Friedrich Nietzsche Iurascu Maria Ecaterina Td Iii Converted (1) [609446]

Friedrich Nietzsche
(1844 –1900)
MITUL ETERNEI REÎNTOARCERI

Iurașcu Maria Ecaterina | Istoria filosofiei și noțiuni de filosofie creștină | TD III

Fredrich Nietzsche | Iurașcu Maria Ecaterina

PAGE 1
Friedrich Nietzsche, filozof al culturii, filolog, scriitor, una dintre figurile ilustre ale
gândirii moderne din secolul al XIX -lea, s -a născut la 15 octombrie 1844 la Röcken, lângă
Lützen, în Germania, într -o familie de pastori luterani , tatăl său fiind pastor , care și -a
pierdut viața pe când filosoful avea 5 ani , astfel a crescut într-un climat familial dominat
de femei (bunica, mama, două mătuși și sora). Deși avea toate premisele s ă fie un bun
creștin el se confrunt a încă din tinere țe cu problema credin ței în Dumnezeu, av ând astfel o
înclina ție spre ateism. .
După studii liceale la colegiul din Pforta, urmează cursurile universităților din Bonn
și Leipzig, mai întâi la Facultatea de Teologie, apoi la cea de Filologie Clasică , context în
care ajunge să s tudieze filosofia antic ă greac ă cu prec ădere perioada presocrati ca (Heraclit,
Empedocle) , avându -l ca profesor pe cunoscutul Friedrich Wilhelm Ritschl. Distingându –
se, încă din timpul studiilor, ca un strălucit cercetător și în urma unor articole publicate în
Rheinisches Museum , Nietzsche este propus de Ritschl pentru catedra de filologie clasică
la Universitatea din Basel, unde ocupă, în 1869, un post de profesor , caracterizându -l ca
fiind un fenomen, apreciat și îndrăgit de tineri, atent cu ceilalți, modest . Din acea perioadă
datează prietenia lui Nietzsche – el însuși muzician și compozitor – cu Richard Wagner, a
cărui personalitate a avut asupra gândirii nietzscheene o influență substanțială. Decisivă a
fost însă, pentru Nietzsche, întâlnirea cu filozofia lui Schopenhauer , prin l ectura cărții ”Welt
als Wille und Vorstellung ” ("Lumea ca voință și reprezentare ") și va constitui premisa
ideatică a vocației sale filosofice .
Activitatea sa cunoaște în 1872 apar iția studiului ”Nașterea tragediei din spiritul
muzicii ”, care s-a bucurat de un deosebit ecou; între 1873 și 1876 apar ”Considerații
inactuale ” – o culegere de studii și reflecții filozofice. Începând cu 1876, starea sănătății
sale se înrăutățește treptat, astfel încât, în 1879, renunță la postul de profesor, stabilind u-se
alternativ în Elveția, la Sils -Maria pe valea Innului, în Italia și în sudul Franței,
consacrându -se doar scrisului. Din 1878 datează ”Omenesc, prea omenesc ”, iar în 1881
apare ”Aurora. Gânduri asupra prejudecăților morale ”. În 1882 publică ”Știința v oioasă ”,
urmată de ”Așa grăit -a Zarathustra ” (1883 –1884) cunoscută drept lucrarea sa capitală ,
”Dincolo de bine și de rău ” (1886), ”Despre genealogia moralei ” (1887), precum și de noi
ediții ale lucrărilor anterioare. În 1889 apare ”Amurgul idolilor ”și ,,Ecce Homo. Cum devii
ceea ce ești ” ( publicată de -abia în 1908, într -o ediție ilustrată de pictorul belgian Henry
van de Velde) . În ziua de 3 ianuarie 1889 , în piața Carlo Alberto din Torino, asistând la
biciurirea sălbatică și agonia unui cal în plină stradă, are prima criză de nebunie, în cursul
căreia are manifestări delirante, considerându -se Dionysos sau Iisus . În același an,
Nietzsche, devine grav bolnav: [anonimizat], este internat în diferite clinici și este îngrijit până la
sfârșitul vieții de sora sa, Elisabeth Foerster Nietzsche. După câteva intervale de remisiune,
în care se ocupă de reeditări, de traduceri din operele sale și de corespondență, se stinge
din viață în 1900, la Weimar , după 11 ani de suferință .
Acestea fiind menționate se poate observa cum viața și opera au o legătură în cazul
lui Nietzsche, creionând o ”filosofie a vieții”. Dintre ideile sale se va face o prezentare a
mitului eternei reintoarceri, un concept central în opera lui , regăsit mai târziu și la Martin

