Sharp power prin narațiuni strategice: discursul Sputnik cu [609550]

Universitatea Babeș -Bolyai
Facultatea de Istorie și Filosofie
Departamentul de Studii Internaționale și Istorie Contemporană
Specializarea : Leadership și Comunicare în Organizații Internaționale

DISERTAȚIE DE MASTERAT
Sharp power prin narațiuni strategice: discursul Sputnik cu
privire la relația România -NATO (2016 -2020)

Student: [anonimizat]:
Dr. Alin Nicula
Lect. univ. dr. Natalia Cugleșan

Cluj Napoca
2020

Cuprins :
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 1
Contextul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 1
Problema de cercetare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 2
Obiectivul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 3
Întrebarea de cercetare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 3
Argumentul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 4
Structura lu crării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 4
Revizuirea literaturii de specialitate ………………………….. ………………………….. ……………….. 5
Probleme și dezbateri ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 5
Federația Rusă în contextul societății în rețea: de la soft power la sharp power …….. 5
Între război hibrid și interferență hibridă ………………………….. ………………………….. …. 8
Războiul informațional ca parte a in terferenței hibride ………………………….. ………… 12
Narațiunile strategice ………………………….. ………………………….. ………………………….. 16
Întrebări și ipoteze ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 17
Contribuții și lacune ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 20
Teorie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 24
Cadrele analitice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 24
Conceptualizare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 45
Metodologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 48
Colectarea datelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 50
Reducția datelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 66
Articole care subminează rolul NATO și SUA în raport cu România …………………. 66
Articole care descriu NATO și SUA prin prisma unor actori politici …………………. 70
Articole care plantează diviziuni între NATO, SUA și Uniunea Europeană ………… 71

Articole care redau perc epția Federației Ruse asupra NATO și SUA …………………. 72
Articole care modelează percepția opiniei publice românești prin ,,legăturile” dintre
cazul Caracal și prezența NATO și SUA în România ………………………….. …………………….. 74
Studiu de caz: Evoluția formațiunilor discursive anti -SUA și anti -NATO în cadrul Sputnik
România -Moldova, în intervalul 2016 -2020 ………………………….. ………………………….. …………….. 75
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 81
Rezultatele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 81
Limitele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 82
Viitoarea agendă de cercetare ………………………….. ………………………….. ………………….. 83
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 84
Surse secundare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 84
Surse primare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 86

1
I. Introducere

1.1. Contextul cercetării
Contextul asupra căruia se axează această cercetare îl reprezintă prezentarea cadrului
internațional de după prăbușirea Uniunii Sovietice, cadru în care în noul sistem internațional
unipolar, unde SUA acționa în calitate de ,,cruciat al omenirii”, regăsim o Federație Rusă
îndreptată vehement spre Occident, pentru ca, începând cu a doua jumătate a anilor 1990 și
începutul anilor 2000, aceasta să -și consolideze propriul proiect democratic. În acest sens, d upă
dezintegrarea Uniunii Sovietice, liberalii din Rusia au susținut reforme politice și economice
extinse. Modelul socialist de guvernare și -a pierdut farmecul , iar oamenii căutau o alternativă
viabilă , întrucât aceștia tindeau spre o Rusie care să fie ancorată în Europa în calitate de stat
dominat de principii și valori europene. Cu toate acestea, elitele au fost împărțite în funcție de
natura și ritmul a cestor reforme. În timp ce radicalii lui Boris Elțîn doreau o transformare rapidă a
Rusiei într -o economie de piață, gradualiștii militau pentru o tranziție lentă, dar prudentă, iar
comuniștii se opuneau ferm agendei neoliberale și politicii externe pro -occidentale1.
Deși la început administrația Elțîn dădea semne că Rusia urma un parcurs european în ceea
ce privește reformele interne, presiunile interne și externe asupra echipei lui Boris Elțîn au făcut
ca tranziția rapidă spre democrație să se transforme într-un eșec lamentabil, pe fundamentele căruia
s-au afirmat adepții slavofili ai eurasianismului. Astfel, occidentaliștii au fost criticați pentru faptul
că nu au ținut cont de interesele Rusiei, în timp ce Partidul Comunist s -a afirmat ca formațiune
politică dominantă în urma câștigării alegerilor parlamentare din 1995. În ceea ce privește
eurasianismul, aceasta începe să devină principala ideologie definitorie pentru viziunea Federației
Ruse asupra noilor realități internaționale, având drept priorități următoarele: (a) restabilirea
mândriei Rusiei, (b) integrarea economică a fostului spațiu sovietic, (c) combaterea încercării
occidentale de schimbare a regimului în vecinătate, (d) plecarea de la politica orientată spre Vest

1 Rajan Kumar, „Russia’s Foreign Policy: An Overview of 25 Years of Transition” în International Studies , vol. 53,
nr. 3–4, iulie 2016, p. 214.

2
și căutarea partenerilor din Asia, (e) protejarea diasporei ruse în spațiul fostului sovietic și (f)
cooperarea strânsă cu China2.
Cu toate acestea, schimbările de paradigmă în Federația Rusă după 1991 nu s -au rezumat
doar la emergența eurasianismului. Prăbușirea URSS a creat, printr e altele, și o criză identitară
care putea fi rezolvată prin tranziția de la identitatea imperială la una națională, dar asta ar fi obligat
Rusia să renunțe la narațiunile strategice constitutive care au definit identitatea sistemului
internațional bipolar . Din acest motiv, o mare parte din elita politică (din care făceau parte și
siloviki ) s-a creștinat ,,peste noapte”, găsind în ortodoxism un refugiu identitar, fapt care a permis
crearea unei false narațiuni strategice conservatoare menită să contracareze narațiunea strategică
occidentală care are la bază normele și valorile democrației liberale3. Odată ce Vladimir Putin a
ajuns la putere în anul 2000, potențialul de promovare și diseminare a acestei narațiuni crește
semnificativ, întrucât Rus ia lansează o puternică ofensivă informațională asupra Occidentului prin
acapararea de spațiu mediatic în mass -media occidentală, precum și prin exploatarea spațiului
informațional online4. Prin urmare, având în vedere mijloacele și instrumentele utilizat e în
campanii precum cea din Georgia din 2008 sau Crimeea și estul Ucrainei din 2014, regimul Putin
a intrat într -o nouă fază a utilizării unor strategii menite să îndeplinească mult mai rapid, facil și
eficient obiectivele de politică externă ale acestuia : etapa războiului hibrid în cadrul căruia sunt
utilizate fie alternativ, fie simultan mijloace de natură militară, cât și mijloace de natură
nonmilitară.

1.2. Problema de cercetare
În contextul în care în noul sistem internațional avem de a face cu o Federați e Rusă care
contestă ordinea mondială generată de prăbușirea Uniunii Sovietice și extinderea NATO spre
Europa Centrală și de Est, problema noastră de cercetare are în vedere evoluția politicii externe a
Federației Ruse de la utilizarea războiului hibrid în operațiunile din Georgia, Crimeea și estul

2 Ibidem , p. 218.
3 Lucian Dumitrescu, „The Role of Strategic Narratives in Information Warfare” în Pol. Sc. Int. Rel., XV , vol. 1,
București, 2018, pp. 37 -38.
4 Marcel H. van Herpen, Putin's Propaganda Machine: Soft Power and Russian Foreign Policy , Rowman & Littlefield
Publishers, Maryland, 2015, pp. 89 -92.

3
Ucrainei la interferența hibridă în chestiunile politice, economice și sociale ale statelor membre
NATO, unde miza cea mare o reprezintă promovarea și diseminarea narațiunii strategice anti –
occidentale. Parcursul evolutiv al acestei strategii de politică externă este dat de faptul că, dacă în
operațiunile din Georgia, Crimeea și Donețk regimul Putin a utilizat atât mijloace militare, cât și
mijloace nonmilitare, în raport cu Occidentul acesta utilizează o panoplie de mijloace strict
nonmilitare. Prin urmare, având în vedere avantajele utilizării unei astfel de strategii, promovarea
narațiunii strategice anti -occidentale cu ajutorul dezinformării și diplomației clandestine implică
un grad sporit de nonatribuire și d e diseminare, precum și costuri semnificativ reduse.
Cu toate acestea, ținând seama că literatura de specialitate tratează problematica
narațiunilor strategice ale Federației Ruse doar prin raportarea la narațiunea strategică
conservatoare (care implică o puternică componentă de ortodoxism, mesianism conservatorism și
excepționalism), este necesar să menționăm și existența unei narațiuni strategice anti -occidentale,
din cadrul căreia componentele narațiunii conservatoare lipsesc, fiind înlocuite cu o serie de
structuri discursive care modelează percepția asupra rolului NATO în Europa Centrală și de Est.

1.3. Obiectivul cercetării
Ținând seama de problema de cercetare expusă mai sus, obiectivul cercetării noastre constă
în identificarea, pe baza studiului de caz exploratoriu, a principalelor elemente constitutive ale
narațiunii strategice anti -occidentale în România, raportate la calitatea de membru NATO a țării
noastre.

1.4. Întrebarea de cercetare
Având în vedere obiectivul de cercetare enunțat anterior, întrebarea de cercetare pe care
această lucrare o adresează este:
• Care sunt elementele narațiunii strategice anti -occidentale în România în raport cu calitatea
sa de membru NATO?

4
1.5. Argument ul cercetării
Pornind de la întrebarea de cercetare lansată, argumentul nostru rezidă în ideea că
narațiunea strategică anti -occidentală reprezintă obiectivul principal al campaniilor de
dezinformare lansate de regimul Putin, în cadrul strategiei de interferență hibridă în procesele
interne ale statelor membre NATO. Din acest motiv, principalele elemente definitorii pentru
această narațiune strategică sunt reprezentate de o serie de formațiuni discursive care subminează
rolul NATO în raport cu România, precum și beneficiile calității de membru al României în
organizație, care prezintă NATO ca o relicvă a Războiului Rece a cărei supraviețuiri depinde doar
de menținerea unui climat imperialist -militarist și care nu mai reprezintă o garanție de securitate
colectivă, ci o afacere pentru anumite elite. Astfel, narațiunea strategică anti -occidentală cuprinde
atât o componentă de limbaj operațional care reliefează viziunea regimului Putin asupra prezenței
NATO în proximitatea sferei sale de influență, precum și o componentă de limbaj emoțional prin
care narațiunea în cauză generează resentimen te ale populațiilor față de organizație.
Pornind de la aceste elemente, considerăm că este necesară o reconceptualizare a
narațiunilor strategice pentru a face o distincție mai clară între dimensiunea culturală a acestora
(așa cum este cazul narațiunii str ategice conservatoare) și dimensiunea politico -militară (așa cum
este cazul narațiunii strategice anti -occidentale).

1.6. Structura lucrării
Lucrarea este împărțită pe 6 capitole : (1) introducerea , unde se prezintă principalele
aspecte introductive în tema cercetării ; (2) revizuirea literaturii de specialitate , unde vor fi
prezentate perspectivele autorilor relevanți pentru problema noastră de cercetare; (3) teoria , unde
se expun și se explică pe larg principalele cadre conceptuale relevante pentru problema de cercetare
aleasă ; (4) metodologia , unde se explică principalele modalități de utilizare a datelor colectate în
raport cu problema de cercetare și c adrele teoretice; (5) studiul de caz , unde se demonstrează
modul în care teoria utilizată la capi tolele de mai sus se aplică pe o stare de fapt sau în raport cu o
realitate ; (6) concluziile unde se vor prezenta rezultatele obținute ca urmare a acestei cercetări,
precum și limitele cu care ne -am confruntat în realizarea acesteia.

5
II. Revizuirea literatur ii de specialitate

2.1. Probleme și dezbateri
În cadrul literaturii de specialitate care surprinde evoluția de la război hibrid la interferență
hibridă și, mai cu seamă, la războiul informațional ca parte a acestei interferențe hibride, s -au
conturat o serie d e dezbateri, care surprind această evoluție de la prăbușirea URSS, în 1991, și
până în prezent. Pornind de la dezbaterile legate de evoluția noii ecologii de comunicare, care
permite instrumentalizarea unor mijloace militare și nonmilitare pentru atingerea unor obiective
politice de către regimurile autoritare și până la dezbaterile legate de rolul narațiunilor strategice
în cadrul războiului informațional al regimului Putin, o serie de autori au studiat, surprins și
teoretizat evoluția de la războiul hibri d al Federației Ruse (purtat în Georgia, Crimeea și estul
Ucrainei) la interferența hibridă. Mai cu seamă, ne vom referi la componenta de război
informațional – ale cărei ,,granițe ” se ,,extind ” până în lumea occidentală. În acest sens, având în
vedere pro blema noastră de cercetare axată pe utilizarea narațiunilor strategice de către regimul
Putin în cadrul războiului informațional lansat de acesta împotriva Occidentului, principalele
dezbateri teoretice din cadrul literaturii de specialitate au în vedere m odalitățile prin care politica
externă de tip sharp power a regimului de la Kremlin încearcă să creeze mediul facil diseminării
propriilor narațiuni strategice, ca formă de opoziție cu cele ale Occidentului.
2.1.1. Federația Rusă în contextul societății în rețea: de la soft power la sharp power
În acest context, apariția spațiului virtual, în calitate de mediu care facilitează diseminarea
informațiilor, fără a ține cont de spațiu, timp și valoarea de adevăr a acestora, a creat și cadrul
perfect pentru contestarea relațiilor de putere de instituționalizate. Astfel, Castells (2007) consideră
că apariția a ceea ce el numește ,,autocomunicare în masă ” a favorizat apariția unor tendințe care
afectează atât statele, cât și piața media. Pe de o parte, actorii statali, cei care exercită puterea,
resimt amenințări în contextul globalizării care le limitează procesul suveran, presiunile pieței care
îi dereglează capacitatea de intervenție, precum și de crizele de legitimitate politică care le poate
slăbi influența asupra cetă țenilor. Pe de altă parte, industriile culturale și mass -mediile de afaceri
se caracterizează prin concentrarea afacerilor și segmentarea pieței, fapt care duce la o concurență

6
oligopolistă accentuată, livrare de mesaje și rețeaua verticală a industriei mu ltimedia. În acest sens,
evoluția Internetului, a comunicațiilor mobile, a mediei digitale și a unei varietăți de instrumente
software social au determinat dezvoltarea rețelelor orizontale de comunicare interactivă în care
scopul actorilor politici rezidă în utilizarea spațiului informațional pentru a ocoli media și a
transmite mesajele mult mai rapid, pentru a provoca expunerea mass -mediei și a publicului larg5.
În acest context, actori precum Federația Rusă exploatează aceste rețele pentru a lansa ofensive
propagandistice în spațiul mediatic occidental. Conform lui van Herpen (2015), în epoca post –
sovietică, Kremlinul a început să folosească diferite canale pen tru a -și disemina propria
propagandă, dat fiind faptul că supremația ideologică a lumii occidentale de după terminarea
Războiului Rece a convins conducerea rusă despre importanța soft power -ului. Ca atare, odată cu
preluarea puterii de către Vladimir Putin , în 2000, potențialul de soft power al Rusiei a cunoscut o
traiectorie ascendentă prin: fundamentul istoric și afinitatea culturală a minorităților ruse din țările
vecine, limba rusă, puterea Bisericii Ortodoxe Ruse și nostalgiile legate de prăbușirea Uni unii
Sovietice. Drept urmare, după revoluția portocalie din Ucraina, din 2004, regimul Putin începe să
dezvolte o ofensivă propagandistică printr -o serie de mijloace care includ resovietizarea fostelor
agenții de presă sovietice, înființarea unor posturi d e televiziune care să disemineze narațiunile
Kremlinului, precum și achiziționarea unor ziare sau tabloide occidentale cu mari probleme
financiare de către oligarhii ruși. Toate aceste mijloace au avut rolul de a acutiza decalajele dintre
Europa și Statele Unite ale Americii, dintre publicul european și guvernele democratice pentru a
modela reacția privind implicările Rusiei în Georgia, Crimeea și Ucraina6. Din aceste considerente
de natură ideologică și geopolitică, Federația Rusă a ajuns ca, până acum, s ă facă trecerea de la o
politică externă de tip soft power , prin care să -și promoveze propriile elementele societale atât în
rândul statelor cu diasporă rusă, cât și în rândul statelor occidentale, la una de tip sharp power7,
prin care să submineze democr ațiile liberale pentru a facilita propagarea valorilor autocratice în
calitate de soluții alternative pentru punctele slabe ale democrației. Walker și Ludwig (2017), spre
exemplu, afirmă că eforturile de manipulare a informațiilor ale regimului Putin repre zintă atacuri

5 Manuel Castells, „Communication, Power and Counter -Powe r in the Network Society” în International Journal of
Communication , nr. 1, 2007, pp. 238 -246.
6 Marcel H. van Herpen, Putin's Propaganda Machine: Soft Power and Russian Foreign Policy , Rowman & Littlefield
Publishers, Maryland, 2015, pp. 89 -118.
7 Joseph S. Nye Jr., „How Sharp Power Threatens Soft Power. The Right and Wrong Ways to Respond to Authoritarian
Influence” în Foreign Affairs , 24.01.2018, disponibil pe
https://www.foreignaffairs.com/articles/china/2018 -01-24/how -sharp -power -threatens -soft-power , accesat la data de
11.03.2020.

7
multidimensionale asupra prestigiului democrațiilor liberale. În acest sens, cei doi disting o serie
de caracteristici ale politicii externe de tip sharp power . Spre deosebire de hard power , sharp
power implică un grad sporit de camuflare, fa pt pentru care eforturile de combatere beneficiază de
un tip semnificativ de întârziere, datorită detecției dificile din partea statelor democratice în timp
ce, spre deosebire de soft power , acest tip de putere surpinde natura malignă și agresivă a
regimur ilor autoritare. Din această cauză, regimului autoritar al lui Vladimir Putin i -a fost
,,permisă ” pătrunderea în țesătura societăților democratice pentru a amplifica clivajele existente și
pentru a promova valorile regimului său: monopolul asupra puterii, controlul de sus în jos, cenzura
și loialitatea forțată sau cumpărată8.
În cadrul acestei politici externe de tip sharp power , Federația Rusă utilizează ceea ce mulți
autori de specialitate numesc drept ,,război hibrid ”. Pornind de la defini ția oferită d e Hoffmann
(2007), cel care propune acest concept pentru a a desemna ,,diferite moduri de luptă care includ
capacități convenționale, dar și neregulate precum acțiuni teroriste, discriminarea, violența,
constrângerea și dezordinea criminală, conduse de sta te sau chiar actori nonstatali, pentru
obținerea unui efect de sinergie în dimensiunea fizică și psihologică a conflictului”9, dezbaterile
din cadrul literatur ii de specialitate axat ă pe această problemă de cercetare surprind atât
componenta militară, cât și componenta nonmilitară a acestui nou tip de război. De exemplu,
Prange și Norton (2019) aplică principiul asincronicității dintre beligeranți atât războiului
convențional, cât și războiului cibernetic. În esență, aceștia consideră că Internetul reprezintă o
zonă de război constantă, iar bătălia desfășurată este avantajoasă pentru cei care dispun de
superioritate tactică. Problema majoră constă în faptul că spațiul cibernetic a atra s o varietate de
actori revizioniști care nu au suficiente mijloace convenționale pentru a învinge Occidentul într –
un conflict clasic, dar care posedă o bună înțelegere a posibilităților nelimitate oferite de spațiul
informațional cibernetic. Prin urmare, putem deduce că obiectivul principal al atacatorilor rezidă
în prăbușirea funcției ordonate a sistemelor și subsistemelor sociale destinate stabilității societății
umane complexe. În contrast, strategia asincronicității aplicată războiului convențional pre vede
doar utilizarea eficientă a contingentelor pentru a întârzia și chiar sabota răspunsul militar al celui

8 Christopher Walker, Jessica Ludwig, „The Meaning of Sharp Power. How Authoritarian States Project Influence”
în Foreign Affairs , 16.11.2017, disponibil pe https://www.foreignaffairs.com/articles/china/2017 -11-16/meaning –
sharp -power , accesat la data de 11.03.2020.
9 Frank G. Hoffman, Conflict in the 21st century: The Rise of Hybrid Wars , Potomac Institute for Policy Studies,
Arlingt on, Virginia, 2007, p. 7.

8
atacat10. În schimb, Reichborn -Kjennerud și Cullen (2016) consideră că termenul de r ăzboi hibrid
a fost scos din relativa obscuritate a cercurilor de teorie militară pentru a deveni un concept menit
să descrie o multitudine de provocări aparent diferite de securitate și apărare ale Occidentului. Cu
toate acestea, problema reală a acestui concept nu o reprezintă definirea sa, ci modalitatea de a
clarifica conceptul în așa fel încât să fie util. Spre exemplu, cei doi autori disting războiul hibrid
utilizat de actorii statali de cel utilizat de actorii nonstatali, în ciuda faptului că ambele tipologii
urmăresc estomparea dintre război și pace, precum și extinderea luptei în spațiile cognitive. Prin
urmare, aceștia lansează ideea conform căreia ar fi mult mai importantă concentrarea pe propriile
vulnerabilități pentru a identifica mai ușor instrumentele de putere ale inamicului care le
exploatează11. În ac eeași idee, Midttun (2020) argumentează că războiul hibrid aplicat Ucrainei
presupune o folosire limitată a puterii militare strict pentru a defini spațiul de luptă real, însă lupta
se poartă în spațiile cognitive ale populațiilor vizate pentru a distorsio na ceea ce se consideră a fi
pace, conflict și război, precum și ceea ce este și ceea ce nu este parte a câmpului de luptă. În
consecință, acesta consideră că Ucraina are nevoie de o strategie defensivă care să fie aplicată atât
câmpului de luptă clasic, c ât și al celui din spațiile cognitive12.
2.1.2. Între război hibrid și interferență hibridă
În timp ce unii autori se concentrează pe teoretizarea principalelor aspecte care definesc
componenta militară și componenta nonmilitară a războiul hibrid, precum și pe tipurile de actori
care utilizează acest nou tip de război pentru a -și atinge țelurile de pe agenda de politică externă,
Thornton (2016) se axează pe obiectivele urmărite de actorii care utilizează acest nou tip de război.
Pornind de la ideea faptului că în cadrul războiului hibrid se regăsește o puternică componentă de
război asimetric, pri n faptul că un actor mai slab, care se folosește de asimetrie, va putea transforma
punctele tari ale inamicului mai puternic în vulnerabilități, obiectivul principal al vulnerabilizării
punctelor forte ale adversarului rezidă în înlocuirea forței, tocmai d in considerentul faptului că
Federația Rusă nu poate contracara influența omologilor ei din cadrul NATO. Ca atare, regimul

10 Bjoern Dennis Prange , Andy Norton , Asynchronous Warfare: The Strategies and Tactics That Give Attackers the
Advantage in the Cyberwar That is Already Being Waged , Last Line, 2019.
11 Erik Reichborn -Kjennerud, Patrick Cullen, What is Hybrid Warfare? Norwegian Institute for International Affairs,
2016.
12 Hans Petter Midttun, „ What if? Hybrid War and consequences for Europe (part 1) ” în Euromaidan Press , disponibil
pe http://euromaidanpress.com/2020/03/06/what -if-hybrid -war-and-consequences -for-europe -part-1/, accesat la data
de 1.05.2020.

9
Putin utilizează principiile democratice împotriva propriilor state – în special a presei libere și a
libertății de exprimare care nu pot fi îngrădite – pentru a facilita declanșarea unui război
informațional împotriva Occidentului, finanțând, totodată, o serie de grupări ecologiste, sindicate,
partide politice de opoziție și chiar universități pentru a submina guvernele democratice13. Cu toate
acestea, în raport cu Ucraina, regimul de la Kremlin s -a folosit de o serie de eforturi bazate pe
război informațional, conform lui Iasiello (2017). Astfel, utilizând o serie de instrumente de natură
informațională, acestea având și puternice comp onente de natură tehnică sau psihologică, regimul
Putin a reușit să obțină rezultatele dorite în cadrul operațiunilor din Georgia (2008) și Crimeea
(2014). Dacă în Georgia miza cea mare a constat în lupta pentru exercitarea controlului asupra
fluxului de i nformații de către comunitatea globală, în timpul conflictului, în Crimeea aceasta a
stăruit în lansarea unor atacuri cibernetice pentru a închide infrastructura de comunicații, a
dezactiva site -urile ucrainene și a bloca telefoanele mobile ale oficialilor ucraineni înaintea
pătrunderii insurgenților în peninsulă. În acest sens, datorită succeselor din Georgia și Crimeea,
Rusia a reușit să își depășească adversarul reprezentat de Statele Unite ale Americii, prin utilizarea
spațiului informațional, în scopul consolidării capacităților de propagandă, diseminare de mesaje
și dezinformare în sprijinul obiectivelor geopolitice14. În plus, tot pentru a -și atinge obiectivele de
politică externă în raport cu Georgia și Crimeea, Renz și Smith (2016) consideră că Fede rația Rusă
a utilizat două abordări distincte în raport cu fiecare actor, în funcție de instrumentele de putere
care se pliau cel mai bine pe vulnerabilitățile specifice fiecăruia dintre aceștia. Din acestă cauză,
prin abordările războiului hibrid folosite în Georgia și Crimeea, Rusia a identificat o nouă ,,artă de
război ” care reprezintă o amenințare pentru statele occidentale, în ciuda deficiențelor sale privind
capabilitățile convenționale. În consecință, instrumentele nonmilitare, cum ar fi informația, sunt
văzute ca fiind cea mai mare amenințare venită din partea regimului Putin, în condițiile în care
eficiența și amploarea acestor instrumente a făcut ca războiul hibrid să devină atât de proeminent,
pentru a apăra interesele naționale cele mai important e ale Rusiei: supraviețuirea și suveranitatea15.

13 Rod Thornton, „ Turning strengths into vulnerabilities: the art of asymmetric warfare as applied by the Russian
military in its hybrid warfare concept ” în Bettina Renz, Hanna Smith (eds.) , „Russia and Hybrid warfare – going
beyond the label ” în Aleksanteri Papers , nr. 1, Kikimora Publications , 2016 , pp. 52 -60.
14 Emillio J. Iasiello, „Russia’s Improved Information Operations: From Georgia to Crimea” în Parameters , vol. 47,
nr. 2, 2017.
15 Betti na Renz, Hanna Smith, „ Russia and Hybrid warfare – going beyond the label ” în Aleksanteri Papers , nr. 1,
Kikimora Publications , 2016 , pp. 1 -12.

10
Având în vedere aceste obiective ale regimului de la Kremlin atât în raport cu alți actori –
țintă, cât și cu consolidarea propriei poziții pe plan intern, observăm că dimensiunea nonmilitară a
războiului hibr id primează în raport cu cea militară. Ca atare, unii autori consideră că nu mai poate
fi vorba de un război hibrid în adevăratele sensuri ale conceptului. De exmplu, Wigell (2019)
propune conceptul de interferență hibridă pentru a denumi strategia distruc tivă ( wedge strategy –
n. n.) a regimului Putin destinată subminării democrațiilor liberale. Această strategie implică o
politică de divizare a unui stat targetat și, ca atare, de slăbire a potențialului de contrabalansare al
acestuia. Pe această cale, int erferența hibridă presupune o panoplie de mijloace noncinetie,
controlate de stat, care sunt camuflate, pentru a oferi atacatorului o capacitate de negare oficială și
manipulare a actorilor vizați, fără să se ridice la nivelul percepției acestora asupra am enințărilor.
Astfel, valorile democrațiilor liberale reprezintă vulnerabilitățile perfecte asupra cărora actorii care
utilizează multitudinea de instrumente nonmilitare lansează acte distructive ( wedges – n. n.) în
cadrul societăților democratice pentru a submina capacitatea de guvernare16. Pentru ca această
strategie distructivă să își atingă scopul, Carr (2018) consideră că regimul Putin se bazează pe
distribuirea independentă a actorilor implicați tocmai pentru ca, în baza ,,Doctrinei Gherasimov ”,
atribu irea acestor acțiuni către regimul de la Kremlin să fie cât mai dificilă. Deși toți actorii
implicați, precum trollii , boții, ONG -urile afiliate regimului Putin și think -tank-urile se află sub
aceeași tutelă politică, aceștia acționează multilateral pentru a promova și oferi validare
narațiunilor putiniste, precum și pentru a stârni confuzie și/sau incertitudine în rândul celor care
efectuează verificări privind valoarea de adevăr a acestor narațiuni. De exemplu, în timp ce
armatele de trolli au sarcina de a modela și influența opiniile pe baza titlurilor, postărilor și
comentariilor lăsate, ONG -urile și think -tank-urile finanțate de Federația Rusă prezintă studii și
cercetări menite să valideze narațiunile acesteia, ținând seama de faptul publicul larg va fi mult
mai dispus să cumpere un set de povești validate de terțe agenții care sensibilizează publicul când
subiectele sunt complexe și complicate17. Cu toate acestea, în ceea ce privește utilizarea diferitelor
instrumente de putere de către Kremlin și de actorii afiliați acestuia, Pomerantsev și Weiss (2014)
explică modalitățile prin care regimul Putin exploatează o serie de instrumente precum banul,

16 Mikael Wigell, „Hybrid Interference as a Wedge Strategy: A Theory of External Interference in Liberal Democra cy”
în International Affairs 95:2, martie 2019, pp. 255 -275.
17 Hope Carr, „The Power of Non -Attribution in Modern Information Warfare” în The Three Swords Magazine , nr.
33, 2018, pp. 43 -46.

11
informația, cultura și ideile pentru a disemina o serie de falsuri țariste, mesaje ale ,,idioților utili ”
ai bolșevicilor , precum și instrumentalizarea corupției ca metodă de control cu scopul de a ,,corupe
mințile ” societăților occidentale , pentru a le întoarce împotriva propriilor regimuri democratice.
Astfel, în timp ce Russia Today reprezintă principalul mi jloc informațional prin care gândirea
Kremlinului trece dintr -o paradigmă soft power într-una sharp power , prin articularea existenței
că, datorită inexistenței unui adevăr obiectiv, orice opinie are aceeași pondere ca și celelalte,
utilizarea pârghiilor c ulturale și financiare presupune exploatarea altor vulnerabilități. În cazul
pârghiilor culturale, acestea se leagă de instrumentalizarea diferențelor de natură societală pentru
a diviza, a guverna, a incita, a corupe și a coopta o serie de actori statali și nonstatali ai lumii
occidentale, pentru a îndeplini obiectivele de pe agenda de politică externă a regimului Putin. În
schimb, în ceea ce privește pârghiile financiare, corupția reprezintă elementul principal de
securizare a puterii Kremlinului, fapt pe ntru care aceasta este utilizată pentru a valorifica
interdependența asimetrică drept mecanism de agresiune împotriva altor state, pentru a permite
avansarea intereselor Rusiei de a forța alte state să devină dependente de resursele sale
energetice18.
Revenind, însă, la instrumentele informaționale, un grup de cercetători din cadrul RAND
Corporation (2018) explică mecanismele de influențare ale Federației Ruse în spațiul social media .
În esență, în cadrul acestui spațiu, sfera de influență rusească este un a globală, întrucât Kremlinul
dirijează campanii de propagandă multilaterale: în Ucraina, scopul propagandei rezidă în crearea
unui dezastru total, în statele baltice, destabilizarea acestora, în estul Europei miza o reprezintă
cooptarea în cadrul sferei s ale influență, în vestul Europei crearea și/sau acutizarea diviziunilor,
iar în SUA țelul constă în distragerea atenției. Prin urmare, Moscova îmbină elemente atribuite,
afiliate și nonatribuite, pentru exploatarea noilor realități ale mass -mediei online, cu scopul de a
purta războaie informațională la o scară mai largă și la o complexitate mai mare, în conformitate
cu vechile ,,măsuri active ”. Ca atare, în timp ce în zonele locuite de populațiile rusofone,
propaganda se bazează pe narative comune și moșten irea comună a acestor state ex -sovietice,
precum și pe teme care includ sentimentul comun că Occidentul le -a trădat după 1990, prin
nerespectarea promisiunilor de prosperitate, în vecinătatea îndepărtată, dezinformarea rusească

18 Peter Pomerantsev, Michael Weiss, ,,The Menace of Unreality: Ho w the Kremlin Weaponizes Information, Culture
and Money” în The Interpreter , The Institute of Modern R ussia, New York, 2014.

