DELegea fundamentală [609592]

DELegea fundamentală
a Republicii Federale
Germania

DEDELegea fundamentală
a Republicii Federale Germania
Prezentare generală
Prof. univ. dr. Ioan MURARU
1. Scurt istoric
Legea fundamentală a Republicii Federale Germania din 23 mai 1949 a marcat
clar revenirea la democrație, după o lungă perioadă de regim autoritar. Ea demon –
strează voința democratică și afirmarea fundamentală a drepturilor omului și a
demnității persoanei umane. Data revenirii la democrație imediat după război dă
un conținut particular fiecărui articol. În urma reunificării Germaniei (1990) s-au
făcut unele modificări la Constituție1.
Pe baza Constituției sale, Germania, prin eforturi considerabile, a reușit o
spectaculoasă refacere și reconstrucție după război. „Legea fundamentală a
făcut dovada meritelor sale în trecut. Este Constituția cea mai liberală din istoria
germană. Ea a servit lumii întregi de model pentru alte constituții fondate pe
democrație și pe statul de drept. Noi, germanii, avem toate motivele de a fi mândri
de Legea fundamentală, de a ne alătura acestei Constituții și de a o apăra cu toate
forțele noastre”2.
Sistematizarea articolelor Constituției, în varianta sa încorporată în această
culegere, este următoarea: Preambul; Drepturile fundamentale; Federația și lan –
durile; Bundestagul, Bundesratul; Comisia mixtă; Președintele Federal; Guvernul
Federal; Legislația federală; Aplicarea legilor federale și administrația federală;
Sarcinile de interes comun; Sistemul judiciar; Finanțele; Starea de apărare; Dispo –
ziții tranzitorii și finale.
Câteva remarci privind sistematizarea articolelor constituționale se impun:
– se observă clar că se face aplicarea clasicului principiu al separației și
echilibrului puterilor;
1 Caracterizare extrasă din Henri Oberdorff, Les Constitutions de l’Europe des Douze , La documentation
française, Paris, 1992, p. 9.
2 Roman Herzog, fost Președinte al Tribunalului Constituțional și apoi Președinte al Germaniei, discurs,
noiembrie 1994. Reprodus în Loi fondamentale pour la République Fédérale d’Allemagne , Public Document, pu –
blicat de l’Office de presse et d’information du gouvernement fédéral, Bonn, 1998. Ca Președinte al Germaniei,
Roman Herzog a reușit să tempereze inițiativele de schimbare a Constituției, exprimate cu prilejul împlinirii a
50 de ani de existență.

678
Codex constituțional. Constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene
– este clar exprimată structura de stat federal3 a Germaniei;
– puterea judecătorească prezintă un specific prin includerea în vârful
acesteia a Curții Constituționale Federale;
– sunt foarte multe reglementări detaliate privind problemele bugetare
și fiscale, repartizarea lor între Federație și landuri.
2. Principii generale
Principiile care caracterizează statul și dreptul din Germania rezultă, în
principal, din preambul, din reglementările privind drepturile omului, din cele
privind puterile publice etc.
Preambulul Constituției are un conținut aparte, este o îmbinare a tradițiilor și
speranțelor. El reafirmă responsabilitatea poporului german față de Dumnezeu și
față de oameni și proclamă: „Prezenta Lege fundamentală este aplicabilă întregului
popor german. ” Despărțită în două state ca urmare a războiului, Germania Federală
a exprimat grija pentru întregul popor german, dar și speranța unei reunificări
apropiate. Desigur, această reunificare a întârziat mult, aproape o jumătate de secol,
și, tocmai de aceea, preambulul are o valoare istorică aparte. Legea fundamentală
din 1949 nu a trebuit înlocuită cu o nouă lege după reunificarea din anul 1990,
fiind suficiente câteva modificări prin Tratatul de Unificare din 31 august 1990.
Constituția stabilește trăsăturile4 de bază ale statului: garantarea libertăților
prin recunoașterea inviolabilității demnității umane ca un drept la autodeterminare
individuală ce se impune puterilor statului; întreaga putere emană de la popor
care o exercită prin autorități reprezentative alese prin vot universal; pregătirea
și derularea alegerilor sunt asigurate, în esență, de partidele politice; statul este o
democrație parlamentară; statul este un stat de drept, un stat social; suveranitatea
emană de la popor, ea se exercită de popor prin alegeri și plebiscite și prin organe
speciale învestite cu puteri legislative, executive și judiciare.
3. Autoritățile publice. Raporturile constituționale
Două precizări caracterizează ordinea constituțională germană: structura și
funcțiile autorităților publice corespund structurii federale a statului; este evidentă
aplicarea clasicului principiu al separației și echilibrului puterilor.
Puterea legislativă este reprezentată de Parlament care cunoaște două Adunări,
și anume Bundestagul și Bundesratul, la nivelul întregului stat.
La nivelul statelor membre ale Federației autoritățile se pot implica numai în
interiorul frontierelor landului.
3 Pentru caracteristicile statului federal, vezi Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu, Drept constituțional și
instituții politice , vol. II, Ediția 14, C.H. Beck, București, 2013, p. 67 – 68.
4 Informațiile și constatările sunt culese sau prelucrate din: Loi fondamentale pour la République Fédérale
d’Allemagne , Office de presse et d’information du gouvernement fédéral, Bonn, 1998; Textes de lois , Loi sur la
Cour constitutionnelle fédérale, Informations de la République Fédérale d’ Allemagne, Inter Nationes, Bonn,
1966; Legi de larg interes în Republica Federală Germania, traducere de Constantin Furtună, Editura de Sud,
Craiova, 2001.

DE679
Legea fundamentală a Republicii Federale Germania. Prezentare generală
Bundestagul este organul reprezentativ al poporului ales prin vot universal,
prin utilizarea dublului buletin (un vot pentru reprezentantul din circumscripția
electorală și un altul care exprimă opțiunea pentru o listă a landului).5
Bundestagul nu se poate autodizolva, dar poate fi dizolvat. În principal în –
deplinește funcția legislativă, dar are și alte funcții. Un aspect specific este exis –
tența delegatului Bundestagului pentru armată (Ombudsmanul pentru arma –
tă), prin care se exercită controlul parlamentar în domeniul apărării drepturilor
fundamentale.
Bundesratul este autoritatea publică prin care landurile colaborează la legife –
rare și la administrarea Federației, precum și în afacerile Uniunii Europene. Mem –
brii acestuia nu sunt aleși, ci numiți și revocați de guvernămintele landurilor.6
Guvernul Federal , alături de Bundestag, conduce statul, fiind format din
Cancelarul Federal și miniștrii federali. Cancelarul este ales de Bundestag la
propunerea Președintelui Federal și răspunde de stabilirea marilor orientări
politice.
Președintele Federal nu are funcții de decizie, având un rol integrator în
materie politică și un rol de reprezentare în relațiile internaționale. Este ales de
Convenția Federală (membrii Bundestagului plus un număr egal de membri aleși
proporțional de parlamentele landurilor)7 și poate îndeplini cel mult două man –
date. Mandatul este de cinci ani. Unele hotărâri și ordine trebuie contrasemnate
de Cancelarul Federal sau de ministrul federal de resort.
4. Puterea judecătorească
Aceasta este exercitată de judecători, independenți și subordonați numai legii.
Jurisdicția este exercitată de Curtea Constituțională Federală; tribunalele federale;
tribunalele statelor (landurilor). Puterea jurisdicțională este deci divizată într-o
jurisdicție constituțională și cinci jurisdicții independente, fiecare având în frunte
o Curte Supremă a Federației (jurisdicția penală și civilă, jurisdicția administrati –
vă, jurisdicția fiscală, jurisdicția muncii, jurisdicția socială).8
5. Administrația publică locală. Organizarea administrativ-teritorială
Landurile, districtele și localitățile sunt conduse de organisme alese prin
alegeri generale, directe, libere, echitabile și secrete. Localităților li se garantează
dreptul de a reglementa toate problemele locale, pe propria răspundere, în limitele
legii. Asociațiile de localități au și ele dreptul la autonomie locală, aceasta cuprin –
zând și autonomia financiară. Referendumul este frecvent utilizat în rezolvarea
problemelor locale.
5 Cf. Loi fondamentale … op. cit., p. 28.
6 Cf. Loi fondamentale … op. cit., p. 29.
7 Cf. Loi fondamentale … op. cit., p. 31 – 32.
8 Vezi Textes de lois , op. cit., p. 6 – 7.

680
Codex constituțional. Constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene
6. Drepturile omului
Ele sunt reglementate imediat după preambul. Reglemen tările corespund ma –
rilor instrumente juridice internaționale în domeniu. Ele încep prin consacrarea
și protecția demnității umane, continuând cu protecția dreptului la viață, la inte –
gritate psihică, libertatea individuală etc.
Aceste reglementări reflectă clar angajamentul poporului german pentru res –
pectul personalității umane.
7. Raporturile dintre dreptul național și dreptul Uniunii Europene
Sunt clar definite în sensul că: Germania participă la dezvoltarea Uniunii Eu –
ropene; poate transfera prin lege puterile suverane; poate să introducă o acțiune
la Curtea de Justiție a Uniunii Europene pentru contestarea unui act legislativ al
acesteia care încalcă principiul subsidiarității; regulile generale de drept interna-
țional fac parte integrantă din legea federală, ele prevalând asupra legilor și creând
direct drepturi și obligații pentru locuitorii teritoriului federal.
8. Controlul de constituționalitate
Este exercitat de Curtea Constitu țională Federală. Judecătorii sunt aleși, o par –
te de Bundestag și altă parte de Bundesrat, având minimum 40 de ani, pentru
un mandat de 12 ani, fiind exclusă realegerea. Curtea cuprinde două Camere cu
domenii de competență diferită, fiecare având câte opt membri. Curtea nu este un
organ politic, ci un veritabil tribunal.9
9 Cf. Textes de lois, op. cit., p. 8 – 9.

DEDELegea fundamentală a Republicii Federale Germania
Legea fundamentală a Republicii
Federale Germania1
Preambul
Conștient de responsabilitatea sa în fața lui Dumnezeu și a oamenilor, inspirat
de hotărârea de a promova pacea în lume, în calitate de partener egal într-o Europă
unită, poporul german, în exercitarea puterii sale constituante, a adoptat această
Lege fundamentală. Germanii din landurile Baden-Württemberg, Bavaria,
Berlin, Brandenburg, Bremen, Hamburg, Hesse, Niedersachsen, Mecklenburg-
Vorpommern, Nordrhein-Westphalia, Rhineland-Palatinate, Saarland, Saxony,
Saxony-Anhalt, Schleswig-Holstein și Thuringia au obținut unitatea și libertatea
Germaniei prin autodeterminare. Această Lege fundamentală se aplică întregului
popor german.
CAPITOLUL I
Drepturile fundamentale
Art. 1. Demnitatea umană – drepturile omului – forța obligatorie
a drepturilor fundamentale
1. Demnitatea umană este inviolabilă. Respectarea și protejarea acesteia
reprezintă obligația tuturor autorităților statului.
2. Poporul german recunoaște că drepturile omului, inviolabile și inalienabile,
reprezintă baza fiecărei comunități, a păcii și a justiției în lume.
3. Drepturile fundamentale menționate mai jos sunt obligatorii pentru
puterea legislativă, puterea executivă și cea judecătorească, ca drept aplicabil în
mod nemijlocit.
1 A fost adoptată la 8 mai 1949 și a intrat în vigoare la 23 mai 1949. A fost publicată în BGBI (Federal Law
Gazette) III 100-1/1949. A fost modificată de foarte multe ori, însă modificările substanțiale au intervenit în
1956, 1968, în perioada 1990 – 1994, în 29 iulie 2009 și în 11 iulie 2012 (ultima revizuire a fost publicată în BGBI
I, p. 1478/2012).

682
Codex constituțional. Constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene
Art. 2. Libertățile personale
1. Fiecare persoană are dreptul la libera dezvoltare a personalității sale, atât
timp cât nu încalcă drepturile altora sau nu contravine ordinii constituționale
sau bunelor moravuri.
2. Orice persoană are dreptul la viață și integritate fizică. Libertatea persoanei
este inviolabilă. Aceste drepturi pot fi restrânse doar în baza legii.
Art. 3. Egalitatea în fața legii
1. Toți oamenii sunt egali în fața legii.
2. Bărbații și femeile se bucură de drepturi egale. Statul promovează transpu-
nerea efectivă în practică a drepturilor egale pentru femei și bărbați și ia măsuri
pentru eliminarea dezavantajelor existente.
3. Nicio persoană nu poate fi favorizată sau defavorizată pe motive de sex,
filiație, rasă, limbă, țară și origine, credință sau opinii politice ori religioase.
Nicio persoană nu poate fi defavorizată din cauza invalidității.
Art. 4. libertatea de credință și conștiință
1. Libertatea de credință și de conștiință, cât și libertatea de profesiune a
unui crez religios sau filosofic sunt inviolabile.
2. Practicarea liberă a religiei este garantată.
3. Nicio persoană nu poate fi obligată, împotriva conștiinței sale, să efectueze
serviciul militar care implică folosirea armelor. Detaliile se reglementează
printr-o lege federală.
Art. 5. Libertatea de exprimare, artele și științele
1. Fiecare persoană are dreptul să-și exprime liber opiniile, să le disemineze
verbal, în scris și prin imagini și să se informeze, în mod nestingherit, din surse
general accesibile. Libertatea presei și libertatea de informare, prin intermediul
programelor de radio și de televiziune și al filmelor, sunt garantate. Nu există
cenzură.
2. Aceste drepturi sunt limitate de dispozițiile dreptului comun, de dispozi –
țiile pentru protecția tinerilor și de dreptul la onoarea persoanei.
3. Artele și științele, cercetarea și învățământul sunt libere. Libertatea de a
preda nu exonerează nicio persoană de supunerea față de Constituție.
Art. 6. Căsătoria – familia – copiii
1. Căsătoria și familia se bucură de protecția specială a statului.
2. Creșterea și educarea copiilor reprezintă dreptul natural al părinților și o
obligație ce le revine cu prioritate. Statul îi supraveghează în îndeplinirea acestei
obligații.
3. Copiii pot fi separați de familie, împotriva voinței părinților sau tutorilor
acestora, doar în baza legii și doar dacă părinții sau tutorii nu-și îndeplinesc
obligațiile ori dacă copiii se află în pericol de a fi abandonați din alte motive.
4. Fiecare mamă are dreptul la protecție și îngrijire din partea comunității.

DE683
Legea fundamentală a Republicii Federale Germania
5. Copiilor nelegitimi li se acordă, prin lege, aceleași oportunități pentru
dezvoltare fizică și mentală și pentru statutul social ca și copiilor din căsătorie.
Art. 7. Sistemul educațional
1. Întregul sistem educațional se află sub supravegherea statului.
2. Părinții și tutorii au dreptul să decidă asupra participării copiilor aflați în
grija lor la învățământul religios.
3. Instruirea religioasă face parte din programa școlară normală a școlilor de
stat, cu excepția școlilor laice. Fără a aduce atingere dreptului de supraveghere al
statului, instruirea religioasă se face conform doctrinelor comunității religioase în
cauză. Profesorii nu pot fi obligați să ofere instruire religioasă împotriva voinței lor.
4. Dreptul de a înființa școli private este garantat. Școlile private care servesc
ca alternativă la școlile de stat au nevoie de aprobarea statului și se supun legilor
landului. Această aprobare este acordată dacă școlile private nu sunt inferioare
școlilor de stat în ceea ce privește obiectivele lor educaționale, dotările sau pre –
gătirea profesională a cadrelor didactice și dacă nu se favorizează astfel discri –
minarea elevilor în funcție de veniturile părinților lor. Aprobarea este respinsă
dacă situația economică și juridică a cadrelor didactice nu este asigurată în mod
adecvat.
5. O școală elementară privată este aprobată doar dacă autoritatea educațio-
nală consideră că aceasta servește unui interes pedagogic special sau dacă, la
solicitarea părinților sau a tutorilor, aceasta urmează a fi înființată ca o școală
confesională sau interconfesională ori ca o școală bazată pe o filosofie aparte și
dacă în municipiu nu mai există o altă școală elementară de stat de acest tip.
6. Școlile pregătitoare sunt eliminate.
Art. 8. Libertatea de întrunire
1. Toți cetățenii germani au dreptul să se întrunească pașnic și neînarmați,
fără notificare sau autorizare prealabile.
2. În cazul întrunirilor în aer liber, acest drept poate fi limitat prin lege sau în
baza legii.
Art. 9. Libertatea de asociere
1. Toți cetățenii germani au dreptul să formeze societăți și alte asociații.
2. Asociațiile ale căror obiective sau activități contravin dreptului penal sau
care sunt îndreptate împotriva ordinii constituționale ori principiului cooperării
internaționale sunt interzise.
3. Dreptul de a întemeia asociații pentru protecția și îmbunătățirea condi –
țiilor de lucru și economice este garantat fiecărei persoane și fiecărei ocupații
sau profesii. Acordurile care restrâng sau încalcă acest drept sunt nule; măsurile
luate în acest scop sunt ilegale. Măsurile luate conform articolului 12a, alineate –
lor 2 și 3 din articolul 35, alineatului 4 din articolul 87a sau articolului 91 nu pot
fi îndreptate împotriva conflictelor de muncă dintre asociații, în sensul primei

684
Codex constituțional. Constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene
teze a acestui alineat, pentru protejarea și îmbunătățirea condițiilor de muncă și
economice.
Art. 10. Secretul corespondenței, al poștei și telecomunicațiilor
1. Secretul corespondenței, al poștei și telecomunicațiilor este inviolabil.
2. Restricțiile pot fi impuse doar conform legii. Dacă restricția servește la
protejarea ordinii democratice libere sau a existenței ori a securității Federației
sau a unui land, legea poate prevedea ca persoana afectată să nu fie informată
asupra restricției și ca recursul la acțiunea în instanță să fie înlocuit cu o investi –
gație a cazului de autoritățile și instituțiile auxiliare instituite de legislativ.
Art. 11. Libera circulație
1. Toți cetățenii germani se bucură de libera circulație pe întreg teritoriul
federal.
2. Acest drept nu poate fi restrâns decât prin lege și doar în cazurile în care
absența mijloacelor adecvate de întreținere reprezintă o povară pentru comunitate
sau în care respectiva restrângere este necesară pentru prevenirea unui pericol
iminent la adresa existenței sau a ordinii democratice libere a Federației ori a
landului, pentru combaterea riscului unei epidemii, pentru răspunsul în cazul
unui accident grav sau dezastru natural, pentru protejarea tinerilor împotriva
neglijării grave sau pentru prevenirea infracțiunilor.
Art. 12. Libertatea profesiei
1. Toți cetățenii germani au dreptul să-și aleagă liber ocupația sau profesia,
locul de muncă și locul de formare. Practicarea unei ocupații sau profesii poate
fi reglementată prin lege.
2. Niciunei persoane nu i se poate cere să presteze o anumită muncă, decât în
cadrul unei obligații tradiționale de serviciu în folosul comunității, care se aplică
tuturor, în mod general și echitabil.
3. Munca forțată nu este permisă decât ca urmare a unei pedepse privative
de libertate pronunțate pe cale judiciară.
Art. 12a. Serviciul militar obligatoriu și serviciul civil alternativ
1. Bărbaților care au împlinit vârsta de 18 ani li se poate cere să se încorporeze
în cadrul forțele armate, al Poliției Federale de Frontieră sau într-o organizație de
apărare civilă.
2. Orice persoană care, din motive de conștiință, refuză să efectueze servi-
ciul militar care implică folosirea armelor, poate fi obligată să îndeplinească
un serviciu alternativ. Durata serviciului alternativ nu trebuie să depășească
durata serviciului militar. Detaliile sunt reglementate prin lege fără a prejudicia
libertatea de conștiință și cu posibilitatea serviciului alternativ fără legătură cu
organizațiile forțelor armate și ale Poliției Federale de Frontieră.
3. Atunci când este în vigoare starea de apărare, persoanele supuse
serviciului militar obligatoriu, care nu sunt chemate să efectueze serviciul

DE685
Legea fundamentală a Republicii Federale Germania
conform alineatului 1 sau 2 din acest articol, pot fi repartizate, prin lege, să
lucreze în cadrul serviciilor civile de apărare, inclusiv protecția populației civile;
acestea pot fi repartizate să lucreze în sectorul public, doar în scopul executării
funcțiilor poliției sau a altor funcții suverane ale administrației publice, care pot
fi executate doar de persoanele angajate în serviciul public. Serviciul specificat
în prima teză a acestui alineat poate include servicii în cadrul forțelor armate, în
aprovizionarea cu echipamente militare sau în cadrul autorităților administrației
publice; repartizarea pentru prestarea de servicii legate de aprovizionarea și
deservirea populației civile este permisă doar în vederea îndeplinirii cerințelor
de bază ale populației sau a garantării siguranței acesteia.
4. Dacă, pe durata unei stări de apărare, nevoia de servicii civile în sistemul
de sănătate publică sau în spitalele militare nu poate fi satisfăcută pe bază de
voluntariat, femeile cu vârsta între 18 și 25 de ani pot fi chemate să presteze
respectivele servicii în baza legii. Acestora nu li se poate cere, sub nicio formă, să
presteze un serviciu care implică folosirea armelor.
5. Înaintea apariției stării de apărare, repartizările în temeiul alineatului 3
al acestui articol pot fi efectuate doar dacă sunt îndeplinite cerințele alineatului
1 al articolului 80a. În vederea pregătirii pentru prestarea serviciilor în temeiul
alineatului 3 al acestui articol, care necesită cunoștințe sau competențe speciale,
participarea la cursuri de formare poate fi impusă prin lege. În acest caz, nu se
aplică prima teză a acestui alineat.
6. Dacă, pe durata unei stări de apărare, nevoia de lucrători în domeniile
specificate în a doua teză a alineatului 3 a acestui articol nu poate fi acoperită
pe bază de voluntariat, dreptul cetățenilor germani de a-și abandona ocupația
sau locul de muncă poate fi limitat delege, în vederea satisfacerii acestei nevoi.
Înaintea apariției stării de apărare, prima teză din alineatul 5 al acestui articol se
aplică mutatis mutandis .
Art. 13. Inviolabilitatea domiciliului
1. Domiciliul este inviolabil.
2. Perchezițiile pot fi autorizate doar de un judecător sau, în cazul în care nu
suportă amânare, de autoritățile desemnate prin lege și pot fi efectuate doar în
maniera prevăzută de lege.
3. Dacă anumite elemente de fapt justifică suspiciunea că o persoană a comis
o infracțiune foarte gravă, definită în mod expres prin lege, se pot folosi mijloace
tehnice de supraveghere acustică a domiciliului în care se presupune că locuiește
suspectul, conform ordinului judecătoresc, în scopul urmăririi infracțiunii, cu
condiția ca metodele alternative de investigare a chestiunii să fie disproporționat
de dificile sau sortite eș ecului. Autorizația se acordă pentru o perioadă limitată
de timp. Ordinul este emis de un complet alcătuit din trei judecători. În cazuri
care nu suportă amânare, ordinul poate fi emis și de un singur judecător.
4. Pentru prevenirea pericolelor la adresa siguranței publice, în special
a pericolelor la adresa vieții sau a publicului, se pot folosi mijloace tehnice de

686
Codex constituțional. Constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene
supraveghere a domiciliului, doar în baza unui ordin judecătoresc. În cazul
în care nu suportă amânare, aceste măsuri pot fi ordonate și de alte autorități
desemnate prin lege; hotărârea judecătorească se obține ulterior, fără întârziere.
5. Dacă se au în vedere mijloace tehnice doar pentru protecția persoanelor
care se află în mod oficial la domiciliu, măsura poate fi ordonată de o autoritate
desemnată prin lege. Informațiile astfel obținute pot fi folosite doar în scopurile
urmăririi penale sau pentru prevenirea pericolului și doar dacă legalitatea
măsurii a fost stabilită anterior de un judecător; în cazul îm care nu suportă
amânare, hotărârea judecătorească se obține ulterior, fără întârziere.
6. Guvernul Federal informează anual Bundestagul cu privire la folosirea
mijloa celor tehnice, conform alineatului 3, și la problemele ce țin de competența
Federației, conform alineatului 4, și în măsura în care aprobarea judiciară este
necesară, conform alineatului 5 al acestui articol. Un complet ales de Bundestag
exercită supravegherea parlamentară pe baza acestui raport. landul exercită o
supraveghere parlamentară comparabilă.
7. Interferențele și restricțiile sunt permise doar pentru prevenirea unui
pericol la adresa publicului sau a vieții unei persoane ori, conform legii, pentru
prevenirea unui pericol iminent la adresa siguranței și ordinii publice, în special
pentru diminuarea crizei de locuințe, combaterea riscului de epidemie sau
protejarea tinerilor aflați în situații de risc.
Art. 14. Proprietatea – dreptul de moștenire – exproprierea
1. Proprietatea și dreptul de moștenire sunt garantate. Conținutul și limitele
acestora sunt stabilite prin lege.
2. Proprietatea presupune obligații. Utilizarea acesteia servește totodată
binelui public.
3. Exproprierea este permisă doar pentru binele public. Aceasta poate fi or –
donată doar în baza legii, care stabilește natura și mărimea despăgubirii. Res-
pectiva despăgubire este stabilită prin realizarea unui echilibru echitabil între
interesul public și interesele persoanelor afectate. În caz de dispută referitoare la
cuantumul despăgubirii, se poate recurge la instanțele ordinare.
Art. 15. Naționalizarea
Proprietatea funciară, resursele naturale și mijloacele de producție pot fi
transferate proprietatea publică sau alte forme de întreprindere publică, în
scopul naționalizării, printr-o lege care stabilește natura și mărimea despăgubirii.
Referitor la despăgubirea respectivă, tezele a treia și a patra din alineatul 3 al
articolului 14 se aplică mutatis mutandis.
Art. 16. Cetățenie – extrădare
1. Cetățenia germană nu poate fi retrasă. Cetățenia se poate pierde doar în
baza legii, iar, împotriva voinței persoanei afectate, doar dacă aceasta nu devine
apatridă ca urmare a acestui fapt.

