Program de Master: Restaurare si regenerare patrimonială [609484]

UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMISOARA
FACULTATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM
Program de Master: Restaurare si regenerare patrimonială

COLOSSEUM -UL DIN ROMA, ITALIA

Urs Ioan Flavius

2

1. CONTEXTUL ISTORIC ȘI DESCRIEREA
MONUMENTULUI
2. DESCRIEREA SITULUI
3. DESCRIEREA ARHITECTURALĂ
4. ANALIZA PERSONALĂ PRIN PRISMA FOTOGRAFIEI
5. BIBLIOGRAFIE

3
COLOSSEUM

1. CONTEXTUL ISTORIC ȘI DESCRIEREA MONUMENTULUI

Impun ătoare și fascinantă prin eleganță și frumusețea ei, Capitala Lumii, scăldată în
soare, te invită să-i descifrezi tainele. Nu întâmplător se spune c ă „toate drumurile duc la
Roma” pentru c ă, oric ât de frumoase ar fi celelalte ora șe ale lumii, nic ăieri în altă parte nu e ști
atât de vr ăjit de impun ătoarele ruine, de sunetul clopotelor, chem ând la rug ăciune, de farmecul
discret al gr ădinilor. Leag ăn al cre știnismului dar și veche capital ă a unui imperiu in fa ța căruia
tremurase o lume, Roma se m ândreste încă, și pe bun ă dreptate , cu dovezile unei civiliza ții
străvechi.
Una dintre acestea este Colosseumul, probabil cea mai impresionantă clădire -ruină a
Imperiului Roman. Cunoscut inițial sub numele de Amfiteatrul Flavian, Colos seumul era cea
mai mare construc ție a vremurilor sale și astăzi este cel mai mare amfiteatru antic care poate fi
vizitat.
Împă ratul Vespasian, fo ndatorul dinastiei flaviene, a început construcția Colosseumului
în anul 72 d.Hr. A fost terminat î n 80 d.Hr., la un an după moartea lui Vespasian.
Uriașul amfiteatru a fost construit pe locul unui lac artificial, parte a uria șului parc al
lui Nero din centrul Romei, care includea și Casa de Aur (Domus Aurea) și statuia lui Colos
din apropiere.
Cladirea eliptic ă este imens ă, măsurând 188 de metri pe 156 de metri, cu o înălțime de
peste 48 de metri. Colosseumul poate g ăzdui 55.000 de spectatori, care pot intra în clădire prin
80 de intrari.
Deasupra solului se afl ă patru etaje, cel mai de sus con ținând locuri pentru clasele
inferioare și pentru femei. Cel mai de jos era rezervat pentru cet ățenii de seam ă. Sub p ământ
se aflau camere cu dispozitive mecanice și cuști cu animale s ălbatice. Cu știle puteau fi ridicate,
permi țând animalelor s ă apară în mijlocul arenei.
Colosseumul era acoperit cu o prelat ă uriașă numit ă velarium. Aceasta proteja
spectatorii de soare. Era prins ă de st âlpi uria și în varful Colosseumului și ancorat ă de pământ
cu fr ânghii groase. O echip ă de aproximativ 1.000 de oameni era necesar ă ca să monteze
prelata.
Impărații foloseau Colosseumul ca s ă distreze publicul prin jocuri gratuite.Aceste jocuri
erau un simbol al prestigiului și al puterii, și reprezentau o modalitate prin care împăratul își
sporea popularitatea. Jocurile erau ținute o zi întreag ă, sau chiar c âteva zile la r ând. Acestea
începeau de obicei cu acte comice și expozi ții de animale exotice și se terminau cu lupte p ână
la moarte între animale și gladiatori sau doar între gladiatori. Lupt ătorii erau de obicei sclavi,