12
urmărește erodarea încrederi i în instituții, pentru a crea confuzie19. În ceea ce privește
instrumentele de subminare a încrederii în instituțiile democratice, Thomas (2014) consideră că
schimbarea regimului politic al statului țintă se realizează prin distrugerea organismelor de sta t
printr -un război informațional, care presupune utilizarea unor mijloace tehnice de tip hardware
sau software împotriva sistemelor și instalațiilor militare, industriale și administrative inamice și a
unor mijloace psihologice de tipul virușilor psihologi ci sau controlului reflexiv pentru a manipula
percepțiile și a facilita adoptarea unor decizii favorabile agendei politice maligne a regimului
Putin20. În aceeași manieră, Rugge (2018) consideră că dorința de a influența dezbaterea publică
din țările stră ine nu reprezintă un element de noutate în ceea ce privește aspectele care definesc
războaiele informaționale, deoarece dezinformarea și operațiunile psihologice au reprezentat
pentru o perioadă lungă un instrument al arsenalelor aparținând actorilor stata li. Prin urmare, acesta
consideră că spațiul cibernetic reprezintă un puternic multiplicator al efectelor destabilizatoare ale
informațiilor manipulatoare, deoarece permite o conectivitate ridicată, latență scăzută, costuri de
intrare reduse, puncte de dis tribuție multiple, fără implicarea obligatorie a intermediarilor, precum
și lipsa unor distanțări fizice sau a frontierelor naționale. Din aceste considerente, actorii care
,,declanșează ” războaie informaționale împotriva propriilor adversari lansează o se rie de
operațiuni bazate pe avantajele oferite de infrastructura cibernetică a rețelelor de calculatoare,
precum și operațiuni care au la bază managementul percepției pentru a influența dezbaterile din
mediul online21.
2.1.3. Războiul informațional ca parte a in terferenței hibride
Aceste tipuri de operațiuni sunt realizate în contextul în care, conform lui Giles (2016) ,
Federația Rusă și actorii nonstatali afiliați acesteia au exploatat ,,istoria ”, ,,cultura ”, ,,limba ” și
,,naționalismul ” pentru a desfășura campa nii de dezinformare cibernetice. Prin urmare, în acest
mediu al amenințărilor informaționale, provocarea online nu este doar una cibernetică, ci și una
informațională, sub forma informațiilor ostile, sub formă de conținut sau cod. Astfel, profitând de

19 Todd C. Helmus, Elizabeth Bodine -Baron, Andrew Radin, Madeline Magnuson, Joshua Mendelsohn, William
Marcellino, Andriy Bega, Zev Winkelman, Russian Social Media Influence: Understanding Russian Propaganda in
Eastern Europe, RAND Corporation, Santa Monica, Calif ornia, 2018.
20 Timothy Thomas, „Psycho Viruses and Reflexive Control: Russian Theories of Information -Psychological War” în
Information at War: From China’s Three Warfares to NATO’s Narratives , Legatum Institute, Londra, septembrie
2015, pp. 16 -20.
21 Fabio Rugge, „Mind Hacking: Information Warfare in the Cyber Age” în Analysis No. 319 , Instituto per gli Studi
di Politic a Internazionale, ianuarie 2018, pp. 2 -8.

13
disproporționalitatea dintre plantarea și diseminarea unei dezinformări și combaterea acesteia,
precum și de diferite canale de răspândire a acesteia – care includ trolli, boți, declarații ale
guvernului, discursuri, manifestații, videoclipuri defăimătoare și chiar mesaje de tip SMS –
regimul de la Kremlin vizează subminarea noțiunii de adevăr obiectiv și exploatarea societăților
occidentale pentru a le slăbi imunitatea morală față de propagandă și a le spori lipsa încrederii în
sursele de informare. Aceste acț iuni sunt favorizate și de contextul eroziunii distincției clare dintre
pace și război, fapt care duce la apariția zonelor gri care fac posibile ostilitățile în afara cadrului
războiului formal22. Ca o consecință a acestei stări de fapt, Jaitner și Mattsson ( 2015) opineaz ă că
Rusia are o tradiție îndelungată în ceea ce privește utilizarea dezinformării și a unei direcționări a
conflictelor, pentru a crea beneficii pentru propria politică internă și externă. Ca atare, pornind de
la teoretizările oferi te de Igor Panarin, regimul Putin vede lumea drept un decalaj dintre Lumea
Rusă și Occident cauzat de incompatibilitatea valorilor celor două sisteme, fapt pentru care își
direcționează eforturile spre asigurarea unei superiorități în toate aspectele sfere i informaționale.
Astfel, având în vedere că dezvoltatea tehnologiei a dus la extinderea mass -mediei tradiționale pe
noile platforme de social media , agenții precum RIA Novosti, Russia Today (RT) sau Sputnik s –
au extins în acest spațiu. Mai mult, raportând u-se la cazul Crimeei, cei doi autori identifică maniera
în care superioritatea informațională a jucat un rol decisiv, fapt pentru care obiectivele principale
ale acesteia au rezidat în diseminarea unor informații considerate a fi veridice de către Kremlin ,
securitatea informațională, precum și protejarea mediului/spațiului informațional rusesc23.
Pentru a proteja acest spațiu informațional, Darczewska (2014) argumentează că Federația
Rusă își propune construirea unui sistem menit să contracareze ,,agresiu nile informa ționale ” venite
din partea omologilor săi occidentali. În esență, aceasta realizează o anatomie detaliată a războiului
informațional al regimului Putin, în condițiile în care rădăcinile acestuia se regăsesc în perioada
sovietică, când făcea obi ectul unui curs predat în cadrul Institutului Militar de Limbi Străine
(actualmente Universitatea Militară a Ministerului Apărării al Federației Ruse) încă din 1942. În
ciuda faptului că, la vremea respectivă, obiectivul acestui curs era să formeze special iști în
organizarea informațiilor și comunicațiilor militare, analiza informațiilor și monitorizarea și
dezvoltarea informațiilor militare, aspectele teoretice ale acestui război informațional au fost

22 Keir Giles, The Next Phase of Russian Information Warfare , NATO Strategic Communication Cen tre of Excellence .
23 Margarita Jaitner, Peter A. Mattsson, ,,Russian Information Warfare” of 2014” în NATO CCD COE Publications ,
Tallinn , 2015, pp. 39 -52.

14
studiate, dezvoltate și aplicate geopolitic de o serie de tehnologi politici și lideri de opinie, precum
Igor Panarin și Aleksandr Dughin. Astfel, în contextul sarcinilor stabilite de Doctrina pentru
Securitatea Informațiilor a Federației Ruse și a rivalităților gepolitice dintre Rusia și Occident, care
au o d imensiune politico -ideologică -culturală, cei doi tehnologi politici au propus o serie de
abordări care, ulterior, au fost instrumentalizate de către Kremlin, pentru a justifica obiectivele
politice raportate la Ucraina (în speță Crimeea), precum și necesit atea contracarării presupuselor
agresiuni informaționale venite din partea ,,civilizației atlantice ”24. Pe aceea și idee, Fridman
(2017) consideră că narațiunea ,,războiului informațional occidental împotriva Rusiei ” se bucură
de un succes în sferele academ ice, politice și publice rusești din cauza unor interese ale
academicienilor ruși, politicienilor ruși și chiar ale opiniei publice din Federația Rusă. Astfel, în
timp ce academicienii vor să își promoveze ideile și politicienii să își exercite puterea asu pra
societății, opinia publică rusă manifestă o dorință de recâștigarea unui sentiment de mândrie
națională, sentiment strâns legat de prestigiul pe care obișnuia să îl aibă Uniunea Sovietică. Prin
urmare, literatura de specialitate rusă care discută despr e războiul informațional este împărțită în
două grupuri generale: un set de scrieri se bazează pe ideea războiului informațional ca un set de
metode și tehnici utilizate pentru deținerea puterii, capitalului și influenței politice și un corp de
literatură care afirmă că războiul informațional ia o poziție mai ideologică, susținând că acesta este
folosit de către Occident pentru a submina Federația Rusă. Ca atare, în cadrul ultimei categorii s –
au remarcat trei tehnologi politici care au propus o serie de nar ațiuni conceptuale pentru a conferi
un fundament ideologic acțiunilor informaționale ale Kremlinului: Evgheni Messner, Aleksandr
Dughin și Igor Panarin25.
Una dintre aceste acțiuni informaționale utilizate de către regimul Putin pentru a contracara
,,influența nefastă ” a Occidentului este neutrollizarea . Astfel, Kurowska și Reshetnikov (2018)
propun neutrollizarea drept cadrul conceptual cel mai potrivit pentru a descrie formele de
desecuritizare ale Kremlinului în raport cu opinia publică rusă. Pornind de la premisa că
neutrollizarea implică un act de desecuritizare menit să perturbeze actul perlocuționării, așadar să
determine ca mobilizarea politică să devină inutilă, autorii consideră că acest proces a apărut pe
fondul încercării susținute a societății civile ruse de a submina nonrelația dintre statul rus și aceasta,

24 Jolanta Darczewska, „The Anatomy of Russian Information Warfare. The Crimean Operation”, A Case Study în
Point of View , nr. 42, Varșovia, mai 2014.
25 Ofer Fridman, „The Russian Perspective on Information Warfare: Conceptual Roots and Politicisation in Rus sian
Academic, Political and Public Discourse” în Defense Strategic Communications , vol. 2, 2017.

15
fapt pentru care Kremlinul este văzut drept o amenințare la adresa securității sociale. Pentru a
combate acest lucru, regimul Putin utilizează neutrollizarea (prin intermediul fabricilor de trolli)
în scopul erodării dezbaterilor publice, prin crearea unei categorii de trolling politic, unde nici
justiția nu reprezintă o rațiune primară. În acest sens, dacă pe plan intern neutrollizarea pacifică
spațiul de disidență, calitatea de troll fiind un derivat al culturii politice, pe plan extern aceasta nu
poate acapara toată sfera informațională, însă se axează pe efectele pe termen lung ale coruperii
prin haos26. În ceea ce privește însă fabricile de trolli, Dawson și Innes (2019) încearcă să ident ifice
modalitățile prin care renumita fabrică de trolli din Sankt Petersburg, denumită oficial Agenția
pentru Cercetarea Internetului, își construiește campaniile de dezinformare. În esență, organizația
este prezentată ca fiind una bazată pe o diviziune or todoxă a muncii cu diferite departamente, care
se concentrează pe regiuni sau țări specifice, însoțite de unele specializări ale platformei online.
Astfel, există o unitate concentrată pe producerea de imagini (memorii), iar alta pe comentarea
postărilor d e către utilizatori. În ceea ce privește, însă, operatorii individuali, aceștia derulează șase
conturi de Facebook false, comentând articole și știri, postează de trei ori pe zi despre diferite știri
și discută noile evoluții ale grupurilor de Facebook de două ori pe zi, cu un target de cel puțin cinci
sute de abonați până la finalul fiecărei luni. Pe Twitter, aceștia gestionau câte zece conturi cu până
la două sute de abonați fiecare, trebuind să posteze o sută treizeci și cinci de comentarii pe social
media și forumurile de pe Internet, oferind câte cinci cuvinte -cheie tuturor postărilor pentru a
încuraja preluarea lor de către motoarele de căutare. Iar toate acestea se făceau în tura de
douăsprezece ore. Din punct de vedere operativ, munca se realiza în e chipe de câte trei trolli : unul
dintre aceștia acționa ca impostor care critică autoritățile, urmând ca ceilalți doi să intre în
dezbatere cu acesta ; unul dintre ei posta o imagine pentru a sprijini argumentele, iar celălalt posta
o legătură către o sursă de susținere. Totuși, având în vedere faptul că diferențele dintre conturile
reale și cele de troll sunt greu de făcut, autorii au propus în acest sens un model de analiză pentru
a se putea face acestă distincție, model care are în vedere pulsurile tempora le în transmiterea
mesajelor, precum și secvențele pulsatorii similare27.
Tot pentru a identifica aceste urme cibernetice ale multiplicatorilor de forțe sau activiștilor
proruși din mediul online, câțiva cercetători de la RAND Corporation (2018) au propus un alt

26 Xymena Kurowska, Anatoly Reshetnikov, „Neutrollization: Industrialized trolling as a pro -Kremlin strategy of
desecuritization” în Security Dialogue , vol. 49 , nr. 5, 2018.
27 Andrew Dawson, Martin Innes, „How Russia’s Internet Research Agency Built Its Disinformation Campaign” în
The Political Quarterly , vol. 90, nr. 2, 2019.

16
model de analiză numit analiza rezonanței. Această metodologie are în vedere identificrea
diferențelor statistice în modul în care grupurile sociale folosesc limbajul și cuantifică cât de
comune sunt diferențele acestea într -o comunitate mai mare. În consecință, acest tip de analiză
exploatează legătura dintre structura s ocială și limbă pentru a identifica rezonanța dintre un anumit
grup social sau o anumită populație și narațiunile Kremlinului28. Odată ce sunt analizate aceste
aspecte pentru a identifica impactul acestor narațiuni, precum și cei care le crează sau le
diseminează, este esențială adoptarea unor măsuri de apărare informațională. De exemplu, Nimmo
(2015) consideră că guvernele ar trebui s ă se concentreze mai mult pe sprijinirea activității
academicienilor, ONG -urilor și jurnalismului de calitate în așa fel înc ât să fie facilitată crearea
unui model de apărare informațională. În aceste condiții, este sugerată crearea unui grup de
reflecție și de experți independenți, astfel încât atunci când este diseminat un fals, acesta să poată
fi contestat înainte de a avea timp să se răspândească prea departe. Mai mult, acest model ar trebui
să le permită surselor de informare credibile să descopere și să raporteze ce s -a întâmplat suficient
de rapid încât să poată contesta dezinformarea pe măsură ce ea se răspândește29.
2.1.4. Narațiunile strategice
Indiferent de strategiile și tacticile utilizate de către regimul Putin în cadrul războiului
informațional inițiat de acesta, scopul utilizării acestui tip de război pentru atingerea unor obiective
politice constă în același aspect: diseminarea narațiunilor strategice ale Federației Ruse. În acest
sens, Roselle, Miskimmon și O ’Loughlin (2014) consider ă că narațiunea strategică reprezintă noul
soft power al secolului al XXI -lea. Prin urmare, activele de soft power pot fi promovate și
mediatizate pentru publicul țintă în scopuri instrumentale, după cum este și cazul narațiunilor
strategice. Astfel, teoretizând principalele părți componente ale narațiunilor strategice din
perspectiva actorilor implicați, a reperelor spațio -temporale și a obiectivelor urmărite prin
instrumentalizarea acestora, autorii stipulează că rolul principal al unei narațiuni strategice rezidă
în modelarea modului de a percepe lumea în rândul unei opinii publice definite. Din acest
considerent, narațiunile strategice se împart în trei niveluri principale: narațiunile sistemului

28 Todd C. Helmus, Elizabeth Bodine -Baron, Andrew Radin, Madeline Magnuson, Joshua Mend elsohn, William
Marcellino, Andriy Bega, Zev Winkelman, op. cit.
29 Ben Nimmo, „The Case for Information Defence: A Pre -Emptive Strategy for Dealing with the New Disinformation
Wars” în Information at War: From China’s Three Warfares to NATO’s Narratives , Legatum Institute, septembrie
2015.

17
internațional, narațiunile naționale și narațiunile de problemă30. Cu toate acestea, o deosebită
importanță o are și limbajul utilizat în procesul de creare și diseminare al unei narațiuni strat egice.
Laity (2014), spre exemplu, propune o definiție foarte clară a narațiunilor strategice, dar încearcă
și să identifice părțile componente ale unei narațiuni din perspectiva limbajului care le definește.
Prin urmare, pornind de la premisa că o narațiu ne strategică aliniază strategia și narațiunea în așa
fel încât cele două elemente să se susțină reciproc pentru a fi integrate, limbajul acestui tip de
narațiune este unul atât emoțional, cât și operațional. Utilizând ambele tipuri de limbaj, Kremlinul
nu încearcă neapărat să câștige superioritate argumentativă în raport cu Occidentul, ci, mai
degrabă, să instrumentalizeze informațiile pentru a obține un efect dorit31. În aceeași idee,
Dumitrescu (2019) argumentează că narațiunile strategice, precum discur surile politice sau
strategiile de securitate națională trebuie să rezoneze cu setul informal de valori al culturii de
securitate al Federației Ruse, astfel încât relatarea securitizării să devină legitimă. Ca atare, rolul
narațiunilor strategice îl reprez intă definirea ordinii internaționale, astfel că unele dintre acestea ar
putea fi considerate forme de război informațional de către actorii care au o viziune diferită asupra
ordinii internaționale. Din acest considerent, autorul identifică o sinonimie înt re narațiunile
strategice și războiul informațional, prin care centrele clasice de putere sunt împrăștiate în
nenumărate rețele de comunicare, astfel că acestea susțin capacitatea acestora de a -și proiecta
puterea și influența, dar le sporește și vulnerabi litatea de a fi contestate tot prin intermediul acestor
rețele. În acest fel, se ajunge ca războiul informațional să aibă loc sub forma unei confruntări
maniheiste între narațiuni strategice, unde ,,narațiunile noastre ” încearcă să combată ,,narațiunile
lor”32.

2.2. Întrebări și ipoteze
Evoluția de la războiul hibrid la interferența hibridă, menită să neutrollizeze societățile
targetate, pentru a crea cadrul facil promovării și diseminării narațiunilor strategice ale regimului

30 Laura Roselle, Alister Miskimmon, Ben O’Loughlin, ,, Strategic narrative: A new means to understand soft power ”
în Media, War and Conflict , vol. 7, nr. 1, 2014.
31 Mark Laity, „NATO and the Power of Narrative” în Informat ion at War: From China’s Three Warfares to NATO’s
Narratives , Legatum Institute, septembrie 2015.
32 Lucian Dumitrescu, „The Role of Strategic Narratives in Information Warfare” în Pol. Sc. Int. Rel ., XV , vol. 1,
București, 2018.

18
Putin, a fost marcată de un parcur s influențat de contextul politico -informațional creat după
prăbușirea Uniunii Sovietice. În acest sens, Joseph S. Nye Jr . (2017) propune conceptul de sharp
power pentru a descrie noile tendințe ale politicii externe ale Federației Ruse din timpul lui
Vlad imir Putin33. În completarea sa Walker Și Ludwig (2017) lansează argumentul în baza căruia
acest concept descrie cel mai bine natura influenței externe a Kremlinului având în vedere trei
aspecte teoretice esențiale. Pe de o parte, nu putem vorbi de un soft power al Federației Ruse,
întrucât nu este surprinsă dimensiunea atractivă a valorilor autocratice ale regimului Putin. Pe de
altă parte, nu putem vorbi nici de un hard power , întrucât sharp power -ul implică un grad ridicat
de camuflare și, pe deasupra, nu implică nicio formă de coerciție așa cum este în cazul hard power –
ului. Prin urmare, eforturile de influență autoritară devin sharp , deoarece străpung, penetrează sau
perforează mediile politice și informaționale din statele vizate, astfel că scopul acestora rezidă în
manipularea opiniei publice prin distorsionarea informațiilor pe care aceasta le receptează34. Prin
urmare, ținând seama de natura malignă a politicii externe de tip sharp power a regimului Putin,
Pomerantsev și Weiss (2014) evidențiază pârghiile prin care Kremlinul înarmează informațiile,
banii, cultura și ideile în cadrul a ceea ce aceștia denumesc ,,noua internațională nonliniară ”35. În
acest sens, argumentul celor doi autori const ă în faptul că influența malignă a Kremlinului este una
fără granițe, fiind utilizată într -o maniera personalizată în funcție de vulnerabilitățile specifice
fiecărui actor vizat care pot fi exploatate. Ca atare, dacă în zona Balcanilor miza o reprezintă
oprirea răspândirii normelor și valorilor occidentale, iar în statele baltice inversarea direcției
provestice cu cea prorusă, în Brazilia, India și Africa de Sud miza constă în manipularea
sentimentelor anticoloniale și antioccidentale, în timp ce în raport cu SUA se dorește sporirea
puterii asimetrice a Rusiei pe plan mondial. Din acest considerent, Kremlinul exacerbează
diviziunile existente, subminează instituțiile internaționale și își propune să creeze o lume în care
primează forma proprie de autoritaris m corupt36.
Având în vedere acest context, literatura de specialitate axată pe războiul hibrid surprinde
o serie de perspective care lansează ideea conform căreia războiul hibrid nu mai reprezintă un
cadru conceptual de actualitate în raport cu noile instr umente de influențare ale Kremlinului. Prin
urmare, dată fiind natura lor pur nonmilitară, argumentul lui Wigell (2019) lansează ideea conform

33 Joseph S. Nye Jr , op. cit.
34 Christopher Walker, Jessica Ludwig , op. cit .
35 Peter Pomerantsev, Michael Weiss, op. cit ., p. 2 4.
36 Ibidem , pp. 24 -28.

19
căreia nu mai putem vorbi de un război hibrid în cadrul căruia capabilitățile militare sunt utilizate
alternativ sau simultan cu cele nonmilitare, ci de o ,,interferență hibridă ” prin care sunt
instrumentalizate doar capabilitățile nonmilitare de către o serie de actori. În acest sens, autorul
consideră că o problemă academică particulară se referă la modul în care c onceptul de război hibrid
este extins la cazuri care sunt foarte diferite de cele din care a fost derivat conceptul inițial. Prin
urmare, când vine vorba de raportarea regimului Putin la valorile democratice liberale, interferența
hibridă reprezintă cadrul conceptual cel mai aplicabil, întrucât aceasta vede aceste valori drept
vulnerabilități exploatabile pentru a conduce strategii distructive în rândul societăților democratice
și a submina capacitatea de guvernare, printr -o panoplie de mijloace noncinetice controlate de
stat37. Iar una dintre formele pe care această interferență hibridă le ia este cea de “neutrollizare ”.
Astfel, conform lui Kurowska și Reshetnikov (2018), asasinarea lui Boris Nemțov din 27 martie
2014 a acționat ca un trigger pentru blogosf era și canalele media rusești care au produs teorii
uimitoare și coordonate în raport cu evenimentul. În esență, a fost vorba despre o serie de teorii
legate de ,,legăturile ” lui Nem țov cu Charlie Hebdo, cu marșurile opoziției și cu islamiștii radicali.
Prin urmare, regimul Putin a folosit neutrollizarea, formă de desecuritizare prin trolling , pentru a
genera lipsa de sens, neutralizând încercările societății civile de a vedea regimul drept o amenințare
la adresa securității naționale, făcând, în acest fel , ca mobilizarea politică să fie inutilă38. Cu alte
cuvinte, neutrollizarea a facilitat crearea unui context în care narațiunile privind legăturile lui Boris
Nemțov cu diferiți actori să capete sens, fără ca societatea civilă rusă să pună asasinarea acestu ia
pe seama regimului lui Vladimir Putin.
În ceea ce privește raportarea la lumea occidentală, neutrollizarea are rolul de a crea cadrul
favorabil diseminării narațiunilor strategice ale regimului de la Kremlin. În acest sens, Roselle,
Miskimmon și O’ Lough lin (2014) consideră că narațiunile strategice au modelat întotdeauna
modul în care oamenii înțeleg lumea, fapt pentru care acestea capătă o importanță semnificativă în
procesul de comunicare. O narațiune convingătoare poate deveni o resursă de putere, deo arece
oamenii pot fi atrași de anumiți actori, evenimente sau explicații care descriu istoria unei țări sau
specificul unei politici. Din acest considerent, narațiunile strategice pot acționa ca o ,,forță
reprezentațională ” la nivelul sistemului internațio nal, la nivelul unui stat -națiune și chiar la nivelul
unei politici, implicând actori, repere spațio -temporale și soluțiile sugerate pentru a rezolva un

37 Mikael Wigell, op. cit ., p. 262.
38 Xymena Kurowska, Anatoly Reshetnikov, op. cit ., p. 346.

20
conflict39. Din acest considerent, argumentul lui Laity (2014) rezidă în faptul că o narațiune
strategi că aliniază strategia și narațiunea, astfel încât acestea să se susțină reciproc și să fie
integrate, precum și faptul că aceasta ar trebui să fie rezonantă, emoțională și atrăgătoare la valorile
de bază, în așa fel încât sub -narațiunile care o compun să f ie rezoneze cu audiențe diferite. Cu alte
cuvinte, narațiunile strategice tind să aibă două componente – una strategică și una emoțională –
iar provocarea cea mare a Occidentului va consta în identificarea unor modalități de asigurare a
faptului că narațiu nile sale sunt împărtășite în contextul în care Federația Rusă nu își propune să
câștige lupta informațională în fața acestuia, ci să obțină un efect dorit prin promovarea propriilor
narațiuni40. Având în vedere acest aspect, Dumitrescu (2019) argumentează că rolul narațiunilor
strategice constă în definirea ordinii internaționale, astfel că unele narațiuni, fie ele normative sau
constitutive, ar putea fi considerate de unele state care au altă viziune asupra ordinii internaționale
drept o formă de război i nformațional. Acest fapt se datorează ideei conform căreia narațiunile
strategice trebuie să rezoneze cu setul informal de valori al culturii de securitate, astfel încât
relatarea securitizării să devină legitimă. Din acest motiv, în anii 1990, a luat nașt ere o falsă
narațiune strategică conservatoare pentru ca Federația Rusă, folosind valorile tradiționale
ortodoxe, să contracareze narațiunea strategică constitutivă a Occidentului, care se baza pe
normele și valorile democrației liberale41.

2.3. Contribuții și lacune
În cadrul literaturii de specialitate care surprinde evoluția de la războiul hibrid la
interferența hibridă și rolul narațiunilor strategice în cadrul acesteia numeroși autori au încercat să
aducă contribuții teoretice menite să explice aceste fenomene. Spre exemplu, chiar dacă Castells
(2007) explică modalitățile prin care relațiile de putere instituționalizate au ajuns să fie contestate
de către societatea în rețea prin autocomunicare în masă, iar van Herpen (201 5) descrie cum
regimul d e la Kremlin, odată cu ascensiunea lui Vladimir Putin, s -a folosit de spațiul informațional
pentru a -și disemina narațiunile, totuși aceștia nu au luat ținut seama de noile cadre teoretice care
descriu politica externă a Federației Ruse. Acest aspect se da torează faptului că nu mai putem vorbi

39 Laura Roselle, Alister Miskimm on, Ben O’Loughlin , op. cit ., pp. 72 -76.
40 Mark Laity , op. cit ., pp. 23 -25.
41 Lucian Dumitrescu, op. cit ., pp. 34 -38.

21
decât într -o manieră limitată despre un soft power al Rusiei, dat fiind faptul că influența externă
este exercitată de către Kremlin sub forma unui sharp power destinat penetrării păturilor sociale
vizate, cu scopul d e a submina principiile, valorile și instituțiile democratice pentru a face loc celor
autocratice.
În acest nou context internațional în care regimul Putin încearcă o vulnerabilizare a
democrațiilor liberale, anumiți autori au încercat să descrie această p anoplie de instrumente
militare și nonmilitare utilizate în acest scop prin prisma războiului hibrid. Ca atare, deși unii autori
precum Reichborn -Kjennerud și Cullen (2016), Renz și Smith (2016) sau Midttun (2020) încearcă
să ofere o perspectivă sintetică asupra războiului hibrid din perspectiva utilizării simultane sau
alternative a mijloacelor militare și nonmilitare, totuși aceștia omit să sublinieze importanța mai
mare a celor nonmilitare. Prin urmare, Thornton (2016) și Iasiello (2017) subliniază impor tanța
asimetriei nonmilitare, respectiv a instrumentelor informațional -tehnice și a celor informațional –
psihologice în atingerea obiectivelor de către regimul Putin în Georgia, Crimeea și Ucraina. Mai
mult, pentru a sublinia și mai mult importanța dimensiu nii nonmilitare a războiului hibrid, Prange
și Norton (2019) propun un cadru teoretic nou, în așa fel încât să se aibă în vedere faptul că relația
conflictuală dintre atacator și apărător va fi întotdeauna o relație asincronică.
Chiar dacă cadrele teoretice legate de războiul hibrid al Federației Ruse sunt aplicabile pe
o serie de studii de caz precum Georgia, Ucraina și Crimeea, totuși nu putem vorbi de un război
hibrid când vine vorba de confruntarea cu Occidentul. În acest caz, Wigell (2019) consideră că
este vorba mai degrabă de o interferență hibridă a Kremlinului în raport cu vulnerabilitățile
democrațiilor occidentale, însă acest tip de interferență este greu de atribuit regimului Putin din
cauza manierei descentralizate în care actorii afiliați acestuia acționează, conform lui Carr (2018).
Cu toate acestea, de și Wigell are în vedere principalele instrumente utilizate în cadrul interferenție
hibride (diplomația clandestină, geoeconomia și dezinformarea), Pomerantsev și Weiss (2014) au
în vedere modul în care sunt înarmate o serie de pârghii pe care regimul de la Kremlin le deține în
raport cu statele vizate (informațiile, cultura, ideile și banii). Prin urmare, din dezbaterea centrată
pe interferența hibridă a Federației Ruse în lumea occidentală deducem că războiul informațional
este o parte inerentă a acesteia. În acest context, numeroși autori au încercat să aibă în vedere o
serie de aspecte care definesc războiul informațional. Chiar dacă unii autori precum grupurile de
cercetători de la RAND Corporation (2018) sau Timothy Thomas (2014) se axează pe modul de
instrumentalizare al multiplicatorilor de forțe, totuși Rugge (2018), Giles (2016), Jaitner și

22
Mattsson (2015) explică principalele procese care alimentează războiul inf ormațional al regimului
Putin, pentru că, în fond, în cadrul acestui tip de război sunt folosite vechi strategii și tactici
sovietice adaptate la noile realități ale sistemului internațional. Cu toate acestea, autorii menționați
nu au în vedere faptul că a cest război informațional a căpătat de -a lungul timpului o puternică
dimensiune geopolitică, așa cum subliniază Darczewska (2014) și nici că a ajuns să primească o
conotație ideologică în discursurile academice, politice și publice din Rusia, așa cum subli niază
Fridman (2017). Mai mult, chiar dacă acești autori surprind actorii și procesele instrumentalizate,
aceștia nu au în vedere explicarea modului în care obiectivul acestui tip de război rezidă în
neutrollizarea păturilor sociale pentru ca regimul Putin să nu mai fie perceput drept o amenințare
la adresa securității naționale, așa cum evidențiază Kurowska și Reshetnikov (2018). Totuși, deși
literatura de specialitate axată pe războiul informațional este bogată în privința studierii aspectelor
care îl def inesc, există un corp de literatură care propune modele de analiză și chiar de combatere
a acestuia. Spre exemplu, cei de la RAND Corporation (2018) propun un model de analiză al
activismului prorus din spațiul informațional cibernetic, analiza rezonanței, în timp ce Nimmo
(2015) propune un model de strategie de apărare informațională.
În cadrul acestui război informațional, regimul Putin tinde să disemineze o serie de
narațiuni strategice. Astfel, Roselle, Miskimmon și O ’Loughlin (2014) tratează problema d e
cercetare a narațiunilor strategice ca resurse de soft power și ca element important al procesului de
comunicare la nivelul actorilor statali, propunând și o tipologie a narațiunilor în funcție de nivelul
de referință, precum și un set de părți component e. Totuși, aceștia nu au ținut cont de faptul că un
element important al narațiunilor strategice îl reprezintă limbajul emoțional, fapt pentru care Laity
(2014) propune un alt set de părți componente – limbajul operațional și limbajul emoțional –
pornind d e la argumentul conform căruia narațiunea strategică reprezintă o aliniere între strategie
și narațiune. Chiar dacă acești autori au încercat să descrie narațiunile strategice din perspectiva
nivelului de referință și părților care le compun, totuși nu și -au axat cercetările și pe tipologiile
narațiunilor în funcție de formațiunile discursive care le compun, fapt pentru care Dumitrescu
(2019) explică contextul post -URSS care a facilitat crearea unei false narațiuni strategice
conservatoare, derivată, printr e altele, și din cultura de securitate a Rusiei, menită să răspundă
narațiunii strategice occidentale bazată pe valorile democrației liberale. Cu toate acestea, însă,
niciunul dintre acești autori nu au subliniat și existența unei narațiuni strategice anti -occidentale a

23
cărei chintesență constă în spargerea monopolului occidental asupra informației și diseminarea
unor ,,adevăruri alternative ”.

