Prin prisma considerentelor de mai sus vizâd sfera sectorială de cuprindere și nivelul [609304]

1

INTRODUCERE

Prin prisma considerentelor de mai sus vizâd sfera sectorială de cuprindere și nivelul
angajamentelor inițiale asumate de România în contextul GATS, se pot formula câteva
aprecieri pe marginea ofertei de liberalizare a comerțului cu servicii al României, c are ar
putea fi sintetizate astfel:
În primul rând, lista națională a României este foarte precaută, înglobând
angajamente de liberalizare doar în câteva segmente de servicii, care pot fi considerate deja
relativ deschise, cum ar fi serviciile de afaceri, de distribuție, turism, servicii de
telecomunicați cu valoare adăugată, anumite aspecte ale serviciilor bancare și de asigurări, dar
nu și în alte servicii.
În al doilea rând, este evident că România s -a folosit de dreptul conferit de statutul
său de țar ă în curs de dezvoltare pentru a deschide un număr mai redus de segmente de
servicii și de a extinde în mod progresiv accesul furnizorilor străini de servicii la piața sa.
În al treilea rând, obligațiile asumate de România în cadrul listei sale naționale de
angajamente specifice coincid cu legislația în vigoare în momentul negocierilor. În esență,
angajamentele inițiale implică doar faptul că reglementările existente au fost "înghețate", ceea
ce înseamnă că România nu va mai putea impune noi măsuri care să afecteze accesul la piață
sau tratamentul național în cazul acelor sectoare și subsectoare de servicii pe care le -a inclus
în lista sa, în condițiile și limitele atașate acestora.
În al patrulea rând, oferta inițială a României, ca de altfel și ofertele celorlalte țări
participante la GATS, trebue considerate ca simple poziții de "deschidere", menite să păstreze
anumite "rezerve de negociere" în perspectiva negocierilor viitoare din domeniul serviciilor.
Ca orice acord internațional, GATS se bazează pe o strânsă corelație între drepturile și
obligațiile părților participante. În contextul GATS România va putea beneficia atât de
principiile și regulile generale vizând comerțul cu servicii înglobate în textul acordului și
anexele sale, cât și de prevederile specifice cuprinse în listele naționale de angajamente ale
participanților, atașate textului acordului, cu condiția, desigur, ca Rimânia să onoreze, la
rândul său, obligațiile cu caracter general și specific pe care le -a asumat în privința conduitei
sale în domeniul comerțului internațional cu servicii.

2
Sub aspect teoretic, beneficiile pentru România din participarea sa la GATS pot fi
identificate în două planuri intercorelate1( WTO)
În primul rând România va putea să beneficieze de oportunități lărgite d e export ca
urmare a sporirii accesului serviciilor românești pe piețele externe și, respectiv, al furnizorilor
români de servicii. Aceste oportunități sunt însă atât o funcție a conținutului listelor cu
angajamentele concrete de liberalizare ale parteneri lor României în GATS, cât și a capacității
curente și potențiale de export în sfera serviciilor a țării noastre.
Reglementarea accesului exportatorilor românii de servicii pe piețele membrilor
GATS are o importanță deosebită pentru noul sector privat rom ânesc în curs de afirmare.
Dimensiunea redusă a firmelor private românești creează dificultăți majore în competiția
acestora cu corporațiile occidentale, care au dimensiuni apreciabile, dispun de largi facilități
de cercetare, de prestigiu internațional. P e de altă parte, în cadrul exportului de servicii,
firmele românești au posibilitatea să pună în valoare avantajul natural de care dispun sub
forma costurilor mai reduse ale forței de muncă.
În al doilea rând, un beneficiu important pentru România rezultâ nd din GATS
vizează creșterea eficienței economice a sectorului său de servicii, ca urmare a unei mai bune
alocări a resurselor interne și a accesului sporit la inputuri de servicii mai ieftine și de calitate
superioară. Totodată, este de așteptat ca accen tuarea concurenței străine pe piața românească a
serviciilor să conducă la stimularea creșterii calității și eficienței serviciilor oferite de
furnizorii naționali. La rândul său, creșterea eficienței ofertei românești de servicii va aduce
după sine oportu nități sporite de export. În mod practic, oportunitățile de export și de import
se află în strânse relații de interdependență: inputurile de servicii de calitate superioară și/sau
mai ieftine constitue deseori o premisă importantă pentru o producție națion ală mai eficientă
și mai competitivă și, astfel, pentru exporturi sporite de servicii și de bunuri materiale.
Consolidarea capacității sectorului românesc de servicii astfel încât acesta să genereze
exporturi pe termen lung nu poate fi concepută fără un i nflux considerabil de echipamente
moderne de servicii, de tehnologie avansată și de know -how organizațional din străinătate,
realizat fie prin intermediul comerțului transfrontieră, fie prin investiți străine directe. Întrucât
principiile și regulile GATS acoperă toate modurile de furnizare a serviciilor, participarea
României la acest mecanism de cooperare în sfera serviciilor cu vocație universală creează
numeroase premise pentru modernizarea sectorului românesc de servicii și pentru ajustarea
acestuia la exigențele pieței mondiale.

3
Este însă cât se poate de evident faptul că o implicare sporită a României în
schimburile internaționale cu servicii este dependentă de implementarea unor politici
naționale adecvate de dezvoltare a sectorului românesc de serv icii. Schimbările care au avut
loc și care continuă să aibă loc în cursul tranziției către economia se piață în sectorul de
servicii și, în gneral, în condițiile economice interne, înglobează deopotrivă oportunități și
sfidări pentru promovarea procesului de internaționalizare a serviciilor în România. În acest
context, GATS poate asigura un beneficiu major pentru țara noastră. Mai precis, participarea
la un acord multilateral care impune anumite discipline și constrângeri procesului decizional
pe plan nați onal este de natură să sprijine guvernul românesc în eforturile sale de a promova și
implementa măsurile de politică economică reclamate de reforma economică, precum și
încercările acestuia de neutralizare a opoziției exercitate de unele grupuri de interes e influente
față de liberalizarea economiei românești.

4

CAPITOLUL 1

ELEMENTE DEFINITORII PRIVIND GATS

Prin Acordul General privind Comerțul cu Servicii (GATS) s -a realizat o
liberalizare progresivă a schimburilor internaționale cu servicii și de asemenea a fost
recunoscută problematica serviciilor de către comunitatea internațională. În cursul
anului 1997, au fost convenite noi tratate multilaterale de liberalizare în domeniul serviciilor
financiare și de telecomunicații, din perspectiva liberalizării mai accentuate a pieței
internaționale de servicii.
Cu toate realizările înregistrate pe parcu rsul celor patru faze privind procesul de
conștientizare a importanței și rolului serviciilor, între realitățile economice referitoare la
dezvoltarea serviciilor și recunoașterea potențialului acestora există o discrepanță
elocventă.
Această stare de fapt este determinată de:
-complexitatea și diversitatea activității de servicii;
-absența definirii unor concepte, noțiuni, teorii specifice serviciilor;
-absența unui instrumentar teoretico -metodologic specific cercetării serviciilor;
-neutilizarea unor metod e moderne de culegere, prelucrare și analiză a datelor
statistice;
-necorelarea și lipsa de date statistice privind activitatea de servicii, în întreaga sa
complexitate etc.
În aceste condiții apare necesitatea și oportunitatea abordării interdisciplinare a
serviciilor cu disciplinele de marketing, cercetări de marketing, studiul comportamentului
consumatorilor, sociologia, psihologia etc., datorită:
– caracterului intangibil al serviciilor, care determină ca evaluarea și cuantificarea
producției și consumulu i de servicii să fie foarte dificile, metodele și instrumentarul utilizat
pentru bunurile tangibile să nu mai fie atât de eficace;
– necesitatea abordării serviciilor într -un context social și instituțional;
– dependenței valorii serviciului pentru consumator de personalitatea

5
prestatorului/furnizorului serviciului respectiv .
Din perspectiva istoriei gândirii economice, se disting trei modalități de abordare a
serviciilor : abordarea clasică a serviciilor, abordarea tradițională (reziduală) și abordarea
modernă a serviciilor.
A. Abordarea clasică a serviciilor
Datorită faptului că serviciile nu puteau fi acumulate, acestea erau considerate
neproductive, nu generau o valoare nouă. Singură activitate considerată a fi creatoare de
valoare, de avuție națională, era producția de bunuri materiale. Serviciile sunt încadrate de
către economiștii clasici, în primul rând de către Adam Smith, în categoria activităților din
care rezultau cheltuieli neproductive și care constituiau o frână în calea acumulării capitalului.
Cu toate acestea, în secolul XVIII (1776), se făcea distincția între activitățile care aveau un
rezultat tangibil (de exemplu agricultura, manufactura) și activitățile care aveau o finalitate
intangibilă, dar deosebit de utilă (de exemplu prestația comercianț ilor, medicilor, avocaților,
bancherilor, militarilor etc).
Reprezentanții teoriei economice nemarxiste din secolului al XIX -lea, (Jean Baptiste
Say, Alfred Marshall, Frédéric Bastiat, Clément Colson) au susținut că aprecierea unei
activități ca fiind prod ucătoare sau neproducătoare de valoare să se facă în raport de existența
unei nevoi și a unei cereri corespunzătoare. Rezultă că relațiile economice din economia
capitalistă respectivă erau considerate relații de servicii , iar munca neproductivă era practi c
eliminată din literatura economică de specialitate.
F. Bastiat (1801 -1850) și C. Colson (1835 -1939) au contestat exclusivismul relației
dintre valoare și materialitate sau tangibilitate. Astfel, F. Bastiat a considerat serviciul ca
fiind un concept funda mental al reprezentării activității economice, iar teoria valorii bunurilor
fiind doar un caz particular al teoriei serviciilor. În opinia sa, economia de piață reprezenta un
ansamblu de schimburi de servicii.
C. Colson a definit serviciile ca fiind „acțiu nile oamenilor și utilizările avuțiilor
neantrenând consumul lor și care contribuie la satisfacerea nevoilor umane”.

B. Abordarea tradițională (sau reziduală) a serviciilor
Analiza serviciilor din această perspectivă se fundamentează pe diviziunea economiei
naționale în sectoarele primar, secundar și terțiar. Serviciile sunt încadrate în sectorul terțiar,
în categoria activităților economice reziduale, neincluse în agricultură, industria extractivă și
industria prelucrătoare.

6
Tratarea serviciilor ca un sector distinct al sistemului economic global aparține în
principal, următorilor autori:
-Allan Fisher (1935) a grupat activitățile economice în trei sectoare:
* sectorul primar compus din activități agricole și extractive, exploatări
forestiere;
* sector ul secundar care cuprinde industriile prelucrătoare;
* sectorul terțiar definit ca „un amplu complex de activități consacrate
furnizării de servicii” (activitățile băncilor, asigurările, comerțul, activitățile meșteșugărești,
de reparații etc).
În decursul t impului, A. Fisher a remarcat o deplasare a investițiilor și a forței de
muncă din sectorul primar spre sectorul secundar și apoi spre sectorul terțiar.
– Colin Clark (1941) a fundamentat teoria „celor trei faze”, potrivit căreia în
decursul istoriei s -au su ccedat trei tipuri de economii: economia agricolă, economia
industrială și economia serviciilor. Într -o asemenea optică, economia serviciilor reprezintă „o
formă superioară de organizare economică”.
– Jean Fourastié (1949) a considerat că încadrarea activită ților în unul din cele trei
sectoare (primar, secundar și terțiar) se face în funcție de:
– dinamica productivității muncii;
– nivelul progresului tehnic și receptivitatea față de acesta.
Astfel, fiecare dintre cele trei sectoare prezintă o serie de caracteris tici, după cum
urmează:
– sectorul primar se caracterizează printr -un ritm mediu al productivității muncii și
al progresului tehnic;
– sectorul secundar se caracterizează printr -un ritm peste medie de creștere pentru
productivitatea muncii și pentru progresul tehnic;
– sectorul terțiar este cel mai puțin receptiv la pătrunderea progresului tehnic și se
caracterizează printr -o productivitate a muncii sub medie.
În aceste condiții, dezvoltarea sectorului terțiar este direct proporțională cu evoluția
cererii, iar di namica și modificările structurale și calitative ale producției necesită tot mai
multe servicii.
Economia unei țări poate avea mai multe ramuri și sectoare, în funcție de gradul de
agregare a activităților. Astfel, trebuie remarcat faptul că în literatura economică de
specialitate, abordările actuale privind sectoarele economiei naționale propun și un sector

7
cuaternar (al „materiei cenușii”, al cercetării științifice și dezvoltării tehnologiei, al
cunoașterii științifice) în scopul adaptării la realitățile economice contemporane. Acest sector
grupează serviciile oferite industriei în amonte de sectorul industrial, iar evoluția sa se verifică
în toate țările industrializate în care sectorul terțiar deține o poziție dominantă.
C. Abordarea modernă a servicii lor aparține specialiștilor Daniel Bell, V. R. Fuchs
și J. Singelmann.
– Daniel Bell (1973) aprecia că societatea post – industrială este o societate de
servicii care se caracteriză prin:
* caracterul terțiar al societății post – industriale, datorită populați ei
majoritare care își desfășoară activitatea în acest sector;
* creșterea rolului științei și noilor tehnologii;
* amplificarea importanței informației;
* definirea mai bună a locului deținut de profesioniști și tehnicieni .
– V. R. Fuchs (1968) a realizat o analiză mai aprofundată a serviciilor, desprinzând
cele mai importante caracteristici ale acestora, El a fost primul autor care a utilizat în lucrările
sale sintagma „economia serviciilor”.
– Jonathan Gershuny este susținătorul teoriei neo-industriale a „self -service -ului”,
potrivit căreia principala tendință se referă la consumul masiv și reînnoit de mărfuri
industriale în cadrul menajelor.
– J. Naisbitt și M. U. Porat susțin că economia informațională constituie viitorul
societății neo -industriale, iar informația devine în opinia acestora, resursa fundamentală a
societății.
– T. P. Hill (1977) a propus următoarea definiție, care a fost considerată un punct de
referință de către mulți economiști ai servic iilor: „ un serviciu poate fi definit ca o schimbare
în condiția unei persoane, sau a unui bun, care a fost produsă de către rezultatul activității unei
persoane sau unități economice, cu consimțământul persoanei”.

1.1.Ce reprezintă GATS?

GATS reprezint ă primul acord global, cu caracter universal, chemat să promoveze
expansiunea comerțului internațional cu servicii și, implicit, creșterea și dezvoltarea
economică a țărilor membre în contextul globalizării crescânde a economiei mondiale.

8
Instrumentul prin cipal pentru atingerea acestui scop îl constitue liberalizarea progresivă a
comerțului cu servicii, susținută de un set de principii, reguli și discipline specifice menite a
controla activitățile participanților la acest comerț.
Acordul stabilește un set d e reguli de bază pentru desfășurarea comerțului
internațional cu servicii, un set de obligații clare pentru fiecare țară membră și o structură
juridică pentru asigurarea respectării acestor obligații.
Deși reprezintă un acord interguvernamental, GATS are o relevanță directă pentru
firme, întrucât reflectă încrederea țărilor membre în virtuțile unei economii deschise, în reguli
de piață corecte și în protecția consumatorilor. Prin stipularea setului de principii și reguli
internaționale în cadrul căruia firm ele pot acționa la scară globală, GATS oferă un cadru clar
și precizibil pentru desfășurarea comerțului internațional cu servicii – fie a tranzacțiilor
transfrontieră, fie a celor intermediare prin investițiile străine directe (ISD), asigurând astfel
firme lor un grad sporit de certitudine cu privire la drepturile lor în raport cu ceilalți
participanți la acest comerț. Prin redarea unor libertăți sporite firmelor în vederea furnizării
serviciilor lor și prin stimularea competiției internaționale, GATS este m enit să încurajeze
inovația, competitivitatea bazată pe preț și performanțele de calitate.
GATS se detașează de toate instrumentele juridice internaționale existente în sfera
serviciilor în virtutea vocației sale universale și globale, ceea ce înseamnă că acoperă: 2( Agnes
Ghibuțiu ,2000)
 aproape totalitatea piețelor de servicii;
 marea majoritate a activităților de servicii
 toate modalitățile practice prin care pot fi livrate serviciile clienților externi;
 o serie de aspecte legate de stabilirea operațiunilor comerciale pe piețele
externe, inclusuv prin mijlocirea ISD

Sfera de cuprindere a GATS sub aspectul țărilor membre este foarte vastă, înglobând
peste 130 țări (în martie 1998) reprezentând peste 90% din comerțul internațional cu servicii.
Numeroase alte țări importante au cerut în mod oficial să devină membre ale GATS, între care
Rusia, țările fostei URSS, China și Taiwan. Astfel se poate aprecia că, în urma accesiunii
acestor țări, comerțul internați onal cu servicii se va desfășura în proporție de 100% între țările
membre GATS.
Acordul și regulile sale generale acoperă, în principiu, ansamblul serviciilor care pot fi

9
comercializate, de la servicii de curățenie până la tranzacțiile cu valori mobiliare și de la
serviciile de consultanță până la serviciile de transport rutier, deși unele servicii cad sub
incidența unor anexe specifice care limitează sfera de acoperire a GATS. În cadrul sistemului
de „angajamente specifice”, țările membre au posibilitatea de a specifica cu exactitate
serviciile în cazul cărora aceste angajamente garantează accesul liber la piață în favoarea
furnizorilor străini de servicii, precum și restricțiile pe care doresc să le mențină în raport cu
acele sectoare.
GATS acoperă toate modalitățile prin care furnizorii de servicii deservesc clienții lor,
respectiv toate „modalitățile de furnizare” a serviciilor.
Aceasta înseamnă că țările membre trebuie să pecizeze în listele lor de angajamente
specifice dacă permit sau nu ca:
-Firmel e străine să presteze servicii pe piața lor națională prin intermediul tranzacțiilor
transfrontieră (respectiv al livrări peste graniță a serviciilor)
-cetățenii lor să se deplaseze în țara furnizorului pentru a cumpăra un serviciu;
-furnizori străini de s ervicii să stabilească o prezență comercială pe piața națională;
-persoanele fizice străine furnizoare de servicii să fie prezente temporar pe piața
națională în scopul furnizării de servicii.

În acest mod, firmele furnizoare de servicii sunt în măsură să cunoască exact poziția
lor pe piață străină și în raport cu clienții străini, iar dacă în activitatea lor se confruntă cu
bariere ridicate de oricare din cele patru modalității, ele pot verifica rapid dacă țara membră
respectivă și -a asumat obligații ș i, ca atare, pot stabili dacă aceea țară încalcă angajamentele
asumate. Dacă există suspiciunea că o țară membră încalcă obligațiile asumate, oricare altă
țară membră poate invoca prevederile GATS pentru a recurge la procedurile de reglementare
a diferențe lor.
Stipularea principiilor și regulilor de bază pentru desfășurarea comențului
internațional cu servicii, a setului de obligați clare pentru fiecare țară membră și a structurii
juridice pentru asigurarea respectării acestor obligați permite firmelor să identifice care piețe
sunt deschise pentru furnizorii străini de servicii și să se asigure că aceeași piață va rămâne
deschisă și în viitor. În cazul în care piața respectivă se dovedește a nu corespunde gradului de
liberalizare convenit prin GATS, acordu l prevede pentru fiecare țară posibilitatea de a obține
pentru furnizorii săi naționali de servicii tratamentul la care aceștia sunt îndreptățiții.

10
Sub aspectul accesului la piețele de servicii, firmele se pot baza pe GATS
pentru a se asigura că benefici ază de un tratament identic cu cel acordat oricărei alte firme
străine, în virtutea "tratamentului națiuni celei mai favorizate" (NCMF), ca principiu
fundamental al GATS. Acest principiu înseamnă că fiecare țară membră a GATS are
oblogația de a trata firme le provenind din toate celelalte țări membre în mod identic,
nediscriminatoriu. Totodată, acordul conține și reguli menite a elimina discriminarea dintre
furnizori străini de servicii și cei naționali, în baza aplicării "tratamentului național". În cazul
în care, în contextul reglementării unei piețe, există un element de discriminare care pune
furnizorul străin de servicii într -o poziție mai puțin favorabilă față de furnizorul autohton, țării
membre respective îi revine sarcina de a declare în mod deschis elementul discriminatoriu în
cadrul listei sale de angajamente specifice, astfel încât acest element să devină vizibil pentru
toată lumea.
1. 2.Obiectivele și structura GATS

Obiectivele GATS sunt similare celor ale GATT și anume: acordarea clauzei națiunii
celei mai favorizate, aplicarea tratamentului național și asigurarea transparentei legilor și
reglementărilor. Aceasta vizează -promovarea creșterii economice a tuturor part enerilor
comerciali și dezvoltarea tarilor în curs de dezvoltare_, prin expansiunea comerțului cu
servicii. Acordul cauta să atingă acest obiectiv aplicând la comerțul cu servicii regulile
GATT, cu modificările necesare pentru a ține seama de trăsăturile s ale specifice.
Transparența este asigurată în primul rând prin _ista de angajamente specifice_
furnizată de fiecare membru și anexata ca parte componentă a GATS. Rubricile listelor indica
sectoarele sau subsectoarele de servicii, specificând pentru fiecar e limitările, condițiile și
restricțiile referitoare la accesul la piață și la tratamentul național, precum și angajamentele
adiționale asumate.
Fiecare parte contractantă va notifica cu promptitudine Consiliului pentru comerțul cu
servicii adoptarea sau m odificarea oricărei legi, reglementari sau dispoziții administrative
precum și modificările la lista.

Obiectivele GATS sunt3 (C. Cristureanu,1999) :
– acordarea clauzei națiunii celei mai favorizate,
-aplicarea tratamentului național și asigurarea transparenței legilor și

11
reglementărilor. Aceasta vizează „promovarea creșterii economice a tuturor partenerilor
comerciali și dezvoltarea țărilor în curs de dezvoltare”, prin expansiunea comerțului cu
servicii. Acordul caută să atingă acest obiectiv aplicând la comerțul cu servicii regulile
GATT, cu modificările necesare pentru a ține seama de trăsăturile sale specifice.
Transparența este asigurată în primul rând prin “lista de angajamente specifice”
furnizată de fiecare membru și anexată ca parte componentă a GATS. Rubricile listelor indică
sectoarele sau subsectoarele de servicii, specificând pentru fiecare limitările, condițiile și
restricțiile referitoare la accesul la piață și la tratamentul național , precum și angajamentele
adiționale asumate.
Fiecare parte contractantă va notifica cu promptitudine Consiliului pentru comerțul cu
servicii adoptarea sau modificarea oricărei legi, reglementări sau dispoziții administrative
precum și modificările la list ă.
1.3 Structura GATS constă în:
Un text cadru care stabilește conceptele, principiile și regulile care se aplică la
măsurile ce afectează comerțul cu servicii;
Anexele Acordului, care stabilesc principiile și regulile privind sectoare specific e și
care completează textul;
Angajamente specifice de liberalizare a comerțului în sectoare și subsectoare de
servicii, figurând în listele naționale de angajamente ale țărilor membre.
Acordul privind serviciile este de fapt un pachet de înțelegeri alcătu it din trei părți:
– prima parte este un Acord cadru (GATS) care cuprinde drepturile și obligațiile
fundamentale ale tuturor membrilor, rezultând din seturi de reguli, principii și
discipline general valabile pentru toate componentele comerțului cu servicii;
– a doua parte este alcătuită din liste naționale de angajamente specifice asumate de
către toți membrii în ce privește liberalizarea comerțului cu servicii, care este un
proces continuu;
– a treia parte cuprinde un număr de anexe referitoare la situația specifică a anumitor
sectoare de servicii.

Referitor la Acordul General pentru Comerțul cu Servicii (GATS) (similar GATT -ului
pentru comerțul cu mărfuri), acesta are 6 părți (29 de articole).4(WTO)

12

A. Prima parte a GATS
Prima parte a GATS se r eferă la sferă de aplicare și definiția serviciilor (art. I) și
vizează:
 serviciile provenind din teritoriul unei părți și destinate teritoriului altei părți;
 serviciile furnizate pe teritoriul unei părți în beneficiul unui consumator al altei
părți;
 servi ciile furnizate de către persoane fizice ale unei părți pe teritoriul altei părți;
 serviciile favorizate prin prezența unor entități furnizoare de servicii ale unor părți
pe teritoriul unei alte părți.

Totodată sunt precizate și formele de furnizare tr ansfrontieră a serviciilor. În
conformitate cu aceste prevederi, modurile de furnizare transfrontieră sunt:
– furnizarea peste graniță;
– deplasarea consumatorilor de servicii;
– prezența comercială;
– mișcarea persoanelor fizice prestatoare de servicii.
Elementele principale care diferențiază aceste patru moduri de furnizare sunt legate de
deplasarea capitalului, deplasarea furnizorului de servicii și deplasarea consumatorilor de
servicii, astfel:
1. În cadrul “ furnizării peste graniță ” a unui serviciu, se deplasează doar acesta fără
furnizorul serviciului sau consumatorul acestuia să se deplaseze peste graniță. Astfel de
servicii sunt acelea de telecomunicații, de bază de date prin telefon sau alte mijloace de tele –
transmisie, servicii de consultanță prin poștă, etc.
2. Pentru “ deplasarea consumatorilor ” se consideră că furnizorul de servicii și
capital necesar prestărilor serviciilor rămâne în țara furnizoare, cel care se deplasează fiind
consumatorul serviciului. Exemple de astfel de servicii sunt servici ile hoteliere în turismul
internațional, serviciile de comerț cu amănuntul, etc.
3. “Prezența comercială ” a furnizorilor străini de servicii constituie forma cea mai
complexă de furnizare. Aceasta implică atât deplasarea capitalului necesar constituirii un ei
societăți comerciale având obiectul de activitate furnizarea de servicii, cât și deplasarea
furnizorului străin de servicii, ca investitor. În acest caz consumatorul serviciilor respective nu

13
se deplasează el cumpărând serviciile pe piața națională. Exe mple privind acest mod de
furnizare sunt serviciile de asigurare, de consultanță, financiar -bancare, transport, etc. care
sunt furnizate prin intermediul unei societăți cu capital străin.
4. “Prezența persoanelor fizice prestatoare de servicii ” constituie un mod de
furnizare care implică în principal deplasarea prestatorului de servicii la sediul
consumatorului. Această deplasare poate fi însoțită sau nu de deplasarea fluxului de capital,
deci de prezența comercială a furnizorului străin. Un exemplu de astf el de furnizare îl
constituie deplasarea unui consultant al unei firme străine de consultanță sau avocatură la
sediul consumatorului, pentru prestarea serviciilor de consultanță.
Majoritatea listelor naționale de angajamente au înscris la acest mod de furn izare
“neconsolidat”, ceea ce înseamnă că respectiva țară nu își asumă nici un angajament viitor
referitor la garantarea unui drept acordat persoanelor fizice prestatoare de servicii, ale altor
țări, de a fi prezente pe piața forței de muncă din țara respe ctivă. Acest lucru se datorează
intențiilor tuturor țărilor de a proteja forța de muncă națională în scopul de a reduce cât mai
mult posibil șomajul, în special în rândul persoanelor care dispun de o anumită calificare.

B Partea a doua a GATS

A doua pa rte a GATS se referă la obligațiile și disciplinele generale pe care membrii
trebuie să le respecte (și cuprinde articolele ÎI – XV). Cadrul general conține o serie de
obligații care se aplică comerțului cu servicii în general, indiferent dacă o țară a făc ut anumite
concesii pe sectoare sau nu. Acestea se numesc obligații necondiționate. Fundamentală în
acest sens este Clauza Națiunii celei mai Favorizate (Most Favoured Nation – MFN). Clauza
cu privire la accesul la piețe are ca obiectiv eliminarea progres ivă a următoarelor tipuri de
măsuri: limitări privind numărul de furnizori de servicii, valoarea totală a tranzacțiilor cu
servicii sau numărul total de operațiuni cu servicii efectuate de persoane fizice angajate. Ea
vizează, de asemenea, eliminarea progr esivă a măsurilor care restrâng sau prescriu tipuri
specifice de entități juridice sau de întreprinderi comune prin intermediul cărora furnizorii de
servicii pot oferi un serviciu, precum și limitările privind participarea capitalului străin
exprimate sub forma unei limite maxime a acestei participări. Clauza cu privire la tratamentul
național obligă părțile să acorde același tratament atât furnizorilor proprii, cât și furnizorilor

14
de servicii străini. Părțile au totuși posibilitatea să facă unele derogări de la tratamentul
național, dar în acest caz nu trebuie să modifice condițiile de concurență în favoarea
furnizorilor naționali.
Tabelul de mai jos prezintă elementele cheie5 (WTO)
ale GATS, împreună cu scurte explicații pentru fiecare.

Tababel nr. 1: Elementele cheie aplicabile în GATS
Element/Regul
a
GATS Explicație Aplicare Probleme
Acoperire Toate serviciile
comercializate la nivel
internațional sunt
acoperite în cele 12
sectoare de servicii (de
exemplu, educație,
transport, financiare,
turism, sănătate,
construcții) Se aplică la toate
serviciile cu 2
excepții:
– servicii oferite în
exercițiul autorității
guvernamentale
– drepturile de
trafic aerian Controverse în
legătură cu
semnificația
termenului
„exercițiul
autorității
guvernamentale”
Măsur i Toate legile,
regulamentele și practicile
guvernelor naționale,
regionale sau locale care
pot afecta comerțul Termen generic
care se aplică
tuturor sectoarelor
Obligații
generale sau
necondiționate Există patru obligații
necondiționate în GATS:
– clauza națiunii celei mai
favorizate
– transparență
– reglementarea
diferendelor
– monopoluri Se aplică tuturor
sectoarelor de
servicii indiferent
dacă este un
angajament
programat sau nu Trebuie acordată
atenție „clauzei
națiunii celei mai
favorizate”

15
Clauza națiunii
celei mai
favorizate
(MFN) Obligația asumată de
părțile contractante de a -și
acorda reciproc, în mod
automat și fără alte
compensații, toate
provilegiile și avantajele
acordate de ele sau care
vor fi acordate în viitor
țărilor terțe în d omeniul
relațiilor comerciale.
MFN înseamnă tratament
egal față de toți partenerii
comerciali. Conform
GATS, toate avantajele și
privilegiile care au fost
acordate sau vor fi
acordate în viitor de către
una din părțile
contractante oricărei țări
terțe treb uie să fie extinse
imediat și necondiționat
asupra
celorlalte părți
contractante.
De exemplu, dacă un
ofertant străin deschide un
campus în țara A, atunci
țara A trebuie să permită
tuturor membrilor OMC
acest lucru. Sau dacă țara
A alege să excludă țara B
de la acest privilegiu,
atunci toți membrii OMC Se poate aplica
chiar dacă țara nu
și-a luat nici un
angajament ferm
pentru a acorda
acces la piața să.

Sunt permise
excepții, pentru o
perioadă de 10 ani. MFN are implicații
pentru acele țări
care sunt deja
angajate în
comerțul cu servicii
educaționale și/sau
care acordă acces la
ofertanții străini.
A nu se confunda
Clauza națiunii
celei mai favorizate
cu Clauza
tratamentului
național.

16
sunt excluși.
Obligații
condițion ate Există o serie de obligații
condiționate atașate la
programele naționale:
– accesul la piață
– tratamentul național Se aplică numai
angajamentelor
listate în
programele
naționale.

Gradul și întinderea
obligațiilor sunt
determinate de
către fiecare ța ră în
parte. Susținătorii GATS
consideră că
obiectivele
naționale în
domeniul
educațional sunt
protejate de aceste
două obligații
Tratamentul
național În virtutea acestei clauze,
partenerii comerciali
străini trebuie să
beneficize de aceleași
drepturi și obligații în
materie economică, ca și
naționalii.
După ce unui ofertant
străin i s -a permis intrarea
pe piața națională, nu
trebuie să existe
discriminare în
tratamentul primit de
acesta față de cel primit
de ofertanții locali. Se aplică numai
dacă țara și-a luat
un angajament
ferm.

Se permit excepții. Criticii GATS
consideră că
această clauză
amenință educația
că „bun public”
Accesul la piață Se referă la gradul în care
este permis accesul la
piață a ofertanților străini
în anumite sectoare.

Accesul la piață poate fi Fiecare țară
determină barierele
în calea accesului
la piața

să internă pentru

17
afectat de una sau mai
multe dintre cele 6 tipuri
de bariere numite de
GATS. fiecare dintre
sectoarele de
servicii.
Liberalizarea
progresivă GATS include o agendă,
ceea ce înseamnă că
fiecare rundă de negocieri
duce liberalizarea
comerțului cu servicii și
mai departe. Aceasta
înseamnă că sunt
acoperite tot mai multe
sectoare de servicii și tot
mai multe bariere sunt
înlăturate. Se aplică tutur or
secotarelor de
servicii, și deci este
valabilă și pentru
educație
Abordările „de
jos în sus” și „de
sus în jos” Abordarea „de jos în sus”
se referă la faptul că
fiecare țară determină
tipul și întinderea
angajamentelor pe care și
le ia în fiecare sec tor.
Abordarea „de jos în sus”
se referă atât la
principalele reguli și
obligații cât și la agenda
de liberalizare progresivă;
presiunea pentru
înlăturarea barierelor
comerciale este în
creștere. Scepticii susțin că
abordarea „de sus
în jos” va avea o
importanță și un
impact tot mai
mari, ceea ce va
face că presiunile
pentru liberalizare
să crească.
Sursă: www.wto.org/english/tratop_e/serv_e/gatsqa_e.htm
C. Partea a treia a GATS

18
Partea a treia a GATS, intitulată Angajamente specifice (articolele XVI – XVIII),
enunță dispoziții cu privire la accesul la piețe și la tratamentul național, care nu reprezintă
obligații generale, ci doar angajamente luate în listele naționale.6 (WTO)

Sunt în mod expres precizate șase tipuri de măsuri interzise pe considerentul că
aplicarea lor ar duce la anularea angajamentelor, după cum urmează:
– Limitări privind numărul furnizorilor de servicii, fie sub forma unor contigente
numerice, unor mo nopoluri, furnizori de servicii sau de solicitări ale unui test privind
necesitățile economice;
– Limitări privind valoarea totală a tranzacțiilor cu servicii sau a activelor, sub forma
de contigente numerice sau de cerințe ale unui test privind necesități le economice;
– Limitări privind numărul total de operații de servicii sau cantitatea totală de servicii
furnizate, exprimate în unități numerice determinate sub formă de contigente sau de cerințe
ale unui test privind nevoile economice;
– Măsuri care rest râng sau prescriu tipuri specifice de entități juridice sau de societăți
mixte prin intermediul cărora un furnizor poate furniza un serviciu;
– Limitări privind participarea capitalului străin, exprimate sub forma unei limite
maximale în procente a deține rii de acțiuni de către străini sau privind valoarea totală a
investițiilor străine individuale sau globale.
În spiritul tratamentului preferențial pentru țările în curs de dezvoltare, GATS
stipulează cerințe pe linia dezvoltării capacității lor de furniza re a serviciilor, a îmbunătățirii
accesului lor la circuitele de distribuție și la rețelele de informare privind aspectele
comerciale, tehnice și de formare profesională și o mai mare liberalizare a accesului pe piețe
în domeniul serviciilor de interes pen tru ele.
GATS permite participarea oricărui membru la un accord de integrare economică sau
de integrare numai în domeniul serviciilor, cu condiția să nu genereze efecte de discriminare
față de terți, fie la intrarea în vigoare, fie în cazul angajamentelor anterioare, după aplicarea
unui calendar de ajustare.
Părțile și -au asumat obligația respectării normelor și criteriilor referitoare la eliberarea
de autorizații, de licențe și de certificare pentru furnizorii de servicii, precum și a recunoașterii
acestor acte ca și a atestatelor privind experiența profesională acordate într -o altă țară.
În cazul existenței situației de monopol pe piața unui serviciu, autoritățile naționale

19
sunt obligate să asigure că furnizorul respective să nu acționeze într -o manieră in compatibilă
cu regulile GATS.

D . Partea a patra a GATS

Partea a patra a GATS (articolele XIX – XXI) pune bazele unei liberalizări progresive
a sectorului serviciilor printr -o serie de negocieri succesive, precum și prin elaborarea de către
țările membr e a unor liste de angajamente.7 După o perioadă de 3 -4 ani, părțile vor avea
posibilitatea să retragă sau să modifice angajamentele cuprinse în listele lor. Dacă
angajamentele sunt modificate sau sunt retrase, vor trebui angajate negocieri cu părțile
interesate în vederea ajungerii la un acord în legătură cu orice compensație necesară. În cazul
în care nu se va ajunge la un acord, problema va fi supusă arbitrajului.
Acordul autoriza menținerea sau introducerea unor noi restricții în comerțul cu servicii
din motive de dificultăți ale balanței de plăți sau ale situației financiare externe. Măsurile de
salvgardare specifice, ca și subvențiile și accentuarea gradului de liberalizare a accesului la
piețe urmau să constituie obiectul unor noi negocieri după intra rea în vigoare a GATS.
În strictă concordantă cu aceste reglementări generale, acordul stipulează în anexele
sale sectoriale privind serviciile de transport aerian, maritime, financiare și de telecomunicații
măsuri, drepturi și obligații ale părților cu ch aracter specific segmentului respective.
La încheierea rundei nu s -a reușit acoperirea prin reglementări specifice a tuturor
sectoarelor de servicii iar gradul de liberalizare atins este considerat insuficient. Din aceste
motive, deși Acordul GATS prezintă o importanță deosebită că primă reglementare
multilaterală a comerțului cu servicii, negocierile de fond în acest domeniu au continuat după
intrarea în funcțiune a OMC.

E. Partea a cincea a GATS
Partea a cincea a GATS (aticolele XXII – XXVI) se referă la dispoziții instituționale,
privind în special consultările și reglementarea diferențelor, precum și instituirea unui
Consiliu pentru servicii.

F. Partea a șasea a GATS
Partea a șasea a GATS (articolele XXVII – XXIX) se referă la dispoziții finale.

20
CAPITOLUL 2

EVOLUȚIA COMERