutul anilor 2000 și continuă să fie în contextul
conflictului deschis cu Iran, însă în Asia Centrală abord area nu a fost suficienct de
consolidată pentru a schimba status -quo-ul, dar limitarea puterii ruse s -a produs, lucru de
care a beneficiat și China. Domeniul în care puterea Rusiei a fost cel mai bine limitată va fi
prezentată în următorul capitolul. Secto rul energetic în care Rusia își exercita supremația
nu mai prezintă aceleași caracteristici ca la începutul secolului XXI, Statele Unite având un
rol în acest sens și manifestându -și interesul în legătură cu acest palier din anul 2006, în
care abordarea nu se rezumă doar la securitatea regională, ci și oferirea rutelor alternative
de transport a resurselor energetice din Asia Centrală. (Vezi anexa nr.7)
3.4 Competiția geopolitică cu China
Schimbările geopolitice sunt într -o strânsă legătură cu factorul economic . Aceste
schimbări care au loc prin intermediul unor conflicte cu posibile daune imense în toate
sectoarele securității, paradoxal, crează un mediu de evoluție. Impactul geopolitic resimțit
va fi de natura deschiderii unor noi rute de comerț și piețe de de sfacere.174

174 Askar Akaev, Vladimir Pantin, op.cit , p. 37.

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
60
Acest lucru se confirmă și după criza economică din 2008 -2009, iar cele două
elemente nu pot fi privite izolat, dar nu într -o formă clasică a interpretării geopoliticii. Mai
mult decât atât, securitatea economică și dezvoltarea sustenabilă a une i regiuni este
dependentă de situația geopolitică din proximitate. Asistăm la o schimbare treptată a
ordinii mondiale, însă fără a putea oferi un imperativ al faptului că maratonul a fost
câștigat deja de China în detrimentul Statelor Unite. Continentul as iatic a recăpătat o
binemeritată atenție internațională, iar acesta este un lucru cert. Încercarea unor puteri până
nu demult secundare, de a înființa organizații de cooperare economică și de securitate de
succes pe modelul Uniunii Europene, poate conduce la o contrapunere a Occidentului.
Astfel, pe scena internațională, și -au făcut apariția Organizația de Cooperare de la
Shanghai, Uniunea Economică Eurasiatică sau BRICS.175
Până să se ajungă la compeția economică, Rusia și China au avut de creat un
mediu pro price activităților economice asupra cărora au căzut de acord în privința unei
cooperări în Asia Centrală. Primul pas a fost stabilirea și acceptarea granițelor din Asia
Centrală, unde putem să discutăm și despre o reglare a disputelor între China și Rusi a,
datând din vremea Războiului Rece și a neînțelegerilor sino -sovietice.
În 1994 China încheie un acord cu Kazahstan privind granița dintre cele două, iar
în 1996 se ajunge la un consens cu Kârgâzstan . După încheierea războiului civil din
Tadjikistan, un modus viveni s -a stabilit în 1999 și au început discuțiile pentru trecătoarea
Akbaytai, iar în urma discuțiilor s -a păstrat statul acesteia conform Convenției sino -chineză
din 1884 și fiecare stat își menținea status -qoul teritorial și legătură cu Afghanis tanul.
Rusia și -a delimitat granița definitivă cu Kazahstan la începutul anilor 2000, graniță lungă
de aproximativ 6500 km.176
Ulterior, instituționalizarea relațiilor Chinei cu Asia Centrală va avea loc în cadrul
grupului Shanghai Five. Însă, aceasta nu est e o organizație exclusivă între cele cinci state și
China, Turkmenistan neaderând din cauza politicii sale de neutralitate, iar în cadrul
organizației făcându -și apariția ți Rusia. Shanghai Five se creează în 1995 cu următoarele
state componente: China, Ru sia, Kazahstan, Tadjikistan și Kârgâzstan . Acest grup,

175 Ibidem , p.38
176 J. R. Victor Prescott, Boundary Issues in Central Asia , Taylor & Francis, 2003, pp. 409 -411.

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
61
urmărind cooperarea politică, economică și chiar militară, devine în 2001 Organizația
pentru Cooperare de la Shanghai.177
În cadrul Organizației pentru Cooperare de la Shanghai, China a avut o poziție de
neîncredere în prezența SUA în proximitatea granițelor ei. China dorea eliminarea
militanților islamici, în special, pe cei uiguri, dar nu e confortabilă cu intervenția SUA în
Afganistan, precedentul istoric cu intervențiile americane din Coreea și Vietna m rămânând
în amintirea estabablishment -ul politic chinez.178
Din perspetivă geopolitică, Rusia vede Asia Centrală drept “vecinătatea
apropiată” – o regiune dependentă și controlată – o sferă privilegiată de interes.
China și Rusia conlucrează în interiorul Organizației pentru Cooperare de la
Shanghai – forum multilateral în care se adresează statele membre în privința unor
amenințări comune și oportunități de dezvoltare.179 Această cooperare vizează evident o
stabilitate regională, deci nu este în avantajul ce lor două de a se încerca o modificare a
status -quo-ului.
Dimensiunea cooperări în materie de securitate s -a focusat pe asistență în privința
contraterorismului și rezolvarea problemei uigurilor din Asia Centrală. De asemenea,
China, împreună cu statele cen tral asiatice, a dezvoltat câteva structuri pentru soluționarea
amenințărilor din regiune, a creat Forțe de Răspuns Rapide și Forțe pentru Operațiuni
Speciale. În privința crimelor transfrontaliere, a fost creată o coordonare cu aceste state
pentru combate rea crimei și antrenarea ofițerilor militari din Kazahstan, Kârgâzstan și
Tadjikistan.180 În contextul intervenției americane în Afganistan și stoparea amenințărilor
comune, Rusia și China, în anul 2001, au semnat un Tratat de Prietenie și Cooperare, care
pe viitor prevedea o inițiativă de extindere a relațiilor bilaterale în sectorul energetic.
Astfel, China a căutat o apropiere de Rusia, în aceeași măsură în care Rusia a căutat
prietenia Chinei.181
Până la momentul crizei din 2008 -2009, rivalitatea dintre cel e 2 state era într -o
formă latentă, altfel spus condițiile pentru o rivalitate strategică existau, dar nu au fost

177 Niklas Swanström, op.cit, , p. 57 1.
178 Ibidem , p. 575.
179 Carla P. Freeman, „New strategies for an old rivalry? China –Russia relations in Central Asia after the
energy boo m”, The Pacific Review , 2017, p. 1.
180 Ibidem , p. 9 .
181 Ibidem , p.10

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
62
activate pentru a se transpune într -o rivalitate emergentă în care o parte începe a se angaja
în luarea și trasarea diferitelor politici pentr u a-i crea celeleilalte părți o imagine de rival,
relațiile devenind conflictuale.182 Anul 2009 poate fi considerat începutul competiției între
cei doi actori, moment în care Turkemnistan a reușit să furnizeze gaz printr -o rețea
alternativă celor avute de co mpaniile rusești, astfel s -a deschis conducta Turkmenistan –
China.183
Relația dintre cele două este una competițională în paliere strategice încă
din perioada Războiului Rece, elemente reluate în contemporaneitate. Totuși, interesele lor
la un moment dat se intersectează în privința unei terțe părți care dorește să își asume un
rol în regiune, adică SUA (perspectivă geopolitică) iar în privința scenei internaționale, a
interacțiunilor dintre state, ele preferă și tind să se îndrepte spre sistemul multipolar, în care
le sunt recunoscute sferele de influență, iar o terță parte nu va interveni.
China a devenit încă din 1993 un importator de petrol cu nevoi tot mai mari, din
2008 un importator de cărbune, chiar dacă este cel mai mare producător de această resursă
și din 2009 a început importul de gaz184. Acest lucru ne demonstrează că acest stat este un
consumator de combustibili fosili, iar importul acestora se încadrează într -o strategie de
securitate energetică prin protecția rezervelor proprii.
Schimburile comerc iale ale statelor central asiatice a fost prepoderent
unidirecțională înspre nord. Odată cu diversificarea fluxurilor comerciale cu China, în
special a gazului direcționat de Turkmenistan spre China185, interesele politice ale statelor
s-au reorientat. Acest ea se bucură de suveranitate, fapt ce explică politica externă a lor în
mai multe direcții pentru a -și asigura nevoile.
Turkmenistan a rezistat presiunilor Rusiei de a continua într -o sigură direcție
furnizarea de gaz, dar în acest caz statul turkmen avea să se supună prețului stabilit de
Rusia fără vreo putere de a se opune. Rusia nu are nevoie de gazul turkmen pentru uzul
intern, ci pentru a -l transporta mai departe în Europa la un preț mai ridicat și de a -l folosi

182 Ibidem , p,4 .
183 Stephen J. Blank, op.cit , p. 214.
184 Purnendra Jain, Energy Security in Asia în Saadia M. Pekkanen (ed.) , John Ravenhill (ed.) , Rosemary
Foot (ed.) , Oxford handbook of the international relations of Asia , p. 550.
185 Sebastien Peyrouse, Gaël Raballand, „Central Asia: the New Silk Road Initiative’s questionable economic
rationality”, Eurasian Geography and Economics , vol. 56, nr. 4, 4 iulie 2015, p. 405.

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
63
ca pe un instrument politic în momentul în care Uniunea Europeană ia decizii care sunt în
defavoarea Kremlinului.186
Caracteristica regională a pieței energetice nu arată a fi integrată. Statele central
asiatice care vând petrol nu fac parte din Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol
(OPEC). De asemena, din Agenția de Energie Internațională nu face parte niciun stat din
Asia Centrală, Rusia sau China. Acestea a u încercat să dezvolte prin Organizația de
Cooperare de la Shangai o cooperare energetică, însă direcțiile geopolitice și interesele
naționale au blocat această inițiativă.187 Din acest motiv, prețul de multe ori la anumite
resurse poate fi stabilit în funcț ie de relațiile dintre state, iar de acest lucru s -a bucurat
Rusia până în momentul când s -au concrezitat investițiile Chinei.
După anul 2011, când trupele americane s -au retras din Afganistan, China și Rusia
au rămas singurii actori regionali cu capabili tăți de a -și exercita influența în zonă. Pentru
China, acest lucru era încă la început, dar avea toate premisele de a fi un jucător
geostrategic care să contrabalanseze influența rusă, după ce a militat în cadrul Organizației
pentru Cooperare de la Shangha i ca trupele americane să părăsească Asia Centrală.188
China nu își poate susține creșterea economică doar din propriiile resurse
energetice, motiv pentru care s -a reorientat spre importul acestora și a adoptat o strategie
de protejare a rezervelor naționale pentru momente în care mediul politic poate fi ostil
Chinei. În acest caz încep investițiile companiilor chineze în Asia Centrală pentru a
moderniza și construi rute de transport, dar și pentru a cumpăra acțiunile unor companii
naționale.
În ecuația bilat erală Rusia -China, s -au introdus și variabilele dimensiunilor
economice și diplomatice. China și -a dezvoltat relațiile cu Kazahstan, statul cel mai
prosper din punctul de vedere al resurselor de petrol și gaze, profitând de proximitatea
geografică și compl ementariatea economică. A oferit capital pentru infrastructură,
construind la un preț redus.189 Flexibilitatea Kazahstanului în politica externă o
poziționează pe Rusia într -o poziție mai slabă în competiția strategică de la nivelul regional
și-i arată limit ele la nivelul global. Corporația Petrolieră Chineză a cumpărat de la British
Gas un pachet de acțiuni în petrol din Kazahstan pentru 615 milioane dolari și a mai

186 Stephen J. Blank, op.cit , p.212.
187 Purnendra Jain , op.cit, p.555
188 Niklas SwanströM*, „China and Central Asia”, p. 576.
189 Clifton W. Pannell, op.cit , p. 110.

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
64
cumpărat 8,33% din Proiectul de gaz la Marii Britanii pentru Marea Caspică de Nord
pentru ace eași sumă încă anul 2003.190
Xinjiang este o regiune prosperă din punctul de vedere al petrolului,
descoperindu -se noi zăcăminte importante și totodată aceasta este văzută drept un element
care va contribui la nevoile Chinei de viitor. De asemenea, conducta petrolieră dinspre
Kazashtan regăsește terminalul în această regiune. Principala rută de transport a bunurilor
este reprezentată tot de către regiunea Xinjiang, afacerile prospere ajutând și comunitatea
uigură prin obținerea unui capital în cadrul acestor tranzacții care a condus la o situație
socială stabilă.191
Majoritatea conductelor de export folosite din Asia Centrală se află la nivelul
terestru sau sub mări și sunt folosite pentru transportul petrolului și gazului natural sau
gazului lichefiat de la fur nizor la consumator. Aceste conducte nu sunt în totalite
militarizate, dar ele influențează geopolitica regională. Principalele probleme ale
transportul apar în momentul în care aceste conducte traversează țări terțe, care nu au cele
mai bune relații cu ța ra furnizor sau cu cea consumator. Astfel, pot apărea conflicte
economice și trebuie găsită o monedă de schimb avantajoasă. Totodată, transportul poate
intra sub auspiciile unui sabotaj, atac deliberat sau acțiunilor teroriste, cauzând pierderi
economice m asive, afectând fluxul energetic regional.192 Putem înțelege importanța
luptelor împotriva terorismului, a nevoii de stabilitate regională și chiar cooperarea pe
anumite probleme majore care afectează întreaga arhitectură de securitate și nu doar un stat
individual.
China și -a extins relațiile în Asia Centrală în domeniul politic astfel încât în 2012
reușise să conecteze toate cele cinci state prin intermediul conductelor, iar o parte
semnificativă a cererii chineze era satisfăcută de resursele de gaz ale re giunii. A reușit să
își extindă cooperarea spre parteneriate strategice cu Kazahstan în iunie 2011, cu
Turkmenistan în 2012 și să pregătească o vizită a președintelui Xi Jinping pentrul anul
2013, iar declarații amicale în privința dezvoltării unui partene riat strategic au avut loc și
cu Kârgâzstan .193

190 Niklas SwanströM, op.cit , p.577.
191 Clifton W. Pannell, op.cit , p. 111.
192 Purnendra Jain , op.cit , p. 559
193 Carla P. Freeman, „New strategies for an old rivalry? Ch ina–Russia relations in Central Asia after the
energy boom”, p. 11.

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
65
În vederea politicii active duse de China, Vladimir Putin a simțit nevoia de a
prezenta în continuare interesul Rusiei și prietenia dintre state în cadrul abordării unei
activității diplomatice mai active. Rusi a a fost conștientă de noul rol jucat în zonă de către
China – a dorit limitarea exporturilor de resurse dinspre această zonă spre China și a
început să abordeze noi tactici la nivel diplomatic.
Astfel, a reafirmat importanța strategică și economică a rel ației Moscova -Tașkent
prin vizite la nivel înalt – având în vedere că resursele energetice dinspre Turkmenistan
traversează Uzbekistanul în drumul lor spre Rusia, iar locația sa geografică centrală o
transformă într -un pivot pentru relațiile cu celelalte s tate din regiune. În 2012, Putin s -a
întâlnit cu președintele uzbek Islam Karimov și au semnat un memorandum bilateral în
care Uzbekistan va accede la zona comercială în care taxele sunt eliminate și multe state
din CIS doresc să devină membre.194
Politica multivectorială a Kazahstanului a fost aplicată și în această situație, iar
pentru a nu limita relațiile speciale dintre Kazahstan și Rusia, în 2010 Kazahstan a fost de
acord să adere la Uniunea Vamală Eurasiatică care a înlocuit fosta Uniune Economică
Eurasiatică. Putin a dorit și ca Kârgâzstan și Tadjikistan să adere la această Uniune
Vamală, oferind ca motivație credite importante pentru guvernele locale și costuri mai
reduse la energie. În relația cu Turkmenistan, lucrurile nu au părut a fi o pe treaptă
ascendentă, ci din contră. Monopolizarea gazoductelor încercată dinspre partea moscovită
nu a creat un răspuns favorabil din partea turkmenă. Așgabat a refuzat să renegocieze
contractele cu Gazprom și a respins proiectul rus de a construi un nou gazoduct prin Marea
Caspică. Tot în anul 2009, după ce discuțiile au eșuat, a avut loc o explozie asupra unui
gazoduct în Turkemenistan și a fost considerat un act de sabotaj dinspre partea rusă.195
În primă fază, este posibil ca totul să conducă la concluzia unei relații
conflictuale între China și Rusia în Asia Centrală, însă lucrurile se rezumă la o
competitivitate strategică. Cooperarea între cei doi actori este prezentă, împărtășesc scopuri
comune și se susțin între ei pe scena internațională. Lumea multipolară în care ei să își
poată proteja sferele de influență persistă și împărtășirea unor principii comune în cadrul
mediului politic susțin acest lucru.

194 Ibidem , pp.11 -12
195 Ibidem, pp.13 -14

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
66
În 2014, după sancțiunile venite dinspre Uniunea Europeană și Statele Unite
asupra Rusiei, China nu a dorit să ia parte la aceste acțiuni, chiar mai mult și -a menținut
dorința de colaborare în privința menținerii SUA în afara regiunii și rezolvarea problemei
Siriene, sprijind acțiunile de reconciliere venite de la Moscova. De asemenea, se opune la
fel ca Rusia l a rapoartele defavorabile în privința drepturilor omului și sistemurilor politice
autoritare ale UE. În domeniul economic, relația lor se materializează și într -un proiect
energetic prin care se dorește a fi construit un gazoduct dinspre Estul Rusiei spre China,
prin intermediul firmelor Gazprom și Corporația Petrolieră a Chinei, pentru a distrubui gaz
spre China pentru 30 de ani, cel mai mare proiect din istorie.196
Obținerea controlului asupra conductelor de petrol din Asia Centrală de către
China ar presup une ca statul chinez să fie plasat într -o poziție favorabilă de a ajunge la
resursele de petrol din Orientul Mijlociu, iar partenerul de care are nevoie în această
ecuație este reprezentat de Iran.197 Variabilele introduse în posibilul parteneriat sunt
repre zentate de situația religioasă a Iranului, fiind un element la care Chinei îi este greu să
se adapteze, dar există și un avantaj al acestui partener, acela al rivalității pe scena
internațională față de Statele Unite. Acest fapt ar putea conduce la o elimi nare a Statelor
Unite din Orientul Mijlociu, în cazul în care Iran reușește să devină un hegemon regional.
Totuși, aceasta este o situație care încă nu se creionează în Orientul Mijlociu. Mai
important decât atât este faptul că alternativa prezenței americ ane în Orientul Mijlociu este
China, datorită puterii economice, dar și Rusia, care își încearcă șansa prin prezența
militară în cazul Siriei. Așadar, competiția strategică nu se rezumă doar la Asia Centrală, ci
ea poate avea conotații externe spre dobândi rea puterii la nivel global.
Conotațiile, într -o eventuală creionare a dependenței statelor central asiatice de
China, ar putea fi de natură militară, astfel încât prezența militară a forțelor chineze să fie
acceptată pentru menținerea intereselor chineze protejarea împotriva terorismului. Însă,
modelul chinez promovează un respect pentru afacerile interne ale statelor, iar strategia
establishment -ului politc nu se îndreaptă în acea direcție, urmărind cu strictețe doar
eficiența economică a statului chinez.
În dorința de a -și menține rolul în Asia Centrală, Rusia a apelat la o încercare de
integrare a statelor prin organizații regionale, precum Organizația Tratatului de Securitate

196 Ibidem, p.15 -17
197 Niklas SwanstroM, op.cit, p.579

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
67
Colectivă, Comunitatea Economică Eurasiatică care a devenit Uniunea Economică
Eurasiatică, dar și prin cooperarea cu China în vederea integrării Asiei Centrale prin
Organizația de Cooperare de la Shanghai. Structurile propuse de Rusia nu au fost eficiente,
datorită mecanismelor care se doreau a fi impuse care să -i ofere Rusiei puter ea de decizie
în detrimentul celorlalte state, fapt ce a dus la refuzul acestora. Un alt factor a fost
reprezentat de faptul că Turkmenistan nu a aderat la aceste structuri, iar Uzbekistan a
fluctuat cu ieșirea și reintrarea în anumite structuri pe parcurs ul anilor 2000.
CAPITOLUL 4: Perspective de viitor – agendele energetice și geopolitica energetică
În acest capitol ne vom opri asupra analizei proiectelor energetice recente asumate
pentru conectarea Asiei Centrale. Proiectul One Belt, One Road al Chinei a fost gândit
pentru a facilita transportul resurselor energetice, iar în cazul proiectului inițiat de Statele
Unite, CASA -1000, s -a urmărit o legare a acestui spațiu de Afganistan, pentru integrarea și
acestui stat într -o rețea care să -i poată asigura un minim necesar pentru dezvoltare.
Principalul palier asupra căruia ne vom opri va fi cel geopolitic, mai exact direcțiile de
interes ale celor trei actori mondiali – SUA, Rusia și China. Fiecare dintre ei urmărește o
direcție de viitor pentru spațiul centr al asiatic în propriul beneficiu.
În cazul acestei analize ne vom ajuta de o serie de termeni și concepte pe care
trebuie să -i definim pe parcurs, pentru a avea o înțelegere coerentă și corectă a analizei.
Primul concept este geopolitica energiei, care pre zintă anumite raporturi mutuale în
privința beneficiilor sau raporturi conflictuale pentru obținerea intereselor vitale prin
identificarea locațiilor, zonelor cu potențial energetic, modalităților de generare, transport
și distribuție. Un alt element relev ant intrat în cadrul relațiilor conflictuale este reprezentat
de dinamica relațiilor dintre state pentru a sprijini anumite zone, platforme și areale
geoenergetice.198
Temele predilecte pentru geopolitica energetică fac referire, în primul rând, la
locația zonelor cu potențial energetic ridicat, unde sunt incluse arondismentele cu resurse
(petrol, gaze), coridoarele de transport, arealele marilor puteri consumatoare (actori