24
III. Teorie

3.1. Cadrele analitice
În cadrul literaturii de specialitate care surprinde evoluția politicii externe a Feder ației Ruse
de la strategia războiului hibrid la cea a interferenței hibride, unde miza constă în promovarea
narațiunilor strategice, mai mulți autori au propus o serie de cadre teoretice menite să ne ofere o
conceptualizare cât mai exhaustivă a acestei dir ecții de cercetare.
Astfel, Castells (2007) , explică problema de cercetare prin prisma relației dintre
comunicare și putere odată cu apariția și dezvoltarea societății de rețea. Astfel, comunicarea și
informația au fost mereu atât surse de putere, cât și surse de contraputere, precum și surse de
informare și de schimbare socială datorită faptului că bătălia fundamentală în societate a fost cea
pentru mințile oamenilor. Ca atare, definind puterea drept „ capacitatea unui actor social de a -și
impune voința asupra altor actori sociali” , Castells consideră că aceasta se manifestă printr -o
formă de comunicare socializată care vizează influențarea minților oamenilor prin: câștigarea
audienței (dat fiind faptul că trusturile media reprezintă, înainte de to ate, o afacere), pluralism și
competitivitate, păstrarea credibilității în raport cu competitorii și limite interne ale gestionării
informațiilor. Mai mult, pornind de la ideea că funcționarea sistemelor politice este asigurată,
printre altele, și de mass -media cu scopul de a obține sprijinul maselor, puterea presupune
personalizarea politicii în jurul liderilor prin „politica personalității”42 și „politica de scandal”43.
Prin urmare, odată cu trecerea de la mass -media tradițională la cea digitalizată, în r ândul publicului
larg apare tendința de rezistență și de contestare a relațiilor de putere instituționalizate:
contraputerea44. Aceste forme de contestare a vechilor relații de putere se manifestă sub forma a
trei tipuri de mișcări: mișcările reacționare, mișcările progresiste și mișcările alternative. În acest
sens, relația conflictuală dintre putere și contraputere a dus la apariția autocomunicării în masă .

42 Se referă la „vânzarea” liderilor pe piața politică pentru a determina alegătorii independenți sau indeciși să afecteze
echilibrul dintre centru -stânga și centrul -dreapta în cadrul alegerilor electorale.
43 Se ref eră la faptul că sistemul politic poate fi afectat în două moduri prin acest tip de politică: pe de o parte, poate
fi afectat procesul de luare a deciziilor prin slăbirea credibilității celor care fac obiectul unor scandaluri, iar, pe de al tă
parte, cetățe nii ajung să îi pună pe toții decidenții politici în aceeași categorie, deoarece nu mai au încredere în
promisiunile politice, în partidele politice și în decidenți.
44 Manuel Castells, op. cit ., pp. 238 -246.

25
În cadrul acesteia, fundația de comunicare a societății de rețea o reprezintă rețeaua globală a
rețelelor de comunicații orizonatale care includ schimbul multimodal de mesaje interactive. În
acest fel, sistemul de comunicare în masă se transformă dintr -un sistem monoaxial într -un sistem
multiaxial, care permite convergența tehnologică și politică dintre mass -media și rețelele de
autocomunicare pentru a maximiza influența politică45.
În cadrul aceleiași dezbateri, van Herpen (201 5) explică maniera în care mașinăria de
propagandă a Rusiei din timpul lui Vladimir Putin a lansat o campanie de ofensinvă
propagandistică asupra mass -mediei occidentale. Astfel, această campanie a presupus, într -o primă
fază, o politică de res ovietizare a mass -mediei care a facilitat crearea postului Russia Today , în
anul 2005. Deși, până în 2008, Russia Today a fost utilizată pr eponderent ca o armă de soft power ,
după acest an scopul acesteia a fost să creeze un decalaj între Europa și Statele Unite ale Americii
și între publicul european și guvernele europene în contextul anexării Crimeei și conflictului din
estul Ucrainei. Mai mult, regimul Putin a facilitat și crearea agenției de știri Росс и́я сег о́дня /
Rossiya Segodniya , în anul 201346, precum și redenumirea Agenți ei Informațional e a Rusiei ITAR –
TASS47. Concomitent, această campanie de ofensivă informațională s -a manifestat și prin alte
tendințe. Pe de o parte, Kremlinul a reușit achiziționarea de spațiu publicitar în Occident , în
rândul tabloidelor și publicațiilor cu probleme financiare. În acest sens , oligarhii ruși precum
Serghei Pugaciov și fiul său, Aleksandr Pugaciov, au reușit să cumpere France Soir pentru suma
simbolică de 1 liră, în timp ce Aleksandr Lebedev și fiul său, Evgheni Lebedev, au achiziționat,
pentru aceeași sumă simbolică, ziarele The Independent și London Evening Standard48. Pe de altă
parte, s -a acordat o deosebită atenție social mediei , prin alcătuirea unor liste negre cu site-uri web
interzise în Rusia, achiziționarea rețelei de socializa re ВКонтакте / VKontakte de oligarhul Alișer
Usmanov, precum și colaborarea dintre FSB și blogosfera rusă pentru: discreditarea adversarilor,
promovarea agendei autoritariste a Kremlinului și crearea în 2009 a unei școli de bloggeri pentru
a promova politicile Kremlinului în rând ul tinerilor. Toate aceste măsuri au avut rolul de a
instrumentaliza agitprop -ul sovietic sub forma modernă a dezinformării active. Aceasta vizează

45 Ibidem , pp. 246 -258.
46 Россия сегодня / Rossiya Segodniya a luat naștere prin fuzionarea vechiului post de radio Vocea Rusiei și a agenției
de știri РИА Новости / RIA Novosti .
47 Este vorba de schimbarea denumirii din ITAR -TASS în TASS . Prima denumire este cea acordată Agenției
Informaționale a Rusiei după prăbușirea Uniunii Sovietice, însă modificarea acesteia a constat în revenirea la vechea
denumire sovietică, de unde deducem și o altă formă de resovietizare a mass -mediei rusești.
48 Marcel H. van Herpen, op. cit. , pp. 89 -118.

26
promovarea unei ideologii „contrarevoluționare” prin propagandă camuflată, propagandă fățișă și
idioți utili , precum și stratageme de manipulare a opiniei publice occidentale prin diminuarea
disonanței cognitive și fluxul în doi pași49 50.
Având în vedere tendințele ofensive în materie de politică externă ale statelor autoritare,
precum Federația Rusă sau China, Walker și Ludwig (2017) tratează acest aspect din prisma
conceptului de sharp power51. Astfel, conceptul de sharp power este definit ca o influență venită
dinspre un regim autoritar care străpunge sau perforează mediile politice și informaționale din
țările vizate, în încercarea de a manipula publicul țintă prin distorsionarea informației pe care
acesta o receptează. Astfel, Republica Populară Chineză acționează în acest sens prin modelarea
percepției publice prin: promovarea schimburilor internaționale, a ctivități culturale de amploare,
dezvoltarea întreprinderilor media naționale, programe educaționale prin institutele Confucius,
monopolizarea ideilor, suprimarea narațiunilor alternative, precum și manipularea mass -mediei
mediului academic și comunității politice din țările vizate. În paralel, Federația Rusă își
concentrează resursele și eforturile de destabilizare pe manipulare atât în mediul online , cât și în
cel offline , pe activități de influențare a percepției opiniei internaționale, pe legitimarea re gimului
kleptocratic de la Kremlin în rândul comunității internaționale și pe atacuri multidimensionale
asupra prestigiului regimurilor democratice. Prin urmare, toate aceste tactici utilizate de către
China, respectiv Rusia nu fac altceva decât să proiect eze în exterior valorile specifice regimurilor
autoritare pentru a influența mediile politice și de informare din cadrul statelor vizate52.
În acest context, principala strategie utilizată în cadrul acestei politici externe de tip sharp
power constă în îmb inarea unor mijloace militare cu cele nonmilitare în cadrul a ceea ce poartă
denumirea generică de război hibrid. În ceea ce privește dezbaterea privind războiul hibrid între
dimensiunea militară și cea nonmilitară, Prange și Norton (2019), explică diferen țele dintre
războaiele clasice și cele cibernetice pe baza strategiilor, tacticilor și fazelor care le compun. Prin
urmare, dată fiind asincronizarea dintre atacator și atacat, cei doi propun un nou cadru conceptual

49 Se face referire la teoria comunicării aparținând sociologului Paul Lazarsfeld, conform căreia informațiile furnizate
de mass -media nu -și găsesc calea direct spre publicul larg, ci sunt mai degrabă canalizate i ndirect spre acesta de către
liderii de opinie.
50 Marcel H. van Herpen, op. cit ., pp. 95 -122.
51 Joseph S. Nye Jr., „How Sharp Power Threatens Soft Power. The Right and Wrong Ways to Respond to
Authoritarian Influence” în Foreign Affairs , 24.01.2018, dispon ibil pe
https://www.foreignaffairs.com/articles/china/2018 -01-24/how -sharp -power -threatens -soft-power , accesat la data de
11.03.2020.
52 Christopher Walker, Jessica Ludwig, op. cit ., accesat la data de 11.03.2020.

27
aplicabil pentru ambele tipuri de război : război asincronic . Ca atare, strategia de război
asincronic, aplicată războiului convențional, pătrunde în interiorul buclei OODA (observă,
orientează, decide, acționează) a inamicului și în toate nivelurile teoriei militare, pentru a influența
parcursul conflictului dintre actorii convenționali și cei neconvenționali după cum urmează: la
nivel ul tactic , printr -un sistem de comandă și control descentralizat, insurgenții sunt mai bine
informați și flexibili decât apărătorii convenționali cu organizări ierarhice greoaie ; la nivel ul
operațional , insurgenții evită cu ușurință concentrațiile mari de trupe, deoarece aceștia își schimbă
mereu pozițiile în funcție de așteptările actorului convențional; la nivelul strategic , războiul
asincronic înloc uiește obiectivul convențional al distrugerii puterii de foc a inamicului cu
atitudinea permanentă a acestuia; la nivelul strategic major , acestă strategie merge pe adaptarea
conceptului de amenințare, astfel că în loc să fie cuantificată amenințarea în ra port cu decesele
potențiale, se urmărește măsura în care fucția sistemică este împiedicată53. Pentru a avea o eficiență
cât mai mare, strategia războiului asincronic aplicată războiului convențional se aplică în trei faze:
prima fază, subversarea încrederi i politice , instrumentalizează agenții de agitație pentru a semăna
discordie politică în rândul grupurilor neafectate, pentru ca aceasta să ocupe subiecte de interes
general și să reprezinte un guvern nelegitim; a doua fază, pătarea cu sânge a albului inam icilor ,
prevede risipirea trupelor insurgente pentru a executa mai multe operațiuni pentru a copleși
inamicul și pentru a -i acapara bunurile simbolice, forțându -l să își concentreze forțele în jurul
nucleului său simbolic, pentru a -și risipi mai rapid resu rsele; iar în cea de -a treia fază, lovitura de
grație , obiectivul final constă în doborârea ultimelor contingente pentru a pune capăt războiului
cât mai rapid54.
În ceea ce privește strategia războiului asincronic aplicată războiului cibernetic ,
pătrundere a în bucla OODA se produce astfel: la nivelul tactic , atacatorii pot alege ora și locul
unui atac, astfel că apărarea cibernetică pentru cel atacat este singura soluție; la nivelul
operațional , numărul mare de atacuri în diferite locuri poate copleși cu uș urință respondenții
incidenți; la nivelul strategic , Occidentul apare ca fiind dezorientat în fața poziționării sale
constante în defensivă; iar nivelul strategic major presupune utilizarea atacului continuu care să
erodeze puterea economică prin simpla de părtare de bani și IP, cât și prin încrederea în capacitatea
guvernului de a -și asigura oamenii, procesele și tehnologia. Prin urmare, utilizarea fie alternativă,

53 Cu referire la măsura în care un sistem atacat rămâne încă funcțional după atac.
54 Bjoern Dennis Prange , Andy Norton , op. cit. , pp. 3 -9.

28
fie simultană a războiului convențional și a celui cibernetic are rolul de slăbire a economii lor
occidentale pentru a permite avansarea poziției în lume a unor actori precum Rusia și China55.
În cadrul aceleiași dezbateri teoretice, Reichborn -Kjennerud și Cullen (2016) teoretizează
principalele aspecte care definesc războiul hibrid din prisma actorilor care îl utilizează. Astfel,
aceștia împart războiul hibrid în război hibrid statal și război hibrid nonstatal . Războiul hibrid
statal implică îmbinarea instrumentelor specifice războaielor convenționale cu cele specifice
războaielor neconvenționale. În esență, sunt utilizate instrumente nonmilitare specifice războiului
legal sau ale celui informaț ional în sinergie cu instrumente militare precum: sisteme de armament
moderne (UAV -uri, rachete anti -nave), tehnologii ( cyber , comandă și control sofisticate,
comunicare sigură) și tactici care folosesc armamente combinate. La polul opus, războiul hibrid
statal presupune utilizarea mijloacelor militare și a celor nonmilitare care aparțin puterii de stat
prin așa -numitele „forțe sinergice”56, precum și crearea unei stări de ambiguitate pentru a: submina
procesul de luare a deciziilor de către adversar, deleg itima răspunsul militar inamic, nega plauzibil
implicarea prin proxy -uri, forțe nonatribuibile și atacuri cyber și pentru a estompa distincția dintre
război și pace, precum și dintre începutul și finalul războiului57. Ca atare, dată fiind natura acestor
instrumente utilizate de actorii statali și de cei nonstatali, principalul câmp de luptă al războaielor
hibride î l reprezintă spațiile cognitive , în cadrul cărora actorii urmăresc schimbările de ordin fizic
sau comportamental privind modul de a percepe coerciția agresiunea, conflictul sau războiul58.
Tot în cadrul acestei dezbateri, Midttun (2020) explică problema de cercetare din
perspectiva implicațiilor pe care războiul hibrid inițiat de Kremlin le are asupra suveranității
Ucrainei. Îmbinând componenta militară cu cea nonmilitară, regimul Putin folosește puterea
militară limitată – pentru a: defini spațiul de luptă real, amenința cu o ulterioară escaladare
militară, genera insecuritate politică, diplomatică și economică și pentru ca Ucraina să își piardă
suveranitatea și integritatea teritorială – dar și încearcă, concomitent, să pătrundă în spațiul
cognitiv ucraine an printr -un război informațional -psihologic. Acest război are menirea de a crea
efecte psihologice la nivelul societății civile și leadership -ului ucrainean, pentru a facilita
destabilizarea Ucrainei din interior. În acest sens, tacticile sunt centrate pe referințele la

55 Ibidem , pp. 9 -15.
56 Forțe care presupun înmulțirea efectelor războiului hibrid statal.
57 Erik Reichborn -Kjennerud, Patrick Cullen, op. cit. , pp. 1 -3.
58 Ibide m, pp. 3 -4.

29
Малороссия / Malorossiya59, la proiectul Новороссия / Novorossiya , precum și la Marea Neagră.
Îmbinarea acestor elemente indezirabile războiului hibrid este necesară pentru strategia regimului
Putin de a crea o stare de ambiguitate între ră zboi și pace în așa fel încât să fie creat contextul
necesar pentru reintegrarea Ucrainei în Lumea Rusă prin: subminarea procesului decizional,
destabilizarea țării din interior, înșelăciune, crearea cadrului legal prin legitimarea și justificarea
„interve nției” în așa fel încât să aibă loc o subminare a coeziunii internaționale, precum și
menținerea speranței de încheiere a conflictului, în baza Protocolului de la Minsk, pentru a
transforma, însă, acest conflict într -un război pe termen lung60. Pentru a co mbate această strategie,
autoritățile de la Kiev trebuie să inițieze o strategie defensivă în cadrul căreia să fie vizate: (1)
restabilirea încrederii prin implicarea societății civile, combaterea intereselor mascate, crearea
unui sistem electoral bazat pe meritocrație, cu rolul de a restabili încrederea dintre populație,
media, instituțiile publice și actorii politici; (2) reducerea potențialului de protest al populației, prin
reforma sistemului juridic și a cadrului legal; (3) reforma și modernizarea Forț elor Armate
Ucrainene; (4) organizarea și sincronizarea Apărării Hibride prin permiterea răspunsului
intersectorial militar și nonmilitar61.
Cu toate acestea, Thornton (2016) tratează principalele obiective urmărite de către Kremlin
prin instrumentalizarea războiului fără contact ca parte a „artei asimetriei”. Această strategie
prevede o abordare distinctă menită să respingă puterea militară a NATO, implicând o „revoluție
în chestiunile militare”, adică o modalitate de inovare a conducerii unui război asimetric, precum
și o „strata gemă militară”, o artă care completează, multiplică sau înlocuiește utilizarea forței
pentru a obține rezultate strategice în operațiunile militare, prin evitarea punctelor tari ale
inamicului și exploatarea celor slabe. Prin urmare, regimul Putin urmăreșt e două mari obiective în
raport cu actorii rivali și democrațiile liberale. Pe de o parte, se urmărește degradarea internă a
statului rival prin paralizarea societății din interior, cu precădere moralul populației, personalul
militar și factorii de decizie politică și prin utilizarea opoziției în calitate de front permanent, pentru
a disemina falsuri, crea diviziuni interne între grupurile etnice, lingvistice și politice și amplifica
nemulțumirea față de guvern. Pe de altă parte, se urmărește vulnerabilizar ea regimurilor

59 Sub aspectul proiectului de a crea un stat în estul Ucrainei sub denumirea de Малороссия / Malorossiya (,,Малая
Россия ”=„Mica Rusie”), autorul face referire și la viziunea Kremlinului de a vedea poporul ucrainean ca fiind același
cu poporul rus, fapt pentru care ucrainenii mai sunt numiți și ,,micii ruși”.
60 Hans Petter Midttun, op. cit ., accesat la data de 1.05.2020.
61 Ibidem .

30
democratice prin utilizarea principiilor democratice împotriva propriilor regimuri în scopul de a
submina dreptul la liberă exprimare, dreptul finanțărilor externe a partidelor, sindicatelor și
universităților, precum și valorificarea incapa cității democrațiilor liberale de a încorpora brațul
militar al statului în brațul civil guvernamental62.
În cadrul aceleiași dezbateri axată pe obiectivele urmărite prin utilizarea războiului hibrid,
Iasiello (2017) explică problema de cercetare ținând s eama de rolul pe care războiul informațional
l-a jucat în cadrul intervenției din Georgia și anexării Crimeei. În esență, conform autorului, Rusia
depune largi eforturi bazate pe informații menite să producă două categorii fundamentale de efecte:
efecte in formațional -tehnice și efecte informațional -psihologice63. În cazul intervenției din
Georgia din 2008, efectele informațional -tehnice s -au caracterizat prin operațiuni cinetice
ofensive, precum și prin operațiuni noncinetice, precum degradarea paginilor web guvernamentale,
atacuri de tip DoS și DDoS îndreptate împotriva guvernului și instituțiilor financiare și tăierea
accesului la site-urile guvernamentale. În paralel, efectele informațional -psihologice s -au
caracterizat prin campanii de propagandă, contro l informațional, dezinformare, precum și
furnizarea de teme -cheie, în special cea legată de faptul că „Georgia a fost agresorul, iar Rusia a
fost obligată să își apere cetățenii”64. Șase ani mai târziu, în cadrul procesului de anexare al
Peninsulei Crimeen e, efectele informațional -tehnice s -au regăsit sub forma închiderii
infrastructurii de telecomunicații, dezactivării site-urilor ucrainene, spionajului cibernetic în raport
cu rețelele media oficiale ale Ucrainei, defăimării site-urilor NATO, atacurilor de tip DDoS și
influențării alegerilor parlamentare. În mod simultan, efectele informațional -psihologice s -au
evidențiat prin operațiuni noncinetice sub forma propagandei, dezinformării, negării și
înșelăciunii, control reflexiv, denaturarea fluxului de info rmații, alimentarea nervozități publicului
european și „nazificarea” trupelor ucrainiene și guvernului de la Kiev65. Toate aceste instrumente
au rolul de a consolida capacitățile de propagandă, mesagerie și dezinformare pentru a spriji
obiectivele geopolit ice prin care Ucrainei nu îi este permis să se alăture NATO66.
În schimb, Renz și Smith (2016) descriu războiul hibrid din perspectiva abordărilor
utilizate de către Federația Rusă în Crimeea și Donbas. Astfel, în Crimeea Kremlinul a utilizat o

62 Rod Thornton, op. cit ., pp. 52 -60.
63 Emillio J. Iasiello, op. cit ., p. 51.
64 Ibidem , pp. 52 -53.
65 Ibidem , pp. 54 -57.
66 Ibidem , p. 51.

31
abordare a scurtării conflictului , dat fiind faptul că intervenția din Crimeea s -a încheiat înaintea
escaladării într -o confruntare majoră, instrumentalizând elementele civile proruse, în timp ce a
ținut seama de o serie de factori favorabili precum: prezența contin gentelor militare rusești în
peninsulă, conducerea ucraineană slăbită, dar mai ales absența rezistenței militare și a implicării
comunității internaționale, uimită de rapiditatea acțiunilor rusești. Cu toate acestea, în Donbas
Kremlinul a optat pentru abor darea prelungirii conflictului prin atragerea populației locale în
conflict și prin sprijinirea combatanților auxiliari ( proxy ). Aceste abordări au avut succes ca urmare
a modernizării militare a Federației Ruse , prin abilitatea leadership -ului rusesc de a coordona
toate instrumentele relevante, precum Forțele pentru Operațiuni Speciale, operațiunile de
informare, războiul cibernetic, combatanții proxy , dar mai ales printr -o abordare astrategică a
războiului, care evidențiază capacitățile o perative și doctrina în defavoarea strategiei. Îmbinarea
acestor elemente de natură militară și nonmilitară a atins obiectivul dorit de Vladimir Putin:
evidențierea slăbiciunilor Occidentului în raport cu capabilitățile de război hibrid ale Federației
Ruse , fapt care a indus ideea respectului și a fricii față de o Rusie în calitate de actor global
puternic67.
Cu toate acestea, nu mai putem vorbi de un război hibrid atunci când sunt utilizate doar
mijloace nonmilitare. Din acest motiv, Wigell (2019) enunță u n nou concept – interferența hibridă
– pentru a explica această problemă de cercetare. Definind interferența hibridă drept utilizarea
sincronizată a mai multor mijloace nonmilitare de interferență adaptate pentru a crește diviziunile
în cadrul societăților țintă68, aceasta presupune utilizarea unor pachete de mijloace nonmilitare de
către o serie de agenți hibrizi pentru a submina guvernabilitatea, în cadrul societăților
democratice. Primul pachet de mijloace îl reprezintă diplomația clandestină , care repre zintă o
formă de acțiune ascunsă al cărei scop rezidă în cultivarea unei rețele de organizații, mișcări și
persoane subversive, pentru a exacerba tensiunile existente în statul vizat, prin exploatarea
punctelor de presiune politică existente. Al doilea pac het de mijloace, geoeconomia , implică
utilizarea mijloacelor economice pentru a interveni strategic în statele țintă prin oferirea de
induceri și manipulări economice sub forma recompenselor sau sancțiunilor economice pentru a
crea cadrul perfect de exerci tare de a presiunilor de către agentul hibrid. Al treia pachet,
dezinformarea , prevede diseminarea deliberată a informațiilor false sau inexacte în sistemul de

67 Bettina Renz, Hanna Smith, op. cit ., pp. 1 -12.
68 Mikael Wigell, op. cit ., p. 262.

32
comunicare al unui actor țintă sau grupuri țintă, prin utilizarea unor multiplicatori de forțe ( troli și
boți), pentru a penetra spațiul cibernetic cu scopul de a plasa, disemina și credibiliza
dezinformarea. În consecință, aceste tactici nu fac altceva decât să ia în vizor democrațiile liberale
occidentale și să vulnerabilizeze principalele caracter istici definitorii ale acestora: statul de drept ,
pluralismul politic , media liberă și economia de piață69.
În ceea ce privește, însă, dezbaterea privind evoluția de la interferență hibridă la război
informațional, Carr (2018) descrie problema de cercetare din perspectiva principiului
nonatribuirii în campaniile de dezinformare . Acest principiu denumește o piesă critică a Doctrinei
Gherasimov, astfel că interferența hibridă rusească se bazează pe proxy -uri pentru a împiedica
atribuirea și intenția, dar și pentru a maximiza confuzia și incertitudinea. Prin urmare, pentru a
duce la bun sfârșit aceste obiective, non atribuirea se bazează pe două componente esențiale. Pe de
o parte, componenta distribuirii descentralizate (cea care include actorii instrumentalizați)
prevede utilizarea sistematică a unor multiplicatori de forțe, precum armatele de trolli , ONG -urile
și think tank -urile afiliate Kremlinului pentru a -i permite Rusiei să pună în aplicare o intervenție
sistemică și multilaterală. Pe de altă parte, componenta politicii distribuitorului descentralizat
(componenta proceselor) implică modelarea și influențarea op iniilor pe baza titlurilor, postărilor
și comentariilor de pe social media , validarea ideilor și narațiunilor rusești pentru a spori confuzia
consumatorilor când aceștia efectuează verificări cu privire la veridicitatea informațiilor, precum
și reducerea p otențialului de luptă inamic prin exploatarea avantajelor oferite de spațiul
informațional70.
Tot în ceea ce privește principalele procese care definesc interferența hibridă, Pomerantsev
și Weiss (2014) explică problema de cercetare pe baza instrumentelor utilizate de către Kremlin.
Primul dintre acestea , „înarmarea” informațiilor (weaponization of information) presupune:
perturbarea comunicațiilor prin acapararea mediei occidentale, atacuri DDoS și paralizarea
jurnalismului prin amenințarea cu calomnia; d emoralizarea dușmanului prin confuzarea
Occidentului cu mesaje cu tematică amestecată, acapararea de experți prin forumuri și campanii
de dezinformare; eliminarea structurilor de comandă prin divizarea Occidentului, utilizând
strategia divide et impera , precum și cumpărarea influenței politice. Astfel, aceste tactici au rolul
de a submina principiul libertății de exprimare (unul dintre principiile fundamentale ale

69 Ibidem , pp. 263 -272.
70 Hope Carr, op. cit ., pp. 43 -46.

33
democrației, prin „exploatarea adevărului” 71 cu scopul de a elimina hegemonia occidentală asu pra
informațiilor. Cel de -al doilea instrument, ,,înarmarea ” culturii și ideilor (weaponization of
culture and ideas) prevede utilizarea culturii și ideilor drept instrumente de divizare, guvernare,
incitare, corupere și cooptare. Astfel, regimul Putin instrumentalizează o serie de bareme de
exercitare a presiunii, precum diaspora rusă din spațiul ex -sovietic și fundația Russkiy Mir , dar
crează și o baliză ciudată de conservatorism religios pentru a deveni „ bau-bau”-ul cultural al
Europei, cu scopul de a -și spori poziția în interiorul și în afara propriilor granițe. În acest sens, este
invocat discursul „cruciadei împotri va Euro -Sodom”. Mai mult, abordarea ideologică fluidă îi
permite Kremlinului să promoveze o gamă largă de voci care contribuie la acutizarea diviziunilor
din rândul societăților occidentale. Ca atare, în timp ce acesta finanțează grupări ultranaționaliste
de dreapta pentru a promova o agendă anti -UE, grupările de stânga sunt seduse de discursul luptei
împotriva hegemoniei Statelor Unite ale Americii72.
Prin cel de -al treilea instrument, „înarmarea ” banilor (weaponization of money) ,
regimul Putin folosește c orupția ca parte integrantă a securizării puterii verticale a Kremlinului
prin plătirea birocraților, operarea industriilor strategice pe linii cvasi -patrimoniale și
sponsorizarea loialității politice și a proiectelor naționale. Astfel, într -o economie glo balizată,
viziunea Federației Ruse rămâne mercantilistă, unde capitalul este utilizat drept armă, iar
interdependența economică drept un mecanism de agresiune. Prin urmare, interdependența
asimetrică îi permite Moscovei să își avanseze propriile interese, forțând alte state să se bazeze pe
capitalul acesteia, pe piețele sale și pe comerțul cu aceasta. În ceea ce privește influența asupra
sectorului privat, Kremlinul folosește și tactica raidului corporativ, prin care sunt achiziționate
companii folosind o s erie de mijloace precum șantajul, mita sau violența. Toate aceste instrumente
sunt uzitate în cadrul a ceea ce autorii numesc „noua internațională nonliniară ”, concept care
denumește diferitele modalități de acțiune ale Kremlinului în funcție de specificul fiecărei regiuni
în cadrul căreia interferează. Ca atare, regimul Putin încearcă să promoveze în toate aceste regiuni
o „doctrină de limitare a democrației73” prin diverse mijloace precum: manipularea sentimentelor
anti-occidentale și anti -coloniale în Br azilia, Africa de Sud și India, oprirea răspândirii normelor

71 Această expresie prespune că realitatea este maleabilă și facilă pentru diseminarea falsurilor și copiilor în spațiul
cibernetic.
72 Peter Pomerantsev, Michael Weiss, op. cit ., pp. 14 -20.
73 Dincolo de aspectele expuse de noi mai sus, prin această “doctrină”, Rusia contribuie la crearea unei “fraternități
globale”, prin care Chi na și Rusia blochează mișcările prodemocratice din cadrul ONU, în timp ce, împreună cu Iran,
promovează ideea unui control mai mare asupra Internetului în cadrul organismelor interguvernamentale ale lumii.

34
și valorilor occidentale în Balcani, sprijinirea „politicii compatrioților” în statele baltice, control
reflexiv, exploatarea punctelor sistemice slabe, subversarea concepției liberale asupra glo balizării,
toate acestea pentru a institui o stare de „criză a adevărului și a realității”74.
Dezvoltând componenta de „înarmare a informațiilor”, un grup de cercetători din cadrul
RAND Corporation (2018) explică modul de funcționare al operațiunilor de propagandă rusești pe
social media . În esență, scopul operațiunilor de propagandă rezidă în proliferarea narațiunilor
false în așa fel încât să fie instituită o stare de paralizie a politicii prin: semănarea de confuzii ,
subminarea încrederii în instituțiile democratice occidentale și instaurarea unor temeri . Pe
scurt, prin această stare de paralizie a politicii are loc o instrumentalizare a emoțiilor sociale. Prin
urmare, prin diseminarea narațiunilor rusești, regimul Putin urmărește ,,spargerea monopolului
anglo -saxon asupra fluxurilor de informații globale ”75, proces care are loc în trei etape dist incte.
Prima etapă presupune crearea de conținut fals sau înșelător de către mass -media din Rusia, de
organizațiile mediatice și ,,scurgeri” de la hackeri. În cea de -a doua etapă, multiplicatorii de forțe,
cum ar fi trollii , boții și honeypots -urile amplifică acest conținut, adăugând comentarii menite să
stârnească teamă, urmând ca, în cadrul celei de -a treia etape, entitățile digitale (agențiile de știri,
site-urile extremiste, blogurile și chiar simpli utilizatori) să perpetueze narațiunea76. Mai mult, în
ceea ce privește cadrele conceptuale legate de trolli , autorii disting o serie de categorii precum:
trolli anti -conspiraționiști care blamează conspirațiile americane pentru a crea narațiuni de
neîncredere, trollii agresivi care au rolul de a hărțui utilizatorii din mediul online, trollii
,,Wikipedia ” care se ocupă de editarea paginilor și blogurilor în favoarea Kremlinului, trollii de
atașament utilizați pentru a corecta conținutul platformelor media rusești și, în cele din urmă,
trollii ,,b ikini” care se dau drept femei frumoase pentru a se angrena în discuții cu anumite ținte,
în scopul de a se debarasa de acestea77.
În ceea ce privește aspectele care definesc războiul informațional, Thomas (2014) explică
problema de cercetare din perspe ctiva rolului pe care controlul reflexiv și „virușii psihologici” îl

74 Peter Pomerantsev, Michael Weiss , op. cit ., pp. 20-35.
75 Această sintagmă îi aparține lui Vladimir Putin, sintagmă care a fost rostită în cadrul unui interviu acordat Russia
Today (RT) în 2013 , în cadrul căruia a făcut numeroase remarci cu privire la relația dintre Kremlin și RT, dar și cu
privire la mi siunea RT (Max Fisher , „In case you weren’t clear on Russia Today’s relationship to Moscow, Putin clears
it up” în The Washington Post , 13.06.2013, disponinibil pe
https://www.washingtonpost.com/news/worldviews/wp/2013/06/13/in -case-you-werent -clear -on-russia -todays –
relationship -to-moscow -putin -clears -it-up/, accesat la data de 3.05.2020).
76 Todd C. Helmus, Elizabeth Bodine -Baron, Andrew Radin, Madeline Magnuson, Jos hua Mendelsohn, William
Marcellino, Andriy Bega, Zev Winkelman, op. cit. , pp. 7 -22.
77 Ibidem, pp. 22 -24.