4
prizonieri de r ăzboi sau criminali conda mnați. Uneori luau parte la ac țiune romani liberi și
chiar împărați.
Titus, succesorul lui Vespasian, a ținut jocuri de 100 de zile pentru a marca inaugurarea
clădirii în anul 80 d.Hr. În cadrul procesiunii, au fost m ăcelarite în jur de 9.000 de animale
sălbatice.
Ansamblul structurii a suferit pagube însemnate în decursul veacurilor, prin prăbușirea
unor părți mari, în urma unor cutremure. S -a păstrat partea de nord a zidului de incintă. În
secolul al XIX -lea au fost adăugate la extremitățile sale rampe de cărămidă pentru a -l consolida.
Restul exteriorului actual al Colosseumului este de fapt zidul interior de la origine.
Partea păstrată a zidului exterior al fațadei monumentale se compune din trei niveluri
cu ferestre la intervale regulate. Arcadele sunt încadrate de semi -coloane dorice, ionice și
corintice, în timp ce aticul este împodobit cu pilaștri corintici. Fiecare arc de la al doilea și al
treilea etaj era ornat cu statui, probabil reprezentând divinități și alte personaje ale mitologiei
greco -roman e.
În jurul părții de sus a aticului se aflau 240 de catarge dispuse în corbel. Acestea
susțineau un acoperiș mare retractabil, cunoscut sub numele de velarium, care ferea spectatorii
de arșița soarelui sau de ploaie. Era o pânză foarte mare, susținută de o plasă din frânghii, cu o
gaură în mijloc. Acoperea două treimi din arenă, în pantă către centru, pentru a capta vântul și
a-l dirija către spectatori. Velarium -ul era manevrat de marinari înrolați în acest scop la sediul
marinei din Misenum și cazați la cazarma Castra Misenatium din apropierea Colosseumului.
Capacitatea enormă a Colosseumului necesita un sistem de acces și de evacuare
eficient, pentru care arhitecții au conceput soluții similare celor care există la stadioanele
moderne. La parter existau 80 de intrări, dintre care 76 erau destinate spectatorilor de rând.
Nordul intrării principale era rezervat împăratului și apropiaților săi, pe când celelalte trei
intrări axiale erau destinate elitei. Cele patru intrări axiale erau bogat decorate cu pictu ri și
reliefuri din stuc, dintre care s -au păstrat unele fragmente. Un mare număr de intrări au dispărut
prin prăbușirea zidului exterior, dar intrările de la XXIII la LIV mai există.
Colosseumul a cunoscut multe schimb ări în decursul Evului Mediu. O mic ă biseric ă a
fost construit ă în interior, spre sf ârșitul secolului al VI -lea, iar arena a fost folosit ă drept cimitir.
Cutremurul din 1349 a provocat pr ăbușirea uneia dintre laturile amfiteatrului. O mare parte din
materiale au fost recuperate și folosite l a construc ția palatelor, bisericilor, spitalelor dar și a
altor a șezăminte. Un ordin religios s -a instalat chiar în ruine la mijlocul secolului al XVI -lea și
s-a men ținut p ână spre sf ârșitul secolului al XIX -lea. In anul 1749, Papa Benedict al XIV -lea a
emis un edict prin care a consacrat arena drept "teren sf ânt, udat de s ângele martirilor" și a
interzis orice form ă de comer ț sau me șteșug în incinta lui. Acesta a închinat Colosseumul
Patimilor M ântuitorului stabilind o procesiune a Drumului Crucii.
In timp au fost intreprinse diverse proiecte de restaurare. Fa țada a fost restaurat ă în anii
1807 și 1827, interiorul în 1831,1846 și 1930. Înainte de al Doilea R ăzboi Mondial, Mussolini,
care încerca s ă-i fac ă pe italieni s ă fie m ândri de trecutul lor imperial, a ordonat s ăpături
arheologice și a transformat Colosseumul în muzeu.
Povestea Colosseum -ului poate fi auzită în numeroase documentare, citită în cărți de
istorie, vizualizată în enciclopedii, site -uri și colecții ori expoziții de fotografii. Chiar și atun ci

5
când intri pe culoarele sale boltite, lovite de soare și vânt, și asculți explicațiile ghidului, îți
pare că știi bine arena și l uptele dintre gladiatori. Auzi pentru a câta oară? că nici unul dintre
stadioanele moderne nu a reușit să întreacă modelul i ngineresc al arenei Colosseumului .
Imaginându -ți cele peste 55.000 de persoane umplând rândurile imensului amfiteatru
și aclamând cu frenezie victoria gladiatorului favorit, în timp ce politicienii și nobilii se felicită
reciproc pentru investiția profita bilă, iar membrii școlilor de gladiatori pun la cale noi
spectacole atractive, te poți gândi că, în 2000 de ani, unele lucruri rămân neschimbate.

Urs Ioan Flavius, arhiva personala iunie 2007

6
2. DESCRIEREA SITULUI

Situl Colosseum este situat în depresiune a dintre colinele din Roma: Palatinul pe partea
de sud -vest, Velia pe latura de vest, ultimele pante ale dealului Esquiline, de asemenea, numit ul
Colle Oppio pe latura nordică și Celio de pe latura de est. Velia a dispărut în timpul anilor 30,
colina se localiza între Colle Oppio și Palatin , a fost distrus ă, în scopul de a construi Via dei
Fori Imperiali, drumul care face legătura între Piazza Venezia și Colosseum intretăind prin
forumuri le Rome i vechi. Mussolini a cerut un drum drept de la Pi azza Venezia la Colosseu m,
iar acesta a fost sfârșitul Veliei .

