Valori și atitudini contemporane în învățământul românesc [609578]

1

Valori și atitudini contemporane în învățământul românesc
Studiu de caz asupra noilor programe școlare elaborate pentru învățământul gimnazial
Student: [anonimizat]
1. Tema cercetării
Pe data de 27 Ianuarie 2017, proiecte noi de programe școlare pentru clasele V -VIII au fost
puse în dezbatere publică pentru a fi consultate de către cadre didactice, inspectori școlari și alt e
categorii de specialiști care p uteau oferi sugestii relevante în legătura cu acestea, utilizând un
chestionar ce conținea întrebări punctuale cu privire la competențe le generale și specifice, exemple
de activități de învățare, conținuturi și sugestii metodologice , iar toată această procedură avea să
se finalizeze pe data de 13 Februarie 2017 . Astfel, p e data de 28 Februarie 2017, noile programe
școlare concepute pentru învățământul gimnazial au fost aprobate prin ordinul de ministru 3393 și
publicate în monitorul oficial nr. 164bis/07.03.2017.
Deși acest eveniment po ate părea o încercare destinată eșecului de a produce o reformă în
învățământul românesc prin niște simple modificări de fațadă, în realitate se regăsesc elemente în
noile modificări ce pot marca o schimbare substanțială de valori și atitudini în mentalul colectiv.
O serie de realități independete de statul român se fac observate în noua abordare educaținală,
realități specifice vremurilor, contemporaneității, realități cu care se confruntă umanitatea, dincolo
de națiune, realități care marchează un proces continuu de evoluție socio -culturală.
Elementele specifice pe care mi le -am propus spre analiză sociologică regăsite în noile
programe școlare pentru învățământul gimnazial românesc sunt:
• Elementele regăsite în noua materie de „Educație Socială”, unde ele vii de clasa a V -a vor
învăța să gândească critic în context social și să folosească drepturile omului/copilului ca

2
armă împotriva injustiției sociale; în clasa a VI -a elevii vor studia multiculturalismul și
cum să trăiască într -o lume multiculturală; în c lasa VII -a elevii vor studia democrația și
procesul democratic ca trăsătură elementară a unei societăți civilizate; iar în clasa a VIII -a
elevii vor studia economia, mai exact mecanismele economice în context social;
• Elementele regăsite în noua materie de „Consiliere și dezvoltare personală”, materie care
își propune să dezvolte în elevi capacități cognitive de introspecție și analiză a propriilor
stări emoționale;
• Elemente regăsite în noua materie de „Informatică și TIC”, materie care marchează un
accent p us pe ceea ce reprezintă educație în spirit tehnologic, materie în cadrul căreia elevii
de gimnaziu vor învăța despre internet, securitatea pe internet, drepturi de autor, surse
virtuale, etc.
• Accentul pus la disciplina Istorie pentru clasa a V -a pe civili zația Islamică ca lecție, precum
și obiectivul acestei discipline de a preveni apariția de stereotipii și combate xenofobia și
discriminarea;
• Libertatea profesorilor de Limba și Literatura Română să folosească și autori din literatura
universală ca exemple la lecție;
• Specificarea cultului aferent studiat pentru orele de Religie și elaborarea de programe
școlare pentru fiecare cult religios recunoscut pe teritorul româniei, inclusiv cel musulman.
După cum se poate observa, cele mai interesante modificări au avut loc în aria curriculară
„Om și Societate”, arie curriculară ce are ca obiectiv formarea oamenilor pentru societate, de altfel
și aria curriculară care este extrem de susceptibilă în contextul unei societăți în continuă dezvoltare
economică, socială și politică.
Un alt lucru de menționat este faptul că noua materi de Educație Socială se dorește a fi o
formă actualizată de Cultură Civică, materia pe care o și înlocuiește. Pentru a pune în context acest
aspect, aduc în discuție faptul că manualele de Cul tură Civică pentru clasele a VII -a și a VIII -a au
fost supuse unei analize de conținut în anul 2016, analiză realizată pentru Centrul de Resurse
Juridice de către Andrei Zlătescu . Studiul a fost conceput pornind de la „o grilă de analiză
cantitativă a conț inutului și pe o analiză de conținut calitativă în care s -a urmăr it măsura rea și
modul în care ap ăreau în curriculum, în textele de lecții și în activitățile de studiu teme legate de
gen, etnie, religie, orientare sexuală și dizabilitate și s-au inventaria t valorile vehiculate în
textele de manual din perspectiva educației pentru drepturile omului și diversitate ” (2016) . Iată o
concluzie formulată la finalul analizei: „ Într-un curriculum pro -european, metodologia