DE687
Legea fundamentală a Republicii Federale Germania
2. Niciun cetățean german nu poate fi extrădat într-o țară străină. Legea
poate conține prevederi contrare în privința extrădării într-un stat membru al
Uniunii Europene sau o instanță internațională, cu condiția respectării statului
de drept.
Art. 16a. Dreptul la azil
1. Persoanele persecutate pe motive politice au drept la azil.
2. Alineatul 1 al acestui articol nu poate fi invocat de o persoană care intră
pe teritoriul federal dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un alt
stat terț în care se aplică Convenția privind statutul refugiaților și Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Statele din
afara Comunităților Europene cărora li se aplică criteriile din prima teză a acestui
alineat sunt specificate printr-o lege care necesită acordul Bundesratului. În ca –
zurile menționate în prima teză a acestui alineat, măsurile pentru încetarea șede –
rii solicitantului pot fi aplicate fără legătură cu vreo acțiune în justiție introdusă
împotriva acestuia.
3. Printr-o lege care necesită acordul Bundesratului se pot specifica statele
în care se deduce, în mod sigur, că nu există persecuție politică sau pedepse ori
tratamente inumane sau degradante, pe baza legilor acestora, a practicilor de
asigurare a respectării legislației și a condițiilor politice generale. Se prezumă
că un cetățean străin dintr-un asemenea stat nu este persecutat, atât timp cât
nu aduce dovezi care să demonstreze că, împotriva acestei prezumții, el este
persecutat din motive politice.
4. În cazurile specificate în alineatul 3 din acest articol și în alte cazuri care
sunt complet nefondate sau considerate a fi complet nefondate, punerea în apli –
care a măsurilor pentru încetarea șederii unui solicitant poate fi suspendată de
o instanță, dacă există dubii serioase în legătură cu legalitatea acestora; scopul
controlului poate fi limitat, iar obiecțiile formulate cu întârziere pot fi ignorate.
Detaliile sunt stabilite prin lege.
5. Alineatele 1 până la 4 ale acestui articol nu exclud încheierea acordurilor
internaționale dintre statele membre ale Uniunii Europene sau cu acele state
terțe care, ținând cont de obligațiile rezultate din Convenția privind statutul
refugiaților și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale, a căror aplicare trebuie asigurată în statele contractante, adoptă
reguli ce le conferă competență să decidă asupra cererilor de azil, inclusiv
recunoașterea reciprocă a deciziilor în materie de azil.
Art. 17. Dreptul de a adresa petiții
Fiecare persoană are dreptul de a adresa, individual sau împreună cu alții,
cereri scrise sau plângeri autoritățile competente și legiuitor.
Art. 17a. Restrângerea drepturilor fundamentale în anumite cazuri
1. Legile referitoare la serviciul militar și cel alternativ pot prevedea ca
dreptul fundamental al membrilor forțelor armate și ai serviciului alternativ de

688
Codex constituțional. Constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene
a-și exprima liber și disemina opiniile verbal, în scris și prin imagini (prima
clauză din alineatul 1 al articolului 5), dreptul fundamental de întrunire
(articolul 8) și dreptul de a adresa petiții (articolul 17), atât timp cât permite
depunerea de cereri sau plângeri împreună cu alții, să fie restrânse pe durata
serviciului militar sau alternativ.
2. Legile referitoare la apărare, inclusiv protecția populației civile, pot pre –
vedea limitarea drepturilor fundamentale la libera circulație (articolul 11) și la
inviolabilitatea domiciliului (articolul 13).
Art. 18. Pierderea drepturilor fundamentale
Orice persoană care abuzează de libertatea de exprimare, în special libertatea
presei (alineatul 1 din articolul 5), libertatea de predare (alineatul 3 din articolul
5), libertatea de întrunire (Articolul 8), libertatea de asociere (Articolul 9),
confidențialitatea corespondenței, a poștei și a telecomunicațiilor (Articolul
10), drepturile de proprietate (Articolul 14) sau dreptul la azil (Articolul 16a),
pentru a lupta împotriva ordinii democratice libere, își pierde aceste drepturi
fundamentale. Pierderea acestor drepturi și durata acesteia sunt stabilite de
Curtea Constituțională Federală.
Art. 19. Restrângerea drepturilor fundamentale – căi de atac legale
1. În măsura în care, conform acestei Legi fundamentale, un drept funda –
mental poate fi restrâns în temeiul legii, respectiva lege se aplică în general și
nu doar unui anumit caz. În plus, legea trebuie să specifice dreptul fundamental
afectat și articolul în care este consacrat.
2. În niciun caz nu poate fi afectat un drept fundamental în esența sa.
3. Drepturile fundamentale se aplică și persoanelor juridice din țară, în
măsura în care natura acestor drepturi o permite.
4. Dacă drepturile unei persoane sunt încălcate de o autoritate publică, per –
soana se poate adresa instanțelor. Dacă nu s-a stabilit altă jurisdicție, se va re –
curge la instanțele ordinare. A doua teză a alineatului 2 din articolul 10 nu este
afectată de acest alineat.
CAPITOLUL II
Federația și landurile
Art. 20. Principii constituționale – dreptul de a opune rezistență
1. Republica Federală Germania este un stat federal, democratic și social.
2. Întreaga autoritate a statului emană de la popor. Aceasta este exercitată de
popor, prin alegeri și prin vot, precum și prin organismele legislative, executive
și judecătorești specifice.

DE689
Legea fundamentală a Republicii Federale Germania
3. Legiuitorul se supune ordinii constituționale, iar puterea executivă și cea
judecătorească se supun legii și justiției.
4. Toți cetățenii germani au dreptul de a rezista oricărei persoane care
încearcă să elimine ordinea constituțională, dacă nu există o altă cale de atac.
Art. 20a. Protecția condițiilor naturale ale vieții
Conștient de responsabilitatea sa față de generațiile viitoare, statul protejează
prin legislație condițiile naturale ale vieții și animalelor și, conform legii și
justiției, prin măsuri executive și judiciare, toate în cadrul ordinii constituționale.
Art. 21. Partidele politice
1. Partidele politice participă la formarea voinței politice a poporului.
Acestea pot fi înființate în mod liber. Organizarea lor internă trebuie să
respecte principiile democratice. Acestea trebuie să-și justifice public bunurile
patrimoniale și sursele și să explice modul de utilizare a fondurilor lor.
2. Partidele care, prin obiectivele lor sau prin comportamentului aderenților
lor, tind să submineze sau să desființeze ordinea democratică liberă sau să
pericliteze existența Republicii Federale Germania sunt neconstituționale. Curtea
Constituțională Federală decide asupra chestiunii de neconstituționalitate.
3. Detaliile sunt reglementate prin legile federale.
Art. 22. Capitala federală – drapelul federal
1. Berlin este capitala Republicii Federale Germania. Federația răspunde
pentru reprezentarea națiunii ca întreg în capitală. Detaliile sunt reglementate
prin legea federală.
2. Drapelul federal este format din culorile negru, roșu și auriu.
Art. 23. Uniunea Europeană – protecția drepturilor fundamentale –
principiul subsidiarității
1. În vederea instituirii unei Europe unite, Republica Federală Germania parti-
cipă la dezvoltarea Uniunii Europene, care promovează principiile democratice,
sociale și federale, statul de drept și principiului subsidiarității și care garantează
un nivel de protecție a drepturilor fundamentale comparabil, în esență, cu cel
prevăzut prin Legea fundamentală. În acest scop, Federația poate transfera prin
lege puterile suverane, cu acordul Bundesratului. Instituirea Uniunii Europene, cât
și modificările la tratatele fondatoare și reglementările comparabile, care modifică
sau completează această Lege fundamentală sau fac posibile aceste modificări sau
completări, se supun alineatelor 2 și 3 din articolul 79.
1a. Bundestagul și Bundesratul au dreptul să introducă o acțiune la Curtea
de Justiție a Uniunii Europene pentru contestarea unui act legislativ al Uniunii
Europene care încalcă principiul subsidiarității. Bundestagul este obligat să in –
troducă această acțiune la cererea unei pătrimi dintre membrii săi. Printr-un
statut care necesită acordul Bundesratului, excepțiile de la prima teză din ali –
neatul 2 al articolului 42 și din prima teză din alineatul 2 al articolului 52 pot fi

690
Codex constituțional. Constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene
autorizate în vederea exercitării drepturilor acordate Bundestagului și Bundesra –
tului, în baza obligațiilor contractuale ale Uniunii Europene.
2. Bundestagul, prin intermediul Bundesratului, ia parte la problemele
legate de Uniunea Europeană. Guvernul Federal informează Bundestagul și
Bundesratul în mod cuprinzător și cât mai repede cu putință.
3. Înaintea participării la actele legislative ale Uniunii Europene, Guvernul
Federal oferă posibilitatea Bundestagului de a-și afirma poziția. Pe parcursul
negocierilor, Guvernul Federal ține cont de poziția Bundestagului. Detaliile sunt
reglementate prin lege.
4. Bundesratul participă la procesul decizional al Federației în măsura
în care acesta ar fi fost competent să procedeze astfel într-o chestiune internă
comparabilă sau în măsura în care subiectul intră în competența landului.
5. În măsura în care interesele landului sunt afectate într-un domeniu care
ține de competența exclusivă a Federației și în alte chestiuni și în măsura în care
Federația are competență de legiferare, Guvernul Federal ține cont de poziția
Bundesratului. În măsura în care competențele legislative ale landului, structura
autorităților landului sau procedurile administrative ale landului sunt afectate în
principal, poziția Bundesratului este respectată înainte de toate în stabilirea poziției
Federației, în concordanță cu responsabilitatea Federației față de întreaga națiune.
În cazul chestiunilor ce pot conduce la cheltuieli mai mari sau la venituri reduse
pentru Federație este necesar acordul Guvernului Federal.
6. Dacă competențele legislative exclusive ale landului în materie de învă –
țământ, cultură sau programe radio sunt afectate în principal, exercitarea drep –
turilor ce aparțin Republicii Federale Germania, ca stat membru al Uniunii Eu –
ropene, este delegată de Federație unui reprezentant al landului desemnat de
Bundesrat. Aceste drepturi vor fi exercitate cu participarea și sub supravegherea
Guvernului Federal; exercitarea acestor drepturi ține cont de responsabilitatea
Federației față de întreaga națiune.
7. Detaliile referitoare la alineatele 4 – 6 din acest articol sunt reglementate
printr-o lege care necesită acordul Bundesratului.
Art. 24. Instituții internaționale
1. Printr-o lege, Federația poate transfera puterile suverane organizațiilor
internaționale.
1a. În măsura în care landurile sunt competente să exercite puterile statului și
să îndeplinească funcțiile statului, acestea pot transfera, cu acordul Guvernului
Federal, puterile suverane unor instituții transfrontaliere din regiunile învecinate.
2. În vederea menținerii păcii, Federația poate adera la un sistem de securitate
colectivă reciprocă; procedând astfel, aceasta acceptă limitările impuse puterilor sale
suverane care pot aduce și garanta o pace durabilă în Europa și între națiunile lumii.
3. În vederea soluționării disputelor dintre state, Federația aderă la acordurile
care prevăd arbitrajul internațional obligatoriu, general și universal.

DE691
Legea fundamentală a Republicii Federale Germania
Art. 25. Dreptul internațional public ș i dreptul federal
Regulile generale de drept internațional public fac parte integrantă din legea
federală. Acestea prevalează asupra legilor și creează direct drepturi și obligații
pentru locuitorii teritoriului federal.
Art. 26. Asigurarea păcii internaționale
1. Actele susceptibile să tulbure relațiile de pace dintre națiuni, în special
pentru pregătirea unui război de agresiune, sunt neconstituționale. Acestea sunt
considerate infracțiuni.
2. Armele concepute pentru război pot fi produse, transportate sau
comercializate doar cu acordul Guvernului Federal. Detaliile sunt reglementate
printr-o lege federală.
Art. 27. Flota comercială
Toate navele comerciale germane reprezintă o flotă comercială unică.
Art. 28. Constituțiile landurilor – autonomia localităților
1. Ordinea constituțională a landurilor trebuie să respecte principiile unui
stat republican, democratic și social, guvernat de statul de drept, în sensul Legii
fundamentale. În fiecare land, district și localitate, oamenii sunt reprezentați
printr-un organism ales în cadrul unor alegeri generale, directe, libere, egale și
secrete. În cazul alegerilor districtuale și locale, persoanele care dețin cetățenia
altui stat membru al Uniunii Europene sunt eligibile să voteze și să fie alese,
conform legislației Uniunii Europene. În localități, adunarea locală poate ține
locul organismului ales.
2. Localităților li se garantează dreptul de a reglementa toate problemele lo –
cale, pe propria răspundere, în limitele prevăzute prin lege. În limitele funcțiilor
lor desemnate prin lege, asociațiile de localități au și ele dreptul la autonomie
locală, conform legilor. Garantarea autonomiei locale cuprinde și bazele autono –
miei financiare; aceste baze includ dreptul localităților la surse de venituri fiscale
bazate pe capacitatea economică și dreptul de a stabili ratele cu care aceste surse
sunt impozitate.
3. Federația garantează că ordinea constituțională a landurilor respectă
drepturile fundamentale și dispozițiile alineatelor 1 și 2 din acest articol.
Art. 29. Noua delimitare a teritoriului federal
1. Împărțirea teritoriului federal în landuri poate fi revizuită pentru a garanta
că fiecare land are mărimea și capacitatea de a-și îndeplini funcțiile cu eficiență.
O atenție cuvenită se va acorda în această privință legăturilor regionale, istorice
și culturale, eficienței economice și nevoilor de planificare locală și regională.
2. Revizuirile împărțirii actuale în landuri sunt stabilite printr-o lege federală,
care trebuie confirmată prin referendum. Landurilor afectate li se acordă ocazia
de a-și exprima punctul de vedere.

692
Codex constituțional. Constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene
3. Referendumul este organizat în landurile din ale căror teritorii sau părți
de teritoriu urmează să se înființeze un nou land sau un land cu granițe redefi –
nite (Landurile afectate). Votarea trebuie să fie organizată dacă landurile afectate
ar trebui să rămână așa cum sunt sau dacă ar trebui înființat un nou land sau
un land cu granițe redefinite. Propunerea de înființare a unui nou land ori a
unui land cu granițe redefinite intră în vigoare dacă schimbarea este aprobată
de o majoritate din teritoriul viitor al landului respectiv și de o majoritate din
teritoriile sau din părțile de teritoriu ale unui land afectat luate laolaltă, a căror
afiliere cu landul urmează a fi modificată în același mod. Propunerea nu intră în
vigoare dacă, pe teritoriul oricărui land afectat, majoritatea respinge schimbarea;
totuși, această respingere nu are consecințe dacă, în oricare parte a teritoriului
a cărui afiliere cu landul afectat urmează a fi modificată, o majoritate de două
treimi aprobă schimbarea, cu excepția cazului când schimbarea este respinsă de
o majoritate de două treimi din întregul teritoriu al landului în cauză.
4. Dacă într-o zonă economică urbană compactă și clar delimitată, ale cărei
părți se găsesc în două sau mai multe landuri și care are cel puțin un milion
de locuitori, o zecime dintre cei cu drept de vot la alegerile pentru Bundestag
depune o petiție pentru includerea acelei zone într-un singur land, o lege federală
stabilește în termen de doi ani dacă schimbarea se va face conform alineatului 2
din acest articol sau dacă trebuie organizat un referendum consultativ în landul
afectat.
5. Referendumul consultativ stabilește dacă schimbările propuse de lege
sunt aprobate de alegători. Legea poate înainta cel mult două propuneri distincte
în vederea examinării de alegători. Dacă o majoritate aprobă o schimbare
propusă în legătură cu împărțirea curentă în landuri, o lege federală poate stabili
în termen de doi ani dacă schimbarea este efectuată conform alineatului 2 din
acest articol. Dacă propunerea este făcută conform tezelor a treia și a patra din
alineatul 3 al acestui articol, o lege federală, care prevede înființarea landului
propus, este adoptată în termen de doi ani de la votul consultativ, iar confirmarea
prin referendum nu mai este necesară.
6. Majoritatea în cazul unui referendum sau al unui referendum consultativ
constă în majoritatea voturilor exprimate, cu condiția să reprezinte cel puțin un
sfert dintre persoanele cu drept de vot la alegerile pentru Bundestag. Alte detalii
referitoare la consultarea populară, la petiții și referendumuri consultative sunt
reglementate printr-o lege federală care poate prevedea, de asemenea, ca aceeași
inițiativă populară să nu poată fi reînnoită într-un interval de cinci ani.
7. Alte schimbări referitoare la teritoriul landurilor pot avea loc prin acorduri
între landurile în cauză sau printr-o lege federală, cu acordul Bundesratului, dacă
teritoriul care urmează să facă obiectul schimbării nu are mai mult de 50.000 de
locuitori. Detaliile sunt reglementate printr-o lege federală care necesită acordul
Bundesratului și al unei majorități a membrilor Bundestagului. Legea trebuie să
ofere posibilitatea municipalităților și districtelor afectate să-și prezinte punctul
de vedere.

DE693
Legea fundamentală a Republicii Federale Germania
8. Prin derogare de la dispozițiile alineatelor 2 până la 7 din acest articol, lan –
durile pot revizui diviziunea teritoriului existent sau a părților din teritoriul lor
prin acord. Localităților și districtelor afectate li se acordă ocazia să-și exprime
punctul de vedere. Acordul necesită confirmarea prin referendum în fie care land
în cauză. Dacă revizuirea afectează doar o parte a teritoriului unui land, referen –
dumul poate fi organizat doar în zonele afectate; a doua clauză din alineatul 5 nu
se aplică. În cadrul unui referendum organizat în baza acestui alineat, majorita –
tea voturilor exprimate este decisivă, cu condiția să reprezinte cel puțin un sfert
dintre persoanele cu drept de vot la alegerile pentru Bundestag; detaliile sunt
reglementate printr-o lege federală. Acordul necesită aprobarea Bundestagului.
Art. 30. Puterile suverane ale landurilor
Exercitarea puterilor de stat și îndeplinirea funcțiilor statului sunt respon sa-
bilitatea landurilor, în măsura în care prezenta Lege fundamentală nu dispune
altfel sau admite o altă reglementare.
Art. 31. Supremația legii federale
Dreptul federal prevalează asupra dreptului landului.
Art. 32. Relațiile externe
1. Întreținerea relațiilor cu alte state străine este de competența Federației.
2. Înaintea încheierii unui tratat care afectează situația specială a unui land,
landul respectiv este consultat în timp util.
3. În măsura în care landurile au putere de legiferare, acestea pot încheia
tratate cu alte state străine, cu acordul Guvernului Federal.
Art. 33. Cetățenie egală – serviciul public
1. Fiecare cetățean german se bucură în oricare land de aceleași drepturi și
obligații politice.
2. Fiecare cetățean german este eligibil în mod egal pentru funcțiile publice,
potrivit cu aptitudinile, calificările și realizările sale profesionale.
3. Exercitarea drepturilor civile și politice, eligibilitatea pentru funcții publice
și drepturile dobândite în serviciul public sunt independente de confesiunea
religioasă. Nicio persoană nu poate fi dezavantajată pe motivul apartenenței sau
non-apartenenței la o anumită confesiune religioasă sau crez filosofic.
4. Exercitarea autorității suverane în mod regulat este încredințată, în gene –
ral, membrilor serviciului public, care se află într-o relație de serviciu și loialitate
definită de dreptul public.
5. Legea care guvernează serviciul public este reglementată și dezvoltată ținând
cont de principiile tradiționale ale unui corp profesionist al funcționarilor publici.
Art. 34. Răspunderea pentru încălcarea îndatoririlor oficiale
Dacă o persoană, în exercitarea unei funcții publice încredințate ei, își încalcă
îndatoririle oficiale față de o terță parte, răspunderea revine în principal statului
sau organismului public al cărei angajat este. În cazul delictelor premeditate sau

694
Codex constituțional. Constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene
al neglijenței grave, se păstrează dreptul la o acțiune în regres împotriva funcți –
onarului în cauză. Instanțele ordinare nu se pot opune cererilor de compensație
sau despăgubire.
Art. 35. Asistența juridică și administrativ ă și asistența în timpul
dezastrelor
1. Toate autoritățile federale și ale landului își acordă reciproc asistență
judiciară și administrativă.
2. În vederea menținerii sau restabilirii siguranței sau ordinii publice, în
situații foarte grave, un land poate solicita personal și echipamente de la corpul
federal de grăniceri, în vederea sprijinirii forțelor sale de poliție, dacă, fără acest
sprijin, poliția nu și-ar putea îndeplini atribuțiile sau ar putea să și le îndeplinească
cu mare dificultate. Pentru a răspunde unui accident grav sau unui dezastru
natural, un land poate solicita sprijinul forțelor de poliție ale altor landuri sau
personalul și echipamentele altor autorități administrative, ale forțelor armate
sau ale Poliției Federale de Frontieră.
3. Dacă dezastrul natural sau accidentul periclitează teritoriul mai multor
landuri, Guvernul Federal, în măsura necesară pentru combaterea pericolului,
poate cere conducerii landurilor să pună forțe de poliție la dispoziția altor landuri
și poate desfășura unități ale corpului federal de grăniceri sau ale forțelor armate
în vederea sprijinirii poliției. Măsurile luate de Guvernul Federal, conform primei
teze a acestui alineat, sunt anulate în orice moment, la cererea Bundesratului și
imediat ce pericolul a fost eliminat.
Art. 36. Personalul autorităților federale
1. Funcționarii publici angajați de autoritățile federale de cel mai înalt rang
provin din toate landurile, într-o proporție adecvată. Persoanele angajate de
celelalte autorități federale provin, de regulă, din landul pe care-l deservesc.
2. Legile referitoare la serviciul militar țin cont atât de împărțirea Federației
în landuri, cât și de loialitatea locuitorilor acestora față de regiunea lor.
Art. 37. Constrângerea federală
1. Dacă un land nu-și îndeplinește obligațiile în baza acestei Legi fundamen –
tale sau a altor legi federale, Guvernul Federal, cu acordul Bundesratului, poate
lua măsurile necesare pentru a obliga landul să-și respecte obligațiile.
2. În scopul punerii în aplicare a acestor măsuri coercitive, Guvernul Federal
sau reprezentantul acestuia are dreptul să emită instrucțiuni pentru toate landu –
rile și pentru autoritățile acestora.