Hartă de L. Kraatz (Carta Fisica del Suolo di Roma) reprezentând zona depresiunii din
secolul al XVIII ., http://www.the -colosseum.net/architecture/lacus_en.htm 23.01.2016

Depresiunea colecta apele, care creeau o mlaștină sau un lac, în funcție de anotimp.
Micul lac a fost alimentat de apele Rio Labicano, printr -un pârâu care curge a în jos din valea
Labica na, mai mult sau mai puțin de -a lungul Via Labicana din zilele noastre . Acest pârâu
poate fi văzut încă în subteran, atunci când se vizitează Bazilica Sf. Clemente în Via di San
Giovanni. Acolo se poate coborî aproximativ 10m. sub nivelul solului modern și se poate merge
pe jos pe caldar âmul aleii romane vechi . Pârâul este încă acolo, iar apa curge limpede și rapid,
închis în interiorul unui c onducte construit e în secolul al 19 -lea, în scopul de a evacua subsolul
bisericii .
În vrem ea Republicii Romane sit ul a fost recuperat, un canal de scurgere a fost construit
pentru a transporta apele spre Circus Maximus și zona a fost dens populat ă cu case și temple.
După ce două treimi din oraș au fost distruse de marele incendiu din anul 64 d. Hr., împaratul
Nero a folosit acest teren ca un sit pent ru noul său palat, Domus Aurea, care a ocupat o suprafață
enormă în centrul orașul ui. Mulți oameni bogați și săraci deopotrivă, au fost expropriați de
proprietățile lor de către Nero pentru a construi o casă pe care a descris -o ca fiind "demnă de o

7
ființă umană". Este dificil pentru noi muritorii să înțeleagă amploarea Domus Aurea; au existat
atât de multe clădiri pe care Nero nu a reușit nici odată să viziteze toate camerele .
După moartea lui Nero în a nul 68, după o perioadă de criză, Vespasian a venit la putere.
Noul împărat a stabilit o nouă dinastie, Flavieni, și a vrut să câștige popularitate printre cetățen ii
romani, arătând că timpurile tiraniei și despotismului erau de domeniul trecutu lui. El a marcat
acest lucru prin faptul că a înapoiat zona Domus Aurea , a lui Nero , romani lor. Amfiteatrul de
atunci, o clădire p ublică donată de către împărat cetățenilor romani, se afla pe situl fostului
palat al lui Nero ca un simbol splendid al noii or ânduiri politice.
Numele oficial al amfiteatrului a fost "Amfiteatrul lui Cezar", dar romanii l-au numit
Colosseum "arena" sau "cavea". Dio Cassius îl numește "teatru de vânătoare", dar este o
traducere din greacă. Colagrossi scrie că Calpurnius a numit -o "Ovum", o ul.
Numele de Colosseum datează din secolul XI, și origine a acestuia este incertă.
Versiunea cea mai populară este că numele vine dintr -o statuie colosală a lui Nero, numit într –
adevăr, Colossus Neronis, c are la început facea parte din Domus Aurea. Statuia a fost una dintre
caracteristicile cele mai vizibile ale reședinței lui Nero; avea o înălțime de 36 metri
reprezentând pe împărat în chip de zeu al soarelui , amplasat chiar în fața intrării. Colosul , mai
târziu a fo st dedicat de către Vespasian, zeului Soare, după înlocuirea feței sale, și apoi cu
înfățișarea mai multor împărați, până când Hadrian a mutat -o lângă amfiteatru.
Transferul statuii în sine pare să fi fost o potrivire admirabilă . Printre experți, această
discuție este încă deschis ă, unii susțin că nu există nici o dovadă substanțială a prezenței statuii
pe lângă amfiteatru iar alții afirmă că numele Colosseum apare doar din secolul al XI, când
statuia a dispărut de mult.
O altă teorie susține că numele ar fi putut proveni de la Collis Iseum, un deal din
apropiere, unde un templu dedicat lui Isis a stat o dată. Și în conformitate cu o altă teo rie ar
putea fi chiar numele despărțit Colis eum? (" vă veți închina lui ?"), o întrebare care făcea parte
dintr -un ritual satanic. Legenda spune că, până la vârsta Renașterii târzii, Colos eumul a fost
folosit pentru a fi un sit pentru efectuarea ritualuri lor păgâne și de magie neagră în timpul
nopții.
Situl original a fost profund transformat , în scopul de a construi amfiteatru l. Mai întâi
de toate, niște canale de scurgere enorme au fost construite pentru a se asigura un drenaj adecvat
către Circus Maximus (o parte a acestor canale de scurgere a fost pierdută când a f ost construită
linia de metrou), zona fiind complet golită . Excavarea a început!

