Metode Alternative De Evaluare (4) [609448]

METODE ALTERNATIVE DE EVALUARE
Înv.Luncanu Valentina,Școala cu clasele I-VIII Cumpăna,Constanța
În cadrul reformei educaționale actuale a învățământului românesc, un accent
deosebit se pune pe utilizarea unor metode și tehnici de evaluare eficientă a elevilor,
aceasta presupunând și o serie de metode alternative.
Experiența de la catedră ne-a demonstrat că nu se poate renunța definitiv la
metodele tradiționale de evaluare,în favoarea celor alternative, dar se impune îmbinarea
acestora în scopul optimizării actului didactic.
Spre deosebire de metodele tradiționale, care realizează evaluarea rezultatelor
școlare obținute pe un timp limitat și de regulă cu o arie mai mare sau mai mică de
conținut, dar oricum definită – metodele alternative de evaluare prezintă cel puțin
două caracteristici:
• pe de o parte realizează evaluarea rezultatelor în strânsă legatură cu
instruirea învățarea, de multe ori concomitent cu aceasta;
•pe de altă parte ele privesc rezultatele școlare obținute pe o perioadă mai
îndelungată, care vizează formarea unor capacități, dobândirea de competențe și mai
ales schimbări în planul intereselor, atitudinilor , corelate cu activitatea de învățare.
Principalele metode alternative de evaluare , al căror potențial formativ susține
individualizarea actului educațional prin sprijinul acordat elevului sunt:
•observarea sistematică a activității și a comportamentului elevului;
•investigația;
•portofoliul;
•proiectul;
•studiul de caz;
•interviul;
•referatul;
•autoevaluarea;
•hărțile conceptuale
Prin consecințele ei,evaluarea depășește granițile sălii de clasă,ale școlii și
depășesc cadrul strict al procesului de învățământ;nu evaluăm doar elevii ci în același
timp ,direct sau indirect,evaluăm cadrele didactice,calitatea actului de predare, a
procesului de învățământ, a instituției școlare și,nu în ultimul rând,evaluarea sistemului
educativ cu componentele sale.
Sunt convinsă că metodele alternative enumerate mai sus au fost folosite de
colegii noștri,dascălii învățământului românesc, chiar dacă folosirea lor a necesitat
foarte multă muncă și foarte mult timp.
Voi prezenta doar o parte din metodele alternative de care m-am folosit în cariera
mea pentru evaluarea elevilor din clasele pe care le-am coordonat.
PORTOFOLIUL
Portofoliul reprezintă “cartea de vizită” a elevului, prin care cadrul didactic poate
să-iurmărească progresul – în plan cognitiv, atitudinal și comportamental – la o
anumită disciplină, de-a lungul unui interval mai lung de timp (o etapă dintr-un
semestru ,un semestru un an școlar sau chiar un ciclu de învățământ).

Această metodă de evaluare am folosit-o la colectivele de elevi chiar din clasa I
(cunoașterea mediului) continuând și în anii viitori la alte discipline:limba și literatura
română, istorie, geografie,științe,opțional.
Pentru fiecare disciplină am discutat cu elevii mei ce trebuie să conțină un
portofoliu iar ei au venit și cu alte idei ce au îmbunătățit conținutul acestuia.
Teoretic, un portofoliu cuprinde:
•lista conținutului acestuia, (sumarul, care include titlul fiecarei lucrări/fișe;
•lucrările pe care le face elevul individual sau în grup;
•rezumate;
•eseuri;
•articole, referate, comunicări;
•fișe individuale de studiu;
•experimente;
•înregistrări, fotografii care reflectă activitatea desfășurată de elev individual sau
împreună cu colegii săi;
•reflecțiile proprii ale elevului asupra a ceea ce lucrează;
•autoevaluări scrise de elev sau de membrii grupului;
•hărți cognitive,;
•comentarii suplimentare și evaluări ale cadrului didactic, ale altor grupuri de
elevi sau chiar părinți;
Elevii mei au imbogățit portofoliile lor cu foarte multe imagini reprezentative pentru
fiecare temă, cu desene proprii, aflându-se într-o continuă competiție unii cu alții.
