În accepțiunea modernă, contabilitatea, rolul său reprezentativ și multiplele funcții în [609347]

1
UNIVERSITATEA „GEORGE BARIȚIU” din BRAȘOV
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
Specializarea: Contabilitate și informatică de gestiune

CONTABILITATEA
CHELTUIELILOR, VENITURILOR
ȘI A REZULTATELOR

STUDIU DE CAZ LA
S.C. NICOLE PLANT S.R.L.

Coordonator
Prof. Universitar Dr.
PLEȘEA DORU

Student: [anonimizat]ǍTRAȘCU)
NICOLETA

BRASOV
2012

2 Introducere

În accepțiunea modernă, contabilitatea, rolul său reprezentativ și multiplele funcții în
activitatea economică, financiară și socială are o istorie proprie, ale cărei începuturi sunt greu de
delimitat datorită trecutului îndepărtat al genezei contabilității. Ceea ce constituie o certitudine
este faptul că apariția contabilității și evoluția lentă, sinuoasă a acesteia au ca factor determinant
necesitatea practi că de a cunoaște anumite realități de natură economică, financiară, socială.
Contabilitatea reprezintă,,un sistem informațional care cuantifică, prelucrează și
comunică(transmite) informații financiare despre o entitate economică”1
Obiectivul principal al contabilității se înscrie în cadrul general al evidenței economice și
anume în cel de furnizor de informații cu preponderență pentru activitatea managerială, care se
poate detalia din punct de vedere al scopului pe următoarele grupe de obiective specifice
activității sale:
 conducerea, urmărirea și controlul desfășurării activității economice;
 planificarea economico -financiară a activității întreprinderii;
 păstrarea integrității valorice a patrimoniului întreprinderii.
Contabilitatea a apărut din nevoia de a răspunde în plan informațional și decizional la
problema gestiunii valorilor economice separate pe entități patrimoniale. Pentru țara noastră se
delimitează ca entități patrimoniale, regiile autonome, societăți le comerciale, instituțiile publice,
asociați ile si celelalte persoane fizice și juridice care desfășoară activități comerciale. Forma
organizatorică și de funcționare a contabilității întreprinderii se diferențiază în principal în raport
de concepția adoptată. În raport cu cele două culturi contabil e: europeană și anglo -saxonă se pot
utiliza două concepte organizatorice: monist si dualist.
Contabilitatea financiară descrie circuitul patrimonial al intreprinderii. Obiectivul său
principal îl constituie furnizarea de informații sintetice privind poziț ia financiară, performanțele
și modificările poziției financiare.
Contabilitatea de gestiune furnizează toată informația contabilă care este cuantificată,
prelucrată și transmisă pentru utilizarea internă de către management. Ea descrie circuitul
patrimon ial intern al intreprinderii. Potrivit reglementărilor în vigoare, societățile comerciale au

1 Statement of Financial Accounting Concepts No.1, ,, Objectives of Financial Reporting by Business Enterprises”,
Institute of Certified Public Accountants,19 40,pag.40.

3 obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie,respectiv contabilitatea financiară și
contabilitatea de gestiune. Operațiile efectuate într -o societ ate sunt foarte eterogene prin
conținut: unele sunt operații comerciale, altele sunt operații juridice; unele sunt tranzacții
financiare, altele sunt operații care reflectă diferite fenomene economice.
Realitățile societății moderne ne arată că dezvoltarea economiei de piață ș i sporirea
gradului de complexitate a acesteia necesită asigurarea unei informaț ii economice operative si
complete. Numai astfel, informația economică ne ajută să controlam modul de ut ilizare a
resurselor materiale și umane, să sesizam și să examină m critic aspectele pozitive dar și
neajunsurile existente, în vederea luării mă surilor ce se impun.
Această lucrare prezintă principalele modalități de prezentare a cheltuielilor, veniturilor și
în final stabilirea rezultatului economico – financiar al societății. În conținutul lucrării sunt
integrate elemente din Legea contabilității nr. 82/1991, re publicată în M.O. 454/18.06.2009 ,
privind reglementări contabile din țara noastră. Având î n vedere obligativitatea respectă rii
prevederilor plan ului de conturi general si bazându -mă pe normele metodologice de utilizare a
conturilor contabile precum și de cerințele specifice lucrării,aceasta este structurată în patru părț i:
Primul capitol face o prezentare generală a contabilității,precum și noțiuni generale
privind cheltuielile financiare,veniturile financiare și rezulatele financiare (făcându -se o
clasificare a acestora).
Capitolul doi prezintă contabilitatea veniturilor, cheltuielilor și stabilirea rezultatului
exercitiului într -o societate comerci ală. Evidența veniturilor se ține pe feluri de venituri după
natura lor și se grupează astfel: venituri din activitatea de exploatare, venituri financiare, venituri
extraordinare, venituri din diminuarea sau anularea provizioanelor.
Evidența cheltuielilor se ține pe feluri de cheltuieli după natura lor și se grupează după
destinația pe care o au în societate astfel: cheltuieli de exploatare, cheltuieli financiare, cheltuieli
extraordinare, cheltuieli cu amortizări și provizioane și cheltuieli cu impozitul p e profit.
În capitolul trei , este prezentată societatea comercială NICOLE PLANT S.R.L.
FOCȘANI , a cărei obiect de activitate este în principal comerțul cu amǎ nuntul al produselor
alimentare,băuturilor și al produselor din tutun in magazine specializate . Prin conținutul
activităț ii ext rem de eterogene pe care o desfășoară , prin c omplexitatea sistemelor de relaț ii ce
stau la baza respectivei activitati, cat si prin conexiunile generale in circuitele de piata, comertul
cu amanuntul detine un loc important in cadrul mecanismului economic al oricarei

4 societati. Analiza rolului economic al comertul cu amanuntul trebuie sa plece de la ideea ca
vanzarea cu amanuntul este indispensabila in viata economica a unei societati, deoarece, prin
intermediul acesteia, produs ele sunt puse la dispozitia consumatorilor acolo unde aces tia se
gasesc si sunt oferite potrivit posibilitatilor de cumparare ale acestora. Faptul ca prin activitatea
desfasurata comertul cu amanuntul reprezinta o legatura intre consumator s i producator, fie in
calitate de veriga intermediara independenta, fie impreuna cu comertul cu ridicata, genereaza o
serie de functii specifice acestuia in cadrul circulatiei marfurilor.
În capitolul patru se prezintă un studiu de caz privind principalele operațiuni co ntabile
la SC. NICOLE PLANT S.R.L. FOCȘANI și analiza rezultatelor pe baza contului de profit și
pierdere,la final. Conform cadru lui contabil general, performanțele societății se reflectă cu
ajutorul contului de profit și p ierdere.

5

CUPRINS

Introducere ………………………………………………………………………. 3
Capitolul 1 . Generalități privind organizarea contabilității
într-o societate comercială ………………………………………………………………..
10
1.1. Scurt istoric -Contabilitatea,disciplinǎ informaționalǎ…………………….. 10
1.1.1.Tipuri de informa ție contabilǎ …………………………………………… 12
1.1.2. Raport conta bilitate –fiscalitate ……………………………………….. 13
1.1.3. Repere istorice privind contul de profit și pierdere …………. 14
1.2. Contabilitatea Veniturilor ………………………………… …………. 24
1.2.1. Noțiuni generale privind veniturile ………………………… … 24
1.2.2 Clasificare………………………………………… …………… 27
1.3.. Contabilitatea Cheltuielilor………………………………………… .. 31
1.3.1. Noțiuni generale privind cheltuielile …………………………
1.3.2. Clasificare……………………………………………………. 31
33
1.4.Rezultate Financiare………………………………………………….. 39
1.4.1. Categorii de rezultate financiare ……………………………… 39
Capitolul 2. Contabilitatea veniturilor, cheltuielilor și
stabilirea rezultatelor. …………………………………………………. ……………………….. 43
2.1. Contabilitate a veniturilor după felul lor………………………………. 43
2.1.1 Contabilitatea veniturilor din exploatare……………………………. 43
2.1.2. Contabilitatea veniturilor financiare………………………….. 46
2.1.3. Contabilitatea veniturilor extraordinare………………………. 46
2.2. Contabilitatea cheltuielilor după felul lor…………………………….. 47
2.2.1.Contabilitatea cheltuielilor din exploatare …………………………… 47
2.2.2. Contabilitatea cheltuielilor financiare………………………… 48

6 2.2.3. Contabilitatea cheltuielilor extraordinare…………………………….. 49
2.3. Operații premergătoare închiderii exercițiului financiar………. …….. 49
2.3.1. Verificarea înregistrării corecte în conturi a tuturor operațiilor
efectuate………………………………………………………………………………… 52
2.3.2. Verificarea concordanței între contabilitatea sintetică și cea
analitică…………………………………………………………………………………. 52
2.3.3. Întocmirea balanțelor de verificare înaintea inventarierii…….. 53
2.3.4. I nventarierea generală a patrimoniului………………………… 54
2.3.5. Regularizarea diferențelor constatate…………………………. 56
2.4. Stabilirea rezultatului exercițiului într -o societate comercială ……….. . 60
2.4.1. Stabilirea rezultatului din exploatare…………………………. 60
2.4.2. Stabilirea rezultatului financiar……………………………….. 61
2.4.3. Stabilirea rezultatului extraordinar…………………… ……… 61
2.4.4. Stabilirea rezultatului brut al exercițiului………… ………….. 61
2.4.5. Stabilirea rezultatului net al exercițiului…………… ………… 62
2.4.6. Repartizarea profitului …………………………………………
62

Capitolul 3 . Prezentarea generală a societății comerciale
SC.NICOLE PLANT SRL .……………………………………. …………………………… 68
3.1. Elemente de identificare ale societății……………………………….. … 68
3.2.Obiect de activitate………………………………………………………. …. 68
3.3. Relații clienți…………………………………………………………… … 68
3.4.Perspective de dezvoltare………………………………………………… … 69
3.5.Organigrama S. C. NICOLE PLANT SRL.FOCȘANI……………… ……… 69
Capitolul 4 . Studiu de caz privind analiza cheltuielilor,
veniturilor și a rezultatului exercițiului la SC.NICOLE
PLANT SRL. FOCȘANI ……………………………………………….. …………. …………..

71
4.1. Înregistrarea în contabilitatea societății a operațiunilor efectuate și
stabilirea rezultatului exercițiului……………………………. …………………………………..
71
4.2. Analiza rezultatelo r pe baza contului de profit și pierdere…………… .. 75

7 4.2.1. Analiza ratei rentabilității economice…………………………. . 83
4.2.2. Analiza ratei rentabilității financiare…………………………… 84
4.3.Analiza lichidității și solvabilității societății ………… …………… 85
4.4.Analiza echilibrului financiar prin metoda ratelor 90
4.5.Tabloul soldurilor intermediare de gestiune
91
Concluzii și propun eri……………………………………………………… 97
Bibliografie ………………………………………………………………………. 99
Anexe ……………………………………………………………………….. ………….. 101

8
Capitolul 1
Generalități privind organizarea contabilității într-o
societate comercială

1.1 Scurt istoric -Contabilitatea,disciplinǎ informaționalǎ
Din antichitate ne -au parvenit diferite liste de cheltuieli sau de provizii, fără ca ele să fie
componente ale unui sistem contabil articulat. În Evul Mediu, dezvoltarea comer țului în
orașelele -state italiene a condus la apariția unui sistem complex de evidență, și anume
contabilitatea în partidă dublă. În 1494, călugărul franciscan Luca Paciolo a publicat un tratat de
matematică – Summa de Arithmetica, Geometria, Proportione e t Proprotionalita – care cuprindea
și o descriere a practicilor negustorului venețian al epocii, între care și cea a contabilității în
partidă dublă. Paciolo nu a pretins că a inventat contabilitatea în partidă dublă, dar această parte
a cărții sale a fo st tradusă în multe limbi, contabilitatea în partidă dublă fiind denumită “metoda
italiană”. De aceea, o mare parte a vocabularului contabil provine din limba italiană, de exemplu:
casă, bancă, capital, jurnal, cont, debit, credit, bilanț etc. Profesiunea contabilă liberală s -a
dezvoltat mult mai târziu, în secolul al XVIIIlea, o dată cu crearea primului corp al contabililor
în Marea Britanie (Institutul Scoțian al Contabililor Autorizați, în 1854). Tehnica partidei duble
s-a schimbat nesemnificativ de -a lungul timpului; s -a modificat, în schimb, perspectiva asupra
obiectului, scopului și conținutului raportărilor contabile.
De la simpla evidență a averii negustorului și a afacerilor lui, prin implicațiile sale
sociale, contabilitateas -a transformat într -un sistem informațional care afectează distribuția
resurselor la nivelul unei întregi economii. Chiar înainte de a exista un sistem teoretic care să -i
precizeze rolul în mod formal, informația a fost motorul dezvoltării, astfel încât cunoștințele noi
se clădesc pe suportul celor existente. Mulțimea de date noi este filtrată, prelucrată cu un aparataj
conceptual specific fiecărei discipline științifice, obținându -se produsul: informația. Prin analiza
și interpretarea informației se iau deciziile referitoare la acțiunile viitoare sau la evaluarea
acțiunilor anterioare. Contabilitatea este și ea o disciplină informațională.

9 Contabilitatea studiază efectele tranzacțiilor economice și ale altor evenimente asupra situației
economice și financiare, precum și asupr a performanței unei entități contabile, în scopul
informării utilizatorilor interni și externi. Prin limbajul său, prin sistemul propriu de concepte și
proceduri, contabilitatea este singura disciplină care poate furniza informații financiare despre o
organizație. Aceste informații formează baza pentru evaluarea organizației de către un ansamblu
de utilizatori din interiorul și în exteriorul organizației. Informațiile contabile care trebuie
furnizate de o întreprindere diferă în funcție de modul specific de organizare. Cu cât o
întreprindere este mai "deschisă" participării publicului, cu atât informațiile contabile diseminate
vor fi mai cuprinzătoare. Încă de la 1887, Codul Comercial Român îi obliga pe comercianți
(persoane fizice sau societăți comerciale ) să-și înregistreze tranzacțiile în registrul jurnal și să
întocmească registrul cartea mare și registrul inventar. Anual, comercianții tr ebuiau să prezinte
tribunalului registrul jurnal și registrul inventar .Contabilitatea trebuie ținută și de către in stituțiile
publice, asociații, fundații, precum și de către persoanele cu profesie liberă (avocații, notarii,
experții contabili, medicii etc.). Informa țiile contabile care trebuie furnizate de o întreprindere
difer ă în func ție de modul specific de organiz are. Cu cât o întreprindere este mai "deschis ă"
particip ării publicului, cu atât informa țiile contabile diseminate vor fi mai cuprinz ătoare. Înc ă de
la 1887, Codul Comercial Român îi obliga pe comercian ți (persoane fizice sau societ ăți
comerciale) să -și înregistreze tranzac țiile în registrul jurnal și să întocmeasc ă registrul cartea
mare și registrul inventar. Anual, comercian ții trebuiau s ă prezinte tribunalului registrul jurnal și
registrul inventar pentru a fi încheiate și vizate. Contabilitatea trebuie ținută și de către instituțiile
publice, asociații, fundații, precum și de către persoanele cu profesie liberă (avocații, notarii,
experții co ntabili, medicii etc.).
Reglementa rea Legii nr. 31/1990 privind societăț ile comerciale pentru Societatea cu răspu ndere
limitată (S.R.L.) are drept principală caracteristică limitarea răspunderii acționarilor pentru
obligațiile societății la capitalul social subscris de fiecare acționar. Capitalul este împărțit în părț i
sociale care Reglementarea Legii nr. 31/1990 pri vind societățile comerciale precizeazǎ cǎ
Societatea cu răspundere limitată (S.R.L.) are drept principală caracteristică limitarea răspunderii
acționarilor pentru obligațiile societății la capitalul social subscris de fiecare acționar. Capitalul
este împă rțit în părți sociale care sunt liber transferabile numai între asociați. Transmiterea către
persoane din afara societății trebuie aprobată de asociații care reprezintă cel puțin trei pătrimi din

10 capitalul social. Cele mai frecvent întâlnite societăți come rciale sunt societățile cu răspundere
limitată, datorită formalităților mai simple prevăzute de lege pentru constituire și înmatriculare.
Capitalul social minim necesar pentru constituire este de numai200 lei la societățile cu
răspundere limitată, față de 2.500 lei la societățile pe acțiuni. Societățile pe acțiuni, în comandită
pe acțiuni și unele societăți cu răspundere limitată sunt obligate să aibă cenzori aleși dintre
acționari, cu excepția cenzorului contabil. Cenzorul contabil este un expert independ ent, de
regulă membru al Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, care
certifică faptul că situațiile financiare întocmite de conducerea întreprinderii prezintă o imagine
fidelă a realității. Sarcina cenzorilor este de a supra veghea gestiunea societății, legalitatea
întocmirii situațiilor financiare și concordanța cu registrele societății, dacă acestea din urmă sunt
regulat ținute și dacă evaluarea patrimoniului s -a făcut conform regulilor stabilite pentru
întocmirea bilanțul ui contabil. Cenzorii întocmesc un raport pe care îl prezintă adunării generale
a acționarilor. Situațiile financiare, împreună cu raportul administratorilor și al cenzorilor, sunt
puse la dispoziția acționarilor înainte de adunarea generală a acționarilo r. Situațiile financiare
sunt depuse, de asemenea, la administrația financiară, la Oficiul Registrului Comerțului și
publicate în formă simplificată, în Monitorul Oficial.Informația contabilă dintr -o întreprindere se
poate clasifica în două mari categorii: informație contabilă financiară și informație contabilă de
gestiune.
1.1.1. Tipuri de informație contabilă

Informația contabilă dintr -o întreprindere se poate clasifica în două mari categor ii:
informație contabilă financiară și informație contabilă de ges tiune.
Informația contabilă financiară este destinată utilizatorilor externi, cum sunt investitorii,
salariații, creditorii, guvernul sau publicul larg și este desemnată prin situațiile fina nciare de
sinteză sau, pe scurt, situațiile financiare. Anual, adm inistratorii întreprinderilor trebuie să
întocmească un set de situații financiare în formă standardizată, compus din: bilanț, cont de profit
și pierdere, situația modificărilor capitalului propriu, situația fluxurilor de trezorerie și politici
contabile și note explicative la acestea.
Bilanțul este o situație de stoc, care arată resursele unei întreprinderi la un moment dat.
Contul de profit și pierdere , situația modificărilor capitalului propriu și tabloul fluxurilor de

11 trezorerie sunt situații de flux: prima cuprinde rezultatele activității desfășurate de întreprindere
pe parcursul unei perioade de raportare, a doua prezintă modificările capitalului propriu între
începutul și sfârșitul unui exercițiu financiar, iar cea de -a treia indică modul în care a e voluat
numerarul între începutul și sfârșitul unei perioade de timp.
Informația contabilă de gestiune este destinată utilizatorilor interni, respectiv
conducerii întreprinderii. Această informație este nestandardizată, adesea
nemonetară, și cuprinde inform ații privind costul unitar al produselor, comportamentul
costurilor relativ la volumul activității sau profitabilitatea pe produs. Rapoartele sunt înaintate
conducerii la intervale de timp scurte – lunar, săptămânal sau zilnic – și se circumscriu unor
subd iviziuni ale întreprinderii, numite centre de responsabilitate sau de profit.

1.1.2. Raportul contabilitate -fiscalitate

Situațiile financiare ale unei întreprinderi au drept obiectiv asistarea proceselor
decizionale referitoare la acea organizație, în principa l asistarea luării deciziilor de investiție. De
aceea, informația contabilă trebuie să fie credibilă și relevantă, dar în același timp inteligibilă și
comparabilă. Relevantă este informația prezentată în situațiile financiare de sinteză, care are
putere pr edictivă și/sau poate confirma corectitudinea unei decizii luate pe baza respectivei
informații (valoare de feedback). Credibilă sau demnă de încredere este informația financiară
fără erori, neutră, prudentă, care reflectă substanța și nu numai forma tra nzacției.
Neutralitatea situațiilor financiare constă în a le elabora de așa manieră încât să nu inducă luarea
de decizii pentru a atinge un scop predeterminat.
Contabilitatea poate fi asemănată cartografiei. Reprezentarea grafică a distribuției cantități i de
precipitații poate conduce la deplasări ale populației, care pot conveni sau nu guvernului, dar
acest fapt nu înseamnă că harta reprezintă defectuos realitatea .
Comparabilitatea informației financiare permite efectuarea de comparații în timp, prin stu dierea
situațiilor financiare anterioare și prezente. Comparabilitatea presupune prezentarea, paralel cu
informația anului curent, a informației corespunzătoare privind exercițiul precedent. Atributul de
inteligibilă reclamă din partea utilizatorului un ni vel rezonabil de cunoștinte financiar -contabile
și disponibilitatea de a studia informația prezentată.

12 Administrația fiscală are drept obiectiv colecta rea impozitelor, de așa manieră încât unele
activități să fie stimulate, iar altele frânate. Dacă, de exe mplu, obiectivul politicii fiscale a unui
guvern este acela de a stimula investițiile în active fixe productive, el poate fi atins prin
reducerea duratelor de funcționare a utilajelor respective. Acest fapt are ca efect majorarea
amortizărilor deductibile fiscal, diminuarea rezultatului impozabil și, deci, păstrarea numerarului
în întreprindere. Datorită acestor aspecte politice, scopurile raportării fiscale și cele ale raportării
contabile nu pot fi identice. Rezultatul impozabil are ca bază de plecare re zultatul din contul de
profit și pierdere, dar el este supus unor retratări.
Dacă în prezent relația dintre contabilitate și fiscalitate este destul de strânsă, în urma aplicării
Programului de Dezvoltare a Sistemului Contabil din România, vor exista mai puține punți între
raportările fiscale și cele contabile. Implementarea Standardelor Internaționale de Contabilitate
va conduce la aplicarea raționamentului profesional al contabilil or într -o măsură mai mare decât
până acum, fapt care va genera o evidență fiscală distinctă și mai detaliatǎ decât cea existentǎ.

1.1.3. Repere istorice privind contul de profit și pierdere

Apariția contului de profit și pierdere ca document ce explică variația patrimoniului,este
atestată în a doua jumătate a sec. XIV -lea și condițio nată într -o măsură semnificativă de evoluția
bilanțului contabil.Încă de la începutul sec. XX -lea (1908), Eugen Schmalenbach opune viziunii
patrimoniale tradiționale a bilanțului o analiză pe care o califică drept dinamică și care se
concentrează pe măsura rea rezultatului, considerat mai util pentru gestionarea întreprinderii.
În S.U.A. anilor '30, W.A. Paton și A.C. Littleton dezvoltă un model de determinare a
rezultatului fondat pe „teoria contabilității convenționale” (conventional accouting). Potrivit
acestei teorii, contul de profit și pierdere este un rezultat al utilizării de către manageri a
resurselor, care le -au fost încredințate în cursul unei perioade de timp. Cei doi definesc rezultatul
astfel: „Funcția principală a contabilității este de a calc ula o valoare reziduală, un sold, ca
diferență între venituri (efecte) și costuri (eforturi). Diferența reflectă eficacitatea managerială și
se dovedește semnificativă pentru aportorii de capital care își asumă riscul”. Lucrarea lui Paton și
Littleton „An introduction to corporate accounting standard”, publicată în 1940, justifică
focalizarea asupra contului de profit și pierdere care marchează practica americană de mai bine
de 50 de ani.

13 În ceea ce privește câmpul de observare a performanței, două curente sunt opozabile.
Unii apără un concept restrictiv de rezultat (current operating concept), în timp ce alții preferă o
definiție largă (all inclusive concept). Primii nu vor să includă în contul de profit și pierdere
decât consecințele operațiilor ordinare, normale ale perioadei în curs și să impute rezervelor
operațiile care nu privesc exploatarea.
Elementele specifice exploatării sunt considerate obișnuite, recurente, permițând
previziuni ale performanțelor viitoare, precum și comparații în timp și spațiu a le acestor
performanțe. Această teorie corespunde priorității acordate contului de profit și pierdere. Potrivit
„all inclusive concept”, rezultatul cuprinde toate elementele care afectează creșterea sau
diminuarea capitalurilor proprii în cursul perioadei, cu excepția distribuirilor de dividende și a
mișcărilor de capital social.
Chiar dacă se definește prin referire la rezultat, acest concept relevă o prioritate acordată
bilanțului. Refuzul excluderii operațiilor extraordinare din contul de profit și pier dere se justifică
prin perspectiva transparenței în comunicarea financiară și a eliminării judecăților subiective.
Imaginea performanței redată de contul de profit și pierdere a evoluat în timp și spațiu
sub influența unor factori precum modul de organizar e și gradul de dezvoltare a economiei,
modul dominant de finanțare a întreprinderilor, relațiile cu mediile de afaceri, cu puterea publică.
Abordări contemporane privind contul de profit și pierdere
O primă grupă de abordări privește interpretarea performa nței atât dintr -o perspectivă
financiară, cât și dintr -una patrimonială. Unul dintre cele mai motivante obiective care justifică
existența unei întreprinderi este obținerea de profit. Virgil Madgearu definea întreprinderea ca
fiind „o unitate economică ce produce sau cumpără pentru ca prin vânzarea a ceea ce a produs
sau cumpărat să obțină un câștig”.
Realizarea acestui obiectiv supune întreprinderea la o serie de eforturi ocazionate de
atragerea și antrenarea resurselor economice în diferite activități, al tfel spus, la o serie de
cheltuieli. Efectele degajate de aceste activități și care constituie substanța profitului sunt
veniturile. Mecanismul formării rezultatului la nivel de întreprindere este prezentat în schema
următoare:

14 Eforturi Efecte
Intra re Ieșire Intrare Ieșire

natura
consumatori
populația

munca finali

capital consumatori
fr, alte
atragere de resurse transformare obținere intermediari întreprinderi
economice (consum) producție

cheltuieli venituri
Din schema de mai sus se observă cum valorile produse și v ândute pe piață clienților
generează venituri , în timp ce valorile utilizate pentru obținerea acestor venituri, care
remunerează în fapt factorii de producție, generează cheltuieli.
Profitul sau pierderea obținut(ă) de întreprindere este utilizat(ă) frecve nt ca o măsură de
apreciere a performanțelor. Necesitățile informaționale privind rezultatul vizează, mai ales din
partea investitorilor și managerilor, cunoașterea fluxurilor de cheltuieli și venituri care explică
acest rezultat. În fața unei asemenea cer ințe, bilanțul contabil își dovedește aportul limitat la
informare. El nu reușește decât să prezinte valoarea absolută a acestui rezultat, ca element al
poziției financiare (structură de capitaluri proprii). Cel care explică mecanismul formării
rezultatulu i este contul de profit și pierdere.
Din cele arătate mai sus rezultă că performanța întreprinderii poate fi determinată pe baza
relației:
± Rezultat = Venituri – Cheltuieli
În determinarea rezultatului, este esențială identificarea momentului când o activ itate
desfășurată de întreprindere ocazionează o cheltuială sau generează un venit. În mod frecvent,

15 profitul este confundat cu trezoreria întreprinderii. Această confuzie este rezultatul percepției
eronate a conceptelor de cheltuială și de venit.
Există tendința de a atribui oricărei plăți semnificația de cheltuială și respectiv oricărei
încasări, semnificația de venit. Evoluția acestor două concepte a trebuit să țină seama de
decalajul în timp care există între fluxurile de bunuri și de servicii (vânzări , cumpărări) și
fluxurile de trezorerie (încasări, plăți). Astfel, venitul este recunoscut de regulă în momentul
angajării unei creanțe, iar cheltuiala, în momentul angajării unei datorii.
Aceste aspecte definesc ceea ce, în limbajul contabil modern, poart ă numele de
contabilitate de angajamente. Se poate întâmpla ca o întreprindere să obțină profit, însă doar o
mică parte din aceasta să se regăsească în trezoreria întreprinderii.
O înțelegere corectă a conceptelor de cheltuială și venit trebuie să țină sea ma de premisa
contabilității de angajamente, pe de o parte, și de interesul proprietarilor întreprinderii, pe de altă
parte.
Venitul este perceput de proprietari ca o sursă de îmbogățire. Cheltuiala este, dimpotrivă,
o sursă de sărăcie a acestora. Bogăția proprietarilor este apreciată din perspectiva lichidării
întreprinderii. Într -o asemenea situație, activele întreprinderii vor fi vândute, creanțele încasate și
datoriile plătite. Efectul va fi transformarea activului bilanțier în disponibilități bănești ș i
restrângerea pasivului la mărimea capitalurilor proprii.
Prin urmare, orice creștere a capitalurilor proprii care nu este rezultatul contribuției
proprietarilor și care antrenează o creștere a avantajelor economice viitoare constituie un venit.
Orice dim inuare a avantajelor economice viitoare constituie o cheltuială.
Cum capitalurile proprii reprezintă diferența între active și datorii, cheltuielile și
veniturile sunt definite prin prisma efectelor pe care tranzacțiile și alte evenimente din viața
întrepr inderii le au asupra activelor, respectiv datoriilor.

16 Recunoașterea cheltuielilor Recunoașterea veniturilor
Activ Datorie (pasiv
extern) Activ Datorie(pasiv extern)
Plata :
exemplu:
-cheltuieli cu plata
unor chirii, amenzi,
despăgubiri etc. Încasarea:
exemplu:
-venituri din dobânzi,
dividente, amenzi,
despăgubiri etc.
Consumul productiv:
exemple:
-cheltuieli cu
consumul de materii
prime;
– cheltuieli cu
consumul
capitalului
fix( amortizarea
mijloacelor fixe).
Angajarea unei datorii
față de terți:
exemple:
-cheltuieli cu lucrările și
serviciile primite de la
terți;
-cheltuieli cu salariile
datorate personalului;
-cheltuieli cu dobânzile
datorate băncilor;
-cheltuie li cu impozitele
și taxele datorate statului;
-cheltuieli cu
provizioanele pentru
riscuri și cheltuieli.
Obținerea producției:
exemple:
-venituri din producția
de stocuri
-venituri di producția
de imobilizări.
Vânzarea producției:
exemple:
-venituri din v ânzarea
de stocuri sau de
active imobilizate;
-venituri di executari
de lucrări și prestări
de servicii. Reducerea unor datorii
față de terți:
exemple:
-venit reprezentat de
reducerea de preț
primită de la furnizor
pentru achitarea acestuia
înainte de sca dență;
-venit reprezentat de
valoarea bunurilor
acordate salariaților
drept salarii în natură.

Din cele prezentate mai sus se desprind câteva concluzii. Dacă definițiile activelor și
datoriilor se autonomizează, nu același lucru se poate spune și despre cele ale veniturilor și
cheltuielilor. Fondul acestora din urmă e dependent de cel al primelor două. Revenind la
specificul contabilității de angajamente trebuie spus că nu orice creanță sau datorie duce la
constatarea în contabilitate a unui venit, respec tiv a unei cheltuieli. De asemenea, există cazuri în
care mișcările de trezorerie sunt însoțite de recunoașterea unei cheltuieli sau a unui venit.

17
Dacă performanța în abordarea financiară este centrată pe contul de profit și pierdere ca
sinteză a contabi lității de flux, într -o abordare bilanțieră și patrimonială ea exprimă creșterea
patrimoniului deținut de întreprindere.
Dificultatea determinării rezultatului exercițiului, din punct de vedere financiar, pleacă de
la controversele privind definirea și rec unoașterea veniturilor și cheltuielilor aferente unui
exercițiu.
Determinarea rezultatului exercițiului prin prisma abordării bilanțiere este criticabilă în
perioada de creștere a prețurilor, deoarece ajustările aduse elementelor, ca urmare a variațiilor d e
prețuri se pot realiza prin metode diferite, ceea ce ar putea conduce la furnizarea unor imagini
(mărimi) diferite privind performanțele întreprinderii. Performanța unei întreprinderi nu se
limitează la mărimea rezultatului exercițiului
În sens larg, per formanța este definită de utilizatorii de informație contabilă în raport cu
propriile lor obiective. Acestea nu trebuie căutată în mod exclusiv în contul de profit și pierdere.
De regulă un indicator relevant privind performanța trebuie să ofere posibilita tea comparării
efectului obținut cu efortul depus pentru obținerea lui. O analiză a rentabilității întreprinderii
presupune compararea unui element de flux (profitul net ca exemplu) cu un element de stoc
(activul bilanțier, capitalurile proprii, etc.). În plus, elementele de performanță nu pot fi
întotdeauna măsurate (este vorba de elemente calitative, precum nivelul de pregătire profesională
a salariaților, etc.).
Abordările din a doua grupă sunt centrate pe finalitatea contului de profit și pierdere de a
răspunde nevoilor de analiză și de interpretare a performanțelor financiare ale întreprinderii.
Această grupă de abordări orientează informația contabilă furnizată de contul de profit și
pierdere fie către o analiză a performanței ca efect al realizării po liticilor financiare și economice
ale întreprinderii, fie către o analiză a eficienței realizării funcțiilor acesteia.
Urmǎtoarea schemǎ detali ază contul de profit și pierdere cu prezentarea cheltuielilor și a
veniturilor după natura lor, formatul fiind „ listă” (vertical) .
Structura contului de profit și pierdere, format „listă”,cu prezentarea cheltuielilor după
natura lor:

18
Mărimea netă a cifrei de afaceri
Variația stocurilor de produse finite și lucrări în curs de execuție
Lucrări efectuate de întrepr indere, pentru sine și înregistrate în activ
Alte venituri din exploatare
a) Cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile
b) Alte cheltuieli externe
Cheltuieli de personal
Salarii și alte drepturi de personal
Cheltuieli sociale
a) Corectările d e valoare ( trebuie interpretate ca elemente de cheltuieli privind amortizările
și provizioanele pentru depreciere, după caz) privind cheltuielile de constituire, imobilizările
corporale și necorporale
b) Corectările de valoare privind e lementele activului circulant
Alte cheltuieli de exploatare
Venituri ce provin din participații
Venituri care provin din alte valori mobiliare și din alte creanțe ale activului imobilizat
Alte dobânzi și venituri asimilate
Corectările de valoare privind im obilizările financiare și valorile mobiliare aparținând activului
circulant
Dobânzi și cheltuieli asimilate
Impozitul asupra rezultatului care provine din activitățile ordinare
Rezultatul care provine din activități ordinare, după impozitare
Venituri excep ționale
Cheltuieli excepționale
Rezultatul excepțional
Impozitul asupra rezultatului excepțional
Alte impozite care nu figurează în posturile anterioare
Rezultatul exercițiului

19
Natura activităților generatoare de venituri și cheltuieli reprezintă crite riul dominant care
stă la baza schemelor de cont de profit și pierdere prezentate. Acestea sunt delimitate în activități
ordinare (curente) și activități cu caracter excepțional.
Activitățile ordinare au caracter obișnuit și repetitiv și contribuie, în cea mai mare
măsură, la obținerea rezultatului. Ele cuprind activitățile de exploatare și activitățile financiare
ale întreprinderii. Din categoria activităților de exploatare fac parte cele ocazionate de
aprovizionare, producție, desfacere, executări de lucr ări, prestări de servicii etc. Primirea și
acordarea de împrumuturi, operațiile cu titluri de valoare (acțiuni, obligațiuni și altele) se înscriu
în sfera activităților financiare.
Au caracter excepțional (anormal sau nu), activități cum sunt: vânzarea de mijloace fixe
și alte active imobilizate, încasarea sau plata de amenzi, penalități, despăgubiri, primirea sau
acordarea de donații etc.
Până în anul 2000, când România a intrat în a doua etapă de reformă a sistemului
contabil, toate întreprinderile, indif erent de mărimea lor, au întocmit un cont de profit și pierdere
în format „listă” cu structurarea cheltuielilor și veniturilor după natură. Spre deosebire de
aceasta, impozitul pe profit nu este delimitat pe cele două categorii de rezultate (ordinar și
extraordinar), ci este calculat și evidențiat global. Variația stocurilor este prezentată în structura
veniturilor de exploatare ( cu semnul plus, în caz de stocaj, sau cu semnul minus, în caz de
destocaj).
Un asemenea model este destinat atât satisfacerii ne voilor informaționale ale puterii
publice, cât și necesităților analizelor financiare și luării deciziilor economice. El permite, printre
altele, calculul valorii adăugate (substanța produsului intern brut – P.I.B.):

Valoarea Adăugată = Producție – Consum ații provenind de la terți

Interesată de acest model este și administrația financiară. Rezultatul fiscal (impozabil) se obține
în urma unor prelucrări de natură fiscală efectuate asupra rezultatului contabil (determinat ca
diferență între veniturile și cheltuielile totale ale unei perioade contabile). Modelul facilitează

20 controlul mărimii, obiectivității și exhaustivității cheltuielilor și veniturilor angajate în cursul
unui exercițiu financiar.
În ceea ce privește satisfacerea nevoilor interne de inform are, cele două scheme
prezentate mai sus fac posibil calculul unor indicatori prin care se apreciază efectele pe care
politicile comerciale, economice, de investiții, de finanțare și fiscale le au asupra performanțelor
întreprinderii (acești indicatori sun t cunoscuți sub denumirea generică de „solduri intermediare
de gestiune”) Aprecierea nivelului și structurii costurilor de producție, în condițiile în care
cheltuielile de producție sunt structurate după natură, este aproape imposibilă. Aceasta, deoarece
metodele de calculație a costurilor sunt fundamentate fie pe clasificarea cheltuielilor după
destinație (cheltuieli directe, cheltuieli indirecte), fie după evoluția lor în raport cu volumul
producției obținute ( cheltuieli variabile, cheltuieli fixe).
De r egulă, prezentarea contului de profit și pierdere după natura veniturilor și a
cheltuielilor se întâlnește în țările cu un sistem contabile întreprindere de tip dualist, caracterizat
prin deconectarea, în diverse grade, a contabilității financiare de conta bilitatea de gestiune.
Următoarele scheme detailează cheltuielile de exploatare după destinația lor. Aceste
cheltuieli sunt reprezentate de costurile realizării funcțiilor de producție, de distribuție și de
administrație ale întreprinderii.
Structura contu lui de profit și pierdere, format „listă” cu prezentarea cheltuielilor după
destinația lor:
Mărimea netă a cifrei de afaceri
Costul producției și prestațiilor furnizate, pentru realizarea cifrei de afaceri (inclusiv corectările
de valoare)
Rezultatul brut care provine din cifra de afaceri
Costurile de distribuție (inclusiv corectările de valoare)
Cheltuieli generale administrative (inclusiv corectările de valoare)
Alte venituri din exploatare
Venituri care provin din participații
Venituri care provin din a lte valori mobiliare și din creanțe ale activului imobilizat
Alte dobânzi și venituri asimilate
Corectările de valoare privind imobilizările financiare și valorile mobiliare aparținând activului
circulant

21 Dobânzi și cheltuieli asimilate
Impozitul asupra re zultatului care provine din activitățile ordinare
Rezultatul care provine din activități ordinare, după impozitare
Venituri excepționale
Cheltuieli excepționale
Rezultatul excepțional
Impozitul asupra rezultatului excepțional
Alte impozite care nu figureaz ă la posturile anterioare
Rezultatul exercițiului

Schema contului de profit și pierdere, format „cont”, cu prezentarea cheltuielilor după
destinația lor:
Cheltuieli
1. Costurile producției și serviciilor furnizate,
pentru realizarea cifrei de aface ri (inclusiv
corectările de valoare)
2. Costurile de distribuție (inclusiv corectările
de valoare)
3. Cheltuielile generale administrative (inclusiv
corectările de valoare)
4. Corectările de valoare privind imobilizările
financiare ș i valorile mobiliare aparținând
activului circulant
Impozitul asupra rezultatului care provine din
activități ordinare
Rezultatul care provine din activități ordinare,
după impozitare
Impozitul asupra rezultatului excepțional
Alte impozite care nu fi gurează la posturile
anterioare
Rezultatul exercițiului Venituri
1. Mărimea cifrei de afaceri
2. Alte venituri din exploatare
3. Venituri care provin din participații
4. Venituri care provin din alte valori
mobiliare și din creanțe ale activului
imobilizat
5. Alte dobânzi și venituri asimilate

6. Rezultatul care provine din activități
ordinare, după impozitare

7. Venituri excepționale

8. Rezultatul exercițiului

22
În cazul în care întreprinderea întocmește un cont de profit și pierdere cu clasificarea
cheltuielilor de exploatare după destinație (sau funcții), Directiva a IV -a europeană cere ca în
notele explicative la situațiile financiare (anexe) să fie furnizate informații privind natura unor
cheltuieli (spre exemplu, cheltuielile cu salariil e și alte drepturi de personal)

1.2 Contabilitatea veniturilor

1.2.1.Noțiuni generale
Veniturile reprezintă bunuri materiale sau sume de bani care revin unei persoane fizice
sau juridice în procesul repartiției și care sunt generate de desf ășurarea unei activități, din
exploatarea unui teren, din plasarea unui capital5
Veniturile sunt reprezentate de totalitatea operațiilor economice care afectează
patrimoniul întreprinderii prin mărirea activului, dacă se fac încasări în numerar ori dacă se
înregistrează în prealabil creanțele asupra clienților, sau prin diminuarea provizioanelor, dacă
acestea rămân fără obiect.

După gradul de realizare, veniturile sunt de două feluri:
1. Veniturile potențiale = sunt acelea care au în sine toate condițiile de a fi realizate, care
există ca posibilități cum ar fi veniturile din producția stocată.
2. Venituri certe = sunt venituri sigure, generate de livrarea semifabricatelor, produselor
finite, mărfurilor, lucrărilor executate și serviciilor prestate pentru terți, precum și acele
rezultate din vânzarea unor titluri de participare sau de trezorerie.

5 Doru P.,, Bazele Contabilității “,Contabilitate Financiară Vol. II , Editura OMNIA UNI – S.A.S.T Brașov, 2005

23 Ca și în cazul cheltuielilor, contabilitatea veniturilor se realizează în condițiile unei contabilități
de angajamente, respectiv contabilizarea acestora se face în mome ntul constatării lor, indiferent
de data încasării lor.
Principalele elemente care formează structura veniturilor sunt:
• livrările de bunuri, executarea de lucrări, prestarea de servicii și din
avantajele pe care întreprinderea a consimțit să le primea scă.
• executarea unor obligații legale sau contractuale din partea terților
• venituri excepționale
• venituri din producția stocată
• venituri din producția imobilizată
• venituri din diminuarea sau anularea provizioanelor
• venituri din vânzarea activelor

Prin însumarea veniturilor rezultate din livrările de bunuri, executarea de lucrări și
prestările de servicii, mai puțin rabaturile și alte redu ceri acordate clienților se obține cifra de
afaceri a întreprinderii.
Evaluarea veniturilor se face la "valoarea justă a mijloacelor de plată primite sau a
creanțelor de încasat". In practică venitul este, de regulă, dimensionat la valoarea nominala a
creanțelor de încasat sau a sumelor încasate. De asemenea, reducerile comerciale de preț (rabat,
remiză, discount) sunt. de regulă, deduse din valoarea veniturilor recunoscute.
De regulă, valoarea nominala a creanțelor asociate veniturilor nu diferă de valoare a justă,
deoarece perioada de încasare este relativ scurtă în situațiile particulare în care valoarea
creanțelor de încasat în viitor este mai mare decât valoarea nominală datorită depășirii
termenelor normale de plată atunci se va determina valoarea justă a creanțelor de încasat.
Astfel: valoarea viitoarelor încasări va fi actualizată utilizându -se o rată a dobânzii, fie
prin asociere cu un instrument similar creditorului, cu aceiași grad de risc, fie rata dobânzii care
actualizează valoarea nominală a ins trumentului la prețurile actuale din vânzarea de bunuri și
servicii.
Atunci când sunt schimbate bunuri similare ca natură și valoare, nu se recunoaște nici un
venit aferent schimbului. Insă dacă se schimbă bunuri diferite, atunci va fi recunoscut un venit,
egal cu valoarea justă a bunului primit, ajustată cu bunurile plătite/primite. Dacă valoarea justă a

24 bunurilor primite nu poate fi determinată în mod corespunzător, atunci venitul este recunoscut la
valoarea justă a bunului cedat, ajustată cu sumele primi te/plătite în numerar.
Finanțarea tuturor cheltuielilor și a rezultatului financiar se efectuează din veniturile
întreprinderii, adică din sume ce revin titularului de patrimoniu ca rezultat al activității sale.
Procesul de creare a veniturilo r cunoaște patru momente: producția, facturarea sau
vânzarea cu încasare ulterioară, încasarea și încorporarea.
Producția reprezintă momentul creerii rezultatului sub formă de produse în
curs de execuție sau produs e finite.
Facturarea constă în transferul dreptului de proprietate de la vânzător la
client.
Încasarea reprezintă momentul transformării creanțelor rezultate în urma
facturări i în bani.
Încorporarea presupune înglobarea veniturilor în rezultate pentru a acoperi
cheltuielile corespunzătoare și a asigura profitul.
Tot în structura veniturilor se mai cuprind:
– diminuarea sau anularea provizi oanelor ;
– prețul de vânzare al activelor cedate.