DE695
Legea fundamentală a Republicii Federale Germania
CAPITOLUL III
Bundestagul
Art. 38. Alegerile
1. Membrii Bundestagului german sunt aleși prin alegeri generale, directe,
libere, egale și secrete. Aceștia sunt reprezentanții întregului popor, nu se supun
ordinelor sau instrucțiunilor și răspund doar în fața conștiinței lor.
2. Orice persoană care a împlinit vârsta de 18 ani are drept de vot; orice
persoană care a atins vârsta majoratului poate fi eligibilă.
3. Detaliile sunt reglementate printr-o lege federală.
Art. 39. Întrunire, legislatură, convocare
1. Cu excepția următoarelor dispoziții, Bundestagul este ales pentru o pe –
rioadă de patru ani. Mandatul acestuia se încheie odată cu convocarea noului
Bundestag. Noi alegeri sunt organizate nu mai devreme de 46 de luni și nu mai
târziu de 48 de luni de la începerea mandatului electoral. Dacă Bundestagul este
dizolvat, noi alegeri sunt organizate în termen de 60 de zile.
2. Bundestagul se reunește cel mai târziu în a treizecea zi de după alegeri.
3. Bundestagul stabilește suspendarea sau reluarea sesiunilor sale. Președin –
tele Bundestagului poate convoca Bundestagul la o dată anterioară. Acesta este
obligat să procedeze astfel, dacă o treime dintre membri, Președintele Federal
sau Cancelarul Federal solicită acest lucru.
Art. 40. Președinția – regulamentul de procedură
1. Bundestagul își alege Președintele, vicepreședinții și secretarii. Acesta
adoptă regulamentul de procedură.
2. Președintele dispune de puterile de administrare și de poliție în incinta
Bundestagului. Nicio percheziție și nici un sechestru nu pot avea loc în sediul
Bundestagului, fără acordul acestuia.
Art. 41. Monitorizarea alegerilor
1. Monitorizarea alegerilor este de competența Bundestagului. Acesta deci –
de, de asemenea, dacă un membru și-a pierdut calitatea de deputat.
2. Plângerile împotriva acestor decizii ale Bundestagului pot fi depuse la
Curtea Constituțională Federală.
3. Detaliile sunt reglementate printr-o lege federală.
Art. 42. Dezbateri, votare
1. Ședințele Bundestagului sunt publice. La propunerea unei zecimi dintre
membri sau la propunerea Guvernului Federal, publicul poate fi exclus cu o
majoritate de două treimi. Propunerea este votată în ședință cu u șile închise.

696
Codex constituțional. Constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene
2. Hotărârile Bundestagului se iau cu majoritatea voturilor exprimate, cu ex –
cepția cazurilor în care prezenta Lege fundamentală prevede altfel. Regulamentul
de procedură poate permite excepții cu privire la alegerile desfășurate de Bundestag.
3. Rapoartele autentice ale ședințelor publice ale Bundestagului și ale comi –
siilor acestuia nu atrag nici un fel de răspundere.
Art. 43. Dreptul de a solicita prezența, dreptul de acces și dreptul
de a fi audiat
1. Bundestagul și comisiile acestuia pot solicita prezența oricărui membru al
Guvernului Federal.
2. Atât membrii Bundesratului și ai Guvernului Federal, cât și reprezentanții
acestora pot participa la toate ședințele Bundestagului și la reuniunile comisiilor
acestuia. Aceștia au dreptul de a fi ascultați în orice moment.
Art. 44. Comisiile de anchetă
1. Bundestagul are dreptul și, la propunerea unei pătrimi dintre membrii săi,
obligația, de a înființa o comisie de anchetă, care să obțină dovezile necesare în
cadrul audierilor publice. Audierile pot fi făcute și în ședințe secrete.
2. Prevederile de procedură penală se aplică mutatis mutandis obținerii de
probe. Confidențialitatea corespondenței, a poștei și a telecomunicațiilor nu este
afectată.
3. Instanțele și autoritățile administrative trebuie să acorde asistență juridică
și administrativă.
4. Deciziile comisiilor de anchetă nu se supun controlului judiciar. Instanțele
sunt libere să evalueze și să decidă asupra faptelor care au făcut obiectul investigației.
Art. 45. Comisia responsabilă cu problemele Uniunii Europene
Bundestagul numește o comisie responsabilă cu problemele Uniunii Europe –
ne. Acesta poate autoriza comisia să exercite drepturile Bundestagului, în baza
articolului 23, față de Guvernul Federal.
Art. 45a . Comisia pentru afaceri externe și comisia pentru apărare
1. Bundestagul numește o Comisie pentru afaceri externe și o Comisie
pentru apărare.
2. Comisia pentru apărare are și competențele unei comisii de anchetă. La
cererea unei pătrimi dintre membrii acesteia, aceasta are datoria de a supune
anchetei o anumită problemă.
3. Alineatul 1 al articolului 44 nu se aplică chestiunilor legate de apărare.
Art. 45b . Comisarul Parlamentar pentru Forțele Armate
Un Comisar Parlamentar pentru Forțele Armate este numit în vederea pro –
tejării drepturilor fundamentale și sprijinirii Bundestagului în exercitarea su –
pravegherii parlamentare a forțelor armate. Detaliile sunt reglementate printr-o
lege federală.

DE697
Legea fundamentală a Republicii Federale Germania
Art. 45c. Comisia pentru petiții
1. Bundestagul numește o comisie pentru petiții care să se ocupe de cererile
și plângerile adresate Bundestagului, în temeiul articolului 17.
2. Competențele Comisiei privind soluționarea plângerilor sunt reglementate
printr-o lege federală.
Art. 45d . Comisia de control parlamentar
1. Bundestagul numește o comisie pentru examinarea activităților serviciilor
de informații ale Federației.
2. Detaliile sunt reglementate printr-o lege federală.
Art. 46. Imunitățile membrilor
1. Un membru nu poate fi niciodată supus procedurilor judiciare sau acțiunii
disciplinare ori tras la răspundere în orice alt mod în afara Bundestagului, pentru
un vot exprimat sau pentru orice discurs ori dezbatere în Bundestag sau în oricare
dintre comisiile acestuia. Această dispoziție nu se aplică declarațiilor defăimătoare.
2. Un membru nu poate fi judecat sau arestat pentru o infracțiune pasibilă
de pedeapsă, fără acordul Bundestagului, excepție făcând cazul când acesta este
arestat în timpul comiterii infracțiunii sau în ziua următoare.
3. Acordul Bundestagului este necesar și pentru orice restrângere a libertății
persoanei unui membru sau pentru inițierea procedurilor împotriva unui
membru, în baza articolului 18.
4. Orice procedură penală sau orice procedură inițiată în baza articolului 18
împotriva unui membru și reținerea sau altă restrângere a libertății persoanei
sale sunt suspendate la cererea Bundestagului.
Art. 47. Dreptul de a refuza furnizarea de dovezi
Membrii pot refuza să furnizeze dovezi cu privire la persoanele care
le-au divulgat informații lor, în calitate de membri ai Bundestagului, sau cărora
aceștia le-au divulgat informații în această calitate, cât și dovezi referitoare la
respectivele informații. În măsura în care acest drept de a refuza furnizarea de
dovezi se aplică, reținerea de documente nu este permisă.
Art. 48. Candidatură – protecția calității de membru – remunerație
1. Fiecare candidat pentru alegerile Bundestagului are dreptul la concediul
necesar pentru campania sa electorală.
2. Nicio persoană nu poate fi împiedicată să accepte sau să exercite funcția
de membru al Bundestagului. Niciunei persoane nu i se poate înmâna preaviz de
concediere și nici nu poate fi eliberată din funcție pe acest motiv.
3. Membrii au dreptul la o remunerație adecvată, care să le asigure indepen-
dența. Aceștia au dreptul să utilizeze gratuit toate mijloacele de transport public.
Detaliile sunt reglementate printr-o lege federală.
Art. 49
Abrogat.

698
Codex constituțional. Constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene
CAPITOLUL IV
Bundesratul
Art. 50. Funcții
Landurile participă, prin intermediul Bundesratului, la reglementarea și ad –
ministrarea Federației și la problemele referitoare la Uniunea Europeană.
Art. 51. Structură – votul ponderat
1. Bundesratul este format din membrii guvernelor landurilor, care îi numesc
și îi revocă. Aceș tia pot fi reprezentați de alți membri ai guvernelor lor.
2. Fiecare land beneficiază de cel puțin trei voturi; landurile cu mai mult de
două milioane de locuitori beneficiază de patru voturi, landurile cu mai mult de
șase milioane de locuitori beneficiază de cinci voturi, iar landurile cu mai mult
de șapte milioane de locuitori beneficiază de șase voturi.
3. Fiecare land poate numi un număr de membri egal cu voturile pe care
le deține. Voturile fiecărui land pot fi exprimate doar ca un întreg și doar de
membrii prezenți sau de înlocuitorii acestora.
Art. 52. Președintele – decizii – regulamentul de procedură
1. Bundesratul își alege Președintele pentru o perioadă de un an.
2. Președintele convoacă Bundesratul. Acesta este obligat să procedeze astfel,
dacă delegații a cel puțin două landuri sau Guvernul Federal solicită acest lucru.
3. Bundesratul ia hotărâri cu cel puțin majoritatea voturilor sale. Acesta
adoptă regulamentul de procedură. Ședințele Bundesratului sunt publice. În
mod excepțional, ședințele pot fi și secrete.
3a. În cazul problemelor legate de Uniunea Europeană, Bundesratul poate
înființa o Comisie pentru afaceri europene, ale cărei decizii sunt considerate a
fi deciziile Bundesratului; numărul voturilor ce urmează a fi exprimate în mod
uniform de landuri este stabilit în alineatul 2 din articolul 51.
4. Ceilalți membri sau reprezentanți ai guvernelor landurilor pot deține
funcții în comisiile Bundesratului.
Art. 53. Participarea membrilor guvernului federal
Membrii Guvernului Federal au dreptul și, la cerere, obligația de a participa
la ședințele Bundesratului și ale comisiilor acestuia. Aceștia au dreptul de a fi
ascultați în orice moment. Bundesratul este ținut la curent de Guvernul Federal
în legătură cu derularea activităților sale.

DE699
Legea fundamentală a Republicii Federale Germania
CAPITOLUL IV a
Comisia mixtă
Art. 53a. Structură – regulamentul de procedură
1. Comisia mixtă este formată din două treimi din membrii Bundestagului
și din o treime din membrii Bundesratului. Bundestagul desemnează membrii în
raport cu importanța diferitelor grupuri parlamentare; aceștia nu pot fi membri ai
Guvernului Federal. Fiecare land este reprezentat de un membru al Bundesratului
desemnat de land; acești membri nu se supun instrucțiunilor. Înființarea Comisiei
mixte și procedurile acesteia sunt reglementate printr-un regulament de procedură
care urmează a fi adoptat de Bundestag și care necesită acordul Bundesratului.
2. Guvernul Federal informează Comisia mixtă despre planurile sale în cazul
unei stări de apărare. Drepturile Bundestagului și ale comisiilor sale în temeiul
alineatului 1 din articolul 43 nu sunt afectate de dispozițiile acestui alineat.
CAPITOLUL V
Preș edintele Federal
Art. 54. Alegeri – mandat
1. Președintele Federal este ales fără dezbateri de Convenția Federală. Orice
cetățean german care are drept de vot la alegerile pentru Bundestag și care a
împlinit vârsta de 40 de ani poate fi ales Președinte.
2. Mandatul Președintelui Federal este de cinci ani. Realegerea pentru un
mandat consecutiv este permisă doar o singură dată.
3. Convenția Federală este formată din membrii Bundestagului și dintr-
un număr egal de membri aleși pe principiul reprezentării proporționale de
reprezentanțele populare ale landurilor.
4. Convenția Federală se întrunește cu cel mult 30 de zile înainte de expirarea
mandatului Președintelui Federal sau, în cazul unei încetări premature, în cel
mult 30 de zile de la acea dată. Convenția Federală este convocată de Președintele
Bundestagului.
5. După expirarea mandatului electoral, perioada specificată în prima teză a
alineatului 4 din acest articol începe odată cu prima întrunire a Bundestagului.
6. Este aleasă persoana care primește voturile majorității membrilor Con –
venției Federale. Dacă, după două scrutine, niciun candidat nu obține respec tiva
majoritate, este aleasă persoana care primește cel mai mare număr de voturi la
următorul scrutin.
7. Detaliile sunt reglementate printr-o lege federală.

700
Codex constituțional. Constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene
Art. 55. Incompatibilități
1. Președintele Federal nu poate fi membru al guvernului sau al unui organ
legislativ al Federației sau al unui land.
2. Preș edintele Federal nu poate să dețină nicio altă funcție remunerată sau
să practice vreo meserie sau profesie ori să facă parte din conducerea sau comisia
de supraveghere a unei întreprinderi administrate pentru profit.
Art. 56. Jurământul
La momentul preluării funcției, Preș edintele Federal depune următorul
jurământ în fața membrilor reuniți ai Bundestagului și Bundesratului: „Jur să-mi
dedic toate eforturile bunăstării poporului german, să promovez prosperitatea
acestuia, să-l protejez de orice pericol, să respect și să apăr Legea fundamentală
și legile Federației, să-mi îndeplinesc obligațiile în mod conștiincios și să fac
dreptate tuturor. Așa să-mi ajute Dumnezeu. ” Jurământul poate fi depus și fără
formula religioasă.
Art. 57. Substituire
În caz de împiedicare sau de încheiere înainte de termen a funcției sale, prero –
gativele Preș edintelui Federal sunt exercitate de Președintele Bundesratului.
Art. 58. Contrasemnătură
Hotărârile și ordinele Președintelui Federal trebuie să fie contrasemnate de
Cancelarul Federal sau de ministrul federal de resort pentru a fi valabile. Această
dispoziție nu se aplică numirii sau demiterii Cancelarului Federal, dizolvării
Bundestagului, conform articolului 63, sau unei solicitări formulate în baza
alineatului 3 din articolul 69.
Art. 59. Reprezentarea Federației în sensul dreptului internațional
1. Preș edintele Federal reprezintă Federația în temeiul dreptului internațio-
nal. Acesta încheie tratate cu statele străine, în numele Federației. Președintele
Federal acreditează și primește ambasadori.
2. Tratatele care reglementează relațiile politice ale Federației sau se referă
la probleme de legislație federală necesită acordul sau participarea, sub forma
unei legi federale, a organismelor responsabile, în acest caz, cu adoptarea legii
federale. În cazul acordurilor executive, dispozițiile referitoare la administrația
federală se aplică mutatis mutandis .
Art. 59a
Abrogat.
Art. 60. Numirea funcționarilor publici – grațiere – imunitate
1. Preș edintele Federal numește și revocă judecătorii federali, funcționarii
publici federali, ofițerii și subofițerii forțelor armate, cu excepția altor prevederi
contrare ale legii.
2. Acesta își exercită dreptul de grațiere în cazuri individuale, în numele Federației.
3. El poate delega aceste competențe altor autorități.

DE701
Legea fundamentală a Republicii Federale Germania
4. Alineatele 2 – 4 din articolul 46 se aplică mutatis mutandis Președintelui
Federal.
Art. 61. Punerea sub acuzare în fața Curții Constituționale federale
1. Bundestagul sau Bundesratul îl poate pune sub acuzare pe Preș edintele
Federal în fața Curții Constituționale Federale pentru încălcarea deliberată a
Legii fundamentale sau a oricărei alte legi federale. Propunerea de punere sub
acuzare trebuie susținută de cel puțin un sfert dintre membrii Bundestagului sau
un sfert dintre voturile Bundesratului. Decizia de punere sub acuzare necesită
o majoritate de două treimi dintre membrii Bundestagului sau de două treimi
dintre voturile Bundesratului. Cazul de punere sub acuzare este prezentat în fața
Curții Constituționale Federale de o persoană împuternicită de organul care a
inițiat procedura de punere sub acuzare.
2. În cazul în care Curtea Constituțională Federală constată că Preș edintele
Federal este vinovat de încălcarea deliberată a prezentei Legi fundamentale sau a
altei legi federale, aceasta poate decide pierderea funcției de Președintele Federal.
După ce Preș edintele Federal a fost pus sub acuzare, Curtea poate emite un ordin
provizoriu care să-l împiedice pe acesta să-și exercite atribuțiile.
CAPITOLUL VI
Guvernul Federal
Art. 62. Structură
Guvernul Federal este format din Cancelarul Federal și miniștrii federali.
Art. 63. Alegerea Cancelarului federal
1. Cancelarul Federal este ales de Bundestag, fără dezbateri, la propu nerea
Preș edintelui Federal.
2. Este aleasă persoana care primește voturile majorității membrilor Bun –
destagului. Persoana aleasă este numită de Președintele Federal.
3. Dacă nu este aleasă persoana propusă de Preș edintele Federal, Bundestagul
poate alege un Cancelar Federal în termen de 14 zile de la scrutin, cu voturile
majorității membrilor săi.
4. Dacă alegerea nu se realizează înăuntrul acestui termen, atunci are loc un
nou tur de scrutin în care este ales cel care obține cel mai mare număr de voturi.
Dacă persoana aleasă primește voturile majorității membrilor Bundestagului,
Preș edintele Federal trebuie să o numească în termen de șapte zile de la alegeri.
Dacă persoana aleasă nu primește voturile acestei majorități, atunci, în termen
de șapte zile, Preș edintele Federal fie numește persoana, fie dizolvă Bundestagul.
Art. 64. Numirea și revocarea miniștrilor federali – jurământul
1. Miniștrii federali sunt numiți și revocați de Preș edintele Federal, la propu –
nerea Cancelarului Federal.

702
Codex constituțional. Constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene
2. În momentul preluării funcției, Cancelarul Federal și miniștrii federali
depun jurământul din articolul 56, în fața Bundestagului.
Art. 65. Puterea de a stabili orientările politice – răspunderea
departamentală și colegială
Cancelarul Federal stabilește și răspunde pentru orientările generale de
politică. În cadrul acestor limite, fiecare ministru federal coordonează problemele
departamentului său, în mod independent și pe propria răspundere. Guvernul
Federal soluționează diferențele de opinie dintre miniștrii federali. Cancelarul
Federal coordonează lucrările Guvernului Federal, în conformitate cu regulamentul
de procedură adoptat de Guvern și aprobat de Preș edintele Federal.
Art. 65a. Comanda forțelor armate
Comanda forțelor armate îi revine Ministrului Federal al Apărării.
Art. 66. Incompatibilități
Cancelarul Federal și miniștrii federali nu pot să dețină o altă funcție remu –
nerată sau să practice vreo meserie ori profesie sau să facă parte din conducerea
ori comisia de supraveghere a unei întreprinderi administrate pentru profit, fără
acordul Bundestagului.
Art. 67. Moțiunea de cenzură
1. Bundestagul își poate exprima neîncrederea în Cancelarul Federal doar
prin alegerea unui succesor cu votul majorității membrilor săi și prin solicitarea
adresată Preș edintelui Federal de a-l demite pe Cancelarul Federal. Preș e dintele
Federal trebuie să dea curs solicitării și să numească persoana aleasă.
2. Între depunerea moțiunii și alegeri trebuie să treacă 48 de ore.
Art. 68. Votul de încredere
1. Dacă o moțiune a Cancelarului Federal pentru un vot de încredere nu
este susținută de majoritatea membrilor Bundestagului, Preș edintele Federal,
la propunerea Cancelarului Federal, poate dizolva Bundestagul în douăzeci și
una de zile. Dreptul de dizolvare este anulat imediat ce Bundestagul alege un alt
Cancelar Federal, cu votul majorității membrilor săi.
2. Între moțiune și vot trebuie să treacă 48 de ore.
Art. 69. Cancelarul federal adjunct – mandat
1. Cancelarul Federal numește un ministru federal în calitate de adjunct al său.
2. Mandatul Cancelarului Federal sau al unui ministru federal se încheie
odată cu întrunirea noului Bundestag; mandatul unui ministru federal se încheie
în momentul în care Cancelarul Federal încetează să mai dețină funcția.
3. La cererea Preș edintelui Federal, Cancelarul Federal sau, la cererea Cance-
larului Federal sau a Preș edintelui Federal, un ministru federal este obligat să
continue să-și îndeplinească atribuțiile până la numirea unui succesor.

DE703
Legea fundamentală a Republicii Federale Germania
CAPITOLUL VII
Legislația federală și procedurile legislative
Art. 70. Repartizarea de competențe legislative între Federație
și landuri
1. Landurile au drept de legiferare, în măsura în care această Lege funda –
mentală nu conferă Federației prerogative legislative.
2. Delimitarea de competențe între Federație și landuri este guvernată de
dispozițiile prezentei Legi fundamentale referitoare la puterile legislative exclu –
sive și concurente.
Art. 71. Puterea legislativ ă exclusiv ă a Federației
În privința aspectelor care intră în sfera de competență legislativă exclusivă a
Federației, landurile au putere de legiferare doar atunci când și în măsura în care
o lege federală le autorizează în mod expres să procedeze astfel.
Art. 72. Puteri legislative concurente
1. În privința aspectelor care intră în sfera de competență legislativă concu –
rentă, landurile au prerogative legislative doar atunci când și în măsura în care
Federația nu și-a exercitat puterea legislativă prin adoptarea unei legi.
2. Federația are drept de legiferare asupra chestiunilor care intră sub incidența
clauzelor 4, 7, 11, 13, 15, 19a, 20, 22, 25 și 26 din alineatul 1 al articolului 74, dacă
și în măsura în care stabilirea condițiilor de trai echivalente pe întreg teritoriul
federal sau menținerea unității juridice ori economice face ca reglementarea
federală să fie necesară pentru interesul național.
3. Dacă Federația a făcut uz de puterea de legiferare, landurile pot adopta
legi aflate în contradicție cu această legislație cu privire la:
1. vânătoare (cu excepția legii asupra permiselor de vânătoare);
2. protecția naturii și gestionarea spațiilor naturale (cu excepția princi –
piilor generale care guvernează protejarea naturii, a legii cu privire la
protecția speciilor de plante și animale sau a legii cu privire la protec –
ția florei și faunei marine);
3. distribuirea terenurilor;
4. planificarea regională;
5. gestionarea resurselor de apă (cu excepția reglementărilor referitoare
la materiale sau instalații);
6. admiterea în instituțiile de învățământ superior și cerințele pentru
absolvirea acestor instituții.
Legile federale referitoare la aceste aspecte intră în vigoare la cel puțin șase
luni de la promulgarea lor, cu excepția altor dispoziții contrare, aprobate de
Bundesrat. Referitor la relația dintre legea federală și legea landurilor, legea

704
Codex constituțional. Constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene
adoptată cel mai recent prevalează asupra chestiunilor care intră în sfera de
aplicare a primei teze.
4. O lege federală poate prevedea că legislația federală, care nu mai este
necesară în sensul alineatului 2 al acestui articol, poate fi înlocuită de legea
landului.
Art. 73. Domenii care intră în sfera de competență legislativ ă
exclusiv ă a Federației
1. Federația are competență legislativă exclusivă cu privire la:
1. afacerile externe și apărare, inclusiv protecția populației civile;
2. obținerea cetățeniei în cadrul Federației;
3. libertatea de circulație, pașapoarte, înregistrarea rezidenței și cărțile
de identitate, imigrare, emigrare și extrădare;
4. circulația monetară, bancnote și monede, greutăți și măsuri și stabili –
rea standardelor de timp;
5. buna înțelegere dintre vamă și sectorul comercial, tratatele referi –
toare la comerț și navigație, libera circulație a mărfurilor, schimbul
de mărfuri și plățile țările străine, inclusiv protecția vămilor și a
frontierelor;
5a. protejarea bunurilor culturale germane împotriva scoaterii lor din țară;
6. transportul aerian;
6a. utilizarea căilor ferate deținute total sau parțial de Federație (căi fera –
te federale), construirea, întreținerea și exploatarea liniilor ferate ce
aparțin căilor ferate federale și perceperea de taxe pentru utilizarea
acestor linii;
7. serviciile de poștă și telecomunicații;
8. relațiile juridice ale persoanelor angajate de Federație și de persoanele
juridice federale, în conformitate cu dreptul public;
9. concurență și protejarea drepturilor de proprietate industrială, a
drepturilor de autor și a activității editoriale;
9a. protecția de Oficiul Federal al Poliției Criminalistice împotriva ame –
nințărilor teroriste internaționale, atunci când o amenințare depășeș –
te granițele unui land, când competența poliției landului nu poate fi
identificată sau când autoritatea supremă a unui land solicită asuma –
rea răspunderii federale;
10. cooperarea dintre Federație și landuri cu privire la:
a. activitatea poliției criminalistice;
b. protecția ordinii democratice libere, a existenței și securității Fe –
derației sau a unui land (protecția Constituției) și
c. protecția împotriva activităților desfășurate pe teritoriul federal
care, prin utilizarea forței sau prin pregătirile de utilizare a forței,

DE705
Legea fundamentală a Republicii Federale Germania
periclitează interesele externe ale Republicii Federale Germania,
cât și înființarea Oficiului Federal al Poliției Criminalistice și ac –
țiunile internaționale pentru combaterea criminalității;
11. statistica la nivel federal;
12. legea asupra armelor și explozibililor;
13. beneficiile pentru persoanele rămase invalide în urma războiului și
pentru persoanele aflate în întreținerea victimelor de război decedate,
precum și asistența pentru foștii prizonieri de război;
14. producerea și utilizarea energiei nucleare în scopuri pașnice, constru –
irea și exploatarea clădirilor care servesc acestui scop, protecția îm –
potriva pericolelor rezultate din producerea energiei nucleare sau din
radiațiile ionizante și eliminarea substanțelor radioactive.
2. Legile adoptate conform punctului 9a din alineatul 1 necesită acordul
Bundesratului.
Art. 74. Competențe legislative exclusive ale Federației
1. Puterea legislativă exclusivă a Federației se exercită cu privire la:
1. dreptul civil, dreptul penal, organizarea și procedurile instanțelor (cu
excepția legislației asupra detenției provizorii), profesia juridică, no –
tarii și acordarea consilierii juridice;
2. înregistrarea nașterilor, a deceselor și a căsătoriilor;
3. legea asocierii;
4. legea referitoare la reședință și la locuințele cetățenilor străini;
5. [abrogat];
6. probleme referitoare la refugiați și la persoanele expatriate;
7. bunăstarea publică (cu excepția legii asupra centrelor de protecție
specială);
8. [abrogat];
9. despăgubiri și reparații de război;
10. mormintele militare și mormintele altor victime ale războiului sau
despotismului;
11. dreptul economic (minerit, industrie, energie, meșteșuguri, afaceri,
comerț, sistem bancar, bursă de valori și asigurări private), cu excep –
ția legii referitoare la orele de închidere a magazinelor, restaurante,
sălile de jocuri, prezentări personale, târguri, expoziții și piețe;
11a. [abrogat];
12. dreptul muncii, inclusiv organizarea întreprinderilor, sănătatea și se –
curitatea la locul de muncă și agențiile de ocupare a forței de muncă,
precum și securitatea socială, inclusiv asigurarea de șomaj;
13. reglementarea burselor pentru studii și formare și promovarea
cercetării;

706
Codex constituțional. Constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene
14. legea referitoare la expropriere, în măsura în care este relevantă pen –
tru aspectele enumerate în articolele 73 și 74;
15. transferul de terenuri, resurse naturale și mijloace de producție pro –
prietatea publică sau alte forme de întreprindere publică;
16. prevenirea abuzului de putere economică;
17. promovarea producției agricole și a silviculturii (cu excepția legii asu –
pra consolidării terenurilor), care asigură aprovizionarea cu alimente
adecvate, importul și exportul de produse agricole și silvice, pescuitul
la adâncime și pescuitul costier și conservarea zonelor costiere;
18. tranzacții imobiliare urbane, legea funciară (cu excepția legilor referi-
toare la taxele de dezvoltare) și legea referitoare la subvențiile pentru
chirie, subvențiile pentru datorii mai vechi, împrumuturile pentru
constru irea locuinței, construcția de locuințe și cămine pentru mineri;
19. măsurile pentru combaterea bolilor la oameni și animale, care pre –
zintă un risc pentru public sau care sunt contagioase, admiterea în
corpul medical și în cadrul profesiilor sau ocupațiilor auxiliare, pre –
cum și legea referitoare la farmacii, medicamente, produse medicale,
droguri, narcotice și substanțe otrăvitoare;
19a. viabilitatea economică a spitalelor și reglementarea cheltuielilor
spitalicești;
20. legea referitoare la produsele alimentare, inclusiv animalele folosite la
producerea acestora, legea asupra alcoolului și tutunului, produselor
esențiale și furajelor, precum și măsurile de protecție legate de comer –
cializarea semințelor și a puieților agricoli și forestieri, protecția plan –
telor împotriva bolilor și dăunătorilor, precum și protecția animalelor;
21. navigația de cursă lungă și navigația costieră, precum și servicii de
navigație, navigația pe ape interioare, serviciile meteorologice, rutele
marine și căile navigabile interioare utilizate pentru traficul general;
22. transportul rutier, transportul auto, construcția și întreținerea auto –
străzilor, precum și colectarea taxelor pentru utilizarea autostrăzilor
publice de autovehicule și alocarea veniturilor;
23. căile ferate, altele decât cele federale, cu excepția căilor ferate montane;
24. eliminarea deșeurilor, controlul poluării aerului și reducerea zgomo –
tului (cu excepția protecției împotriva zgomotului asociat activității
umane);
25. răspunderea statului;
26. nașterile asistate medical, analiza și modificarea informațiilor genetice,
precum și reglementarea transplantului de organe, țesuturi și celule;
27. drepturile și obligațiile legale ale funcționarilor publici ai landurilor,
municipalităților și ale altor persoane juridice de drept public, pre –
cum și ale judecătorilor din landuri, cu excepția reglementărilor lega –
te de cariera, remunerația și pensiile acestora;

DE707
Legea fundamentală a Republicii Federale Germania
28. vânătoarea;
29. protecția naturii și gestionarea spațiilor naturale;
30. distribuirea terenurilor;
31. planificarea regională;
32. gestionarea resurselor de apă;
33. admiterea în instituțiile de învățământ superior și cerințele pentru
absolvirea acestor instituții.
2. Legile adoptate conform punctelor 25 și 27 din alineatul 1 necesită acordul
Bundesratului.
Art. 74a
Abrogat.
Art. 75
Abrogat.
Art. 76. Proiecte de lege
1. Proiectele de lege pot fi înaintate Bundestagului de Guvernul Federal, de
membrii Bundestagului sau de Bundesrat.
2. Proiectele de lege ale Guvernului Federal vor fi depuse mai întâi la Bun –
desrat. Bundesratul are dreptul să î și prezinte poziția în termen de șase săptă –
mâni. Dacă, din motive întemeiate, în special cu privire la amploarea proiectului
de lege, Bundesratul solicită o prelungire, perioada va fi extinsă la nouă săp –
tămâni. Dacă, în situații excepționale, Guvernul Federal declară un proiect de
lege, la momentul depunerii acestuia la Bundesrat, ca fiind foarte urgent, acesta
poate înainta proiectul la Bundestag după trei săptămâni sau, dacă Bundesratul
a solicitat o prelungire conform celei de-a treia teze din acest alineat, după șase
săptămâni, chiar dacă nu a primit încă observațiile Bundesratului; după primi –
rea acestor observații, el le va transmite Bundestagului fără întârziere. În cazul
proiectelor de lege pentru modificarea prezentei Legi fundamentale sau pentru
transferul puterilor suverane, în conformitate cu articolul 23 sau 24, perioada
pentru observații este de nouă săptămâni; a patra teză a acestui alineat nu se
aplică.
3. Proiectele de lege ale Bundesratului vor fi înaintate Bundestagului de
Guvernul Federal în termen de șase săptămâni. În momentul depunerii acestora,
Guvernul Federal își exprimă propriile opinii. Dacă, din motive întemeiate, în
special cu privire la amploarea proiectului de lege, Guvernul Federal solicită
o prelungire, perioada va fi extinsă la nouă săptămâni. Dacă, în situații
excepționale, Bundesratul declară un proiect de lege ca fiind foarte urgent,
perioada este de trei săptămâni sau de șase săptămâni, dacă Guvernul Federal
a solicitat o prelungire conform celei de-a treia teze din acest alineat. În cazul
proiectelor de lege pentru modificarea prezentei Legi fundamentale sau pentru
transferul puterilor suverane, în conformitate cu articolul 23 sau 24, perioada

708
Codex constituțional. Constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene
pentru observații este de nouă săptămâni; a patra teză a acestui alineat nu se
aplică. Bundestagul analizează și votează proiectele de lege într-un interval de
timp rezonabil.
Art. 77. Procedura legislativ ă – comisia
1. Legile federale sunt adoptate de Bundestag. După adoptarea acestora,
președintele Bundestagului le depune la Bundesrat, fără întârziere.
2. În termen de trei săptămâni de la primirea unui proiect de lege adoptat,
Bundesratul poate solicita convocarea unei comisii pentru examinarea comună
a proiectelor, alcătuită din membrii Bundestagului și Bundesratului. Structura și
procedurile acestei comisii sunt reglementate prin regulamentul de procedură
adoptat de Bundestag și care necesită acordul Bundesratului. Membrii Bundes –
ratului din această comisie nu se supun instrucțiunilor. Dacă este necesar acordul
Bundesratului pentru aprobarea unui proiect de lege, Bundestagul și Guvernul
Federal pot solicita convocarea unei asemenea comisii. În cazul în care comisia
propune modificarea proiectului adoptat, Bundestagul trebuie să se pronunțe
asupra aprobării într-un interval de timp rezonabil.
2a. În măsura în care este necesar acordul său pentru aprobarea unui
proiect de lege, Bundesratul votează proiectul într-un timp rezonabil, dacă nu
s-a formulat o cerere potrivit primei teze din alineatul 2 al acestui articol, sau
dacă procedura de mediere s-a încheiat fără vreo propunere de modificare a
proiectului de lege.
3. În măsura în care acordul său nu este necesar pentru aprobarea unui
proiect de lege, Bundesratul poate contesta proiectul adoptat de Bundestag, în
termen de două săptămâni, imediat ce s-au încheiat procedurile din alineatul 2
al acestui articol. Perioada pentru formularea obiecției începe, în cazul descris
în ultima teză din alineatul 2 al acestui articol, după primirea proiectului de lege
în forma readoptată de Bundestag, iar, în toate celelalte cazuri, la primirea unei
comunicări din partea președintelui comisiei prevăzute în alineatul 2 al acestui
articol, care precizează că procedurile comisiei s-au încheiat.
4. Dacă obiecția este adoptată cu majoritatea voturilor Bundesratului,
aceasta poate fi respinsă printr-o decizie a majorității membrilor Bundestagului.
Dacă Bundesratul a adoptat obiecția cu o majoritate de cel puțin două treimi din
voturi, respingerea acesteia de Bundestag necesită o majoritate de două treimi,
inclusiv cel puțin o majoritate a membrilor Bundestagului.
Art. 78. Adoptarea legilor federale
O lege adoptată de Bundestag devine definitivă, dacă Bundesratul o aprobă
sau dacă Bundesratul nu formulează o cerere conform alineatului 2 din articolul
77 ori dacă nu formulează o obiecție în perioada prevăzută în alineatul 3 din
articolul 77 sau dacă retrage respectiva obiecție ori dacă obiecția este anulată de
Bundestag.

DE709
Legea fundamentală a Republicii Federale Germania
Art. 79. Modificarea Legii fundamentale
1. Prezenta Lege fundamentală poate fi modificată doar printr-o lege care
modifică sau completează în mod expres textul acesteia. În cazul unui tratat
internațional referitor la un acord de pace, la pregătirea unui acord de pace
sau la eliminarea treptată a unui regim de ocupație ori conceput să promoveze
apărarea Republicii Federale, pentru a clarifica faptul că dispozițiile prezentei
Legi fundamentale nu interzic încheierea și intrarea în vigoare a tratatului, este
suficient să se adauge la Legea fundamentală doar conținutul care face această
clarificare.
2. Această lege trebuie adoptată de două treimi din membrii Bundestagului
și de două treimi din voturile Bundesratului.
3. Modificările aduse prezentei Legi fundamentale, care afectează împărțirea
Federației în landuri, participarea acestora la procesul legislativ sau principiile
prezentate în articolele 1 și 20 sunt inadmisibile.
Art. 80. Emiterea instrumentelor de reglementare
1. Guvernul Federal, un ministru federal sau guvernele landurilor pot fi
autorizate printr-o lege să emită instrumente de reglementare. Conținutul, scopul
și întinderea autorității conferite sunt specificate în lege. Fiecare instrument de
reglementare trebuie să menționeze fundamentul său juridic. Dacă legea prevede
că respectiva autoritate poate fi delegată ulterior, subdelegarea respectivă se face
printr-un instrument de reglementare.
2. Sub rezerva unor prevederi contrare ale unei legi federale, este necesar
acordul Bundesratului în cazul instrumentelor de reglementare emise de Gu –
vernul Federal sau de un ministru federal cu privire la taxele sau la prin cipiile
de bază pentru utilizarea poștei și a telecomunicațiilor, la principiile de bază
pentru perceperea de taxe pentru utilizarea căilor ferate federale sau pentru
construirea și exploatarea căilor ferate, precum și pentru instrumentele de re –
glementare emise conform legilor federale, care necesită acordul Bundesra –
tului sau care sunt executate de landuri prin mandatul Federației ori în baza
propriilor atribuții.
3. Bundesratul poate supune spre aprobare Guvernului Federal proiecte ale
instru mentelor de reglementare care necesită acordul acestuia.
4. În măsura în care guvernele landurilor sunt autorizate de legile federale
sau în baza acestora să emită instrumente de reglementare, landurile au, de
asemenea, dreptul să reglementeze problema printr-o lege.
Art. 80a. Starea de urgență
1. Dacă prezenta Lege fundamentală sau o lege federală referitoare la apărare,
inclusiv protecția populației civile, prevede că dispozițiile legale se aplică doar
în concordanță cu acest articol, aplicarea acestora, cu excepția cazului când a
fost declarată starea de apărare, este permisă doar după ce Bundestagul a stabilit
că există o stare de tensiune sau a aprobat, în mod specific, această aplicare.

710
Codex constituțional. Constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene
Stabilirea stării de urgență și aprobarea specială în cazurile menționate în prima
teză a alineatului 5 și în a doua teză a alineatului 6 din articolul 12a necesită o
majoritate de două treimi dintre voturile exprimate.
2. Măsurile luate conform dispozițiilor legale din alineatul 1 al acestui articol
sunt anulate la cererea Bundestagului.
3. Fără a aduce atingere alineatului 1 din acest articol, aplicarea respectivelor
dispoziții legale este permisă și în conformitate cu o decizie luată de un organism
internațional în cadrul unui tratat de alianță, cu aprobarea Guvernului Federal.
Măsurile luate conform acestui alineat sunt anulate la cererea Bundestagului, cu
votul majorității membrilor acestuia.
Art. 81. Urgența legislativ ă
1. Dacă, în situațiile descrise în articolul 68, Bundestagul nu este dizolvat,
Preș edintele Federal, la cererea Guvernului Federal și cu acordul Bundesratului,
poate declara starea de urgență legislativă cu privire la un proiect de lege, dacă
Bundestagul respinge proiectul, deși Guvernul Federal l-a declarat ca fiind
urgent. Același lucru este valabil și dacă un proiect de lege a fost respins, deși
Cancelarul Federal l-a combinat cu o moțiune, în conformitate cu articolul 68.
2. Dacă, după declararea unei stări de urgență legislativă, Bundestagul
respinge din nou proiectul de lege sau îl adoptă într-o versiune pe care Guvernul
Federal o declară ca inacceptabilă, se consideră că proiectul de lege a devenit
lege, în măsura în care acesta primește acordul Bundesratului. Același lucru
este valabil dacă Bundestagul nu adoptă proiectul de lege în termen de patru
săptămâni de la reintroducerea acestuia.
3. Pe durata mandatului Cancelarului Federal, oricare alt proiect de lege
respins de Bundestag poate deveni lege, conform alineatelor 1 și 2 ale acestui
articol, într-o perioadă de șase luni de la declararea inițială a stării de urgență
legislativă. După expirarea acestei perioade, nu se mai poate declara o altă stare
de urgență legislativă pe durata mandatului aceluiași Cancelar Federal.
4. Prezenta Lege fundamentală nu poate fi modificată, abrogată sau sus –
pendată, total sau parțial, printr-o lege adoptată în baza alineatului 2 al acestui
articol.
Art. 82. Certificare – promulgare – intrarea în vigoare
1. Legile adoptate în conformitate cu dispozițiile prezentei Legi fundamentale
sunt promulgate, după contrasemnare, de Preș edintele Federal și sunt publicate
în Jurnalul Oficial Federal. Instrumentele de reglementare sunt promulgate de
autoritatea care le-a emis și, cu excepția altor prevederi contrare, sunt publicate
în Jurnalul Oficial Federal.
2. Fiecare lege sau instrument de reglementare specifică data la care intră în
vigoare. În absența unei asemenea prevederi, aceasta intră în vigoare în a 14-a zi
de la data publicării ei în Jurnalul Oficial.

DE711
Legea fundamentală a Republicii Federale Germania
CAPITOLUL VIII
Aplicarea legilor federale și administrația federală
Art. 83. Aplicarea de către landuri
Landurile aplică legile federale în nume propriu, în măsura în care prezenta
Lege fundamentală nu prevede sau permite altfel.
Art. 84. Administrarea landurilor – supravegherea federală
1. În măsura în care landurile aplică legile federale în nume propriu, acestea
trebuie să se ocupe de înființarea autorităților necesare și să reglementeze
procedurile administrative ale acestora. Dacă legile federale prevăd altfel,
landurile pot adopta reglementări derogatorii de la acestea. Dacă un land a
adoptat o lege în conformitate cu a doua teză, nu se vor adopta legi federale
ulterioare, referitoare la organizarea autorităților și la procedura administrativă
a acestora, până nu au trecut cel puțin șase luni de la promulgarea lor, cu condiția
să nu se fi hotărât altfel cu acordul Bundesratului. A treia teză din alineatul 2 al
articolului 72 se aplică în mod corespunzător. În cazuri excepționale, datorită
nevoii deosebite a unei legislații federale uniforme, Federația poate reglementa
procedura administrativă, fără posibilitatea existenței unei legislații separate
a landurilor. Aceste legi necesită aprobarea Bundesratului. Legile federale nu
atribuie sarcini municipalităților sau asociațiilor de municipalități.
2. Guvernul Federal, cu acordul Bundesratului, poate emite norme adminis-
trative generale.
3. Guvernul Federal exercită asupra aplicării de landuri a legilor federale,
în conformitate cu legea. În acest scop, Guvernul Federal poate trimite delegați
pe lângă autoritățile supreme ale landului și, cu aprobarea acestora, sau, dacă
respectiva aprobare este refuzată, cu acordul Bundesratului, și la autoritățile
subordonate.
4. Dacă deficiențele pe care Guvernul Federal le-a identificat în aplicarea
legilor federale în landuri nu au fost corectate, Bundesratul, la cererea Guvernului
Federal sau a landului în cauză, decide dacă landul a încălcat dreptul. Decizia
Bundesratului poate fi contestată la Curtea Constituțională Federală.
5. Referitor la aplicarea legilor federale, Guvernul Federal poate fi autorizat,
printr-o lege federală care necesită acordul Bundesratului, să emită instrucțiuni
în anumite cazuri. Acestea sunt adresate autorităților supreme ale landului,
numai dacă Guvernul Federal nu consideră chestiunea ca fiind urgentă.
Art. 85. Aplicarea legilor de landuri pe baza împuternicirii
federale
1. În cazul în care landurile aplică legile federale cu privire la comisia federală,
înființarea autorităților rămâne în sarcina landurilor, cu excepția cazului în care

712
Codex constituțional. Constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene
legile federale adoptate cu acordul Bundesratului prevăd altfel. Legile federale nu
atribuie sarcini localităților sau asociațiilor de localități.
2. Guvernul Federal, cu acordul Bundesratului, poate emite norme adminis-
trative generale. Acesta poate asigura pregătirea uniformă a funcționarilor publici
și a altor angajați remunerați din sistemul public. Conducătorii autorităților
intermediare sunt numiți cu aprobarea acestuia.
3. Autoritățile landului se supun instrucțiunilor primite de la autoritățile
federale supreme competente. Aceste instrucțiuni sunt adresate autorităților
supreme ale landului, cu excepția cazului în care Guvernul Federal consideră
chestiunea ca fiind urgentă. Punerea în aplicare a instrucțiunilor este asigurată
de autoritățile supreme ale landului.
4. Controlul federal vizează legalitatea și caracterul adecvat al aplicării. În
acest scop, Guvernul Federal poate solicita depunerea de rapoarte și documente
și poate trimite delegați pe lângă toate autoritățile.
Art. 86. Administrația federală
În cazul în care Federația aplică legi prin intermediul propriilor autorități
administrative sau prin intermediul persoanelor juridice ori al instituțiilor
federale de drept public, Guvernul Federal emite norme administrative generale,
în măsura în care legea în cauză nu conține o dispoziție specială. Guvernul
Federal se ocupă de înființarea autorităților, în măsura în care legea în cauză nu
prevede altfel.
Art. 87. Domenii
1. Serviciul extern, administrația financiară federală și, în conformitate cu
dispozițiile articolului 89, administrația căilor navigabile și transportului federal
sunt conduse de autoritățile administrative federale prin propriile substructuri
administrative. O lege federală poate stabili autoritățile Poliției Federale de Fron –
tieră și birourile centrale pentru informațiile și comunicările deținute de poli –
ție, pentru poliția criminalistică și pentru strângerea datelor în scopul protejării
constituției și al protecției împotriva activităților desfășurate pe teritoriul federal
care, prin utilizarea forței sau prin acțiuni pregătitoare pentru utilizarea forței,
periclitează interesele externe ale Republicii Federale Germania.
2. Instituțiile de asigurări sociale, a căror jurisdicție depășește teritoriul unui
singur land, sunt administrate ca și persoane juridice federale de drept public.
Instituțiile de asigurări sociale, a căror jurisdicție depășește teritoriul unui sin –
gur land, dar nu mai mult de teritoriul a trei landuri, sunt administrate, fără a
aduce atingere primei teze a acestui alineat, ca persoane juridice de drept public
ale landului, dacă landurile în cauză au stabilit care land exercită autoritatea de
supraveghere.
3. În plus, autoritățile federale autonome supreme, precum și noile persoane
juridice și instituții federale de drept public pot fi înființate, prin lege federală,
pentru domenii asupra cărora Federația are putere legislativă. Dacă Federația se