8
3. DESCRIEREA ARHITECTURALĂ

Dupa ce zona a fost complet golit ă, excavarea a început și a durat până când s-a ajuns
la patul de lut al lacului. În patul de argilă fermă a fost excavat un inel de formă eliptică, 31 de
metri lățime, 6 metri adâncime, cu un perimetru de 530 de metri. Această enormă excavare a
fost umplut ă cu cime nt roman, adică mortar realizat cu poz zolana și var, amestecat cu pi etre
mari zdrobit e. Straturi de mortar și pi etre au fost așezate , iar cimentul a fost compactat prin
ciocăni re. Se pare că, pe latura de SV, patul de argilă nu a fost la fel de ferm ca și pe celălalte
părți, iar acest lucru ar putea fi motivul pentru care partea aceasta s-a prăbușit mai întâi.
Apoi fundația a fost ridicată pentru încă 6 metri, astfel încât grosimea acestei enorme
elipse să dea peste 12 de metri. Peste tot în jurul fundațiilor a fos t construit un zid de cărămidă
pentru armare, 3 metri lățime și 6 metri adâncime, și un perete simi lar a fost construit în interior.
Pe peretele de cărămidă interior au fost aranjate 32 de celule, care sunt vizibile pes te tot în jurul
subsolul arenei.
Foraje le recent efectuate arătat că, în mod contrar celor crezut e de Ingegner Coz zo (și
la ceea ce este încă larg cre zut), nu există nici un etaj subteran din arcade de travertine sub
parter. Singura temelie este acest inel formidabil de ciment, iar singurele arc ade subterane din
partea de jos a aren ei sunt cele de pe axa principală. Forajele au demonstrat că partea de sus a
fundației ajunge în sus, chiar sub parter. Fundația poate fi, de asemenea, văzută din așa -numit ul
Pasajul Commodus, u n al cincilea tunel decorat cu ipsos , care a fost excavat după ce
Colosseum ul a fost finalizat.

THE -COLOSSEVM.net , the resourceful site on the Colosseum , http://www.the –
colosseum.net/architecture/fondazioni_en.h tm 24.01.2017

Toate clădirile din jur au fost demolate (probabil, de asemenea, inclusiv multe clădiri
ale Domus Aurea) și cu aceste materiale și pământ, valea a fost umplut ă până la nivelul pe care
îl vedem astăzi. Se crede că singurul lucru care a supra viețuit din fostul aranjament a fost Meta

9
Sudans, o fântână veche, care a fost amplasat ă într-o intersecție, unde granițele celor patru
cartiere tradiționale ale orașului se întâlnesc .
În fundați e și în peretele exterior, de -a lungul axei, sunt patru tuneluri subterane și de
dedesubt patru drenuri mari. Aceste pasaje au fost făcute în timpul construirii fundațiilor, prin
turnarea betonului în jurul unei structuri din lemn. Unele resturi din aceste structure , care au
fost realizate din lemn de stejar neuscat , au fost datate aproximativ din anul 70 AD. Camere
subterane mari, necesare mai mult pentru serviciile și pregătirea spectacolelor, s -au făcut de -a
lungul axei principale.
Patru tuneluri plus unul subteran conecta amfiteatru l la clădirile din jur: pasajul de NE,
sub axa pr incipală (Porta Libitinaria), ajunge la Ludus Magnus și a fost golit de francezi pe 83
de metri, apoi umplut din nou fiind întrerupt de un canal de scurgere modern, în secolul al 19 –
lea. Capătul opus a junge la Summum Chor agium, unde se pregăteau scenariile și costumele
spectacolele înainte de a fi ocupat de templul lui Venus, și a fost tranșat de lucrările la căile
ferate subterane din anii '40. Pe axa scurtă, tunelul estic spre Dealul Exquiline iar celălalt spre
Celium , în mod surprinzător, nu a fost încă explorat . În apropierea tunelului de pe marginea
Colinei Celiană, un al cincilea pasaj, numit "Passaggio di Commodo", se crede a fi pentru a
conecta amfiteatru și palatul imperial de pe marginea Colin ei Celiană. Ea își datorează numele
împăratului Commodus, care l -a excavat. Există în continuare decoratiuni frumoase, c u fresce,
mozaic și marmură și luminatoare pentru a primi o lumină frumoasă . Acest pasaj, de asemenea,
nu a fost niciodată explorat comple t.