Fredrich Nietzsche | Iurașcu Maria Ecaterina

PAGE 2
Heidegger: „Învățătura despre eterna reîntoarcere a aceluiași conține o afirmație despre
ființarea în întregul ei. Ea vine astfel să se alăture unor învățături similare, care sunt de
mult timp cunoscute gândirii occidentale și care au jucat un rol esențial în configurarea
istoriei occidentale, nu doar a filozofiei: avem, de pildă, învățătura lui Platon că ființarea
își are esența sa în <<Idei>> și că trebuie evaluată conf orm cu aceasta ”. De altfel,
în scrierile sale despre Nietzsche, Heidegger, îl supranumește " ultimul metafizician al
Occidentului ", un vestitor al nihilismelor care nu a încetat să fie pentru el un interlocutor
privilegiat. Mitul eternei reîntoarceri se reg ăsește și la Mircea Eliade drept asumarea
destinului prin suferință.
Acest mit se întâlnește mai cu seamă , la Nietzsche în ”Așa grăit -a Zarathustra ”,
reprezentând nucleul cărții: “Mă voi întoarce cu acest soare și cu acest Pământ, cu acest
vultur și cu acest șarpe, nu pentru o viață nouă, o viață mai bună sau o viață asemănătoare.
Pentru totdeauna mă voi întoarce pentru această viață, identică în mare și în mic, pentru
a învăța din nou, din toate lucrurile, eterna reîntoarcere ”. Semnficative sunt și simbolurile
reîntoarcerii: vulturul (mândria) și șarpele (înțelepciunea), primul se rotește în cercuri
ample, iar al doilea atârnă ca un cerc de cel ce se rotește în cercuri .
În acest sens Nietzsche consemnează, în ”Știința voioasă ”, problematizând și
îndemnând pe fiecare să se întrebe ce ar face “ dacă într -o zi sau într -o noapte, un demon
s-a strecurat în singurătatea ta și ți -a spus : <<Această viață pe care o trăiești va trebui să
o trăiești din nou, și nou, de nenumărate ori, și nu va implica nimic nou, dimpotrivă, fiecare
durere și orice bucurie, și orice gând trebuie să vină înapoi la tine, toate urmând aceeași
succesiune […] o clepsidră veșnică a existenței, în continuu răsturnată și tu odată cu
ea>> ”. Provoac ând omul la gândire și în consecință, la acțiune, la combaterea unei
repetări nefericite. Pe acestă cale, mărturisește că în viziunea sa, numai oamenii slabi,
obedienți, răzbunători, “mici” în dorințele lor, ar fi “paralizați” de ideea repetabilității vieții
lor, pentru că oamenii “superiori”, caracterele puternice și -ar dori oricând, și nu s -ar teme,
să repete acțiunile lor. Propunând trăirea unei vieți demnă de o repetare infinită. Nietzsche
scrie că în fiecare verigă a existenței omului există o oră în care apare g ândul cel mai
puternic; prin această afirmație acesta vrea să spună că însuși gândul despre eterna
reîntoarcere este inclus în cercul ființării în întregul ei. Pentru umanitate acest gând apare
la ora amiezii , în clipa celei mai scurte umbre, „ unde dimineața și după -amiaza, trecutul și
viitorul se îmbină ”; este clipa supremei unități a tot ce ține de trecerea timpului „ în măreața
transfigurare a celei mai senine lumini ”. Nietzsche revine neîncetat, în maniera sa, la
începuturile filosofiei grece ști; respectiv , Parmenide spusese: „ Mi-e totuna de unde voi
începe, căci acolo mă voi întoarce iarăși ”. Cu Nietzsche cercul metafizicii occidentale se
închide si se desăvârșește, iar acest gând al eternei reîntoarceri, despre care, scrie Martin
Heidegger , că ”este, în adevăr, o cutremurare a întregii ființe ”. Zarathustra este primul
gânditor al gândului gândurilor : ,,în rândul scrierilor mele se desprinde, singur pentru sine,
Zarathustra al meu. Cu el, i -am făcut omenirii darul cel mai înalt care i -a fost f ăcut
vreodată “. Așadar agenții eternei reîntorceri sunt ”ființele indistructibile” , iar o rezultantă
este amor fati .