DE713
Legea fundamentală a Republicii Federale Germania
confruntă cu responsabilități noi privitoare la domeniile asupra cărora are putere
legislativă, se pot înființa autorități federale la nivel intermediar și inferior, cu
acordul Bundesratului și al unei majorități din membrii Bundestagului, în cazuri
de nevoie urgentă.
Art. 87a. Forțele armate
1. Federația înființează forțele armate în scopul apărării. Forța numerică și
structura organizatorică generală a acestora trebuie să se reflecte în buget.
2. În afară de apărare, forțele armate pot fi folosite doar în măsura permisă
în mod expres prin prezenta Lege fundamentală.
3. Pe durata unei stări de apărare sau a unei stări de urgență, forțele armate
au împuternicirea de a proteja bunurile civile și de a exercita controlul traficului
în măsura necesară îndeplinirii misiunii lor de apărare. Mai mult, pe durata unei
stări de apărare sau a unei stări de urgență, forțele armate pot fi autorizate să
sprijine măsurile poliției pentru protejarea bunurilor civile; în acest caz, forțele
armate cooperează cu autoritățile competente.
4. Pentru a preveni un pericol iminent la adresa existenței sau a ordinii de –
mocratice libere a Federației ori a unui land, Guvernul Federal poate folosi forțele
armate pentru sprijinirea poliției și a Poliției Federale de Frontieră în vederea pro –
tejării bunurilor civile și a combaterii insurgenților armați organizați, dacă există
condițiile menționate în alineatul 2 din articolul 91 și dacă forțele de poliție și
corpul federal de grăniceri se dovedesc a fi insuficiente. Această utilizare a forțelor
armate este întreruptă dacă Bundestagul sau Bundesratul solicită acest lucru.
Art. 87b. Administrația apărării federale
1. Administrația Apărării Federale funcționează ca o autoritate administrati –
vă federală cu propria substructură administrativă. Aceasta are jurisdicție asupra
chestiunilor de personal și răspunde direct pentru îndeplinirea nevoilor de aprovi –
zionare ale forțelor armate. Responsabilitățile legate de pensiile pentru persoanele
vătămate sau de lucrările de construcții pot fi atribuite Administrației Apărării Fe –
derale doar printr-o lege federală care necesită acordul Bundesratului. Acest acord
este necesar și pentru alte legi, în măsura în care acestea împuternicesc Adminis –
trația Apărării Federale să intervină în drepturile terților; totuși, această cerință nu
se aplică în cazul legilor referitoare la probleme de personal.
2. În plus, legile federale privind apărarea, inclusiv recrutarea pentru servi –
ciul militar și protecția populației civile, pot prevedea, cu acordul Bundesratului,
ca ele să fie aplicate, total sau parțial, de autoritățile administrative federale cu
propriile substructuri administrative ori de landuri, pe bază de împuternicire
federală. Dacă aceste legi sunt aplicate de landuri pe bază de împuternicire fede –
rală, acestea pot prevedea, cu acordul Bundesratului, ca puterile conferite Guver –
nului Federal sau autorităților federale supreme competente, conform articolului
85, să fie transferate în întregime sau parțial autoritățile federale superioare; în
acest caz, legea poate prevedea ca respectivele autorități să nu necesite acordul

714
Codex constituțional. Constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene
Bundesratului pentru a emite norme administrative generale, conform primei
teze din alineatul 2 al articolului 85.
Art. 87c . Producerea și utilizarea energiei nucleare
Legile adoptate în baza clauzei 14 din alineatul 1 al articolului 73 pot preve –
dea, cu acordul Bundesratului, ca ele să fie aplicate de landuri, pe bază de împu –
ternicire federală.
Art. 87d . Administrarea transportului aerian
1. Administrarea transportului aerian este efectuată în cadrul administrației
federale. Serviciile de navigație aeriană pot fi prestate și de furnizorii străini de
servicii de navigație aeriană, care sunt autorizați conform legislației Comunității
Europene.
2. Printr-o lege federală care necesită acordul Bundesratului, responsabi-
litățile legate de administrarea transportului aerian pot fi delegate landurilor
care acționează pe bază de împuternicire federală.
Art. 87e . Administrarea transportului feroviar
1. Transportul feroviar pe căile ferate federale este administrat de autoritățile
federale. Responsabilitățile legate de administrarea transportului feroviar pot fi
delegate, printr-o lege federală, landurilor, care acționează în nume propriu.
2. Federația își îndeplinește responsabilitățile legate de administrarea trans-
por tului feroviar, atribuite acesteia printr-o lege federală, pe lângă cele referitoa –
re la căile ferate federale.
3. Căile ferate federale sunt exploatate ca întreprinderi de drept privat.
Acestea rămân proprietatea Federației în măsura în care activitățile lor au ca
obiect construirea, întreținerea și exploatarea liniilor ferate. Transferul acțiunilor
federale aceste întreprinderi, în baza celei de-a doua teze a acestui alineat, se face
conform legii; Federația păstrează pachetul majoritar de acțiuni. Detaliile sunt
reglementate printr-o lege federală.
4. Federația se asigură că, în dezvoltarea și întreținerea sistemului feroviar
federal, cât și în furnizarea serviciilor de acest sistem, altele decât serviciile locale
pentru pasageri, se acordă atenția cuvenită intereselor și, în special, nevoilor de
transport ale publicului. Detaliile sunt reglementate printr-o lege federală.
5. Legile adoptate conform alineatelor 1 – 4 din acest articol necesită acordul
Bundesratului. Acordul Bundesratului este necesar și în cazul legilor referitoare
la dizolvarea, fuziunea sau divizarea întreprinderilor feroviare federale, la
transferul liniilor căilor ferate federale terți sau la abandonarea liniilor ferate
respective ori la perturbarea serviciilor locale pentru pasageri.
Art. 87f . Poșta și telecomunicațiile
1. În conformitate cu legea federală care necesită acordul Bundesratului,
Federația asigură disponibilitatea serviciilor de poștă și telecomunicații adecvate
pe întreg teritoriul federal.

DE715
Legea fundamentală a Republicii Federale Germania
2. Serviciile, în sensul alineatului 1 al acestui articol, sunt prestate, sub
forma întreprinderii private, de societăți comerciale care succed trustului special
Deutsche Bundespost și de alți furnizori privați. Atribuțiile suverane în domeniul
poștei și telecomunicațiilor sunt îndeplinite de autoritățile administrative.
3. Sub rezerva celei de-a doua teze a alineatului 2 din acest articol, Federația,
prin intermediul unei instituții federale de drept public, îndeplinește anumite
responsabilități legate de societățile comerciale care succed trustului special
Deutsche Bundespost, în conformitate cu legea federală.
Art. 88. Banca Federală – Banca Centrală Europeană
Federația înființează o bancă de emisiune de valută ca bancă federală. În ca –
drul Uniunii Europene, responsabilitățile și competențele acesteia pot fi transfe –
rate Băncii Centrale Europene, care este independentă și dedicată obiectivului
imperativ de asigurare a stabilității prețurilor.
Art. 89. Căile navigabile federale – administrarea căilor navigabile
1. Federația este proprietarul căilor navigabile ale fostului Reich.
2. Federația administrează căile navigabile federale prin intermediul propriilor
autorități. Aceasta exercită acele funcții de stat referitoare la navigația interioară
care depășește teritoriul unui singur land și acele funcții legate de transportul
maritim, care îi sunt conferite prin lege. În măsura în care căile navigabile federale
se află pe teritoriul unui singur land, Federația, la cererea acestuia, poate delega
administrarea căilor navigabile landul respectiv, pe bază de împuternicire federală.
Dacă o cale navigabilă traversează teritoriul mai multor landuri, Federația poate
împuternici landul desemnat de landurile afectate.
3. În administrarea, dezvoltarea și construirea noilor căi navigabile, cerințele
legate de amenajarea teritoriului și gospodărirea apelor sunt îndeplinite în acord
cu landurile.
Art. 90. Autostrăzile federale
1. Federația este proprietarul șoselelor și autostrăzilor fostului Reich.
2. Landurile sau acele entități corporatiste de autoguvernare, competente în
baza legii landurilor, administrează pe bază de împuternicire federală autostrăzile
federale și celelalte șosele federale folosite pentru traficul pe distanțe mari.
3. La cererea unui land, Federația își poate asuma administrarea autostrăzilor
federale și a altor șosele federale folosite pentru traficul pe distanțe mari, în
măsura în care acestea se află pe teritoriul landului respectiv.
Art. 91. Urgență internă
1. Pentru a preveni un pericol iminent la adresa existenței sau ordinii demo –
cratice libere a Federației ori a unui land, un land poate solicita sprijinul forțelor
de poliție ale altor landuri sau personalul și echipamentele altor autorități admi –
nistrative și ale Poliției Federale de Frontieră.

716
Codex constituțional. Constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene
2. Dacă landul, în care pericolul respectiv este iminent, nu dorește sau nu
poate să prevină singur pericolul, Guvernul Federal poate plasa poliție în landul
în cauză și forțe de poliție ale altor landuri sub propriile sale ordine și poate des –
fășura unități ale Poliției Federale de Frontieră. Orice astfel de ordin este revocat
imediat ce pericolul a fost eliminat sau în orice moment, la cererea Bundesra –
tului. Dacă pericolul depășește teritoriul unui singur land, Guvernul Federal, în
măsura în care se impune combaterea pericolului, poate emite instrucțiuni pen –
tru guvernele landurilor; primele două teze ale acestui alineat nu sunt afectate de
această dispoziție.
CAPITOLUL VIII a
Sarcini de interes comun
Art. 91a . Sarcini de interes comun – responsabilitatea
pentru cheltuieli
1. Federația va participa la îndeplinirea responsabilităților landurilor în ur –
mătoarele domenii, cu condiția ca aceste responsabilități să fie importante pen –
tru întreaga societate și ca participarea federală să fie necesară pentru îmbună –
tățirea condițiilor de trai (sarcini comune):
1. îmbunătățirea structurilor economice regionale;
2. îmbunătățirea structurii agricole și a conservării zonelor costiere.
2. Legile federale adoptate cu acordul Bundesratului prevăd sarcinile comune
și detaliile legate de coordonare.
3. În cazurile în care se aplică punctul 1 al alineatului 1 din acest articol,
Federația finanțează jumătate din cheltuielile fiecărui land. În cazurile în care se
aplică punctul 2 al alineatului 1 din acest articol, Federația finanțează cel puțin
jumătate din cheltuieli, proporția fiind aceeași pentru toate landurile. Detaliile
sunt reglementate prin lege. Alocarea de fonduri face obiectul alocării bugetare
a Federației și landurilor.
4. Abrogat.
5. Abrogat.
Art. 91b . Programele educaționale și promov area cercetării
1. Federația și landurile pot conveni de comun acord să coopereze în cazurile
de importanță supraregională pentru promovarea:
1. instituțiilor și proiectelor de cercetare, pe lângă instituțiile de învăță –
mânt superior;
2. proiectelor și cercetării științifice în instituțiile de învățământ superior;

DE717
Legea fundamentală a Republicii Federale Germania
3. construirii de instalații în instituțiile de învățământ superior, inclusiv
instalații științifice mari.
Acordurile menționate în clauza 2 din alineatul 1 necesită consimțământul
tuturor landurilor.
2. Federația și landurile pot conveni să coopereze în vederea evaluării
performanțelor sistemelor educaționale, prin comparație internațională și prin
elaborarea de rapoarte și recomandări relevante.
3. Repartizarea costurilor este reglementată printr-un acord relevant.
Art. 91c . Sistemele informatice
1. Federația și landurile pot coopera în vederea planificării, construirii și
exploatării sistemelor informatice necesare îndeplinirii responsabilităților lor.
2. Federația și landurile pot conveni să specifice standardele și cerințele de
securitate necesare pentru schimburile între sistemele lor informatice. Acor –
durile referitoare la bazele cooperării conform primei teze pot prevedea, în ca –
zul responsabilităților individuale stabilite în funcție de conținut și domenii de
aplicare, ca reglementările să fie aplicate cu acordul unei majorități calificate a
Federației și landurilor, așa cum prevăd acordurile. Acestea necesită aprobarea
Bundestagului și a legislativelor landurilor participante; dreptul de retragere din
aceste acorduri nu poate fi interzis. Acordurile reglementează, de asemenea, re –
partiția costurilor.
3. Landurile pot conveni asupra exploatării în comun a sistemelor infor ma-
tice, precum și asupra realizării instalațiilor în acest scop.
4. Federația înființează o rețea pentru conectarea rețelelor de informații ale
Federației și landurilor. Detaliile referitoare la înființarea și utilizarea rețelei de
conectare sunt prevăzute într-o lege federală care necesită acordul Bundesratului.
Art. 91d. Măsurarea performanțelor
În vederea constatării și îmbunătățirii performanțelor administrațiilor lor,
Federația și landurile pot efectua studii comparative și pot publica rezultatele
acestora.
Art. 91e. Cooperarea cu privire la sprijinul persoanelor
care caută un loc de muncă
1. În aplicarea legilor federale în domeniul sprijinirii persoanelor care caută
un loc de muncă, Federația și landurile sau localitățile și asociațiile de localități,
responsabile conform legii landului, cooperează prin intermediul instituțiilor
comune.
2. Federația poate autoriza un număr limitat de localități și asociații de locali –
tăți, la cererea acestora și cu acordul autorității supreme a landului, să îndeplinească
sarcinile, în conformitate doar cu alineatul 1. În acest caz, Federația suportă cheltu –
ielile necesare, inclusiv cheltuielile administrative pentru sarcinile care urmează a fi
îndeplinite de Federație în aplicarea legilor, conform alineatului 1.

718
Codex constituțional. Constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene
3. Detaliile sunt reglementate printr-o lege federală care necesită acordul
Bundesratului.
CAPITOLUL IX
Sistemul judiciar
Art. 92. Organizarea instanțelor
Puterea judecătorească este încredințată judecătorilor; aceasta este exercitată
de Curtea Constituțională Federală, de instanțele federale prevăzute în această
Lege fundamentală și de instanțele landurilor.
Art. 93. Jurisdicția Curții Constituționale Federale
1. Curtea Constituțională Federală decide:
1. asupra interpretării prezentei Legi fundamentale, în cazul disputelor
referitoare la întinderea drepturilor și a obligațiilor unui organism
federal suprem sau ale altor părți învestite cu drepturi proprii prin
această Lege fundamentală ori prin regulamentul de procedură al
unui organism federal suprem;
2. în caz de divergență de opinii sau dubiu referitoare la compatibilitatea
formală ori materială a legislației federale sau a legislației landuri –
lor cu prezenta Lege fundamentală ori la compatibilitatea legislației
landurilor cu altă legislație federală, la cererea Guvernului Federal, a
guvernului unui land sau a unei pătrimi din membrii Bundestagului;
2a. în caz de divergență de opinii sau dubiu referitoare îndeplinirea de o
lege a condițiilor prevăzute de alineatul 2 din articolul 72, la cererea
Bundesratului, a guvernului sau a legislativului unui land;
3. în caz de divergență de opinii sau dubiu referitoare la drepturile și
obligațiile Federației și landurilor, în special cu privire la aplicarea
legislației federale de landuri și la exercitarea supravegherii federale;
4. asupra altor dispute, care implică dreptul public, între Federație și
landuri, între diferite landuri sau în cadrul unui land, cu excepția ca –
zului când se recurge la o altă instanță;
4a. asupra recursurilor constituționale care pot fi depuse de orice persoană
care susține că unul dintre drepturile sale fundamentale sau unul dintre
drepturile sale prevăzute de alineatul 4 al articolului 20 ori de articolele
33, 38, 101, 103 sau 104 a fost încălcat de o autoritate publică;
4b. asupra recursurilor constituționale depuse de municipalități sau de
asociațiile de municipalități, pe motiv că dreptul lor la autonomie

DE719
Legea fundamentală a Republicii Federale Germania
locală, conform articolului 28, a fost încălcat printr-o lege; în cazul
încălcării de o lege a landului, doar dacă legea nu poate fi contestată
la Curtea Constituțională a landului;
4c. asupra recursurilor constituționale ale asociațiilor împotriva nerecu-
noașterii lor ca partid, pentru alegerile în Bundestag;
5. în alte cazuri prevăzute în prezenta Lege fundamentală.
2. La cererea Bundesratului, a guvernului unui land sau a adunării parla –
mentare a unui land, Curtea Constituțională Federală decide și dacă mai există
sau nu nevoia de reglementare prin lege federală în cazurile aflate sub incidența
alineatului 4 al articolului 72 sau dacă, în cazurile menționate în clauza 1 din
alineatul 2 al articolului 125a, legea federală nu a mai putut fi adoptată. Decizia
Curții, care hotărăște că necesitatea a încetat să existe sau că legea federală nu a
mai putut fi adoptată, înlocuiește o lege federală, conform alineatului 4 din ar –
ticolul 72 sau punctului 2 din alineatul 2 al articolului 125a. O cerere formulată
în baza primei teze este admisibilă, doar dacă un proiect de lege, menționat în
alineatul 4 al articolului 72 sau în a doua propoziție a alineatului 2 din articolul
125a, a fost respins de Bundestagul german sau dacă nu a fost analizat și nu s-a
luat o decizie asupra lui în decurs de un an sau dacă un proiect de lege similar a
fost respins de Bundesrat.
3. În afară de acestea, Curtea Constituțională Federală decide și asupra altor
chestiuni care îi sunt atribuite printr-o lege federală.
Art. 94. Structura Curții Constituționale Federale
1. Curtea Constituțională Federală este formată din judecători federali și
alți membri. Jumătate din membrii Curții Constituționale Federale sunt aleși de
Bundestag și jumătate de Bundesrat. Aceștia nu pot fi membri ai Bundestagului,
Bundesratului, ai Guvernului Federal sau ai organelor corespondente ale unui
land.
2. Organizarea și procedura Curții Constituționale Federale sunt regle men-
tate printr-o lege federală care menționează cazurile în care deciziile acesteia au
forță de lege. Legea poate cere ca toate celelalte căi legale de atac să fie epuizate
înaintea depunerii unui recurs constituțional și poate prevedea o procedură
separată pentru a stabili dacă recursul este acceptat în vederea luării unei decizii.
Art. 95. Instanțele supreme federale
1. Federația înființează Curtea Federală de Justiție, Curtea Federală Admi –
nistrativă, Curtea Federală de Finanțe, Curtea Federală pentru Litigii de Muncă
și Curtea Federală în Materie de Drept Social ca instanțe supreme cu jurisdicție
ordinară, administrativă, financiară, a muncii și socială.
2. Judecătorii fiecăreia dintre aceste instanțe sunt aleși atât de ministrul
federal competent, cât și de o comisie pentru selecția judecătorilor, formată din
miniștrii competenți ai landurilor și dintr-un număr egal de membri aleși de
Bundestag.

720
Codex constituțional. Constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene
3. Se înființează o Cameră Comună a instanțelor menționate în alineatul
1 al acestui articol, în vederea păstrării uniformității deciziilor. Detaliile sunt
reglementate printr-o lege federală.
Art. 96. Alte instanțe federale
1. Federația poate înființa o instanță federală pentru problemele referitoare
la drepturile de proprietate industrială.
2. Federația poate înființa instanțe penale militare federale pentru forțele
armate. Aceste instanțe pot exercita jurisdicția penală doar pe durata stării de
apărare sau asupra membrilor forțelor armate care acționează în afara țării sau
la bordul navelor de război. Detaliile sunt reglementate printr-o lege federală.
Aceste instanțe se află sub egida Ministrului Federal al Justiției. Judecătorii titu –
lari ai acestor instanțe sunt persoane calificate să exercite funcția judiciară.
3. Instanța supremă de control pentru instanțele menționate în alineatele 1 și
2 ale acestui articol este Curtea Federală de Justiție.
4. Federația poate înființa instanțe federale pentru proceduri disciplinare și
proceduri aferente plângerilor depuse de persoane din serviciul public federal.
5. Cu acordul Bundesratului, o lege federală poate prevedea ca instanțele
landurilor să exercite jurisdicție federală asupra procedurii penale, în urmă-
toarele chestiuni:
1. genocid;
2. crime împotriva umanității, în conformitate cu dreptul penal
internațional;
3. crime de război;
4. alte acte care sunt întreprinse cu intenția tulburării relațiilor de pace
dintre națiuni (alineatul 1 din articolul 26);
5. securitatea statului.
Art. 97. Independența sistemului judiciar
1. Judecătorii sunt independenți și se supun doar legii.
2. Judecătorii numiți cu titlu definitiv în funcții cu normă întreagă nu pot fi
revocați involuntar, suspendați permanent sau temporar, transferați sau scoși la
pensie înaintea expirării mandatului lor, decât în baza unei decizii judecătorești
și doar pentru motivele și în maniera prevăzute prin lege. Legiuitorul poate
stabili limite de vârstă pentru pensionarea judecătorilor numiți pe viață. În
cazul schimbărilor la nivelul structurii instanțelor sau a districtelor acestora,
judecătorii pot fi transferați la altă instanță sau revocați din funcție, cu condiția
păstrării, în integralitatea sa, a tratamentului de care beneficiază.
Art. 98. Statutul juridic al judecătorilor – punerea sub acuzare
1. Statutul juridic al judecătorilor federali este reglementat printr-o lege
federală specială.
2. În cazul în care un judecător federal încalcă principiile acestei Legi fun –
damentale sau ordinea constituțională a unui land, în calitatea sa oficială sau

DE721
Legea fundamentală a Republicii Federale Germania
neoficial, Curtea Constituțională Federală, la cererea Bundestagului, poate dispu –
ne cu o majoritate de două treimi, transferul sau pensionarea judecătorului. În
cazul unei încălcări intenționate, aceasta poate dispune demiterea judecătorului.
3. Statutul juridic al judecătorilor landurilor este reglementat prin legi speci –
ale ale landurilor, dacă clauza 27 din alineatul 1 al articolului 74 nu prevede altfel.
4. Landurile pot prevedea ca judecătorii landurilor să fie aleși în comun de
Ministrul de Justiție al landului și de o comisie pentru selecția judecătorilor.
5. Landurile pot adopta dispoziții referitoare la judecătorii landurilor, care
corespund acelora din alineatul 2 al acestui articol. Legea constituțională actuală
a landului nu este afectată. Decizia în cazurile de punere sub acuzare aparține
Curții Constituționale Federale.
Art. 99. Dispute constituționale în cadrul unui land
O lege a unui land poate transfera decizia asupra disputelor constituționale
din cadrul unui land Curții Constituționale Federale și decizia definitivă asupra
chestiunilor care implică aplicarea legii landului instanțelor supreme specificate
în alineatul 1 din articolul 95.
Art. 100. Controlul judiciar efectiv
1. În cazul în care o instanță apreciază că o lege, de a cărei valabilitate depinde
decizia sa, este neconstituțională, se întrerup procedurile și se așteaptă o decizie
din partea instanței landului care are jurisdicție asupra disputelor constituționale,
dacă se consideră că a fost încălcată constituția unui land, sau din partea Curții
Constituționale Federale, dacă se consideră că prezenta Lege fundamentală a
fost încălcată. Această dispoziție se aplică și atunci când se consideră că Legea
fundamentală este încălcată de legea landului, dar și atunci când se consideră că
legea landului este incompatibilă cu o lege federală.
2. Instanța va obține o decizie a Curții Constituționale Federale atunci când,
pe parcursul litigiului, există dubii legate de faptul dacă o normă de drept inter –
național face parte integrantă din legea federală și dacă ea creează direct drepturi
și obligații pentru persoane (articolul 25).
3. În cazul în care Curtea Constituțională a unui land, în interpretarea pre-
zentei Legi fundamentale, propune abaterea de la o decizie a Curții Constituțio –
nale Federale sau a Curții Constituționale a altui land, aceasta trebuie să supună
chestiunea deciziei Curții Constituționale Federale.
Art. 101. Interzicerea înființării instanțelor extraordinare
1. Înființarea de instanțe extraordinare este interzisă. Nimeni nu poate fi
scos de sub jurisdicția judecătorilor desemnați potrivit legii.
2. Instanțele pentru domenii speciale nu pot fi înființate decât prin lege.
Art. 102. Abolirea pedepsei capitale
Pedeapsa capitală este abolită.