35
au în cadrul războiului informațional. Prin urmare, autorul ține seama de două aspecte principale
care definesc acest tip de război. Pe de o parte, aspectul informațional -tehnic presupune
utilizarea unor mijloace hardware și software care transformă input -ul digital în date utile având
rolul de a dezorganiza funcționarea instalațiilor și sistemelor militare de comandă și control, a
rețelelor de comunicații și de calculatoare destinate func țiilor administrative și a rețelor industriale
și de transport78. Pe de altă parte, aspectul informațional -psihologic vizează utilizarea
psihovirușilor pentru a modifica sau masca raționamentul obiectiv. În mod alternativ, acestă
componentă presupune și cr earea unei „strategii de apărare psihologică” de către regimul de la
Kremlin cu scopul de a neutraliza încercările de control asupra psihicului societății rusești, dar și
utilizarea unor arme cognitive menite să îndrepte conștiința națională spre patriotis m și să
introducă în mediul intelectual teorii, paradigme, concepte sau strategii eronate care slăbesc
potențialul de apărare al societății civile79. Ca atare, având drept obiectiv schimbarea regimului
politic al statului inamic prin afectarea organismelor de stat de către regimul Putin, controlul
reflexiv utilizează drept tactici stimularea deciziei nefavorabile pentru actorul inamic, precum și
utilizarea simulacrelor (reprezentări ale realității) și a analogiilor cu regimurile fasciste și naziste
pentru a controla percepțiile societății actorului vizat80.
Tot în cadrul aceleiași dezbateri teoretice legate de ,,înarmarea informațiilor”, sub forma
războiului informațional purtat în spațiul cibernetic, Rugge (2018) explică războiul informațional
prin prisma celor două tipuri de operațiuni care îl compun. Pe de o parte, acest tip de război implică
recurgerea la operațiuni prin rețele de calculatoare (ORC) și propagand ă computațională
pentru a influența opinia publică prin: crearea de script -uri automatizate ( boți) pentru popularea
social media și interacționarea cu utilizatorii reali, redirecționarea fluxurilor de date sau lansarea
atacurilor de tip DDoS , atacarea lanțului de furnizare hardware și infiltrarea în rețelele adversarului
pentru a fura, modifica, implanta sau expune informații privilegiate. Concomitent, Kremlinul
recurge și la operațiuni psihologice (PsyOps ) și dezinformare pentru a înșela adver sarul,
discredita factorii de decizie politică și dezorienta forțele publice și armate. Ca atare, regimul Putin
întrebuințează o abordare holistică spațiului informațional, unde sabotajele digitale (ORC)
urmăresc să infliltreze, să dezorganizeze, să pertur be sau să distrugă funcționarea unui stat. Aceste

78 Timothy Thomas, op. cit ., pp. 16 -17.
79 Ibidem , pp. 16 -18.
80 Ibidem , pp. 17 -20.

36
operațiuni, utilizate simultan sau alternativ, au menirea de a influen ța dezbaterea publică online
prin managementul percepției (control reflexiv), ,,camere cu ecou” și ,,bule informaționale” și de
a submin a coeziunea statelor la nivelul NATO și Uniunii Europene, pentru a negocia dintr -o
poziție mai bună o nouă arhitectură de securitate europeană81. În consecință, sunt sugerate o serie
de capacități de răspuns precum: (1) conștientizarea acestor amenințări și educarea privind
combaterea amenințărilor cibernetice, fapt care duce la ,, igiena cibernetică ” menită să lupte
împotriva criminalității informatice, spionajului, intelligence -ului, recunoașterii, supravegh erii și
descurajării de către inamic ; (2) sporirea coerenței societăților în raport cu valorile democratice
fundamentale ; (3) abstinența utilizării comunicațiilor strategice destinate represaliilor, pe timp de
pace; (4) consolidarea guvernanței și mecanism elor de răspuns instituționale82.
În ceea ce privește principalele mecanisme psiho -informaționale instrumentalizate în
cadrul războiul informațional al Federației Ruse, Giles (2016) explică modul în care campaniile
de dezinformare și asimetria informaționa lă duc la o plantare eficientă a dezinformării. Actorii
statali sau nonstatali rusești exploatează istoria, cultura, limba, naționalismul și multe alte pârghii
pentru a desfășura campanii de dezinformare cibernetice cu obiective mult mai ample. Astfel,
multiplicatorii de forțe, precum trollii și boții, diseminează mesajele rusești pentru a deturna sau
suprima orice dezbatere care evidențiază inconsistențele sau implauzibilitățile versiunii ruse a
evenimentelor, timp în care exploatează relația dintre mass -media și social media pentru a planta,
răspândi și conferi credibilitate dezinformării. O categorie aparte în acest sens sunt trollii ,,bikini ”,
entități amplificate de resursele automatizate ale boților , cu funcții mai adaptate și sofisticate,
reprezentate de conturi false cu poze cu femei tinere, îmbrăcate sumar și cu descrieri îndrăznețe,
menite a atrage adepții de peste 45 de ani. Odată ce au realizat acest lucru, acest tip de troll stârnește
interacțiunea din partea bărbaților, fapt care fentează instru mentele destinate analizei și combaterii
acestor multiplicatori de forțe. Prin urmare, aici intervine o problemă esențială pentru cei care
încearcă să combată aceste fenomene, problemă denumită principiul asimetriei informaționale ,
principiu care are la ba za ideea conform căreia este mult mai simplu ca un fals să fie plantat și
diseminat decât să fie combătut. În acest fel, ținând seama de această vulnerabilitate, regimul Putin
își instrumentalizează capabilitățile informaționale în cadrul a două abordări p rincipale: abordarea
macro care are în vedere direcționarea infrastructurii de comunicații strategice și abordarea

81 Fabio Rugge, op. cit ., pp. 2 -4.
82 Ibidem , pp. 4 -8.

37
individuală care se concentrează pe o anumită persoană sau entitate. De aici în colo, obiectivul
constă în plantarea eficientă a dezimformări i pentru a „eroda” adevărul prin manipulare
sociopsihologică83.
În aceeași măsură, Jaitner și Mattsson (2015) tratează problema de cercetare din
perspectiva utilizării dezinformării prin prisma beneficiilor pe care utilizarea acesteia le are pentru
politic a internă și externă a Federației Ruse. În acest fel, regimul de la Kremlin își propune să își
asigure o superioritate informațională prin: diseminarea informațiilor „veridice” cetățenilor,
promovarea social mediei ruse, asigurarea unei securități informaționale sub forma unei integrități
tehnice și cognitive, precum și prin atacuri IP telefonice, atacuri de tip DDoS , decredibilizarea site-
urilor politice, guvernamentale și de știri, precum și stabilirea de narațiun i și inducerea în eroare a
inamicului. În acest fel, este lansată ideea Lumii Ruse (Russkiy Mir) , unde dihotomia dintre
,,lumea istorică rusă” și Occident este promovată sub aspectul incompatibilității valorilor
occidentale, comportamentului ipocrit occide ntal, degradarea valorilor tradiționale, neîncrederea
în sistemele occidentale, precum și lupta pentru ,,valorile bune”. Ca atare, cele două strategii au
menirea de a instrumentaliza spațiul informațional rus , denumit și RUNET și care, în contextul
anexări i Crimeei, a avut o dublă utilizare: pe de o parte, a facilitat lansarea unor atacuri împotriva
infrastructurii de telecomunicații ucrainiene, iar pe de altă parte a facilitat lansarea unor atacuri
care vizau influențarea opiniei publice interne și externe cu privire la evenimentele din peninsulă84.
Darczewska (2014), în schimb, teoretizează războiul informațional al regimului Putin din
perpsectiva anatomiei acestuia. În acest fel, rădăcinile războiului informațional al Federației Ruse
se regăsesc în perioa da sovietică, unde Teoria Războiului Informațional al URSS este derivată
din spețpropaganda (propagandă specială) , fiind predată ca subiect încă din 1942 la Institutul
Militar de Limbi Străine. În cadrul acestei teorii, construită în opoziție cu „Teoria Se curității
Cibernetice” din Statele Unite ale Americii și Europa de Vest, contextul funcțional îl reprezintă
,,războiul împotriva (presupusului n. n.) război informațional îndreptat împotriva Rusiei”85. Astfel,
pentru regimul Putin lupta informațional -psiho logică este utilizată pentru ca statele să își atingă
obiectivele politice internaționale și să obțină un avantaj geopolitic, prin implicarea
reprezentanților curentelor geopolitice în calitate de tehnologi politici și lideri de opinie. În acest

83 Keir Giles, op. cit., pp. 2-16.
84 Margarita Jaitner, Peter A. Mattsson, op. cit ., pp. 39 -52.
85 Jolanta Darczewska, op. cit ., pp. 9 -14.

38
sens, s -au conturat două orientări principale. Pe de o parte, școala panarinistă (de război
informațional) a pus bazele Doctrinei pentru Securitatea Informațiilor a Federației Ruse,
asumpțiile acesteia constând, totodată, în faptul că au existat două valuri de agres iune
informațională împotriva ,,Ruso -Ruteniei”: primul a început cu perestroika și s-a încheiat cu
prăbușirea Uniunii Sovietice, pe când al doilea a început la începutul acestui mileniu și va dura
până în 2020 când „Binele”86 va triumfa. Pe de altă parte, școala dughinistă (de război centrat
pe rețe le) vede confruntarea dintre Federația Rusă și Occident drept o luptă între „rețeaua
eurasiatică” și „rețeaua atlantică”. Pornind de la ,,revoluțiile colorate”, această școală vede războiul
centrat pe rețele sub forma creării unei infrastructuri militare de informații care să includă elemente
interactive și mijloace de comunicare rapidă, aceste elemente având rolul de a transforma Rusia
într-un ,,superstat idelogic postliberal și neoconservator”87, în cadrul cărui a să domine ,,triada
spirituală” formată din „suveranitatea spirituală”, „suveranitatea statală” și „suveranitatea
cibernetică”88.
Pornind de la aceste fundamente ideologice, practica geopolitică a Kremlinului se
manifestă sub forma „Proiectului Eurasianis t” care pune în opoziție „codul de rețea american”
bazat pe hegemonia globală și demontarea statalității rusești cu „codul de rețea rusesc” centrat pe
mituri politice precum „marșul rusesc” sau „izvorul rusesc”89, precum și pe popoare care reprezintă
orien tări geopolitice opuse. În acest caz, se face distincția clară între „marii etnici ruși” și „micii
etnici ruși”90. Ca atare, instrumentalizarea spețpropagandei pentru a -i conferi o aplicabilitate
geopolitică are rolul de a crea un sistem rusesc de contracarare a informațiilor care rezidă în:

86 Cu referire la ideea eurasianistă rusă .
87 Ideea acestui atribut pentru Federația Rusă pornește de la cea de -a patra teorie politică (celelalte trei fiind
liberalismul, socialismul și fascismul), în centrul căreia se află se află ceea ce Aleksandr Dughin denumește ca fiind
Dasein -ul. Conform acest uia, dacă subiectul primei teorii politice (liberalismul) este individul, celei de -a doua teorii
(socialismul) – clasa, iar celei de -a treia teorii (naționalismul, fascismul) – națiunea, rasa sau statul, atunci Dasein -ul
celei de -a patra teorii politice p oate fi înțeles ca fiind popor ul, ca prezență spirituală. Conceptul de Dasein reprezintă
o noțiune formată din două cuvinte germane care literalmente înseamnă „a fi aici” (da – aici; sein – a fi), fiind teoretizat
de Martin Heidegger ca parte a filosofiei sale existențialiste. Prin urmare, a patra teorie politică a lui Aleksandr Dughin
integrează și înlocuiește democrația liberală, marxismul și fascismul cu această nouă ideologie politică centrată pe
Dasein (apud. Sergiu Praporșcic , Aleksandr Dughin despre Cea de -a patra teorie politică , disponibil pe
http://www.4pt.su/ro/content/aleksandr -dughin -despre -cea-de-patra -teorie -politica , accesat la data de 24.04.2020.).
88 Jolanta Darczewska, op. cit ., pp. 15 -20.
89 Expresie care face referire la patriotismul rusesc.
90 Se face referire la acei „ruși” din estul Ucrainei, identici din punct de vedere cultural, orientați către legături cu
Rusia, dar deosebiți de poporul ucrainean occidental, dinstinct cultural și reprez entant al zonei culturale vest -europene.

39
sensibilizarea publicului la amenințările informaționale, utilizând „coloniile spirituale”91 și
„tehnologia de roi”92, consolidarea unei imagini pozitive a Rusiei, securitatea informațiilor rusești
și construire a unui spațiu informațional unic rusesc (RUNET)93.
În ceea ce privește politizarea războiului informațional în discursul academic, politic și
public, Fridman (2017) sintetizează principalele cadre teoretice legate de percepția Kremlinului
asupra acestuia. Astfel, politizarea războiului informațional sub narațiunea ,,Războiul
Informațional Occidental împotriva Rusiei”94 se realizează în raport cu războiul de subversiune ,
războiul centrat pe rețele și războiul informațional . Primul tip de război își are originea la
Evgheni Messner și se manifestă prin „focare de tulburări armate și mișcări populare”, având drept
obiective disoluția spiritului publicului inamic, înfrângerea părții active a inamicului, precum și
confiscarea sau distrugerea obiectel or cu valoare psihologică sau materială95. Al doilea tip de
război , teoretizat de Aleksandr Dughin, pune în evidență confruntarea dintre „modelul eurasianist”
și „modelul atlantico -american”. Prin urmare, rețeaua eurasiatică, compusă din funcționari de ran g
înalt, personal al serviciilor secrete, intelectuali, politologi, oameni de știință, jurnaliști și activiști
culturali are rolul de a promova ideea civilizației eurasiatice distinctă din punct de vedere identitar
în raport cu cea occidentală96. Al treile a tip de război, teoretizat de Igor Panarin, utilizează analiza
politico -strategică, influența informațională și apărarea informațională pentru a crea o elită politică
capabilă să răspundă provocărilor globale ațintite asupra Federației Ruse, pe de o parte , și să
influențeze mințile elitelor politice și populațiilor occidentale, pe de altă parte. În acest sens, sunt
utilizate metode precum: manipularea imaginilor informaționale , dezinformarea, fabricarea
informațiilor, kompromat , extragerea informațiilor do rite dintr -un context dat și negarea
informațiilor venite de la adversar97.

91 Se face referire la faptul că rețeaua informațională de contacte din mediul online l-a ajutat pe Dug hin să obțină un
număr mare de susținători fanatici care sunt grupați într -o sumedenie de „colonii spirituale”, c are formează lanțuri
separate de impact informațional, iar aceste lanțuri formează o rețea de comunicare omogenă.
92 Organizațiile care care se încadrează în tendința ideologică eurasiatică fac posibilă utilizarea online a așa -numitei
„tehnologii de roi”, p rin care s ediul rețelei (platformele online care diseminează preceptele lui Dughin) îi ghidează pe
oamenii săi, îi controlează, le corectează declarațiile și le oferă instrucțiuni în așa fel încât acestea să se muleze pe
scopurile politice ale Kremlinului, motivate de misiunea patriotică.
93 Jolanta Darczewska, op. cit ., pp. 20 -33.
94 Ofer Fridman, op. cit ., pp. 75 -76.
95 Ibidem , pp. 65 -70.
96 Ibidem , pp. 70 -73.
97 Ibidem , pp. 74 -76.

40
Din perspectiva manipulării socio -psihologice, Kurowska și Reshetnikov (2018) propun
un cadru conceptual care să descrie atât teoretic, cât și empiric, acest proces: neutrollizarea .
Neutrollizarea implică o formă de desecuritizare prin trolling care reflectă un tip de practică tehno –
autoritară a unui guvern împotriva societății , prin care acuzele aduse de către societatea civilă
regimului politic ca amenințare la adresa securității naționale sunt neutralizate de acesta , pentru ca
mobilizarea politică să devină inutilă98. Acest lucru se produce pe fondul precondiției istorice
(cum este și în Rusia) a tradiției „politicii fără telos ”, fapt care facilitează neconcordanța di ntre stat
și societate. Cu alte cuvinte, neutrollizarea împiedică condițiile instrumentalizării ideii conform
căreia Kremlinul reprezintă o amenințare la adresa securității naționale, stabilind, astfel, o relație
între stat și societate. Această relație es te consolidată prin mai multe forme de desecuritizare. Prima
dintre acestea, desecuritizarea prin trolling , împiedică actul perlocuționării (utilizând trollii ),
prevenind societatea civilă să eticheteze regimul drept o amenințare pentru sine. A doua formă ,
desecuritizarea preventivă prin respingere face referire la un tip de discurs chinez din anii 1970
și are în vedere ideea unei puteri pașnice de a bloca escaladarea disputei, adică trecerea pragurilor
de securitizare ale altor state. A treia formă, desec uritizarea prin eliminarea sau respingerea
actelor discursive de securitizare presupune prevenirea securitizării prin eliminarea acțiunilor
decisive pentru a masca în mod deliberat anumite strategii de rezistență, subminându -le în sferele
economică, cultur ală și politică, unde nu pot fi mobilizate ca o cauză a securitizării. Cea de -a patra
formă, desecuritizarea prin eșecul actelor discursive , crează condiții care fac dificilă sau
imposibilă trecerea de la adoptarea ilocuționării unui act discursiv de secur itizare la continuarea
sa intenționată99.
Pentru a obține efectele dorite în rândul societăților civile targetate prin neutrollizare ,
regimul Putin se folosește de o serie de actori afiliați acestuia. Astfel, Dawson și Innes (2019)
tratează problema de cer cetare a războiului informațional având în vedere tacticile pe care Agenția
pentru Cercetarea Internetului (ACI) din Sankt Petersburg le utilizează pentru a îndeplini
obiectivele Kremlinului, precum și o metodă de analiză a impactului pe care acestea îl au în spațiul
informațional. Ca atare, pentru a crea o stare de anarhie epistemică , unde promovarea unor
„adevăruri” multiple crează un efect de agregare care duce la suprimarea încrederii sociale, prin
instaurarea unei stări de îndoială față de orice inform ație, trolii din cadrul ,,fabricii de trolli ”

98 Xymena Kurowska, Anatoly Reshetnikov, op. cit ., p. 346.
99 Ibidem , pp. 346-352.

41
folosesc trei tactici principale100. Prima dintre acestea, „cumpărarea” de urmăritori , prevede
crearea de boți cu imagini de profil, bios-uri unice și încercarea de a -i face tweeteri activi, cu
scopul de a le co nferi acestora mai multă legitimitate în social media. A doua tactică, ,,schimbarea
urmăritorilor” constă în urmărirea a sute sau mii de conturi într -un interval foarte scurt de către
conturile ACI, cu scopul de a face ca noile conturi adăugate să urmăreas că, în mod reciproc,
conturile ACI. Nu în ultimul rând, a treia tactică denumită „comutarea narativă” constă în
trecerea de la diferite poziții politice la altele, fie în funcție de prioritățile operaționale rusești, fie
din simplul motiv de a crea confuzie în spațiul mediei sociale. În acest sens, aceste tactici ridică o
mare provocare autorităților, anu me provocarea atribuirii diseminării dezinformării în raport cu
conturile implicate, dat fiind faptul că acestea au devenit din ce în ce mai sofisticate. Prin urmare,
metoda analizei sincronicității oferă oportunitatea atribuirii conturilor aflate sub cont rolul
Kremlinului prin analiza secvențelor temporale ale comportamentului evidențiat în modul de
transmitere al mesajului, precum și identificarea secvențelor pulsatorii similare în așa fel încât
recunoașterea conturilor aflate sub controlul aceluiași util izator să fie cât mai veridică101.
Deși literatura de specialitate axată pe război informațional este foarte bogată când vine
vorba de cadre teoretice propuse pentru studierea acestuia, există un corpus de literatură care este
centrat pe identificarea unor soluții defensive împotriva acestuia. Spre exemplu, aceiași cercetători
de la RAND Corporation (2018) au propus un model de analiză numit analiza rezonanței
raportată la activiștii proruși. Analiza rezonanței reprezintă o metodologie care dezvoltă
identifi carea diferențelor statistice în modul în care grupurile sociale folosesc limbajul și cuantifică
cât de comune sunt diferențele statistice în cadrul unei populații mai mari. Pornind de la această
definiție, observăm că acest tip de analiză are în vedere do uă variabile. Pe de o parte, pe baza
variabilei care ține de limbajul grupului , au fost identificate o serie de seturi specifice de
semnături și texte de referință precum: semnături activiste proruse, corpusuri de semnături activiste
pro-Ucraina, corpusuri de texte partizane, corpusuri de semnături relevante pentru topic, texte de
bază în raport cu topicul, ultimele trei incluzând activiști proruși, dar și activiști proucraineni,
precum și texte destinate populațiilor țintă, create între 2015 și 2016, posta te în limba rusă și
aparținând unui tipar specific de utilizatori din Ucraina, Belarus sau Letonia102. Pe de altă parte,

100 Andrew Dawson, Martin Innes, op. cit ., p. 10.
101 Ibidem , pp. 3 -7.
102 Todd C. Helmus, Elizabeth Bodine -Baron, Andrew Radin, Madeline Magnuson, Joshua Mendelsohn, William
Marcellino, Andriy Bega, Zev Winkelman, op. cit. , pp. 47 -49.

42
variabila care ține de afinitatea unui grup a identificat patru criterii de utilizatori : (1) nonrezonanți
(nici în raport cu topicul, ni ci în calitate de activiști proruși), (2) rezonanți pe topic, (3) partizani
rezonanți și (4) susținători ai propagandei proruse103.
Mai mult, în ceea ce privește capabilitățile defensive necesare Occidentului împotriva
războiului informațional inițiat de Ru sia, Nimmo (201 5) atrage atenția asupra faptului că
democrațiile liberale occidentale trebuie să aibă în vedere diferite metode de apărare
informațională , mai degrabă decât implicarea în conflictul informațional104. Astfel, apărarea
informațională are în ve dere crearea unor grupuri de reflecție și de experți independenți astfel încât
dezinformarea să poată fi contestată înainte de a se răspândi mult prea departe. În acest sens,
autorul sugerează faptul că acțiunile guvernamentale ar trebui să fie indirecte ș i limitate în privința
finanțărilor directe în susținerea jurnalismului , susținerea analiștilor și susținerea ONG –
urilor . În acest context, editorii de știri ar trebui să realizeze că se încearcă stabilirea unui monopol
asupra informațiilor, și ar trebui s ă prevină încercările de dezinformare, experții ar trebui să expună
dezinformările pentru a reduce la minim răspândirea acesteia, iar ONG -urile ar contribui la
răspândirea timpurie a informațiilor fiabile, în primele ore ale crizei informaționale. Tot în c adrul
apărării informaționale, guvernele ar trebui să se implice mai direct în reconstruirea serviciilor
publice de difuzare în limbile străine , monitorizarea mass -mediei sociale și difuzarea
propagandei și furnizarea de imagini prin satelit . Astfel, ar fi necesare următoarele: crearea
unor „fabrici de conținut” care să conțină strategii și formate de conținut inovatoare (precum
documentare sau satire), monitorizarea social media pentru a identifica dovezi ale implicării unor
actori statali sau nonstatali î n zonele vulnerabile, precum și inițierea unor parteneriate cu furnizori
privați de imagini satelitare pentru a oferi imagini precise despre evenimente din zone -țintă.
Practic, tot acest set de măsuri ar alcătui un set de alternative atractive al căror scop principal
rezidă în apărarea surselor de informații credibile105.
În ciuda faptului că, după cum am văzut, obiectivul strategiei de război informațional ca
parte a interferenței hibride, constă în modelarea percepției opiniei publice cu privi re la diferite
evenimente, actori sau stări de fapt, miza cea mare o reprezintă crearea unui context favorabil
promovării narațiunilor strategice. În acest sens, Roselle, Miskimmon și O ’Loughlin (2014)

103 Ibidem , p. 55.
104 Ben Nimmo, op. cit ., p. 30.
105 Ibidem , pp. 31 -35.

43
explică problema de cercetare din perspectiva narațiun ilor strategice ca element de soft power .
Pornind de la premisa faptului că narațiunile strategice au modelat întotdeauna modul în care
oamenii înțeleg lumea, autorii disting patru părți componente ale narațiunilor strategice: (1)
personajele sau actorii a sociați cu caracteristici, interese și comportamente, (2) starea, mediul sau
spațiul plin de presupuneri, afirmații, principii și rațiuni de bază care modelează intervalul posibil
privind identificarea problemelor ce trebuie soluționate și obiectivele ce p ot fi atinse, (3) conflictul
sau acțiunea care evidențiază importanța temporalității și (4) rezoluția sugerată, astfel că
narațiunile sunt atrăgătoare pentru indivizi datorită prezentării acțiunii pentru a rezolva un conflict
sau perturba status -ul. Ținând seama de aceste aspecte, înțelegerea narațiunilor se realizează la trei
niveluri diferite: la primul nivel avem narațiunile sistemului internațional care descriu modul
de structurare și funcționare al lumii ; la cel de -al doilea nivel, narațiunile național e stabilesc
povestea, valorile și obiectivele unui stat -națiune; iar la cel de -al treilea nivel avem narațiunile de
probleme care stabilesc de ce este nevoie de o politică, de ce este de dorit ca aceasta să fie
implementată și cum anume va fi implementată106. Aceste narațiuni își fac simțită prezența în
sistemul internațional de după Războiul Rece, sistem care a dus la crearea unei noi ecologii de
comunicare , ce deschide spațiul pentru contestații semnificative ale narațiunilor strategice. Drept
consecință, întrucât tot mai mulți oameni se conectează prin intermediul rețelelor de socializare și
se angajează în ceea ce Manuel Castells numește ,,autocomunicare în masă” , statele ar trebui să
încredințeze ,,cetățeni diplomați” pentru a proiecta soft power -ul stat ului pe care îl reprezintă, prin
angajarea în așa -numita ,,luptă globală a ideilor”. Totu și, o serie de provocări la adresa narațiunilor
strategice apar în prim plan: (1) transparența și creșterea alfabetizării pot genera cinism în
angajament, dacă nu sunt înțelese narațiuni preexistente ; (2) acțiunile din lumea reală contează în
formarea narațiunilor ; (3) iar pentru a beneficia de pe urma avantajelor asociate cu narațiunile
strategice, un stat trebuie să accepte lipsa de control asupra aspectelor care țin de acest proces107.
În acest context, instrumentalizarea narațiunilor strategice, ca resursă a soft power -ului, presupune
influențarea celorlalți prin atracția conferită culturii, valorilor și politicilor, fapt care implică

106 Laura Roselle, Alister Miskimmon, Ben O’Loughlin, op. cit ., pp. 74 -76.
107 Ibidem, pp. 77 -78.

44
instrumentalizarea politică a ,,forței reprezentaționale”108, precum și a identităților politico –
culturale în așa fel încât să fie construite o serie de circumscripții interna ționale109.
În cadrul aceleiași dezbateri teoretice, centrată pe rolul narațiunilor strategice, în cadrul
războiului informațional, Mark Laity (2014) tratează problema de cercetare prin prisma părților
componente ale narațiunilor strategice. În esență, o narațiune strategică este formată din două părți
componente: limbajul operațional , adică strategia Kremlinu lui și limbajul emoțional , adică
narativele mediei rusești. Astfel, în timp ce strategia regimului Putin rezidă în sporirea influenței
asupra guvernului de la Kiev prin creșterea simpatiilor proruse, recâștigarea Crimeei și crearea
unei enclave proruse în Ucraina, media de propagandă promovează narative precum ,,junta fascistă
de la Kiev” , „a treia bătălie de apărare110 de la Sevastopol” și „Antic Rus111”112. În acest fel,
strategia militară (formată din situație, obiective, execuție și rezultate finale) se în trepătrunde cu
un un anumit arc narativ (format din problemă, dorința de rezolvare, acțiuni și rezoluție) pentru
a crea așa numita narațiune -peisaj . Astfel, în cazul Statelor Unite ale Americii, problema / situația
rezidă în Federația Rusă care contestă or dinea de securitate post -Război Rece și dorește restabilirea
fostelor sfere de influență, fapt care stimulează dorința/obiectivul SUA de a proteja ordinea de
securitate actuală prin acțiunile/execuțiile de viitor din partea SUA, pentru a crea starea finală în
care națiunile Europei pot avea granițe sigure și pot face alegeri pe baza respectului reciproc113.
O atenție deosebită a fost acordată și narațiunilor strategice constitutive. Lucian
Dumitrescu (2019) , spre exemplu, are în vedere rolul pe care îl joac ă instrumentalizarea
narațiunilor strategice. Astfel, autorul clasifică războiul informațional inițiat de Kremlin în două
categorii – conform teoretizărilor oferite acestuia de către Igor Panarin și Aleksandr Dughin – în
război informațional ofensiv și război informațional defensiv114. Primul tip este angajat,
conform lui Igor Panarin, de către statele din Occident împotriva cetățenilor Uniunii Sovietice,
respectiv Federației Ruse încă din 1943, fapt pentru care civilizația occidentală ar fi devenit
inami cul primordial al URSS, civilizație care ar fi utilizat serviciile secrete occidentale în procesul
de dizolvare a acesteia în 1991. Al doilea tip de război informațional reprezintă o reacție a

108 Conform lui Bially Mattern, ,,for ța reprezentațională” reprezintă exercițiul puterii prin utilizarea limbajul ui pentru
a-i coopta în mod retoric pe alții.
109 Ibidem , pp. 71 -73.
110 Cu referite la anexarea Crimeei.
111 Cu referire la Kiev în calitate de „mamă a orașelor rusești”.
112 Mark Laity, op. cit ., pp. 24 -25.
113 Ibidem , pp. 25 -27.
114 Lucian Dumitrescu, op. cit ., p. 42.

45
regimului Putin față de cel ofensiv, prin care, conform lui Ale ksandr Dughin, spațiul eurasiatic
trebuie să promoveze o ,,ordine neoconservatoare păstrătoare de valori tradiționale”, unde Rusia
este prezentată ca fiind o „fortăreață asediată”, fapt care legitimează autocrația paternalistă
salvatoare a lui Vladimir Put in115. Aceste două componente au rolul de a promova o narațiune
strategică constitutivă , unde valorile de demnitate, libertate și drepturile omului sunt raportate la
valorile tradiționale preluate de cultur a de securitate a Federației Ruse . Aceasta din urmă este
caracterizată de o „geopolitică a neîncrederii” și o formă mesianism în raport c u Occidentul,
precum și de o confruntare între excepționalismul tradițional al Rusiei și cel post -modern al
Uniunii Europene. Prin urmare, ,,A Treia Romă” are menirea de a defini rolul Rusiei de actor
major la nivel regional și global, inclusiv printr -o „re-creștinare” a lumii occidentale în baza
Doctrinei Kozîriov. Acea doctrină prin care Rusia era nevoită, după 1991, să renunțe la identitatea
imperialistă a Uniunii Sovietice pentru a promova o identitate națională bazată pe valorile
tradiționale116.