198 Gheorghe Văduva , „Teorii. Areale. Falii. Confluențe”, Societatea Scriitorilor Militari, București, 2013 p.
338.

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
68
geoeconomici). În al doilea rând, acestea se leagă de politicile statelor referitoar e la
palierele de interes.199
Brzezisnki vorbește despre controlul rezervoarelor de resurse energetice, adică
propune analizei un subiect disputat între marile puteri. Controlul resurselor are efecte
importante asupra statelor care furnizează aceste elemente , ele devenind dependente de
infrastructura actorului puternic din punct de vedere economic. În cazul supus a fi analizat
în cadrul acestui proiect, Federația Rusă este puterea dornică de control a resurselor și
deține infrastructura de transport a acestor a, iar statele furnizoare din Asia Centrală sunt
dependente de infrastructura construită încă de pe vremea sovietică. Însă, relația de
dependență capătă o extensie, având în vedere faptul că Rusia furnizează resursele mai
departe – căci ea deține suficient e resurse energetice, iar astfel se mai creează o relație de
dependență cu statele europene, care au nevoie de resurse. Rusia este un intermediar
avantajat, întrucât reușește să controleze prețul de la furnizor și să îl vândă mai departe la
un preț ridicat , consumatorul final fiind învăluit de o situație de supunere pentru asigurarea
supraviețuirii.
Securitatea energetică conține și este, în același timp, bazată pe câțiva factori
precum: prețul internațional, investițiile, cererea, capacitățile de rezervă ș i diversificarea
geografică a producției. Globalizarea a reușit să standardizeze prețul petrolului indiferent
de costurile de producere, calitatea petrolului, regimurile de taxare și distanțele de
transport. Prețul este elementul cel mai vizibil din cadru l conceptului de securitate
energetică și a devenit tot mai preponderent o problemă politică.200
Energia este, la baza unui stat dezvoltat, o resursă indispensabilă pentru
supraviețuirea comunității. Partea contemporanității plasată în statele dezvoltate con sideră
energia ca pe un bun natural și poate fi considerată, conform Agenției Internaționale de
Energie, ca un drept fundamental. Am prezentat lucrurile dintr -o perspectivă umană, însă
lucrurile pot fi extrapolate la nivelul statal, iar aici lucrurile se a proprie de percepția umană
asupra bunului energetic, dar capată și o latură complexă. Astfel, statul va fi nevoit să
asigure comunității pe care o guvernează accesul la resursa energetică, să se asigure că
industria deține suficiente capacități pentru a se dezvolta și mai mult decât atât,
establishment -ului politic îi oferă posibilitatea de expansiune și influență.

199 Ibidem, p.339
200 Robert Johnson, Oil, Islam and conflict: Central Asia since 1945 , Contemporary worlds, Reaktion Books,
London, 2007, p. 200.

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
69
Interesele naționale pentru securitatea energetică au modificat relațiile între statele
din interiorul Asiei și împrejurimi. Națiunile au avut d e ales între tipul de combustibil,
sursa de aprovizionare și cantitățile pe care le păstrează în rezervele proprii. Toate acestea
au contribuit la imperativele geostrategice regionale, lasând în urmă cooperarea și
integrarea regională. Continentul asiatic este un mare rezervor de resurse energetice, însă și
un consumator de energie.201 În discuție intervine rezerva importantă a Asiei Centrale, care
e un consumator modest și marii actori internaționali, precum China și India, care au nevoi
majore în sectorul e nergetic în vederea asigurării stabilității din punctul de vedere al
populației și al producției. Conform Agenției Internaționale de Energie, petrolul și gazul
sunt cele mai utilizate resurse, iar cei mai mari consumatori se află în Asia.
Un alt concept ca re necesită a fi exemplificat îl reprezintă arealul geoenergetic ca
fiind o porțiune în care se regăsesc elementele procesului energetic, adică resursele,
infrastructura, mecanismele de prelucrare și transport. Arealul face referire la o resursă
luată ca e lement individual și împreună cu infrastructura necesară de extragere și
furnizare.202
4.1 Exclusivitatea rutei nor dice – Rusia ca principal destinatar
La începutul anilor 2000, putem observa un monopol rusesc legat de infrastructura
de transport a gazelor și a petrolului. În acea perioadă, dependența statelor central asiatice
era una față de politicile energetice, întrucât prezența militară a Rusiei și SUA înca nu
exista. Conductele naționale Transneft erau deținute de Rusia, iar avantajul putea fi
exercita t oricând de către Kremlin, neexistând rute alternative sau o diversitate a
exporturilor. De asemenea, regiunea Asiei Centrale este fără ieșire la mare, limitând și mai
mult opțiunile acestor state. Rusia și -a asigurat un rol central în arhitectura regiona lă a
tranzitului de resurse energetice, lucru observat și din acordul pe 20 de ani cu Kazahstan,
semnat în 2002, privind tranzitul petrolului din Kazahstan. Un alt exemplu este Gazprom,
care a fost un element al politicii externe ruse prin intermediul căre ia s-au negociat
acorduri de lungă durată pentru furnizarea de gaz. Gazprom deține sistemul de gazoducte
din Asia Centrală, o moștenire sovietică.203

201 Purnendra Jain, op.cit. , p.547
202 Gheorghe Văduva, op.cit , p.342 -343
203 Roy Allison, „Stra tegic reassertion in Russia’s Central Asia policy”, International Affairs , vol. 80, nr. 2,
2004, p. 292.

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
70
Tot în 2002, Putin a pornit o inițiativă a unei Alianțe Eurasiatice a gazului, care să
reunească Rusia, Turk menistan, Kazahstan și Uzbekistan. Inițiativa a rămas
nematerializată sub forma unei alianțe, însă au existat o serie de acorduri între Gazprom și
aceste state. KazRosGaz este o colaborare dintre Gazprom și compania națională
KasmunayGaz, care să furnizeze gaz din Kazahstan și să îl vândă în statele membre CSI.
În aprilie 2003 a obținut un acord de lungă durată cu Turkmenistan pentru furnizarea
gazului înspre Rusia, iar în luna mai a aceluiași an a obținut acorduri cu Kârgâz tan și
Tadjikistan. Scopul Federa ției Ruse este de a conecta infrastructura din Asia Centrală cu
cea a Rusiei, în vederea creării unui sistem de export a gazului care ar conduce spre un
control total al gazului din Asia Centrală de către Rusia.204 În timp ce Rusia încheia
contracte pe terme n lung cu Kazahstan și Uzbekistan în privința furnizării de petrol și gaz,
relațiile dintre Rusia și Turkmenistan au intrat într -o stare de tensiune din cauza prețului
gazului și a pretențiilor ruse, lucru exemplificat în capitolele anterioare.
Turkmenista n a fost dependent în anii 1990 de conductele ruse de transport al
gazelor, astfel iscându -se o competiție între companiile naționale de gaz și compania rusă
Gazprom. Spre sfârșitul anilor 1990 a existat un conflict în care Rusia chiar a tăiat accesul
Turk menistanului la gazoducte. În 2003 s -a semnat un acord de lungă durată între cele
două state, care să permită vânzarea de gaz dinspre companiile naționale spre Gazprom.
Turkmenistan a căutat rute alternative înspre sud, dar din cauza conflictului izbucnit în
Afganistan șansele de a găsi o rută alternativă s -au diminuat, iar alternativa a venit din
partea Chinei. Singura alternativă în direcția sudică a fost cu Iranul, unde s -a construit un
gazoduct de 199 km, dar cu o capacitate redusă de transport a gazul ui.205
Rusia a încercat să mențină acest monopol, însă investițiile chineze au început să
se resimtă în Asia Centrală, iar contextul sensibil cu Războiul din Afganistan a oferit
Chinei posibilitatea de a se afirma și militar în regiune. Considerăm oportun în cadrul
acestei discuții de a prezenta câteva date despre ce presupune bogăția Asiei Centrale și
rolul acestei regiuni din punct de vedere economic.
În cele două Războaie Mondiale, Asia Centrală și Orientul Mijlociu au jucat un
rol deosebit de important pe ntru furnizarea resurselor energetice care au pus în mișcare
mecanismele ofensive ale alianțelor. Germania încerca să își croiască un drum spre Sudul

204 Ibidem, p.293
205 Robert Johnson, op.ci t, pp. 209-210.

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
71
Rusiei pentru a avea acces la resurse, iar Aliații au ocupat Orientul Mijlociu, inclusiv
Persia, ca o măs ură de precauție.206
Zonele cu petrol și cu gaz din Asia Centrală sunt descoperite recent, considerate
cele mai tinere locații cu resurse semnificative. Estimările arată că există între 50 –110
miliarde barili de petrol și între 5 și 13 trilioane metri cubi d e gaz.207 Asia Centrală are
2,7% din rezervele de petrol din lume și 7% din rezervele mondiale de gaz.208
Conform Băncii Asiatice de Dezvoltare (2010), cele cinci republici sunt
dependente de exportul capabilităților energetice. Aceasta este și principala pro vocare a
acestora – de a reuși să se exporteze – deoarece nu au posibilitatea creării infrastructurii de
una singură. Conductele de petrol și gaz sunt o mică parte a moștenirii sovietice pentru
satisfacerea nevoii regionale, dar majoritea au fost construit e ulterior și își mențin
capabilitatea de transport la nivel regional. Kazahstanul este singurul stat care reușește să
își exporte la diverși consumatori mondiali resursele de petrol, datorită posibilății de a -l
transporta și prin nave și camioane, pe când gazul poate fi transportat doar prin intermedul
gazoductelor. (Vezi anexa nr.8)
Un prim stat despre care vom vorbi este Kazahstan, care era al doilea stat care
producea petrol după Rusia, din interiorul URSS. Principalele zone petroliere sunt
identificate în vestul țării în Karacaganak Kasagan, Akto, Mangistau, Uzen și Gaint
Tengiz. Câmpul petrolier Karachaganak în 2012 a produs 139.5 milioane de barili. În
Kazahstan sunt prezente mai multe companii internaționale petroliere, printre care regăsim
Corporați a Națională Petrolieră a Chinei, Chevron, Exxonmobil, Shell, Total, Eni,
Lukoil.209
Exportul a gazului este problematic deoarece rutele de transport sunt mai puține și
accesul la gazoducte extern este dificil. Majoritatea gazului extras este folosit pentru u z
intern, iar partea sudică a țării este nevoită să importe din Uzbekistan, distrubiția fiind mai
facilă.210 Acest lucru poziționează statul kazah ca pe un exportator principal de petrol, care
este mai ușor de transportat și accesul este la mai multe conduct e.