3
multiculturală – cu toate aspectele ei incomode pentru naționalism – trebuie să își rescrie
rădăcinile într -o viziune cu totul actualizată a educației civice, bazată pe o nouă prioritate, anume
cea a conceptualizării identităților multiple – fie ele etnice , de gen sau de convingere – laolaltă
cu prezentarea pe larg a diferențelor între indivizi sau grupuri elective ” (2016) . Concluzia
formulată poate fi văzută așadar ca o recomandare pentru ce avea să fie anul următor noua materie
de Educați e Socială , aceasta fiind rezultatul final aprobat a unor astfel de directive .
2. Concepte și definiții
Educația, sub orice formă de administrare, reprezintă, în sens elementar, acțiunea prin care
se întemeiază și formează cunoașterea a ceea ce poate fi conceput și integrat. Astfel, în condițiile
în care informația înseamnă putere, cunoștințele relevante pen tru mediul în care operăm reprezintă
elemente esențiale supraviețuirii noastre într -o manieră care să satisfacă nevoile și dorințele omului
ca animal.
Educația modernă se constituie din acele elemente educaționale cunstruite specific pentru
a restructura sistemul raportat la climatul social, politic și economic al perioadei. „ Educația
contemporană reprezintă educația dintotdeauna în permanența ei, educația care răspunde
solicitărilor societății contemporane, mai mult care anticipeazii trasformările societă ții viitoare,
proiectează, organizează, coordonează acțiunile și factorii responsabili de aceste transformări ”
(Tiron, 2005, p. 9).
Modernizarea reprezintă finalmente un proces prin care o societate își dezvoltă puterea
economică și capacitățile politice (Inglehart, 1997) . Este un proces natural prin care o societate
progresează și își atinge obiectivele. Modernitatea s -a produs natural în Occident, fără o planificare
prealabilă concepută în acest sens, aceasta fiind datorată unei dezvoltări economice și a unor
revoluții științifice și tehnologice (Schifirneț, 2016) . În centrul acestui proces se află
industrializarea, iar tranziția de la societățile pre -industriale la cele industriale a fost realizată,
conform spuselor lui Max Weber (apud Inglehart, 1997), printr -o raționalizare treptată a tuturor
dimensiunilor socia le regăsite, prin trecerea de la valori tradiționale, de regulă religioase, la valori
raționale, legi laice aplicate în sfera economică, politică și socială. După spusele lui Constantin
Schifirneț: „ Modernitatea înseamn ă caracterul, însu șirea sau proprieta tea de a fi modern și
cuprinde în sine tendin ța ei c ătre universalitate și raționalitate” (2016, p. 21).

4
Un alt concept central este cel de „valoare”. Valoarea ca și concept economic reprezintă
ceea ce face un bun material relevant și dezirabil. Astfel, v aloarea ca și concept filosofic este acea
caracteristică de ordin mentafizic ce este atribuită pentru a asigura prestigiu și respect unor practici
și credințe relevante pentru buna funcționare a unei societăți. „Tot ceea ce oamenii apreciază,
respectă, dor esc să obțină, recomandă, propun ca ideal, poate fi considerat o valoare ” (Rezsohazy,
2008, p. 15). Însă relativismul acestui concept, deși prezentat sub forme absolute, greu poate fi pus
la îndoială. Ceea ce reprezintă o valoare pentru unii poate fi combă tut cu o contra -valoare de alții:
libertate vs. egalitate; proprietate privată vs. proprietate publică, naționalism vs. internaționalism,
etc., toate acestea se formulează în strânsă legătură cu individul și reperul valoric al acestuia
(Rezsohazy, 2008) . Cert este însă faptul că fiecare dintre noi posedă o busolă valorică în funcție
de care se auto -calibrează atitudinal și comportamental.
Alte conceptele/idei relevante pentru cercetarea propusă sunt: modernismul și
postmodernismul; multiculturalismul; marxismul cultural; globalizarea și mondialismul;
drepturile omului; laicizare și secularizare; teoria educației; educația în context european; școala
și educația postmodernă.
3. Obiective le și între bările cercetării
Obiect ivele cercetării sunt formulate în jurul dorin ței finale de a explica elementele
specifice regăsite în noua abordare educațională și de a determina impactul pe care acestea îl vor
avea în formarea viitorului cetățean român. Astfel am formulat următoarele obiective:
• Identificarea noilor dimensiuni valorice regăsite în noua abordare educațională pentru
învățământul gimnazial ;
• Explicarea noilor dimensiuni valorice regăsite în noua abordare educațională pentru
învățământul gimn azial prin raportare la trecut și prezent ;
• Determinarea cauzelor care au condus către noile dimensiuni valorice regăsite în noua
abordare educațională pentru învățământul gimnazial ;
• Corelarea climatului socio -cultural contemporan cu nou a abordare educațională pentru
învățământul gimnazial.
Întrebările cercetării ce pot fi extrase din obiectivele formulate sunt următoarele:
• În ce măsură noua abordare educațională pentru învățământul gimnazial prezintă noi
dimensiuni valorice?

5
• Sunt dimensiunile valorice regăsite în noua abordare educațională pentru învățământul
gimnazial specifice contemporaneității, respectiv curentului post -modernist prin conținutul
lor?
• În ce măsură noile dimensiuni valorice sunt compatibile cu societatea rom ânească
contemporană?
4. Metode și tehnici utilizate
Din punct de vedere metodologic îmi propun un studiu de caz cu următoarele tehnici de
analiză :
• O analiză de conținut calitativă a noilor programe școlare elaborate pentru aria curriculară
„Om și Societate”, prin rapor tare la realitățile sociale, politice și ec onomice contemporane;
• O analiză comparativă între conținutul noile programe școlare elaborate pentru aria
curriculară „Om și Societate” și conținutul programele școlare antecedente, analiză
concentrată pe elementele de interes;
• O analiză de conținut calitativă asupra noilor manuale școlare de Educație Socială, Istorie,
Limba și Literatura Română, Informatică și TIC, Consiliere și Dezvoltare Personală și
Religie, concepute pentru clasa a V -a din învățământul gimnazial , prin raportare la
realitățile sociale, politice și economice contemporane;
• Derularea unor interviuri semi -structurate privind natura noilo r modificări cu o serie de
cadre didactice însărcinate cu administrarea acestor noi programe (directori de șco li,
profesori de Istorie, profesori de Educație Socială, profesori de Informatică, consilieri etc.).
Încadrarea ontologică, epistemică și teoretică a proiectului de
licență
1. Perspectiva ontologică – Ce este realitatea?
Poziția ontologică pe care mi -o asum în această cercetare definește realitatea socială ca
fiind o construcție în permanentă schimbare și formată din interpretări socio -culturale generate
contextual . Spre deosebire de realit ățile naturale , care sunt exact e și incontestabile , realitățile
socio -culturale în care operăm variază în funcție de evoluția abilităților noastre de a ne justifica
din punct de vedere istoric și cultural .

6
Soceitatea contemporană a dus la apariția unor noi dimensiuni existențiale în conștiința
omului modern, noi dileme generate de activarea acelor perspective ontologice aflate anterior într –
o stare latentă în mentalul colectiv . Astfel, umaintatea este forțată să-și actualizeze viziunea asupra
lumii, să formuleze noi interpretări și semnificații pentru a stabili o nouă logică acțională în raport
cu provocările lumii contemporane .
Auguste Comte este cel care a stabilit un parcurs evolutiv al dezvoltării mentale prin care
umanitatea trece și a conturat astfel pozitivismul sociologic. Prin aceasta, Comte identifică trei
stadii dinamice, fiecare marcând momente de tranziție în istori a omenirii , iar astfel societatea a
cunoscut (Comte, 1963/1999) :
1. Stadiul teologic , specific perioad ei arhaic e, este stadiul primordial ce are la bază interesul
pentru mistic, pentru divin, realitatea este puternic mistificată, iar incognoscibilul este
slăvit.
2. Stadiul metafizic , caracteristic pentru perioada feudală, marchează punctul în care forța
raționamentului se dezvoltă și o depășește pe cea a divinității, valabilitatea din punct de
vedere rațional primând în argumentare.
3. Stadiul pozitiv , stadiul care caracterizeză perioada modernității, reprezintă momentul în
care progresul științific a ajuns într -un punct în care a determiant o revoluție în ceea ce
privește metodologia deslușirii misterelor existenței, accentul fiind pus pe observație,
experiment și comparație ca tehnici ultime de a ajunge la adevăr .
Omenirea a evoluat de la stadiul teolgic, trecând prin s tadiul metafizic, ajungând la stadiul
pozitiv prin dezvoltarea specializată a forței materiale și a forței intelectuale . „Această lungă
succesiune de preambuluri necesare conduce în sfârșit inteligența noastră, încetul cu încetul
emancipată, la starea sa d efinitivă de pozitivitate rațională ” (Comte, 1963/ 1999 , p. 21 ).
Max Weber pune însă la îndoială tocmai această noțiune, acesta observând faptul că
științele sociale nu pot, prin natura lor, să atingă un grad de obiectivitate specific științelor naturii,
acestea fiind preocupate de înțelegerea și interpretarea acțiunii sociale , iar p utem vorbi de acțiune
numai în măsura în care aceasta are o semnificație subiectivă pentru individul care acționează.
Un alt aspect care contestă acest stagiu final pozitivist în evoluția științelor soci ale prezis
de Comte este faptul că modernitatea nu pare să fie ultimul stagiu al istoriei. Avansul societăților
industriale a dus către noi modificări care în mod paradoxal schimbă accentul caracteristic pus pe

7
raționalism ca mecanism ultim în determinarea progresului (Inglehart, 1997). Relativismul cultural
dezvoltat în post -modernism este atât de pronunțat încât se reduce ideologic la o formă de
determinism cultural, teoria conform căreia omul este configurat în totalitate de către cultură,
independent de orice realitate externă, naturală. Astfel, modernizarea ia o nouă direcție, o direcție
către o societate mai „umană”, o societate care să ofere mai multă libertate de exprimare indivdului
în detrimentul autorităților birocratice și accentului pus pe eficiență economică și raționalism
științific (Inglehart, 1997) .
Finalmente putem observa faptul că societatea a trecut procedural de la predominanța unei
perspective ontologice de natură funcționalistă (societatea este formată dintr -un sistem complex
de structuri fun cționale menite să asigure stabilitate și ordine socială) către abordarea unei
perspective ontologice de natură constructivistă (societatea este construită dintr -un agregat de
semnificații subiective și contextuale ). Un exemplu pentru a ilustra această tranziție îl poate
reprezenta tocmai modul cum omul modern își definește identitatea, unde spre exemplu identitatea
de gen, cândva stabilită în strânsă legătură cu realitatea biologică și funcțională a organului genit al,
astăzi este relativizată și formulată ca fiind un construct totalmente socio -cultural.
În acest context al tranziției de paradigmă, sistemul de educație, cu rolul lui de a transmite
și promova viziunea asupra lumii ce predomină în societatea contempora nă, trece printr -o serie de
modificări în ceea ce privește îndeplinirea funcțiilor sale inițial stabilite de a socializa și pregăti
viitorul cetățean pentru o minunată lume nouă.
2. Perspectiva epistemologică – Cum ajungi să cunoști realitatea?
Deși nu pe deplin convins, î mi încadrez cercetarea într -o paradigmă mai curând
interpretativă , căutând să determin semnificațiile subiacente ce stau la baza fenomenul studiat . Mi-
am propus interpretarea și explicarea valorilor și atitudinilor specifice regăsite în no ua abordare
educațională formulată la nivel național, prin raportare la contextul cultural și istoric în care acestea
au fost concepute, iar aceasta o pot realiza doar printr -o cercetare de ordin calitativ.
Cercetările calitative, deși acoperă o mare varietate de aborări, nu se bazează pe măsurări
numerice, urmărind descrierea comprehensivă a unui eveniment sau a unui fenomen social. În
cazul unei abordări cantitative a problemei, metodele utilizate folosesc tehnici structurate (sondaje,
experiment, observație pe baza unei grile structurate), unde metodele specifice unei abordări
calitativ e utilizează tehnici nestructurate (interviul individual, interviul de grup, studiul de caz,