722
Codex constituțional. Constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene
Art. 103. Procesul echitabil
1. În instanță, fiecare persoană are dreptul la audiere, conform legii.
2. Un fapt nu este pasibil de pedeapsă decât dacă infracțiunea a fost incrimi-
nată de o lege anterioară comiterii faptei.
3. Nimeni nu poate fi condamnat de mai multe ori pentru aceea și faptă în
baza dreptului penal general.
Art. 104. Priv area de libertate
1. Libertatea individuală nu poate fi restrânsă decât în baza unei legi și cu
respectarea normelor prevăzute de aceasta. Persoanele reținute nu pot fi supuse
relelor tratamente mentale sau fizice.
2. Numai judecătorul poate decide asupra admisibilității sau continuării
oricărei forme de privare de libertate. O decizie judecătorească va fi pro –
nunțată fără întârziere, dacă privarea de libertate nu se bazează pe un ordin
judecătoresc. Poliția nu poate reține nicio persoană prin propria autoritate,
decât cel mult până la sfârșitul zilei ce urmează arestării. Detaliile sunt regle –
mentate prin lege.
3. Orice persoană suspectată de a fi săvâr șit o infracțiune este adusă în fața
judecătorului nu mai târziu de ziua care urmează arestării sale; judecătorul o
informează asupra motivelor arestării, o investighează și îi dă posibilitatea să
ridice obiecții. Judecătorul emite imediat un mandat de arestare scris și motivat
sau un ordin de punere în libertate.
4. O rudă sau o persoană care se bucură de încrederea persoanei reținute este
notificată imediat cu privire la decizia judecătorească, care impune sau continuă
privarea de libertate.
CAPITOLUL X
Finanțele
Art. 104a . Repartizarea cheltuielilor – răspunderea sistemului
financiar
1. Federația și landurile î și asumă separat cheltuielile rezultate din îndepli-
nirea responsabilităților lor, în măsura în care prezenta Lege fundamentală nu
prevede altfel.
2. În cazul în care landurile acționează prin împuternicire federală, Federația
își asumă cheltuielile rezultate.
3. Legile federale care prevăd alocări de bani ce urmează a fi administrate de
landuri pot prevedea ca Federația să plătească aceste alocări, total sau parțial. Dacă
legea prevede că Federația î și asumă jumătate din cheltuieli sau mai mult, acest
lucru este pus în aplicare de landuri prin împuternicire federală.

DE723
Legea fundamentală a Republicii Federale Germania
4. Legile federale care obligă landurile să furnizeze alocări de bani, beneficii
în natură sau servicii comparabile terți și care sunt puse în aplicare de landuri
pe cont propriu sau, conform tezei a doua din alineatul 3, prin împuternicire
federală, necesită acordul Bundesratului, în cazul în care cheltuielile rezultate
din acestea sunt suportate de landuri.
5. Federația și landurile î și asumă cheltuielile administrative suportate de au –
toritățile lor și răspund reciproc pentru asigurarea unei administrații corecte. De –
taliile sunt reglementate printr-o lege federală care necesită acordul Bundesratului.
6. În conformitate cu alocarea internă a competențelor și responsabilităților,
Federația și landurile suportă costurile rezultate din încălcarea obligațiilor ce
revin Germaniei în temeiul dreptului supranațional sau internațional. În cazul
corecțiilor financiare făcute de Uniunea Europeană, al căror efect depășește un
anumit land, Federația și landurile suportă respectivele costuri într-o proporție
de 15 la 85. În aceste cazuri, landurile ca întreg răspund în solidar pentru 35%
din cheltuielile totale, conform unei formule generale; procentul de 50% din
cheltuielile totale se suportă de acele landuri care au provocat datoria, ajustat
la valoarea sumei mijloacelor financiare primite. Detaliile sunt reglementate
printr-o lege federală care necesită acordul Bundesratului.
Art. 104b . Asistența financiară pentru investiții
1. În măsura în care prezenta Lege fundamentală îi conferă puterea de legife-
rare, Federația poate acorda landurilor asistență financiară pentru investițiile
importante efectuate de landuri și municipalități (asociații de municipalități),
care sunt necesare pentru:
1. prevenirea unei perturbări a echilibrului economic general;
2. egalizarea diferitelor capacități economice în cadrul teritoriului fede –
ral sau
3. promovarea creșterii economice.
Prin derogare de la prima teză, Federația poate acorda asistență financiară
chiar și în afara puterilor sale legislative, în cazuri de dezastre naturale sau
situații de urgență excepționale, care depășesc controlul guvernamental și care
sunt foarte periculoase pentru capacitatea financiară a statului.
2. Detaliile, în special cele privitoare la tipurile de investiții ce urmează a fi
promovate, sunt reglementate printr-o lege federală care necesită acordul Bundes –
ratului sau printr-un acord executiv bazat pe legea bugetului federal. Durata alo –
cărilor este limitată, iar maniera în care acestea sunt utilizate trebuie analizată pe –
riodic. Asistența financiară trebuie realizată cu contribuții anuale descrescătoare.
3. La cerere, Bundestagul, Guvernul Federal și Bundesratul sunt informate
cu privire la punerea în aplicare a acestor măsuri și la progresele obținute.
Art. 105. Distribuția competențelor cu privire la legile fiscale
1. Federația are drept de legiferare exclusivă în materie de drepturi de vamă
și monopoluri fiscale.

724
Codex constituțional. Constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene
2. Federația are drept de legiferare concurentă cu privire la toate celelalte
impozite ale căror venituri îi revin, total sau parțial, sau cărora li se aplică
condițiile prevăzute în alineatul 2 al articolului 72.
2a. Landurile au drept de legiferare cu privire la impozitele locale pe consum
și cheltuieli, în măsura în care respectivele impozite nu sunt similare impozitelor
reglementate prin legea federală. Acestea sunt autorizate să stabilească cota im –
pozitului pentru achiziționarea de proprietăți imobiliare.
3. Legile federale referitoare la impozite ale căror venituri revin, total sau
parțial, landurilor sau localităților (asociațiilor de localități) necesită acordul
Bundesratului.
Art. 106. Repartizarea veniturilor fiscale și profitul obținut
din monopolurile fiscale
1. Următoarele venituri din monopolurile fiscale și din impozite revin Federației:
1. taxele vamale;
2. impozitele pe consum, în măsura în care acestea nu revin landurilor
conform alineatului 2, sau în comun Federației și landurilor, conform
alineatului 3, ori municipalităților, conform alineatului 6 din acest
articol;
3. impozitele din transportul rutier de marfă, taxele pe autoturisme și
alte taxe pe tranzacțiile aferente vehiculelor motorizate;
4. impozitele pe tranzacții de capital, asigurări și cambii;
5. impozitele nerecurente pe proprietate și egalizarea contribuțiilor la
cheltuieli;
6. impozitele complementare impozitului pe venit și impozitele asupra
societăților;
7. impozite și prelevări operate în cadrul Uniunii Europene.
2. Următoarele venituri din impozite revin landurilor:
1. impozitul pe proprietate;
2. impozitul pe moștenire;
3. impozitul pe autovehicule;
4. acele impozite aferente tranzacțiilor, în măsura în care acestea nu re –
vin Federației conform alineatului 1, sau în comun Federației și lan –
durilor, conform alineatului 3 din acest articol;
5. impozitul pe bere;
6. impozitul pe sălile de jocuri de noroc.
3. Veniturile din impozitele pe venit, impozitele pe profit și impozitele pe
cifra de afaceri revin, în comun, Federației și landurilor (impozite comune), în
măsura în care veniturile din impozitul pe venit și impozitul pe cifra de afaceri nu
sunt alocate localităților, conform alineatelor 5 și 5a din acest articol. Federația și
landurile împart în mod egal veniturile din impozitele pe venit și impozitele pe

DE725
Legea fundamentală a Republicii Federale Germania
profit. Proporțiile respective ale Federației și landurilor din veniturile provenite
din impozitul pe cifra de afaceri sunt stabilite printr-o lege federală care necesită
acordul Bundesratului. Stabilirea acestora se face pe baza următoarelor principii:
1. Federația și landurile au drepturi egale la veniturile curente, pentru
a-și acoperi cheltuielile necesare. Cuantumul acestor cheltuieli este
stabilit pe baza planificării financiare multianuale;
2. Cerințele financiare ale Federației și ale landurilor sunt coordonate
astfel încât să se stabilească un echilibru corect, să se evite împovăra –
rea excesivă a contribuabililor și să se asigure uniformitatea standar –
delor de trai pe întreg teritoriul federal.
La stabilirea proporțiilor ce revin Federației și landurilor din veniturile pro –
venite din impozitul pe cifra de afaceri, se vor lua în considerare și reducerile
veniturilor suportate de landuri de la 1 ianuarie 1996, din cauza dispozițiilor
referitoare la copii din legea privind impozitul pe venit. Detaliile sunt reglemen –
tate prin legea federală, adoptată conform celei de-a treia teze din acest alineat.
4. Cotele-parte respective ale Federației și landurilor din veniturile provenite
din impozitul pe cifra de afaceri sunt repartizate din nou, atunci când raportul
dintre veniturile și cheltuielile Federației devine foarte diferit de cel al landurilor;
reducerile veniturilor, care sunt luate în considerare la stabilirea proporțiilor
respective din impozitul pe cifra de afaceri, conform tezei a cincea din alineatul
3 al acestui articol, nu sunt avute în vedere în această privință. Dacă o lege
federală impune cheltuieli suplimentare sau retrage venituri din landuri, povara
suplimentară poate fi compensată prin alocări federale, conform unei legi
federale care necesită acordul Bundesratului, cu condiția ca povara suplimentară
să se limiteze la o scurtă perioadă de timp. Această lege stabilește principiile
pentru calcularea respectivelor alocări și distribuirea lor între landuri.
5. O parte dintre veniturile rezultate din impozitul pe venit revine localități –
lor, urmând a fi transferate de landuri localităților pe baza impozitelor pe venit
plătite de locuitorii acestora. Detaliile sunt reglementate printr-o lege federală
care necesită acordul Bundesratului. Această lege poate prevedea ca localitățile
să stabilească cote suplimentare sau reduse cu privire la partea lor de impozit.
5a. Începând cu 1 ianuarie 1998, o parte dintre veniturile rezultate din im –
pozitul pe cifra de afaceri revine localităților. Aceasta este transferată de lan –
duri localităților, pe baza unei formule ce reflectă factorii geografici și econo –
mici. Detaliile sunt reglementate printr-o lege federală care necesită acordul
Bundesratului.
6. Veniturile din impozitele pe proprietățile imobiliare și afaceri revin
localităților; veniturile din impozitele locale pe consum și cheltuieli revin
localităților sau, conform prevederilor din legislația landului, asociațiilor de
localități. Localitățile sunt autorizate să fixeze cotele impozitelor pe proprie-
tățile imobiliare și afaceri, în cadrul legal. Dacă nu există localități într-un
land, veniturile din impozitele pe proprietățile imobiliare și afaceri, cât și cele

726
Codex constituțional. Constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene
din impozitele locale pe consum și cheltuieli revin landului. Federația și lan –
durile pot participa la veniturile rezultate din impozitul pe afaceri, în baza
unei repartizări. Detaliile referitoare la această repartizare sunt reglementate
printr-o lege federală care necesită acordul Bundesratului. În conformitate
cu legislația landului, impozitele pe proprietățile imobiliare și afaceri, cât și
partea care revine localităților din veniturile rezultate din impozitul pe venit
și impozitul pe cifra de afaceri pot fi considerate ca bază de calcul pentru va –
loarea repartizării.
7. Procentul global al părții care revine landului din veniturile totale rezulta –
te din impozitele comune, care urmează a fi stabilite prin legislația landului, re –
vine localităților sau asociațiilor de localități. În toate celelalte aspecte, legislația
landului stabilește dacă și în ce măsură veniturile din impozitele landului revin
localităților (asociațiilor de localități).
8. În cazul în care Federația înființează structuri speciale în anumite landuri
sau localități (asociații de localități), structuri care conduc direct la creșterea
cheltuielilor sau la reducerea veniturilor (povară specială) pentru aceste landuri
sau localități (asociații de localități), Federația acordă compensațiile necesare,
dacă și în măsura în care landurile sau localitățile (asociațiile de localități) nu
pot susține povara în mod rezonabil. În acordarea acestor compensații, se acordă
atenția cuvenită contribuțiilor plătite de terți și beneficiilor financiare care revin
acestor landuri sau localități (asociații de localități), ca urmare a înființării
respectivelor structuri.
9. În scopul acestui articol, veniturile și cheltuielile localităților (asociațiilor
de localități) sunt considerate a fi venituri și cheltuieli ale landurilor.
Art. 106a . Alocări federale pentru transportul public local
Începând cu 1 ianuarie 1996, landurile beneficiază de o alocare din veniturile
fiscale federale pentru transportul public local. Detaliile sunt reglementate prin –
tr-o lege federală care necesită acordul Bundesratului. Alocările făcute conform
primei teze a acestui articol nu sunt luate în considerare la stabilirea capacității
financiare a unui land, în baza alineatului 2 din articolul 107.
Art. 106b . Partea ce revine landurilor din taxa pe autovehicule
Începând cu 1 iulie 2009, ca urmare a transferului taxei pe autovehicule Fede –
rație, landurile beneficiază de o parte din veniturile fiscale ale Fede ra ției. Detaliile
sunt reglementate printr-o lege federală care necesită acordul Bundesratului.
Art. 107. Repartizarea veniturilor fiscale – egalizarea financiară
a landurilor – alocări suplimentare
1. Veniturile provenite din impozitele landului, precum și cota-parte a landului
din veniturile și impozitele pe profit revin landurilor, în măsura în care aceste impozite
sunt colectate de autoritățile fiscale de pe teritoriile acestora (venituri locale).
Detaliile referitoare la delimitare, precum și la maniera și întin derea repartizării
veniturilor locale rezultate din impozitele pe profit și pe salarii sunt reglementate

DE727
Legea fundamentală a Republicii Federale Germania
printr-o lege federală care necesită acordul Bundesratului. Această lege poate
prevedea totodată delimitarea și repartizarea veniturilor locale provenite din alte
impozite. Cota-parte ce revine unui land din veniturile rezultate din impozitul pe
cifra de afaceri revine landului respectiv în raport cu numărul locuitorilor; o lege
federală, care necesită acordul Bundesratului, poate prevedea alocări suplimentare,
care nu depășesc un sfert din partea care revine unui land, pentru landurile ale
căror venituri per capita , rezultate din impozitele landului, din impozitele pe venit
și pe profit și din impozitele din articolul 106b, se află sub media tuturor landurilor
luate la un loc; referitor la impozitul pe achiziția de proprietăți imobiliare, se are în
vedere capacitatea acestora de a genera venituri.
2. Legea asigură compensarea adecvată a inegalităților între capacitățile fi –
nanciare ale landurilor, ținând cont de capacitățile și de nevoile financiare ale
localităților (asociațiilor de localități). Aceasta specifică condițiile care guver –
nează solicitările landurilor îndreptățite la plăți compensatorii și eforturile fi –
nanciare ale landurilor necesare pentru efectuarea acestora, cât și criteriile pen –
tru stabilirea cuantumului acestor plăți. Legea mai poate prevedea efectuarea de
alocări de Federație, din fondurile proprii, landurile cu posibilități financiare
reduse pentru a le sprijini în acoperirea nevoilor financiare generale (alocări
suplimentare).
Art. 108. Administrarea financiară a Federației și landurilor –
instanțele financiare
1. Taxele vamale, monopolurile fiscale, impozitele aferente consumului re –
glementate prin legea federală, inclusiv impozitul pe cifra de afaceri din impor –
turi, taxa pe autovehicule și alte taxe din tranzacțiile asociate vehiculelor moto –
rizate, începând cu 1 iulie 2009, și cheltuielile impuse în cadrul Comunităților
Europene sunt administrate de autoritățile fiscale federale. Organizarea acestor
autorități este reglementată printr-o lege federală. În măsura înființării autorită –
ților intermediare, conducătorii acestora sunt numiți prin consultare cu guver –
nele landurilor.
2. Toate celelalte impozite sunt administrate de autoritățile financiare ale
landurilor. Organizarea acestor autorități și formarea uniformă a funcționarilor
publici care le deservesc pot fi reglementate printr-o lege federală care necesită
acordul Bundesratului. În măsura înființării autorităților intermediare, conducă –
torii acestora sunt numiți de comun acord cu Guvernul Federal.
3. În măsura în care impozitele care revin, total sau parțial, Federației sunt
administrate de autoritățile fiscale ale landurilor, aceste autorități acționează pe
bază de împuternicire federală. Alineatele 3 și 4 din articolul 85 se aplică, cu
condiția ca Ministrul Federal al Finanțelor să înlocuiască Guvernul Federal.
4. Dacă și în măsura în care aplicarea legilor fiscale este substanțial facilitată
sau îmbunătățită astfel, o lege federală, care necesită acordul Bundesratului, poa –
te prevedea colaborarea dintre autoritățile fiscale federale și cele ale landurilor,
în ceea ce privește administrarea fiscală, administrarea impozitelor enumerate în
alineatul 1 din acest articol de autoritățile fiscale ale landurilor sau administrarea

728
Codex constituțional. Constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene
altor impozite de autoritățile fiscale federale. Funcțiile autorităților fiscale ale
landurilor în administrarea impozitelor, ale căror venituri revin exclusiv localită –
ților (asociațiilor de localități), pot fi delegate de landuri localităților (asociațiilor
de localități), total sau parțial.
5. Procedurile ce trebuie aplicate de autoritățile fiscale federale sunt prevă –
zute într-o lege federală. Procedurile ce trebuie aplicate de autoritățile fiscale ale
landurilor sau, după cum prevede a doua teză din alineatul 4 al acestui articol,
de localități (asociațiile de localități), pot fi prevăzute într-o lege federală, care
necesită acordul Bundesratului.
6. Competența financiară este reglementată uniform, printr-o lege federală.
7. Guvernul Federal poate emite norme administrative generale, care nece –
sită acordul Bundesratlui, în măsura în care administrarea este încredințată au –
torităților fiscale ale landurilor sau localităților (asociațiilor de localități).
Art. 109. Gestionarea bugetului în cadrul Federației și al landurilor
1. Federația și landurile sunt autonome și independente, una față de cealaltă,
în gestionarea bugetelor lor.
2. Federația și landurile îndeplinesc, în comun, obligațiile Republicii Fede –
rale Germania, rezultate din actele juridice ale Uniunii Europene privind menți –
nerea disciplinei bugetare, conform articolului 104 din Tratatul pentru înființa –
rea Comunității Europene, și acordă o atenție specială, în acest cadru, cerințelor
pentru un echilibru economic general.
3. Bugetele Federației și ale landurilor sunt echilibrate, în principiu, fără ve –
niturile din credite. Federația și landurile pot introduce norme, cu rolul de a ține
cont, în mod simetric, în perioadele de avânt și de declin, de efectele evoluțiilor
pieței, care se abat de la condițiile normale, cât și de situațiile excepționale cauzate
de dezastre naturale sau de stări de urgență care depășesc controlul guvernamen –
tal și care afectează grav capacitatea financiară a statului. Pentru aceste situații ex –
cepționale, trebuie adoptat un plan de amortizare corespunzător. Detaliile legate
de bugetul Federației sunt guvernate de articolul 115, cu condiția ca prima teză să
fie considerată a fi îndeplinită, dacă veniturile din credite nu depășesc 0,35% în
raport cu produsul intern brut nominal. Chiar landurile reglementează detaliile
legate de bugete, în cadrul puterilor lor constituționale, condiția fiind că prima
teză este considerată a fi îndeplinită doar dacă nu se admit veniturile din credite.
4. O lege federală, care necesită acordul Bundesratului, poate stabili princi –
piile aplicabile atât Federației, cât și landurilor, legea bugetară aplicabilă, recepti –
vitatea gestionării bugetare la tendințele economice și planificarea financiară pe
termen lung.
5. Sancțiunile impuse de Comunitatea Europeană, pe baza dispozițiilor ar –
ticolului 104 din Tratatul pentru înființarea Comunității Europene, care vizează
menținerea disciplinei bugetare, sunt suportate de Federație și de landuri, în –
tr-o proporție de 65% la 35%. În virtutea solidarității, landurile suportă 35% din
cheltuielile care revin landurilor, conform numărului de locuitori ale acestora;

DE729
Legea fundamentală a Republicii Federale Germania
65% din cheltuielile care revin landurilor vor fi suportate de landuri, în con –
formitate cu gradul lor de cauzalitate. Detaliile sunt reglementate printr-o lege
federală care necesită acordul Bundesratului.
Art. 109a . Urgențe bugetare
Pentru a evita o situație de urgență bugetară, o lege federală care necesită
acordul Bundesratului prevede:
1. supravegherea continuă a managementului bugetar al Federației și al
landurilor de o entitate comună (Consiliul de Stabilitate);
2. condițiile și procedurile pentru constatarea riscului unei situații de
urgență bugetară;
3. principiile pentru elaborarea și administrarea de programe care să
gestioneze urgențele bugetare.
Deciziile Consiliului de Stabilitate și documentele însoțitoare sunt publice.
Art. 110. Bugetul federal
1. Toate veniturile și cheltuielile Federației sunt incluse în buget; în cazul
întreprinderilor federale și al fondurilor speciale, trebuie incluse doar plățile fă –
cute ele sau sumele de bani trimise de acestea. Bugetul este echilibrat în ceea ce
privește veniturile și cheltuielile.
2. Bugetul pentru unul sau mai mulți ani fiscali este stabilit printr-o lege
adoptată înainte de începutul primului an și care conține măsuri separate pentru
fiecare an. Legea poate prevedea ca diferite părți ale bugetului să se aplice pe
perioade de timp variate, împărțite pe ani fiscali.
3. Proiectele de lege pentru respectarea primei teze din alineatul 2 al acestui
articol, cât și proiectele de lege pentru modificarea legii bugetului sau a bugetului
în sine sunt depuse simultan la Bundesrat și la Bundestag; Bundesratul are dreptul
să dezbată aceste proiecte în termen de șase săptămâni sau, în cazul proiectelor
de modificare, în termen de trei săptămâni.
4. Legea bugetului poate conține doar acele dispoziții referitoare la veniturile și
cheltuielile federale și la perioada pentru care ea este adoptată. Legea bugetului poate
prevedea că dispozițiile sale expiră doar în momentul promulgării următoarei legi a
bugetului sau, în cazul unei autorizări conform articolului 115, la o dată ulterioară.
Art. 111. Gestionarea bugetului temporar
1. În cazul în care, până la sfârșitul anului fiscal, bugetul pentru următorul
an nu a fost adoptat printr-o lege, Guvernul Federal, până la intrarea în vigoare
a legii respective, poate face toate cheltuielile necesare pentru:
1. menținerea instituțiilor înființate prin lege și luarea măsurilor autori –
zate de lege;
2. îndeplinirea obligațiilor legale ale Federației;
3. continuarea proiectelor de construcții, a achizițiilor și asigurarea al –
tor beneficii sau servicii ori continuarea efectuării de alocări în aceste

730
Codex constituțional. Constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene
scopuri, în măsura în care aceste sume au fost deja rezervate în buge –
tul anului anterior.
2. În măsura în care veniturile bazate pe legi specifice și rezultate din impozi –
te, taxe sau alte surse ori din rezervele de capital circulant nu acoperă cheltuielile
menționate în alineatul 1 al acestui articol, Guvernul Federal poate împrumuta
fondurile necesare pentru susținerea operațiilor curente până la maximum un
sfert din valoarea totală a bugetului anterior.
Art. 112. Cheltuieli extrabugetare
Cheltuielile care depășesc alocările bugetare sau care sunt destinate unor
scopuri necuprinse în buget necesită acordul Ministrului Federal al Finanțelor.
Această aprobare trebuie dată doar în caz de necesitate neprevăzută și inevitabilă.
Detaliile sunt reglementate printr-o lege federală.
Art. 113. Creșterea cheltuielilor
1. Legile care cresc cheltuielile bugetare propuse de Guvernul Federal sau
care presupun ori conduc la noi cheltuieli necesită acordul Guvernului Federal.
Această cerință se aplică și legilor care presupun sau conduc la reducerea veni –
turilor. Guvernul Federal poate solicita ca Bundestagul să-și amâne votul asupra
proiectelor de lege în acest sens. În acest caz, Guvernul Federal depune comen –
tariile sale la Bundestag în termen de șase săptămâni.
2. În termen de patru săptămâni de la adoptarea unei asemenea legi de
Bundestag, Guvernul Federal poate solicita acestuia să voteze legea a doua oară.
3. Dacă proiectul de lege a fost adoptat conform articolului 78, Guvernul
Federal are la dispoziție șase săptămâni pentru a refuza încuviințarea sa, dar
numai cu condiția de a fi inițiat procedura prevăzută în a treia și a patra teză din
alineatul 1 sau alineatul 2 al acestui articol. La expirarea acestei perioade, el este
prezumat a-și fi dat acordul.
Art. 114. Prezentarea și auditarea conturilor
1. În scopul descărcării Guvernului Federal, Ministrul Federal al Finanțelor
depune anual la Bundestag și la Bundesrat o situație a tuturor veniturilor și
cheltuielilor, dar și a activelor și datoriilor din anul fiscal precedent.
2. Curtea Federală de Audit, ai cărei membri se bucură de independență
judiciară, auditează situația și stabilește dacă finanțele publice au fost administrate
corect și eficient. Aceasta depune un raport anual, direct la Bundestag și
Bundesrat, dar și la Guvernul Federal. În celelalte privințe, competențele Curții
Federale de Audit sunt reglementate printr-o lege federală.
Art. 115. Limitele împrumuturilor
1. Împrumuturile, ca și acceptarea de cauțiuni sau de garanții susceptibile
de a antrena cheltuieli în anii fiscali următori, necesită autorizare printr-o lege
federală care să specifice sau să permită calcularea sumelor implicate.
2. Veniturile și cheltuielile sunt echilibrate, în principiu, fără veniturile din
credite. Acest principiu este îndeplinit când veniturile obținute prin împrumutul