206 Ibidem , p. 198.
207 Ibidem, p.199
208 Umbreen Javaid, Azhar Rashid, „Oil and gas potentials of central asian republics and relations with
pakistan”, South Asian Studies , vol. 30, nr. 1, 2015, p. 115.
209 Ibidem , p. 119.
210 Ibidem , p. 120.

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
72
Câmpul gazeifer și petrolier Tengiz este cel mai mare furnizor de petrol și gaz, cu
producția începută din 1993, fiind și al șaselea câmp petrolier din lume. Conducta dinspre
Tengiz spre portul rusesc Novorossiysc de la Marea Negră a fost construit prin tr-o
investiție americană de 2,7 miliarde, cu o capacitate de transport de 1,5 milioane barili per
zi, în anul 2001. Chevron Tengizchevroil (TCO) a început să producă, în 2013, 285 000
barili per zi, ajungând la aproximativ 5 000 000 barili în anul 2013. Câmpul petrolier de la
Mangistau produce 121 000 barili per zi și e deținut de Corporația Național de Petrol
Chineză și KMG. Kașagan este considerat al 5 -lea cel mai mare câmp petrolier mondial, cu
o capacitate de 13 miliarde barili în anul 2012, și este d eținut de Consorțiul Nordul Caspian
format din ExxonMobil, Shell, Total, Eni și KMG. Acesta a fost descoperit în anul 2000,
fiind considerat cel mai mare câmp petrolier descoperit în ultimii 30 de ani. Extracția din
acest câmp a început în anul 2013.211
În anul 2012, Kazahstan avea rezerve descoperite de 45,7 trilioane metri cubi de
gaz, reprezentând 0,7% din rezervele mondiale. Infrastructura de export este prin
intermediul Rusiei spre Marea Neagră, prin Azerbaijan și Turcia spre Marea Mediterană,
prin inter mediul căii ferate spre portul georgian Batumi și prin conducte spre China.
Kazahstan a reușit să domolească monopol rus asupra infrastructurii, prin construirea
conductelor care să se conecteze cu China și prin intermediul căilor ferate și tancurilor
tran-caspice de petrol. Sistemul de conducte al Kazahstanului deținute de firmele
autohtone KazMunayGaz și Kaztransoil au o lungime de 5440 km, iar aceste încearcă să își
mențină autoritatea acestui sistem chiar dacă Gazprom este interesat de achiziționarea d e
părți din cele două companii naționale.212
Kazahstan demonstrează o capacitate de gestiune a proprilor resurse și
colaborarea cu actorii internaționali cu capabilități financiare de a investi în zonă, fapt ce i –
a facilitat o infrastructură prin care să își exporte resursele energetice. În această situație,
statul kazah devine un veritabil pod de legătură între Asia și Europa, prin intermediul
conductelor de petrol și gaze, acestea fiind dezvoltate în ambele direcții, înspre vest de
către Statele Membre ale Uniunii Europene și înspre est de către China. Kazahstan este un
veritabil areal geoenergetic, în special datorită rezervelor de petrol.

211 Ibidem, pp.120 -121
212 Ibidem, p.122

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
73
Al doilea actor regional cu bogate resurse și un important areal geoenergetic este
Turkmenistan. Acesta are aproximativ 17,5 trilioane de metri cubi de gaz, rezervele de
petrol fiind însă în cantități mai mici – 600 000 milioane barili. Chiar dacă este a patra țară
din lume la rezerve de gaz, Turkmenistan este doar a 10 -a la exporturi, din cauza
insuficientelor gazoducte. Compania chineză este cel mai important investitor străin,
reușind ca în 2009 să finalizeze o conductă dinspre Turkmenistan spre Shanghai și Hong
Kong. Marile rafinării ale țării se află sub administrarea firmei naționale Turmenbași și
Seidi, cu capacități de 237 000 barili per zi, iar bazinele gazeifere majore sunt în sudul
Murgab și în Amu Darya, cu zonele gazeifere de la Daultabad, Galkynysh și Malai.213
Gazoductele principale sunt orientate spre exportul cu Rusia, astfel aproximativ
24% din totalul export urilor merg spre nord, existând și schimburi prin intermediul a două
gazoducte mai micuțe cu Iranul. Prezența companiilor internaționale în Turkmenistan se
datorează resurselor bogate. Astfel, amintim companii precum: Turmennebit (compania de
stat), Dragon Oil din Emiratele Arabe Unite, ConcoPhillips din SUA, Mitro International
din Austria, Wintershall din Germania, Zarit consorțiu din Rusia, Lukoil din Rusia, British
Petroleum și Chevron din SUA. Turkmenistan începe a fi un furnizor multidirecțional al
gazului, acoperind nevoile Uniunii Europene înspre Vest, în Sud spre Iran, în Est cu
Pakistan și China și în nord vest cu Ucraina și Rusia. Pentru anul 2020 s -a creat un nou
plan de exporturi care are un prospect de 240 miliarde metri cubi.214
Turkmenistan este un stat axat pe exportul de gaz în preponderență, iar orientarea
gazoductelor este spre nord, pentru că în această manieră a fost gândită infrastructura în
perioada sovietică iar alternativele au fost greu de găsit. Statutul de neutralitate al acestui
stat nu oferă posibilitatea actorilor externi de a dezvolta infrastructura. Guvernul turkmen
decide unilateral colaborarea cu anumiți actori și nu optează pentru aderarea la vreo
structură regională sau internațională, varianta aleasă de aceștia fiind alt ernativa chineză,
cu care și -a stabilit o relație comercială stabilă. Turkemenistan a livrat 125 miliarde metri
cubi de gaz Chinei în perioada 2009 -2015, conform Natural Gas World.215
Ultimul stat din Asia Centrală care se bucură de importante resurse de pet rol și
gaz este Uzbekistan. Principalii investitori din Uzbekistan sunt Lukoil, Gazprom și

213 Ibidem, p.123
214 Ibidem, pp.123 -124
215 Ilham Shaban, Turkemenistan Supplied 125 bcm of Gas to China, 2015,
https://www.naturalgasworld.com/turkmenistan -supplied -125-bcm -gas-to-china -25610 accesat la data de
25.05.2018

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
74
Compania Națională de Petrol a Chinei. Uzbekistan are 594 milioane barili ca rezerve,
ocupând locul 46 la nivel mondial, și 3 rafinării petroliere majore în Bukara, Alty Arik și
Fergana, cu capacități de 224 000 barili per zi. Rezervele de gaz sunt de 1,841 trilioane
metrii cubi.216
În 2005, guvernul uzbek a crescut taxele la petrol de la 12,3% la 32%, respectiv
la gaz de la 18,5% la 64%, acest lucru conducând la o în cetinire a investițiilor străine. În
2007, Uzbekistan a încercat să crească volumul exporturilor de gaz, însă a avut nevoie de
investițiile Gazprom care a dezvoltat platoul Ustyurt în sprijinul creșterii exportului de gaz
la 17 miliarde metri cubi pe an.217
Uzbekistan este un stat imprevizibil, iar relațiile cu actorii externi se limitează, din
cauza politicilor guvernamentale fluctuante care afectează de cele mai multe ori interesele
actorilor externi. Totuși, este un stat cooperant, care aparține organizaț iilor regionale în
materie de cooperare economică, dar nu și militară. Conștient de poziționarea sa strategică
care-l face să se învecineze cu toți actorii importanți ai regiunii, încearcă să își conducă
propriile politici în materie economică pentru a -și maximiza profitul.
Tadjikistan și Kârgâzstan nu se bucură de resurse importante care să poate fi în
interesul marilor puteri, însă poziționarea acestora le ajută a fi niște state care sunt
traversate de conducte importante de export a resurselor energetice spre China. De
asemena, acestea dispun de o poziționare strategică din punct de vedere militar față de
Afganistan, unde trupele NATO au fost desfășurate, iar Rusia și China colaborează pentru
asigurarea graniței cu Afganistan. În aceast caz, cele două sta te își mențin stabilitatea
economică prin împrumuturi de la marile puteri care să le sprijine pentru prevenirea unor
conflicte nedorite.
4.2 Proiectul american: CASA 1000 – Emergența rutelor sudice
Anul 2015 a fost marcat de un proiect al Statelor Unite – Inițiativa “Noului Drum
al Mătăsii”, care dorește să promoveze o conectivitate regională prin dezvoltarea de
infrastructură dură (căi ferate, drumuri, poduri și facilități la granițe) pentru îmbunătățirea
rutelor de tranzit a comerțului. Apoi, se urmăreșt e dezvoltarea pieței energetice regionale,
prin susținerea rețelei Asia Centrală -Asia de Sud (CASA -1000), a sectorului hidroelectric

216 Umbreen Javaid, Az har Rashid, op.cit , p. 124.
217 Ibidem, p.125

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
75
și reforma statului Afganistan. De asemenea, cuprinde întărirea procesului de a armoniza la
nivel regional operațiunile de la vămi, integrarea în structure multilaterale de comerț și
facilitarea procesului birocratic pentru comerț între state. Nu în ultimul rând, este vizată
dezvoltarea de relații de afaceri prin proiecte educaționale (programe de training) pentru
studenți și companii.218Acest proiect a identificat impecabil problemele majore ale regiunii,
iar experții care l -au elaborat s -au oprit cu mare atenția asupra detaliilor care în mediile
politice regionale se evită a fi discutate.
În ceea ce privește planul pe termen lu ng al unei astfel de inițiative, prevalează
obiective ce țin de beneficiile economice și încercarea creării unei sfere de influență.
Afganistanul este punctul central al proiectului, dorind o integrare a acestuia în economia
regională și oferindu -se căi de dezvoltare. Pe plan geopolitic, conform lui Alexander
Cooley 219, se dorește o limitare a influenței Rusiei, Chinei și Iranului în regiune, relațiile
comerciale dorind a fi translatate spre sud cu India și Pakistan. În cadrul CASA -100, 15
milioane de dolar i vor fi alocate pentru construirea unei rețele de energie transcontinentale,
care va transmite energie dinspre Kârgâzstan și Tadjikistan spre piața energetică din
Pakistan.220
Fariz Irnazarov221 susține că “nu poți convinge guvernele din Asia Centrală să
considere Afganistanul ca o parte a regiunii”, în contextul inițiativei largi a SUA de a
stabiliza acest stat prin apropierea de regiunea central asiatică. A fost înaintată o opinie
sceptică în p rivința planurilor americane, însă este cunoscut idealismul administraților
prezidențiale din SUA pe scena relațiilor internaționale. În viitor va conta disponibilitatea
acestora de a se implica în regiunea Asiei Centrale, care este cheia spre stabilizarea
Afganistanului. Shair Juraev222 afirmă că “în cazul unei amenințări în privința securității
dinspre Afganistan, statele central asiatice mai degrabă vor cere sprijin din partea Rusiei
decât din partea Statelor Unite.” În aceeași termeni, statutul Statelor U nite în Asia Centrală
nu este una privilegiată, precum am putut observa în cazul agendei democratice impuse în
Irak, unde această acțiune a stârnit teamă în rândul elitelor politice din regiune.