Ca și în cazul cheltuielilor, contabilitatea veniturilor se realizează în condițiile unei
contabilități de angajamente, respectiv contabilizarea acestora se face în momentul constatării
lor, indiferent d e data încasării lor.
Principalele elemente care formează structura veniturilor sunt:
• livrările de bunuri, executarea de lucrări, prestarea de servicii și din
avantajele pe care întreprinderea a consimțit să le primească.
• executar ea unor obligații legale sau contractuale din partea terților
• venituri excepționale
• venituri din producția stocată
• venituri din producția imobilizată
• venituri din diminuarea sau anularea provizioanelor
• venituri din vânzarea activelor

25 1.2.2. Clasificarea veniturilor
Ținând seama de momentul formării lor, veniturile reflectate de contabilitatea financiară
se pot clasifica astfel:
• venituri angajate, respectiv c u încasare ulterioară față de momentul înregistrării lor,
motiv pentru care se înscriu în corespondență cu un cont de clienți
• venituri constatate în momentul încasării lor, care se înregistrează în contabilitate în
(momentul încasării) corespondență cu c onturile financiare, de trezorerie
• venituri contabile calculate, fără a angaja o încasare, cum sunt veniturile din anularea
provizioanelor.

Organizarea contabilității veniturilor are în vedere grupare acestora pe categorii de
venituri, după natura lor astfel6:

a) Venituri din exploatare , care cuprind:
• venituri din vânzarea produselor, mărfurilor, lucrărilor executate și din
serviciile prestate. Ele se înregistrează în momentul predării bunurilor către
cumpărători, a livrării lor pe ba za facturii sau în alte condiții prevăzute în
contract, care atestă transferul de proprietate a bunurilor respective asupra
clienților.
• venituri din producția stocată, reprezentând variația în plus (creștere) sau minus
(reducere) între valoarea la co st de producție în curs de la finele perioadei și
valoarea stocurilor inițiale ale produselor și producției în curs, neluând în calcul
provizioanele pentru deprecierea constituite.
• venituri din producția de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor ș i
cheltuielilor efectuate de unitatea patrimonială pentru ea însăși, care se
înregistrează ca active imobil izate, corporale și necorporale
• venituri din subvenții de exploatare, reprezentând subvențiile primite pentru
acoperirea diferențelor de preț și p entru acoperirea pierderilor, precum și alte

6 Cerasela N.,Doru P.,NOUA CONTABILITATE a întreprinderilor mici și mijlocii și a microîntreprinderilor, Ediția
a-II-a revizuită, E ditura Ecran Magazin

26 subvenții (finanțarea activității de cercetare și alte finanțări) de care beneficiază
unitatea patrimonială din partea statului, a colectivităților publice sau altor
unități patrimoniale.
• alte venituri din exp loatare curentă, cuprinzând veniturile din creanțe recuperate
și alte venituri din exlpoatare
În legătură cu veniturile din exploatare7 sunt necesare două precizări și anume:
• veniturile realizate în avans, reprezentând încasări sau creanțe aferente unor
bunuri nelivrate, a unor lucrări sau prestații neefectuate, nu se consideră venituri
ale exercițiului, acestea înregistrându -se în contabilitate într -un cont distinct, ce
face parte din clasa 4 „Conturi de terți”.
• veniturile exercițiului provenite din v ânzarea produselor, mărfurilor, lucrărilor
executate și din sserviciile prestate și alte venituri de exploatare, formează cifra de
afaceri a unității economice.

b) Venituri financiare , cuprinzând:
• venituri din participații,
• venituri din alte imobiliz ări financiare,
• venituri din creanțe imobilizate,
• venituri din titluri de plasament,
• venituri din diferențe de curs valutar,
• venituri din dobânzi,
• venituri din sconturi obținute,
• alte venituri financiare.

c) Venituri extraordinare , reprezent ând acele venituri rezultate din compensațiile primite pentru
cheltuieli sau pierderi din calamități sau alte evenimente extraordinare.

d) Venituri din diminuarea sau anularea provizioanelor

7 Ristea , M. Dumitru, C. – ,, Contabilitate Financiară, Editura Mărgăritar, București, 2002

27 Producția
Stocată
(evaluată la costul de
producție) Producția
vândută
(evaluată la
prețul de
vânzare) Costul
producției
globale
(stocată și
vândută) Diminuarea sau anularea provizioanelor se înregistrează la veni turi din activitatea de
exploatare, activitatea financiară sau excepțională în cazurile în care nu se mai justifică
menținerea provizioanelor constituite, respectiv când are loc producerea evenimentului,
realizarea riscului și trebuie acoperită cheltuiala sau când cheltuiala devine exigibilă.
Veniturile din activitatea de exploatare în contabilitatea generală sunt evidențiate după
natura lor, în care sens, în clasa 7 „Conturi de venituri” sunt rezervate conturi corespunzătoare
structurii părții de venituri a contului de profit și pierdere (grupele de conturi 70, 71, 72, 74, 75
precum și contul 781 „Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare”).
Veniturile din vânzări de produse, mărfuri, servicii prestate și din alte activități se
consideră v enituri generate de activitatea de bază, ele fiind legate direct sau indirect de profilul
principal de activitate al agenților economici.
Veniturile din vânzări de produse finite se compun din prețul de vânzare negociabil al
acestora fără TVA.
Venituri din vânzarea produselor, mărfurilor, lucrărilor executate și din serviciile prestate
se înregistrează în contabilitate în momentul predării bunurilor către cumpărători, al livrări lor pe
baza facturii sau în alte condiții prevăzute în contract, care atestă transferul de proprietate a
bunurilor respective asupra clienților.
Veniturile aferente costurilor stocurilor de produse se înscriu, alături de celelalte
venituri, în contul de profit și pierdere, cu semnul plus (sold creditor) sau minus (so ld debitor).
Potrivit Regulamentului de aplicare a Legii8 cu modificǎrile ulterioare, stocurile
de orice fel sunt considerate venituri potențiale și, de aceea, valoarea lor este înregistrată ca venit
al perioadei. Se creează astfel posibilit atea echilibrării cheltuielilor efectuate în cursul aceleiași
perioade de gestiune, înscrise și ele în contul de rezultate și pe această bază determinarea
profitului obținut după următoarea relație:

+ –
Rezultat =

8 Legea nr.82/1991 a Contabilității, republicată în M.O. nr.48/14/01/2005

28 Unitățile patrimoniale își po t asigura unele dintre activele fixe necorporale și corporale
prin efort propriu. Aceste activități investiționale ocazionează cheltuieli, dar generează și
venituri, respectiv costul efectiv al imobilizărilor necorporale și corporale obținute.
Subvențiile de exploatare sunt primite de la bugetul statului de către unele unități
patrimoniale, îndeosebi regii autonome și societăți comerciale cu capital de stat, pentru
compensarea diferențelor de preț la produsele subvenționate (de exemplu: pentru acoperirea
pierderilor șî altele). Aceste sume primite de la bugetul de stat constituie pentru unitatea
beneficiară venituri din subvenții de exploatare.
Posibilitatea apariției la dispoziția întreprinderii a unui capital temporar disponibil sau a
unui necesar de cap ital determină o serie de operații de plasare a capitalului disponibil sau de
atragere de capital, operații ce dau conținut activității financiare.
Aceste operații determină cheltuieli privind venituri financiare.
Sunt venituri excepționale și contabiliz ate ca atare veniturile determinate de operațiile –
de gestiune și de capital – cu caracter întâmlător, accidental în raport cu activitatea normală,
curentă a întreprinderii.
Contabilitatea veniturilor se realizează cu ajutorul conturilor sintetice de grad ul I și II ce
fac parte din clasa 7 „Conturi de venituri”, structurată în următoarele grupe de conturi:
-70 „Cifra de afaceri”
-71 „Varia ția stocurilor ”
-72 „Venituri din producția de imobilizări”
-74 „Venituri din subvenții de exploatare”
-75 „Alte venituri din exploatre”
-76 „Venituri financiare”
-77 „Venituri extraordinare”
-78 „Venituri din provizioane”

Conturile de venituri nu se încadrează în categoria conturilor bilanțiere pentru că la
sfârșitul lunii nu prezintă sold. Ele f uncționează, însă, după regurile conturilor de pasiv și anume:
– se creditează în cursul lunii pe măsura înregistrării veniturilor o bținute de unitățile
economice ;

29 – se debitează la sfârșîtul lunii, la închiderea conturilor de venituri9prin re zultatul
exercițiului.
Studierea, înregistrarea operațiilor care generează venituri în cadrul acestei
perioade se poate realiza numai prin stabilirea corespondenței dintre conturi care suferă
modificări. Pentru a putea prezenta corespondența dintre contu ri, stabilită după producerea
fiecărei operațiuni economice, este nevoie de o formulă contabilă. Formulele contabile se obțin
în urma derulării unui raționament algoritmizat numit analiza contabilă.

1.3. Contabilitatea cheltuielilor
1.3.1.Noțiuni general e
Cheltuielile intreprinderii reprezintă sumele sau valorile plătite, sau de plătit, pentru:
consumurile de bunuri materiale, plata lucrărilor executate și servicii prestate de terți, cheltuielile
cu personalul angajat, plata unor obligații legale sau cont ractuale și alte cheltuieli sau plăți
efectuate. Pentru determinarea rezultatelor exercițiului financiar, în cadrul cheltuielilor se mai
cuprind: amortizările și provizioanele constituite, precum și valoarea contabilă a activelor cedate,
distruse sau dispă rute.
Evidența cheltuielilor se organizează pe feluri de cheltuieli, după natura lor și se grupează
după destinația pe care o au în intreprindere astfel: cheltuieli de exploatare, cheltuieli financiare,
cheltuieli excepționale și cheltuieli cu impozitul pe profit10.
Activitățile financiare și extraordinare au același conținut la orice intreprindere.
Activitatea de exploatare, fiind dependentă de obiectul acesteia poate varia de la o intreprindere
la alta.
Astfel, activitățile de exploatare se pot concretiz a la unele intreprinderi în producția de
bunuri materiale, desfacerea acestora, la altele, în comercializarea mărfurilor respective, sau
aprovizionarea mărfurilor și vânzarea lor, sau în executarea de lucrări ori în prestarea de servicii.

9 Cerasela N.,Doru P.,NOUA CONTABILITATE a întreprinderilor mici și mijlocii și a microîntreprinderilor, Ediția
a-II-a revizuită, Editura Ecran Magazin

10 Cerasela N.,Doru P.,NOUA CONTABILITATE a întreprinderilor mici și mijlocii și a microîntreprinderilor,
Ediția a -II-a revizuită, Editura Ecran Magazin

30 Organizarea conta bilității cheltuielilor are la bază concepția dualistă, specifică țărilor cu
economie de piață dezvoltată și anume:
• contabilitatea financiară – care cuprinde în obiectul său evaluarea și
înregistrarea cheltuielilor grupate în funcție de natura activități lor (exploatare,
financiară, excepțională) și de natura resurselor utilizate (cheltuieli cu materii
prime, materiale, de personal, servicii primite, amortismente, etc.). Această
contabilitate determină și evidențiază rezultatul global al activității deci l a nivelul
intreprinderii.
• contabilitatea de ge stiune -care cuprinde în obiectul său contabilizarea
cheltuielilor grupate în funcție de destinația și funcția lor pe feluri de produse,
lucrări și servicii; evidența, calculul, analiza și controlul costurilo r prin prisma
componențelor activităților consumatoare de resurse și producătoare de rezultate.
Acest sistem dualist asigură pe de o parte transparența informațiilor contabile, accesul
nestingherit al tuturor utilizatorilor la aceste informații în concorda nță cu imperativele
democratizării vieții economice, pe de altă parte, confidențialitatea datelor, secretul economic,
avându -se în vedere ca economia de piață este o economie concurențială.
1.3.2.Clasificare
Conform articolul 21 din Codul Fiscal cheltuiel ile sunt clasificate astfel11
(1) Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai
cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin
acte normative în vigoare.
(2) Sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri și:
a) cheltuielile cu achiziționarea ambalajelor, pe durata de viată stabilită de către contribuabil;
b) cheltuielile efectuate, potrivit legii, pentru protecția muncii și cheltuielile efectuate pent ru
prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale;
c) cheltuielile reprezentând contribuțiile pentru asigurarea de accidente de muncă și boli
profesionale, potrivit legii, și cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de riscuri
profesionale;

11 Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare

31 d) cheltuielile de reclamă și publicitate efectuate în scopul popularizării firmei, produselor sau
serviciilor, în baza unui contract scris, precum și costurile asociate producerii materialelor
necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare. Se includ în categoria cheltuielilor de reclamă și
publicitate și bunurile care se acordă în cadrul unor campanii publicitare ca mostre, pentru
încercarea produselor și demonstrații la punctele de vânzare, precum și alte bunuri și servicii
acordate cu scopul stimulării vânzărilor;
e) cheltuielile de transport și cazare în țară și în străinatate, efectuate de către salariați și
administratori;
f) contribuția la rezerva mutuală de garantare a casei centrale a cooperativelor de credit;
g) taxele de înscriere, c otizațiile si contribuțiile obligatorii, reglementate de actele normative în
vigoare, precum și contribuțiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncă;
h) cheltuielile pentru formarea și perfecționarea profesională a personalului an gajat;
i) cheltuielile pentru marketing, studiul pieței, promovarea pe piețele existente sau noi,
participarea la târguri și expoziții, la misiuni de afaceri, editarea de materiale informative proprii;
j) cheltuielile de cercetare, precum și cheltuielile de dezvoltare care nu îndeplinesc condițiile de a
fi recunoscute ca imobilizări necorporale din punct de vedere contabil;
k) cheltuielile pentru perfecționarea managementului, a sistemelor informatice, introducerea,
întretinerea și perfecționarea sistemelo r de management al calității, obținerea atestării conform
cu standardele de calitate;
l) cheltuielile pentru protejarea mediului și conservarea resurselor;
m) taxele de înscriere, cotizațiile și contribuțiile datorate catre camerele de comerț și industrie,
organizațiile sindicale și organizațiile patronale;
n) pierderile înregistrate la scoaterea din evidență a creanțelor neîncasate, în următoarele cazuri:
1. procedura de faliment a debitorilor a fost închisă pe baza hotărârii judecatorești;
2. debitorul a decedat și creanța nu poate fi recuperată de la moștenitori;
3. debitorul este dizolvat, în cazul societății cu raspundere limitată cu asociat unic, sau lichidat,
fară succesor;
4. debitorul înregistrează dificultăți financiare majore care îi afectează în treg patrimoniul.
(3) Urmatoarele cheltuieli au deductabilitate limitată:

32 a) cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenței rezultate dintre
totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozab ile, altele decât
cheltuielile de protocol și cheltuielile cu impozitul pe profit;
b) suma cheltuielilor cu indemnizația de deplasare acordată salariaților pentru deplasări în
România și în strainatate, in limita de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru in stituțiile publice;
c) cheltuielile sociale, in limita unei cote de pana la 2%, aplicata asupra valorii cheltuielilor cu
salariile personalului, potrivit Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificarile și completările
ulterioare. Intră sub incidența ace stei limite, cu prioritate, ajutoarele pentru naștere, ajutoarele
pentru înmormantare, ajutoarele pentru boli grave sau incurabile și protezele, precum și
cheltuielile pentru funcționarea corespunzătoare a unor activități sau unităti aflate în
administrare a contribuabililor; grădinițe, creșe, servicii de sănătate acordate în cazul bolilor
profesionale și al accidentelor de muncă până la internarea într -o unitate sanitară, muzee,
biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, camine de nefamiliști, precum și p entru școlile pe care
le au sub patronaj. În cadrul acestei limite, pot fi deduse și cheltuielile reprezentând: tichete de
masă acordate de angajator în conformitate cu legislația în vigoare, cadouri în bani sau în natură
oferite copiilor minori și salaria ților, cadouri în bani sau în natură acordate salariatelor, costul
prestațiilor pentru tratament și odihnă, inclusiv transportul, pentru salariații proprii și pentru
membrii de familie ai acestora, ajutoare pentru salariații care au suferit pierderi în gos podărie și
contribuția la fondurile de intervenție ale asociației profesionale a min erilor ajutorarea copiilor
din școli și centre de plasament; ,
d) perisabilitățile, în limitele stabilite de organele de specialitate ale administrației centrale,
împreună cu instituțiile de specialitate, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice;
e) cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, potrivit legii;
f) cheltuielile cu provizioane și rezerve, în limita prevazută la art. 22;
g) cheltuielile c u dobânda și diferențele de curs valutar, în limita prevazută la art. 23;
h) amortizarea, în limita prevazută la art. 24;
i) cheltuielile efectuate, în numele unui angajat, la schemele de pensii facultative, în limita unei
sume reprezentând echivalentul in lei a 400 euro intr -un an fiscal pentru fiecare participant;
j) cheltuielile cu primele de asigurare voluntară de sanatate, în limita unei sume reprezentând
echivalentul în lei a 400 euro într -un an fiscal pentru fiecare participant;

33 k) cheltuielile pentr u funcționarea, întreținerea și repararea locuințelor de serviciu situate în
localitatea unde se află sediul social sau unde societatea are sedii secundare, deductibile în limita
corespunzătoare suprafețelor construite prevăzute de legea locuinței, care se majorează din punct
de vedere fiscal cu 10%. Diferența nedeductibilă trebuie recuperată de la beneficiari, respectiv
chiriași/locatari;
l) cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații aferente unui sediu aflat în locuința
proprietate personală a unei persoane fizice, folosită și în scop personal, deductibile în limita
corespunzătoare suprafețelor puse la dispoziția socieățtii în baza contractelor încheiate între părți,
în acest scop;
m) cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații aferent e autoturismelor folosite de angajații
cu funcții de conducere și de administrare ai persoanei juridice, deductibile limitat la cel mult un
singur autoturism aferent fiecărei persoane fizice cu astfel de atribuții. Pentru a fi deductibile
fiscal, cheltuiel ile cu parcul de autoturisme trebuie justificate cu documente legale.
(4) Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile:
a) cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele
reprezentând diferențe din anii precedenți sau din anul curent, precum și impozitele pe profit sau
pe venit plătite în străinătate. Sunt nedeductibile și cheltuielile cu impozitele nereținute la sursă
în numele persoanelor fizice și juridice nerezidente, pentru veniturile realizate din România;
b) dobâ nzile/majorările de întarziere, amenzile, confiscările și penalitățile de întarziere datorate
către autoritățile române, potrivit prevederilor legale. Amenzile, dobânzile, penalitățile sau
majorările datorate către autorități străine ori în cadrul contract elor economice încheiate cu
persoane nerezidente și/sau autorități străine sunt cheltuieli nedeductibile, cu excepția
majorărilor al căror regim este reglementat prin convențiile de evitare a dublei impuneri;
c) cheltuielile privind bunurile de natura stoc urilor sau a activelor corporale constatate lipsă din
gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare,
precum și taxa pe valoarea adaugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor
titlului VI. Nu intră sub incidența acestor prevederi stocurile și mijloacele fixe amortizabile,
distruse ca urmare a unor calamități naturale sau a altor cauze de forță majoră, în condițiile
stabilite prin norme;
d) cheltuielile cu taxa pe valoarea adaugată aferentă bunurilor acordate salariaților sub forma
unor avantaje în natură, dacă valoarea acestora nu a fost impozitată prin reținere la sursa;

34 e) cheltuielile facute in favoarea acționarilor sau asociaților, altele decat cele generate de plăți
pentru bunurile li vrate sau serviciile prestate contribuabilului, la prețul de piață pentru aceste
bunuri sau servicii;
f) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit
legii, prin care să se facă dovada efectuarii operați unii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit
normelor;
g) cheltuielile înregistrate de societatile agricole, constituite în baza legii, pentru dreptul de
folosință al terenului agricol adus de membrii asociați, peste cota de distribuție din producția
realizată din folosința acestuia, prevazută în contractul de societate sau asociere;
h) cheltuielile determinate de diferențele nefavorabile de valoare a titlurilor de participare la
persoanele juridice la care se dețin participații, precum si de diferenț ele nefavorabile de valoare
aferente obligațiunilor emise pe termen lung, cu excepția celor determinate de vânzarea –
cesionarea acestora;
i) cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, cu excepția celor prevazute la art. 20 lit. d);
j) cheltuielile cu contribuțiile plătite peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate prin
acte normative;
k) cheltuielile cu primele de asigurare plătite de angajator, în numele angajatului, care nu sunt
incluse in veniturile salariale ale angajatului, conform tit lului III;
l) alte cheltuieli salariale și/sau asimilate acestora, care nu sunt impozitate la angajat, cu excepția
prevederilor titlului III;
m) cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii,
pentru care co ntribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul activităților
desfășurate și pentru care nu sunt încheiate contracte;
n) cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele contribuabilului, precum și cele
care nu sunt afer ente obiectului de activitate, cu excepția celor care privesc bunurile reprezentând
garanție bancară pentru creditele utilizate în desfășurarea activității pentru care este autorizat
contribuabilul sau utilizate în cadrul unor contracte de închiriere sau d e leasing, potrivit clauzelor
contractuale;
o) pierderile înregistrate la scoaterea din evidență a creanțelor incerte sau în litigiu, neîncasate,
pentru partea neacoperită de provizion, precum și pierderile înregistrate la scoaterea din evidență
a creanțel or incerte sau în litigiu, neîncasate, în alte situații decat cele prevazute la art. 21 alin.

35 (2) lit. n). În această situație, contribuabilii care scot din evidență clienții neîncasați sunt obligați
să comunice în scris acestora scoaterea din evidență a c reanțelor respective, în vederea
recalculării profitului impozabil la persoana debitoare, după caz;
p) cheltuielile de sponsorizare și/sau mecenat și cheltuielile privind bursele private, acordate,
contribuabilii care efectuează sponsorizări și/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor Legii nr.
32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările ulterioare, si ale Legii bibliotecilor nr. 334/2002,
republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum și cei care acordă burse private,
potrivit legii, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente, dacă totalul acestor cheltuieli
indeplinește cumulativ următoarele condiții:
1. este în limita a 3‰ din cifra de afaceri;
2. nu depășeste mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat.
În limitele res pective se încadrează și cheltuielile de sponsorizare a bibliotecilor de drept public,
în scopul construcției de localuri, al dotărilor, achizițiilor de tehnologie a informației și de
documente specifice, finanțării programelor de formare continuă a biblio tecarilor, schimburilor
de specialiști, a burselor de specializare, a participării la congrese internaționale;
r) cheltuielile înregistrate în evidența contabilă, care au la bază un document emis de un
contribuabil inactiv al cărui certificat de înregistra re fiscală a fost suspendat în baza ordinului
președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
s) cheltuielile cu taxele și cotizațiile către organizațiile neguvernamentale sau asociațiile
profesionale care au legatură cu activitatea desfașurată d e contribuabili și care depășesc
echivalentul in lei a 4.000 euro anual, altele decat cele prevazute la alin. (2) lit. g) si m).
(5) Regia Autonomă «Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat» deduce la calculul
profitului impozabil urmatoarele chelt uieli:
a) cheltuielile reprezentând diferența dintre sumele cuvenite pe baza de contract de prestări de
servicii cu Senatul, Camera Deputaților, Administrația Prezidențială, Guvernul României și
Curtea Constituțională pentru plata activității de reprezent are și protocol și cheltuielile
înregistrate efectiv de regie;
b) cheltuielile efectuate, în condițiile legii, pentru asigurarea administrării, păstrării integrității și
protejării imobilului «Palat Elisabeta» din domeniul public al statului;
c) cheltuieli le aferente producerii și emiterii permiselor de ședere temporară/permanentă pentru
cetățenii străini, în condițiile reglementărilor legale.

36 Contabilitatea operațiilor privind cheltuielile se organi zează utilizându -se mai multe conturi
sintetice de gradul I și II, după caz. Aceste conturi sunt sistematizate în grupele:
 60 "Cheltuieli privind stocurile";
 61 "Cheltuieli cu lucră rile și serviciile executate de terți";
62 "Cheltuieli cu alte servicii executate de terți";
 63 "Cheltuieli cu alte impozite, t axe și vărsă -minte asimilate";
 64 "Cheltuieli cu personalul";
 65 "Alte cheltuieli de exploatare";
 66 "Cheltuieli financiare";
 67 "Cheltuieli extraor dinare";
 68 "Cheltuieli cu amortizările și provizioanele";
 69 "Chel tuieli cu impozitul pe profit și alte impozite".
Unele conturi sintetice de gradul I, existente în grupele 60, 64, 65, 66 și 68, conțin conturi
sintetice de gradul II (subconturi) care asigură detalierea cheltuielilor pe care le oglindesc.
Conturile de cheltuieli au anumite trăsături comu ne, din tre care se amintesc cele mai
semnificative:
-Au funcția c ontabilă de activ;
-Reflectă în debit cheltuielile pe care unitatea le angajea ză, plătite sau de plătit.
-Oglindesc în credit, la sfârșitul fiecărei luni și implicit, la sfârșitul exercițiu lui,
transferarea sau virarea integrală a cheltuielilor înregistrate în debitul contului 121 "Profit și
pierdere".
Unele conturi de cheltuieli se creditează, ca excepție, și în cursul perioadei, inclusiv la
sfârșitul exercițiului, pentru acele operații car e impun asemenea înregistrări, cum este cazul
plusurilor de active circulante constatate la inven tariere.
La sfârșitul perioadei de gestiune, inclusiv al exer cițiului, nu prezintă sold, nefiind conturi de
bilanț. Sumele înregistrate în debit sau ca sold debitor, atunci când este cazul, cumulate de la
începutul anului până la sfârșitul exercițiului, se utilizează pentru determinarea indicatorilor
existenți în componenta bilanțului contabil denumită "Contul de profit și pierdere", precum și în
scopul detali erii informațiilor p rivind rezultatul exercițiu lui.

37 1.4. Rezultate Financiare
1.4.1.Categorii de rezultate financiare
Literatura de specialitate definește rezultatele financiare ca fiind totalitatea mijloacelor
bănești care rezultă din ac tivitatea desfășurată în intreprinderi, cooperative,organizații, într -o
anumită perioadă, de obicei într -un an12.
Rezultatul financiar al fiecărei entități patrimoniale cu activitate economică se
determină ca diferență între veniturile obținut e și cheltuielile efectuate în anul curent.
Rezultatul curent al exercițiului este acel indicator care exprimă diferența dintre
veniturile curente (de exploatare plus cele financiare) și cheltuielile curente ( de exploatare
și financiare).
Indicatorul se calculează după formula:
R curent = ( ∑V.expl. + Venit. Fin.) – (∑ Chelt.expl+ Chelt.fin)
Unde:
∑ v.expl.= suma veniturilor curente de exploatare
∑ chelt. Expl. = suma cheltuielilor curente de expoatare
Venit.fin. = venituri fin anciare
Chelt.fin. = cheltuieli financiare
Rezultatul exercițiului apare în contabilitatea patrimoniului ca efect al închiderii
conturilor de cheltuieli și de venituri care, așa cum s -a arătat, sunt conturi de rezultate.
În cazul în care veniturile perioad ei sunt mai mari decât cheltuielile perioadei, rezultatul
exercițiului apare sub forma profitului. În cazul invers în care veniturile perioadei sunt mai mici
decât cheltuielile perioadei, rezultatul exercițiului apare sub forma pierderii.
În timp ce contur ile de venituri sunt asimilate în contabilitatea curentă conturilor de pasiv,
iar cheltuielile conturilor de activ, rezultatul exercițiului va apare în bilanțul contabil întotdeauna
în pasiv. Profitul obținut va majora pasivul bilanțului (prin înscrierea l ui cu sume în negru ), iar
pierderea obținută va diminua pasivul bialnțului (prin înscrierea ei cu sume în roșu ).
Perioada închiderii conturilor de venituri și cheltuieli pentru formarea rezultatului
exercițiului este, în România luna calendaristică.

12 Bistriceanu Ghe., Lexicon de finanțe, bănci, asigurări, vol. III,Editura Economică, București, 2001, pag. 254

38 • Prof itul obținut face obiectul repartizării pe destinații, după diminuarea lui cu impozitul
pe profit, astfel:
– în mod provizoriu în cursul exercițiului sau la sfârșitul exercițiului;
– în mod definitiv la începutul exercițiului următor cu aproba rea
Adunării Generale a acționarilor sau asociaților;
– poate fi amânat la repartizare și lăsat în așteptare, pentru a fi repartizat pe
destinații într -o perioadă ulterioară, tot cu aprobarea Adunării Generale a
acționarilor sau asociaților
Destinații le profitului pot fi:
– constituirea de rezerve legale în cotele prevăzute de lege;
– acoperirea pierderilor din anii precedenți;
– constituirea fondului de participare la profit a salariațiilor;
– alocări la fondul de investiții al unității;
– dividen de în cazul societăților comerciale sau vărsăminte la buget în cazul
regiilor autonome;
– constituirea altor fonduri ce rămân la dispoziția unității;
– alte destinații
La agenții economici cu capi tal integral sau majoritar de stat, destinațiile profitului sunt
stabilite în cote procentuale aplicabile la toate asemenea unități.La agenții economici cu capiatal
integral sau majoritar privat, destinațiile profitului diferă de la o unitate la alta după cum hotărăsc
adunările generale ale acestora.
• Pierderea o bținută face obiectul acoperirii, după cum urmează:
– integral la începutul exercițiului următor cu aprobarea Adunării generale a
acționarilor sau asociaților;
– poate fi amănată la acoperire total sau parțial, fiind lăsată în așteptare pentru a fi
acoper ită într -o perioadă ulterioară, tot cu aprobarea adunării generale.
Modalitățile de acoperire a pierderii pot fi următoarele, cu respectarea succesiunii lor:
– profitul următorilor șapte ani;
– rezervele legale, statutare sau alte rezerve constituite a nterior;
– capitalul social vărsat;
– alte surse proprii.

39 Contabilitatea sintetică a rezultatului exercițiului13 se realizează cu ajutorul contului 121
„Profit și pierdere“ care după conținutul economic este un cont de surse proprii, în cazul
profitulu i, sau un cont ce diminuează sursele proprii în cazul pierdeii.
După funcția contabilă este folosit în contabilitatea curentă ca un cont de pasiv în cazul
profitului, sau ca un cont de activ în cazul pierderii;
 se creditează astfel :
– în cursul exercițiu lui curent, la închiderea lunară a veniturilor;
– la începutul exercițiului următor cu acoperirea pierderilor exercițiului
precedent sau trecerea lor în așteptare ca rezultat reportat.
 se debitează astfel :

– la începutul exercițiului următor cu închiderea repartizării
definitive a repartizării profitului sau trecerea acestuia în
așteptare ca rezultat reportat.
 soldul său poate fi:
– creditor, reprezentând profitul obținut supus repartizării;
– debitor, reprezentând pierderea o bținută ce trebuie acoperită – în cursul
exercițiului curent, la închiderea lunară a cheltuielilor.

13 art.19 alin.2, din Legea nr.82/1991 a Contabilității, republicată în M.O. nr.48/14/01/2005

40 Capitolul 2

Contabilitatea veniturilor,cheltuielilor și stabilirea rezultatelor

2.1.Contabilitatea veniturilor după felul lor
2.1.1 Contabi litatea veniturilor din exploatare
În cadrul unei unități cu activitate de producție, prestări de servicii sau comercializare,
sumele obținute din vânzarea acestor bunuri constituie partea principală a veniturilor unității.
Venitul devine “venit al perioad ei” în momentul expedierii mărfii, produselor, facturării
serviciilor, indiferent dacă se încasează sau nu în acea perioadă de exercițiu, aceasta din urmă
rămânând o problemă a relațiilor financiare de decontare.
În contabilitate evidențierea veniturilor din activitatea de exploatare se realizează prin
conturile din grupa 70. venituri din vânzări de produse, prestări servicii, mărfuri. Această grupă
conține 8 conturi corespunzătoare provenienței veniturilor14 :
 701 – venituri din vânzarea produselor finite
 702 – venituri din vânzarea produselor semifabricate
 703 – venituri din vânzarea produselor reziduale
 704 – venituri din lucrări executate și servicii prestate
 705 – venituri din studii și cercetări
 706 – venituri din redevențe, locații de gestiune și chi rii
 707 – venituri din vânzări de mărfuri
 708 – venituri din activități diverse.
Aceste conturi sunt ca funcțiune conturi de pasiv se creditează cu veniturile aferente
livrărilor de bunuri și servicii și se debitează prin trecerea veniturilor la sfârșitul lunii asupra
contului 121 “profit și pierdere”.

14 Ristea M. Contabilitatea întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997, pagina 276

41 Veniturile din vânzări de mărfuri sunt întâlnite la întreprinderile comerciale, dar și la
alte tipuri de întreprinderi cu activitate de distribuție. Vânzările de mărfuri sunt evaluate la preț
de vânzare (preț ul pieței) exclusiv taxa pe valoarea adaugată.
Veniturile din producția vândută include veniturile din vânzarea de produse finite,
semifabricate, produse reziduale, executarea de lucrări, prestări de servicii, venituri din studii și
cercetări, venituri din redevențe, locații de gestiune și chirii, venituri din activitățile anexe.
Producția vândută este evaluată la preț de vânzare, exclusiv taxa pe valoarea adaugată.
Însumarea vînzărilor de mărfuri și a producției vândută, evaluată la preț de vânzare,
exclus iv reducerile de preț acordate clienților și TVA, duce la obținerea indicatorului cifra de
afaceri utilizat în caracterizarea mărimii întreprinderii și în analiza situației economico –
financiare. Veniturile din producția stocată reprezintă variația în plus (cazul stocajului, când
stocul final mai mare decât stocul inițial) sau în minus (cazul destocajului, când stocul final mai
mic decât stocul inițial), între valoarea la cost de producție a stocurilor de produse și producție în
curs de execuție, de la finel e perioadei și valoarea inițială a acestor stocuri, fără a lua în
considerare provizioanele constituite pentru depreciere. Variațiile de producție stocată se
determină pentru fiecare formă de produse stocate (produse finite, semifabricate, produse
rezidual e) cât și pentru producția în curs de execuție.
Veniturile din producția imobilizată reprezintă costul lucrărilor și cheltuielilor efectuate
de unitatea patrimonială, pentru ea însăși și înregistrate ca active imobilizate corporale și
necorporale.
Producți a stocată și producția imobilizată sunt venituri care nu generează încasări
monetare într -o perioadă imediat următoare; fiind surse de îmbogățire virtuale pentru
intreprindere, ele sunt evaluate din rațiuni de prudență, la nivelul costurilor de producție.
Suma algebrică dintre producția vândută, producția stocată și producția imobilizată
reprezintă producția exercițiului.
Venituri din subvenții de exploatare reprezintă sume primite cu titlu gratuit (purtătoare
de dobândă și nerambursabile) pentru finanțarea activității de exploatare, sume alocate din partea
statului colectivităților publice sau a altor unități patrimoniale.
Alte venituri de exploatare se referă la venituri care nu sunt legate de activitatea
normală, curentă de producție și desfacere sau fina nciară a întreprinderii și care se referă, fie la
operațiuni de gestiune fie la operațiuni de capital, cum sunt: despăgubiri și penalități încasate,

42 venituri din vânzarea activelor, cota parte din subvenția pentru investiții virată la alte venituri,
donați i, salarii neridicate prescrise și alte venituri extraordinare. Acestea sunt generate de15:
1. Operații de gestiune, adică de cheltuieli cu caracter extraordinar, dar efectuate în legătură
cu operațiile de gestiune curentă a firmei, cum sunt: pierdere de sto curi datorate
calamităților; pierderi din debite prescrise sau din debitori insolvabili și scoși din evidență;
valoarea despăgubirilor, amenzilor și penalităților datorate sau plătite; donații și subvenții
acordate sub formă de active circulante; alte chel tuieli extraordinare privind operațiile de
gestiune.
2. Operații de capital reprezentate de cheltuieli aferente activelor imobilizate corporale,
necorporale și financiare ieșite din patrimoniu (valoarea neamortizată a activelor corporale
și necorporale ieșite din patrimoniu; valoarea contabilă a imobilizărilor financiare ieșite din
patrimoniu), cât și alte cheltuieli extraordinare privind operațiile de capital.
3. Amortizări și provizioane, respectiv cheltuieli extraordinare efectuate ca urmare a
amortizărilor și provizioanelor cu caracter extraordinar cum sunt: cheltuieli pentru
constituirea provizioanelor reglementate; cheltuieli privind provizioanele pentru riscuri și
cheltuieli sau pentru deprecieri, cu caracter extraordinar; cheltuieli extraordinare privind
amortizarea imobilizărilor necorporale sau corporale.
Veniturile provenite din operații de gestiune,care se referă la activitatea de exploatare a
întreprinderii sunt cele provenite din primirea de donații de active circulante, drepturi de personal
neridicat e și prescrise, venituri din despăgubiri și penalități și alte venituri extraordinare din
operații de gestiune.
Veniturile provenite din operații de capital sunt venituri din vânzarea activelor
imobilizate, exclusiv taxa pe valoarea adaugată, subvențiile p entru investiții virate la rezultatul
exercițiului cât și alte venituri extraordinare din operații de capital.
Veniturile provenite din provizioane reprezintă venituri extraordinare din anularea sau
diminuarea provizioanelor (pentru riscuri și cheltuieli, și pentru deprecieri reglementate).
Suma veniturilor obținute din vânzarea de mărfuri din producția vândută, producția
stocată, producția imobilizată, subvenții de exploatare, alte venituri din exploatare și veniturile
din provizioane privind exploatarea formează veniturile din exploatare.

15 Ristea M., Contabilitatea întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997, pagina 297

43
2.1.2. Contabilitatea veniturilor financiare
Operațiunile financiare desfășurate de o unitate patrimonială generează venituri și
cheltuieli financiare structurate în conturi de rezultate. Veniturile aferente oper ațiilor financiare
sunt considerate în această categorie, indiferent de caracterul lor ordinar sau extraordinar.
Veniturile financiare sunt formate din următoarele categorii: venituri din participații,
venituri din alte imobilizări financiare, venituri din creanțe imobilizate, venituri din titluri de
plasament cedate, venituri din diferențe de curs valutar, venituri din dobânzi, alte venituri
financiare și venituri din provizioane.
Venituri din titluri de plasament reprezintă veniturile nete rezultate din v ânzarea
titlurilor de plasament, atunci când prețul de vânzare al acestor titluri este superior valorilor de
achiziție.
Venituri din diferențe de curs valutar reprezintă veniturile obținute din diferențe
favorabile de curs valutar, rezultate în urma lichid ării împrumuturilor și datoriilor în valută ale
unității și din diferențele favorabile de curs valutar aferente disponibilităților bancare în devize,
disponibilităților în devize existente în caserie, precum și existentului în conturile de acreditare în
devize.
Venituri din dobânzi includ dobânzile primite pentru disponibilitățile din conturile
bancare și pentru împrumuturile acordate.
Alte venituri financiare se referă la sconturile obținute de la furnizori și alți creditori cât
și alte venituri financiare .
Venituri din provizioane reprezintă venituri din diminuarea sau anularea provizioanelor
constituite în legătură cu activitatea financiară a întreprinderii cum sunt provizioanele pentru
deprecierea imobilizărilor financiare și pentru deprecierea titlurilo r de plasament.
2.1.3. Contabilitatea veniturilor extraordinare
Veniturile extraordinare cuprind veniturile obținute de societatea comercială din operații
care nu au un caracter normal, nefiind generate de activitatea curentă (de exemplu daunele
pretinse de deținătorii de polițe în urma producerii unor calamități).

44 Veniturile extraordinare sunt venituri rezultate din compensațiile primite pentru
eliminarea efectelor calamităților, pentru reamplasarea activităților productive în zone
defavorizate s au pentru descongestionarea zonelor urbane aglomerate dar și din despăgubirile
legate de exproprierea unor active pentru cauza de utilitate publică.
2.2.Contabilitatea cheltuielilor după felul lor
2.2.1 Contabilitatea cheltuielilor din exploatare
În structura lor, cheltuielile de exploatare cuprind mai multe elemente de cheltuieli cum
sunt16:
1. Valoarea consumurilor de materii prime, materiale auxiliare, combustibili, ambalaje,
piese de schimb, semințe și materiale de plantat, furaje și alte materiale consumabile
precum și: costul de achiziție al obiectelor de inventar folosite, costul materialelor
nestocabile, costul energiei și apei trecute direct pe cheltuieli, costul de achiziție al
animalelor și păsărilor, costul mărfurilor vândute.
2. Cheltuielile p rivind mărfurile (sau costul mărfurilor vândute) sunt constituite din prețul
de cumpărare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport, aprovizionare și alte
cheltuieli, accesorii legate de achiziția mărfurilor.
3. Cheltuielile cu materiile prime se refe ră la cheltuielile cu consumul de materii prime.
4. Cheltuielile cu energia și apa reprezintă costul de achiziție al energiei și apei consumate.
5. Cheltuielile cu lucrările și serviciile executate de terți
În această grupă de cheltuieli se cuprind mai multe ele mente, cum sunt: întrețineri și
reparații; redevențe, locații de gestiune și chirii; studii și cercetări, inclusiv sumele plătite pentru
contracte de cercetare; cheltuielile cu alte servicii prestate de terți, cum sunt: cheltuieli cu
colaboratorii externi; cu plata comisioanelor și onorariilor; cheltuieli de protocol, reclamă și
publicitate; cheltuieli cu deplasări, detașări, transferări; cheltuieli de poștă și taxe de
telecomunicații; cheltuieli cu serviciile bancare și alte cheltuieli.
6. Cheltuieli cu impoz itele, taxele și vărsămintele suportate de către intreprindere, cum sunt:
impozitul pe salarii, pe clădiri, pe terenuri; taxe asupra mijloacelor de transport; cotele
prevăzute de lege pentru constituirea fondurilor speciale de cercetare -dezvoltare.

16 Ristea M., Conta bilitatea întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997, pagina 250

45 7. Cheltui eli de personal care cuprind cheltuieli cu remunerațiile cuvenite personalului, în
sumă brută cât și alte cheltuieli de personal suportate de unitate.
8. Cheltuieli privind asigurările și protecția socială se referă la cheltuielile unității
referitoare la con tribuția la asigurările sociale, constituirea fondului de sănătate și la
constituirea fondului pentru ajutorul de șomaj.
9. Alte cheltuieli de exploatare includ pierderile din creanțe și alte cheltuieli de exploatare.
10. Cheltuieli cu amortizările și provizioane le se referă la cheltuieli de exploatare privind
provizioane pentru riscuri și cheltuieli și pentru deprecierea activelor imobilizate sau
circulante.
2.2.2. Contabilitatea cheltuielilor financiare
Cheltuielile financiare cuprind în structura lor urm ătoarele elemente17:
a) Pierderi din creanțe legate de participații reprezintă pierderile din creanțele imobilizate ale
întreprinderii.
b) Cheltuieli privind titlurile de plasament cedate, respectiv pierderea netă din vânzarea titlurilor
de plasament, adică dife rența nefavorabilă dintre valoarea contabilă a titlurilor de plasament
și prețul lor de cesiune.
c) Cheltuieli din diferențe de curs valutar sunt reprezentate de diferențele nefavorabile de curs
valutar, rezultate în urma lichidării creanțelor și datoriilor î n valută, diferențele nefavorabile
de curs valutar aferente disponibilităților bancare în devize, disponibilităților în devize
existente în caserie cât și existentul în conturile de acreditive în devize.
d) Cheltuieli privind dobânzile reprezintă dobânzile da torate sau plătite.
e) Alte cheltuieli financiare sunt reprezentate de sconturile acordate clienților, debitorilor sau
băncilor și alte cheltuieli financiare.
f) Cheltuieli cu amortizările și provizioanele sunt cheltuieli cu constituirea de provizioane
legate de activitatea financiară a întreprinderii (provizioane pentru riscuri și cheltuieli, pentru
deprecierea imobilizărilor financiare și a titlurilor de plasament), cât și cheltuieli financiare
privind amortizarea primelor de rambursare a obligațiunilor.