3.2. Conce ptualizare
În ceea ce privește conceptele relevante pentru a demonstra strategia războiului
informațional ca o parte componentă și în același timp evolutivă a interferenței hibride , acestea
se află în strânsă corelație cu modul în care războiul hibrid a evoluat de -a lungul timpului în
raport cu contextele favorabile utilizării acestuia, precum și cu adaptarea acestuia la noile tendințe
ale erei informaționale.
Pornind de la această premisă, odată cu venirea la putere a lui Vladimir Putin, în anul 2000,
potențialul de soft power al Federației Ruse post -sovietice ajunge să fie valorificat treptat sub
forma unui potențial de tip sharp power . Astfel, agenda de politică externă a regimului Putin
ajunge să aiba trasat drept obiectiv principal subminarea principiilor, valorilor și instituțiilor
democrațiilor liberale, prin exploatarea principalelor trăsături definitorii ale acestora: statul de
drept, pluralismul politic, media liberă și economia de piață . Ca urmare, regimul Putin își propune
să înlocuiască aceste valori cu cele care definesc regimurile autoritare, ca soluții pentru punctele

115 Ibidem , pp. 42 -43.
116 Ibidem , pp. 36 -41.

46
slabe ale democrațiilor liberale117. Pentru a -și duce la îndeplinire acest deziderat, strategia utilizată
de Kremlin, începând cu anul 2008, constă în utilizarea într -o manieră alternativă sau simultană a
unor mijloace de natură militară și nonmilitară în cadrul a ceea ce poartă denumirea de război
hibrid . Deși, prin esență, acesta implică capacități convenționale, dar și neregulate precum acțiuni
teroriste, discriminarea, violența, constrângerea și dezordinea criminală, conduse de actori statali
sau actori nonstatali, cu scopul de a obține un efect de sinergie î n dimensiunea fizică și psihologică
a conflictului118, după anul 2014, când situația din estul Ucrainei s -a transformat într -un conflict
înghețat, regimul Putin s -a folosit mai mult de o panoplie de instrumente pur nonmilitare în ceea
ce privește modul său de a se raporta la regimurile democratice occidentale. Din acest considerent,
așa-numitul ,,război hibrid” s -a metamorfozat într -o interferență hibridă care presupune
utilizarea sincronizată a mai multor mijloace nonmilitare de interferență adaptate pentru a crește
diviziunile în cadrul societăților țintă . Ca atare, interferența hibridă implică, pe lângă diplomație
clandestină și geoeconomie, și o componentă de dezinformare119. În cadrul acestei componente,
regimul Putin înarmează informația (weaponization o f information) sub forma unor tactici care
includ: perturbarea comunicațiilor prin acapararea mediei occidentale, atacuri DDoS și paralizarea
jurnalismului prin amenințarea cu calomnia; demoralizarea dușmanului prin confuzarea
Occidentului cu mesaje cu tem atică amestecată, acapararea de experți prin forumuri și campanii
de dezinformare; eliminarea structurilor de comandă prin divizarea Occidentului, utilizând
strategia divide et impera , precum și cumpărarea influenței politice120. Din acest motiv, statele și
organizațiile internaționale occidentale consideră că se confruntă cu un război informațional
,,declarat” de către Federația Rusă, război care implică lansarea unei multitudini de campanii de
dezinformare menite să disemineze mesajele rusești în vederea deturn ării sau suprim ării oricărei
dezbater i care evidențiază inconsistențele sau implauzibilitățile versiunii ruse a evenimentelor , de
către o serie de multiplicatori de forțe, timp în care relația dintre mass -media și social media este
exploatată pentru a planta, răspândi și conferi credibilitate dezinformării . Mai mult, un atuu de
care dispune strategia de război informațional a Kremlinului este cel de exploatare a asimetriei
informaționale , principiu în baza căruia dezinformarea ar fi mult mai u șor de plantat și diseminat

117 Christopher Walker, Jessica Ludwig, op. cit ., disponibil pe https://www.foreignaffairs.com/articles/china/2017 -11-
16/meaning -sharp -power , accesat la data de 11.03.2020.
118 Frank G. Hoffman, op. cit. , p. 7.
119 Mikael Wigell, op. cit ., pp. 255 -275.
120 Peter Pomerantsev, Michael Weiss, op. cit ., pp. 14 -20.

47
decât ar fi de combătut de către structurile naționale și internaționale cu atribuții în domeniu121. În
acest context, regimul de la Kremlin și -a creat cadrul favorabil care să faciliteze răspândirea
,,narațiunilor strategice122, în așa fel încât să poată submina coeziunea la nivelul NATO și
Uniunii Europene , pentru a negocia dintr -o poziție mai bună o nouă arhitectură de securitate
europeană123.

121 Keir Giles, op. cit. , pp. 2-16.
122 Laura Roselle, Alister Miskimmon, Ben O’Loughlin, op. cit .
123 Fabio Rugge, op. cit ., pp. 2 -4.

48
IV. Metodologie

În ceea ce privește narațiunile strategice în calitate de componentă fun damentală a
războiului informațional al regimului Putin împotriva Occidentului (cu precădere împotriva SUA
și, în mod implicit, NATO), în cadrul acestora putem identifica o serie de formațiuni discursive
menite să accentueze viziunea regimului Putin în rân dul opiniei publice din România. Această
viziune constă în diseminarea unor ,,adevăruri alternative” privind modul de raportare al Statelor
Unite ale Americii și NATO la țara noastră, precum și la statutul pe care România ,,îl are de fapt”
în cadrul Alianț ei Nord -Atlantice.
În acest context, pentru redactarea studiului de caz, principala sursă primară utilizată este
agenția de știri Sputnik. Agenția de știri Sputnik și -a început activitatea pe piața globală la 10
noiembrie 2014 și, conform descrerii furniz ate pe site-ul oficial al platformei, ,,prezintă o lume
multipolară, în care fiecare țară are interesele sale naționale, cultura, istoria, tradițiile sale” . Mai
mult, a genția ocupă o nișă unică printre furnizorii de știri , întrucât aceasta consideră că oferă
,,informații alternative ”, inclusiv prin transmisiuni radio. Sputnik este orientat exclusiv spre
auditoriul din străinătate. Sputnik creează un conținut multimedia propriu și transmite în limbile
rusă, abhază, azeră, engleză, arabă, arme ană, gruzină, dari, spaniolă, kazahă, tătară, kârgâză,
chineză, letonă, română, germană, tagikă, poloneză, portugheză, sârbă, turcă, uzbecă, ucraineană,
finlandeză, franceză, estoniană, japoneză. Fiecare redacție Sputnik din cele mai mari capitale ale
lumii are site-urile sale și poate să transmită emisiuni radiofonice din studiourile stațiilor de radio
locale. Numărul de ore sumat de transmisiuni radio ale Agenției Sputnik, în cele peste 30 de limbi
ale lumii, deja în 2015 a depășit 800 de ore de emisie în fiecare zi în 130 de orașe ale lumii și în
34 de țări. Agenția are centrele sale de presă multimedia, creează materiale de presă exclusiv pentru
site-uri și transmite emisiuni radio pentru publicul local. Transmisiunile radio au doar format
modern: diapaz on FM, în format digital DAB/DAB+ ( Digital Radio Broadcasting ), ND -Radio,
dar și pe telefoanele mobile și în Internet124. Sputnik a fost lansat în 10 noiembrie 2014, de către
Rossiya Segodnya , o agenție deținută și operată de guvernul rus, care a fost creat ă printr -un ordin

124 Sputnik România -Moldova, Despre proiect , disponibil pe https://ro.sputnik.md/docs/about/index.html , accesat la
data de 10.06.2020.

49
executiv al președintelui Rusiei la 9 decembrie 2013125. În ceea ce privește Sputnik în limba
română, platforma a fost lansată în februarie 2016 în Republica Moldova, fiind nebăgată în seamă
o bună perioadă, cunoscând, totuși, o ascensiune începând cu anul 2017126.
În cadrul platformei Sputnik România -Moldova , principalele surse relevante pentru
cercetarea noastră fac parte din grupul de articole care promovează narațiunea strategică anti –
occidentală, accentul fiind pus pe o serie de formați uni discursive îndreptate împotriva Statelor
Unite ale Americii și NATO. Sursele selectate pentru redactarea studiului nostru de caz poartă
semnăturile a patru editorialiști care publică în cadrul platformei în cauză:
• Ionu ț Țene : autor al mai multor căr ți, în special de poezie. În prima parte a anului 2016,
presa relata că împotriva lui a fost depusă o petiție, fiind acuzat că, în paralel cu activitatea
din Primăria Cluj, controla site-ul naționalist -extremist Napocanews.ro . Ulterior, împotriva
lui au dep us plângeri, potrivit Actual de Cluj , și UDMR și comunitatea evreilor din Cluj,
din cauz ă că Primăria a permis angajarea pe post de șef de birou a unei persoane care „a
făcut apologia Gărzii de Fier”.
• Ilie Catrinoiu : comentator pe mai multe bloguri și site-uri naționaliste, conservatoare, anti –
UE, anti -americane și anti -occidentale în general. Între altele, a fost văzut la lansarea de
carte pe care Aleksandr Dughin a ținut -o în urmă cu ceva timp, la București.
• Octavian Racu : sociolog din Republica Moldova, apropiat lui Iurie Roșca, alături de care
a tradus, în Moldova, o carte a lui Dughin și a semnat prefața unei alte căr ți a aceluiași
autor. Scrie și pe diverse site-uri de presă ( Voxpublika.md sau Flux.md , la acesta din urm ă
lucrând alături de Iurie Roșca, promotor al eurasianismului lui Dughin în Republica
Moldova) .
• Bogdan -Alexandru Duca : politolog și teolog c are se declară conservator și care se
exprimă împotriva valorilor occidentale, „soroșiste”, dar care, într -un artico l în care îl
proclamă pe Dughin drept o „legendă” cu o „biografie destul de banală”, proclama că
„Vladimir Putin este un președinte ales constituțional, prin vot popular, într -o Rusie în care
există pluralism politic, opoziție politică și mediatică, există libertate de expresie la fel de

125 Michael Pizzi, ,, Putin dissolves RIA Novosti news agency ” în Al Jazeera , disponibil pe
http://america.aljazeera.com/articles/2013/12/9/putin -dissolves -rianovostinewsagency.html , accesat la data de
10.06.2020.
126 Costin Ionescu, ,, Cine semneaz ă propaganda rus ă în presa din Rom ânia” în Hotnews.ro , disponibil pe
https://economie.hotnews.ro/stiri -media_publicitate -22068365 -analiza -cine-semneaza -propaganda -rusa-presa -din-
romania.htm , accesat la data de 10.06.2020.

50
controlată ca în orice stat occidental”. Articolul dat drept exemplu a apărut acum trei ani
pe un alt site unde Duca semnează regulat, cu același discurs pro -rus și împotriva valorilor
euroatlantice, Activenews.ro . În prezent, Bogdan -Alexandru Duca figurează ca expert la
cabinetul lui Victor Opaschi, la Secretariatul de Stat pentru Culte. Bogdan Duca mai
semnează pe propriul blog și, în trecut, a scris și pentru CriticAtac , platformă online de
stânga.
• Dragoș Dumitriu : editorialistul din cadrul Sputnik România cu cele mai multe articole
semnate. F ost parlamentar și membru PRM, Dumitriu a fost asociat mult ă vreme cu OTV
și cu Dan Diaconescu și care, în anii 1990, a lucrat la mai multe publica ții, inclusiv ziarul
de scandal Atac la persoană127.
Având în vedere aceste aspecte, metodologia folosită va consta într -o analiză de discurs cu
caracter cantitativ raportată la o serie de articole, semnate de către editorialiștii menționați anterior.
Din cadrul acestor articole vom extrage și vom evidenția principalele formațiuni discursive
îndreptate împotriva Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) și, în mod implicit,
împotriva Statelor Unite ale Americii (SUA). În urma analizării principalelor narative a nti-NATO
și anti -SUA, am definit principalele categorii de analiză care includ: (1) articole care subminează
rolul NATO și SUA în raport cu România, (2) articole care descriu NATO și SUA prin prisma
unor actori politici, (3) articole care plantează diviziu ni între NATO, SUA și Uniunea Europeană,
(4) articole care redau percepția Federației Ruse asupra NATO și SUA și (5) articole care
modelează percepția opiniei publice românești prin ,,legăturile” dintre cazul Caracal și prezența
NATO și SUA în România.

4.1. Colectarea datelor
Unul dintre articole, semnat de Ionuț Țene, stipulează faptul că Pentagonul nu a fost în
stare să câștige în Vietnam, Irak, Afganistan sau împotriva Statului Islamic , fapt pentru care
poporul român nu poate fi considerat decât un cobai în încercarea zadarnică a Americii de a anihila
puternica armată a Federației Ruse . Același autor relatează faptul că România este implicată în

127 Ibidem .

51
proiectul NATO de îngrădire a Rusiei fără să fi fost prealabil amenințată de Moscova , întrucât de
ani de z ile, NATO și SUA provoacă Rusia cu ajutorul României prin politicienii subordonați
intereselor Ambasadei SUA la București și prin controlul serviciilor secrete românești de către
CIA și alte servicii occidentale. Mai mult, acesta explică faptul că, într -un eventual război, în
niciun caz nu vor fi bombardate America și Rusia, ci estul Europei va deveni o altă Sirie. Alte
argumente invocate de acesta se subordonează ideii că România a făcut o greșeală mare prin
decizia adoptată în 2003 de a ridica scutul anti rachetă de la Deveselu ,,fără să o amenințe nimeni ”,
precum și ideii în baza căreia românii nu ar trebui să cadă ,, în capcana propagandei de război
americane ”, dat fiind faptul că Bugeacul și Bucovina de Nord sunt ocupate de Ucraina, aliat NATO
și nu de Ru sia128.
Într-un alt articol semnat de același autor este stipulat faptul că anunțul președintelui
american Donald Trump privind retragerea celor 2000 de solda ți americani din Siria, confirmă
tactic victoria strategică a regimului Bashar al Assad împotriva s tatului islamic, în alianță cu
Federația Rusă. Pornind de la această premisă, Țene scrie că marea putere americană își recunoaște
înfrângerea strategică în Siria, mai ales prin faptul că etichetează politica externă americană drept
una ipocrită, bazată pe principiul ,, vorbește de pace și fă războaie ”, motiv pentru care SUA nu mai
poate fi jandarmul planetei și trebuie să plătească costurile aroganței globaliste așa cum a
recunoscut Donald Trump. În acest context, articolul face referire la România în calita te de țară tot
mai izolată din punct de vedere geopolitic, deși este stat membru NATO, deoarece ,,s trategic am
rupt toate legăturile cu alte națiuni pentru a fi pe placul Bruxellului și SUA, iar țara noastră se
înfundă în izolare ”. Mai mult, este menționat că NATO este slăbită în raport cu noile capabilități
militare ale Federației Ruse precum sistemele hipersonice Avangard (care depășește de 20 de ori
viteza sunetului) și Kinjal (folosit ca echipament pe aparatele MiG -31). Raportat, însă la România,
este a dusă în discuție amplasarea scutului antirachetă de la Deveselu, care, în loc să ne apere de
acțiunile Iranului, a făcut din țara noastră ,, o țintă sigură pentru complexul militar rusesc, care se
perfecționează pentru o posibilă lovitură viitoare ce poate fi nimicitoare ”129.
În ceea ce privește relația dintre NATO și Uniunea Europeană, în cadrul unui articol se
menționează că î nființarea Armatei UE e un act de provocare și de independență a confederației

128 Ionuț Țene, ,,Ionuț Țene: poporul român, un cobai al SUA în caz de conflict cu Putin” în Sputnik , 30.05.2016,
disponibil pe https://ro.sputnik.md/Moldova_Romania/20160530/8492445.html , accesat la data de 10.06.2020.
129 Idem , ,,Adio, Deveselu?” în Sputnik , 03.01.2019, disponibil pe
https://ro.sputnik.md/columnists/20190103/23943783/Adio -Deveselu.html , accesat la data de 10.06.2020.

52
europene față de SUA și un prim pas spre demantelarea NATO. În acest sens, se merge pe premisa
faptului că nu pot exista două comandamente pe teritoriul european care să apere Europa de
inamici. Mai mult , se stipulează că înființarea unei armate a Uniunii Europene este o manevră
germană de a controla contine ntul și militar, după ce l -a supus economic și financiar , iar în acest
context președintele francez Emmanuel Macron este etichetat drept „pudel” geostrategic al
cancelarului Merkel. Aici este invocat și faptul că ,,p reședintele francez care se vrea vârful de lance
al progresismului globalist nu înțelege că face jocul Germaniei de a instaura în Europa dominația
militară a Berlinului, care se folosește de ideologia liberală, ca un instrument de control și de forță
pentru a -și impune interesele ”, astfel că ,,Angela Merkel, prin înființarea Armatei UE denunță
naționalismul și populismul în creștere în Europa, dar în realitate impune propria voință
naționalistă a Germaniei pe continent ”. Astfel, este invocat și tratatul franco -german de la Aachen,
tratat de la care se ajunge la concluzia că f ormarea unei armate comune europene la inițiativa
Germaniei și Franței este o declarație de independență împotriva SUA și implicit a NATO ,
organizația care nu-și mai are menirea din punct de vedere geostrategic și al comand ei militare
prin existența unei Armate UE , transformând NATO într -un element decorativ sortit
dezmembrării130.
Un alt articol, care constă într -o redare a unei emisiuni radio aparținând Sputnik, semnat
de Ilie Catrinoiu, reproduce secvențe dintr -un intervi u acordat unui așa -numit geopolitician, Radu
Toma, care vorbește despre NATO sub eticheta unei relicve a trecutului. Pornind de la premisa că
administrația Bill Clinton a început în 1994, la Bruxelles, expansiunea NATO în Estul Europei ,
Radu Toma a declara t că nimeni nu și -a pus întrebarea dacă România a intrat in NATO sau NATO
a intrat în România . Ca atare, acesta declară că ,, NATO a intrat în România, și nu România a intrat
în NATO. NATO a fost mai activ față de România decât România ca participant al NAT O.
Administrațile de la București nu au participat nici financiar, nici militar în sprijinul NATO ”. Din
acest considerent, intervievatul consideră că Organizația Nord -Atlantică nu reprezintă altceva
decât o afacere fără profit, fapt care o transformă într -o relicvă a trecutului, nemaiavând nici măcar
un rol în combaterea terorismului internațional. Potrivit acestuia, peste 3 ani NATO va fi subiect
de bancuri. Din acest motiv, politica externă românească este în criză , în timp ce presa din România

130 Idem , ,,Armata UE: un prim pas spre dezmembrarea NATO?” în Sputnik , 28.01.2019, disponibil pe
https://ro.sputnik.md/columnist s/20190128/24374402/Armata -UE-un-prim -pas-spre-dezmembrarea -NATO.html ,
accesat la data de 10.06.2020.

53
este lipsi tă de obiectivitate, deoarece ,, evită să discute și de evoluțiile geopolitice în zonă ” și ,, evită
să discute despre realitățile economice ale zonei ”131.
În cadrul articolelor semnate de politolog ul și teolog ul Bogdan Duca găsim, de asemenea,
diverse formați uni discursive care fac parte din narațiunea strategică anti -occidentală. Spre
exemplu, într -un articol semnat de el pe Sputnik, acesta consideră că americanii se consideră o
națiune civică superioară, fapt pentru care, p olitica americană față de lume, fie ea internă sau
externă, e dominată de aceeași ideologie care este una simplă: „Noi avem dreptate și restul lumii
greșește". Pornind de la acest argument, Duca consideră că acesta este motivul pentru care
americanii vor rămâne cel mai urât popor din lume, vor pierde toate războaiele și vor aduce și cel
mai mare rău lumii, atâta vreme cât vor rămâne o super -putere . Bogdan Duca, fiind și teolog de
formație, denunță complexul mesianic al SUA ca fiind structural antihristic și asta îi determină,
potrivit lui, s ă își justifice moral și cele mai imorale acțiuni. Mai mult, acesta crede că nord –
americanilor li se poate imputa un rasism civic, etnic fiind foarte pestriți , dar și că aceștia oferă
doar două alternative politice oamenilor din întreaga lume : fie să fie a mericani, fie să fie sub vreo
dictatură. Referindu -se la situația actuală din Orientul Mijlociu, acțiunile SUA în Irak și Siria,
Bogdan Duca trage concluzia că americanii nu au înțeles nimic și nici nu vor să înțeleagă132.
Un alt articol de -al dânsului în c are este redată o postare de pe pagina sa de Facebook este
lansată ideea că România reprezintă o sucursală a CIA în Balcani și că refuză să își întărească
poziția în vecinătatea Mării Negre. Acest fapt este pus pe seama unei ,, societăți civile controlate
strâns de Soro s și de ambasade ”. În cadrul postării se regăsește și informația conform căreia Rusia
și Turcia au intrat într -o nouă etapă, pozitivă, a relațiilor bilaterale, iar poziția de putere a lui
Vladimir Putin este întărită în ciuda tuturor profețiilor false ale intelectualilor despre sfârșitul
politic al șefului statului rus . Mai mult, Bogdan Duca este de părere că cei care mai cred în mesajele
diseminate acum 30 de ani de către Radio Europa Liberă sunt prea idealiști și că ,, sunt pe traiect oria
greșită a istoriei, având în vedere că relansarea relațiilor Rusiei cu Turcia înseamnă mult pentru
economia ambelor state, dar și pentru redefinirea intereselor la Marea Neagră ”133.

131 Ilie Catrinoiu, ,, Geopolitician român: NATO este o relicvă a trecutului ” în Sputnik , 28.01.2017, disponibil pe
https://ro.sputnik.md/radio/20170128/1099 3728/geopolitician -nato-relicva -trecut.html , accesat la data de 10.06.2020.
132 Bogdan Duca, ,,De ce americanii se cred națiune civică superioară?” în Sputnik , 27.02.2016, disponibil pe
https://ro.sputnik.md/Moldova_Romania/20160227/8490120.html , accesat la data de 10.06.2020.
133 Idem , ,,România, sucursala CIA din Balcani, iese prost în urma pactului ruso -turc” în Sputnik , 10.08.2016,
disponibil pe https://ro.sputnik.md/analytics/20160810/8524466.html , accesat la data de 10.06.2020.

54
Același Bogdan Duca reproducea într -un alt articol de pe Sputnik o pos tare de pe blogul
său personal, postare care avea drept subiect resuscitarea unui curent naționalist și eurosceptic în
România. O astfel de politică, în opinia lui, ar fi îndreptată spre slăbirea UE și dezbinarea statelor
din regiune. Mai mult, fotografier ea ambasadorului SUA la București cu steagul secuiesc n u poate
fi separată de declarațiile ambasadorului SUA la Chișinău , ținând cont de faptul că ambele gesturi
au avut loc la un interval de două săptămâni. Conform articolului de pe propriul blog, Duca afirmă
că gesturile provocatoare ale ambasadorilor SUA de la Chișinău și București ar avea drept scop
încurajarea unui discurs naționalist, eurosceptic și ușor controlabil, util intereselor americane. Mai
mult, acest gen de declarații sunt favorabile naționa liștilor maghiari din Ungaria și lui Viktor
Orban, întrucât un regim puternic ca al lui Viktor Orban reprezintă o garanție americană a unei
Uniuni Europene lipsită de coeziune, deci controlabilă, în mod implicit. Mai mult, autorul face
referire și la o col aborare mai strânsă între România, Ungaria, Moldova, Serbia, Bulgaria, Grecia,
Albania și Macedonia în domeniul comerțului și muncii ,, care să asigure prosperitatea regională și
o pace rodnică ”134.
Formațiuni discursive aparținând narațiunii strategice anti -occidentale se regăsesc și într –
un alt articol redactat de către Bogdan Duca, articol în care este invocat argumentul că ,, SUA are
ca obiectiv sacrificarea democrației și prosperității din România prin intermediul așa -numitului
stat-paralel, ale cărui ins trumente sunt diverse instituții media, cele trei partide din opoziție (PNL,
USR și România 100), precum și manifestanții #rezist, o minoritate radicalizată ”. Pornind de la
această idee, articolul redă faptul că, în raport cu declarațiile lui Hans Klemm pr ivind lupta
împotriva corupției și reformele din justiție, diplomatul america susține un mecanism ,, para-statal
(sau stat paralel) care nu doar că nu are legitimitate democratică, dar e imun la ideea de
democrație ”. Mai mult, autorul consideră că traficul de influența și corupția stau la baza
neocolonialismului american prin faptul că România a fost silită să dea 3,9 miliarde de dolari
pentru o serie de rachete americane. Aici evocarea "amenințării rusești", potrivit analistului, apare
ca un soi de șantaj d in partea SUA în adresa românilor135.

134 Idem , ,,De ce SUA și -ar dori resuscitatea naționalismului românesc? ” în Sputnik , 14.09.2016, disponibil pe
https://ro.sputnik.md/analytics/20160914/9008979/nationalism -sua-romania.html , accesat la data de 11.06.2020.
135 Idem , ,,Bogdan Duca: Obiectivele SUA în România ne cesită sacrificarea democrației” în Sputnik , 11.12.2017,
disponibil pe https://ro.sputnik.md/analytics/20171211/16080791/bogdan -duca -sua-romania.html , accesat la data de
11.06.2020.

55
Narațiunea îndreptată împotriva NATO și SUA este regăsită și în articolele semnate de
către un alt editorialist al Sputnik, Octavian Racu. De exemplu, într -un articol, Racu stipulează că
SUA dorește să transforme Români a într -o Cubă a Europei, întrucât ,,l ipsa de viziune și dorința de
promovare a interesului național în Balcani, Europa și Marea Neagră a României riscă să
transforme țara într -o „oaie neagră” americană și într -o Cubă izolată de restul lumii ”. Mai mult,
acesta consideră că ,,î n discursul intern al politicienilor români, prezența NATO, în special cea
americană, este prezentată ca o umbrelă de securitate al țării, care ar permite o dezvoltare sigură și
durabilă a economiei țării. Totuși, pentru România, consol idarea prezenței SUA ar putea afecta tot
mai mult, pe termen mediu și lung, interesele naționale românești ”. Prin urmare, autorul propune
trei direcții geopolitice principale pentru România: direcția central -europeană care implică
cooperarea cu nucleul Uni unii Europene și a marilor parteneri economici: Germania, Franța, Italia
(care sunt cei mai mari investitori străini) , direcția balcanică (care devine un hub energetic
important, oferă accesul în Europa prin Dunăre spre Europa Centrală și reprezintă o poar tă spre
piețele extra -comunitare, cum ar fi Turcia) și Marea Neagră care reprezintă o deschidere spre piața
globală. În acest sens, se face referire la faptul că doar guvernările PSD au contribuit la
consolidarea ,, Grupului de la Craiova” (după modelul Gru pului de la Vișegrad) , într -un context în
care Franța a blocat procesul de negociere al Balcanilor de Vest la UE, în timp ce guvernul
tehnocrat al lui Dacian Cioloș, la fel ca noua guvernare național -liberală suspendă aprofundarea
cooperării și integrării spațiului balcanic. Mai mult, corelând cu declarația lui Macron privind
,,moartea cerebrală” a NATO, Racu afirmă, pe de o parte, că NATO se transformă tot mai mult
dintr -o alianță militară într -o alianță comercială, în care ținta nu este atât asigurarea se curității
membrilor, cât asigurarea pieței de desfacere pentru marii producători de armament și că România
trece printr -un proces de ,,cubanizare”, pentru că ,, riscă să se autoizoleze și să se sacrifice de
dragul unor interese strategice ale SUA, care nu coincid nicidecum cu interesele reale ale statului
român ” în zona Mării Negre, pentru că ,, participă la tensionarea premeditată a situației, prin lipsa
de dialog cu Rusia și sporirea prezenței militare americane ”136.
Un alt articol semnat de același editorialist îl are drept subiect pe președintele Statelor Unite
ale Americii, Donald Trump, care este acuzat că a dat startul unei perestroika în UE. Astfel,

136 Octavian Racu, ,, De ce SUA vor să transforme România într -o Cubă a Europ ei” în Sputnik , 02.12.2019, disponibil
pe https://ro.sputnik.md/columnists/20191202/28407509/De -ce-SUA -vor-sa-transforme -Romania -intr-o-Cuba -a-
Europei.html , accesat la data de 11.06.2020.

56
președintele american este asociat cu reforma fostului lider sov ietic, Mihail Gorbaciov, din cauza
faptului că ,, administrația republicană a lui Donald Trump declanșează o perestroikă în Europa,
prin care actualele elite liberal -democrate vor fi eliminate asemenea comuniștilor în anul 1989 ”.
În acest sens, se menționea ză că Trump poate fi asemănat cu liderul sovietic pentru că ar dori să
se ocupe de mainstream -ul liberal din Europa, prin sprijinirea unor mari schimbări pe continent ,
de natură să -i aducă niște aliați politici, care îi împărtășesc viziunile politice , iar aceste schimbări
se referă la susținerea unor personalități iliberaliste, precum Viktor Orban și Jarosław Kaczyński ,
care să preia comanda motorului fraco -german al Uniunii Europene. Mai mult, autorul elogiază
adoptarea timidă de către reprezentanții coali ției PSD -ALDE a unui discurs critic în adresa UE și
chiar NATO, precum și ideea că răsturnarea sistemelor politice din țările europene se va întoarce
cu ,,efectul bumerangului ” și împotriva structurilor liberale din SUA , fortificând pozițiile lui
Trump în fața așa -numitului ,,deep state ”, fapt care va genera o reconfigurare a ordinii mondiale.
Iar în această ordine mondială se preconizează în articol că Trump va deveni un ,,lider mainstream ”
într-o lume în care ,, G7 sau G8 va fi compus din prieteni (inclusi v "iliberala" Rusie), nu
inamici ”137.
În ceea ce privește percepția Moscovei asupra politicii externe a SUA, Octavian Racu relata
într-un alt articol că Ministerul Afacerilor Externe al Federației Ruse consideră că Washingtonul
se implică direct și cinic în procesele politice interne din Repub lica Moldova, făcând trimitere la
o scrisoare deschisă adresată deputaților moldoveni de către ambasadorul SUA la Chișinău, Dereck
J. Hogan. Imixtiunea politică de care este acuzat Washington -ul se leagă de o scrisoare redactată
de ambasadorul SUA la Chiși nau în care făcea o serie de recomandări față de deputații moldoveni
privind noua majoritate parlamentară și viitorul guvern. Astfel, Maria Zaharova, purtătorul de
cuvânt al Ministerului de Externe al Rusiei, Washingtonul ,,se implică fără nicio jenă în ac est
proces”, prin intermediul ambasadorului SUA la Chișinău, Dereck J. Hogan, în perioada în care
niciun partid politic moldovenesc nu a reușit să obțină o majoritate în noul parlament, iar în țară
are loc un proces complicat, dureros, de formare a unei co aliții de guvernare și a unui guvern. Mai
mult, făcându -se referire și la situația din Ucraina, diplomația rusă menționează că ,,Moldova este
împinsă prin amenințări și șantaj spre așa -numita “unica opțiune corectă”, fiind ignorate opiniile

137 Idem , ,,Trump a dat start unei “perestroika” în UE: sfârșitul lib eralismului european ” în Sputnik , 15.06.2018,
disponibil pe https://ro.sputnik.md/columnists/20180615/19875524/trump -perestroika -liberalism.html , accesat la data
de 11.06.2020.

57
ale unei mari m ajorități a alegătorilor moldoveni”. În ceea ce privește scrisoarea în cauză,
diplomatul american recomanda viitorului Guvern să își îndeplinească angajamentul față de
reformele pro -occidentale ale țării ,, pentru a reporni programele de creditare cu FMI și Banca
Mondială, precum și a redobândi accesul la asistența macrofinanciară a UE”138.
Tot în raport cu Statele Unite ale Americii, într -o analiză de pe Sputnik se relatează că
acestea readuc sferele de influență, fapt care ar trebui să îngrijoreze statele d in Europa de Est , în
special Polonia și România care au semnate parteneriate strategice cu SUA. Acest fapt vine pe
fondul unor declarații aparținând consilierului pentru securitate națională, John Bolton ( prin care
emisfera de Vest reprezintă o zonă a inte reselor exclusive ale SUA ), declarații care, conform lui
Octavian Racu, ar trebui să îngrijoreze Polonia, după cum afirm a și jurnalistul polonez Oskar
Górzyński, într -un articol publicat pe Wirtualna Polska . Potrivit lui, o revenire a Statelor Unite la
așa-numita doctrină Monroe și conceptul sferelor de influență ar putea submina toate eforturile
diplomatice depuse de Varșovia și amenința securitatea Poloniei. Mai mult, articolul stipulează că
,,afirmațiile lui Bolton reprezintă o creionare directă a sferel or de influență ale SUA, recunoscând
că ar fi un lucru firesc pentru o mare putere ”. În acest sens, este elogiat Górzyński care consideră
că o astfel de tratare a sistemului relațiilor internaționale ar putea favoriza Rusia și China, care
abia așteaptă să -și declare și ele propriile sfere de influență, după exemplul politicii americane , iar
Racu îl completează prin argumentul că ideile acestuia sunt valabile pentru Europa de Est, în
special pentru România care a ,, sperat să -și sporească importanța în aceast ă parte a continentului
printr -un discurs agresiv antirusesc, evocarea eternei “amenințări rusești”, sperând că factorul
american (în special cel militar și energetic) îi va favoriza în raport cu celelalte mari puteri
europene ”139.
În ceea ce privește Organ izația Tratatului Atlanticului de Nord, aceasta a făcut obiectul
unui alt articol sub forma unei știri internaționale, unde este ironizată imaginea unui soldat român
echipat cu o armă rusească AK -47 Kalașnikov în cadrul unor exerciții NATO. Grupul de luptă
polonez al NATO a publicat pe contul său de Twitter un poster în care un militar român apare cu
pistol ul automat Kalaș nikov în mână , urmând ca administratorii contului să șteargă, mai apoi

138 Idem , ,,Moscova: SUA se implică direct și cinic în politica internă a Moldovei” în Sputnik , 28.03.2019, disponibil
pe https://ro.sputnik.md/moldova/20190328/25316034/Moscova -SUA -se-implica -direct -cinic -politica -interna –
Moldovei.html , accesat la data de 11.06.2 020.
139 Idem , ,,SUA readuc „sferele de influență”. Efectele “doctrinei Monroe” în Sputnik , 08.05.2019, disponibil pe
https://ro.sputnik.md/analytics/20190508/25826541/SUA -readuc -sferele -de-influenta -Efectele -doctrinei –
Monroe.html , accesat la data de 11.06.2 020.

58
imaginea. Publicația a fost plasată în ajunul exercițiilor militare „Saber Strike 2018", demarate în
Letonia , în cadrul căruia au participat peste trei mii de militari din diverse state, inclusiv din
Croația, Marea Britanie, Polonia, SUA și România140.
Într-o altă știre internațională, Octavian Racu ac uză în cadrul Sputnik Statele Unite ale
Americii și Marea Britanie că dețin și dezvoltă arme chimice. Acesta declară că ,,a mericanii au
fost cei care au cumpărat brevetul pentru substanța toxică VX elaborată de Marea Britanie. SUA
sunt învinuite si de refu zul de a -și lichida propriile rezerve de arme chimice ”. Știrea vine pe fondul
unei declarații aparținând lui Igor Kirillov , comandatul trupelor de apărare radioactivă, chimică și
biologică a forțelor armate ale Federației Ruse . Acesta declara că substanța toxică organofosforică
(neurotoxină) de tip VX a fost brevetată în 1962 de către Marea Britanie, brevetul fiind vândut,
ulterior, SUA. În același timp, Rusia este revoltată de faptul că SUA nu au nimicit propriile rezerve
de arme chimice, motivând acest lu cru prin lipsa resurselor financiare, ceea ce nu este credibil,
afirmă Kirillov. Mai mult, acesta afirmă că laboratorul Porton Down din Marea Britanie este
utilizat pentru realizarea unor experimente cu arme chimice , fapt pentru care activitatea laboratulu i
este ținută secretă, iar activitatea oficială este prezentată ca și cum ar consta în reciclarea vechilor
mostre de arme chimice și de ,, efectuare a unor experimente de asigurare a protecție împotriva
armelor chimice și biologice ”. Din acest considerent, este adus în discuție faptul că experții
Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice (OPCW) au sosit în Marea Britani e pentru a se
întâlni cu conducerea laboratorului și cu Scotland Yard în așa fel încât să se analizeze substanța
toxică cu care au fos t otrăviți Serghei Skripal și fiica acestuia141.
Nici Elveția nu a fost exclusă din narațiunea strategică anti -occidentală a Federației Ruse.
Spre exemplu, într -o știre semnată tot de Octavian Racu este afirmat faptul că î n Elveția au dispărut
dosarele care vizau activitatea unei organizații paramilitare secrete a NATO – P26. Citând un
portal din Elveția, autorul declară că ,,D epartamentul apărării al Elveției a renunțat la căutările
documentelor secrete dispărute într -un mod misterios, care vizau activitate a grupul paramilitar
anticomunist secret, cunoscut sub nume de cod P26 ”. Mai mult, știrea afirmă că ,, o comisie
parlamentară urmează să continue investigațiile în ceea ce privește cele șapte fișiere și 20 dosare,

140 Idem , ,,Militar român cu armă rusească, pe un afiș NATO” în Sputnik , 04.06.2018, disponibil pe
https://ro.sputnik.md/International/20180604/19610401/militar -roman -arma -ruseasca -nato.html , accesat la data de
11.06.2020.
141 Idem , ,,Moscova acuză dur: S UA și Marea Britanie dețin și dezvoltă arme chimice” în Sputnik , 21.03.2018,
disponibil pe https://ro.sputnik.md/International/20180321/18007664/sua -marea -britanie -arme -chimice -porton –
down.html , accesat la data de 12.06.2020.

59
incluse în așa -numitul raport Cornu, care v izează grupul paramilitar secret ce opera în afara
oricărui control guvernamental ”. Conform articolului în cauză, Projekt 26 sau P26 a fost desființată
în 1992 , având un efectiv de 400 de membri la acel moment, în timp ce în perioada Războiului
Rece acest număr se ridica la 800 de membri. Existența organizației P26 a ieșit la iveală în anii
1980, după ce au fost declasificate anumite documente din care rezultă că serviciile secrete
elvețiene au urmărit sute de mii de oameni, în special cei care simpatizau c u ideologia comunistă.
O altă idee subliniată în articol constă în faptul că în cadrul documentelor respective existau două
rapoarte detaliate ale parlamentului Italiei privind ,, Operațiunea "Gladio ”, o formațiune secretă
controlată de NATO, care avea drept scop organizarea unei rezistențe armate în cazul unei
agresiuni a URSS, fiind suspectată și de organizarea unor atentate teroriste pe teritoriul Italiei ”142.
Chiar dacă în raport cu narațiunea strategică anti -NATO s -a făcut referire la o serie de
actori statali și nonstatali, Sputnik conține și articole sau știri care implică relația dintre NATO și
anumite personalități politice din România. Astfel, un articol semnat de Dragoș Dumitriu este
prezentat Mircea Geoană ca fiind un om slab, iar această ,,cal itate” l -a ajutat să fie numit adjunct
al secretarului general al NATO. Argumentul principal de la care pornește autorul rezidă în ideea
conform căreia NATO, organizația care dorește să anihileze PSD, ,, singurul partid capabil să aibă
un cuvânt în fața por uncilor occidentale – euroatlantice ”, are nevoie de un om care ,,să nu fie
român”, această numire fiind considerată de autor drept o răsplată pentru faptul că Mircea Geoană
a ,,distrus” partidul menționat anterior. Mai mult, i se atribuie acestuia eticheta de ,,prostăNATO”,
în timp ce este citată o caracterizate a personalității politice oferită de Bogdan Duca: ,, Când devii
atât de șters sau impopular în țara ta, încât nu ai putea nici să câștigi alegerile pentru a fi în
comitetul unei asociații de propriet ari, atunci devii cu adevărat potrivit ca să ocupi o funcție de
conducere în NATO sau în UE…”143.
Tot în raport cu NATO este adus în discuție și numele lui Adrian Năstase. Același Dragoș
Dumitriu afirmă că A drian Năstase este diplomatul și liderul politic cu cel mai important rol în
istoria de după 1990 , întrucât n imeni nu ajunge la nivelul importanței sale în relațiile cu UE, NATO
sau statele de la Marea Neagră. În acest sens, este invocat rolul său în semnarea unor tratate

142 Idem , ,,În Elveția “au dispă rut” dosarele despre activitatea armatei secrete a NATO ” în Sputnik , 02.05.2018,
disponibil pe https://ro.sputnik.md/International/20180502/18918729/elvetia -p26-secret.html , accesat la data de
12.06.2020.
143 Dragoș Dumitriu, ,,Recompensă pentru omul slab care a făcut praf PSD – devine ”ProstăNATO”” în Sputnik ,
17.07.2019, disponibil pe https://ro.sputnik.md/columnists/20190717/26896385/Recompensa –omul -slab-PSD-
ProstNATO.html , accesat la data de 12.06.2020.

60
internaționale și aderarea Româ niei la structurile euroatlantice, perioadă în care ,, România încerca
să-și câștige din nou o poziție internațională, ca actor, nu ca figurant, așa cum a devenit după
căderea marelui om politic ”. Din acest motiv, decăderea sa ca actor politic este asociată cu faptul
că ,,deep state -ul” american și structurile internaționale reprezentate de NATO nu aveau nevoie de
un om politic puternic, pregătit și independent care ,,să conducă 10 ani România pe principiul
priorității propriului joc național – nu al altor s tructuri – și al construirii capitalului autohton ”, fiind
pus în oglindă cu ,,personaje butaforice” precum Mircea Geoană, Crin Antonescu, Traian Băsescu
și Klaus Iohannis. Mai departe, menționând expresia fostului Secretar de Stat american, James
Baker, cu privire la extinderea NATO, în cadrul întâlnirii sale cu liderul sovietic Mihail Gorbaciov,
la 9 februarie 1990 (,,Nici un inch către est ”), numele lui Adrian Năstase este elogiat de către
Dumitriu în contextul demersului pe care acesta îl face. În cadrul acestui demers este vorba de o
demonstrație prin care Năstase dorește să demonstreze că rolul NATO nu a constat în ,,apărare și
siguranță”, ci în ,, încălcarea angajamentelor și extindere imperialistă ” în spațiul ex -comunist144.
Un alt nume adus în discuție în cadrul articolelor care promovează narațiunea strategică
anti-occidentală este Dan Puric. În cadrul unui articol de pe Sputnik, sunt redate o serie de
fragmente de discurs aparținând actorului, fragmente care reproduc o serie de narative atât
naționali ste, cât și anti -occidentale. Pe de o parte, actorul declară, făcând referire la atacurile asupra
lui Tudor Gheorghe, că ,,t ot ce e românesc trebuie să dispară – se trage cu tunul în ultimele redute!”
și că atacul la adresa lui Tudor Gheorghe reprezintă un atac la adresa unei ,,valori naționale
intangibile”. Mai mult, Dan Puric stipulează că nu este anti -european sau împotriva culturii
europene, ci ,,împotriva acelui Babilon care a compromis ideea de comuniune europeană”. Din
acest motiv, consideră că Român ia este o țară desfigurată și planul pus în aplicare a avut două
viteze, ,,ca la ,,cancer” . În ceea ce privește, însă parcursul european al României la NATO și
Uniunea Europeană, actorul consideră că educația românească a fost distrusă sistematic după 1990 ,
fapt care ,,a dat rod acest mediu de ură, de discordie” , iar aderarea la structurile euroatlantice s -a
făcut ,,fără să negociem nimic”, întrucât am aderat în calitate de slugi, fără să negociem așa cum
au făcut -o ,,popoarele cu demnitate”145.

144 Idem , ,,Adrian Năstase, demers fulminant: demonstrația minciunii uriașe a Occidentului și NATO!” în Sputnik ,
9.06.2020, disponibil pe https://ro.sputnik.md/analytics/20200609/30513888/Adrian -Nstase -demers -fulminant –
demonstraia -minciunii -uriae -a-Occidentul ui-i-NATO.html , accesat la data de 12.06.2020.
145 Idem , ,,Dan Puric: ”Ne -am dus ca niște slugi în NATO și UE, tot ce e românesc trebuie să dispară!” în Sputnik ,
3.02.2020, disponibil pe https://ro.sputnik.md/analytics/20200203/29065737/Dan -Puric -Ne-am-dus-ca-nite-slugi -n-
NATO -i-UE-tot-ce-e-romnesc -trebuie -s-dispar.html , accesat la data de 12.06.2020.

61
În ceea ce privește alte personalități politico -diplomatice implicate de către regimul de la
Kremlin în această narațiune strategică, Sputnik ne oferă și o serie de articole care îl vizează pe
actualul Ambasador al SUA la București, Adrian Zuckerman . Astfel, într -o analiză semnată de
același Dragoș Dumitriu, Zuckerman este prezentat drept un personaj care s -a făcut de râs la
începutul anului curent, printr -un mesaj adresat românilor. Pornind de la mesajul acestuia –
,,privind spre viitor, doresc să s ubliniez clar, în numele președintelui Trump și al poporului
american, că americanii sunt aici, vor rămâne aici și, împreună cu poporul român, vor realiza
lucruri extraordinare în 2020” – Dumitriu oferă o serie de interpretări în cadrul articolului în cauz ă.
Unul dintre acestea se leagă de faptul că succesele pentru România în cadrul parteneriatului
strategic au constat doar în ,, plățile către SUA, moartea unor militari, adversități externe și
pierderea locului în Consiliul de Securitate ”. Un alt aspect de leagă de faptul că ambasadorul a
declarat că își dorește ca România să își reafirme rolul fruntaș în Europa și în lume ,, în domeniile
artelor și științei, în producția agricolă, în producția de energie și cea industrială, construind o
economie vibrantă și o societate măreață care trăiește în conformitate cu și respectă statul de drept
și libertatea religioasă” , fapt pentru care autorul face referire la cazul Caracal, stipulând că cele
două victime au fost răpite în incinta scutului SUA de la Deveselu, iar p rocurorii refuză să își
îndeplinească atribuțiile de serviciu în acest sens. Tot referitor la această declarație, Dumitriu
afirmă că România este prea permisivă din punct de vedere religios, deoarece ,, se permit toate
religiile, dar și nebuniile pseudo -religioase – și poate era cazul ca ”societatea măreață” să mai pună
filtru acestei ”libertăți” – să nu avem culte satanice sub formă de ”asociații” . Nu în ultimul rând,
lui Zuckerman și, implicit, Statelor Unite ale Americii, le este atribuită eticheta ideolo gică de
,,socialism multilateral dezvoltat ”, aceast ă etichetă fiind asociată cu discrepanțele sociale din SUA
și cu crizele financiare puse tot pe seama acestora146.
Actualul Ambasador al SUA în România a făcut obiectul unui alt articol, referința fiind
făcută de această dată unui editorial publicat de acesta pe Agerpress. Din acest considerent, el este
acuzat că, deși vorbește bine românește, deci este ,,de -al nostru”, ,, spune perfect ce vor alții ca să
obțină totul de la noi ”. Astfel, articolul evidențiază și reinterpretează o serie de aspecte legate de
editorialul Ambasadorului SUA. Un prim aspect are în vedere faptul că numărul de 100 de

146 Idem , ,,Ambasadorul SUA se face de râs la început de an, cel mai stupid mesaj pentru români!” în Sputnik ,
1.01.2020, disponibil pe https://ro.sputnik.md/anal ytics/20200101/28735343/Ambasadorul -SUA -se-face-de-rs-la-
nceput -de-an-cel-mai-stupid -mesaj -pentru -romni.html , accesat la data de 12.06.2020.

62
milioane de oameni care au murit din cauza opresiunii comuniste ar fi un număr exagerat emis de
propaganda americană ,, care omite să spună că marea majoritate a victimelor se datorează
războiului și crizelor mondiale generate de…capitalism! ”. Un al doilea aspect se leagă de faptul
că nu comunismul a teoretizat genocidul, ci capitalismul, iar, făcând referire la perioada l ui Nicolae
Ceaușescu, Dumitriu stipulează că nu se poate vorbi de o tiranie, ci de o dictatură a dezvoltării ,
deoarece ceea ce s -a clădit în acele timpuri servesc și astăzi românilor și nu ceea ce au investit
SUA. Nu în ultimul rând, autorul denumește drep t aberații anumite sintagme scrise de Zuckerman
care relatau ideea că tranziția spre democrație a României nu s -a făcut în condiții de concurență
echitabilă, fapt pentru care Dumitriu pune eliminarea concurenței ,, din cele mai mari afaceri prin
intervenții ”strategice” pe seama SUA care impune României și întregii Europe cu cine să lucreze
în domeniul energetic, nuclear, militar și 5G147.
În ceea ce privește actorii politici, alte nume care apar în articolele de pe Sputnik sunt cele
aparținând unor diplomați ai Rusiei veniți în vizită în România. Spre exemplu, într -o știre este
redat faptul că o delegație de parlamentari ruși a vizitat România, la invitația Grupului Parlamentar
de prietenie cu Federația Rusă din Parlamentul României. În cadrul acestei vizite care a avut loc
în 9-11 decembrie 2019, G rupul de prietenie condus de deputatul Adrian Ampleev, din partea
minorității rușilor lipoveni , care are, printre altele și rolul de a reface legăturile istorice româno –
ruse s -a întâlnit cu o delegație formată din p atru parlamentari ruși: șeful delegației, deputatul
Dmitri Islamov a reprezentat partidul de guvernământ, ”Rusia Unită”, deputata Olga Alimova –
respectatul Partid Comunist al Federației Ruse, deputatul Serghei Kriucek – Partidul ”Rusia Justă”
și deputatul Anton Morozov – Partidul Liberal Democrat al Rusiei. Mai mult, ultimul dintre aceștia
a oferit un răspuns privind existența NATO, declarând că ,, NATO este o structură depășită, NATO
este o organizație rudimentară, care reprezintă rămășițele Războiului Rec e”, astfel că, Dumitriu îl
completează afirmând că acesta a făcut o constatare esențială privind rostul NATO în noua realitate
internațională. Acesta stipulează că rolul acestei organizații imperialist -militaristă se mai datorează
doar aducerii unor benefi cii pentru anumite cercuri de putere care consumă bugete enorme și
mențin o tensiune tipică Războiului Rece. Totuși, unul dintre deputații ruși a mai stipulat și faptul

147 Idem , ,,Ambasadorul Zuckerman – șir de aberații și manipulare! Îl vom regreta pe Hans Klemm?!” în Sputnik ,
25.12.2019, disponibil pe https://ro.sputnik.md/politics/20191225/28665129/Ambasadorul -Zuckerman -sir-de-
aberatii -si-manipulare -il-vom-regreta -pe-Hans -Klemm.html , accesat la data de 12.06.2020.

63
că Federația Rusă are intenții prietenești, dar și că nu a pornit vreodată un război, c i, mai degrabă,
a răspuns la diferite agresiuni148.
În cadrul acestei narațiuni strategice îndreptate împotriva SUA și, implicit, împotriva
NATO au fost valorificate și o serie de evenimente care au marcat opinia publică din România.
Un astfel de eveniment a fost cazul Caracal al cărui impact emoțional a fost exploatat și corelat de
către Sputnik cu prezența NATO de la Deveselu sau Mihail Kogălniceanu. De exemplu, un articol
semnat de Dragoș Dumitriu aduce în discuția legătura dintre tragedia din Caracal și baza militară
de la Deveselu, stipulând că e vorba de încă un scandal sexual în care armata SUA e implicată. În
esență, autorul menționează de un raport emis de Departamentul pentru Apărare din care ,, reies
cifre alarmante, o creștere a agresiunilor în ultimii ani îngrijorătoare ”, întrucât, după cum este redat
în raport, a avut loc o creștere constantă a rapoartelor de incidente sexuale cu 30%. Mai mult, este
menționat că fostul Ambasador al SUA la București a avut o întâlnire cu Mihai Fi for, scopul
acesteia constând în discuții menite să identifice oportunități de dezvoltare a profilului
Parteneriatului Strategic dintre cele două țări. Totuși, autorul articolului scoate în evidență și faptul
că ,,au apărut afirmații privind ”extragerea” a 95 de militari de la Deveselu ”, reamintind, totodată,
și de un caz din 2012 când militarii americani au comis infracțiuni pe teritoriul României149.
Într-un alt articol semnat de același editorialist se aduce, din nou, în discuție legătura dintre
cazul Car acal și prezența militară NATO de la Deveselu. Astfel, este lansată ideea că
,,propagandiști și manipulatori de profesie ” au (re)interpretat evenimentele legate de cazul din
Caracal în așa fel încât acest narativ al legăturii dintre fetele răpite și soldaț ii americani să fie
atribuit propagandei venite din partea regimului de la Kremlin prin Sputnik. Aceștia, însă, se scuză
și subliniază că nu susțin sub nicio formă acest narativ, ci doar încearcă să combată ipoteze care
au tendința de a îndepărta ancheta d e la ideea existenței unei rețele de trafic de persoane și
proxenetism. Ca atare, în articol sunt menționate o serie de declarații din intervalul 2011 -2013,
aparținând lui Bogdan Aurescu, în care erau redate demersurile necesare finalizării scutului anti –
rachetă de la Deveselu și transportarea continentelor militare în zonă. Totuși, se face referire și la
o serie de declarații de la ,,Sinteza zilei” ale unei persoane care ,,a avut legătură cu traficul de la

148 Idem , ,,Adevăr și curaj: Omul lui Jirinovski a făcut praf NATO… chiar la București!” în Sputnik , 13.12.2019,
disponibil pe https://ro.sputnik.md/Rusia/20191213/28542645/Adevar -si-curaj -Omul -lui-Jirinovski -a-facut -praf-
NATO -chiar -la-Bucuresti.html , accesat la data de 12.06.2020.
149 Idem , ,,Armata SUA, lovită oficial: agresiuni sexuale. ”Un mic trafic de influență la București” î n Sputnik ,
2.08.2019, disponibil pe https://ro.sputnik.md/analytics/20190802/27107462/Armata -SUA -lovit-oficial -agresiuni –
sexuale -Un-mic-trafic -de-influenta -la-Bucuresti.html , accesat la data de 12.06.2020.

64
Deveselu, cu referire la dosarul din 2012 – că fet ele de acolo au servit clienți americani (și
austrieci) care aveau legătură cu Devesel u”150.
În aceeași măsură, un alt articol lansează ideea conform căreia ,, România este pe primul
loc nu numai la livrarea de fete pentru rețelele de trafic de persoane din UE, ci și la traficul de
femei pentru militarii NATO” . Pornind de la această afirmație, este menționat un articol publicat
în Cotidianul și semnat de către jurnalistul Ion Spânu care aduce o serie de dovezi legate de faptul
că există legături între cazul din Caracal și Deveselu, prin prisma faptului că ar fi existat un întreg
bordel în cadrul bazei SUA din acea zonă. În esență, documentația are în prim plan o plângere
penală depusă de o anume Ana Maria Nuciu, despre care aflăm că ,,a fost pînă anii trecuți
traducătoare în baza militară americană de la Kogălniceanu”. Conform declarațiilor acesteia, în
unitatea militară de la Deveselu funcționa un adevărat bordel în care veneau fete minore pentru a
satisface dorințele unor militari . Mai mult, acea sta afirma că a fost amenințată cu moartea de un
militar american de îndată ce aceasta a început să se intereseze despre evenimentele care aveau loc
acolo, fapt pentru care traducătoarea a sesizat autoritățile. În context, Ana Maria Nuciu a trimis
plângere a la DIICOT și a cerut ”Dosarul Kogălniceanu” să fie conexat „Dosarului Caracal –
Deveselu” .Prezentând în acest prim episod plângerea Anei Maria Nuciu, Ion Spânu promite că în
episoadele viitoare va demonstra că ,,România este pe primul loc nu numai la livra rea de fete
pentru rețelele de trafic de persoane din UE, ci și la traficul de femei pentru militarii NATO”,
făcând o paralelă și cu cazurile similare din Kosovo, Kuweit sau Bosnia și Herțegovina151.
În ceea ce privește raportarea Federației Ruse la scutul anti-rachetă de la Deveselu, fără a
se mai lua în calcul conexiunile cu cazul din Caracal, Dragoș Dumitriu expune într -un alt articol
de pe Sputnik ideea conform căreia NATO și propaganda lansată de aceasta încearcă să convingă
opinia publică din România c ă e nevoie de un scut anti -rachetă doar pentru că așa spune ,,Alianța”,
precum și faptul că NATO încalcă Tratatul privind Forțele Nucleare Intermediare (INF) prin
interceptorii amplasați la Deveselu. După cum se știe, Moscova a protestat, în repetate rându ri,
față de amplasarea în România a unui sistem capabil să lanseze rachete către zone din Rusia.
România a respins în permanență ideea , subliniind că e vorba de un scop pur defensiv. Totuși,

150 Idem, ,,O minciună grosolană se promovează în ca zul Deveselu – un fost ministru e implicat” în Sputnik ,
14.08.2019, disponibil pe https://ro.sputnik.md/politics/20190814/27233208/O -minciuna -grosolana -se-promoveaza –
in-cazul -Deveselu –un-fost-ministru -e-implicat.html , accesat la data de 13.06.2020.
151 Idem, ,,Dosar FULMINANT – ”Bordel în baza SUA de la Kogălniceanu” – legătură cu Caracal!” în Sputnik ,
23.01.2020, disponibil pe https://ro.sputnik.md/analytics/20200123/28950967/Dosar -Bordel -in-baza-SUA -de-la-
Kogalniceanu -legatura -cu-Caracal.html , accesat la data de 13.06.2020.

65
autorul menționează că au avut loc o serie de fluctuații privind ,,pericolul” pe care îl previne
sistemul de la Deveselu: ba ”teroriști”, ba ”Iran”, ba ”Siria”, ba chiar și îndepărtata Coree a lui
”Little Rocket Man” – care între timp a devenit ”I love this guy!”. Mai departe, este invocat
motivul faptului că, pe fondul suspendării INF, generalul maior Igor Konașenkov, purtător de
cuvânt al Ministerului Apărării al Federației Ruse ar fi propus NATO să își retragă aparatura de
la Deveselu, însă ideea ar fi fost combătută de către jurnalistul Radu Tudor și alți susținător i ai
NATO. Conform generalului, Rusia este nemulțumită de amplasarea lansatorului MK41, care e
capabil să lanseze rachete la distanțe care pot atinge ținte importante din Rusia. Astfel, conform
unor surse citate de Dragoș Dumitriu, rachetele tip Tomahawk p ot fi lansate cu MK41 , iar raza
acestora de acțiune, alături de alte rachete pentru care ar fi pregătit sistemul de la Deveselu (SM3
1B și SM3 IIA), ar fi de 2500 de km, în condițiile în care ,, distanța în linie dreaptă de la Deveselu
e de circa 720 km pân ă la Sevastopol și la 1600 km de Moscova ”152.
Un alt narativ lansat de către Sputnik în raport cu NATO este acela conform căruia Alianța
reprezintă o uriașă minciună și un pericol pentru întreaga lume. Motivul invocat în acest sens rezidă
în ideea că, deși s -au sărbătorit 15 ani de la aderarea României la NATO, ar trebui comemorat de
fapt soldații români care și -au pierdut viața ,, pe teatre de război fără legătură cu noi sau cu vreo
motivație adevărat ă”. Astfel, autorul stipulează că România a aderat la Alianța Nord -Atlantică din
aceleași ”rațiuni” pentru care a făcut marea privatizare, vânzarea terenurilor, a resurselor naturale
etc. etc. – chestiuni din aceeași categorie: o minciună uriașă, care, pe scurt, a transformat țara
noastră într -o colonie – iar pe români într -o națiune „amenințată”. Mai mult, se invocă faptul că
NATO nu -și poate justifica existența decât prin inventarea unor amenințări, dar și prin menținerea
unui climat militarist , ,,care nu caută rezolvarea conflictelor, prin eliminarea cauz elor generatoare,
ci are nevoie de conflicte mocnite, pe care să le ”descurajeze”. Din acest considerent, revoluția din
Iran, războiul dintre Iran și Irak, atacarea Afganistanului, invazia Irakului și conflictul din Siria
sunt puse toate pe seama unor inte rese ale SUA și NATO. Nu în ultimul rând, se afirmă că NATO
este o instituție bugetivoră, precum și faptul că nu și -a îndeplinit angajamentele de alianță
defensivă, deoarece: a creat conflicte și situații de criză , securitatea în Europa a fost aruncată în
aer odată cu conflictele generate de NATO în Orient și Africa, dar și prin crearea unor zone de

152 Idem , ,,Nici Moscova, nici isteriile pro -NATO nu pot ascunde cifrele reale de la Deveselu” în Sputnik , 8.02.2019,
disponibil pe https://ro.sputnik.md/International/20190208/24596258/Nici -Moscova -nici-isteriile -pro-NATO -nu-
pot-ascunde -cifrele -reale -de-la-Deveselu.html , accesat la data de 13.06.2020.

66
nestăpânit în Kosovo și Bosnia , ”actorii nestatali”, adică formele de Al Qaeda, ISIS sau alte
radicalisme au apărut în bună măsură datorită NATO , sub ”protecția NATO”, cetățenii europeni
au fost uciși de exponenți ai unor "entități nonstatale" pe stadioane, în gări, în magazine, sau chiar
pe podul de lângă Parlamentul britanic , inducerea unei psihoze în rândul cetățenilor statelor
membre cu privire la ,,amenințar ea rusească”153.

4.2. Reducția datelor
În urma colectării principalelor date indispensabile cercetării noastre, necesare pentru a
evidenția formațiunile discursive promovate de Sputnik România -Moldova, ca parte a narațiunii
strategice anti -occidentale, principa lele categorii de analiză trasate sunt următoarele: (1) articole
care subminează rolul NATO și SUA în raport cu România , (2) articole care descriu NATO
și SUA prin prisma unor actori politici , (3) articole care plantează diviziuni între NATO,
SUA și Uniune a Europeană , (4) articole care redau percepția Federației Ruse asupra NATO
și SUA și (5) articole care modelează percepția opiniei publice românești prin ,,legăturile ”
dintre cazul Caracal și prezența NATO și SUA în România .

4.2.1. Articole care subminează rolul NATO și SUA în raport cu România
În cadrul acestei categorii de analiză, principalele formațiuni discursive utilizate în cadrul
narațiunii strategice anti -NATO și anti -SUA folosesc un limbaj care încearcă să scoată în evidență
următoarele aspecte: ,,rolul nesemnificativ sau dăunător” al NATO și SUA prin prezența lor în
România, ,,înfrângerile” suferite de Alianță în conflictele din Orientul Mijlociu, ,,superioritatea
nefondată” a poporului american, ,,crearea” de către SUA a unor ,,arme chi mice” sau ,,ascunderea”
unor ,dosare care vizează NATO” și NATO ca ,,minciună” și ,,pericol” pentru întreaga lume.
În acest sens, în cadrul unuia dintre articolele colectate pentru demersul nostru
metodologic, este afirmat faptul că nu doar că Pentagonul n u a reușit să învingă în Vietnam, Irak,

153 Idem , ,,NATO – o uriașă minciună și un pericol pentru lumea întreagă!” în Sputnik , 2.04.2019, disponibil pe
https://ro.sputnik.md/International/20190402/25368877/NATO –o-uriasa -minciuna -si-un-pericol -pentru -lumea –
ntreaga.html , accesat la data de 13.06.2020.

67
Afganistan sau împotriva Statului Islamic , dar poporul român este utilizat în calitate de cobai în
încercarea zadarnică a Americii de a anihila ,,puternica armată ” a Federației Ruse . Din acest
considerent, România es te utilizată în cadrul eforturilor de îngrădire a Rusiei fără să fi fost
amenințată de aceasta, astfel că România este învinuită pentru că permite NATO și Statelor Unite
ale Americii acest lucru, iar poporul român pentru că a căzut, astfel, în capcana ,,pr opagandei de
război americane”, prin instalarea scutului de la Deveselu154. Tot în aceeași retorică este stipulat,
în cadrul unui alt articol, faptul că SUA (alături de NATO) nu mai reprezintă un jandarm al
planetei, fapt pentru care România a devenit o țar ă tot mai izolată mai izolată din punct de vedere
geopolitic, deși este stat membru NATO, deoarece ,,strategic am rupt toate legăturile cu alte națiuni
pentru a fi pe placul Bruxellului și SUA ”. Prin urmare, pe fondul slăbirii NATO, este afirmată
ideea în baza căreia capabilitățile militare ale Federației Ruse în materie de sisteme hipersonice
sunt net superioare, iar prezența scutului anti -rachetă de la Deveselu ar transforma România într –
o țintă sigură a complexului militar rusesc, pregătit pentru a face față unei lovituri din partea
Alianței155.
O altă etichetă ,,negativă” atribuită NATO este cea de ,,relicvă a trecutului”. Astfel, citând
un așa -numit geopolitician, un articol din cadrul Sputnik redă ideea conform căreia Alianța a ajuns
să nu fie altceva d ecât o ,,relicvă a trecului”, iar acest lucru se datorează faptului că aceasta a ajuns
o ,,afacere fără profit ”, întrucât ,,NATO a intrat în România și nu România în NATO”, deoarece
administrația de la București nu a sprijinit nici militar și nici financia r organizația156. Mai mult
decât atât, narative au fost îndreptate și împotriva poporului american, considerat a poseda un
sentiment de ,,națiune civică superioară”, din cauza viziunii maniheistice de tipul ,, noi avem
dreptate și restul lumii greșește ”. Por nind de la acest aspect, autorul declară că americanii vor
rămâne cel mai urât popor din lume, vor pierde toate războaiele și vor aduce și cel mai mare rău
lumii, atâta vreme cât vor rămâne o super -putere157.
Temele conspiraționiste au făcut, de asemenea, p arte din formațiunile discursive îndreptate
împotriva NATO și SUA. Spre exemplu, este lansată într -un alt articol ideea conform căreia

154 Ionuț Țene, ,,Ionuț Țene: poporul român, un cobai al SUA în caz de conflict cu Putin” în Sputnik , 30.05 .2016,
disponibil pe https://ro.sputnik.md/Moldova_Romania/20160530/8492445.html , accesat la data de 10.06.2020.
155 Idem , ,,Adio, Deveselu?” în Sputnik , 03.01.2019, disponibil pe
https://ro.sputnik.md/columnists/20190103/23943783/Adio -Deveselu.html , accesa t la data de 10.06.2020.
156 Ilie Catrinoiu, ,, Geopolitician român: NATO este o relicvă a trecutului ” în Sputnik , 28.01.2017, disponibil pe
https://ro.sputnik.md/radio/20170128/10993728/geopolitician -nato-relicva -trecut.html , accesat la data de 10.06.2020.
157 Bogdan Duca, ,,De ce americanii se cred națiune civică superioară?” în Sputnik , 27.02.2016, disponibil pe
https://ro.sputnik.md/Moldova_Romania/20160227/8490120.html , accesat la data de 10.06.2020.