218 State Department, U.S Support for the New Silk Road,
https://www.state.gov /p/sca/ci/af/st/newsilkroad/index.htmhttps://www.state.gov/p/sca/ci/af/st/newsilk
road/index.htm accesat la data de 16.05.2018
219 Profesor de științe politici la Barnard College
220 Erica Marat, Following the New Silk Road, 2014, https://thediplomat.com/2014/10/following -the-new –
silk-road/ accesat la data de 7.05.2018
221 Directorul Institutul de Dezvoltare din Asia Centrală
222 Expert politic și cercetător în cadrul Școlii de Relații Inte rnaționale de la Universitatea St Andrews

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
76
Statele Unite, pentru a reuși să dezvolte această inițiativă, are nevoie de un sprijin
intern semnificativ și care să -i permită investiții care să ajungă cel puțin la nivelul celor
chineze. O altă problemă apare la nivelul geopolitic, unde intenția ca acest proiect să
translateze centrul de putere dinspre Rusia și C hina spre India se lovește de conflictul
deschis dintre Pakistan și India. Orice proiect de infrastructură care vizează India necesită
participarea Pakistanului, care nu va accepta acest lucru. Mai mult decât atât, în
administrația Trump, relațiile Pakista n-SUA s -au deteriorat, iar despre această inițiativă nu
s-a discutat în vreun forum relevant.
În cadrul viziunii Statelor Unite se regăsește susținerea pentru conducta
Turkmenistan -Afganistan -Pakistan -India (TAPI), unul dintre cele mai mari proiecte
regionale, care prevede o lungime de 1814 km și care este proiectat pentru 30 de ani, cu
costuri totale de 9,9 miliarde dolari. Conducta este prevăzută cu o capacitate de transport
de 33 miliarde metri cubi de gaz furnizați din Daulatabad din Turkmenistan, care este una
dintre cele mai mari câmpuri de gaze din lume. Construcția a început în Turkmenistan în
decembrie 2015, iar în 2018 în Afganistan, prin prezența președinților din Turkmenistan,
Afganistan și a prim -ministrului din Pakistan și a ministrului p entru afaceri externe a
Indiei. Turkmenistan a rămas cu o singură direcție de export a gazului înspre India, după ce
în anul 2016 Rusia a stopat importul de gaze din cauza unor conflicte legate de preț, iar
Iranul a stopat importul de gaz turkmen din prici na unui conflict legat de plățile care
trebuiau a fi finalizate, în 2017.223 Viitorul proiectului este la decizia clasei politice a
Pakistanului, care ar urma să înceapă construcția continuării conductei, avantajul fiind
resimțit atât de partea Pakistanului, dar și a Indiei, care se bucură de o continuă dezvoltare
dar și o nevoie tot mai mare de resurse.
Proiectul „Noul Drum al Mătăsii” este relevant din perspectiva geopolitică și
datorită direcțiilor viitoare, înctrucât este proiectul care vizează restabilir ea Afganistanului
prin încercarea a rezolva problema Orientului Mijlociu și de a bloca perspective de
colaborare Rusia – Iran pe axa nord -sud. Totodată, proiectul privește o reajustare a
relațiilor pe scena internațională între actorii majori, preconizându -se un parteneriat SUA –
India care să contrabalanseze parteneriatul Rusia – China, cu o posibilă deschidere spre
Iran.

223 Shoaib A. Rahim, Why Pakistan is TAPI’s Biggest Hurdle, https://thediplomat.com/2018/04/why –
pakistan -is-tapis -biggest -hurdle/ accesat la data de 16.06.2018

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
77
Securitatea energetică este privită prin prisma interesului național și în aceeași
măsură a securității naționale. În logica aceasta, or ice amenințare asupra conductelor de
transfer a resurselor energetice și în aceeași măsură blocarea accesului la acestea poate
îndreptăți statele pentru acțiuni militare cuprinzătoare.224 Competiția între state pentru
asigurarea nevoilor energetice este cond usă de actorii geopolitici relevanți care dețin și
capacități pe măsură.
Proiectul este dominat în materie de comerț de China, Rusia și Uniunea
Europeană, cu prezența unor actor regionali precum Turcia și Iran și vizează fluxul
comercial înspre și dinsp re Asia Centrală. O altă cheie din care trebuie privit este
posibilitatea de a conecta Asia de Nord și Sud prin intermediul Kabulului. Mai mult, acesta
are rol un central în legătura dintre Europa și Estul Orientului Mijlociu, dar și spre
subcontinentul in dian și Asia de Sud Est.225
Cooperarea SUA – Asia Central ă s-a axat pe partea securitară în contextul
războiului din Afganistan. După retragerea din Afganistan, s -a creat o tensiune între Rusia
și Statele Unite pentru regiunea Asiei Centrale. Drept urmare, Rusia vede orice prezență a
SUA în zonă drept o amenințare la adresa balanței de putere regionale și o posibilă
reorientare a statelor central asiatice spre SUA. Post 2014 strategia SUA a fost vagă, dar
datorită îmbunătățirii relațiilor cu India s -au putut trasa inițiative de viitor care au
capacitatea să echilibreze jocul pe Marea Tablă de Șah.226
4.3 Proiectul chinez: One Belt, One Road – Ruta de tranziție
În 2013, președintele chinez Xi Jinping a anunțat lansarea proiectului “Noua
Centură Economică a Drumului Mătăsii ”, care să conecteze China de Europa, Orientul
Mijlociu și Asia de Sud, prin intermediul autostrăzilor, conductelor, linilor ferate, rețelelor
electrice și porturilor martime.227 Conectarea pe mare și pe uscat se referă la „O centură, un
drum ” (One Belt, One Road). Proiectul se estimează a avea o valoare de aproximativ un

224 Purnendra Jain, op.cit. , p.557
225 S. Frederick Starr, Andrew C. Kuchins, „The Key to Success in Afghanistan”, A Modern Silk Road Strategy ,
2010.
226 Jeffrey Mankoff, The United States and Central Asia after 2014 , Center for Strategic and International
Studies Washington, DC, 2013, p. 14-17.
227 Alexander Cooley, „The Emergin g Political Economy of OBOR: The Challenges of Promoting Connectivity
in Central Asia and Beyond”, p. 1.

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
78
trilion de dolari, în care să fie desfășurate aproximativ 890 de proiecte în 60 de țări.228
(Vezi anexa nr.9)
Xi Jinping a introdus ideea de „centură economică” pentru a o dife renția de
inițiativa lui Hillary Clinton – „Noul Drum al Mătăsii”, care are ca scop integrarea
Afganistanului în coridorul nord -sud. În 2014, Xi Jinping a anunțat „Drumul Mătăsii
Maritim”, care este prevăzut să se întindă din Asia de Sud -Est în Oceanul Ind ian, Golful
Persic și Mediterană.229
În 2015 a fost relevat, de către Particul Comunist Chinez, un document care
vorbea despre „Spiritul Drumului Mătăsii”, văzut ca o „moștenire istorică și culturală
împărtășită de toate statele lumii.” Astfel, reflecta asup ra ideii unui nou model de
cooperare internațională și guvernanță globală, care va oferi un impuls pentru pacea
mondială și dezvoltare.230
Prin OBOR, China urmărește să ofere un impuls economiei și să creeze un mediu
mai prietenos în proximitatea ei. Totodat ă, la nivel financiar, urmărește dezvoltarea Băncii
Asiatice de Investiții în Infrastructură și a Băncii de Dezvoltare a statelor BRICS. Proiectul
a fost văzut la nivel global de către actori din două perspective. Prima perspectivă este
văzută prin lentila implicațiilor geopolitice, cei care au abordat în această manieră lucrurile
fiind denumiți „jucători”. Cealaltă perspectivă, în care actorii sunt denumiți „comercianți”,
vede lucrurile în maniera efectelor pe care o sa le aibă dezvoltărea proiectului. În prima
categorie, cea a jucătorilor, este Rusia, care vede exercitarea influenței chineze în regiune
și întărirea relațiilor cu statele non -vestice.231Asia Centrală este prevăzută în OBOR prin
planificarea unor proiecte pentru acest spațiu, fapt ce poate min imiza rutele de transport
spre Rusia.
Lucrurile au fost privite de mediul politic rus într -o manieră geopolitică, astfel
fiind refuzată cooperarea cu China în cadrul OBOR. În 2014, de pildă, refuzul a fost bazat

228 Our Bulldozers, Our Rulles, The Economist, https://www.economi st.com/china/2016/07/02/our –
bulldozers -our-rules accesat la data de 15.06.2018
229 Theresa Fallon, „The New Silk Road: Xi Jinping’s Grand Strategy for Eurasia”, American Foreign Policy
Interests , vol. 37, nr. 3, 4 mai 2015, p. 141.
230 National Development and Reform Commision, Ministry of Foreign Affairs and Ministry of Commerce of
the People’s Republic of China, Visions and Actions on Jointly Building Silk Road Economic
Belt and 21st -Century Maritime Silk Road, Beijing, 2015,
http://en.ndrc.gov.cn/newsrelease/201503/t20150330_669367.html accesat la data de 17.06.2018
231 Alexander Cooley, op.cit , p.2