8
variante de analiză a document elor). În acest caz, consider că tehnicile nestructurate de analiză îmi
oferă o paletă largă de date pe care ulterior le pot interpreta înțelesurile pentru a putea răspunde la
întrebările cercetării .
3. Perspectiva teoretică – Ce abordare putem folosi pentru a obține cunoștințe?
Interpret ativism -ul teoretic îmi oferă cea mai mare libertate de analiză în condițiile în care ,
pentru a putea pune sub lupă valorile și atitudinile socio -culturale , concepte care prin natura lor
sunt construcții subiective, este necesară capacitatea de a jongla cu noțiuni de ordin calitativ pentru
a putea explica de ce o schimbare de valori și atitudini se produce în sistemul educațional
românesc.
Abordarea teoretică de la care plec în cercetarea mea definește schimbarea soci ală ca fiind
rezultatul final al interacțiunilor dintre oameni. I nteracțiunea socială se referă la negocierea
simbolică ce conduce la împărtășirea semnificațiilor atribuite de doi sau mai mulți actori ce
relaționează. Prin interacțiune socială oamenii își construiesc propriile medii simbolice prin care
atașează semnificații și astfel se raportează la mediul fizic. Acțiunea este ghidată de mediul
simbolic, iar nu de stimulii mediului fizic. Modificările survenite în sistemul de educație românesc
pot fi inter pretate astfel ca fiind o reacție și o consecință inevitabilă a faptului că mediul simbolic
contemporan devine instituționalizat. Acestea constituie fundamentul acțiunii sociale, adică a
acțiunii a cărei semnificație este ghidată în funcție de comportament ul celorlalți. Acțiunea socială
este rezultatul tranzacțiilor sau al schimburilor de semnificație. Din aceste tranzacții sau schimburi
rezultă moduri habituale de acțiune, obiceiuri, ritualuri și rutini standardizate de reguli, adică
instituții sociale.
Utilizând această perspectivă teoretică ne putem explica contextul sociologic în care
politicile de identitate (identity politics) sunt formulate, politici care consider că se reflectă noua
abordare educațională pentru învățământul gimnazial, acestea pornind de la premisa că o
intrepretare a socialului este strâns legată de identitatea individului. Politicile de identitate se
concentrează pe modul c um perspectivele politice ale omului sunt influențate de aspecte legate de
identitatea acestora. În acest context, o ideologie este valabilă doar prin corelarea acesteia cu
identitatea etnică, religioasă, de gen, de rasă, etc. a individului care o formulea ză.

9

Bibliografie

Comte, A. (1963/1999). Discurs asupra spiritului pozitiv. București: Editura Științifică.
Inglehart, R. (1997). Modernization and Postmodernization. New Jersey: Princeton University
Press.
Rezsohazy, R. (2008). Sociologia valorilor. Iași: Institutul European.
Schifirneț, C. (2016). Modernitatea tendențială. Reflecții despre evoluția modernă a societății.
București: Tritonic.
Tiron, E. D. (2005). Dimensiunile educației contemporane. Iași: Institutul European.
Zlătescu, A. (2016, Octombrie 27). Analiză comparativă a manualelor de Cultură Civică.
Preluat de pe Educația fără discriminare e și treaba mea!:
http://www.educatiefaradiscriminare.ro/articole/ce -spun -manualele/analiza -comparativa –
manualelor -de-cultura -civica/