68
România reprezintă o sucursală a CIA în Balcani și că refuză să își întărească poziția în vecinătatea
Mării Negre , din ca uza faptului că societatea românească este ,,controlată strâns de Soros și de
ambasade”. În acest context, Rusia și Turcia își intensifică relațiile bilaterale și își redefinesc
interesele în zona Mării Negre158. Tot în aceeași retorică, este lansată și ide ea că ,,SUA are ca
obiectiv sacrificarea democrației și prosperității din România prin intermediul așa -numitului stat –
paralel, ale cărui instrumente sunt diverse instituții media, cele trei partide din opoziție (PNL, USR
și România 100), precum și manifest anții #rezist, o minoritate radicalizată”. Corelând acest narativ
cu mesajele legate de corupție și trafic de influență, este afirmat că România a fost silită să dea 3,9
miliarde de dolari pentru o serie de rachete americane , fiind ,,șantajată” cu amenința rea
reprezentată de Federația Rusă în regiune159.
Apelând la o sintagmă cu impact emoțional, regăsim într -un alt articol ideea conform căreia
planul SUA constă, de fapt, în transformarea României într -o ,,Cubă a Europei ”, întrucât ,,lipsa de
viziune și dori nța de promovare a interesului național în Balcani, Europa și Marea Neagră a
României riscă să transforme țara într -o „oaie neagră” americană și într -o Cubă izolată de restul
lumii”. Din acest considerent, este afirmat că doar guvernările PSD au contribuit la consolidarea
,,Grupului de la Craiova” (după modelul Grupului de la Vișegrad), pentru a intensifica cooperarea
dintre statele spațiului balcanic, în timp ce fosta guvernare tehnocrată a lui Dacian Cioloș și
actualul Guvern PNL nu fac altceva decât să mențină un discurs în care NATO este prezentată
drept o umbrelă de securitate, care ar afecta interesele României, dar le -ar consolida pe cele ale
SUA. Prin urmare, este stipulat că NATO se transformă treptat dintr -o alianță militară într -o alianță
comercială, în care ținta nu este atât asigurarea securității membrilor, cât asigurarea pie ței de
desfacere pentru marii producători de armament , făcând, astfel, din România o ,,Cubă a
Europei”160. Tot în zona sintagmelor cu un anumit grad de limbaj emoțional, un alt articol lansează
argumentul că statele din Europa de Est, în special Polonia și România, ar trebui să se îngrijoreze,
deoarece SUA și -ar dori o revenire la sferele de influență , fiind invocată în acest sens și Doctrina
Monroe. Din acest motiv, România este învinuită pentru că a încercat să își să-și sporească

158 Idem, ,, România, sucursala CIA din Balcani, iese prost în urma pactului ruso -turc” în Sputnik , 10.08.2016,
disponibil pe https://ro.sputnik.md/analytics/20160810/8524466.html , accesat la data de 10.06.2020.
159 Idem, ,,Bogdan Duca: Obiectivele SUA în România necesită sacrificarea democrației” în Sputnik , 11.12.2017,
disponibil pe https://ro.sputnik.md/analytics/20171211/16080791/bogdan -duca -sua-romania.html , accesat la data de
11.06.2020.
160 Octavian Racu, ,, De ce SUA vor să transforme România într -o Cubă a Europei ” în Sputnik , 02.12.2019, disponibil
pe https://ro.sputnik.md/columnists/20191202/28407509/De -ce-SUA -vor-sa-transforme -Romania -intr-o-Cuba -a-
Europei.html , accesat la data de 11.06.2020.

69
importanța în Europa de E st, printr -un discurs agresiv antirusesc, evocând ,,eterna ameninț are
rusească”, într-un context în care Rusia și China abia așteaptă să -și declare și ele propriile sfere de
influență, după exemplul politicii americane161.
Nici ironiile la adresa trupelor NATO nu lipsesc din cadrul acestei narațiuni strategice. Un
astfel de exemplu îl regăsim într -un articol în care este ironizată imaginea unui soldat român
echipat cu o armă rusească AK -47 Kalașnikov în cadrul unor exerciții NATO . Sursa o reprezintă
o postare pe Twitter aparținând grupului de luptă polonez al NATO, imagine legată de exercițiil e
militare „Saber Strike 2018", demarate în Letonia162.
În ceea ce privește alte acuzații aduse Statelor Unite ale Americii și NATO, o știre
internațională acuză S tatele Unite ale Americii și Marea Britanie că ar deține și ar dezvolta arme
chimice. Știrea vine pe fondul unei declarații aparținând lui Igor Kirillov , comandatul trupelor de
apărare radioactivă, chimică și biologică a forțelo r armate ale Federației Ruse . Acesta declara că
substanța toxică organofosforică (neurotoxină) de tip VX a fost brevetată în 1962 de către Marea
Britanie, brevetul fiind vândut, ulterior, SUA. În același timp, Rusia este revoltată de faptul că
SUA nu au ni micit propriile rezerve de arme chimice, motivând acest lucru prin lipsa resurselor
financiare, ceea ce nu este credibil, afirmă Kirillov163. Nici Elveția nu a fost exclusă din narațiunea
strategică anti -occidentală a Federației Ruse. Tot în cadrul Sputnik am identificat o știre în care
este afirmat faptul că în Elveția au dispărut dosarele care vizau activitatea unei organizații
paramilitare secrete a NATO – P26. Existența organizației P26 a ieșit la iveală în anii 1980, după
ce au fo st declasificate anumite documente din care rezultă că serviciile secrete elvețiene au
urmărit sute de mii de oameni, în special cei care simpatizau cu ideologia comunistă164.
Nu în ultimul rând, este adus în discuție faptul că NATO a ajuns să reprezinte o uriașă
minciună și un pericol pentru întreaga lume . La baza acestei afirmații stau o serie de aspecte

161 Idem, ,, SUA readuc „sferele de influență”. Efectele “doctrinei Monroe” în Sputnik , 08.05.2019, disponibil pe
https://ro.sputnik.md/analytics/20190508/25826541/SUA -readuc -sferele -de-influenta -Efectele -doctrinei –
Monroe.html , accesat la data de 11.06.2020.
162 Idem, ,,Militar român cu armă rusească, pe un afiș NATO” în Sputnik , 04.06.2018, disponibil pe
https://ro.spu tnik.md/International/20180604/19610401/militar -roman -arma -ruseasca -nato.html , accesat la data de
11.06.2020.
163 Idem, ,,Moscova acuză dur: SUA și Marea Britanie dețin și dezvoltă arme chimice” în Sputnik , 21.03.2018,
disponibil pe https://ro.sputnik.md/Int ernational/20180321/18007664/sua -marea -britanie -arme -chimice -porton –
down.html , accesat la data de 12.06.2020.
164 Idem, ,, În Elveția “au dispărut” dosarele despre activitatea armatei secrete a NATO ” în Sputnik , 02.05.2018,
disponibil pe https://ro.sputnik.md /International/20180502/18918729/elvetia -p26-secret.html , accesat la data de
12.06.2020.

70
invocate de Sputnik precum: soldații români care și -au pierdut viața ,,pe teatre de război fără
legătură cu noi sau cu vreo motivație adevărată ”, aderarea la Alianță a presupus mari privatizări,
vânzarea de terenuri și cedarea de resurse naturale, fapte care ar fi transformat România într -o
colonie și pe români într -o ,,națiune amenințată”. Mai mult, NATO este catalogată drept ,, instituție
bugetivoră ” a căr ei existență se justifică prin inventarea unor amenințări, dar și prin menținerea
unui climat militarist165.

4.2.2. Articole care descriu NATO și SUA prin prisma unor actori politici
Această categorie de analiză include sursele primare ale căror formațiuni discur sive redau
opiniile unor actori politici influenți din România sau critică declarațiile și viziunile unor actori
politici autohtoni sau străini care se raportează la Statele Unite ale Americii sau NATO. Astfel, pe
de o parte, avem de -a face cu personalităț i care au fost elogiate pentru că au criticat acțiunile SUA
și NATO atât în raport cu România, cât și în raport cu Federația Rusă, iar, pe de altă parte, avem
de-a face cu personalități care fie reprezintă diplomatic aceste structuri în țară sau sunt adept e ale
politicilor SUA și NATO.
În acest sens, într -un articol anterior expus este prezentat Mircea Geoană ca fiind un om
slab, iar această ,,calitate” l -a ajutat să fie numit adjunct al secretarului general al NATO . Din acest
considerent, Mircea Geoană est e etichetat drept un ,,prostăNATO”, fiind de asemenea acuzat că ar
fi distrus PSD, ,, singurul partid capabil să aibă un cuvânt în fața poruncilor occidentale –
euroatlantice ”166. La polul opus, numele lui Adrian Năstase este elogiat în calitate de ,, diploma tul
și liderul politic cu cel mai important rol în istoria de după 1990 ”, întrucât prin integrarea României
în structurile euroatlantice, a încercat să ofere o poziție internațională favorabilă acesteia. Totuși,
motivul pentru care acesta ar merita laude c onstă în faptul că a avut curajul să acuze NATO de
încălcarea angajamentelor de a nu se extinde spre Est, prin ,,extindere imperialistă” în spațiul ex –

165 Dragoș Dumitriu, ,,NATO – o uriașă minciună și un pericol pentru lumea întreagă!” în Sputnik , 2.04.2019,
disponibil pe https://ro.sputnik.md/International/20190402/25368877/NATO –o-uriasa -minciuna -si-un-pericol –
pentru -lumea -ntreaga.html , accesat la data de 13.06.2020.
166 Idem, ,,Recompensă pentru omul slab care a făcut praf PSD – devine ”ProstăNATO”” în Sputnik , 17.07.2019,
disponibil pe https://ro.sputnik.md/columnists/20190717/26896385/Recompensa –omul -slab-PSD-ProstNATO.html ,
accesat la data de 12.06.2020.

71
comunist167. Mai mult, deși reprezintă mai degrabă un actor cultural, u n alt nume adus în discuție
în cadr ul articolelor care promovează narațiunea strategică anti -occidentală este cel al lui Dan
Puric . Apelând la acuzele aduse lui Tudor Gheorghe, acesta consideră că se manifestă un trend de
anihilare a tot ceea ce este românesc, dar și că aderarea României la NATO și UE s -ar fi făcut fără
ca noi să negociem, deci, implicit, să avem ceva de câștigat, fapt care ne -a transformat în niște
,,slugi”168.
În ceea ce privește actorii politici ai SUA, actualul ambasador al Statelor Unite la
București, Adrian Zuckerman , este și el criticat în cadrul Sputnik. Declarația acestuia adresată
românilor la începutul anului curent a stârnit critici din partea unuia di ntre editorialiștii platformei
media care stipula că succesele românilor în cadrul parteneriatului strategic semnat cu SUA au
constat doar în plăți către aceasta, decesele unor militari români adversități externe și pierderea
locului în Consiliul de Securi tate169. Mai mult, personalitatea lui Adrian Zuckerman a mai fost
criticată și pentru un articol publicat de acesta pe Agerpress, articol în care erau redate o serie de
adevăruri despre regimul comunist al lui Nicolae Ceaușescu. În acest sens, principalele acuzații
aduse rezidă în ideea că numărul victimelor regimului ceaușist este unul exagerat de către
propaganda americană și că în perioada comunistă s -a construit ceea ce ajută astăzi la dezvoltarea
României, nicidecum beneficiile oferite de SUA170.

4.2.3. Artico le care plantează diviziuni între NATO, SUA și Uniunea Europeană
În cadrul acestei categorii de analiză, articolele selectate expun o serie de narative menite
să modeleze percepția opiniei publice cu privire la relațiile ,,de facto” dintre NATO și Uniunea
Europeană, motiv pentru care SUA este acuzată că dorește să resusciteze un curent naționalist și

167 Idem, ,,Adrian Năstase, demers fulminant: demonstrația minciunii uriașe a Occidentului și NATO!” în Sputnik ,
9.06.2 020, disponibil pe https://ro.sputnik.md/analytics/20200609/30513888/Adrian -Nstase -demers -fulminant –
demonstraia -minciunii -uriae -a-Occidentului -i-NATO.html , accesat la data de 12.06.2020.
168 Idem, ,,Dan Puric: ”Ne -am dus ca niște slugi în NATO și UE, tot ce e românesc trebuie să dispară!” în Sputnik ,
3.02.2020, disponibil pe https://ro.sputnik.md/analytics/20200203/29065737/Dan -Puric -Ne-am-dus-ca-nite-slugi -n-
NATO -i-UE-tot-ce-e-romnesc -trebuie -s-dispar.html , accesat la data de 12.06.2020.
169 Idem, ,,Ambasadoru l SUA se face de râs la început de an, cel mai stupid mesaj pentru români!” în Sputnik ,
1.01.2020, disponibil pe https://ro.sputnik.md/analytics/20200101/28735343/Ambasadorul -SUA -se-face-de-rs-la-
nceput -de-an-cel-mai-stupid -mesaj -pentru -romni.html , accesat la data de 12.06.2020.
170 Idem, ,,Ambasadorul Zuckerman – șir de aberații și manipulare! Îl vom regreta pe Hans Klemm?!” în Sputnik ,
25.12.2019, disponibil pe https://ro.sputnik.md/politics/20191225/28665129/Ambasadorul -Zuckerman -sir-de-
aberatii -si-manipul are-il-vom-regreta -pe-Hans -Klemm.html , accesat la data de 12.06.2020.

72
eurosceptic în rândul UE, că Donald Trump ar lansa o perestroika în UE sau că înființarea Armatei
Uniunii Europene ar fi, de fapt, o ,,manifestare de independe nță” față de umbrela NATO.
Având în vedere acest aspect, Sputnik relatează că inițiativa de înființare a unei Armate
UE reprezintă o expresie clară a dorinței Bruxelles -ului de independență față de SUA și un prim
pas spre destrămarea NATO. În acest context , se stipulează că înființarea unei armate a Uniunii
Europene este o manevră germană de a controla continentul și militar, după ce l -a supus economic
și financiar, motiv pentru care președintele francez Emmanuel Macron este etichetat drept „pudel”
geostra tegic al cancelarului Merkel171. Denaturând, însă, perspectiva SUA asupra UE, în Sputnik
este afirmat că gesturile provocatoare ale ambasadorilor SUA de la Chișinău și București ar avea
drept scop încurajarea unui discurs naționalist, eurosceptic și ușor co ntrolabil, util intereselor
americane , politică care ar avea, printre altele, și un rol de a acutiza sentimentele naționaliste și
eurosceptice din România172.
Tot în cadrul aceleiași narațiuni anti -occidentale, Donald Trump este asociat cu fostul lider
al U RSS, Mihail Gorbaciov, fiind acuzat că declanșează o perestroikă în Europa , prin care
actualele elite liberal -democrate vor fi eliminate asemenea comuniștilor în anul 1989 . Mai mult,
lui Trump îi este atribuită o tendință politică de sprijinire a unor lide ri politici care sunt în
asentiment cu viziunile lui, precum Viktor Orban și Jarosław Kaczyński pentru a prelua comanda
motorului franco -german al UE173.

4.2.4. Articole care redau percepția Federației Ruse asupra NATO și SUA
Principalele narative care se regăsesc în cadrul acestei categorii de analiză lansează o serie
de formațiuni discursive anti -SUA și anti -NATO, venite din partea unor actori politici sau instituții
guvernamentale, având rolul de a promova ,,viziunea alterna tivă” a regimului de la Kremlin.
Astfel, SUA și NATO sunt acuzate de imixtiune politică, de faptul că încearcă să convingă

171 Ionuț Țene, ,,Armata UE: un prim pas spre dezmembrarea NATO?” în Sputnik , 28.01.2019, disponibil pe
https://ro.sputnik.md/columnists/20190128/24374402/Armata -UE-un-prim -pas-spre-dezmembrarea -NATO.html ,
accesat la data de 10.06.2020.
172 Bogdan Duca, ,, De ce SUA și -ar dori resuscitatea naționalismului românesc? ” în Sputnik , 14.09.2016, disponibil
pe https:/ /ro.sputnik.md/analytics/20160914/9008979/nationalism -sua-romania.html , accesat la data de 11.06.2020.
173 Octavian Racu, ,, Trump a dat start unei “perestroika” în UE: sfârșitul liberalismului european ” în Sputnik ,
15.06.2018, disponibil pe https://ro.sputnik.md/columnists/20180615/19875524/trump -perestroika -liberalism.html ,
accesat la data de 11.06.2020.

73
România că are nevoie de un scut anti -rachetă doar pentru că ,,așa spun ei” și de faptul că NATO
este o structură depășită de noile r ealități internaționale.
Spre exemplu, într -un articol de pe Sputnik am identificat o declarație a
Ministerului Afacerilor Externe al Federației Ruse care blama cinismul cu care SUA se implică în
politica internă a Republicii Moldova, declarația fiind fă cută pe baza unei scrisori semnată de
Ambasadorul SUA la Chișinău, care făcea o serie de recomandări față de deputații moldoveni
privind noua majoritate parlamentară și viitorul guvern . În aceeași măsură, raportându -se și la
situația din Ucraina, Washingto n-ul este acuzat că ar împinge Chișinăul la șantaj spre așa -numita
“unica opțiune corectă”, ignorând opiniile ale unei mari majorități a alegătorilor moldoveni174.
Dintr -un alt punct de vedere, NATO este etichetată drept structură depășită , o rămășiță a
Războiului Rece, din cauza faptului că aceasta ar menține o stare tensionată tipică acelei perioade
pentru a -și îndeplini rolul de organizație imperialist -militaristă, care aduce beneficii doar pentru
anumite cercuri de putere care consumă bugete enorme . La p olul opus, în schimb, o delegație de
deputați ai Dumei de Stat a Rusiei, declarau că Federația Rusă are intenții prietenești, dar și că nu
a pornit vreodată un război, ci, mai degrabă, a răspuns la diferite agresiuni175.
În ceea ce privește prezența NATO pe teritoriul României, narațiunea îndreptată împotriva
acesteia a ,,luat în vizor” și scutul anti -rachetă de la Deveselu. Prin urmare, Alianța ajunge să fie
acuzată de propagandă prin care încearcă să convingă opinia publică din România că e nevoie de
un sc ut anti -rachetă doar pentru că așa spune ea. Mai mult, Kremlinul acuză NATO că nu își
respectă promisiunile ca urmare a retragerii din Tratatul privind Forțele Nucleare Intermediare
(INF) , declarând că sistemele amplasate la Deveselu posedă și capacitatea de a lansa rachete de
croazieră Tomahawk , cu care să amenințe Rusia176.

174 Idem, ,,Moscova: SUA se implică direct și cinic în politica internă a Moldovei” în Sputnik , 28.03.2019, dispo nibil
pe https://ro.sputnik.md/moldova/20190328/25316034/Moscova -SUA -se-implica -direct -cinic -politica -interna –
Moldovei.html , accesat la data de 11.06.2020.
175 Dragoș Dumitriu, ,,Adevăr și curaj: Omul lui Jirinovski a făcut praf NATO…chiar la București!” în Sputnik ,
13.12.2019, disponibil pe https://ro.sputnik.md/Rusia/20191213/28542645/Adevar -si-curaj -Omul -lui-Jirinovski -a-
facut -praf-NATO -chiar -la-Bucuresti.html , accesat la data de 12.06.2020.
176 Idem, ,,Nici Moscova, nici isteriile pro -NATO nu pot ascunde ci frele reale de la Deveselu” în Sputnik , 8.02.2019,
disponibil pe https://ro.sputnik.md/International/20190208/24596258/Nici -Moscova -nici-isteriile -pro-NATO -nu-
pot-ascunde -cifrele -reale -de-la-Deveselu.html , accesat la data de 13.06.2020.

74
4.2.5. Articole care modelează percepția opiniei publice românești prin ,,legăturile” dintre
cazul Caracal și prezența NATO și SUA în România
Dacă în cadrul celorlalte categorii de analiză nar ațiunea strategică anti -NATO și anti -SUA
conținea formațiuni discursive care tratau vulnerabilități ale Alianței, declarații ale unor actori sau
instituții sau percepția Kremlinului asupra omologilor din Occident, există o serie de narative care
au exploat at efectele sociale create de cazul din Caracal. De exemplu, într -un articol de pe Sputnik
am identificat că se ia în calcul posibilitatea unei legături dintre tragedia din Caracal și baza
militară de la Deveselu, stipulând că e vorba de încă un scandal se xual în care armata SUA e
implicată . Pentru a acorda fundament acestei informații, este citat un raport emis de Departamentul
pentru Apărare în care sunt redate ,,cifrele alarmante” privind implicarea soldaților americani în
scandalurile sexuale cu minore, acest raport fiind legat și de extragerea a 95 de militari din
Deveselu177.
În aceeași retorică, este lansată și ideea că ,, România este pe primul loc nu numai la livrarea
de fete pentru rețelele de trafic de persoane din UE, ci și la traficul de femei pe ntru militarii
NATO” . Pentru a susține aceast narativ, în articolul în cauză se face apel la o fostă traducătoare de
la baza americană care relata faptul că ar fi fost amenințată cu moartea de către soldații americani
de la Deveselu, odată ce a a început s ă se intereseze despre evenimentele care aveau loc , declarând,
totodată, că acolo ar funcționa un adevărat bordel178. Cu toate acestea, Sputnik încearcă să îi
combată și pe cei care susțin că însăși platforma menționată ar contribui la diseminarea acestor
narative considerate a fi false. Ca atare, ,,propagandiști și manipulatori de profesie” sunt blamați
pentru că ar re interpreta informațiile care leagă cazul din Caracal de baza americană de la Deveselu
doar pentru a atribui acest fapt propagandei venite din partea regimului Putin179.

177 Idem, ,,Armata SU A, lovită oficial: agresiuni sexuale. ”Un mic trafic de influență la București” în Sputnik ,
2.08.2019, disponibil pe https://ro.sputnik.md/analytics/20190802/27107462/Armata -SUA -lovit-oficial -agresiuni –
sexuale -Un-mic-trafic -de-influenta -la-Bucuresti.html , accesat la data de 12.06.2020.
178 Idem, ,,Dosar FULMINANT – ”Bordel în baza SUA de la Kogălniceanu” – legătură cu Caracal!” în Sputnik ,
23.01.2020, disponibil pe https://ro.sputnik.md/analytics/20200123/28950967/Dosar -Bordel -in-baza-SUA -de-la-
Kogalniceanu -legatura -cu-Caracal.html , accesat la data de 13.06.2020.
179 Idem, ,,O minciună grosolană se promovează în cazul Deveselu – un fost ministru e implicat” în Sputnik ,
14.08.2019, disponibil pe https://ro.sputnik.md/politics/20190814/27233208/O -minciuna -grosolana -se-promoveaza –
in-cazul -Deveselu –un-fost-ministru -e-implicat.html , accesat la data de 13.06.2020.

75
V. Studiu de caz: Evoluția formațiunilor discursive anti -SUA și anti –
NATO în cadrul Sputn ik România -Moldova, în intervalul 2016 –
2020

După cum am afirmat în cadrul capitolului destinat revizuirii literaturii de specialitate,
principalul gap teoretic pe care l -am constatat este legat de faptul că autorii care tratează
problematica narațiunilor strategice ale Federației Ruse nu și -au axat cercetarea pe studiul
narațiunii strategice anti -occidentale, instrumentalizată de către regimul lui Vladimir Putin în
cadrul războiului informațional ,,declarat” împotriva Occidentului. Acest proces implică o s erie de
actori care iau forma unor multiplicatori de forțe, distribuitori independenți și chiar platforme
media afiliate Kremlinului, așa cum este cazul Sputnik România -Moldova. Având în vedere
diversitatea formațiunilor discursive anti -NATO și implicit an ti-SUA, considerăm a fi necesar să
trasăm, în cadrul studiului de caz cu caracter exploratoriu, un parcurs evolutiv al acestora în raport
cu o serie de evenimente, aspecte și actori care contribuie la subminarea relației dintre NATO și
România, precum și l a relația dintre NATO și UE.
Utilizând conceptualizarea propusă narațiunilor strategice de către purtătorul de cuvânt al
NATO și fostul corespondent BBC, Mark Laity, observăm faptul că, în cadrul articolelor de pe
Sputnik România -Moldova, formațiunile disc ursive care alcătuiesc narațiunea strategică anti –
occidentală îndreptată împotriva NATO și SUA abundă atât în limbaj operațional, cât și în limbaj
emoțional180. Având în vedere faptul că limbajul operațional este cel care definește strategia
regimului Putin de a ,,combate influența occidentală”, ne dăm seama din articolele semnate de
diferiți editorialiști afiliați Sputnik.md că miza Kremlinului în România o reprezintă slăbirea
încrederii în NATO și SUA, pentru a favoriza subminarea rolului pe care cei doi a ctori îi joacă în
raport cu țara noastră. Din acest motiv, strategia Kremlinului are în vedere două obiective majore:
(1) consolidarea unei imagini pozitive și a unui rol mai pregnant al Federației Ruse în România și
(2) exploatarea unor narative menite să modeleze percepția opiniei publice românești ca și cum
între NATO și Uniunea Europeană ar exista o serie de tensiuni. În acest sens, Sputnik redă în două
articole o perspectivă a Kremlinului, raportată la limbajul operațional. Pe de o parte, pentru a -și

180 Mark Laity, op. cit ., pp. 24 -25.

76
menține statutul de hegemon în Republica Moldova, Federația Rusă acuză SUA de imixtiune în
chestiunile interne ale țării, evidențiind faptul că aceasta nu ia în calcul preferințele majorității din
Moldova, adică ,,opțiunea de a rămâne” în sfera de influență a Rusiei181. Pe de altă parte, în raport
cu România Kremlinul împinge narativul conform căruia scutul de la Deveselu nu face altceva
decât să amenințe Rusia (care are ,,intenții pașnice” în raport cu țara noastră), prin faptul că
sistemele anti -rachetă ar avea și capacități ofensive, iar din acest motiv acuză NATO de
nerespectare a promisiunilor ca urmare a retragerii din Tratatul privind Forțele Nucleare
Intermediare182.
În ceea ce privește raportarea la limbajul emoțional, regăsim o serie de formațiuni
discursive menite să stârnească un impact emoțional asupra opiniei publice românești, formațiuni
care implică o sumedenie de jocuri de cuvinte sau asocieri cu diferiți actori. Astfel, personalitatea
lui Mircea Geoană, în calitate de Secretar General Adjunct al NATO , este ironizată prin apelativul
de ,,prostăNATO”, făcându -se referire la ideea că Alianța are nevoie doar de oameni slabi, care au
,,distrus singurul partid capabil să aibă un cuvânt în fața poruncilor occidentale – euroatlantice ”,
adică Partidul S ocial Democrat183. În aceeași retorică, este afirmat că România va deveni o ,,Cubă
a Europei”184, făcând referire la eticheta Cubei în calitate de țară relativ izolată, având în vedere
regimul comunist al lui Raúl Castro Ruz , din cauza lipsei de viziune în p romovarea interesului
național al României în Balcani. Cu toate acestea, limbajul emoțional este cel mai bine valorificat
în cazul formațiunilor discursive în care sunt instrumentalizate legăturile dintre cazul Caracal și
prezența NATO la Deveselu. În esen ță, principala formațiune discursivă utilizată în cadrul acestor
articole rezidă în structura ,, scandal sexual în care armata SUA e implicată ”, pentru a se putea face
referire nu doar la cazul Caracal, ci și la un caz similar din 2012. Pornind de la acest element,
propaganda anti -NATO în cazul Caracal are în vedere (re)interpretări ale unor statistici, după cum

181 Octavian Racu, ,,Moscov a: SUA se implică direct și cinic în politica internă a Moldovei” în Sputnik , 28.03.2019,
disponibil pe https://ro.sputnik.md/moldova/20190328/25316034/Moscova -SUA -se-implica -direct -cinic -politica –
interna -Moldovei.html , accesat la data de 11.06.2020.
182 Dragoș Dumitriu, ,,Nici Moscova, nici isteriile pro -NATO nu pot ascunde cifrele reale de la Deveselu” în Sputnik ,
8.02.2019, disponibil pe https://ro.sputnik.md/International/20190208/24596258/Nici -Moscova -nici-isteriile -pro-
NATO -nu-pot-ascunde -cifrele -reale -de-la-Deveselu.html , accesat la data de 13.06.2020.
183 Idem, ,,Recompensă pentru omul slab care a făcut praf PSD – devine ”ProstăNATO”” în Sputnik , 17.07.2019,
disponibil pe https://ro.sputnik.md/columnists/20190717/26896385/Recompensa –omul -slab-PSD-ProstN ATO.html ,
accesat la data de 12.06.2020.
184 Octavian Racu, ,, De ce SUA vor să transforme România într -o Cubă a Europei ” în Sputnik , 02.12.2019, disponibil
pe https://ro.sputnik.md/columnists/20191202/28407509/De -ce-SUA -vor-sa-transforme -Romania -intr-o-Cuba -a-
Europei.html , accesat la data de 11.06.2020.

77
este cazul raportului făcut public de către Departamentul pentru Apărar e185 sau chiar elogierea
unor nume care au avut tangențe cu anumite ,,evenimente” petrecute în interiorul bazei de la
Deveselu186.
Dintr -o altă perspectivă, utilizând conceptualizarea propusă de Laura Roselle, Alister
Miskimmon și Ben O'Loughlin observăm că narațiunea strategică anti -NATO poate fi încadrată
conceptual atât ca o narațiune a sistemului internațional, cât și ca o narațiu ne națională a Federației
Ruse187. În primul rând, în ceea ce privește încadrarea formațiunilor discursive anti -NATO și anti –
SUA într -o narațiune strategică a sistemului internațional, această categorie cuprinde formațiunile
care, în principiu, descriu NATO drept un eșec, o minciună sau o ,,relicvă a Războiului Rece”. În
acest sens, este relevantă retorica utilizată de Sputnik România -Moldova care prezintă NATO: ca
o ,,relicvă a trecutului” care s -a transformat într -o ,,afacere fără profit” (făcându -se refer ire la
contribuțiile financiare ale statelor membre)188, ca o ironie prin prisma faptului că unii soldați
folosesc arme de proveniență rusească de tip AK -47 Kalașnikov189, ca o organizație care, alături
de Marea Britanie, ,,produce arme chimice”190 sau care, cu complicitatea Elveției, ascunde dosare
despre organizațiile paramilitare de care s -a folosit în timpul Războiului Rece191. Mai mult, este
scos în evidență și caracterul ,,imperialist” al NATO, caracterul ,,bugetivor”, fapt care atribuie
Alianței eticheta de ,,minciună și pericol pentru întreaga lume”192.