Harta subterană a Colosseumului de Valadier
THE -COLOSSEVM.net, the resourceful site on the Colosseum http://www.the –
colosseum.net/architecture/subterranea_en.htm 24.01.2017

10

La Roma, capitala Imperiul ui, o organizație foarte complexă pentru producerea de
spectacole în amfiteatru a fost stabilit ă începând cu primul secol. Ratio a Muneribus, era un fel
de Ministerul Jocurilor, a avut sarcina de a organiza vânătorile și munera.
Pegmata erau mașinile care apăr eau în arena de sub podea și erau folosite pentru a crea
un peisaj instantaneu. Ele au fost constru ite foarte aproape de amfiteatru , în Summum
Choragium de -a lungul Via Sacra. Atunci când locația a fost destinată templu lui grandios
dedicat lui Venus și Rom ei, Choragium ul nu a fost mutat departe, lângă Templul lu i Isis și
Serapis, de -a lungul Via Labicana de azi .
În Roma munera erau oferite de către împărat sau de înalți funcționari, astfel încât
acestea au fost deosebit de somptuos și a implicat un număr mare de persoane: bestiarii,
gladiatori, însoțitori, să nu vorbim de sutele de animale care au fost masacra te în decursul
spectacolelor de vânătoare.
Pregătirea paradele și a scenariilor au avut loc, așa cum am spune astăzi, în timp real.
Se presupune că scenariile elaborate în Choragium înainte de relocarea acestuia (când încă mai
era în zona templului lui Venus și Roma) au fost transportate sub aren ă printr -un pasaj subteran
și a apărut direct în arena din hypogea (subteranele) prin trape mari din podeaua de lemn.
De fapt, hypogea, din cauza complicatiilor lor extreme, nu a fost niciodată studiată în
adâncime până în 1996, c ând un grup de arheologi italieni și germani au început un studiu
aprofundat al pereților și să facă lumină asupra cronologi ei reparațiilor efectuate pe parcursul
secolelor și a echipamentului subteran. Istoria hypogea a fost apoi îm părțită în patru etape de
timp: o primă fază, cu stâlpi subți ri de susținere podeaua arenei, mai apoi o a doua fază, în care
s-au întărit aceste structuri, a treia fază de consolidare suplimentară și un al patrulea, în care
hypogea a fost în cele din urmă împărțit ă de pereț ii pe care îi vedem astăzi. În această ultimă
etapă au fost folosite materiale căzute jos din partea de sus a clădirii.

Museum beta, http://useum.org/artwork/THE -ROMANS -Andre a-Ricciardi -di-
Gaudesi -2013 21.01.2017

11
Pare sigur, din datele ștampilate pe cărămizi, că pereții de sprijin ai arenei au fost
construite aproximativ zece ani dupa inaugurarea amfiteatru lui (80 AD); este general acceptat
faptul că, înainte de construcț ia lor, care datează din timpul lui Domitian, arena p utea fi umplut ă
cu apă, în scopul de a produce, naumachiae , jocuri de batalii navale. S-a presupus că înainte
au fost construite ziduri într -o fază numită "pre -arena", podeaua fiind susținut ă de o st ructură
din lemn plasată sub ea, acest lucru permi țând umple rea arenei cu apă.

Weapons and Warfare, History and Hardware of Warfare,
https://weaponsandwarfare.com/2015/09/20/colosseum/ 21.01.2017
Pe parcursul secolelor hypogea au fost modificate în mare măsură, de multe ori, după
reconstrucția lor aproape completă după incendiu l din 217. Acesta este motivul pentru care este
foarte dificil să se stabilească diferitele funcții ale camere lor și spațiilor subterane. Cu siguranță
au existat zone rezervate animalelor periculoase, și există urme evidente ale ascensoarelor care
au ridicat anima lele. Scenariile au fost, probabil, în primul rând transportat e în subteran, și mai
apoi acționat e în sus și rampe dislocate în arena prin intermediul platformelor mobile amplasate
în zona centrală.