DE731
Legea fundamentală a Republicii Federale Germania
de fonduri nu depășesc 0,35% în raport cu produsul intern brut nominal. În
plus, când evoluțiile economice se abat de la condițiile normale, trebuie luate
în calcul, în mod simetric, efectele asupra bugetului în perioadele de avânt și
declin. Abaterile împrumutului curent de la limitele de credit, specificate în pri –
mele trei teze, trebuie înregistrate într-un cont sintetic; debitele care depășesc
pragul de 1,5% în raport cu produsul intern brut nominal trebuie reduse con –
form ciclului economic. Reglementarea detaliilor, în special ajustarea veniturilor
și cheltuielilor cu privire la tranzacțiile financiare și procedura pentru calcularea
limitei anuale a împrumutului net, ținând cont de ciclul economic pe baza unei
proceduri pentru ajustarea ciclului, împreună cu controlul și echilibrarea aba –
terilor împrumutului curent de la limita de credit, impun elaborarea unei legi
federale. În cazuri de catastrofe naturale sau de situații de urgență neobișnuite,
care depășesc controlul guvernamental și care afectează grav capacitatea financi –
ară a statului, aceste limite de credit pot fi extinse pe baza unei decizii luate de o
majoritate a membrilor Bundestagului. Decizia trebuie combinată cu un plan de
amortizare. Rambursarea creditelor împrumutate, conform celei de-a șasea teze,
trebuie efectuată într-o perioadă de timp adecvată.
CAPITOLUL X a
Starea de apărare
Art. 115a . Declararea stării de apărare
1. Hotărârea că teritoriul federal face obiectul unui atac al forțelor armate
sau că este amenințat iminent de un asemenea atac (starea de apărare) se ia
de Bundestag, cu acordul Bundesratului. Această hotărâre este luată la cererea
Guvernului Federal și necesită o majoritate de două treimi din voturile exprimate,
care trebuie să includă cel puțin majoritatea membrilor Bundestagului.
2. Dacă situația impune în mod imperativ măsuri imediate și dacă obstacole
insurmontabile împiedică întrunirea în timp util a Bundestagului sau Bundesta –
gul nu întrunește cvorumul, Comisia mixtă ia această decizie cu o majoritate de
două treimi din voturile exprimate, care trebuie să includă cel puțin majoritatea
membrilor săi.
3. Hotărârea este încuviințată de Preș edintele Federal și publicată în Jurnalul
Oficial Federal, conform articolului 82. Dacă acest lucru nu se poate face la timp,
încuviințarea se face în altă manieră; hotărârea este publicată în Jurnalul Oficial
Federal, imediat ce împrejurările permit acest lucru.
4. Dacă teritoriul federal este atacat de forțe armate și dacă autoritățile
federale competente nu sunt în măsură să ia imediat hotărârea menționată în
prima teză a alineatului 1 din acest articol, se consideră că hotărârea a fost luată

732
Codex constituțional. Constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene
și încuviințată la momentul începerii atacului. Preș edintele Federal anunță
momentul respectiv, imediat ce împrejurările permit acest lucru.
5. Dacă hotărârea referitoare la starea de apărare a fost încuviințată și dacă
teritoriul federal este atacat de forțe armate, Preș edintele Federal, cu acordul
Bundestagului, poate face declarații, în baza dreptului internațional, cu privire la
existența stării de apărare. În condițiile specificate în alineatul 2 al acestui articol,
Comisia mixtă se substituie Bundestagului.
Art. 115b . Puterea de comandă a cancelarului federal
În momentul încuviințării stării de apărare, puterea de comandă a forțelor
armate trece la Cancelarul Federal.
Art. 115c . Extinderea puterilor legislative ale Federației
1. Federația are drept de legiferare referitor la starea de apărare, chiar și în
ceea ce privește aspectele care intră în sfera de competență legislativă a landurilor.
Aceste legi necesită aprobarea Bundesratului.
2. În măsura impusă de circumstanțe pe durata unei stări de apărare, o lege
federală referitoare la starea de apărare poate:
1. stabili prevederi temporare referitoare la compensația în cazul
exproprierii, prevederi care se abat de la cerințele din a doua teză a
alineatului 3 din articolul 14;
2. stabili o limită de timp pentru privările de libertate, diferită de cea
specificată în a treia teză din alineatul 2 și în prima teză din alineatul
3 al articolului 104, dar care nu depășește patru zile, pentru cazurile
în care niciun judecător nu a putut acționa în limita de timp care se
aplică în mod normal.
3. Dacă se impune respingerea unui atac iminent sau existent, o lege federală
referitoare la starea de apărare poate, cu acordul Bundesratului, reglementa
administrația și finanțele Federației și ale landurilor, fără a se ține seama de
titlurile VIII, VIIIa și X din această Lege fundamentală, cu condiția să se asigure
viabilitatea landurilor, a localităților și a asociațiilor de localități, în special cu
privire la aspectele financiare.
4. Legile federale adoptate conform alineatului 1 sau clauzei 1 din alineatul 2
al acestui articol pot să fie aplicate chiar înainte de apariția unei stări de apărare,
în scopul pregătirii intrării lor în vigoare.
Art. 115d . Proiecte de lege urgente
1. În timpul unei stări de apărare, procesul legislativ federal este guvernat de
dispozițiile alineatelor 2 și 3 ale acestui articol, fără a se ține seama de dispozițiile
alineatului 2 al articolului 76, de a doua teză din alineatul 1 și de alineatele 2 – 4
din articolul 77, articolul 78 și alineatul 1 din articolul 82.
2. Proiectele de lege ale Guvernului Federal, pe care Guvernul le desemnează
ca fiind urgente, sunt înaintate Bundesratului, simultan cu depunerea lor la

DE733
Legea fundamentală a Republicii Federale Germania
Bundestag. Bundestagul și Bundesratul dezbat imediat aceste proiecte de lege
în cadrul unei sesiuni comune. În măsura în care acordul Bundesratului este
necesar pentru aprobarea proiectului de lege, este necesară majoritatea voturilor
acestuia. Detaliile sunt reglementate prin regulamentul de procedură adoptat de
Bundestag și necesită acordul Bundesratului.
3. A doua teză din alineatul 3 al articolului 115a se aplică mutatis mutandis
pentru promulgarea acestor legi.
Art. 115e . Comisia mixtă
1. În cazul în care, pe durata unei stări de apărare, Comisia mixtă, cu o
majoritate de două treimi din voturile exprimate, care include cel puțin majoritatea
membrilor săi, stabilește că obstacole insurmontabile împiedică întrunirea la
timp a Bundestagului sau că Bundestagul nu poate întruni cvorumul, Comisia
mixtă preia funcția atât a Bundestagului, cât și a Bundesratului și exercită puterile
acestora ca un singur organism.
2. Prezenta Lege fundamentală nu poate fi modificată, abrogată sau suspen –
dată, total sau parțial, printr-o lege adoptată de Comisia mixtă. Comisia mixtă
nu are competența de a adopta legi, conform tezei a doua din alineatul 1 al arti –
colului 23, alineatului 1 din articolul 24 sau articolului 29.
Art. 115f . Utilizarea Poliției federale de frontieră – competențe
extinse de a emite instrucțiuni
1. Pe durata unei stări de apărare, Guvernul Federal, în măsura în care
împrejurările o impun, poate:
– utiliza Poliția Federală de Frontieră pe întreg teritoriul federal;
– emite instrucțiuni, nu doar pentru autoritățile administrative federa –
le, ci și pentru guvernele landurilor iar, dacă problema este urgentă,
pentru autoritățile landurilor, și poate delega această putere membri –
lor guvernelor landurilor desemnați de acesta.
2. Bundestagul, Bundesratul și Comisia mixtă sunt informate imediat cu
privire la măsurile luate în baza alineatului 1 din acest articol.
Art. 115g . Curtea Constituțională Federală
Statutul constituțional și exercitarea funcțiilor constituționale ale Curții Con –
stituționale Federale sau ale judecătorilor acesteia nu pot fi încălcate. Legea care
guvernează Curtea Constituțională Federală poate fi modificată printr-o lege
adoptată de Comisia mixtă, doar în măsura în care Curtea Constituțională Fede –
rală consideră că această lege este necesară pentru continuarea îndeplinirii func –
țiilor sale. În așteptarea adoptării acestei legi, Curtea Constituțională Federală
poate lua măsurile care se impun în acest scop. Hotărârile Curții Constituționale
Federale, conform tezelor a doua și a treia din acest articol, sunt luate cu majori –
tatea judecătorilor prezenți.

734
Codex constituțional. Constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene
Art. 115h . Expirarea mandatelor electorale și a mandatelor
1. Toate mandatele electorale ale Bundestagului sau ale parlamentelor
landurilor, care expiră pe durata unei stări de apărare, se încheie la șase luni de la
încetarea stării de apărare. Mandatul Preș edintelui Federal, care expiră pe durata
unei stări de apărare, și exercitarea funcțiilor sale de Președintele Bundesratului,
în cazul încetării premature a mandatului acestuia, se încheie la nouă luni de
la încetarea stării de apărare. Mandatul unui membru al Curții Constituționale
Federale, care expiră pe durata unei stări de apărare, se încheie la șase luni de la
încetarea stării de apărare.
2. În cazul în care Comisia mixtă trebuie să aleagă un nou Cancelar Federal,
acesta va proceda astfel cu voturile majorității membrilor săi; Preș edintele
Federal propune un candidat Comisiei mixte. Comisia mixtă își poate exprima
lipsa de încredere în Cancelarul Federal doar prin alegerea unui succesor, cu
votul a două treimi dintre membrii săi.
3. Bundestagul nu poate dizolvat pe durata unei stări de apărare.
Art. 115i . Competențele guvernelor landurilor
1. În cazul în care organismele federale competente sunt în imposibilitatea
de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului și dacă situația impune
în mod imperativ măsuri independente imediate în anumite zone ale teritoriului
federal, guvernele landurilor sau autoritățile ori reprezentanții desemnați de
acestea sunt autorizați, în limita sferei lor de competență, să ia măsurile prevăzute
în alineatul 1 al articolului 115f.
2. Măsurile prevăzute la alineatul 1 din acest articol pot fi anulate oricând
de Guvernul Federal sau de miniștrii-președinți ai landurilor, cu privire la
autoritățile landurilor și autoritățile federale subordonate.
Art. 115k . Ierarhia și durata dispozițiilor referitoare la situațiile
de urgență
1. Legile adoptate conform articolelor 115c, 115e și 115g, cât și instru men tele
de reglementare emise în baza acestor legi, suspendă aplicarea legii contrare, atât
timp cât acestea sunt în vigoare. Această dispoziție nu se aplică legii anterioare
adoptate conform articolelor 115c, 115e sau 115g.
2. Legile adoptate de Comisia mixtă, cât și instrumentele de reglementare
emise în baza acestor legi încetează să mai fie valabile în cel mult șase luni de la
încetarea stării de apărare.
3. Legile care conțin dispoziții care se abat de la articolele 91a, 91b, 104a,
106 și 107 se aplică cel mult până la sfârșitul celui de-al doilea an fiscal care
urmează încetării stării de apărare. După respectiva încetare, ele pot, cu acordul
Bundesratului, să fie modificate printr-o lege federală, pentru a reveni la
dispozițiile din capitolele VIIIa și X.
Art. 115l . Anularea măsurilor de urgență – încheierea păcii
1. Bundestagul, cu acordul Bundesratului, poate oricând anula legile
adoptate de Comisia mixtă. Bundesratul poate solicita ca Bundestagul să ia o

DE735
Legea fundamentală a Republicii Federale Germania
decizie asupra acestei probleme. Toate măsurile luate de Comisia mixtă sau de
Guvernul Federal pentru prevenirea unui pericol sunt anulate dacă Bundestagul
și Bundesratul decid astfel.
2. Bundestagul, cu acordul Bundesratului, poate declara oricând încetarea
stării de apărare, printr-o decizie care urmează a fi încuviințată de Preș edintele
Federal. Bundesratul poate solicita ca Bundestagul să ia o decizie asupra acestei
probleme. Starea de apărare se declară imediat ca fiind încetată, dacă condițiile
pentru declararea ei nu mai există.
3. Încheierea păcii este stabilită printr-o lege federală.
CAPITOLUL XI
Dispoziții tranzitorii și finale
Art. 116. Definiția termenului „persoană germană” – restabilirea
cetățeniei
1. Cu excepția altor prevederi contrare ale legii, este german, în sensul
prezentei Legi fundamentale, persoana care posedă cetățenie germană sau care
a fost primită pe teritoriul Reich-ului german până la 31 decembrie 1937, în
calitate de refugiat sau de expulzat, de origine etnică germană, sau în calitate de
soț sau descendent al unei asemenea persoane.
2. Foștilor cetățeni germani, care între 30 ianuarie 1933 și 8 mai 1945 au fost
privați de cetățenia lor din motive politice, rasiale sau religioase, și descendenților
acestora li se restabilește cetățenia, la cerere. Se consideră că aceștia nu și-au
pierdut niciodată cetățenia, dacă și-au stabilit domiciliul în Germania după
8 mai 1945 și dacă nu și-au exprimat o intenție contrară.
Art. 117. Suspendarea intrării în vigoare a două drepturi
fundamentale
1. Dreptul contrar alineatului 2 din articolul 3 al prezentei Legi fundamentale
rămâne în vigoare până la armonizarea acesteia cu dispoziția respectivă, dar nu
mai târziu de 31 martie 1953.
2. Legile care restricționează libertatea de circulație, ținând cont de criza
actuală de locuințe, rămân în vigoare până la abrogarea lor printr-o lege federală.
Art. 118. Noua delimitare a regiunilor Baden și Württemberg
Împărțirea teritoriului care cuprinde Baden, Württemberg-Baden și Würt –
temberg-Hohenzollern în landuri poate fi revizuită, fără a ține cont de dispo –
zițiile articolului 29, prin acordul landurilor în cauză. Dacă nu se ajunge la un
acord, revizuirea este realizată printr-o lege federală, care prevede un referen –
dum consultativ.

736
Codex constituțional. Constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene
Art. 118a. Noua delimitare a regiunilor Berlin și Brandenburg
Împărțirea teritoriului care cuprinde Berlin și Brandenburg în landuri poate
fi revizuită, fără a ține cont de dispozițiile articolului 29, prin acordul celor două
landuri, cu participarea locuitorilor acestora cu drept de vot.
Art. 119. Persoanele refugiate și expatriate
În materie de persoane refugiate și expatriate, în special cu privire la distri-
buirea acestora între landuri, Guvernul Federal, cu acordul Bundesratului, poate
emite instrumente de reglementare cu forță de lege, în așteptarea soluționării
problemei de o lege federală. În acest sens, Guvernul Federal poate fi autorizat
să emită instrucțiuni specifice în cazurile speciale. Dacă timpul nu este esențial,
aceste instrucțiuni sunt adresate autorităților supreme ale landurilor.
Art. 120. Costurile cauzate de ocupație – cheltuielile rezultate
din război
1. Federația suportă cheltuielile aferente costurilor cauzate de ocupație și
alte sarcini interne și externe rezultate din război, așa cum sunt reglementate
în detaliu în legile federale. În măsura în care aceste sarcini de război au fost
reglementate prin legi federale în vigoare la 1 octombrie 1969 sau înainte de
această dată, Federația și landurile suportă aceste cheltuieli în proporția stabilită
prin respectivele legi federale. În măsura în care sarcini aferente războiului, care
nu au fost și nici nu vor fi reglementate prin legi federale, au fost suportate de
landuri, de municipalități (asociații de municipalități) sau de alte entități care
exercită funcțiile landurilor sau municipiilor la 1 octombrie 1965 sau înainte de
această dată, Federația nu este obligată să le suporte după această dată. Federa –
ția răspunde pentru subvențiile acordate pentru acoperirea costurilor asociate
asigurărilor sociale, inclusiv asigurările de șomaj și asistența publică pentru șo –
meri. Distribuirea cheltuielilor de război între Federație și landurile menționate
în acest alineat nu este interpretată în sensul afectării vreunei legi referitoare la
cererile de compensație pentru pagubele cauzate de război.
2. Veniturile trec la Federație când aceasta își asumă răspunderea pentru
cheltuielile specificate în acest articol.
Art. 120a . Egalizarea cheltuielilor
1. Cu acordul Bundesratului, legile care implementează egalizarea cheltu ielilor
pot prevedea, referitor la plățile de egalizare, ca acestea să fie efectuate parțial
de Federație și parțial de landuri prin împuternicire federală și ca prerogativele
relevante conferite Guvernului Federal și autorităților federale supreme
competente, în baza articolului 85, să fie delegate, total sau parțial, Oficiului
Federal pentru Egalizarea Cheltuielilor. Pentru a exercita aceste prerogative, Oficiul
Federal pentru Egalizarea Cheltuielilor nu are nevoie de acordul Bundesratului; cu
excepția cazurilor urgente, instrucțiunile acestuia sunt date autorităților supreme
ale landurilor (oficiile landurilor pentru egalizarea cheltuielilor).

DE737
Legea fundamentală a Republicii Federale Germania
2. A doua teză a alineatului 3 din articolul 87 nu este afectată de această
dispoziție.
Art. 121. Definiția termenului „majoritatea membrilor”
În sensul prezentei Legi fundamentale, majoritatea membrilor Bundestaglui
și majoritatea membrilor Convenției Federale înseamnă majoritatea numerică a
membrilor acestora, specificată prin lege.
Art. 122. Data transferului puterilor legislative
1. De la data la care Bundestagul se reunește pentru prima oară, legile
sunt adoptate doar de organele legislative recunoscute prin prezenta Lege
fundamentală.
2. Organele legislative și instituțiile care participă la procesul legislativ în
calitate de organe consultative, a căror competență expiră în baza alineatului 1 al
acestui articol, sunt dizolvate începând cu acea dată.
Art. 123. Aplicabilitatea continuă a legii preexistente
1. Legea în vigoare înainte de prima reuniune a Bundestagului rămâne în
vigoare, în măsura în care nu vine în contradicție cu prezenta Lege fundamentală.
2. Sub rezerva tuturor drepturilor și obiecțiilor părților interesate, tratatele
încheiate de Reich-ul german cu privire la chestiuni aflate în sfera de competență
legislativă a landurilor, în baza acestei Legi fundamentale, rămân în vigoare, cu
condiția ca ele să fie și să continue să fie valabile, conform principiilor generale de
drept, până la încheierea de noi tratate de autoritățile competente în baza acestei
Legi fundamentale sau până ce acestea încetează într-un alt fel, în conformitate
cu dispozițiile lor.
Art. 124. Aplicabilitatea continuă a legii în sfera competenței
legislative exclusive
Legea referitoare la problemele care intră în sfera de competență legislativă
exclusivă a Federației devine lege federală în domeniul în care ea se aplică.
Art. 125. Aplicabilitatea continuă a legii în sfera competenței
legislative concurente
Legea referitoare la problemele care intră în sfera de competență legislativă
concurentă a Federației devine lege federală în domeniul în care ea se aplică:
1. în măsura în care se aplică uniform într-una sau mai multe zone de
ocupație;
2. în măsura în care este o lege prin care legea fostului Reich a fost mo –
dificată după 8 mai 1945.
Art. 125a . Aplicabilitatea continuă a legii federale – înlocuirea
cu legea landului
1. Legea care a fost adoptată ca federală, dar care, în virtutea modifică –
rii alineatului 1 din articolul 74, a introducerii tezei a șaptea din alineatul 1 al

738
Codex constituțional. Constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene
articolului 84, a tezei a doua din alineatul 1 al articolului 85 sau a tezei a doua
din alineatul 2a din articolul 105 sau din cauza abrogării articolelor 74a, 75 sau
a tezei a doua din alineatul 3 al articolului 98, nu a mai putut fi emisă ca lege
federală, rămâne în vigoare ca lege federală. Aceasta poate fi înlocuită prin lege.
2. Legea care a fost adoptată în virtutea alineatului 2 din articolul 72, așa
cum a fost în vigoare până la 15 noiembrie 1994, dar care, din cauza modificării
alineatului 2 al articolului 72 nu a mai putut fi adoptată ca lege federală, continuă
să rămână în vigoare ca lege federală. O lege federală poate prevedea că poate fi
înlocuită prin legea landului.
3. Legea care a fost adoptată ca lege a landului dar care, din cauza modificării
articolului 73, nu a mai putut fi adoptată ca lege a landului continuă să rămână în
vigoare ca lege a landului. Aceasta poate fi înlocuită de legea federală.
Art. 125b . Aplicabilitatea continuă a legilor cadru – puterea
de abatere a landurilor
1. Legea care a fost adoptată în virtutea articolului 75, așa cum a fost în vi –
goare până la 1 septembrie 2006, și care a putut fi adoptată ca lege federală chiar
și după această dată, rămâne în vigoare ca lege federală. Puterile și obligațiile
de legiferare ale landurilor rămân neafectate în această privință. În domeniile
menționate în prima teză din alineatul 3 al articolului 72, landurile pot adopta
reglementări care se abat de la această lege; totuși, în acele domenii acoperite de
punctele 2, 5 și 6 din prima teză a articolului 72, landurile pot proceda astfel,
doar dacă și în măsura în care Federația și-a exercitat puterea de legiferare după
1 septembrie 2006, în domeniile acoperite de punctele 2 și 5, cu începere de la
1 ianuarie 2010 cel târziu, și în domeniile din clauza 6, cu începere de la 1 august
2008 cel târziu.
2. Landurile pot adopta reglementări care se abat de la reglementările fe –
derale adoptate conform alineatului 1 din articolul 84, așa cum acesta a fost în
vigoare până la 1 septembrie 2006; totuși, până la 31 decembrie 2008, acestea
se pot abate de la reglementările legate de procedura administrativă, doar dacă
reglementările legate de procedura administrativă din legea federală relevantă au
fost modificate după 1 septembrie 2006.
Art. 125c . Aplicabilitatea continuă a legii în sfera sarcinilor
de interes comun
1. Legea care a fost adoptat în virtutea alineatului 2 din articolul 91a coro –
borat cu punctul 1 din alineatul 1, așa cum a fost în vigoare până la 1 septembrie
2006, continuă să rămână în vigoare până la 31 decembrie 2006.
2. Reglementările adoptate în domeniile finanțării transportului municipal
și promovării locuințelor sociale, în baza alineatului 4 din articolul 104a, așa
cum au fost în vigoare până la 1 septembrie 2006, rămân în vigoare până la
31 decembrie 2006. Reglementările adoptate cu privire la finanțarea transportului
municipal pentru programe speciale, în baza alineatului 1 din articolul 6 din
Legea pentru finanțarea transportului municipal, cât și alte reglementări adoptate