185 Dragoș Dumitriu, ,,Armata SUA, lovită oficial: agresiuni sexuale. ”Un mic trafic de influență la București” în
Sputnik , 2.08.2019, disponibil pe https://ro.sputnik.md/analytics/20190802/27107462/Armata -SUA -lovit-oficial –
agresiuni -sexuale -Un-mic-trafic -de-influenta -la-Bucuresti.html , accesat la data de 12.06.2020.
186 Idem, ,,Dosar FULMINANT – ”Bordel în baza SUA de la Kogălniceanu” – legătură cu Caracal!” în Sputnik ,
23.01.2020, disponibil pe https://ro.sputnik.md/analytics/20200123/28950967/Dosar -Bordel -in-baza-SUA -de-la-
Kogalniceanu -legatura -cu-Caracal.html , accesat la data de 13.06.2020.
187 Laura Roselle, Alister Miskimmon, Ben O’Loughlin, op. cit ., p. 76.
188 Ilie Catrinoiu, ,, Geopolitician român: NATO este o relicvă a trecutului ” în Sputnik , 28.01.2017, disponibil pe
https://ro.sputnik.md/radio/20170128/10993728/geop olitician -nato-relicva -trecut.html , accesat la data de 10.06.2020.
189 Octavian Racu, ,,Militar român cu armă rusească, pe un afiș NATO” în Sputnik , 04.06.2018, disponibil pe
https://ro.sputnik.md/International/20180604/19610401/militar -roman -arma -ruseasca -nato.html , accesat la data de
11.06.2020.
190 Idem, ,,Moscova acuză dur: SUA și Marea Britanie dețin și dezvoltă arme chimice” în Sputnik , 21.03.2018,
disponibil pe https://ro.sputnik.md/International/20180321/18007664/sua -marea -britanie -arme -chimice -porton –
down.html , accesat la data de 12.06.2020.
191 Idem, ,, În Elveția “au dispărut” dosarele despre activitatea armatei secrete a NATO ” în Sputnik , 02.05.2018,
disponibil pe https://ro.sputnik.md/International/20180502/18918729/elvetia -p26-secret.html , accesat la data de
12.06.2020.
192 Dragoș Dumitriu, ,,NATO – o uriașă minciună și un pericol pentru lumea întreagă!” în Sputnik , 2.04.2019,
disponibil pe https://ro.sputnik.md/International/20190402/25368877/NATO –o-uriasa -minciuna -si-un-pericol –
pentru -lumea -ntreaga.html , accesat la data de 13.06.2020.

78
În al doilea rând, încadrarea formațiunilor discursive anti -NATO într -o narațiune strategică
națională a Federației Ruse este realizată pe două direcții principale de către Sputnik România –
Moldova. Pe de o parte, regimul de la Kremlin își promovează propria narațiune anti -occidentală
făcând referire la cinismul cu care Statele Unite ale Americii se implică în chestiunile interne ale
Republicii Moldova, fără a ține cont de ,,preferințele politice” ale societ ății moldovenești, doar
pentru a atrage Chișinăul în sfera de influență a ,,unicii opțiuni corecte”193, precum și la faptul că
prezența unui scut anti -rachetă american la Deveselu ar amenința Federația Rusă, având în vedere
faptul că acesta ar avea și ,,cap acități ofensive”194. În aceeași retorică, NATO este considerată o
rămășiță a Războiului Rece care -și mai justifică existența doar prin menținerea unei stări tensionate
pentru a -și îndeplini rolul de organizație imperialist -militaristă, care aduce beneficii doar pentru
anumite cercuri de putere care consumă bugete enorme , timp în care anumiți oficiali ruși din Duma
de Stat declară vehement intențiile prietenești ale Federației Ruse în raport cu România195.
Pe de altă parte, asistăm la o încercare de creare a unei narațiuni strategice anti -occidentale
la nivel național, narațiune care implică o serie de agenți hibrizi, precum și o serie de formațiuni
discursive care tind să submineze rolul crucial pe care îl joacă NATO în România, precum și rolul
României în ca litate de membru al Alianței. Din acest considerent, Sputnik acuză România că a
căzut în capcana ,,propagandei de război americane”, fapt pentru care s -a izolat din punct de vedere
geopolitic doar ,, pentru a fi pe placul Bruxellului și SUA”196. Pe același n arativ, România este
considerată o sucursală a CIA în Balcani , refuzând să își întărească poziția geopolitică în
vecinătatea Mării Negre din cauza faptului că societatea românească este ,,controlată” de Soros și
de ambasade, iar SUA vrea să submineze regim ul democratic de la București prin instituirea
,,statului paralel”, condus de PNL, USR și România 100197. În ceea ce privește agenții hibrizi

193 Octavian Racu, ,,Moscova: SUA se implică direct și cinic în politica internă a Moldovei” în Sputnik , 28.03.2019,
disponibil pe https://ro.sputnik.md/moldova/20190328/25316034/Moscova -SUA -se-implica -direct -cinic -politica –
interna -Moldovei.html , accesat la data de 11.06.2020.
194 Dragoș Dumitriu, ,,Nici Moscova, nici isteriile pro -NATO nu pot ascunde cifrele rea le de la Deveselu” în Sputnik ,
8.02.2019, disponibil pe https://ro.sputnik.md/International/20190208/24596258/Nici -Moscova -nici-isteriile -pro-
NATO -nu-pot-ascunde -cifrele -reale -de-la-Deveselu.html , accesat la data de 13.06.2020.
195 Idem, ,,Adevăr și curaj: O mul lui Jirinovski a făcut praf NATO…chiar la București!” în Sputnik , 13.12.2019,
disponibil pe https://ro.sputnik.md/Rusia/20191213/28542645/Adevar -si-curaj -Omul -lui-Jirinovski -a-facut -praf-
NATO -chiar -la-Bucuresti.html , accesat la data de 12.06.2020.
196 Ionuț Țene, ,,Ionuț Țene: poporul român, un cobai al SUA în caz de conflict cu Putin” în Sputnik , 30.05.2016,
disponibil pe https://ro.sputnik.md/Moldova_Romania/20160530/8492445.html , accesat la data de 10.06.2020.
197 Bogdan Duca, ,,Bogdan Duca: Obiectivele SUA în România necesită sacrificarea democrației” în Sputnik ,
11.12.2017, disponibil pe https://ro.sputnik.md/analytics/20171211/16080791/bogdan -duca -sua-romania.html ,
accesat la data de 11.06.2020.

79
implicați, numele lui Adrian Năstase sau Dan Puric sunt menționate în cadrul Sputnik. Dacă
Adrian Năstase este lăud at pentru demersul său de a mustra NATO pentru ,,extinderea sa
imperialistă” în spațiul ex -comunist, în contextul în care fostul secretat de stat american James
Baker declara, în 1990, că organizația nu se va extinde ,,niciun inch către est”198, Dan Puric e ste
elogiat pentru curajul de a afirma că aderarea României la structurile euroatlantice s -a făcut fără
ca noi să fi negociat ceva, devenind, astfel, niște ,,slugi” pentru care tot ceea ce este românesc
trebuie să dispară199.
Dintr -o perspectivă mai amplă o bservăm că, pe baza formațiunilor discursive analizate mai
sus, narațiunea strategică anti -occidentală este bine conturată în cadrul Sputnik România -Moldova,
iar aceasta are în vedere două direcții principale: pe de o parte, promovarea narațiunii strategic e
anti-NATO sub forma unei narațiuni a sistemului internațional contemporan, trecută prin lentila
geopolitică a Kremlinului, iar, pe de altă parte, încercarea de a crea o narațiune națională anti –
occidentală la nivelul României. Având în vedere acest aspec t, considerăm că narațiunile strategice
reprezintă miza principală a interferenței hibride menită să submineze principiile, valorile și
instituțiile democratice ale României și, pe această cale, și încrederea societății civile atât în
democrație, cât și în garanțiile de securitate pe care NATO le oferă țării noastre. Din acest motiv,
narațiunile strategice sunt instrumentalizate în cadrul acestei interferențe hibride prin două
modalități: dezinformarea și diplomația clandestină200.
În ceea ce privește dezin formarea, acesta reprezintă instrumentul cel mai des utilizat,
întrucât, prin intermediul Sputnik România -Moldova, regimul Putin încearcă să erodeze încrederea
dintre instituțiile publice și centrale și societățile democratice pentru a slăbi capacitatea de
contrabalansare a acestor interferențe externe. În acest sens, sunt exploatate narative precum cel
legat de conexiunile dintre cazul Caracal, rolul nesemnificativ al României în cadrul NATO și
vice-versa și tendințele centrifuge dintre Uniunea Europeană ș i NATO. Cu toate acestea,
diplomația clandestină îi permite Kremlinului să cultive o rețea de organizații, mișcări și persoane
subversive pentru a exacerba tensiunile existente în România, exploatând o serie de sentimente

198 Dragoș Dumitriu, ,,Adrian Năstase, demers fulminant: de monstrația minciunii uriașe a Occidentului și NATO!” în
Sputnik , 9.06.2020, disponibil pe https://ro.sputnik.md/analytics/20200609/30513888/Adrian -Nstase -demers –
fulminant -demonstraia -minciunii -uriae -a-Occidentului -i-NATO.html , accesat la data de 12.06.2020.
199 Idem, ,,Dan Puric: ”Ne -am dus ca niște slugi în NATO și UE, tot ce e românesc trebuie să dispară!” în Sputnik ,
3.02.2020, disponibil pe https://ro.sputnik.md/analytics/20200203/29065737/Dan -Puric -Ne-am-dus-ca-nite-slugi -n-
NATO -i-UE-tot-ce-e-romnesc -trebuie -s-dispar.html , accesat la data de 12.06.2020.
200 Mikael Wigell, op. cit ., pp. 263 -267.

80
anti-guvernamentale și anti -occide ntale201. Ca atare, prin intermediul Sputnik sunt elogiate numele
lui Adrian Năstase sau Dan Puric, care, conform unei liste făcute publice în 2014, fac parte din
cercul de actori apropiați ideologului lui Vladimir Putin, Aleksandr Dughin202.
Din perspectiva politicii externe a Federației Ruse, observăm că Sputnik România –
Moldova reprezintă indubitabil un instrument de tip sharp power , utilizat cu precădere pentru a -i
permite Kremlinului să pătrundă în pătura socială a opiniei publice românești, în vederea modelării
percepției cu privire la implicațiile NATO asupra României, pentru a crea contextul favorabil
diseminării narațiunilor al ternative putiniste. Totuși, influența malignă a regimului Putin în
România exercitată prin intermediul Sputnik România -Moldova nu se rezumă doar la penetrarea
păturii sociale românești. Pe de o parte, avem de a face cu o puternică componentă de mimetic
power, prin care Kremlinul dispune de capacitatea necesară de a influența națiunile occidentale,
creând impresia că regimurile autoritare sunt membr i normal i ai comunității internaționale și
emulând ceea ce regimurile autoritare percep ca tehnici de soft pow er occidental e. Cu alte cuvinte,
ideea din spatele acestei componente constă în promovarea narativului conform căruia Rusia lui
Putin nu este nici mai prejos, dar nici mai presus de omologii săi din Occident, chiar dacă manifestă
un comportament internațio nal îndoielnic203. Exemplare în acest caz ar fi articolele de pe Sputnik
România -Moldova care evidențiază ,,intențiile prietenoase” ale Rusiei în România, dar care sunt
,,amenințate” de ,,imixtiunile politice” sau de amplasarea scutului anti -rachetă la Deve selu. Pe de
altă parte, politica externă a Federației Ruse implică și o componentă de dark power , care îi permite
regimului de la Kremlin să lanseze campanii de bullying împotriva NATO și SUA204. În acest sens,
sunt exemplare articolele de pe Sputnik în car e cele două entități sunt demonizate printr -o serie de
formațiuni discursive care le etichetează drept ,,relicvă a Războiului Rece” sau ,,minciună și
pericol pentru întreaga lume ”.

201 Ibidem , pp. 263 -264.
202 Dan Anghel, ,,DOCUMENT Prietenii Rusiei în România, „deconspirați“ de presa ucraineană. Dan Puric și Mircea
Dogaru, pe listă” în Adevărul , 3.12.2014, disponibil pe https://adevarul.ro/news/politica/prietenii -rusiei -romania –
deconspirati -presa -ucraineana -dan-puric -mircea -dogaru -lista-1_547ef05da0eb96501e529010/index.html , accesat la
data de 18.06.2020.
203 Anton Shekhovtsov , Conceptualising Malign Influence of Putin’s Russia in Europe , Free Russia Foundation , 2020,
pp. 3 -4.
204 Ibidem , p. 4.

81
VI. Concluzii

6.1. Rezultatele cercetării
În concluzie, după cum am văzut în urma realizării cercetării noastre, politica externă a
Federației Ruse poate fi etichetată drept una de tip sharp power , având, însă și puternice
componente de tip mimetic power sau dark power . Mai mult, nu doar că aceast ă politică externă a
avut parte de un parcurs evolutiv de la soft power la sharp power însă și strategiile utilizate pentru
atingerea obiectivelor politice au suferit metamorfoze cauzate de noile realități la care regimul
Putin trebuia să se supună. Astfel , dacă începând cu 2008 și continuând până în 2014, Kremlinul
a utilizat drept principală strategie războiul hibrid pentru atingerea obiectivelor politice în Georgia,
Crimeea și estul Ucrainei, din 2014 și până în prezent această strategie a luat forma une i
interferențe hibride.
După cum am văzut anterior, războiul hibrid presupune o strategie în cadrul căreia sunt
utilizate fie alternativ, fie simultan, o serie de capabilități militare și nonmilitare în vederea
atingerii unor obiective de pe agenda de pol itică externă. Cu toate acestea, nu putem vorbi de un
război hibrid al Federației Ruse în raport cu SUA, NATO și statele membre ale Alianței, întrucât
utilizarea mijloacelor militare lipsește cu desăvârșire, acestea fiind pe deplin înlocuite de cele
nonmil itare. Prin urmare, raportarea regimului Putin la Occident și structurile sale este definită de
o strategie distructivă sub forma unei interferențe hibride, care cuprinde o panoplie de mijloace
nonmilitare pentru a crește diviziunile în cadrul societăților țintă. Astfel, după cum am văzut,
Sputnik reprezintă un instrument în cadrul acestei interferențe hibride, instrument care ține, în
mare parte, de componenta de război informațional a acestei interferențe, precum și de componenta
de diplomație clandestină , într -o oarecare măsură. În timp ce prin componenta de război
informațional, care presupune lansarea unor campanii de dezinformare în rândul opiniei publice
din România, regimul Putin încearcă să modeleze percepția cu privire la rolul și importanța NATO
pentru România, prin componenta de diplomație clandestină se încearcă crearea unei rețele de
agenți hibrizi, cu relații în cercurile apropiaților lui Vladimir Putin, în vederea exploatării unor
tensiuni sau sentimente anti -occidentale.

82
Indiferent de mijloa cele sau instrumentele utilizate, miza este, însă, aceeași: subminarea
fundamentelor care stau la baza democrațiilor liberale – media liberă, economia de piață,
pluralismul politic și statul reținut – precum și a încrederii societății civile în aceste regi muri prin
promovarea și diseminarea unei narațiuni strategice anti -occidentale. Din acest motiv, pornind de
la premisa faptului că structurile euroatlantice au exportat democrația mult prea aproape de
vecinătatea Rusiei, regimul de la Kremlin încearcă prin această narațiune strategică anti –
occidentală să demonizeze SUA și NATO, în calitate de principali promotori ai democrației
liberale în Europa Centrală și de Est, cu scopul de a -și menține un grad sporit de influență în acest
areal geopolitic și geostrate gic. Ca atare, putem defini narațiunea strategică anti -occidentală a
Federației Ruse drept un set de formațiuni discursive menite să ofere o serie de ,,adevăruri
alternative”, conforme cu o ideologie, teorie sau credință promovată de regimul Putin, care in dică
calea spre acțiunile viitoare, îndreptate spre combaterea ,,influenței maligne” a Occidentului în
zonele de interes ale Federației Ruse.

6.2. Limitele cercetării
Deși problema de cercetare s -a definit și s -a explicat într -o manieră destul de vastă atât în
cadrul revizuirii literaturii, cât și în cadrul teoriei și al conceptelor aferente, au existat, totuși
anumite limite în cadrul acestui demers de cercetare.
În primul rând, având în vedere cantitatea articolelor publicate în cadrul platformei Sputnik
România -Moldova, relevante pentru problema noastră de cercetare, am fost nevoiți să facem o
selecție riguroasă în ceea ce privește articolele cele mai utile pentru me todologia aleasă. Din acest
considerent, dintr -un număr de câteva sute de articole care stipulau o multitudine de narative anti –
NATO și anti -SUA, a fost necesar să ne rezumăm la un număr de 26 de surse.
În al doilea rând, dat fiind faptul că literatura de specialitate pe narațiunea strategică anti –
occidentală este deficitară, definiția propusă pentru conceptul de ,,narațiune strategică anti –
occidentală” reprezintă o încercare de a propune un reper teoretic pentru o potențială viitoare
agendă de cercetare ax ată pe modul în care agenții hibrizi ai regimului Putin instrumentalizează
această narațiune cu scopul de a îndeplini obiectivele de politică externă ale Federației Ruse.

83

6.3. Viitoarea agendă de cercetare
În ceea ce privește viitoarea agendă de cercetare cons iderăm că ar fi importantă studierea
mai îndeaproape a rolului major pe care narațiunea strategică anti -occidentală îl joacă în definirea
percepției regimului Putin asupra noilor realități ale sistemului internațional. În acest sens,
propunem ca potențiale direcții de cercetare următoarele: pe de o parte, după cum am demonstrat
mai sus, literatura de specialitate axată pe evoluția formațiunilor discursive anti -occidentale este
deficitară, fapt care crează un gap teoretic care ar putea oferi perspective de cercetare în viitor; pe
de altă parte, considerăm că ar fi necesară o atenție mai sporită și spre relația de patronaj dintre
Kremlin și agenții hibrizi locali în contextul în care miza cea mare o reprezintă promovarea și
diseminarea acestei narațiuni strat egice anti -occidentale.

84
Bibliografie
Surse secundare
Castells, Manuel, „Communication, Power and Counter -Power in the Network Society” în
International Journal of Communication , nr. 1, 2007 .
Darczewska , Jolanta , „The Anatomy of Russian Information Warfar e” în Point of View ,
nr. 42, Varșovia, mai 2014.
Dawson, Andrew, Innes, Martin, „ How Russia’s Internet Research Agency Built its
Disinformation Campaign ” în The Political Quarterly , vol. 90, nr. 2, 2019.
Dumitrescu, Lucian, „The Role of Strategic Narrativ es in Information Warfare” în Pol. Sc.
Int. Rel ., XV , vol. 1, București, 2018.
Fridman, Ofer, „The Russian Perspective on Information Warfare: Conceptual Roots and
Politicisation in Russian Academic, Political and Public Discourse” în Defense Strategic
Com munications , vol. 2, 2017.
Giles, Keir, The Next Phase of Russian Information Warfare , NATO Strategic
Communication Centre of Excellence.
Helmus, C., Todd, Bodine -Baron, Elizabeth , Radin, Andrew , Magnuson, Madeline ,
Mendelsohn, Joshua , Marcellino, William , Bega, Andriy , Winkelman, Zev, Russian Social Media
Influence: Understanding Russian Propaganda in Eastern Europe , RAND Corporation, Santa
Monica, California, 2018.
Hoffman, G., Frank, Conflict in the 21st century: The Rise of Hybrid W ars, Potomac
Institute for Policy Studies, Arlington, Virginia, 2007 .
Hope, Carr, „The Power of Non -Attribution in Modern Information Warfare” în The Three
Swords Magazine , 33/2018.
Iasiello, J., Emillio, „Russia’s Improved Information Operations: From Georgia to Crimea”
în Parameters , vol. 47, nr. 2, 2017.
Jaitner, Margarita, Mattsson, A., Peter, ,,Russian Information Warfare” of 2014” în NATO
CCD COE Publications , Tallinn , 2015.
Kumar, Rajan, „Russia’s F oreign Policy: An Overview of 25 Years of Transition” în
International Studies , vol. 53, nr. 3 –4, iulie 2016.

85
Kurowska, Xymena, Reshetnikov, Anatoly, „ Neutrollization: Industrialized trolling as a
pro-Kremlin strategy of desecuritization ” în Security Dialogue , vol. 49, nr. 5, 2018.
Laity, Mark, „ NATO and the Power of Narrative ” în Information at War: From China’s
Three Warfares to NATO’s Narratives , Legatum Institute, Londra, septembrie 2015.
Midttun, Peter, Hans, „What if? Hybrid war and cons equences for Europe (part 1)” în
Euromaidan Press , 6 martie 2020.
Nimmo, Ben, „The Case for Information Defence: A Pre -Emptive Strategy for Dealing
with the New Disinformation Wars” în Information at War: From China’s Three Warfares to
NATO’s Narratives , Legatum Institute, septembrie 2015.
Nye, Joseph, S., Jr., „How Sharp Power Threatens Soft Power. The Right and Wrong Ways
to Respond to Authoritarian Influence” în Foreign Affairs , 24.01.2018, disponibil pe
https://www.foreignaffairs.com/articles/china/2018 -01-24/how -sharp -power -threatens -soft-
power .
Pomerantsev, Peter, Weiss, Michael, ,,The Menace of Unreality: How the Kremlin
Weaponizes Information, Culture and Money” în The Interpreter , The Institute of Modern Russia,
New York, 2014.
Prange, Bjoern , Denni s, Norton, Andy , Asynchronous Warfare: The Strategies and Tactics
That Give Attackers the Advantage in the Cyberwar That is Already Being Waged , Last Line, 2019.
Reichborn -Kjennerud, Erik, Cullen, Patrick, „ What is Hybrid Warfare? ” în Policy Brief ,
nr. 1, Norwegian Institute for International Affairs (NUPI) , 2016.
Renz, Bettina, Smith, Hanna, „ Russia and Hybrid warfare – going beyond the label ” în
Aleksanteri Papers , nr. 1, Kikimora Publications , 2016 .
Roselle, Laura, Miskimmon, Alister, O’Loughlin, Ben, „ Strategic narrative: A new means
to understand soft power” în Media, War and Conflict , vol. 7, nr. 1, 2014.
Rugge, Fabio, „Mind Hacking: Information Warfare in the Cyber Age” în Analysis No.
319, Instituto per gli Studi di Politica Internazionale, ianuarie 2018.
Shekhovtsov, Anton , Conceptualising Malign Influence of Putin’s Russia in Europe , Free
Russia Foundation , 2020.
Thomas, Timothy, „Psycho Viruses and Reflexive Control: Russian Theories of
Information -Psychological War în Information at War: From Chi na’s Three Warfares to NATO’s
Narratives , Legatum Institute, Londra, septembrie 2015.

86
Thornton, Rod, „ Turning Strengths into Vulnerabilities: The Art of Asymmetric Warfare
as Applied by the Russian Military in its Hybrid Warfare Concept ” în Renz, Bettina, Smith, Hanna,
Russia and Hybrid Warfare – Going Beyond the Label , Kikimora Publications , Aleksanteri
Institute , Helsinki, 2016.
Van Herpen, Marcel, H., Putin's Propaganda Machine: Soft Power and Russian Foreign
Policy , Rowman & Littlefield Publishers, Mary land, 2015.
Walker, Christopher, Ludwig, Jessica, „The Meaning of Sharp Power. How Authoritarian
States Project Influence” în Foreign Affairs , 16.11.2017, disponibil pe
https://www.foreignaffairs.com/articles/china/2017 -11-16/meaning -sharp -power .
Wigell, M ikael, „Hybrid Interference as a Wedge Strategy: A Theory of External
Interference in Liberal Democracy” în International Affairs , februarie 2019.

Surse primare
Anghel, Dan, ,,DOCUMENT Prietenii Rusiei în România, „deconspirați“ de presa
ucraineană. Dan Puric și Mircea Dogaru, pe listă” în Adevărul , 3.12.2014, disponibil pe
https://adevarul.ro/news/politica/prietenii -rusiei -romania -deconspirati -presa -ucraineana -dan-
puric -mircea -dogaru -lista-1_547ef05da0eb96501e529010/index.html .
Catrinoiu, Ilie, ,, Geopolitician român: NATO este o relicvă a trecutului ” în Sputnik ,
28.01.2017, disponibil pe https://ro.sputnik.md/radio/20170128/10993728/geopolitician -nato-
relicva -trecut.html .
Duca, Bogdan, ,,Bogdan Duca: Obiectivele SUA în România necesită sacrificarea
democrației” în Sputnik , 11.12.2017, disponibil pe
https://ro.sputnik.md/analytics/20171211/16080791/bogdan -duca -sua-romania.html .
Duca, Bogdan, ,,De ce americanii se cr ed națiune civică superioară?” în Sputnik ,
27.02.2016, disponibil pe https://ro.sputnik.md/Moldova_Romania/20160227/8490120.html .
Duca, Bogdan, ,, De ce SUA și -ar dori resuscitatea naționalismului românesc? ” în Sputnik ,
14.09.2016, disponibil pe https://ro. sputnik.md/analytics/20160914/9008979/nationalism -sua-
romania.html .

87
Duca, Bogdan, ,, România, sucursala CIA din Balcani, iese prost în urma pactului ruso –
turc” în Sputnik , 10.08.2016, disponibil pe
https://ro.sputnik.md/analytics/20160810/8524466.html .
Dumitriu, Dragoș, ,,Adevăr și curaj: Omul lui Jirinovski a făcut praf NATO… chiar la
București!” în Sputnik , 13.12.2019, disponibil pe
https://ro.sputnik.md/Rusia/20191213/28542645/Adevar -si-curaj -Omul -lui-Jirinovski -a-facut –
praf-NATO -chiar -la-Bucuresti.ht ml.
Dumitriu, Dragoș, ,,Adrian Năstase, demers fulminant: demonstrația minciunii uriașe a
Occidentului și NATO!” în Sputnik , 9.06.2020, disponibil pe
https://ro.sputnik.md/analytics/20200609/30513888/Adrian -Nstase -demers -fulminant –
demonstraia -minciunii -uriae-a-Occidentului -i-NATO.html .
Dumitriu, Dragoș, ,,Ambasadorul SUA se face de râs la început de an, cel mai stupid mesaj
pentru români!” în Sputnik , 1.01.2020, disponibil pe
https://ro.sputnik.md/analytics/20200101/28735343/Ambasadorul -SUA -se-face-de-rs-la-nceput –
de-an-cel-mai-stupid -mesaj -pentru -romni.html .
Dumitriu, Dragoș, ,,Ambasadorul Zuckerman – șir de aberații și manipulare! Îl vom regreta
pe Hans Klemm?!” în Sputnik , 2 5.12.2019, disponibil pe
https://ro.sputnik.md/politics/20191225/28665129/Ambasadorul -Zuckerman -sir-de-aberatii -si-
manipulare -il-vom-regreta -pe-Hans -Klemm.html .
Dumitriu, Dragoș, ,,Armata SUA, lovită oficial: agresiuni sexuale. ”Un mic trafic de
influență la București” în Sputnik , 2.08.2019, disponibil pe
https://ro.sputnik.md/analytics/20190802/27107462/Armata -SUA -lovit-oficial -agresiuni –
sexuale -Un-mic-trafic -de-influenta -la-Bucuresti.html .
Dumitriu, Dragoș, ,,Dan Puric: ”Ne -am dus ca niște slugi în NATO și UE, tot ce e românesc
trebuie să dispară!” în Sputnik , 3.02.2020, disponibil pe
https://ro.sputnik.md/analytics/20200203/29065737/Dan -Puric -Ne-am-dus-ca-nite-slugi -n-
NATO -i-UE-tot-ce-e-romnesc -trebuie -s-dispar.html .
Dumitriu, Dragoș, ,,Dosar FULMINANT – ”Bordel în baza SUA de la Kogălniceanu” –
legătură cu Caracal!” în Sputnik , 23.01.2020, disponibil pe
https://ro.sputnik.md/analytics/20200123/28950967/Dosar -Bordel -in-baza-SUA -de-la-
Kogalniceanu -legatura -cu-Caracal.html .

88
Dumitriu, Dragoș, ,,NATO – o uria șă minciună și un pericol pentru lumea întreagă!” în
Sputnik , 2.04.2019, disponibil pe https://ro.sputnik.md/International/20190402/25368877/NATO –
-o-uriasa -minciuna -si-un-pericol -pentru -lumea -ntreaga.html .
Dumitriu, Dragoș, ,,Nici Moscova, nici isteriile p ro-NATO nu pot ascunde cifrele reale de
la Deveselu” în Sputnik , 8.02.2019, disponibil pe
https://ro.sputnik.md/International/20190208/24596258/Nici -Moscova -nici-isteriile -pro-NATO –
nu-pot-ascunde -cifrele -reale -de-la-Deveselu.html .
Dumitriu, Dragoș, ,,O min ciună grosolană se promovează în cazul Deveselu – un fost
ministru e implicat” în Sputnik , 14.08.2019, disponibil pe
https://ro.sputnik.md/politics/20190814/27233208/O -minciuna -grosolana -se-promoveaza -in-
cazul -Deveselu –un-fost-ministru -e-implicat.html .
Dumitriu, Dragoș, ,,Recompensă pentru omul slab care a făcut praf PSD – devine
”ProstăNATO”” în Sputnik , 17.07.2019, disponibil pe
https://ro.sputnik.md/columnists/20190717/26896385/Recompensa –omul -slab-PSD-
ProstNATO.html .
Fisher, Max, „In case you weren’t clear on Russia Today’s relationship to Moscow, Putin
clears it up” în The Washington Post , 13.06.2013, disponinibil pe
https://www.washingtonpost.com/news/worldviews/wp/2013/06/13/in -case-you-werent -clear -on-
russia -todays -relationship -to-moscow -putin -clears -it-up/.
Ionescu, Costin , ,,Cine semnează propaganda rusă în presa din România” în Hotnews.ro ,
disponibil pe https://e conomie.hotnews.ro/stiri -media_publicitate -22068365 -analiza -cine-
semneaza -propaganda -rusa-presa -din-romania.htm .
Pizzi, Michael, ,,Putin dissolves RIA Novosti news agency” în Al Jazeera , disponibil pe
http://america.aljazeera.com/articles/2013/12/9/putin -dissolves -rianovostinewsagency.html .
Praporșcic , Sergiu , Aleksandr Dughin despre Cea de -a patra teorie politică , disponibil pe
http://www.4pt.su/ro/content/aleksandr -dughin -despre -cea-de-patra -teorie -politica .
Racu, Octavian, ,, De ce SUA vor să transforme R omânia într -o Cubă a Europei ” în
Sputnik , 02.12.2019, disponibil pe https://ro.sputnik.md/columnists/20191202/28407509/De -ce-
SUA -vor-sa-transforme -Romania -intr-o-Cuba -a-Europei.html .

89
Racu, Octavian, ,, În Elveția “au dispărut” dosarele despre activitatea a rmatei secrete a
NATO ” în Sputnik , 02.05.2018, disponibil pe
https://ro.sputnik.md/International/20180502/18918729/elvetia -p26-secret.html .
Racu, Octavian, ,,Militar român cu armă rusească, pe un afiș NATO” în Sputnik ,
04.06.2018, disponibil pe https://ro .sputnik.md/International/20180604/19610401/militar -roman –
arma -ruseasca -nato.html .
Racu, Octavian, ,,Moscova acuză dur: SUA și Marea Britanie dețin și dezvoltă arme
chimice” în Sputnik , 21.03.2018, disponibil pe
https://ro.sputnik.md/International/20180321 /18007664/sua -marea -britanie -arme -chimice –
porton -down.html .
Racu, Octavian, ,,Moscova: SUA se implică direct și cinic în politica internă a Moldovei”
în Sputnik , 28.03.2019, disponibil pe
https://ro.sputnik.md/moldova/20190328/25316034/Moscova -SUA -se-implica -direct -cinic –
politica -interna -Moldovei.html .
Racu, Octavian, ,, SUA readuc „sferele de influență”. Efectele “doctrinei Monroe” în
Sputnik , 08.05.2019, disponibil pe https://ro.sputnik.md /analytics/20190508/25826541/SUA –
readuc -sferele -de-influenta -Efectele -doctrinei -Monroe.html .
Racu, Octavian, ,, Trump a dat start unei “perestroika” în UE: sfârșitul liberalismului
european ” în Sputnik , 15.06.2018, disponibil pe
https://ro.sputnik.md/column ists/20180615/19875524/trump -perestroika -liberalism.html .
Sputnik România -Moldova, Despre proiect , disponibil pe
https://ro.sputnik.md/docs/about/index.html .
Țene, Ionuț, ,,Adio, Deveselu?” în Sputnik , 03.01.2019, disponibil pe
https://ro.sputnik.md/column ists/20190103/23943783/Adio -Deveselu.html.
Țene, Ionuț, ,,Armata UE: un prim pas spre dezmembrarea NATO?” în Sputnik ,
28.01.2019, disponibil pe https://ro.sputnik.md/columnists/20190128/24374402/Armata -UE-un-
prim -pas-spre-dezmembrarea -NATO.html .
Țene, Ionu ț, ,,Ionuț Țene: poporul român, un cobai al SUA în caz de conflict cu Putin” în
Sputnik , 30.05.2016, disponibil pe
https://ro.sputnik.md/Moldova_Romania/20160530/8492445.html .