Fredrich Nietzsche | Iurașcu Maria Ecaterina

PAGE 3
Nietzsche este marcat de aventura socratică a cunoașterii de sine, considerând și
crezând că viața nu posedă fenomene originale, ci numai unele repetitive, care prin reluarea
lor veșnic identică își tocesc conturul lor original. Astfel, c adrul repetiției nu este viața,
căci viața însăși este un fenomen de repetiție , iar o mul este condamnat să trăiască într -un
plictisitor șir de repetiț ii și reluări din care nu poate evada. Ajungând la concluzia că nu
există fenomene absolut unice, care să nu fie repetitive ș i, la fel este și cu oamenii : toți au
mai fost nu o dată, ci de nenumărate ori în trecut și vor mai fi de nenumărate ori în viitor.
Tot ce trebuia și putea să se producă s -a produs deja , restul fiind doar monotonă repetiție:
veșnică revenire a aceluiași. Eterna întoarcere exprimă nu devenirea heracliteană fără
repaos, ci marile linii de stabilitate din cadrul existenței. Prin ea, Niet zsche vrea să
eternizeze trecătorul, socotind timpul ca etern, eternă întoarcere, adică schimbare și
stabilitate. ”Ecce homo ” este și exercițiul acestui impas al gândirii lui Nietzsche. Prin
aceasta însă Nietzsche și -a adus contribuția la instaurarea unui nou „ idol” al lumii moderne
după ce aceasta a denunțat prezența „ idolilor ” de tot felul în spațiul ei de conștiință.
În concluzie , filosoful Friedrich Nietzsche este departe de credințele despre
reîncarnare, din diverse religii, este doar un fel de a sublinia necesitatea ca omul să dea
valoare vieții sale. În plus, spre deosebire de unele curente de gândire precum hinduismul
sau budismul, care îndemnau la detașare, pace cu lumea și cu sine, pentru a intra în
“nirvana ” (extincție), Nietzche exaltă “lupta ”, “regina tuturor lucrurilor și faptelor
omenești ”, lupta cu suferința, cu slăbiciunea, cu nefericirea. Aceasta este, spune el,
adevărata Renaștere.
Așadar mitul eternei reîntoarceri este viziunea conform căreia univers ul și toată
existența , vor continua să apară, într -un număr infinit de ori de -a lungul timpului sau
spațiului. Ideea anterioară apare explicit în capitolul ” Despre viziune și enigmă ” din ” Așa
grăit -a Zarathustra ”, unde profetul asigură înțelesul eternei reîntoarceri a aceluiași,
subliniind retrăirea ficărei situații și moment al vieții din nou și din nou, reprezentând
pentru Nietzche, afirmația nihilismului extrem.
Închei într-o notă meditativă cu afirmația lui Nietzsche , care supune conștiința
la a gândi și la acționa, printr -un exercițiu de autocunoaștere și prestabilire a principiilor
ce stau la baza lăuntrică a fiecărui caracter, pentru a combate, consider eu, omul ”plictisit”,
omul ”banal” ori omul ”mediocru”, pentru transcenderea ”obișnuitului”, astfel încâ t să
creeze dorința de a retrăi din nou și din nou, însemnând acordul absolut între gând și
acțiune, între lăuntric și exterior, cu alte cuvinte între esență și aparență.
„Dacă în tot ceea ce vrei să faci începi prin a te întreba: Oare sigur vreau să fac
asta de un număr infinit de ori? vei avea cel mai solid centru de greutate. Iată învățătura
doctrinei mele. Trăiește în așa fel încât să-ți dorești să retrăiești, căci oricum vei retrăi.
Cel care -și găsește bucuria supremă în strădanie, să se străduia scă! Cel care iubește
odihna mai presus de orice, să se odihnească! Cel căruia -i place mai mult decât orice să
se supună, să asculte și să -i urmeze pe alții, să asculte de ei! Dar să știe bine ce anume
preferă și să nu dea înapoi de la niciun mijloc! ”
( „Voința de putere”)

Fredrich Nietzsche | Iurașcu Maria Ecaterina

PAGE 4

Bibliografie
– Friedrich Nietzsche, ” ECCE HOMO Cum devii cee ace ești ”, traducere din germană
de Mircea Ivănescu, Ed. H UMANITAS 2013 (ediția digitală) ;
– Friedrich Nietzsche , ”AȘA GRĂITA ZARATHUSTRA O carte pentru toți și nici
unul”, introducere, cronologie și traducere de Ștefan Aug. Doinaș, receptarea lui
Nietzsche în cultura germană, selecție și traducere de texte de Horia Stanca Ediția
a doua HUMANITAS;
– Friedrich Nietzsche, ” Voința de putere Încercare de transmutare a tuturor
valor ilor”, fragmente postume, traducere și studiu introductiv de Claudiu Baeiu,
Ed. AlON, 1999 :
– https://destept i.ro/mitul -eternei -reintoarceri -sau-palingeneza -despre -cum -poate –
fi-stapanit -timpul -despre -speranta -si-noi-inceputuri
– https://books.google.ro/books?id=1C –
TDwAAQBAJ&pg=PT110&lpg=PT110&dq=mitul+eternei+reintoarceri+la+nietz
sche&source=bl&ots=oPEdGeeVPl&sig=ACfU3U3peItkO0Ne3cexteVj5jF3f7 –
Puw&hl=ro&sa=X&ved=2ah UKEwj5z6zSgevpAhVGaJoKHTZuCuQQ6AEwBn
oECAgQAQ#v=onepage&q=mitul%20eternei%20reintoarceri%20la%20nietzsch
e&f=false
– https://books.google.ro/books?id=wl_XDwAAQBAJ&pg=PA323&lpg=PA323&
dq=mitul+e ternei+reintoarceri+la+nietzsche&source=bl&ots=7U0 –
O7BnJd&sig=ACfU3U2wD6BbTadBQB0AQ –
WOtSdNGGTp4Q&hl=ro&sa=X&ved=2ahUKEwj5z6zSgevpAhVGaJoKHTZuC
uQQ6AEwBXoECAoQAQ#v=onepage&q=mitul%20eternei%20reintoarceri%20
la%20nietzsche&f=false
– https://www.esoterica.ro/2015/04/reintoarcerea -aceluiasi/