Urs Ioan Flavius, arhiva personala iunie 2007

12
Pentru a planifica un amfiteatru este necesar să se coordoneze dimensiunile arenei, a
auditoriul ui, iar lungimea perimetrului exterior, care, la rândul său, este necesar ă să se calculeze
numărul și lățimea arcurilor exterioare și suprafața ocupată de clădire. Primul pas de planificare
fiind definit se avea în vedere apoi raportul tradițional de 5: 3 utilizat pentru majoritatea
amfiteatre lor. De asemenea, lățimea auditoriului a trebuit să fie aceeași cu lățimea arenei, iar
în cazul Colosseumul ui această cifră este aproximativ aceeași cu înălțimea fațadei exte rioare.
Diferențele mici în detaliile construcției au convins arheologii ca au fost contractori
diferi ți, fiecare dintre ei construind un cadran de Colosseum. Ei ar fi lucrat cot la cot la
partajarea celor patru intrari principale laterale. Numele arhitectului, cum ar fi și cel al multor
altora din antichitate, nu este cunoscută. Banii necesari pentru a fi nanța clădirea au venit cel
mai probabil, din prada războiului palestinian și jefuirea Templului din Ierusalim. Acest lucru
a fost acceptat de comun acord, dar acum teoria este susținută de o descoperire recenta de pe o
inscripție de marmură.
În present ma i mult de 100 de fragmente ale unei inscripții monumentale din marmură
au fost recent recompuse. Inscripția, datată la aproximativ 443 -444 d.Hr., celebrează
restaurarea arenei și a podiumului, care a fost afectat de o inundație, de prefectul Flavius
Paulus . Inscripția a fost plasată pe podium și scrisă în cerc în jurul podiumului astfel încât să
poată fi citită în întregime de către public. Această inscripție înlocuiește una mai veche, iar
blocurile respective au fost plasate acolo în secolul al 3 -lea, cu ocazia restaurării amfiteatrului
de către Honoriu sau Teodosie al II -lea.
Ceea ce este interesant este faptul că aceste blocuri nu au fost făcute în mod special, ele
fiind folosite anterior ca subsol într -o clădire, deoarece acestea poartă încă ornamentele de bază
tipice pe fața din spate. Acest lucru dovedește că practica de reciclare a materialelor a apărut
în Colosseum din secolul al III. O altă dovadă a schimbărilor profunde aduse clădirii originale
din secolul al III provine din capitelele coloanelor. Mai multe tipuri de capitele au fost găsite,
dar un model de capitel special, care face parte din lotul cel mai frecvent, a fost tăiat dintr -un
bloc care încă mai poartă o dedicație pentru împăratul Traian.
Marmura provenind de la un monument dedicat împă ratului implică faptul că lotul de
capitele a fost făcut la o dată ulterioară. Cele mai multe dintre capitele și baze au fost datate în
jurul primei jumătăți a secolului al III; unele elemente datează din secolul al II -lea, dar nici
unul din epoca Flaviană . Acest lucru ar trebui să dovedească faptul că Colosseum a suferit
astfel de pagube încât nici un obiect din marmură ale porticului superioar nu a supraviețuit
secolului al II -lea. Mai precis, datarea elementelor dovedește că două restaurări principale al e
Coloseumului au fost efectuate în secolul III . A doua a fost, probabil, efectuată la momentul
Gordianus III sau Decius. Mai multe capitele sunt datate în al doilea sfert al secolului V, după
cutremurul din 429 sau cea a 443 -444.
Pe aceasta piatra de ma rmura , există încă găurile utilizate pentru prinderea literelor de
metal ale unei inscripții precedente, care mai târziu a fost ștearsă. Găurile au fost interpretate
recent de Prof. Géza Alföldy de la Universitatea din Heidelberg, care, lucrând cu arheolog i
italieni, au descifrat puzzle -ul. El a ajuns la concluzia că prima inscripție este: "Imp T. Caes
Vespasian august Amphitheatrum Novum Ex Manubis Fieri Iussit..", însemnînd: "Împăratul
Cezar Vespasian Augustus a ordonat ridicarea acestui nou amfiteatru di n prada de război".

13

GÉZA ALFÖLDY EINE BAUINSCHRIFT AUS DEM COLOSSEUM aus: Zeitschrift für
Papyrologie und Epigraphik 109 (1995) 195 –226 © Dr. Rudolf Habelt GmbH, Bonn
Cheltuielile construcției sunt în mică parte cunoscute, ele trebuiesc să fi fost enorme.
Francezul Jacquier a calculat în 1756 costul de construcție doar pentru peretele exterior.
Convertit la Euro, ținând cont de devalorizare, etc, costul ar fi astăzi ma i mult de 39 de milioane
de euro.
Oamenii de știință au dezbătut îndelung dacă munca forțată ar fi fost folosită pentru a
construi amfiteatru. De fapt, munca de sclav a fost utilizat ă pe scară largă atunci, cu toate
acestea, conceptul în care au fost folos iți doar sclavi a fost respins, deoarece calitatea
construcției este o dovadă a unei forțe de muncă calificată.
Odată completat, baza fundație i a fost acoperită de o podea de travertin, 90 cm grosime,
în medie. La acest etaj de piatră au fost marcate punct ele de referință pentru pilonii principali,
iar blocurile de bază ale stâlpilor au fost anco rate la podea printr -un pivot de metal . Acest
schelet de piloni a fost ridicat până la et ajul al doilea, și a fost conectat cu stâlpi i, la partea de
sus, prin arcade mari realizate din cărămizi lungi de câte 60cm , așezate în așa fel încât să
permită construirea multor arcade , toate acestea împreună alcătui nd mare a cavea, destinat ă să
sprijine scaunele din marmură. Anumite bol ți rămase po t fi văzute în imaginea d in arenă așa
cum este astăzi.
Sistemul de a avea o primă structură de bază construită până la etajul al doilea a permis
constructorilor să efectueze restul lucrărilor de mai sus și sub cavea, în același timp, lăsând

14
doar niște arcade deschise pentru ridicarea în sus a materialelor. Spațiul dintre stâlpi a fost
umplut de tuf la parter, și pentru etajul al doilea s-a folosit ciment cu cărămidă.