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
79
pe justificarea crizei din Ucraina.232 Acest l ucru s -a întâmplat doar până în anul 2015, însă,
când Rusia a acceptat să facă parte ca membru fondator al Băncii Asiatice de Investiții în
Infrastructură. Xi a anunțat un buget de 40 miliarde dolari pentru Fondul Drumului
Mătăsii, în anul 2015, care va fi gestionat în cadrul Băncii Asiatice de Investiții în
Infrastructură și în care se înscriseseră 57 de state.233
Proiectele din cadrul OBOR se bazează pe inițiative anterioare precum:
1. Conducta din Asia Centrală spre China (Linia D) – o gazoductă
dinspre Tur kmenistan care traversează Uzbekistan și Kazahstan și care a devenit
operațională în anul 2009. Gazoducta a fost dezvoltată pentru conectarea întregii
regiuni și pentru a crește capacitatea de transport, traversând Kârgâzstan și
Tadjikistan din anul 2013.
2. Podul Terestru Eurasiatic – un coridor de transport prin intermediul
căilor ferate care să lege China de Europa și care să treacă prin Mongolia și
Kazahstan înainte de a ajunge prin Rusia, Polonia și Germania.
3. Coridorul China -Asia Centrală din Asia de Vest – cale ferată care să
lege China de Kazahstan și mai apoi să treacă prin Uzbekistan, Turkmenistan cu
locația finală Iran.
4. Calea ferată Khorgos -Aktau – o cale ferată trans -Kazahstan pentru a
transporta petrolul din Marea Caspică spre hub -ul din Khorgos, c are este și un nod
de transport, de unde să plece mai departe spre China.
5. Calea ferată China -Kârgâzstan -Uzbekistan – o legătură între
regiunea vestică a Chinei, Xinjiang cu regiunea sudică a Kârgâzstan ului, spre orșul
Osh și spre est -ul Uzbekistanului, spr e orașul Andijon.
Primul proiect pe care se poate construi mai departe în Asia Centrală este și unul
dintre cele mai eficiente, fiind prima conductă care poate genera o situație alternativă la
clasicele conducte ruse, adică o direcționare exclusiv spre nord. În acest caz s -a creat o
situație de monopol și gestiune din partea rusă a tot ceea ce presupune prețul gazului.
Proiectul care conectează Asia de Europa este unul ambițios, care va avea de
trecut prin camere decizionale importante, de la esblishment -ul politic rus la U niunea

232 Aexander Gabuev, Investment Bank? , Carnagie Moscow Center,
http://carnegie.ru/publications/?fa=59554 accesat la data de 15.06.2018
233 Theresa Fallon, op.cit , p.142.

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
80
Europeană, unde cel mai probabil vor fi aduse critici proiectului . Deschiderea Chinei
vizează toate direcțiile de dezvoltare, statutul pe care l -a obținut pe scena internațională
fiind datorat menținerii creșterii economice – lucru urmărit de către Partidul Comunist.
În încercarea Chinei de a reuși să își păstreze rezervele naționale de resurse
energetice și să poată ajunge spre alte piețe ale acestor resurse, piața Orientului Mijlociu
este un accesibilă și bogată, care poate să -i asigure nevoile industriale . China a reușit să
conecteze Asia Centrală la regiunea Xinjiang, și se poate urmări o conectare cu Iranul.
Ultimul proiect poate ameliora problema securitară venită din mișcarea de
insurgență a uigurilor. Crearea unei legături a etnicilor uiguri c u cei din Asia Centrală
poate îmbunătăți relațiile sociale. În același timp, conectarea de zona Văii Fergana permite
Chinei să se deplaseze într -un timp rezonabil într -o regiune cu un grad înalt de instabilitate,
unde de multe ori a fost ținta mișcărilor e xtremiste.
Rusia vede o legătură între Uniunea Economică Eurasiatică și proiectele OBOR,
însă filosofiile diferă pentru cele două proiecte. UEE este un proiect politic prin care Rusia
dorește să creeze un bloc regional, unde să ofere un tratament preferențial în materie
economică pentru statele din fostul bloc sovietic. OBOR, însă, prevede conectarea Chinei
spre Europa, Orientul Mijlociu și Asia de Sud prin intermediul Asiei Centrale. Sancțiunile
primite de către Rusia din cauza crizei din Ucraina o pot îndrepta într -o oarecare măsură
spre a deveni un pivot spre est -ul continentului, ceea ce necesită relații cât mai apropiate cu
China.234
O caracteristică a transportului de bunuri în Asia Centrală este faptul că putea dura
până la 100 de zile pentru export. Astfel, conform Băncii Mondiale, Asia Centrală este una
dintre cele mai neprielnice regiuni din lume. Pe lângă infrastructura săracă, o bună parte a
bunurilor întâmpină probleme la granițe, unde forțele de acolo încearcă să își maximizeze
profituri le personale, corupția cuprinzând aceste acțiuni, dar și structurile
guvernamentale.235 Din acest motiv, a fost accentuat anterior, la inițiativa americană, cum
au fost identificate toate problemele pe care regiunea le prezintă. În cazul OBOR, se
vizează red ucerea timpului de transport, dar nu se oprește asupra rezolvării problemei
corupției, mizând în continuare pe relațiile personale în detrimentul celor instituționale.

234 Alexander Cooley, op.cit , p.10.
235 Ibidem, p.15

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
81
Resursele Asiei Centrale mai au, însă, un rol important pentru China. Astfrl,
conectarea infrastructurii pentru transportul resurselor energetice, în special petrol și gaz,
va conduce la transportul resurselor prin Strâmtoarea Malaca, unde sunt transportate
aproximativ 80% din importurile Chinei.236
OBOR s -a dovedit până în acest moment doar un document pragmatic pentru a
exprima politica externă a Chinei în Eurasia.237 Construcțiile importante se află doar în
faza de proiectare, însă va fi unul dintre cele mai urmărite proiecte din următorii ani și care
va conta în dezbaterea dacă lumea este mult ipolară sau în continuare ne află într -un sistem
unipolar. Acest proiect poate contribui decisiv la impunerea Chinei pe scena relațiilor
internaționale, dar în același timp va fi de urmărit dacă se va concretiza parteneriatul
Statele Unite – India pentru l imitarea puterii chineze.
OBOR depinde de câteva calcule geopolitice. Considerăm doar trei state ca fiind
puteri continentale – China, Rusia și SUA. Crearea unui nou drum terestru al Mătăsii
implică prezența Rusiei în ecuație.238 În urma conflictului cu Eur opa, Rusia se poate
reorienta înspre Asia și unde poate contribui la inițiativa chineză.
Noua Centură Economică a Drumului Mătăsii s -a dezvoltat spre îmbinarea
infrastructurii terestre și a celei maritime în cadrul One Belt, One Road și spre apariția unei
laturi cultural -istorice prin intermediul Spiritului Drumului Mătăsii. China supune scena
internațională unor ajustări semnificative, importanța Asiei fiind în creștere și având
potențialul de a deveni polul principal de putere în funcție de dinamicile reg ionale.
În cadrul acestor proiecte energetice de conectare a infrastructurii unor regiuni
între ele, inițiate de SUA și China, pentru a eficientiza transportul resurselor, poziționează
Rusia, în multe cazuri, în afara posibilității de a juca un rol activ. De asemenea, inițiative
majore din partea ei nu au fost expuse de către administrația Putin, ci mai degrabă este
urmărită alipirea la proiectul chinez, care poate să -i ofere Rusiei un rol relevant în cazul
sectorului terestru a OBOR, pe când inițiativa ame ricană dorește excluderea Rusiei de pe
piața energetică a Asiei Centrale. Rusia a ajuns în postura unui competitor în regiune,
întrucât resursele bogate au atras investiții străine, iar accesul la acestea creează o
competiție atât de natură economică cât ș i geopolitică în continentul emergent al Eurasiei.

236 Theresa Fallon, op.cit , p.143.
237 Ibidem, p.144
238 Sit Tsui et al., „One Belt, One Road: China’ s Strategy for a New Global Financial Order”, Monthly Review ,
vol. 68, nr. 8, 4 ianuarie 2017, p. 37.

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
82
CONCLUZII
În concluzie, conform celor afirmate de către Brzezinski, Eurasia are potențialul de
a deveni centrul de putere al lumii, datorită emergenței puterilor asiatice, China și India, ce
se fac observ ate pe scena internațională. China urmărește realizarea celui mai costisitor
proiect “One Belt, One Road”, care să conecteze spațiul Eurasiatic prin intermediul Asiei
Centrale. “Tabla de șah” a lui Brzezinski prezintă interacțiunea marilor actori (SUA,
China, Rusia, Uniunea Europeană), dar nu pentru supremația mondială, ci sub forma unei
competiții strategice care îmbină limitarea amenințărilor de natură teroristă cu potențialul
energetic pe care doresc să -l exploateze. În cadrul acestei competiții strategi ce obiectivele
urmărite sunt interdependente, căci pentru accesul la resursele din Asia Centrală și
construcția infrastructurii necesare de export a petrolului și gazului, e nevoie de limitarea
mișcărilor extremiste care pot viza infrastructura critică a s tatelor.
Rolul Asiei Centrale pe scena internațională este unul deosebit de important, atât
pentru continentul asiatic, cât și pentru interacțiunile dintre marile puteri. Asia Centrală
este arena unde Statele Unite au colaborat cu Rusia la începutul anilor 2000, în contextul
luptei contra terorismului. Totodată, este arena unde Rusia și China au întreținut cele mai
coerente relații, care s -au instituționalizat în cadrul Organizației pentru Cooperare de la
Shanghai, fapt ce a condus la o susținere pe scena internațională.
Noțiunea „Balcanii Eurasiei” respectă caracteristicile expuse de către Zbigniew
Brzezinski, fiind evidențiată prin structura etnică a statelor care prezintă o regulă generală
aplicată întregii regiuni – suprapunerea etnică datorată trasării granițelor fără a fi respectate
delimitările istorice. O altă caracteristică prezentă este starea conflictuală din Asia
Centrală, expusă prin conflictele inter -statale și care s -au materializat în special în zona
Văii Fergana, la intersecția Uzbekistanulu i, Tadjikistanului și Kârkâzstanului, și a
tensiunilor de la granițe. Acest fapt a impus necesitatatea unor noi acorduri de reglare a
granițelor între statele central asiatice și cele externe. Tensiunile au apărut și în cadrul
mediului politic, ceea ce im plică necesitatea intervenției actorilor străini.
Asia Centrală a devenit o zonă pivot datorită localizării, iar acest fapt este prezentat
sub două aspecte. Prima nuanță este reprezentată de către Kazahstan, care se află la granița
de sud a Rusiei și care este considerat de către mediul politic drept un scut pentru
amenințarea venită din Afganistan. Astfel, relațiile privilegiate dintre cele două state
poziționează Kazahstanul ca principal partener al Rusiei și reprezintă o poartă de acces

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
83
spre restul regiu nii. Rusia și -a stabilit poziția de furnizor de securitate prin poziționarea
bazelor militare în Kârkâzstan și Tadjikistan, în contextul prezenței militare a Statelor
Unite în Asia Centrală . De asemenea, regiunea este văzută ca un pivot între Europa și Asi a,
de o importanță geostrategică în conectarea Est -Vest, lucru confirmat de China. În același
caz, China poate accede prin Asia Centrală spre resursele Orientului Mijlociu, iar
tendințele chiar spre acest lucru se îndreaptă.
Brzezinski înaintează o strate gie pe care Statele Unite ar trebui să o urmeze în Asia
Centrală, însă administrația Obama a dec is să se retragă din Afganistan, implicând și
abandonarea Asiei Centrale. Totuși, acest lucru a fost justificat prin faptul că Statele Unite
pierduseră teren în fața Chinei și a Rusiei, iar la presiunile interne a fost impusă agenda
democratică. Prezența militară, la începutul războiului din Afganistan, a făcut ca mediul
politic să evite criticile la adresa politicilor duse de liderii locali din Asia Centrală, ca re se
prezentau sub forma abuzurilor la adresa drepturilor omului și nerespectarea unor principii
democratice. Această nouă abordare a poziționat Statele Unite ca pe un principal actor care
să destabilizeze politic Asia Centrală și să schimbe regimurile lo cale. Autoritarismul local
s-a temut de acest lucru și din cauza precedentei acțiuni a SUA din Irak.
Proiectele energetice ale Chinei și a Statelor Unite vizează două direcții înspre care
Asia Centrală se poate îndreptata. Prima, sub auspiciile „One Belt, One Road”, dorește
conectarea Chinei la Europa și Orientul Mijlociu, caz în care Rusia își poate face apariția
prin furnizarea finanțărilor pentru proiectele de infrastructură terestr e, menținându -și rolul
în regiune. Proiectul „Noul Drum al Mătăsii”, ini țiat de fostul secretar de stat american,
Hillary Clinton, urmărește crearea unei rute sudice în care Asia Centrală să își furnizeze
resursele energetice. Rusia, însă, este exclusă geopolitic din regiune, iar China este
amenințată prin posibilitatea parten eriatului SUA – India, unde India este ultimul destinar
ar resurselor energetice ale Asiei Centrale.
Principala dezbatere a lucrării ar putea fi formulată în modul următor: „În ce
termeni privește administrația Putin regiunea de la granițele de sud ale Rus iei?”. Conform
celor prezentate în analiză, Rusia nu privește Asia Centrală într -o manieră imperialistă.
Tentativele de acest fel au existat, însă au rămas nematerializate, lucru datorat
individualității Kazahstanului, Uzbekistanului, Kârkâzstanului, Tadji kistanului și
Turkmenistanului. Tentativa expansionistă a Rusiei a fost blocată de participarea Statelor
Unite în regiune, la începutul administrației Putin, dar și a Chinei, care a devenit

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
84
principalul investitor al regiunii. De asemenea, și intervenția Un iunii Europene este
semnificativă în acest sens, întrucât este responsabilă pentru dezvoltarea unei strategii
pentru Asia Centrală, prin intermediul agendei democratice. Tot în acest caz a contribuit și
mediul intern, care și -a afirmat nemulțumirile față de migrație și de traficul de droguri din
Asia Centrală.
Asia Centrală reprezintă pentru Rusia o sursă de amenințare din cauza terorismului,
a traficului de droguri și a competiției cu actorii externi pentru resursele energetice. Acest
lucru nu permite aba ndonarea regiunii, ci face ca prezența ei să fie esențială pentru
stabilitatea regională. Moscova și -a consolidat relațiile cu majoritatea statelor prin
intermediul organizațiilor regionale, atât în vederea cooperării politice și economice, cât și
militare . Din cauza impredictibilității unor state în politica externă, precum
Turkmenistanul, Rusia a creionat Uniunea Economică Eurasiatică, pentru a favoriza relația
cu state prietene, precum Kazahstan, Kârkâzstan și Tadjikistan. Totodată, stabilitatea
regiunii se bazează pe menținerea polilor de putere, lipsa unor lideri locali care să
moștenească puterea putând cauza o instabilitate politică materializată într-un conflict
armat. Menținerea regimurilor autoritare devine, așadar, datoria Moscovei, care dobândeșt e
prin acest lucru două avantaje majore. În primul rând, sunt menținute relațiile cu aceste
state și se evită un conflict la granița sudică a Rusiei, iar în al doilea rând, este limitată
influența agendelor vestice în privința democrației, unde există posi bilitatea ca Rusia să fie
exclusă de anumiți parteneri locali.

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
85
BIBLIOGRAFIE
Surse secundare:
1. AYDIN, MUSTAFA, New Geopolitics of Central Asia and The Caucasus –Causes of
Instability and Predicament , Center for Strategic Research, Ankara, 2010
2. BRZEZIŃSKI , ZBIGNIEW ; traducere: IONESCU , AURELIANA , Marea tablă de șah:
supremația americană și imperativele sale geostrategice , Univers Enciclopedic,
București, 2000.
3. BUGAJSKI , JANUSZ , Cold peace: Russia’s new imperialism , Greenwood Publishing
Group, 20 04.
4. COOLEY, ALEXANDER , Central Asia’s inside -out foreign economic relations în
Saadia M. Pekkanen (ed.), John Ravenhill (ed.), Rosemary Foot (ed.) , Oxford
handbook of the international relations of Asia , Oxford University Press, Oxford ; New
York, 2014, p p.241-263.
5. CUMMINGS, SALLY , A Synthetic approach to Foreign Security Relations and
Policies in Central Asia în Saadia M. Pekkanen (ed.), John Ravenhill (ed.) , Rosemary
Foot (ed.), Oxford handbook of the international relations of Asia , Oxford University
Press, Oxford ; New York, 2014, p. 481 -505.
6. DUNA DACIAN , Curs Introducere în geopolitică, UBB Cluj -Napoca, 2016
7. FRIEDMAN , GEORGE, The World Explained in Map s, Geopolitical Futures, 2017
8. JAIN, PURNENDRA, Energy Security in Asia în Saadia M. Pekkanen(ed.), John
Ravenhill(ed.), Rosemary Foot(ed.), Oxford handbook of the international relations of
Asia, pp.547 -569.
9. JOHNSON , ROBERT , Oil, Islam and conflict: Central Asia since 1945 , Contemporary
worlds, Reaktion Books, London, 2007.
10. KAPLAN , ROBERT D; traducere: DOBRESCU , PAUL și GAFIȚA , MIHNEA , Răzbunarea
geografiei: ce ne spune harta despre conflictele viitoare și lupta împotriva destinul ui,
Litera, București, 2015.
11. KEOHANE , ROBERT O., After hegemony: Cooperation and discord in the world political
economy , Princeton University Press, 2005.
12. KISSINGER , HENRY ; traducere: BĂDESCU , ADRIANA , Ordinea mondială: reflecții asupra
specificului națiunilor și a cursului istoriei , RAO, București, 2015
13. MANKOFF , JEFFREY , The United States and Central Asia after 2014 , Center for
Strategic and International Studies Washington, DC, 2013.

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
86
14. MATEI, HORIA C; NEGUȚ , SILVIU ; NICOLAE , ION; MALIȚA , MIRCEA , Encic lopedia
statelor lumii , Meronia, București, 2012.
15. NYE, JOSEPH S., Soft power: The means to success in world politics , Public affairs,
2004.
16. NYE, JOSEPH S; LUPU, RAMONA -ELENA , Viitorul puterii , Polirom, Iași; București, 2012.
17. PEIMANI , HOOMAN , Conflict and security in Central Asia and the Caucasus , ABC –
CLIO, Santa Barbara, Calif, 2009.
18. PEKKANEN , SAADIA M.; RAVENHILL , JOHN; FOOT, ROSEMARY , Oxford handbook of the
international relations of Asia , Oxford University Press, Oxford ; New York, 2014.
19. STARR , S. FREDERICK ; KUCHINS , ANDREW C., „The Key to Success in Afghanistan”, A
Modern Silk Road Strategy , 2010.
20. THORUN , CHRISTIAN , Explaining change in Russian foreign policy: the role of ideas in
post-Soviet Russia’s conduct towards the West , St Antony‟s series, P algrave
Macmillon, New York, 2009.
21. VĂDUVA, GHEORGHE , „Teorii. Areale. Falii. Confluențe” , Societatea Scriitorilor
Militari, București, 2013 .
22. VIOTTI , PAUL R.; KAUPPI , MARK V., International relations and world politics , 5th ed,
Pearson, Boston, 2013.
23. ZODIAN, VLADIMIR; BĂHMĂREANU, CRISTIAN; ZODIAN, ȘERBAN, Asia
Centrală în: Teodor Frunzeti (coord.) și Vladimir Zodian (coord.), Lumea 2013:
enciclopedie politică și militară: studii strategice și de securitate, Editura Rao,
București, 2013
Surse periodice:
1. AKAEV , ASKAR ; PANTIN , VLADIMIR , „Central Asia as the economic and
geopolitical tension nexus: Some implications for the world futures”, World
Futures , vol. 74, nr. 1, 2 ianuarie 2018, pp. 36 -46.
2. ALLISON , ROY, „Strategic reassertion in Russia‟s Central Asia policy”,
International Affairs , vol. 80, nr. 2, 2004, pp. 277 -293.
3. ALLISON , ROY, „Virtual regionalism, regional structures and regime security in
Central Asia”, Central Asian Survey , vol. 27, nr. 2, 2008, p p. 185 -202.
4. AZIZOV , ULUGBEK , „Regional integration in Central Asia: From knowing -that to
knowing -how”, Journal of Eurasian Studies , vol. 8, nr. 2, iulie 2017, pp. 123 -135.
5. BĂDESCU , PARASCHIVA , „Asia Centrală e voluții, p rovocări, strategii, perspective”