Așa cum afirmă Ioan Cerghit, portofoliul cuprinde “o selecție dintre cele mai bune
lucrări sau realizări personale ale elevului, cele care îl reprezintă și care pun în evidență
progresele sale; care permit aprecierea aptitudinulor, talentelor,pasiunilor, contribuțiilor
personale. Alcătuirea portofoliului este o ocazie unică pentru elev de a se autoevalua,
de a-și descoperi valoarea competențelor și eventualele greșeli. În alți termeni,
portofoliul este un instrument care îmbină învățarea cu evaluarea continuă, progresivă și
multilaterală a procesului de activitate și a produsului final.Acesta sporește motivația
învățării.” (Ioan Cerghit, 2002, p. 315)
La evaluarea portofoliilor a fost foarte dificil deoarece copiii ,,s-au întrecut pe ei,,
atunci când au prezentat munca lor .Am descoperit copii talentați la literatură,la pictură,
copii care au adunat materiale ce depășeau foarte mult cerințele unei teme.
Această metodă alternativă de evaluare oferă fiecarui elev posibilitatea de a lucra
în ritm propriu, stimulând implicarea activă în sarcinile de lucru și dezvoltând
capacitatea de autoevaluare.
“Raportul de evaluare” – cum îl numește I. T. Radu – are în vedere toate
produsele elevilor și, în același timp, progresul înregistrat de la o etapă la alta. El se
substituie tot mai mult modului tradițional de realizare a bilantului rezultatelor
elevului(lor) prin media aritmetică “săracă în semnificații privind evoluția școlară a
acestuia”
Nu întotdeauna mi-am propus ca scop neapărat cel al evaluării ci mai ales cel de
stimulare a învățării,prin directa implicare a elevilor la activitate, gândindu-mă la
avantajele folosirii portofoliului :
• este un instrument flexibil, ușor adaptabil la specificul disciplinei,clasei și
condițiilor concrete ale activității;
•permite aprecierea și includerea în actul evaluării a unor produse ale activității

elevului care, în mod obișnuit, nu sunt avute în vedere; acest fapt încurajează
exprimarea personală a elevului, angajarea lui în activități de învățare mai complexe și
mai creative, diversificarea cunoștințelor, deprinderilor și abilităților exersate;
• evaluarea portofoliului este eliberată în mare parte de tensiunile și tonusul
afectiv negativ care însoțesc formele tradiționale de evaluare; evaluarea devine astfel
motivantă și nu stresantă pentru elev;
•dezvoltă capacitatea elevului de autoevaluare, aceștia devenind auto-reflexivi
asupra propriei munci și asupra progreselor înregistrate;
•implică mai activ elevul în propria evaluare și în realizarea unor materiale care
să-l reprezinte cel mai bine;
Portofoliul este o metodă de evaluare ce implică și alte metode alternative ca
investigația și autoevaluarea,prin autoevaluare elevii asumându-și responsabilitatea
asupra activității desfășurate, regândindu-și propriul proces de învățare, de gândire și
de evaluare.
Ca metodă alternativă de evaluare, portofoliul solicită mai mult o apreciere
calitativă decât cantitativă și este mai ușor de aplicat pe grupuri mai mici. Învățătorul îl
poate folosi pentru a evalua performanțele elevilor, iar elevii îl pot folosi pentru
autoevaluare și ca modalitate de reflecție asupra învățării. De asemenea, portofoliul
este compatibil cu instruirea individualizată ca strategie centrată pe stilurile diferite de
învățare.Poate fi considerat în acealși timp un instrument complementar folosit de
învățător în aplicarea strategiilor de instruire centrate pe lucrul în echipă, pe elaborarea
de proiecte ample de cercetare și învățare.
AUTOEVALUAREA
Autoevaluarea este un demers care indeplinește o funcție de reglare/autoreglare a
oricărui sistem,iar experiența ne demonstrează faptul că atunci când demersurile
evaluatoare și/sau autoevaluatoare nu se produc, activitatea în cauză se dereglează
până la starea în care ea încetează de a mai fi utilă.
Cultivarea capacității autoevaluative devine necesară din considerente care privesc
organizarea activității școlare.
Pentru a forma capacități autoevaluative am folosit mai multe proceduri cum ar fi:
*,,notarea reciprocă,, în sens de consultare a colegilor elevului evaluat;
*,,autonotarea controlată,,-cel evaluat și-a autoevaluat rezultatele, motivând.
Am întâmpinat mari greutăți la notarea reciprocă deoarece colectivul clasei este
numeros, 28 de elevi,iar la un moment dat am fost nevoită să alcătuiesc un comitet de
elevi care aveau ca sarcină formularea aprecierilor asupra rezultatelor colegilor supuși
evaluării; la fiecare astfel de autoevaluare aleg un alt comitet de elevi deoarece am
observat că cei evaluați ,,își puneau pile,,negociau nota cu vehiul comitet.
Atât în ,,notarea reciprocă,, cât și în ,,autonotarea controlată,, am cerut elevilor să
motiveze calificativul acordat ;la început a fost mai dificil pentru ei dar reluând acest
mod de evaluare s-au obișnuit și acum totul decurge foarte bine. ,,Autoevaluarea este
posibilă și necesară întrucât servește cunoașterii (perceperii) de sine (autocunoașterii)și
dezvoltării conștiinței de sine(autoconștiinței), aspecte esențiale ce vor da
posibilitatea,cu timpul, fiecăruia să descopere sensul propriei valori,premisă necesară
oricărei depășiri; o disponibilitate privită în perspectiva educației permanente, care
presupune angajarea individului nu numai în procesul propriei formări, ci și în acțiunea
de evaluare a propriei formări pentru a deveni capabili de autoperfecționare ”.(Ioan
Cerghit,2002,p312).

Abordarea integrată a învățării și utilizarea metodelor alternative de evaluare
stimulează crearea unei relații de colaborare, de încredere și respect reciproc între
învățător și elevi și între elevi. Elevul nu se simte "controlat", ci sprijinit. Profesorul
trebuie să fie mai mult un organizator al situațiilor de învățare și un element de legătură
între elev și societate, care mediază și facilitează accesul la informație. Implicarea
elevilor în procesului didactic trebuie realizată în toate laturile acestuia predare-
învățare-evaluare.
INVESTIGAȚIA
Investigația atât ca modalitate de învățare cât și ca modalitate de evaluare, oferă
posibilitatea elevului de a aplica în mod creativ cunoștințele însușite, în situații noi și
variate, pe parcursul unui interval mai lung sau mai scurt. Ea “constă în solicitarea de a
rezolva o problemă teoretică sau de a realiza o activitate practică pentru care elevul
este nevoit să întreprindă o investigație (documentare, observarea unor fenomene,
experimentarea etc.) pe un interval de timp stabilit.” Îndeplinește mai multe funcții:
•acumularea de cunoștințe;
•exersarea unor abilități de investigare a fenomenelor (de proiectare a
acțiunii,alegerea metodelor, emiterea unor ipoteze, culegerea și prelucrarea
datelor,desprinderea concluziilor);
•exersarea abilităților de evaluare a capacității de a întreprinde asemenea
demersuri;
Activitatea didactică desfășurată prin intermediul acestei practici evaluative poate
să fie organizată individual sau pe grupuri de lucru, iar aprecierea modului de realizare
ainvestigației este de obicei, de tip holistic. (SNEE)
Cu ajutorul acestei metode profesorul poate să aprecieze:
•gradul în care elevii își definesc și înțeleg problema investigată;
•capacitatea de a identifica și a selecta procedeele de obținere a informațiilor,de
colectare și organizare a datelor;
•abilitatea de a formula și testa ipotezele;
•felul în care elevul prezintă metodele de investigație folosite;
•conciziunea și validitatea raportului-analiză a rezultatelor obținute;
Toate acestea, corelate cu gradul de complexitate al sarcinii de lucru și cu natura
disciplinei de studiu fac din metoda investigației un veritabil instrument de analiză și
apreciere a cunoștințelor, capacităților și a personalității elevului .
CONCLUZII
Este recunoscut faptul că aceste metode de evaluare constituie o alternativă la
formulele tradiționale a căror prezență domină. Alternativele oferite constituie opțiuni
metodologice și instrumentale care îmbogățesc practica evaluativă evitând rutina și
monotonia. Valențele formative le recomandă susținut în acest sens. Este cazul, în
special, al portofoliului, al proiectului, al hărților conceptuale, al investigației care, în
afara faptului că reprezintă importante instrumente de evaluare, constituie în primul rând
sarcinide lucru a căror rezolvare stimulează învățarea de tip euristic.
Valențele formative care susțin aceste metode alternative ca practici de succes
atât pentru evaluare cât și pentru realizarea obiectivului central al învățământului și
anume învățarea, sunt următoarele:

•stimulează implicarea activă în sarcină a elevilor, aceștia fiind mai conștienți de
responsabilitatea ce și-o asumă;
•asigură o mai bună punere în practică a cunoștințelor, exersarea priceperilor și
capacităților în variate contexte și situații;
•asigură o mai bună clarificare conceptuală și o integrare ușoară a cunoștințelor
asimilate în sistemul noțional, devenind astfel operaționale;
•unele dintre ele, cum ar fi portofoliul, oferă o perspectivă de ansamblu asupra
activității elevului pe o perioadă mai lungă de timp, depășind neajunsurile altor metode
tradiționale de evaluare cu caracter de sondaj în materie și între elevi;
•asigură un demers interactiv al actelor de predare-evaluare, adaptat nevoilor de
individualizare a sarcinilor de lucru pentru fiecare elev, valorificând și stimulând
potențialul creativ și originalitatea acestuia;
•descurajează practicile de speculare sau de învățare doar pentru notă;
•reduce factorul stres în măsura în care profesorul este un consilier, iar evaluarea
are ca scop în primul rând îmbunătățirea activității și stimularea elevului și nu
sancționarea cu orice preț, activitățile de evaluare cuprinzând materiale elaborate de-a
lungul unui interval mai mare de timp.
Utilizarea metodelor alternative de evaluare încurajează crearea unui climat de
învățare plăcut, relaxat, elevii fiind evaluați în mediul obișnuit de învățare, prin sarcini
contextualizate; realizează experimente, elaborează proiecte, alcătuiesc portofolii,
acestea fiind în același timp sarcini de instruire și probe de evaluare. Este important ca
elevii să înțeleagă criteriile de evaluare, procesul evaluativ, pentru a putea reflecta
asupra performanțelor obținute, a le explica și a găsi modalități de progres. Elevii nu
trebuie evaluati unii in raport cu ceilalti, scopul nu este de a-i ierarhiza, ci de a vedea
evolutia, progresul, achizitiile.
BIBLIOGRAFIE:
Cerghit ,I., -Sisteme de instruire alternative și complemantare, Ed.Aramis,
București,2002;
Cucoș,C., -Pedagogie,Ed.Polirom,Iași,2000;
Stanciu, M., Reforma conținuturilor învățământului. Cadru metodologic,
Ed.Polirom, Iași, 1999;
*** Învățământul primar,nr.3-4/2005,Ed.Miniped,București
***Ghid de evaluare limba și literatura română,,Ed.Aramis,București,2001-SNEE