17 Ristea M., Contabilitatea întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997, pagina 260

46 2.2.3. Contabilitatea cheltuielilor extraordinare
Cheltuielile extraordinare sunt chetuieli efectuate de societatea comercială pentru
operații care nu au un caracter normal, nefiind generate de activitatea curentă (de exemplu
daunele pretinse de deți nătorii de polițe în urma producerii unor calamități).
Cheltuielile extraordinare sunt cheltuieli legate de calamități naturale sau alte evenimente
cu caracter extraordinar cum ar fi exproprierea unor active de utilitate publică.
2.3. Operații premergătoa re închiderii exercițiului financiar
Contabilitatea constituie componenta principală a sistemului informațional al unei
întreprinderi, servind în același timp și altor destinatari ai informației contabile. Datele
contabilității trebuie:
 să fie la îndemâna oricui are noțiuni despre piața afacerilor și asupra economiei în general și
care dorește să studieze informațiile furnizate cu o corectitudine suficientă;
 să permită investitorilor și creditorilor să -și facă o opinie asupra rezultatelor pe care le
așteapt ă de la intreprindere, asupra resurselor acesteia și asupra circumstanțelor care le pot
altera;
 să furnizeze indicații asupra obligațiilor sale și drepturilor acționarilor;
 să furnizeze date despre lichiditatea, solvabilitatea și mișcările de fonduri ale î ntreprinderii;
 să constituie pentru stat un instrument de cunoaștere în vederea determinării diferitelor
impozite, a veniturilor și averii întreprinderii, precum și a operațiunilor realizate de aceasta;
 în sfârșit să facă eventuale comentarii și să dea exp licații care să permită utilizatorilor să
exploateze mai bine datele.
În măsura în care obiectul contabilității este acela de a da o imagine fidelă a
patrimoniului, rezultatelor și situației financiare ale întreprinderii care a fost atins, o sinteză a
tuturor elementelor constitutive ale activității acesteia trebuie comunicată utilizatorilor care au
nevoie și au dreptul la aceasta. Acest deziderat este înfăptuit prin întocmirea unor documente
financiare ce prezintă într -o manieră sintetică, fidelă, clară și completă, respectând o anumită
periodicitate și anumite reguli de întocmire, ansamblul aspectelor economico -financiare ale
întreprinderii.

47 Documentele de sinteză contabilă pun în evidență cu ajutorul unor indicatori sintetici,
sub forma recapitulațiilor și centralizărilor, totalitatea aspectelor care pot conduce la formarea
unei judecăți asupra patrimoniului, situației financiare și rezultatelor întreprinderii.
Nevoile de informare periodică au condus la determinarea rezultatelor sau calcularea
unor mărimi necesare în stabilirea obligațiilor fiscale, pe etape de viață ale întreprinderii. Astfel
s-au creat o varietate de imagini temporale asupra exercițiului financiar.Referindu -ne la
realitățile țării noastre, conform reglementărilor actuale în materie contab ilă, se are în vedere,
pentru întocmirea unor documente financiare, durata unui an calendaristic.
Ansamblul aspectelor legate de situația întreprinderii la sfârșitul anului și al exercițiului
financiar este reflectat cu ajutorul bilanțului contabil. Elabor area acestuia trebuie să respecte
anumite reguli de întocmire, verificare, aprobare și publicare în scopul utilizării unei terminologii
precise și identice pentru toți utilizatorii informației contabile. Aceste reguli sunt prevăzute în
cadrul normelor cont abile cuprinse în legea contabilității nr. 82/1991 actualizata si republicată.
Tot în cadrul documentelor de sinteză contabilă se înscriu și “raportările trimestriale ale
agenților economici” a căror întocmire e reglementată prin norme metodologice ale Min isterului
Finanțelor emise anual.
Legea contabilității, în articolul 27 aliniatul 1, prevede că “bilanțul contabil se
întocmește obligatoriu anual, …”, iar în aliniatul 4, “exercițiul financiar începe la 1 ianuarie și se
încheie la 31 decembrie, cu excepți a primului an de activitate când aceasta începe la data
înființării respectiv înmatriculării, potrivit legii, a persoanelor” (art.1) “regii autonome, societăți
comerciale, instituții publice, unitățile cooperatiste, asociațiile și celelalte persoane juridi ce,
precum și persoanele fizice care au calitatea de comerciant …”18.
O relativă stare de inconsistență este introdusă atunci când legea contabilității la art. 19
prevede că “în contabilitate, profitul sau pierderea se stabilește lunar”19. Orice persoană f izică sau
juridică, având calitatea de comerciant trebuie să controleze prin inventar cel puțin odată pe an,
existența și valoarea elementelor de activ și de pasiv ale patrimoniului întreprinderii.
Apoi, la încheierea exercițiului, persoanele în cauză treb uie să întocmească
documentele de sinteză, ținând cont de înregistrările contabile care au fost realizate pe parcursul

18 Legea contabilității nr 82/1991art 27, alin 1 ,republica tă in M.O.nr. 454din 18.06.2008

19 Legea contabilității nr 82/1991,art 19 republicată in M.O.nr. 454 din 18.06.2008

48 exercițiului și de inventar. Inventarierea are ca scop principal stabilirea situației reale a
patrimoniului și presupune recenzarea tutur or elementelor patrimoniale, precum și a bunurilor
deținute cu orice titlu, aparținând altor persoane juridice sau fizice.
Inventarierii trebuie să i se acorde atât o importanță de ordin cantitativ cât și una de
ordin calitativ. Practica românească a mizat multă vreme, aproape în exclusivitate, pe
dimensiunea cantitativă a procesului de inventariere. În felul acesta, prin inventar, se realiza
punerea de acord a cantităților și valorilor relevate de conturi cu cele stabilite prin recenzare, la
sfârșitul exer cițiului. Numeroasele diferențe erau regularizate, adică înregistrate în conturi,
ținând cont de natura și cauzele acestora. În acest mod, această dimensiune își menține valoarea
sa operațională și astăzi. Deosebirea este că prin reforma contabilității urm ând linia evoluțiilor
sistemelor contabile, la nivel european și internațional, se mizează din ce în ce mai mult și pe
latura calitativă a procesului de inventariere. Această latură este legată de evaluare și, la modul
general, de aplicarea unui pachet de postulate și de principii contabile fără de care atributele de
conformitate cu regulile de sinceritate, de conformitate cu realitatea, de importanță semnificativă
nu ar fi posibile în lumea conturilor. Odată realizată această dimensiune, alături de control ul
integrității materiale, inventarul presupune și un control al justei dimensionări a patrimoniului
net și a rezultatului, ceea ce ar însemna controlul integrității financiare a patrimoniului.
Agregarea datelor în vederea constituirii documentelor de sint eză sau de raportare
constituie un proces complex care se concretizează într -un șir de lucrări, unele dintre ele având
un caracter preliminar, iar altele reprezentând întocmirea propriu -zisă a acestora.
Lucrările preliminare sau pregătitoare le preced pe c ele de completare propriu -zise și au
rolul de a verifica, de a efectua înregistrări de sfârșit de exercițiu și de a centraliza datele. Astfel,
ele constituie premisa pentru întocmirea documentelor financiare și în același timp, pentru
asigurarea reflectări i cât mai fidele a situației economico -financiare a întreprinderii.
Asemenea lucrări sunt numeroase, numărul și complexitatea lor crescând proporțional
cu mărimea perioadei pentru care se întocmesc documentele de sinteză.
Lucrările pregătitoare sunt efectu ate fie de către personalul contabil, fie de către
conducătorul compartimentului financiar -contabil al întreprinderii.

49 2.3.1. Verificarea înregistrării corecte în conturi a tuturor operațiilor
Această primă etapă a lucrărilor pregătitoare este neces ară și subînțeleasă în vederea
elaborării oricărei lucrări de sinteză contabilă trimestrială sau anuală. Ea asigură acuratețea
informațiilor contabile care, prin prelucrări specifice, se transformă în indicatori economico –
financiari ai documentelor de sint eză.
O asemenea verificare urmărește, în primul rând, dacă s -au întocmit documentele
justificative pentru toate operațiile economice ale perioadei de gestiune avute în vedere, precum
și dacă aceste documente au fost prinse în totalitate în circuitul contab il.
Acest gen de verificare este una de formă, pe care profesionistul contabil, bazându -se
pe experiența sa, o poate face parcurgând sumar situația conturilor sintetice și analitice, mai
precis, a soldurilor inițiale și a rulajelor lor.
În al doilea rând v erificarea înregistrării corecte a operațiilor economice presupune o incursiune
mai profundă care vizează calitatea datelor. Este vorba de controlul legalității și sincerității
datelor înregistrate în conturi.
În acest sens personalul contabil urmărește co nformitatea înregistrărilor cu regulile și
procedurile legale sau, în lipsa reglementărilor, cu principiile general admise.
De asemenea se verifică sinceritatea informațiilor contabile care trebuie să dea o
descriere adecvată, loială, clară și completă a o perațiilor, evenimentelor și situațiilor.
2.3.2. Verificarea concordanței dintre contabilitatea sintetică și cea
analitică
Având în vedere că pentru unele elemente patrimoniale se conduce și o evidență
operativă este necesar să se asigure o deplină concordanță a acesteia cu contabilitatea analitică
sau direct cu contabilitatea sintetică, după caz. Eventualele discordanțe identificate se corectează
în vederea asigurării unei baze unitare de pornire în elaborarea lucrărilor de sinteză contabilă
trimes triale și anuale.
Erorile pot să apară fie în conducerea evidenței operative, fie a contabilității analitice,
respectiv a contabilității, fie concomitent, în evidența operativă și contabilitate.
Modalitățile concrete de verificare a concordanței diferă în funcție de metoda de
organizare a evidenței la locurile de păstrare a stocurilor și mijloacelor bănești permanent sau
intermitent.

50 În cazul neconcordanței dintre evidența operativă și contabilitate, pentru depistarea
erorilor, verificările se succed în ord inea inversă a operațiilor de înregistrare.
Verificarea concordanței dintre contabilitatea sintetică și cea analitică urmează imediat
verificării dintre evidența operativă și contabilitatea analitică și are drept scop asigurarea unor
informații contabile e xacte. În cadrul conturilor sintetice, care sunt supuse apoi prelucrării în
vederea obținerii lucrărilor de sinteză trimestriale și anuale.
Asigurarea concordanței dintre contabilitatea analitică și cea sintetică presupune
verificarea și punerea de acord, în cazul unor eventuale erori, a totalului rulajelor și soldurilor
analitice unui cont sintetic cu elementele ale aceluiași cont furnizate de contabilitatea sintetică.
În acest scop se pot folosi mai multe metode:
 întocmirea de balanțe analitice pentru ace le conturi sintetice care se dezvoltă în analitic.
Sumele și soldurile conturilor analitice rezultate din balanțele analitice se totalizează și se
confruntă cu sumele debitoare sau creditoare precum și cu soldul contului sintetic
corespunzător;
 folosirea, în cazul formei de înregistrare contabilă “pe jurnale”, a jurnalelor -situații auxiliare
care au coloane distincte pentru conturi analitice, ale căror sume totalizate se confruntă cu
soldurile sintetice;
 în situația în care se utilizează echipamentele infor matice pentru prelucrarea și înregistrarea
datelor în contabilitate, corelația dintre evidența analitică și sintetică se realizează automat,
pentru că datele pentru contabilitatea sintetică se obțin prin prelucrarea și totalizarea datelor
privitoare la con tabilitatea analitică.
În cazul lucrărilor de sinteză anuale verificările dintre evidența operativă și contabilitate
și între contabilitatea analitică și cea sintetică pot fi urmate, facultativ, de întocmirea balanței de
verificare a conturilor sintetice.

2.3.3.. Întocmirea balanțelor de verificare înaintea inventarierii

Prin sistemul de balanțe se controlează relațiile de echilibru între debitul și creditul
conturilor, între înregistrarea cronologică și cea sistematică, între elementele valorice al e
conturilor analitice și cele ale conturilor sintetice. De o semnificație deosebită este controlul

51 înregistrării în conturi a tuturor operațiilor, deci a documentelor justificative, prin confirmarea
sau infirmarea egalității între totalul rulajelor debito are sau creditoare din balanță cu totalul
rulajelor determinat prin registrul general.

2.3.4.. Inventarierea generală a patrimoniului

Regulamentul privind aplicarea Legii contabilității, în capitolul IV prezintă principalele
coordonate referitoare la inventarierea generală a patrimoniului20
 în funcție de natura și complexitatea activităților, unitățile patrimoniale au obligația să
asigure:
1. stabilirea perioadelor;
2. organizarea și numirea persoanelor împuternicite să efectueze inventarierea;
3. pregătirea condițiilor necesare efectuării inventarierii;
4. înregistrarea în contabilitate a tuturor operațiilor aferente exercițiului;
5. efectuarea faptică a inventarierii;
6. determinarea rezultatelor inventarierii și valorificarea acestora.
 inventarierea se efectuează l a locurile de existență, de depozitare sau păstrare a bunurilor,
prin numărare, cântărire, măsurare sau prin alte mijloace de determinare a existenței faptice a
acestora.
 toate elementele patrimoniale inventariate, grupate pe gestiuni și categorii de bunur i, se
înscriu în liste de inventariere, care se semnează de persoanele înputernicite să efectueze
inventarierea.
 bunurile ce aparțin altor persoane fizice sau juridice (în custodie, consignație, prelucrare,
închiriere) se inventariază și se înscriu în list e separate. O copie de pe aceste liste se
transmite, de regulă, și persoanei juridice sau fizice, după caz, căreia îi aparțin bunurile
respective.
 cu ocazia inventarierii disponibilitățile aflate în conturile de la bănci, precum și creanțele și
datoriile f ață de terți sunt supuse, de regulă, verificării și confirmării pe baza extraselor de
cont sau punctajelor reciproce în funcție de necesități, după caz.

20 Legea contabilității nr 82/1991, republicată in M.O.nr. 454 din 18.06.2008

52  pentru toate celelalte elemente patrimoniale, de activ și de pasiv, cu ocazia inventarierii se
verifică realitatea soldurilor conturilor respective. Pentru bunurile depreciate, inutilizabile
sau detriorate, fără desfacere sau greu vandabile, comenzi în curs, abandonate sau sistate,
precum și pentru creanțele și datoriile incerte ori în litigii se întocmesc de regulă liste de
inventariere separate.
 evaluarea elementelor patrimoniale, cu ocazia inventarierii, se realizează după cum urmează:
1. bunurile de natura imobilizărilor, stocurile și celelalte bunuri sunt evaluate la valoarea
actuală, denumită valoare de i nventar. Diferențele între soldurile scriptice
corespunzătoare bunurilor respective și stocurile cu ocazia inventarierii se înregistrează în
contabilitate ca plusuri sau minusuri de inventar, după efectuarea, în prealabil, a
compensărilor admise, de regulă , numai în cazurile în care există riscul de confuzie între
acestea, pentru aceeași perioadă de gestiune.
2. creanțele și datoriile sunt evaluate la valoarea lor nominală.
3. bunurile depreciate, inutilizabile sau deteriorate, fără desfacere sau greu vandabile,
comenzile în curs, abandonate sau sistate sunt evaluate la valoarea de utilitate a fiecărui
element, în funcție de utilitatea bunului în unitatea respectivă și de prețul pieței.
4. deasemenea, creanțele și datoriile incerte sunt evaluate la valoarea lor de ut ilitate,
stabilită în funcție de valoarea lor probabilă de încasat, respactiv de plată.
5. creanțele, datoriile, precum și disponibilitățile în devize sunt evaluate la cursul în vigoare
în ultima zi a exercițiului.
6. titlurile imobilizate sunt evaluate la valoa rea de utilitate pe care o reprezintă pentru
unitatea patrimonială, iar titlurile de plasament, la cursul mediu al ultimei luni a
exercițiului sau la valoarea probabilă de negociere, după caz.
 rezultatele inventarierii sunt consemnate într -un proces verbal de inventariere care cuprinde:
perioada și gestiunile inventariate; persoanele care au efectuat inventarierea; plusurile și
minusurile constatate; compensările efectuate; bunurile depreciate; creanțele și datoriile
incerte sau în litigiu; valorificarea re zultatelor inventarierii; constituirea și regularizarea
provizioanelor; alte elemente privind concluziile și propunerile referitoare la inventarierea
patrimoniului unității.
Structura cea mai complexă a listelor de inventariere este cea care se referă la v alorile
materiale.

53 În cazul stocurilor, o astfel de listă poate fi utilizată în condițiile în care unitatea
patrimonială a recurs la metoda inventarului permanent în vederea realizării gestiunii și
contabilității acestor bunuri.
Registrul inventar regrupea ză datele de inventar structurate după natura elementelor
inventariate și modul de evaluare a acestora. El trebuie să fie suficient de detailat pentru a
justifica conținutul fiecărui post bilanțier.
În țara noastră, în conformitate cu normele de utilizare a registrelor contabile registrul
inventar cuprinde numai date valorice.

2.3.5.. Regularizarea diferențelor constatate

Pentru o corectă înregistrare în contabilitate a modului de regularizare a diferențelor
constatate la inventariere, trebuie avuți în vedere mai mulți factori:
 natura diferențelor: plusuri sau minusuri;
 categoria patrimonială pentru care se constată diferențe: stocuri, mijloace fixe, mijloace
bănești;
 faza din circuitul economic al întreprinderii în care apare categoria patrimonială;
 cauzele care generează diferențele;
 natura operației de constatare a diferențelor: curentă sau extraordinară;
 natura întreprinderii: intreprindere comercială “en -gros” sau “en -detail”, intreprindere cu
capital privat sau cu capital de stat.
Soluția de regu larizare trebuie să corespundă, în principiu, unei reguli. Elementele care
apar în contrapartida patrimonială pentru care se face regularizarea diferențelor trebuie să
corespundă definițiilor elementelor care compun situațiile financiare.
Din punct de vede re al categoriei patrimoniale inventariate, plusurile sunt asimilate
intrărilor de bunuri.
În cazul stocurilor trebuie să se realizeze o distincție între stocurile rezultate din
aprovizionări și stocurile rezultate din producție.
Operațiile au în general un caracter curent. Ca atare, plusurile constatate la stocurile din
aprovizionări conduc la scăderea cheltuielilor, iar cele constatate la stocurile din producție

54 conduc la o creștere de venituri. Astfel plusurile sau minusurile constatate la inventariere se vor
evidenția în contabilitatea agentului economic astfel:
 plusurile de materii prime constatate în depozite:

data
inventarului
301 “Materii prime” = 601 “Cheltuieli cu materiile
prime

 plusu rile de obiecte de inventar:

data
inventarului
303 “Materiale de natura
obiectelor de inventar” = 603 “Cheltuieli privind materiale de natura
obiectelelor de inventar”

 plusurile de materiale consumabile:

data
inventarului
302 “Materiale consumabi le” = 602 “Cheltuieli cu materialele consumabile”

 plusurile de mărfuri la o intreprindere comercială “en -gros”:

data
inventarului
371 “Mărfuri” = 607 “Cheltuieli privind mărfurile”

 plusurile de mărfuri la o intreprindere comercială “en -detail”:

data
inventarului
371 “Mărfuri” = %
607 “Cheltuieli privind mărfurile”
378 “Diferențe de preț la mărfuri”
4428 “TVA neexigibilă”

 plusurile de amba laje:

data
inventarului

55 381 “Ambalaje” = 608 “Cheltuieli privind ambalajele”

 plusurile de produse finite:

data
inventarului
345 “Produse finite” = 711 “Venituri aferente costurilor
stocurilor de produse”

 minusurile de materii prime:

data
inventarului
601 “Cheltuieli cu materiile prime” = 301 “Materii prime”

 minusurile de materiale consumabile:

data
inventarului
602 “Cheltuieli cu materialele consumabile”
= 302 “Materiale consumabile”

 minusurile de mărfuri la o intreprindere comercială “en -gros”:

data
inventarului
607 “Cheltuieli privind mărfurile” = 371 “Mărfuri”

 minusurile de mărfuri la o intreprindere comercială “en -detail”:

data
inventarului
%
607 “Cheltuieli privind mărfurile”
378 “Diferențe de preț la mărfuri”
4428 “TVA neexigibilă” = 371 “Mărfuri”

 minusurile de ambalaj:

data
inventarului
608 “Cheltuieli privind ambalajele” = 381 “Ambalaje ”

 minusurile de produse finite:

56 data
inventarului
711 “Venituri aferente costurilor
stocurilor de produse” = 345 “Produse finite”

În cazul minusurilor generate de calamitățile naturale se va utiliza contul de cheltuieli
extraordinare 6588 “Alte ch eltuieli de exploatare” astfel:

 minusurile de materii prime:

data
inventarului
6588 “ Alte cheltuieli de exploatare ” = 301 “Materii prime”

 minusurile de materiale consumabile:

data
inventarului
6588 “ Alte cheltuieli de exploatare ” = 302 “Mate riale consumabile”

 minusurile de mărfuri la o intreprindere comercială “en -gros”:

data
inventarului
6588 “ Alte cheltuieli de exploatare ” = 371 “Mărfuri”

 minusurile de mărfuri la o intreprindere comercială “en -detail”:

data
inventarului
%
6588 “ Alte cheltuieli de exploatare ”
378 “Diferențe de preț la mărfuri”
4428 “TVA neexigibilă” = 371 “Mărfuri”

 minusurile de produse finite:

data
inventarului
6588 “ Alte cheltuieli de exploatare “ = 345 “Produse finite”

În cazul minusurilor cauzate de unele persoane fizice sau juridice imputarea prejudiciului
în contul persoanelor vinovate se evidențiază prin debitarea fie a contului 4282 “Alte creanțe în

57 legătură cu personalul”, dacă persoanele vinovate sunt salariați ai întreprinderii, fie a contu lui
461 “Debitori diverși”, în toate celelalte cazuri; contrapartida creanței este un venit (fie venituri
din exploatare, contul 758 “Alte venituri din exploatare”, în cazul stocurilor, fie venituri
extraordinare, contul 7583 “Venituri din vanzarea activel or si alte operatii de capital”, în cazul
mijloacelor fixe).

2.4. Stabilirea rezultatului exercițiului într -o societate comercială

Fiecare tip de activitate (exploatare, financiară și extraordinară) este generatoare de
fluxuri de cheltuieli, venituri ș i rezultate. Datorită faptului că contul de profit și pierderi din țara
noastră se prezintă în format listă rezultatul curent provenit din activitățile de exploatare și
financiare se pot delimita de rezultatul extraordinar, știind că acesta este caracteriz at printr -o
variație semnificativă de la un an la altul și de la o intreprindere la alta. Această delimitare este
necesară datorită faptului că rezultatul curent este un indicator important în aprecierea
performanțelor activității oricărei întreprinderi. S tabilirea rezultatelor se realizează pe baza
contului de profit și pierderi care oferă informații despre rezultatele aferente atât exercițiului
încheiat cât și precedent.