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
87
în Revista 2014.
6. BLANK , STEPHEN J., „Challenges to Russia in Central Asia”, American Foreign
Policy Interests , vol. 33, nr. 5, septembrie 2011, pp. 209 -221.
7. COLLINS , KATHLEEN , „The logic of clan politics: evidence from the Central Asian
trajectories”, World P olitics , vol. 56, nr. 2, 2004, pp. 224 -261.
8. COOLEY , ALEXANDER , „Principles in the pipeline: managing transatlantic values
and interests in Central Asia”, International Affairs , vol. 84, nr. 6, 2008, pp. 1173 –
1188.
9. COOLEY , ALEXANDER , „The Emerging Political Economy of OBOR: The
Challenges of Promoting Connectivity in Central Asia and Beyond”, p. 24.
10. CORNELL , SVANTE E.; SPECTOR , REGINE A., „Central Asia: More than Islamic
extremists”, The Washington Quarterly , vol. 25, nr. 1, martie 2002, pp. 193 -206.
11. DANIEL , S. S.; BOWE, E. T.; LALLEMAND , R.; YEH, M. N.; JAMES , L. S., „Renal
response to acid loading in the developing lamb fetus, intact in utero”, Journal of
Perinatal Medicine , vol. 3, nr. 1, 1975, pp. 34 -43.
12. DOROFEEV , SERGEI , „Russian and US Interests in Cent ral Asia: prospects for
cooperation”, Russian Politics & Law , vol. 51, nr. 1, 2013, pp. 7 -24.
13. DREYER , IANA; POPESCU , NICU, „The Eurasian Customs Union: the economics and
the politics”.
14. FALKENBURG , LUKE, „On the brink: The resurgence of militant Islam in Central
Asia”, Small Wars & Insurgencies , vol. 24, nr. 3, 2013, pp. 375 -393.
15. FALLON , THERESA , „The New Silk Road: Xi Jinping‟s Grand Strategy for Eurasia”,
American Foreign Policy Interests , vol. 37, nr. 3, 4 mai 2015, pp. 140 -147.
16. FREEMAN , CARLA P., „New strategies for an old rivalry? China –Russia relations in
Central Asia after the energy boom”, The Pacific Review , 2017, pp. 1 -20.
17. HUNGTINGTON, SAMUEL, „Why International Primacy Matters” în
Internațional Security , volumul 17, nr 4, 1993, pp.68 -83
18. INGRAM , ALAN, „Alexander Dugin: geopolitics and neo -fascism in post -Soviet
Russia”, Political Geography , vol. 20, nr. 8, 2001, pp. 1029 -1051.
19. JAVAID , UMBREEN ; RASHID , AZHAR , „Oil and gas potentials of central a sian
republics and relations with pakistan”, South Asian Studies , vol. 30, nr. 1, 2015, pp.
113-134
20. KIRKHAM , KSENIA , „The formation of the Eurasian Economic Union: How
successful is the Russian regional hegemony?”, Journal of Eurasian Studies , vol. 7,

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
88
nr. 2, 2016, pp. 111 -128..
21. MACKINDER , HALFORD J., „The geographical pivot of history (1904)”, The
geographical journal , vol. 170, nr. 4, 2004, pp. 298 -321.
22. MAKAR , A. B.; MCMARTIN , K. E.; PALESE , M.; TEPHLY , T. R., „Formate assay in
body fluids: application in methanol poisoning”, Biochemical Medicine , vol. 13, nr.
2, iunie 1975, pp. 117 -126.
23. MAKAR , A. B.; MCMARTIN , K. E.; PALESE , M.; TEPHLY , T. R., „Formate assay in
body fluids: application in methanol poisoning”, Biochemical Medicine , vol. 13, nr.
2, iunie 197 5, pp. 117 -126.
24. MATVEEVA , ANNA, „Democratization, legitimacy and political change in Central
Asia”, International Affairs , vol. 75, nr. 1, 1999, pp. 23 -44.
25. MATVEEVA , ANNA, „Russia‟s changing security role in Central Asia”, European
security , vol. 22, nr. 4, 2013, pp. 478 -499.
26. MCFAUL, MICHAEL , „A Precarious Peace: Domestic Politics in the Making of
Russian Foreign Policy”, International Security , vol. 22, nr. 3, 1997, pp. 5 -35.
27. MOSTAFA , GOLAM , „The concept of „Eurasia‟: Kazakhstan‟s Eurasian policy and
its implications”, Journal of Eurasian Studies , vol. 4, nr. 2, 2013, pp. 160 -170.
28. MOSTAFA , GOLAM , „The concept of „Eurasia‟: Kazakhstan‟s Eurasian policy and
its implications”, Journal of Eurasian Studies , vol. 4, nr. 2, iulie 2013, pp. 160 -170.
29. PANNELL , CLIFT ON W., „China Gazes West: Xinjiang‟s Growing Rendezvous with
Central Asia”, Eurasian Geography and Economics , vol. 52, nr. 1, 1 ianuarie 2011,
pp. 105 -118.
30. PEYROUSE , SEBASTIEN ; RABALLAND , GAËL, „Central Asia: the New Silk Road
Initiative‟s questionable eco nomic rationality”, Eurasian Geography and
Economics , vol. 56, nr. 4, 4 iulie 2015, pp. 405 -420.
31. SKALAMERA , MORENA , „Russia‟s Lasting Influence in Central Asia”, Survival , vol.
59, nr. 6, 2017, pp. 123 -142.
32. SWANSTRÖ M*, NIKLAS , „China and Central Asia: a ne w Great Game or traditional
vassal relations?”, Journal of Contemporary China , vol. 14, nr. 45, noiembrie 2005,
pp. 569 -584.
33. TOLIPOV , FARKHOD , „Are the Heartland and Rimland changing in the wake of the
operation in Afghanistan”, Central Asia and the Caucas us, vol. 5, 2003, pp. 99 –
107.
34. TSUI, SIT; WONG, EREBUS ; CHI, LAU KIN; TIEJUN , WEN, „One Belt, One Road:

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
89
China‟s Strategy for a New Global Financial Order”, Monthly Review , vol. 68, nr.
8, 4 ianuarie 2017, pp. 36 -45.
35. TSYGANKOV , ANDREI P., „Vladimir Putin‟s v ision of Russia as a normal great
power”, Post-Soviet Affairs , vol. 21, nr. 2, 2005, pp. 132 -158.
36. VICTOR PRESCOTT , J. R., Boundary Issues in Central Asia , Taylor & Francis, 2003,
pp.409 -411
37. WISHNICK , ELIZABETH , Russia, China, and the United States in Centr al Asia:
prospects for great power competition and cooperation in the shadow of the
Georgian crisis , Strategic Studies Institute, U.S. Army War College, Carlisle
Barracks, PA, 2009.

Surse electronice
1. CONSILIUL EUROPEI, EU strategy for Central Asia: Council adopts conclusions ,
http://www.consilium.europa.eu/en/press/press -releases/2017/06/19/conclusions –
central -asia/
2. CORDESMAN, ANTHONY, Russia a nd the Color Revolution, 2014.
https://www.csis.org/analysis/russia -and-%E2%80%9Ccolor –
revolution%E2%80%9D accesat la data de 7.06.2018
3. GABUEV, ALEXANDER, “Investme nt Bank?” , Carnagie Moscow Center,
http://carnegie.ru/publications/?fa=59554 accesat la data de 15.06.2018
4. GABUEV , ALEXANDER , „Russian -U.S. Flashpoints in the Post -Soviet Space: The
View From Moscow”Carnagie Moscow Center,
https://carnegie.ru/2018/02/23/russian -u.s.-flashpoints -in-post-soviet -space -view –
from -moscow -pub-75631, data accesării 7 .04.2018
5. MARAT , ERICA, Following the New Silk Road, 2014,
https://thediplomat.com/2014/10/following -the-new-silk-road/ accesat la data de
7.05.2018
6. NATO, Nato -Russia Council, https://www.nato.int/cps/ic/natohq/topi cs_50091.htm
accesat la data de 6.06.2018
7. ORGANIZAȚIA PENTRU SECURITATE ȘI COOPERARE ÎN EUROPA,
https://www.osce.org/cio/51810 accesat la data de 4.06.2018
8. SHABAN , ILHAM, Turkemenistan Supplied 125 bcm of Gas to China, 2015,
https://www.naturalgasworld.com/turkmenistan -supplied -125-bcm-gas-to-china –
25610 accesat la data d e 25.05.2018
9. SHOAIB , RAHIM, Why Pakistan is TAPI’s Biggest Hurdle,
https://thediplomat.com/2018/04/why -pakistan -is-tapis -biggest -hurdle/ accesat la
data de 16.06.2018
10. ZHU MADILOV , ALMASBEK, Kazakhstan set to assume UNSC presidency Jan.1,
https://astanatimes.com/2017/12/kazakhstan -set-to-assume -unsc-presidency -jan-1/
accesat la da ta de 4.06.2018
11. ***, A Tulip Revolution, https://www.economist.com/node/3785139 accesat la data
de 7.06.2018

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
90
12. ***, Our Bulldozers, Our Rulles, The Economist,
https://www.economist.com/china/2016/07/02/our -bulldozers -our-rules accesat la
data de 15.06.2018

Baze de date
1. Carnegie Moscow Center, www.carnegie.ru/lang=eng
2. Center for Strategic and International Studies , www.csis.org
3. Central Intelligence Agency – The World Factbook,
https://www.cia.gov/library/publications/the -world -factbook/geos/kz.html
4. Geopolitical Futures, https://geopoliticalfutures.com/
5. Stratfor, https://www.stratfor.com/
6. United Nations Data, http://data.un.org/en/iso/ru.html

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
91

ANEXE
Anexa nr. 1 – Drumul Mătăsii

Sursa: Centrul de Studii Strategice și Internaționale – https://www.csis.org/

Anexa nr. 2 – Marea Tablă de Șah și Balcanii Eurasiei

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
92
Anexa nr. 3 – Presiunile geopolitice în Asia Centrală

Anexa nr.4 – Organizația Tratului de Securitate Colectivă

Sursa: Russia -Insder.com

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
93

Anexa nr. 5 – Structura etnică a Asiei Centrale

Sursa: Geopolitical Futures – https://geopoliticalfutures.com/
Anexa nr. 6 – Prezența militară a Statelor Unite în Asia Centrală

Sursa: Global Re search – https://www.globalresearch.ca/the -worldwide -network -of-us-
military -bases -2/5564

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
94

Anexa nr. 7 – Principalele facilități și operațiuni mi litare din Asia Centrală

Sursa: Geopolitical Futures – https://geopoliticalfutures.com/
Anexa nr. 8 – Rețeaua energetică din Asia Centrală

Sursa: Geopolitical Futures – https://geopoliticalfutures.com/

Chelaru Iulian -Robert Asia Centrală – pivot geopolitic al Eurasiei
95
Anexa nr. 9 –Noua Centură Economică a Drumului Mătăsii

Sursa: The Economist – www.economist.com