DE739
Legea fundamentală a Republicii Federale Germania
conform alineatului 4 din articolul 104a, așa cum au fost în vigoare până la
1 septembrie 2006, rămân în vigoare până la 31 decembrie 2019, cu condiția ca
o abrogare anterioară să nu fi fost sau să nu fie stabilită.
Art. 126. Hotărârea referitoare la aplicabilitatea continuă
a legii ca lege federală
Dezacordurile legate de aplicarea în continuare ca lege federală, sunt soluțio –
nate de Curtea Constituțională Federală.
Art. 127. Extinderea legii în zona franceză și berlin
În termen de un an de la promulgarea prezentei Legi fundamentale, Guver –
nul Federal, cu acordul guvernelor landurilor în cauză, poate extinde orice lege
a Administrației Regiunii Economice Combinate asupra landurilor Baden, Ber –
linul extins, Rhineland-Palatinate și Württemberg-Hohenzollern, în măsura în
care aceasta rămâne în vigoare ca drept federal, în baza articolelor 124 sau 125.
Art. 128. Autoritatea continuă de a emite instrucțiuni
În măsura în care dreptul care rămâne în vigoare acordă autoritate pentru
emiterea instrucțiunilor în sensul alineatului 5 din articolul 84, această autoritate
rămâne în vigoare până când o altă lege prevede altfel.
Art. 129. Autoritatea continuă de a emite acte normative
1. În măsura în care dispozițiile legale care rămân în vigoare ca drept federal
acordă autoritate pentru emiterea de instrumente de reglementare sau de norme
administrative generale sau pentru luarea de decizii administrative în anumite
cazuri, respectivele prerogative sunt transferate autorităților care de acum înainte
au competența asupra problemei. În caz de dubiu, Guvernul Federal decide în
acord cu Bundesratul; aceste decizii sunt publicate.
2. În măsura în care dispozițiile legale care rămân în vigoare ca drept de land
acordă această autoritate, ea este exercitată de autoritățile competente în baza
dreptului de land.
3. În măsura în care dispozițiile legale în sensul alineatelor 1 și 2 din acest
articol acordă autoritate pentru modificarea sau completarea respectivelor dis –
poziții sau pentru emiterea de dispoziții legale care au forță de lege, se consideră
că autoritatea respectivă a încetat.
4. Dispozițiile alineatelor 1 și 2 din acest articol se aplică mutatis mutandis
dispozițiilor legale care se referă la dispoziții care nu mai sunt în vigoare sau la
instituții care nu mai există.
Art. 130. Transferul instituțiilor administrative existente
1. Agențiile administrative și alte instituții care deservesc administrația
publică sau administrația judiciară și care nu se bazează pe legea landului sau
pe acordurile dintre landuri, precum și Uniunea Administrativă a Căilor Ferate
din Germania de Sud-Vest și Consiliul Administrativ pentru Servicii de Poștă
și Telecomunicații pentru Zona de Ocupație Franceză sunt puse sub controlul

740
Codex constituțional. Constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene
Guvernului Federal. Guvernul Federal, cu acordul Bundesratului, se ocupă de
transferul, dizolvarea sau lichidarea acestora.
2. Autoritatea disciplinară supremă pentru personalul acestor organe admi –
nistrative și instituții este ministrul federal de resort.
3. Persoanele juridice și instituțiile de drept public, nesubordonate direct unui
land și care nu se bazează pe acordurile dintre landuri, se află sub supravegherea
autorității federale supreme competente.
Art. 131. Persoanele care au lucrat în serviciul public
Raporturile juridice ale persoanelor, inclusiv persoanele refugiate și expatri –
ate, care la 8 mai 1945 erau angajate în serviciul public, care au părăsit serviciul
din alte motive decât cele recunoscute de reglementările serviciului public sau de
contractele colective de muncă și care nu au fost încă repuse în drepturi sau care
sunt angajate în funcții care nu corespund acelora pe care le-au avut anterior,
sunt reglementate printr-o lege federală. Aceeași dispoziție se aplică mutatis mu –
tandis persoanelor, inclusiv celor refugiate și expatriate, care la 8 mai 1945 aveau
dreptul la pensii și beneficii conexe și care, din alte motive decât cele recunoscute
de reglementările serviciului public sau de contractele colective de muncă, nu
mai primesc respectiva pensie sau beneficiile aferente. Până la intrarea în vigoare
a legii federale relevante, nu se pot depune reclamații, cu excepția cazului când
legea landului prevede altfel.
Art. 132. Pensionarea funcționarilor publici
1. Funcționarii publici și judecătorii care se bucură de mandat pe viață în
momentul intrării în vigoare a prezentei Legi fundamentale pot, în termen de
șase luni de la prima reuniune a Bundestagului, să se pensioneze, să fie suspen –
dați sau transferați în funcții remunerate inferior, dacă nu posedă aptitudinile
personale sau profesionale necesare funcțiilor curente. Această dispoziție se apli –
că mutatis mutandis angajaților publici salariați, alții decât funcționarii publici
sau judecătorii, a căror angajare nu poate înceta în mod discreționar. În cazul
angajaților salariați a căror angajare poate înceta în mod discreționar, perioadele
de preaviz mai mari decât cele stabilite prin contractele colective de muncă pot fi
anulate în cadrul aceleiași perioade.
2. Dispoziția anterioară nu se aplică membrilor din serviciul public care nu
sunt afectați de dispozițiile referitoare la „Eliberarea de socialismul național și
de militarism” sau care sunt victime recunoscute ale socialismului național, în
absența unor motive personale importante.
3. Persoanele afectate pot recurge la acțiuni în instanță, conform alineatului
4 din articolul 19.
4. Detaliile sunt specificate într-un instrument de reglementare emis de
Guvernul Federal, cu acordul Bundesratului.
Art. 133. Succesiunea la administrarea regiunii economice unite
Federația succede la drepturile și obligațiile Administrației Regiunii Econo –
mice Unite.

DE741
Legea fundamentală a Republicii Federale Germania
Art. 134. Succesiunea la bunurile Reich-ului
1. Bunurile Reich-ului devin, în principiu, bunuri federale.
2. În măsura în care aceste bunuri au fost inițial destinate utilizării pentru sar –
cini administrative neîncredințate Federației în baza prezentei Legi fundamenta –
le, acestea sunt transferate fără compensație autorităților responsabile cu aceste
sarcini în prezent și, în măsura în care aceste bunuri nu sunt folosite, nici măcar
temporar, pentru sarcinile administrative care sunt îndeplinite actualmente de
landuri, în baza prezentei Legi fundamentale, ele sunt transferate landurilor. De
asemenea, Federația poate transfera aceste bunuri landurilor.
3. Bunurile care au fost puse la dispoziția Reich-ului, fără ca landurile
sau localitățile (asociațiile de localități) să primească vreo compensație, sunt
returnate acelor landuri sau localități (asociații de localități), în măsura în care
Federația nu le solicită pentru propriile scopuri administrative.
4. Detaliile sunt reglementate printr-o lege federală care necesită acordul
Bundesratului.
Art. 135. Bunurile în cazul modificărilor teritoriale între landuri
1. În cazul în care, după 8 mai 1945 și înainte de data intrării în vigoare a
prezentei Legi fundamentale, o zonă a trecut de la un land la altul, landul căruia
îi aparține acum zona are dreptul la bunurile landului căruia i-au aparținut ante –
rior și care se află în respectiva zonă.
2. Bunurile landurilor sau ale altor persoane juridice sau instituții de drept
public care nu mai există, în măsura în care ele au fost destinate inițial utilizării
în principal pentru sarcini administrative sau care nu sunt utilizate astfel
actualmente, nici măcar temporar, trec la landul, persoana juridică sau instituția
care îndeplinește astăzi aceste sarcini.
3. Proprietățile imobiliare ale landurilor care nu mai există, inclusiv depen-
dințele, trec la landul pe teritoriul căruia se află, în măsura în care ele nu se nu –
mără printre bunurile deja menționate în alineatul 1 din acest articol.
4. În măsura în care un interes major al Federației sau un interes particular
al unei regiuni o impune, o lege federală se poate abate de la normele prevăzute
în alineatele 1 până la 3 din acest articol.
5. În toate celelalte privințe, succesiunea și transferul bunurilor, în măsura
în care acestea nu au fost efectuate înainte de 1 ianuarie 1952 printr-un acord
dintre landurile afectate sau persoanele juridice ori instituțiile de drept public,
sunt reglementate printr-o lege federală care necesită acordul Bundesratului.
6. Participațiile fostului land Prussia în întreprinderile de drept privat trec la
Federație. Detaliile sunt prevăzute într-o lege federală, care se poate abate de la
această dispoziție.
7. În măsura în care bunurile, care la data intrării în vigoare a prezentei Legi
fundamentale revin unui land sau unei entități ori instituții de drept public,
conform alineatelor 1 până la 3 din acest articol, au fost utilizate conform unei

742
Codex constituțional. Constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene
legi a landului sau în orice altă manieră de partea astfel îndreptățită, transferul
bunurilor se consideră ca efectuat înaintea acestei utilizări.
Art. 135a. Datorii vechi
1. Legislația federală adoptată conform alineatului 4 din articolul 134 sau
alineatului 5 din articolul 135 poate prevedea totodată ca următoarele datorii să
nu fie plătite sau ca ele să fie plătite doar parțial:
1. datoriile Reich-ului, ale fostului land Prussia sau ale altor persoane
juridice și instituții de drept public care nu mai există;
2. datoriile Federației sau ale persoanelor juridice și instituțiilor de drept
public care se referă la transferul bunurilor, în baza articolelor 89, 90,
134 sau 135, și datoriile acestor organisme, care rezultă din măsurile
luate de organismele desemnate în clauza 1;
3. datoriile landurilor sau municipalităților (asociațiilor de municipalități),
care au rezultat din măsurile luate de acestea înainte de 1 august 1945,
în cadrul funcțiilor administrative care reveneau Reich-ului sau care
erau delegate de acesta pentru respectarea ordinelor puterilor ocupa –
ționiste sau pentru încetarea stării de urgență rezultate din război.
2. Alineatul 1 din acest articol se aplică mutatis mutandis datoriilor Republicii
Democrate Germania sau instituțiilor sale, cât și datoriilor Federației sau ale
altor persoane juridice și instituții de drept public care se referă la transferul
bunurilor Republicii Democrate Germania Federație, landuri sau municipalități
și datoriilor rezultate din măsurile luate de Republica Democrată Germania sau
de instituțiile sale.
Art. 136. Prima reuniune a Bundesratului
1. Bundesratul se reunește pentru prima oară la data la care Bundestagul se
reunește pentru prima oară.
2. Până la alegerea primului Președinte Federal, puterile acestuia sunt exer –
citate de Președintele Bundesratului. Acesta nu are autoritatea de a dizolva
Bundestagul.
Art. 137. Dreptul angajaților statului de a candida la alegeri
1. Dreptul funcționarilor publici, al altor lucrători salariați, al membrilor
profesioniști sau voluntari ai forțelor armate și al judecătorilor de a candida la
alegerile organizate în Federație, landuri sau municipalități poate fi restricționat
prin lege.
2. Alegerile primului Bundestag, primei Convenții Federale și primului Pre –
ședinte Federal sunt guvernate de o lege electorală care urmează a fi adoptată de
Consiliul Parlamentar.
3. Până la înființarea Curții Constituționale Federale, autoritatea acesteia, în
temeiul alineatului 2 al articolului 41, este exercitată de Înalta Curte Germană
pentru Regiunea Economică Combinată, care ia decizii conform normelor sale
de procedură.

DE743
Legea fundamentală a Republicii Federale Germania
Art. 138. Notarii din sudul Germaniei
Modificările normelor care guvernează profesia de notar, așa cum se exercită
aceasta acum în landurile Baden, Bavaria, Württemberg-Baden și Württemberg-
Hohenzollern, necesită acordul guvernelor acestor landuri.
Art. 139. Aplicabilitatea continuă a dispozițiilor referitoare
la denazificare
Dispozițiile legale adoptate pentru „eliberarea poporului german de socia –
lismul naționalist și militarism” nu sunt afectate de dispozițiile prezentei Legi
fundamentale.
Art. 140. Legea privind confesiunile religioase
Dispozițiile articolelor 136 – 139 și 141 din Constituția Germaniei de la
11 august 1919 fac parte integrantă din această Lege fundamentală.
Art. 141. „Clauza Bremen”
Prima teză a alineatului 3 din articolul 7 nu se aplică în niciun land în care
legea landului prevedea altfel la 1 ianuarie 1949.
Art. 142. Rezerv a în favoarea drepturilor fundamentale din
constituțiile landurilor
Sub rezerva articolului 31, dispozițiile constituțiilor landurilor rămân, de
asemenea, în vigoare, în măsura în care ele garantează drepturile fundamentale,
în conformitate cu articolele 1 – 18 din această Lege fundamentală.
Art. 142a
Abrogat.
Art. 143. Durata abaterilor de la Legea fundamentală
1. Legea din teritoriul specificat în articolul 3 din Tratatul de Unificare se
poate abate de la dispozițiile prezentei Legi fundamentale, pentru o perioadă
care nu depășește data de 31 decembrie 1992, în măsura în care și atât timp
cât circumstanțe disparate fac imposibilă respectarea totală a acestora. Abaterile
nu trebuie să încalce alineatul 2 din articolul 19 și trebuie să fie compatibile cu
principiile specificate în alineatul 3 din articolul 79.
2. Abaterile de la capitolele II, VIII, VIIIa, IX, X și XI sunt admise pentru o
perioadă care nu depășește data de 31 decembrie 1995.
3. Independent de alineatele 1 și 2 ale acestui articol, articolul 41 din Tratatul
de Unificare și normele pentru implementarea acestuia rămân în vigoare, în
măsura în care ele prevăd ireversibilitatea actelor care interferează cu drepturile
de proprietate din teritoriul specificat în articolul 3 din acest tratat.
Art. 143a . Puterea legislativ ă exclusiv ă referitoare la căile
ferate federale
1. Federația are competență exclusivă de legiferare cu privire la toate aspec –
tele rezultate din transformarea căilor ferate federale administrate de Federație

744
Codex constituțional. Constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene
în întreprinderi comerciale. Alineatul 5 din articolul 87e se aplică mutatis mu –
tandis . Funcționarii publici angajați de căile ferate federale pot fi repartizați,
printr-o lege, să presteze servicii la căile ferate federale de drept privat, fără a
aduce atingere statutului lor legal sau responsabilității angajatorului lor.
2. Legile adoptate conform alineatului 1 din acest articol sunt aplicate de
Federație.
3. Federația continuă să fie responsabilă pentru serviciile locale pentru
călători ale fostelor căi ferate federale până la 31 decembrie 1995. Aceeași dis –
poziție se aplică funcțiilor corespunzătoare ale administrației transportului fe –
roviar. Detaliile sunt reglementate printr-o lege federală care necesită acordul
Bundesratului.
Art. 143b . Priv atizarea Deutsche Bundespost
1. Trustul Deutsche Bundespost se transformă în întreprinderi de drept
privat, conform unei legi federale. Federația are puterea exclusivă de legiferare
cu privire la toate chestiunile rezultate din această transformare.
2. Drepturile exclusive ale Federației, existente înainte de transformare, pot fi
transferate printr-o lege federală, pentru o perioadă de tranziție, întreprinderilor
care succed Deutsche Bundespost Postdienst și Deutsche Bundespost Telekom.
Federația nu poate renunța la pachetul său majoritar în întreprinderea care
succede Deutsche Bundespost Postdienst timp de cel puțin cinci ani de la intrarea
în vigoare a legii. Pentru a proceda astfel, este nevoie de o lege federală care are
acordul Bundesratului.
3. Funcționarilor publici federali angajați de Deutsche Bundespost li se
acordă funcții în întreprinderile private care succed acesteia, fără a aduce atingere
statutului lor legal sau responsabilității angajatorului lor. Întreprinderile exercită
autoritatea angajatorului. Detaliile sunt reglementate printr-o lege federală.
Art. 143c . Compensația pentru încetarea sarcinilor de interes comun
1. De la 1 ianuarie 2007 și până la 31 decembrie 2019, landurile au dreptul
să primească plăți anuale de la bugetul federal, sub formă de compensație,
pentru pierderea contribuțiilor financiare ale Federației, rezultate din anularea
sarcinilor de interes comun având ca obiect extinderea și construirea instituțiilor
de învățământ superior, inclusiv spitale universitare și planificare educațională,
cât și pentru pierderea asistenței financiare pentru îmbunătățirea infrastructurii
rutiere municipale și pentru promovarea locuințelor sociale. Până la 31 decem-
brie 2013, aceste sume sunt stabilite prin calcularea mediei contribuției financiare
a Federației pentru anii 2000 – 2008.
2. Până la 31 decembrie 2013, plățile conform alineatului 1 sunt distribuite
între landuri sub formă de:
1. plăți anuale fixe a căror valoare este stabilită conform contribuției
medii a fiecărui land în perioada 2000 – 2003;
2. plăți destinate pentru zona funcțională a fostei finanțări comune.

DE745
Legea fundamentală a Republicii Federale Germania
3. Până la sfârșitul anului 2013, Federația și landurile analizează măsura în
care finanțarea alocată landurilor, conform alineatului 1, este încă adecvată și ne –
cesară pentru îndeplinirea de acestea a sarcinilor lor. Începând cu 1 ia nuarie 2014,
alocarea mijloacelor financiare acordate conform alineatului 1 încetează, în con –
formitate cu clauza 2 din alineatul 2; alocarea pentru volumul de mijloace pentru
scopuri investiționale rămâne neschimbată. Acordurile rezultate din Pactul de So –
lidaritate II rămân neschimbate.
4. Detaliile sunt reglementate printr-o lege federală care necesită acordul
Bundesratului.
Art. 143d . Dispoziții tranzitorii privind asistența
pentru consolidare
1. Articolele 109 și 115 din versiunea în vigoare până la 31 iulie 2009 se apli –
că pentru ultima oară bugetului pe anul 2010. articolele 109 și 115 din versiunea
în vigoare de la 1 august 2009 se aplică pentru prima oară bugetului pe anul
2011; autorizările de debit, existente la 31 decembrie 2010, pentru anumite trus –
turi deja înființate rămân neafectate. În perioada 1 ianuarie 2011 – 31 decembrie
2019, landurile pot să se abată de la dispozițiile alineatului 3 din articolul 109,
conform reglementărilor în vigoare ale acestora. Bugetele landurilor urmează
a fi planificate, astfel încât bugetul pe anul 2020 să îndeplinească cerințele celei
de-a cincea teze a alineatului 3 din articolul 109. În perioada 1 ianuarie 2011 –
31 decembrie 2015, Federația poate să se abată de la dispozițiile tezei a doua din
alineatul 2 al articolului 115. Reducerea deficitelor existente trebuie să înceapă
cu bugetul anului 2011. Bugetele anuale urmează a fi planificate, astfel încât bu –
getul pe anul 2016 să îndeplinească cerința din a doua teză a alineatului 2 din
articolul 115; detaliile sunt reglementate prin legea federală.
2. Ca sprijin pentru respectarea dispozițiilor alineatului 3 din articolul
109, după 1 ianuarie 2020, landurile Berlin, Bremen, Saarland, Saxony-Anhalt
și Schleswig-Holstein pot primi, în perioada 2011-2019, fonduri pentru
consolidare de la bugetul federal în valoare totală de 800 milioane euro anual.
Sumele respective sunt de 300 milioane pentru Bremen, 260 milioane euro
pentru Saarland și 80 milioane euro pentru Berlin, Saxony-Anhalt și Schleswig-
Holstein. Plățile cu titlu de ajutor sunt alocate pe baza unui acord administrativ,
conform termenilor unei legi federale care necesită acordul Bundesratului.
Aceste alocări impun reducerea completă a deficitelor financiare până la sfârșitul
anului 2020. Detaliile, în special măsurile anuale care urmează a fi luate pentru
reducerea deficitelor financiare, supravegherea reducerii deficitelor financiare de
Consiliul de Stabilitate, împreună cu consecințele apărute în cazul nerealizării
pas cu pas a reducerii, sunt reglementate printr-o lege federală care necesită
acordul Bundesratului și printr-un acord administrativ. Nu se poate face o
alocare simultană de sprijin pentru consolidare și sprijin pentru redezvoltare pe
motivele unei urgențe bugetare extreme.

746
Codex constituțional. Constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene
3. Cheltuielile financiare rezultate din alocarea asistenței pentru consolidare
sunt suportate în mod egal de Federație și landuri, urmând a fi finanțate din
partea care le revine acestora din taxa pe valoare adăugată. Detaliile sunt regle –
mentate printr-o lege fede rală care necesită acordul Bundesratului.
Art. 144. Ratificarea Legii fundamentale – Berlin
1. Prezenta Lege fundamentală necesită ratificarea de parlamentele a două
treimi dintre landurile germane în care ea se aplică inițial.
2. În măsura în care aplicarea acestei Legi fundamentale se supune restric –
țiilor în oricare dintre landurile menționate în articolul 23 sau în oricare parte
a acestuia, respectivul land sau respectiva parte a acestuia are dreptul să trimită
reprezentanți la Bundestag, conform articolului 38, și la Bundesrat, conform ar –
ticolului 50.
Art. 145. Intrarea în vigoare a Legii fundamentale
1. Consiliul Parlamentar, cu participarea membrilor pentru Berlin extins,
confirmă ratificarea acestei Legi fundamentale în ședința publică, o certifică și o
promulgă.
2. Prezenta Lege fundamentală intră în vigoare la sfârșitul zilei în care ea a
fost promulgată.
3. Aceasta este publicată în Jurnalul Oficial Federal.
Art. 146. Durata Legii fundamentale
Prezenta Lege fundamentală care, de la obținerea unității și libertății Germaniei,
se aplică întregului popor german, încetează să se aplice în ziua în care intră în
vigoare o Constituție liber adoptată de poporul german.
EXTRASE DIN CONSTITUȚIA GERMANĂ
de la 11 august 1919
(Constituția de la Weimar)
[…]
Religia și societățile religioase
Art. 136
1. Drepturile și obligațiile civile și politice nu depind și nici nu sunt restric –
ționate de exercitarea libertății religioase.
2. Exercitarea drepturilor civile și politice și eligibilitatea pentru funcția pu –
blică sunt independente de apartenența religioasă.

DE747
Legea fundamentală a Republicii Federale Germania
3. Niciunei persoane nu i se poate impune să-și divulge convingerile re –
ligioase. Autoritățile au dreptul să ancheteze apartenența unei persoane la o
societate religioasă, doar în măsura în care drepturile sau obligațiile depind
de aceasta sau dacă acest lucru este cerut printr-un sondaj statistic autorizat
de lege.
4. Nicio persoană nu poate fi obligată să efectueze un act religios sau o cere –
monie, să participe la exerciții religioase sau să depună un jurământ religios.
Art. 137
1. Nu există biserici de stat.
2. Libertatea de a forma societăți religioase este garantată. Unirea societăți –
lor religioase de pe teritoriul Reich-ului nu se supune niciunei restricții.
3. Societățile religioase își reglementează și administrează afacerile în mod
independent, în limitele legii care li se aplică. Acestea conferă funcții fără parti –
ciparea statului sau a comunității civile.
4. Societățile religioase dobândesc personalitate juridică conform dispo zi-
țiilor generale ale legii civile.
5. Societățile religioase rămân persoane juridice de drept public, în măsura
în care ele s-au bucurat de acest statut în trecut. Altor societăți religioase li se
acordă aceleași drepturi la cerere, dacă structura și numărul membrilor lor
asigură permanența acestora. Dacă două sau mai multe societăți religioase de
drept public se unesc într-o singură organizație, aceasta va fi tot o entitate de
drept public.
6. Societățile religioase care sunt persoane juridice de drept public au dreptul
să perceapă taxe pe baza listelor de impozitare civilă, conform legii landului.
7. Asociațiile a căror scop este promovarea unui crez filosofic au același
statut cu societățile religioase.
8. Reglementarea ulterioară necesară punerii în aplicare a acestor dispoziții
este o chestiune ce ține de competența legislației landului.
Art. 138
1. Drepturile societăților religioase la subvenții publice în temeiul unei legi,
a unui contract sau a unei alocări speciale sunt preschimbate prin legislația
landurilor. Principiile care guvernează această preschimbare sunt stabilite de
Reich.
2. Drepturile de proprietate și alte drepturi ale societăților sau asociațiilor
religioase în instituțiile, fundațiile lor și alte bunuri dedicate venerării, educației
sau carității sunt garantate.
Art. 139
Duminicile și sărbătorile recunoscute de stat rămân protejate prin lege ca zile
de odihnă și de progres spiritual.
[…]

748
Codex constituțional. Constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene
Art. 141
În măsura în care există nevoia de servicii religioase și de activitate pastorală
în armată, spitale, închisori sau alte instituții publice, societățile religioase sunt
autorizate să le presteze, fără vreo constrângere.
[…]