2.4.1 . Stabilirea rezultatului din exploatare

Rezultatul din exploatare s e stabilește prin compararea veniturilor din exploatare (venituri
din vânzări de mărfuri, venituri din producția vândută, venituri din producția stocată, venituri din
producția imobilizată, venituri din subvenții de exploatare, alte venituri de exploatare, venituri
din provizioane privind exploatarea), cu cheltuielile de exploatare (cheltuieli privind mărfurile,
cheltuieli cu materiile prime, cheltuieli cu materialele consumabile, cheltuieli cu energia și apa,
alte cheltuieli materiale, cheltuieli cu lucrăr ile și serviciile executate de terți, cheltuieli cu
impozite și taxe, cheltuieli cu remunerațiile personalului, cheltuieli privind asigurările și
protecția socială, alte cheltuieli de exploatare, cheltuieli cu amortizările și provizioanele), rezultat
care poate fi profit (când veniturile sunt excedentare cheltuielilor aferente), sau pierdere (când
cheltuielile sunt excedentare veniturilor aferente).

58 2.4.2. Stabilirea rezultatului financiar

Rezultatul financiar se obține din diferența dintre veniturile financiare (venituri din
participații, alte imobilizări financiare și creanțe imobilizate, venituri din titluri de plasament,
venituri din diferențe de curs valutar, venituri din dobânzi, alte venituri financiare, venituri din
provizioane) și cheltuielile financiare (pierderi din creanțe legate de participații, cheltuieli
privind titlurile de plasament cedate, cheltuieli din diferențe de curs valutar, cheltuieli privind
dobânzile, alte cheltuieli financiare, cheltuieli cu amortizările și provizioanele). Re zultatul
financiar poate fi ca și cel din exploatare pozitiv când veniturile depășesc cheltuielile, sau
negativ când veniturile nu acoperă cheltuielile financiare .
2.4.3. Stabilirea rezultatului extraordinar

Rezultatul extraordinar al exercițiului rezultă din diferența dintre veniturile
extraordinare rezultate din compensațiile primite pentru eliminarea efectelor calamităților, pentru
reamplasarea activităților productive în zone defavorizate sau pentru descongestionarea zonelor
urbane aglomerate d ar și din despăgubirile legate de exproprierea unor active pentru cauza de
utilitate și cheltuielile extraordinare legate de calamități naturale sau alte evenimente cu caracter
extraordinar cum ar fi exproprierea unor active de utilitate publică.

2.4.4. Stabilirea rezultatului brut al exercițiului

Rezultatul brut al exercițiului se obține prin însumarea rezultatului din exploatare cu
rezultatul financiar și rezultatul extraordinar.
Rezultat din exploatare(+/ -) + Rezultatul financiar(+/ -) = Rezult at curent al exercițiului(+/ -)
Rezultatul curent al exercițiului(+/ -) + Rezultatul extraordinar al exercițiului(+/ -) = Rezultatul
brut al exercițiului(+/ -)
unde (+/ -) semnifică: (+) = profit;
(-) = pierdere.

59 2.4.5. Stabilirea rezultatu lui net al exercițiului
La nivel global, adică pentru ansamblul activității, intreprinderea suportă cheltuiala cu
impozitul pe profit, fiind considerată o remunerare a factorului “stat”, ca participant la circuitul
economic. În consecință rezultatul net al exercițiului se determină pe baza relației:
Rezultatul curent al exercițiului(+/ -) + Rezultatul extraordinar al exercițiului(+/ -) –
Cheltuiala cu impozitul pe profit = Rezultatul net al exercițiului(+/ -),
unde (+/ -) semnifică: (+) = profit;
(-) = pierdere.

2.4.6. Repartizarea profitului

Ca ultim moment al evidențierii rezultatului exercițiului, repartizarea profitului este
actul de decizie al proprietarilor, al adunării generale a acționarilor și asociaților, fără nici un fel
de restricți i normative decât în cazul regiilor autonome sau al societăților comerciale, în care
principalul acționar este statul.
Oricum, la repartizarea profitului este bine să se manifeste prudența, în legătură cu:
 cunoașterea perspectivei și a conjuncturii pieței, în care acționează firma;
 interesele de dezvoltare și controlul patronal;
 buna înțelegere cu sindicatele privind premierea angajaților.
Sintetizând problemele, trebuie să arătăm că principalele destinații, pe care le poate
primi profitul, sunt următoarele :
 majorarea capitalului social în funcție de unele necesități dinainte stabilite;
 formarea fondului de participare la profit a salariaților;
 constituirea fondului de dezvoltare pentru investiții;
 dividendele cuvenite acționarilor și asociaților.
Evidența r epartizărilor efectuate în cursul anului de gestiune pe seama profitului, se
contabilizează în contul de activ 129 “Repartizarea profitului”, care se debitează cu toate sumele
repartizate din profit pe destinațiile hotărâte și se închide după depunerea bil anțului anual prin
creditarea sa cu contul 121 “Profit și pierdere”.

60 Pe parcursul anului, orice fel de repartizări efectuate din profit, trebuie să se regăsească
în următoarea combinație contabilă:
data
inventarului
129 “Repartizarea
profitului” = %
101 “Capital
social”
1061 “Rezerve
legale”
1063 “Rezerve
statutare”
1068 “Alte
rezerve“
457 “Dividende
de plată”

Sunt cazuri, în care din profitul net al agentului economic se reportează pentru anul
următor de gestiune, ca o măsură de prevedere pentru preîn tâmpinarea diminuării rentabilității
sau chiar apariția unor pierderi, dacă din situațiile conjuncturale rezultă o astfel de perspectivă:
 de regulă, reportarea se face la finele anului când se cunoaște și mărimea absolută a
profitului, prin operațiunea:
data
inventarului
121 “Profit și
pierdere” = 117 “Rezultatul
reportat”

 imediat ce începe noul an de gestiune, pentru care s -a făcut reportarea, se face operațiunea:
data
inventarului
117 “Rezultatul
reportat” = 121 “Profit și
pierdere”

61
Se observă d in cele de mai sus că contul 117 “Rezultatul reportat” este un cont
bifuncțional, care blochează pe credit profitul, iar pe debit pierderea, reportate pentru viitorul
exercițiu financiar.
Închiderea exercițiului financiar în materie de profit, se face dife rit în funcție de
prevederile normativelor financiare și fiscale:
 se decontează profitul repartizat în cursul anului (soldându -se contul respectiv).

data
inventarului
121 “Profit și
pierdere” = 129 “Repartizarea
profitului”

 eventuala diferență de pro fit nerepartizată poate afecta capitalul sau poate fi reportată pentru
eventualități, astfel:
data
inventarului
121 “Profit și
pierdere” = %
101 “Capital
social”
117 “Rezultatul
reportat”

În această situație contul de profit și pierdere se închide îna inte de bilanț, majorând
capitalul sau creând rezerve pentru exercițiul viitor în funcție de hotărârea asociaților întrucât și
capitalul este al lor.
 dacă normativele financiare o cer, atunci operațiile blocate în anumite conturi pe parcursul
exercițiului anual, se blochează ca atare și în bilanț. Abia după aprobarea de către Adunarea
Generală a Asociaților și Acționarilor, dar și de către financiar -fiscale a bilanțului, are loc
închiderea operațiunilor de repartizare evidențiate în anul precedent, astfel:

62 data
inventarului
121 “Profit și
pierdere” = 129 “Repartizarea
profitului”

Oricum, indiferent de varianta de închidere anuală a exercițiului financiar, folosită cu
respectarea legislației financiare, gestiunea următoarei perioade începe cu contul 12 1 "Profit și
pierdere" și 129 “Repartizarea profitului”, închise (soldate), prima operațiune fiind însă,
preluarea în contul de profit și pierdere a rezultatului reportat din anul precedent.
Sunt situații, în care numeroși agenți economici încheie exerciți ul financiar cu pierderi.
Trebuie în primul rând să nu neglijăm că pe parcursul anului s -au efectuat repartizări pe cadrul
unui profit sperat, chiar dacă în sume mai mici și, care la vremea respectivă au fost înregistrate
astfel:
data
inventarului
129 “ Repartizarea
profitului” = Conturi care arată destinația dată
pentru profitul sperat

Aceste repartizări, precum și pierderile nete, implică o rezolvare specifică situației în
vederea închiderii exercițiului anual:
 se închid repartizările efectuate în tim pul anului:

data
inventarului
121 “Profit și
pierdere” = 129 “Repartizarea
profitului”

 în parte sau integral, pierderile pot fi reportate pe anul viitor, sperându -se la recuperarea lor
prin formula:

63 data
inventarului
117 “Rezultatul
reportat” = 121 “Profit și
pierdere”

Și obligatoriu, preluarea pierderii repartizate cu ocazia deschiderii conturilor pentru
următorul an de gestiune:

data
inventarului
121 “Profit și
pierdere” = 117 “Rezultatul
reportat”

 în sfârșit, după parcurgerea tuturor ac estor etape, dacă situația se menține, pierderea din
contul 121 “Profit și pierdere” se închide pe seama diminuării capitalului social prin
operațiunea:
data
inventarului
101
“Capital social” = 121 “Profit
și pierdere”
În acest caz, se înțeleg e că asupra contabilizării operațiilor de închidere a pierderilor
acționează reglementările financiare, dacă operațiunile pot fi făcute înainte sau după aprobarea
bilanțului anual.Sinteza operațiunilor de închidere a veniturilor și cheltuielilor, de formar e și
repartizare a profitului, reflectat în cele din urmă în contul 121 “Profit și pierdere” se redau într –
un tablou sintetic ce constituie anexă la bilanțul contabil anual cu obligativitatea publicării lor
după o schemă mai simplificată.
Montajul contabil al determinării și repartizării rezultatelor exercițiului ne arată, că sub
aspect tehnic, lucrurile sunt bine puse la punct, tocmai ca urmare a faptului că în noul sistem de
contabilitate, închiderea veniturilor și cheltuielilor în vederea determinării be neficiului sau
pierderii, este considerat moment de calcul sintetic de mare finețe, cu soluții neinterpretabile, dar
suficiente pentru a face față or icărui caz.

64 Capitolul 3

Prezentarea generală a societății comerciale S .C.NICOLE PLANT S.R.L.

3.1.Elem ente de identificare ale societǎții
Denumirea societății: S.C. NICOLE PLANT S.R.L.FOCȘANI
Reprezentată de TOMA NICOLE -asociat unic,( în calitate de fondator).
Forma juridică a societății :
Persoană juridică română organizată sub forma unei societăți comerci ale cu răspundere
limitată,care își desfășoară activitatea în conformitate cu legile țării și a prezentului statut.
Înregistrată la Registrul Comerțului J39/239/2007
Cod unic de inregistrare:18510622
Sediul societății : este în com. URECH EȘTI ,jud.VRANCEA
Capital social subscris și vărsat de asociat unic este 200 de lei,în numerar.Capitalul social se
divide în 20 părți sociale egale și indivizibile,numerotate de la 1 la 20, în valoare de 10 lei
fiecare,aparținând în întregime asociatului unic -TOMA NICOLE
3.2.Obiect de activitate
Obiectul de activitate al societății cuprinde urmatoarele activități după cum urmează:
Domeniul principal:
472 Comerț cu amănuntul al produselor alimentare,băuturilor și al produselor din tutun,în
magazine specializate
Activitatea pr incipală:
4729 Comerț cu amănuntul,în magazine specializate,al altor produse alimentare (inclusiv
miere de albine).
3.3.Relații clienți
Societatea enumeră printre clienții săi, cumpărători din toate categoriile sociale.

65 Relații furnizori :SC Elmiplant SR L;SC Bioplant SRL;SC Ofigal SRL;SC Herbagen SRL;SC
Plant Extract SRL; SC Aromaplant SRL .

3.4.Perspective de dezvoltare

Strategia de dezvoltare a societății pe termen scurt/mediu ține cont de posibilitatea
dezvol tării unor activități similare , având ca scop imediat acapararea, iar apoi fidelizarea unor
segmente de piață. În sensul celor precizate, societatea a inițiat demersurile necesare pentru
deschiderea unor reprezentanțe unice interesate de câștigarea unui segment dintr -o piaț ă
europeană în form are.
Orientarea spre aceste grupuri țintǎ s-a facut dupǎ studierea atentǎ a tendințelor,a pieț elor
de profil din tarile Uniunii Europene . Ca perspective se va incerca, în princi palele orașe ale
țării(Sibiu,Brașov,Cluj ,București),dezvoltarea unui lanț de ma gazine cu același domeniu de
activitate.Ele vor avea aceeași fațadă exterioară,aceeași firmă (nume,tip de scris,culoare)si
decorațiuni interioare.
În ceea ce privește produsele oferite, acestea vor fi identice în toate orașele,fără diferențe
notabile.Intr -un cuvânt,produsele vor fi aceleași pentru intreg lanțul de magazine tinând cont de
gusturile clienților din fiecare oraș și incercând o cât mai bună satisfacere a cerințelor generale
indiferent de zona de proveniența.
Dezvoltarea unui lanț de magazine e ste o politică necesară pentru atingerea unor scopuri
pe termen mediu și lung(formarea unei clientele fidele,mărirea profitului societații).
Întreaga atenție a societății este îndrept atǎ asupra cererii de pe piață, aprovizionarea fiind
programată și organi zată în funcție de aceasta. Așadar acest proces de aprovizionare al firmei
poate fi reprezentat prin urmatoarea schemă logică:

66

Figura nr.3. 1

3.5.Organigrama S.C.NICOLE PLANT S.R.L.FOC ȘANI
Organigrama S.C. NICOLE PLANT S.R.L. aparține unui sistem ierarhic liniar :
 Toma Nicole – manager principal si administrator, vechime în cadrul societății 5 ani,
pregătire profesională -limbi straine.Specializare în:management,relații economice.
 Patraș cu Ioana – director economic, vechime în cadrul societății 4 ani,pregătire
profesională economist. Experiența profesi onală : expert contabil din 2000 , memb ru activ
CECCAR -FOCSANI; peste 1 5 ani în structuri de conducere a unor întreprinderi cu
capital majoritar de stat și/sau privat;
 Colceag Corn elia – director execut iv ,vechime în cadrul unității 5 ani, pregătire
profesională economist;
 Personal – 4persoane. Experiența profesională: personal specializat în funcție de
specificul activității și responsabilităților atribuite în cadrul societății(res pectiv asistenți
de farmacie -absolvenți ai Scolii Postliceale” VASILE ALECSANDRI ” din Focșani).
Principalul avantaj este acela al clarității și simplicității în organizare: fiecare angajat își cunoaște
locul în ierarhie si știe cui îi este subordonat. Un a lt avantaj este dat de faptul că informațiile
circulă pe canale sigure, în ambele sensuri, și la faptul că se poate executa un control riguros,
care poate favoriza eliminarea posibilelor erori ce pot să apară în sistem. Acest tip de sistem
permite realizar ea unei legături strânse cu strategia prin desemnarea activităților „cheie” ca Solicitări ale clienților Primirea solicitărilor clienților

Analiza
stocurilor Informarea
clientului
Aprovizionare, depozitare
mărfuri Livrare mărfuri

67 departamente funcționale. Structura organizatorică a firmei este influențată de factori de politică
tehnologică și socială.
În elaborarea structurii organizatorice a S.C. NICOLE PLANT S.R.L., managerul general
trebuie să aibă în vedere că nu există o organizare ideală și nici reguli universal
valabile. Structura organizatorică va fi elaborată încât să permită îndeplinirea strategiei firmei.În
vederea rentabilizării activității so cietatea și -a simplificat organigrama de funcționare respectând
principiile de organizare a unei societăți:

Figura nr .3.2

TTOOMMAA NNIICCOOLLEE
MMaannaaggeerr PPrriinncciippaall
PATRA ȘCU IOANA
Director Executiv COLCEAG CORNELIA
Director economic

68 Capitolul 4

Studiu de caz privind analiza cheltuielilor, veniturilor și a rezultatului
exerciți ului la S.C. NICOLE PLANT S.R.L.FOCȘANI
4.1. Înregistrarea în contabilitatea societății a operațiuni lor efectuate

În cursul lunii decembrie în cadrul societății comerciale NICOLE PLANT S.R.L au loc
următoarele operații contabile:
 societatea se aprovizi onează cu marfă:

data:
1 decembrie
371 “Mărfuri”

= %
401 “Furnizori”
378 “Diferențe de preț la
mărfuri”
4428 “TVA neexigibilă” 37.200
20.000
10.000

7.200

4426 “TVA deductibilă” data:
1 decembrie

401 “Furnizori” 4.800
=

 se efectuează plata catre furnizori in numerar :

data:
1 decembrie
401“Furnizori” = 5311”Casa in lei” 24.800

 se vând mărfuri prin magazinul propriu :

data:
3 decembrie
5311 “Casa în lei” = %
707 “Venituri din
vânzarea mărfu rilor”
4427 “TVA colectată” 37.200
30.000

7.200

 sumele sunt exprimate in lei

69
 se înregistrează descarcarea din gestiune:

data:
4 decembrie
%
607”Cheltuieli privind
marfurile”
378 ”Diferente de preț la
mǎrfuri”

4428 “TVA neexigibilǎ ” = 371”Mǎ rfuri” 37.200
20.000

10.000

7.200

 se înregistrează închiderea conturilor de venituri și cheltuieli :

data:
6 decembrie
121 “Profit sau pierdere” = 707 “Venituri din
vânzarea mărfurilor” 30.000

data:
6 decembrie
607 “Cheltuieli privind
mărfurile” = 121 ”Profit sau pierdere ”
30.000

 se înregistrează închiderea conturilor de TVA :

data:
6 decembrie
4427 “TVA colectată” = %

4426“TVA deductibilă ”

4423 “TVA de plată” 7200

4.800

2.400

 se înregistrează plata TVA :

data:
6 decembrie
4423 “TVA de plată” = 5121 “Conturi la bănci în
lei ”
2.400

70  se calculează impozitul pe profit după cum urmează:
10.000 lei reprezintă profitul brut;
10.000 lei * 16% = 1.6 00 lei profitul brut;

10.000 lei -1.600 lei = 8.400 lei profitul net;

8.400 * 16% =1.344 lei.
 se înregistrează impozitul pe profit :

data:
15 decembrie
691 “Cheltuieli cu impozitul
pe profit” = 441 “impozitul pe
profit/venit” 1.344

 se înregistrează repartizarea profitului net în luna decembrie :

data:
17dec embrie
129 “Repartizarea profitului ” = 117 “Rezultatul
reportat ” 8.400

 se înregistrează (la începutul anului următor si închiderea contului 129):

121”Profit sau pierdere” = 129”Repartizarea
profitului” 8.400

 profitul se repartizează , după a probarea bilanțului anului precedent:

117”Rezultatul reportat” = 457“Dividende de plată” 8.400

 se înregist rează impozitul pe dividende(8.400*16% = 1.344 lei) :

457”Dividende de plată” = 446 “Alte impozite ,taxe
și vărsăminte asimilate” 1.344

•se înregistrează plata dividendelor(8.400 lei -1.344 lei =7.056 lei) :

457”Dividende de plată”
= 5311“Casa în lei” 7.056

71 ● se înregistrează achitarea impozitului pe profit :

441”Impozitul pe
profit /venit”
= 5311“Casa în lei” 8.400

● se înreg istrează plata salariilor:

641”Cheltuieli cu salariile
personalului”
= 421“Personal –salarii
datorate” 10.000

●se îregistrează obligațiile care țin de societate :

●

2.889,6

6451 “Cheltuieli privind
contribuția unității la
asigurările sociale”

=
4311 “Contribuția
unității la asigurările
sociale”

2.080

6451 “Cheltuieli privind
contribuția unității la
asigurările sociale”

=
4312 “Contribuția
personalului la
asigurările sociale”

85
6452 “Cheltuieli privind
contribu ția unității pentru
ajutorul de somaj"
= 4371 “Contribuția
unității la fondul de
șomaj”

50
6453 “Cheltuieli privind
angajatorul pentru
asigurările socialede
sanatate”
= 4373 “Contribuția
angajatorului pentru
fond garantare ”

25
635 “Cheltuieli cu alte
impozite, taxe și vărsăminte
asimilate”
= 447 “Fonduri speciale
taxe si varsaminte
asimilate”
520
6458 “Alte cheltuieli
privind asigurarile si
protectia sociala” =

447.1 “Contributia
angajatorului pentru
ITM”
75

72

6458 “Alte cheltuieli
privind asigurarile si
protectia sociala”

=
447.3 Contributia
angajatorului pentru
asigurari sociale de
sanatate ”.

54,6

●se înregistrează obligațiile salariatului (asigurat) :

421 “Personal salarii
datorate” = %

4312 “Contribuția
personalului la
asigurările sociale”
4314 “Contribuția
angajatilor pentru
asigurarile sociale de
sănătate”
444 “Impozit pe
venituride natura
salariilor” 2.904

1.050

550

1.304

●se calculează impozitul pe salariu l :

[(10.000 lei -1.600) -deducerea de bază 250 lei]*16% =1.304 lei

●se calculează salariul net :

10.000 lei -2.904 lei =7.096 lei

●se înregistrează plata salariului :

421“Personal -salarii
datorate” =

5311“Casa în lei”

7.096

4.2. Analiza rezultatelor pe baza contu lui de profit și pierdere
Contabilitatea este principala sursă de informații pentru eficientizarea și dezvoltarea firmei, este
punctul de plecare în analiza rentabilității și performanțelor f irmei și asigură baza de date pentru
previzionarea evoluțiilor viitoare ale firmei.

73 Pentru realizarea obiectivelor sale, contabilitatea trebuie să îndeplinească aceleași condiții ca și
evidență economică, deosebindu -se de aceasta prin următoarele part icularități:
 contabilitatea înregistrează numai operații economice efectuate;
 înregistrarea operațiilor se face numai pe bază de documente justificative;
 contabilitatea folosește în exclusivitate numai etalon monetar, celelalte etaloane le folosește
numai complementar;
 contabilitatea are ca obiect un program de cercetare deosebit de celelalte științe;
contabilitatea are o metodă proprie de activitate sau de cercetare a obiectului
Principalele sarcini ale contabilității sunt:
definirea cu exactitate a obiect ului de studiu și a sferei de cuprindere
 precizarea metodei de cercetare a obiectului și a procedeelor ei, urmărind definirea de norme și
principii generale, bazate pe o terminologie precisă, identică pentru toți utilizatorii informației contabile;
 stabili rea rolului și a locului pe care -l are în cadrul științelor și a evidenței economice;
Obiectivul final al contabilității se înscrie în cadrul general al evidenței economice și anume în cel
de furnizor de informații cu preponderență pentru activitatea manag erială, care se poate detalia din punct de
vedere al scopului pe următoarele grupe de obiective specifice activității sale:
 conducerea, urmărirea și controlul desfășurării activității economice;
 planificarea economico -financiară a activității întreprinderi i;
 păstrarea integrității valorice a patrimoniului întreprinderii.
Contul de profit și pierdere trebuie să includă, cel puțin, elemente -rânduri care să prezinte următoarele valori:
 veniturile;
 rezultatele activitățile exploatare;
 costurile de finanțare;
 partea din profituri și pierderi aferentă întreprinderilor asociate si în participare contabilizată prin
metoda punerii in echivalență;
 cheltuielile cu impozitul pe profit;
 profitul sau pierderea din activități curente;
 elementele extraordinare;
 interesul mi noritar ;
 profitul net sau pierderea netă a perioadei.

74 Efectele diferitelor activități, tranzacții și evenimente ale unei întreprinderi diferă ca stabilitate,
risc și previzibilitate, iar prezentarea elementelor de performanță ajută la înțelegerea perform anțelor realizate
și la evaluarea rezultatelor viitoare. Elementele sunt incluse în contul de profit și pierdere, iar descrierile
utilizate și ordinea elementelor sunt modificate când este necesar pentru explicarea elementelor de
performanță. Factorii ce t rebuie avuți în vedere cuprind pragul de semnificație, precum și natura și funcția
diferitelor componente de venituri și cheltuieli. Întreprinderile trebuie să prezinte, fie în contul de profit și
pierdere, fie in notele la contul de profit si pierdere, o analiză a cheltuielilor utilizând o clasificare bazată fie
pe natura cheltuielilor, fie pe funcția lor în cadrul întreprinderii.
` Elementele de cheltuieli suni în continuare subclasificate pentru a evidenția sfera componentelor
rezultatelor financiare car e pot diferi în ceea ce privește stabilitatea, potențialul de câștig sau pierdere. Aceste
informații sunt furnizate într -unul din două moduri posibile.
A. Prima metodă de analiză este cunoscută ca metoda clasificării după natura cheltuielilor.
Cheltuielil e sunt cumulate în contul de profit și pierdere conform naturii lor (de exemplu amortizarea,
achizițiile de materii prime, cheltuielile cu transportul, salariile, cheltuielile de publi citate) și nu sunt
realocate pe diferitele funcții din cadrul întreprin derii. Această metodă este simplu de aplicat în multe
întreprinderi mai mici deoarece nu este necesară nici o alocare a cheltuielilor de exploatare pe clasificările
funcționale. Un exemplu de clasificare utilizând metoda naturii cheltuielilor este următoru l:
 Venituri ;
 Alte venituri din exploatare ;
 Variația stocurilor de produse finite și produse în curs de execuție ;
 Materii prime și consumabile utilizate ;
 Cheltuieli cu personalul ;
 Cheltuielile cu amortizarea ;
 Alte cheltuieli de exploatare ;
 Total cheltuieli de exploatare ;
 Profitul din activitatea de exploatare
Variația stocurilor de produse finite și în curs de execuție pe parcursul perioadei reprezintă o corecție a
cheltuielilor de producție pentru a reflecta faptul că fie producția a mărit nivelul stocurilo r, fie vânzările
suplimentare au redus nivelul stocurilor prezentată Totuși, prezentarea utilizată nu trebuie să sugereze că
astfel de valori reprezintă venituri.

75 B. Cea de -a doua metodă , de analiză este cunoscută ca metoda clasificării după funcția
chelt uielilor sau a „costului vânzărilor" și clasifică cheltuielile după funcția lor ca parte a costului vânzărilor,
distribuției sau activităților administrative. Această prezentare oferă deseori informații mai relevante pentru
utilizatori decât clasificarea c heltuielilor după natură, dar alocarea costurilor pe funcții poate fi arbitrară și
implică în mod considerabil raționamentul profesional. Un exemplu de clasificare utilizând metoda funcției
cheltuielilor este următorul:
 Venituri ;
 Costul vânzărilor ;
 Marja b rută;
 Alte venituri din exploatare ;
 Costurile de distribuție ;
 Cheltuielile administrative ;
 Alte cheltuieli de exploatare ;
 Profitul din activitatea de exploatare
Întreprinderile care clasifică cheltuielile după funcție trebuie să pre zinte informații suplim entare despre
natura cheltuielilor, inclusiv cheltuielile cu amortizarea și cu personalul.
Alegerea metodei de analiză între metod a costului vânzărilor și metoda naturii cheltuielilor
depinde atât de factori istorici și cei aferenți secto rului econo mic re spectiv, cât și de natura
organizației. Ambele metode indică acele costuri care se așteaptă probabil să varieze, direct sau
indirect, în funcție de nivelul vânzărilor sau producției întreprinderii. Deoarece fiecare metodă de
prezentare are avantaje pentru diferite tipuri de întreprindere, acest Standard solicită o opțiune
între clasificări în funcție de cea care prezintă cel mai fidel elementele de performanță ale
întreprinderii. Totuși, deoarece informațiile asupra naturii cheltuielilor sunt utile la estim area
viitoarelor fluxuri d e numerar, se cere o prezentare suplimentară atunci cân d este utilizată
metoda costului vânzărilor.
Fiecare tip de activitate (exploatare, financiară și extraordinară) este generatoare de fluxuri de
cheltuieli, venituri și rezult ate, macheta contului de profit și pierdere al soc ietății NICOLE PLANT
S.R.L.FOCȘANI fiind următoarea:

76 DENUMIREA INDICATORULUI 2009 2010 2011
. Cifra de afaceri netă 87.143 62.671 49.495
Venituri din vânzarea mărfurilor 87.143 62.671 49.495
VENI TURI DIN EXPLOATARE – TOTAL 87.143 62.671 49.495
Cheltuieli cu materii prime și materiale
consumabile 1.673 0 30
Alte cheltuieli materiale 778 0 0
Cheltuieli privind mărfurile 68.768 49.430 39.297
. Cheltuieli cu personalul 5.107 7.955 1.909
Cheltuieli cu salariile 3.870 5.280 1.500
Cheltuieli cu asigurările 1.237 2.675 409
. Ajustari de valoare privind imobilizarile
corporale si nercorporale 3.638 0 1.357
Alte cheltuieli de exploatare 161 252 6.776
Cheltuieli prestații externe 136 252 6.751
Cheltuieli cu alte impozite 25 0 25
CHELTUIELI DE EXPLOATARE TOTAL 80.125 57.637 49.369
PROFIT SAU PIERDEREA DIN
EXPLOATARE +7.018 +5.034 +126
VENITURI FINANCIARE – TOTAL 0 0 0
CHELTUIELI FINANCIARE – TOTAL 0 0 0
PROFITUL SAU PIERDEREA
FINANCIAR(A): 0 0 0
Venituri extraordinare 0 0 0
Cheltuieli extraordinare 0 0 0
PROFITUL SAU PIERDEREA DIN
ACTIVITATEA EXTRAORDINARA: 0 0 0
VENITURI TOTALE 87.143 62.671 49.495
CHELTUIELI TOTALE 80.125 57.637 49.369
PROFITUL SAU PIERDEREA BRUT ( Ă) +7.018 +5.034 +126
IMPOZITUL PE PROFIT 1.122 0 0
PROFITUL SAU PIEDEREA NET(A) A
EXERCITIULUI FINANCIAR : +5.896 +5.034 +126
Tabelul nr.4.1. Macheta contului de profit și pierdere -lei-

Vom analiza cifra de afaceri,unul din cei mai importanți indicatori,prin prisma veniturilor pe
care le încorporează.Din datele pe care le avem,observăm ,că cifra de afaceri are o evoluție
descrescătoare pe tot par cursul perioadei analizate ( 2009 -2010 -2011 ).

77

Figura 4. 3. Diagrama pr ivind evoluția cifrei de afaceri -2009 -2010 -2011

Veniturile si cheltuielile din exploatare au aceeași evoluție descendentă ca și cifra de
afaceri.În graficul de mai jos,va fi reprezentată evoluția aces tora pe perioada 2009 -2010 -2011

Figura 4. 4. Diagrama privind evoluția veniturilor din explaotare,a cheltuielilor din exploatare si a rezulatului

Societatea nu înregistrează valori cu privire la veniturile și cheltuielile financiare și
veniturile și cheltuielile de exploatare.
Rezultatul exerciți ului are o evoluție descendentă începând cu 2009 și terminând cu
2011.În graficele de mai jos vor fi prezentate valorile rezultatului brut al exercițiului,apoi a
rezultatului net al exercițiului financiar , aferente anilor 2009 -2011:

020000400006000080000100000
2009 2010 2011 Evolutia cifrei de afaceri
cifra de afaceri
cifra de afaceri 87143 62671 494951 2 3

020000400006000080000100000
2009 2010 2011 venituri din exploatare
cheltuieli de exploatare
rezultatul din
exploatare(profit)
venituri din
exploatare87143 62671 49495
cheltuieli de
exploatare 80125 57637 49369
rezultatul din
exploatare(profit
)7018 5034 1261 2 3

78

Figura 4. 5. Diagrama privind evolutia rezulatului brut al exercitiului

Figura 4. 6. Diagrama privind evoluția rezulatului net al exercitiului

Concluzia pe care o putem trage, ar fi că nivelul activității societății a scăzut considerabil în
2011.

7018
5034
126
010002000300040005000600070008000
1 2 3
2009 2010 2011 Evolutia rezultatului brut al exercitiului
rezultatul brut al
exercitiului

58965034126
0 2000 4000 60001232009 2010 2011Evolutia rezultatului net al exercitiului
rezultatul net al
exercitiului
rezultatul net
al exercitiului5896 5034 1261 2 3

79 Analiza situației patrimoniului :
Denumirea indicatoru lui 2009 2010 2011
Imobilizari necorporale 0 3.900 3.391
Imobilizari corporale 0 0 0
Imobilizari financiare 0 0 0
ACTIVE IMOBILIZATE -TOTAL 0 3.900 3.391
Stocuri 48.850 75.430 94.264
Creante 4.874 9.166 10.697
Casa si conturi la banci 1.452 7.732 3.482
ACTIVE CIRCULANTE -TOTAL 55.176 92.328 108.443
TOTAL ACTIV E-DATORII
CURENTE 14.805 96.228 111.834
Datorii pana la un an 40.371 0 0
Datorii peste un an 0 73.389 91.869
TOTAL DATORII 40.371 73.389 91.869
Capital social 200 200 200
Rezerve din reevaluare 0 0 0
Rezerve 0 8.709 8.709
Profitul/pierderea reportata +8.709 +5.896 +10.930
Rezultatul exercitiului(profit/pierdere) +5.896 +5.034 +126
Repartizarea profitului 0 0 0
CAPITALURI PROPRII -TOTAL 14.805 19.839 19.965
TOTAL PASIV 14.805 96.228 111.834
Tabelul 4.2..Situația patrimoniului societății

Active le imobilizate reprezintă bunurile și valorile destinate să servească o perioadă
îndelungată în activitatea persoanei juridice,care nu se consumă la prima utilizare.Contabilizarea
imobilizărilor se ține pe următoarele categorii:imobilizări necorporale,imob ilizări corporale și
imobilizări financiare.
Activele imobilizate sunt recunoscute în contabilitate atunci când:
-sunt achiziționate sau produse pentru consum propriu sau în scopul comercializării și se
așteaptă a fi realizate în termen de 12 luni de la da ta bilanțului;
-sunt reprezentate de creanțe aferente ciclului de exploatare;
-sunt reprezentate de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este
resricționată.

80 Activele circulante identificate la soc ietate sunt stocuri,creanțe și disponibil ități
bănesti,ponderea mai mare având -o casa și conturi la bănci.
Stocurile reprezintă un activ important al oricarei societăți, iar din punct de vedere
fizic,ele sunt alcătuite din materii prime,materiale consumabile,materiale de natura obiectelor de
inventar,produse finite,mărfuri,ajungând la sfârșitul perioadei la valoarea de 94.264 lei.
Creanțele reprezintă sume de încasat de la diverși debitori cu care societatea a desfǎșurat
relații comerciale.De precizat este faptul ca în perioada analizată, societat ea înregistrează
creanțe.semnificative, în anul 2011 -10.697 lei.
4.2.1. Analiza ratei rentabilității economice
Rata rentabilității economice este independentă de structura financiară, politica fiscală de
impozitare a profitului, precum și de elementele ex traordinare. R ata rentabilității economice se
poate stabili astfel:

Rata rentabilității economice 2009 2010 2011
Valori 47,40 % 5,23 % 0,11%

%11,0 100*834.111126Re%23,5 100*228.96034.5Re%40,47 100*805.14018.7Re100*.exp.Re
201120102009
   total activloatarii rezultatul

81

Figura 4. 7 Diagrama privind evoluția ratei rentabilității economice

4.2.2 Analiza ratei ren tabilității financiare
Rentabilitatea financiară exprimă corelația dintre profit și capitaluri (ca surse de
finanțare a activității). Având în vedere componența capitalului se pot analiza două rate și
anume: rata rentabilității financiare a capitalului pro priu și rata rentabilității financiare a
capitalului permanent.
Rata rentabilității financiare a capitalurilor proprii măsoară în mărime relativă
remunerarea capitalurilor acționarilor (aduse ca aport sau profit net lăsat la dispoziția firmei
pentru autofi nanțare. Rata menționată reflectă corelația dintre profitul net (ca venit al
acționarilor) și capitalurile proprii.
Rata rentabilității financiare a capitalurilor proprii se determină pe baza relației:
%63,0 100*965.19126%37,25 100*839.19034.5%82,39 100*805.14896.5100*PrPr
201120102009
   
RfRfRfoprii CapitaluriofitNetRf

12347.4
5.23
0.1101020304050
2009 2010 2011Rata Rentabilitatii Economice
Rata Rentabilitatii
Economice

82

Figura 4. 8 Diagrama privind evoluția ratei rentabilitǎții financiare

O condiție importantă pentru sporirea ratei rentabilității financiare a capitalurilor proprii
o constituie accelerarea vitez ei de rotație. Aparent, cu cât este mai mare factorul de multiplicare
a capitalului propriu, cu atât crește rentabilitatea financiară. În practica economică însă, există o
limită de îndatorare acceptată de bănci. Depășirea acestei limite de îndatorare atra ge pentru firma
în cauză dobânzi mai mari și garanții suplimentare cerute de bănci, riscul financiar fiind mai
mare.
Sporirea rentabilității nete a veniturilor totale reprezintă principala cale de creștere a
profitului net și reflectă în principal eficienț a activității de exploatare a firmei.

4.3.Analiza lichiditǎții și solvabilitǎții societǎții

Lichiditatea este proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani.
Existența unei activități economice depinde ,în mare măsurăde potențialul d e lichiditate al
activului patrimonial,de proporția și rapiditatea cu care elementele de active pot fi transformate
îin bani.
În general, activele imobilizate au o lichiditate slabă în funcție de particularitățile lor: Rata rentabilității financiar e 2008 2009 2011
Valori 39,82 % 25,37 % 0,63 %
39.82
25.37
0.63
0510152025303540
1 2 3
2009 2010 2011Rata Rentabilitatii Financiare
Rata Rentabilitatii
Financiare

83  imobilizările corporale și necorporal e supuse amortizării au o lichiditate direct
proporțională cu gradul de amortizare;
 numai sistemul financiar al întreprinderii poate determina transformarea în bani a
acestora în afara criteriilor de rentabilitate;
 activele circulante au un potențial spori t de lichiditate ,variabil,atât ca proporție cât și ca
durată de transformare în bani;
 stocurile sunt mai mult sau mai putin lichide în funcție de elementele care le compun
(materii prime,produse în curs de fabricație,produse finite,mărfuri), elemente care au o
anumita utilitate,respective valoare la un moment dat pe piață;
 disponibilitățile au gradul absolut de lichiditate.
Principalul obiectiv este măsurarea capacității societății de a face față angajamentelor
financiare pe termen scurt.Acest tip de anali ză urmărește reliefarea gradului în care societatea își
poate acoperi obligațiile curentedin resursele curente.
Capacitatea de plată semnifică solvabilitatea imediată,respectiv exprimă capacitatea
mijloacelor bănești la un moment dat sau pentru o perioadă scurtă de timp (până la 30 zile)de a
acoperi obligațiile scadente pentru același interval de timp.
Rata reflectă gradul de acoperire a datoriilor curente (datorii cu scadență sub un an),pe
baza activelor curente.Valoarea minimă a acestei rate trebuie să fie 100%,iar dacă este sub acest
prag apare riscul de incapacitate de plată
Cele mai cunoscute rate de lichiditate sunt :
1.Rata lichidității curente:
Rata lichiditǎții curente se calculează prin împărțirea valorii activelor curente la valoarea
pasivelor c urente. În activele curente sunt incluse, de obicei, bani lichizi, valorile foarte lichide,
efectele comerciale de primit și stocurile; pasivele curente sunt formate din efecte comerciale de
plătit, împrumuturi bancare pe termen scurt, partea din împrumutu l pe termen lung a cărei
scadență este în intervalul de timp considerat (prezent), impozite pe venit de plătit și alte
cheltuieli (în principal, cele cu salariile). Această rată reflectă posibilitatea componentelor
patrimoniale curente de a se transforma î ntr-un termen scurt în lichidități pentru a satisface
obligațiile de plată exigibile și se apreciază favorabilă atunci când are o mărime supraunitară și
cuprinsă între 2 și 2,5. Dacă o companie trece prin dificultăți financiare, aceasta începe să
onoreze p lățile mai târziu, să acumuleze credite bancare și așa mai departe. Dacă aceste pasive

84 curente cresc mai rapid decât activele curente, rata curentă scade, ceea ce poate fi semnalul
apariției unor probleme. Rata lichiditǎții curente este cel mai utilizat mo d de apreciere a
solvabilității pe termen scurt, pentru că indică măsura în care drepturile creditorilor pe termen
scurt sunt perfect acoperite de valoarea activelor, care pot fi transformate în bani lichizi în
decursul unei perioade, care corespunde perio adei de maturitate a datoriilor. Lichiditatea curentǎ
se calculeazǎ pe baza relației :
0 100*0264.94 443.1080 100*0430.75 328.92%67,15 100*371.40326.6100*
201120102009
 
LCLCLCLC
Rnte Pasivecurente Activecure
RRR

 Active curente =ACRnete –Stocuri
 Pasive curente =Datorii curente(Obligații de plată față de furnizori,obligații fiscale
și salariale,credite pe term en scurt,precum și partea din împrumuturi pe termen mediu și lung
a căror scadență este în cadrul exercițiului financiar curent) .
In perioada analizatǎ ,am sesizat urmǎtorul aspect,faptul cǎ nu s -au înregistrat datorii pe
termen scurt ,pentru ca apoi,în 2 010 și respectiv 2011 datoriile pe termen lung sǎ creascǎ
semnificativ.
2.Rata lichidității rapide :
Rata reflectă gradul de acoperire a datoriilor pe termen scurt pe baza creanțelor și
disponibilităților bănești,iar valoarea acestei rate trebuie să se înca dreze în intervalul 65% -100%
sau 0,65 -1.
3.Rata lichidității imediat e
Rata (capacitatea de plată imediată) reflectă gradul de acoperire a datoriilor exigibile pe
termen scurt pe baza celor mai lichide active(disponibilitățile) .
Valoarea minimă a ratei cupr insă între 0,2 -0,35,reflectă o garanție de lichiditate ,fiind
asigurată achitarea obligațiilor pe termen scurt.

85 Solvabilitatea definește capacitatea societății de a -și onora obligațiile de plată la
termenele scadente.Aceasta depinde de mărimea datoriilor ș i a cheltuielilor financiare(costul
îndatorării).
Cea mai facilă apreciere a solvabilității se realizează prin comparația între lichiditatea
activului și exigibilitatea pasivului,respective a activelor totale cu datoriile totale.
Analizând comparativ activ ul societății și datoriile pe întreaga perioadă studiată,vom
avea urmatoarea situație:

ANC=TOTAL ACTIV -TOTAL DATORII
ACTIVUL NET (2009)= 14.805 -40.371= -25.566
ACTIVUL NET(2010)= 96.228 -73.389= 22.839
ACTIVUL NET (2011)= 111.834 -91.869= 19.965

INDICA TOR 2009 2010 2011
ACTIVUL NET
CONTABIL -25.566 +22.839 +19.965

Figura 4 .9.Diagrama privind evoluția Activului Net Contabil

-255662283919965
-30000-20000-100000100002000030000
1 2 3
2009 2010 2011Evolutia Activului Net Contabil
Evolutia Activului Net
Contabil

86 Din datele de mai sus,reiese faptul că valoarea activului net a oscilat având rezultat
negativ în anul 2009 și ajungând în 2011 la un rezultat pozitiv,ceea ce ne arată că societatea are
posibilitatea de a -și acoperi datoriile.

Rata solvabilității generale :

Rata solvabilității generale 2009 2010 2011
136,67% 131,12% 121,73%

Figura 4 .10 Evoluția ratei solvabilitǎ ții generale

Se apreciază că valoarea minimă a ratei trebuie să fie 1,4 sau 140%,iar sub acest prag
apare incapacitatea de plată.Rata solvabilității generale exprimă capacitatea rambursării unor
datorii mai m ari de un an din capacitatea de autofinanțare.
136.67131.12121.73
110 120 130 1401EVOLUTIA RATEI SOLVABILITATII
GENERALE
2011
2010
2009
%73,121 100*869.91834.111%12,131 100*389.73228.96%67,136 100*371.40176.55100*
201120102009
   
SGSGSGSG
Rale DatoriitotActivtotal
RRR

87 4.4.Analiza echilibrului financiar prin metoda ratelor
Echilibrul financiar al firmei reprezintă un sistem de corelații prin care se stabilesc
anumite proporționalități în cadrul și între diferitele fluxur i financiare.Pentru exprimarea
sintetică a corelațiilor implicate de echilibrul financiar,în practica economică se utilizează
următorii indicatori :
 Ratele de îndatorare (rata de îndatorare a capitalului propriu,rata globală de
îndatorare) -cu cât rata de în datorare este mai ridicată cu atât riscul financiar este mai
mare ;
 Ratele bazate pe cash -flow(rata de acoperire a dobânzilor,rata de acoperire a
cheltuielilor fixe) -cu cât este mai ridicat fluxul de lichidități,față de cheltuielile financiare
cu dobânzile, cu atât este mai redus riscul financiar ;
 Alte rate ale echilibrului economico -financiar

Rata globală de îndatorare :

%14,82 100*834.111869.91%26,76 100*228.96389.73%16,73 100*176.55171.40100*
201120102009
   
GIGIGIGI
Rle Activetotaale Datoriitot
RRR

Rata globală de îndatorare 2009 2010 2011
73,16 % 76,26 % 82,14 %

88

Figura 4 .11 Diagrama privind rata globalǎ de îndatorare

4.5.Tabloul soldurilor intermediare de gestiune

Soldurile intermediare de gestiune constituie o prezentare economică a contului de
rezultate. În fapt, soldurile intermediare de gestiune sunt indicatori sub forma de solduri care
pun în evidență etapele formării rezultatului exercițiului, în strânsă conexiune cu structura de
venituri și cheltuieli aferente activității unei întreprinderi. Necesitatea utilizării soldurilor de
gestiune este impusă de două cerinț e: analiza economico -financiară a întreprinderii, plecând
de la datele contabile, și întocmirea conturilor naționale. Modelul românesc de cont de
rezultate, cu structura informațiilor după natura economică a veniturilor și cheltuielilor,
permite întocmirea soldurilor intermediare de gestiune:
 Marja comercială
Este primul sold de gestiune și se referă la întreprinderile de comercializare sau la
partea de activitate pur comercială efectuată de întreprinderile producătoare. Marja comercială se
calculează după următoarea relație:

73.1676.2682.14
6570758085
1 2 3
2009 2010 2011RATA GLOBALA DE INDATORARE
RATA GLOBALA
DE INDATORARE

89 Vânzări de mărfuri (ct. 707)
– costul mărfii vândute (ct. 607)
= marja comercială

Pentru întreprinderile comerciale marja comercială este un indicator esențial și devine
mai semnificativă ca informație, în activitatea de analiză ș i gestionare, cu cât ea este determinată
mai detaliat, respectiv pe produse sau grupe de produse.

 Producția exercițiului
Acest sold de gestiune caracterizează activitatea globală desfășurată de întreprinderile de
producție sau de prestări de servicii și s e obține prin însumarea unor elemente cum sunt:
– producția vândută evaluate la prețul de vânzare;
– producția stocată ca diferență între stocul final și stocul inițial, evaluată la cost de
producție;
– producția imobilizată evaluată la cost de producție. Relați a de calcul al producției
exercițiului este următoarea:
Producția vândută (ct. 70 – ct. 707)
+/- producția stocată (ct.711)
+ venituri din producția de imobilizări (ct. 72)
= producția exercițiului

Din punct de vedere financiar, numai producția vândută este generatoare de încasări
monetare pentru intreprindere. Așadar producția exercițiului este indicatorul care exprimă mai
bine activitatea întreprinderii în cursul unui exercițiu, și nu cifra de afaceri.

 Valoarea adaugată
Valoarea adaugată exprimă o cre are de valoare sau creșterea de valoare pe care
intreprinderea o aduce bunurilor și serviciilor provenind de la terți și se determină pe baza
relației:

90  Excedentul brut de exploatare
Excedentul brut de exploatare (EBE) sau, după caz IBE (insuficiența brută de capital) se
obține prin scăderea din VA a impozitelor, taxelor și vărsămintelor asimilate, a cheltuielilor de
personal și a altor cheltuieli și adunarea subvențiilor de exploatare.
EBE desemnează adevărata resursă generată de exploatare, fiind mai semnificativ decât
rezultatul brut din exploatare, deoarece rezultatul din exploatare conține cheltu ieli cu amortizarea
și cu provizioanele care sunt deduse doar pentru motive strict fiscale.

EBE exprimă acumularea bruta din activitatea de exploatare, resursa principală a întreprinderii,
cu influență hotărâtoare asupra rentabilității economice și a capa cității potențiale de autofinanțare
a investițiilor (din amortizare, provizioane, profit).
Rolul EBE în analiza financiară poate fi urmărit din trei puncte de vedere diferite. În primul rând
EBE este independent de:
 politica de investiții, în sensul că nu ține cont de deciziile întreprinderii privind
modalitățile de calcul a amortizării;
 politica financiară a întreprinderii, deoarece nu este influențat de veniturile și cheltuielile
financiare dependente de structura financiară a întreprinderii;
 politica de dividend (deciziile conducerii întreprinderii privind repartizarea profitului
net);
 politica fiscală și elementele extraordinare (nu se ia în calcul impozitul pe profit și
rezultatul extraordinar).
EBE reprezintă o resursă financiară fundamentală pentru î ntreprindere, care nu este decât
o resursă de trezorerie potențială, un cash -flow potențial, degajat de exploatare, susceptibil de a
se transforma în disponibilități pe măsura reglementării decalajelor dintre nevoile și resursele
exploatării. Excedentul bru t din exploatare se determină după relația:

Marja comercială+ producția exercițiului – consumația exercițiului provenind de la terți (din
ct. 601 l a 608, exclusiv 607, ct. 61 și 62)
= valoarea adaugată

91 Valoare adaugată brută
+ subvenții din exploatare (ct. 74)
– cheltuieli cu impozitele, taxele și vărsămintele asimilate (ct. 63)
– cheltuieli de personal (ct. 64)
= excedent brut din exploatare

 Rezultatul ex ploatării
Reprezintă rezultatul degajat din activitatea de exploatare, normală și curentă a
întreprinderii. Acest sold de gestiune constituie primul element de măsură a rentabilității
economice, independent de politica financiară a întreprinderii și incide nța elementelor
excepționale. Calculul rezultatului exploatării se face după relația:

Excedent brut din exploatare
+ alte venituri din exploatare (ct. 75)
+ venituri din provizioane privind activitatea de exploatare (ct. 781)
– alte cheltuieli de exploata re (ct. 65)
– cheltuieli de exploatare privind amortizările și provizioanele (ct. 681)
= rezultat din exploatare (profit sau pierdere)

 Rezultatul curent al exercițiului
EBE reprezintă o resursă financiară fundamentală pentru întreprindere, care nu este decât o
resursă de trezorerie potențială, un cash -flow potențial, degajat de exploatare, susceptibil de a se
transforma în disponibilități pe măsura reglementării decalajelor dintre nevoile și resursele
exploatării.
Rezultatul curent este determinat atât de rezultatul exploatării curente și normale, cât și
de cel al activității financiare. Pentru a calcula valoarea este suficient de a adăuga la rezultatul
(brut) de exploatare a rezultatului financiar, acesta corespunzând soldului dintre veniturile
financi are și cheltuielilor financiare .Acest rezultat curent este aferent operațiilor de exploatare și
financiare efectuate de intreprindere în cursul exercițiului și se calculează astfel:

92
Rezultatul exploatării (profit sau pierdere)
+ venituri financiare (ct. 76)
+ venituri financiare din provizioane (ct. 786)
– cheltuieli financiare (ct. 66)
– cheltuieli financiare privind amortizările și provizioanele (ct. 686)
= rezultat curent al exercițiului (profit sau pierdere)

Mărimea rezultatului extraordinar consti tuie o informație importantă, în special pentru
investitorii potențiali care pot evalua incidența evenimentelor extraordinare, asupra
întreprinderii.

 Rezultatul net al exercițiului

Exprimă mărimea absolută a rentabilității financiare cu care vor fi remun erați acționarii
pentru capitalurile proprii subscrise. Acest profit net trebuie să fie susținut de existența unor
disponibilități monetare reale, altfel el va rămâne doar un potențial de finanțare. Profitul net
urmează să se distribuie sub formă de divide nde, în raport cu numărul de acțiuni vândute sau/și
să se reinvestească în întreprindere. Profitul net nerepartizat constituie sursa de finanțare proprie
sau element de autofinanțare generat de însăși activitatea întreprinderii.
Este ultimul sold de gestiu ne și exprimă rezultatul degajat de întreaga activitate al
întreprinderii, în cursul unui exercițiu și s e determină pe baza relației:

Rezultat curent (profit sau pierdere)
+ rezultat extraodinar (profit sau pierdere)
– cheltuieli cu impozitul pe profit ( ct. 691)
= rezultat net al exercițiului (profit sau pierdere)

Rezultatul net al exercițiului este rezultatul care urmează să fie supus deciziei de
repartizare de către adunarea generală a acționarilor sau asociaților, după caz. .

93 Soldurile intermediare de gestiune reprezintă mărimi rezultative (indicatori) obținute prin
calcule economice, în funcție de legăturile reciproce existente între aceștia. Fiecare sold
intermediar reflectă rezultatul gestiunii financiare, pe treapta respectivă de acumulare. Pe ba za
contului de rezultate se poate determina o serie de indicatori valorici privind volumul și
rentabilitatea activității întreprinderii. Construcția pe trepte a indicatorilor, pornind de la cel mai
cuprinzător (producția exercițiului, marja comercială) și încheind cu cel mai sintetic (rezultatul
net al exercițiului) a sugerat denumirea de cascadă a soldurilor intermediare de gestiune

94 CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Activitatea economico -financiară a agenților economici indiferent de forma de
proprietate si ramura din care fac parte trebuie organizată si exercitată de așa natura, încât
rezultatele muncii pe parcursul întregului exercițiu financiar să se încheie cu profit.
Profitul brut exprimă gradul de eficacitate a muncii depuse și reprezintă a cea parte din
veniturile realizate la finele unei perioade de raportare care depășește cheltuielile aferente acestor
venituri.
Scopul final al activității unei unități eco nomice este acoperirea integrală a cheltuielilor
efectuate cu veniturile realizate și obținerea unui profit proporțional cu eforturile financiare și
umane depuse, care să asigure pe de o parte dezvoltarea unității în perioadele viitoare
alimentarea bugetului de stat cu venituri (din impozite), iar pe de altă parte cointeresarea
materiala a personalului angajat.
Veniturile și cheltuielile unui agent economic sunt elemente de analiză economico –
financiară, iar profitul este un indicator sintetic care îndeplinește rolul de pârghie financiară, un
instrument de conducere a activității economice a tât pe parcursul exercițiului cât și pentru
prognozarea activității viitoare.
Un indicator care derivă din profitul brut este impozitul pe profit care se determină pe
baza legislației în vigoare și reprezintă o sursă importantă de venit la bugetul statului .
Revenind la cheltuieli nu putem trece cu vederea faptul că o mare importantă este
structura și ponderea acestora în costurile totale ale activității, indicator care creează posibilitatea
unui vast program de analiză. De aici derivă și marele talent al ma nagerului și al
administratorilor societății comerciale de a dimensiona cât mai just volumul de cheltuieli pe
fiecare element precum și stabilirea direcțiilor de acționare în sensul pozitiv de a reduce continuu
volumul cheltuielilor directe și indirecte în condițiile în care producția marfă trebuie să crească
de la un an la altul.
O importanță la fel de mare pentru existența și dezvoltarea unei întreprinderi o au
veniturile cu condiția ca acestea să fie analizate din alt punct de vedere. Este necesar să adu cem
în discuție problema creșterii veniturilor la toate acti vitățile, exploatare, financiară și
extraordinar ă ca o garanție sigura a obținerii unui volum la profitul brut si net corespunzător

95 nevoilor de finanțare ale unitatii si stimulării materiale a per sonalului angajat pe seama
dividendelor de plătit.
În ceea ce privesc veniturile din exploatare , creșterea volumului acestora se poate asigura
în principal pe mai multe căi și anume:
 valoarea producției marfă livrate și încasate în creștere de la o perioad ă de
gestiune la alta;
 calitate a producției la un standard ridicat și recunoscut pe piețele de desfacere;
 prețul produselor corespunzător calității și complexității produselor livrate;
 modalitățile, condițiile și termenele de plată prevăzute în contractele economice;
 ritmicitate normală a producției, livrărilor și încasărilor ;
 introducerea pe piață a unui card de fidelitate atât pentru clienții noi cât și pentru
cei vechi (pe o perioadă de peste un an ),cu deosebirea că aceștia din urmă vor
beneficia de un discount de 5 % ;
Pe parcursul exercițiului financiar având în vedere volumul cheltuielilor și al veniturilor
lunare, se determină profitul brut, impozitul pe profit și profitul net care se evidențiază distinct
cu ajutorul conturilor sintetice și a balan ței de verificare precum și prin bilanțul contabil anual ce
se întocmește în conformitate cu Legea contabilității nr.82/1991, republicată a prevederilor din
Regulamentul pentru aplicarea acestei legi și a normelor metodologice elaborate de Ministerul
Finan țelor Publice privind planul de conturi general al agenților economici.
În sistemul informațional contabil o întreprindere este reprezentată prin existența a două
planuri:
– imaginea firmei în exterior prin contabilitate financiară, care se mai poate numi și fața
externă a întreprinderii;
– descrierea proceselor interne cu ajutorul contabilității de gestiune sau altfel spus fața
internă a întreprinderii.
Contabilitatea financiară, destinată din ce în ce mai mult celor care finanțează
întreprinderea, a suf erit în ultimele decenii unele evoluții semnificative și anume: accentuarea
standardizării la nivel național, regional și internațional; dezvoltarea unor concepte și practici
care iau în considerare mediul economico – social și natural; extensii în planul tehnicilor legate în
special de consolidarea conturilor.

96 Obiectivele situațiilor financiare decurg din necesitățile utilizatorilor și ținând cont de
aceste necesități putem spune că situațiile financiare au ca obiective esențiale:
furnizareainformațiilor utile luării deciziilor referitor la exploatare, investiții și finanțare;
prezentarea de informații utile pentru estimarea probabilității de realizare a fluxurilor viitoare de
trezorerie cât și a mărimii acestor fluxuri și a momentelor în care acestea sunt generate și
informarea asupra:
 situației financiare a întreprinderii;
 obligațiilor și efectelor tranzacțiilor, evenimentelor și circumstanțelor susceptibile
să modifice resursele și obligațiile;
 performanței financiare a întreprinderii;
 manierei în care î ntreprinderea a obținut și utilizat lichiditățile, în contextul
activităților de exploatare, de finanțare și de investire, precum și prin intermediul
altor factori care afectează lichiditatea și solvabilitatea;
Contabilitatea este sursa privilegiată de inf ormații, pentru orice analiză strategică și
financiară. Analiza financiară implică din partea celui care o realizează, pe lângă cunoștințe
solide de contabilitate, gestiune și analiză financiară și o anumită subtilitate :,,să facă cifrele să
vorbească’’. I nterpretarea cifrelor se face prin raportare la scopul investigației: acordarea sau
refuzul unui împrumut, cumpărarea unei participații în capitalul unei societăți, lansarea unui nou
produs sau abandonarea unei producții sau a unui sector de activitate, di agnosticarea stării de
dificultate a unei întreprinderi.
În concluzie se poate spune că profitul impozabil și impozitul pe profit reprezintă o
pârghie financiară, un instrument de conducere și control a activității agenților economici, iar
pentru perfecțio narea acestora este necesară stabilirea și introducerea în continuare a noi forme,
metode și căi de îmbunătățire a muncii pe baza legislației adecvate.

97 BIBLIOGRAFIE

1. *** Statement of Financial Accounting Concepts No.1, ,, Objectives
of Financial Reporting by Business Enterprises”, Institute of
Certified Public Accountants,1940,pag.40.

2. *** NORME CONTABILE,Ordinul MFP Nr.1752/2005, pentru
aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele
europene a fost publicat în Monitoru l Oficial,Partea I nr.1080
din 30/11/2005.

3. *** Statement of Financial Accounting Concepts No.1, ,, Objectives
of Financial Reporting by Business Enterprises”, Institute of
Certified Public Accountants,1940,pag.40.

4. Pleșea Doru ,, Bazele Contabil ității “, Editura OMNIA UNI – S.A.S.T
Brașov, 2004

5. Bojian O . ,, Contabilitatea Intreprinderii ”, Editura Economică, București,
1999.

6. Pleșea Doru .,, Bazele Contabilității “,Contabilitate Financiară Vol. II ,
Editura OMNIA UNI – S.A.S.T Brașov, 2005
7. Pleșea D,
Cerasela N NOUA CONTABILITATE a întreprinderilor mici și mijlocii și
a microîntreprinderilor, Ediția a -II-a revizuită, Editura Ecran
Magazin
8. Ristea , M.
Dumitru, C ,, Contabilitate Financiară, Editura Mărgăritar, București, 2002

9. *** Legea nr.82/1991 a Contabilității, republicată în M.O.
nr.48/14/01/2005

10. Pleșea D
Cerasela N NOUA CONTABILITATE a întreprinderilor mici și mijlocii și
a microîntreprinderilor, Ediția a -II-a revizuită, Editura Ecran
Magazin

11. Pleșea D
Ceras ela N NOUA CONTABILITATE a întreprinderilor mici și mijlocii și
a microîntreprinderilor, Ediția a -II-a revizuită, Editura Ecran
Magazin

12. *** Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările
ulterioare

98 13. Bistriceanu Ghe. Lexicon de finanț e, bănci, asigurări, vol. III,Editura Economică,
București, 2001, pag. 254

14. *** art.19 alin.2, din Legea nr.82/1991 a Contabilității, republicată
în M.O. nr.48/14/01/2005

15. Ristea M. Contabilitatea întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1997, pagina 276

16. Ristea M. ., Contabilitatea întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1997, pagina 297

17. Ristea M . Contabilitatea întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1997, pagina 250

18. Ristea M. Contabilitatea întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1997, pagina 260

19. *** Legea contabilității nr 82/1991art 27, alin 1 ,republicată in M.O.nr. 454din
18.06.2008
20. *** Legea contabilității nr 82/1991,art 19 republica tă in M.O.nr. 454 din
18.06.2008

99

Anexa 1

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE
2009 -2010 -2011

Denumirea indicatorului Nr.
rd. Realizări în perioada de
raportare
A B 2009 2010 2011

1. Cifra de afaceri netă (rd. 02 la 05) 01 87.143 62.67 1 49.495
Producția vândută (ct.
701+702+703+704+705+706+708) 02
Venituri din dobanzi inregistrate de entitatile al caror
obiect de activitate il constituie leasingul(ct.766) 03
Venituri din vânzarea mărfurilor (ct. 707) 04 87.143 62.671 49.495
Venituri din subvenții de exploatare aferente cifrei de
afaceri nete (ct.7411) 05
2.Variația stocurilor (ct.711) ………Sold C 06
……….Sold D 07
3. Producția realizata de entitate pentru scopurile sal e
proprii si capitalizata (ct. 721+722) 08
4. Alte venituri de exploatare (ct.7417+758) 09
VENITURI DIN EXPLOATARE – TOTAL (rd.01+06 –
07+08+09) 10 87.143 62.671 49.495
5.a) Cheltuieli cu materii prime și materiale
consumabile (ct.601+602 -7412) 11 1.673 0 30
Alte cheltuieli materiale (ct. 603+604+606+608) 12 778 0 0
b) Alte cheltuieli externe(cu energie și apa) (ct.605 –
7413) 13
c) Cheltuieli privind mărfurile (ct.607) 14 68.768 49.430 39.297
6. Cheltuieli cu personalul (rd.16+17) 15 5.107 7.955 1.909
a) Salarii si indemnizatii (ct.641+642 -7414) 16 3.870 5.280 1.500
b) Cheltuieli cu asigurarile și protecția socială (ct. 645 –
7415) 17 1.237 2.675 409
7.a) Ajustari de valoare privind imobilizarile corporale si
nercorporale (rd. 19 -20) 18 3.638 0 1.357
a.1) Cheltuieli (ct.6811+6813) 19
a.2) Venituri (ct.7813) 20
b) Ajustarea de valoare privind activele circulante (rd.
22-23) 21
b.1) Cheltuieli (ct.654+6814) 22
b.2) Venituri (ct.754+7814) 23
8. Alte cheltuiel i de exploatare (rd.25 la 28) 24 161 252 6.776
8.1 Cheltuieli privind prestațiile externe (ct.
611+612+613+614+621+622+623+624+625+626+627+
628-7416) 25 136 252 6.751
8.2 Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte
asimilate (ct. 635) 26 25 0 25
8.3 Cheltuieli cu despăgubiri, donații și activele cedate
(ct.658) 27

100 Cheltuieli privind dobanzile de refinantare inregistrate de
entitatiilile al caror obiect de activitate il constituie
leasingul(ct.666) 28
Ajustari privind provizioanele (rd.30 -31) 29
Cheltuieli (ct.6812) 30
Venituri(ct.7812) 31
CHELTUIELI DE EXPLOATARE – TOTAL (rd.11 l+
15+18+21+24+29) 32 80.125 57.637 49.369
PROFIT SAU PIERDERA DI EXPLOATARE
-Profit(rd10 -32) 33 7.018 5.034 126
-Pierdere(rd 32 -10 34
9. Venitu ri din interese de participare (ct.7611+7613) 35
– din care venituri obtinute de la entitatile afiliate 36
10. Venituri din alte investiții si imprumuturi care fac
parte din activele imobilizate (ct.763) 37
– din care, veniturile obtinute la entitati afiliate 38
11. Venituri din dobânzi (ct.766) 39
– din care, veniturile obtinute la entitati afiliate 40
Alte venituri financiare (ct.762+764+765+767+768) 41
VENITURI FINANCIARE – TOTAL (rd.
+35+37+39+41) 42 0 0 0
12. Ajust arii de valoarea privind imobilizarile financiare
si investitiile detinute ca active circulante (rd.44 -45) 43
– Cheltuieli (ct.686) 44
– Venituri (ct.786) 45
13. Cheltuieli privind dobânzile (ct. 666 -7418) 46
– din care, cheltuieli in relatia cu entitatii afiliate 47
Alte cheltuieli financiare (ct.663+664+665+667+668) 48
CHELTUIELI FINANCIARE – TOTAL (rd.43+46+48) 49 0 0 0
PROFITUL SAU PIERDEREA FINANCIAR(A): 50 0 0 0
-Profit (rd.42. -49) 51
-Pierdere(rd.49 -42) 52
14 . PROFITUL SAU PIERDEREA CURENT(A):
-Profit(rd.10+42 -32-49) 53
-Pierdere(rd.32+49 -10-42) 54
15. Venituri extraordinare (ct.771) 0 0 0
16. Cheltuieli extraordinare (ct.671) 55 0 0 0
17.PROFITUL SAU PIERDEREA DIN
ACTIVITATEA EXTRAORDINARA: 0 0 0
– Profit (rd. 54 -55) 56
– Pierdere (rd. 55 -54) 57
VENITURI TOTALE (rd.10+42+54) 58 87.143 62.671 49.495
CHELTUIELI TOTALE (rd. 32+49+55) 59 80.125 57.637 49.369
PROFITUL SAU PIERDEREA BRUT (Ă)
– Profit (rd . 58-59) 60 7.018 5.034 126
– Pierdere (rd. 59 -58) 61
18.IMPOZITUL PE PROFIT (ct.691) 62 1.122 0 0
19. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus
(ct. 698) 63
20. PROFITUL SAU PIEDEREA NET(A) A
EXERCITIULUI FINANCIAR :
– Profit (rd. 60 -61-62-63) 64 5.896 5.034 126
– Pierdere (rd. 61+62+63 -60) 65

101