Blenderartists – https://blenderartists.org/forum/showthread.php?239939 –
Structurile de tuf și cele care constituie cărămizi le, împreună cu stâlpii , pereții radial i
ai amfiteatrului sunt într -adevăr in dependente de stâlpii înșiși și de arcadele mari, și se crede
că au fost construite după stâlpi. În general, diferitele materiale folosite (travertin, tuf, cărămidă
aparentă și ciment) au fost utilizate prin exploatarea la maximum calitățile lor de luminoz itate,
rezistență și ușurința de instalare. Combinația dintre diferite materiale a îmbunătățit, de
asemenea, capacitatea de rezistență a întregii structuri.
Există mai multe elemente structurale deosebite în Colosseumul roman: eleganța
formală, soliditatea construcției, organizarea spațiilor (sistemul de intrare / ieșire, camerele
subterane care erau la fel ca culisele unui teatru).

Urs Ioan Flavius, arhiva personala iunie 2007

15
Blocurile de travertin folosite la îmbracarea zidului exterior au fost luate dintr -un orășel
aflat în apropierea Romei, toate conectate între ele prin cleme din fier, care au fost extrase în
timpurile medievale, și -au lăsat găuri care pot fi văzute si azi peste tot. S -a calculat că 300 de
tone de metal au fost folosite doar pentru cleme. Peretele exterior superior arată că multe din
blocuri de travertin au fost reciclate de la alte clădiri: fața lor internă este de fapt neregulată,
iar acestea au fost egala te doar pe laturile exterioare și de contact. Nu putem fi siguri dacă zidul
a fost construit în acest mod, astfel încât să se economisească timp sau în cazul în care aceste
nereguli depind de restaurări ulterioare.

Urs Ioan Flavius, arhiva personala iunie 2007
Stîlpii de travertin, din zona din spatele amfiteatrului , au fost în prim a dată complet
separați , apoi au fost conecta ți într-o singur ă structură de arcade; apoi într-o primă fază ambii
piloni și arcade le erau sprijinite, ca o structură independent ă, boltile susținând amfiteatrul și pe
urmă golurile dintre piloni erau umplut e cu zidărie. Dimensiunile acestor piloni și construcția
lor erau perfect conforme cu sarcina atribuită lor și funcția lor, un lucru care dezvaluie o
ingeniozitate re ala a vechilor romani î n construirea si procedura de organizare .

Blenderartists – https://blenderartists.org/forum/showthread.php?239939
Această procedură atât de simpl ă și evident ă a permis să se construiască foarte repede
amfiteatrul mare și să se adăpost ească culoarele de la etajul al doilea; în același timp, a permis
coexistența a două șantiere mari pe același amplasament; un ul prim, ma i jos, complet acoperit ,

16
ferit de ploaie, și un al doilea de sus, deasupra amfiteatrului, care lucrează la partea superioară
a amfiteatru lui. Mai jos, în șantierele de construcții acoperite , au fost finalizate toate zidurile
dintre stâlpii travertin, puntea dintre scări , bolțile trecerilor de la parter, tencuiala si ipsosul .
Mai sus, se putea muncii la terminarea pereți lor celor două etaje rămase din amfiteatru, la
podium, la scaune și la portic . Acest s istem a supraviețuit în Evul Mediu, într -o formă
interesantă, în așa -numitul Torri Pisane, din secolul al XII -lea, unde stâlpii de piatră, arcade le
gotice ș i grinzile din mijloc constituiau un cadru pentru umplerea pereț ilor cu carami dă. Același
concept este inspirat într -un scop similar: separarea schel etului de umplere, astfel încât să se
realizeze rapid lucrarea prin înmulțirea spațiului șantierului, creând o suprafață mare de nivele
suprapuse, împărțind și atacând munca de la mai multe puncte. Găsim astăzi același concept în
clădirile recente realizat e cu beton și otel, care reprezint ă ultima noutate de rapiditate în
construcție modernă. Creșterea celor mai înalte zgârie -nori din America de Nord a fost realizat
atât de repede încât ne uimește la fel și faptul când ne gândim la construirea Colosseum ului.

17
4. ANALIZA PERSONALĂ PRIN PRISMA FOTOGRAFIEI
Fotografia a fost anticipată de pictur ă. Din punctul meu de vedere, istoria picturii se
regăsește în fotografia de azi. Dacă privim de -a lungul istoriei cu ajutorul picturii și a resurselor
vizuale vedem cum ele au ajutat nespus de mult arhitectura, restaurarea și chiar documentarea
istorică. Fără aceste resurse vizuale restaurarea și istoria ar arăta altfel.
Apariția acestor documente vizuale ale istoriei personale și publice a generat modi ficări
vaste în legătură cu percepția oamenilor asupra istoriei, timpului și asupra ei înșiși. Fotografia
a devenit o dovadă incontestabilă a unui eveniment sau a unei experiențe. Încă de pe vremea
lui Aristotel s -a știut cum se poate pune realitatea într -o cutie. Este suficient să se facă o gaură
într-o cutie închisă ca să apară o imagine reală inversată pe fondul interior al cutiei. Se obține
astfel o așa -numită cameră obscură.
Mai târziu fotografia a fost folosită pentru documentare, surprinzând imagini rare care
au fost puse la dispoziția unui public ce nu ar fi avut altfel acces acolo.
Fotografia a devenit la începutul secolului XX un sprijin important pentru reclamă și
publi citate, mai ales după 1980 când apare fotografia digitală, cu posibilitate de modificare.
Apar atunci două perspective opuse: creativitate, dar și trucajul, falsul și manipularea .
Vorbind despre f otografia de arhitectura lă cred că are rolul de a capta ambi entul unui
mediu construit, dar ea nu se limiteaz ă doar la a reda monumentele arhitecturale și detaliile lor,
spațiile interioare și exterioare sau peisajul urban. În func ție de talentul și viziunea fotografului,
clădirile cu adev ărat deosebite pot c ăpăta o personalitate proprie, transform ându-se in veritabile
opere de art ă.
Sunt multe situa ții în care impre sia finala asupra unei construcț ii est e data tocmai de
micile detalii capturate prin obiective, a caror importanta ar fi sesizata doar in lipsa acestora.
Sunt am ănunte estetice sau func ționale care deseori trec neobservate, dar a caror valoare este
demn ă de apreciat. Din acest punct de vedere, fotografia de arhitectur ă reprezint ă o provocare,
fiind atât de prezent ă în peisajul cotidian prin noile tehnologii î ncât poate trece neobservat ă.
Trebuie să luăm în considerare faptul că atunci când vorbim despre restaurarea unor
obiective patrimoniale, fotografia va fi suportul care va capta acel moment și u lterior va fi
mobilul principar de promovare a monumentului restaurat. Acest lucru înțeles și implementat
în lista de priorități a unei restaurări va face ca frumusețea obiectivelor restaurate puse în
valoare de echipa de restaurare să rămână în istorie și să se bucure de adevarata ei valoare.

18

Colosseum în anul 1747 – Giovanni Paolo Panini

Colosseum in 1757 gravată de Giovanni Battista Piranesi

19

Jan 01 1890, fotografie /John Lawson Stoddard

Urs Ioan Flavius, arhiva personala iunie 2007

20

Urs Ioan Flavius, arhiva personala iunie 2007

21
5. BIBLIOGRAFIE
AA. VV. – Anfiteatro Flavio – Immagine Testimonianze Spettacoli – Quasar, 1988
AA. VV. – Rota Colisei – La valle del Colosseo attraverso i secoli – A cura di Rossella Rea –
© Ministero per i Beni e le Attività Culturali, Soprintendenza Archeologica di Roma –
Realizzazione editoriale Electa, 2002
Abbondanza, L., The Valley of the Colosseum; Soprintendenza Archeologica d i Roma,
1997.
Cozzo, G., Il Colosseo. L'anfiteatro Flavio nella tecnica edilizia, nella storia delle strutture,
nel concetto esecutivo dei lavori, Rome, Palombi, 1971;
Luciani, R., Il Colosseo, Istituto Geografico De Agostini, 1993;
Cornell, T. – Matthews, J.: Atlante del Mondo Romano, Istituto Geografico De Agostini,
1982;
Auguet, R., Cruelty and Civilization -The Roman Games, Routledge, 1994.
Touring Club Italiano, Roma e Dintorni, TCI 1977

ONLINE:
– An interesting essay by CJ Lyes on the Political and Architectural Significance of the
Colosseum
– IL COLOSSEO, Giovanni Manieri Elia
– An essay on "Public Spectacles And Roman Social Relations, by Jonathan Edmondson
(York University, Toronto, Canada)
– The Colossevn – The resourceful site on the Colosseum
– A paper by Monika Mickutë on architectural aspects
– GÉZA ALFÖLDY EINE BAUINSCHRIFT AUS DEM COLOSSEUM aus: Zeitschrift für
Papyrologie und Epigraphik 109 (1995) 195 –226 © Dr. Rudolf Habelt GmbH, Bonn
– The Colosseum : Quality and efficiency of construction, by Giovanni Manieri Elia (with an
English translation)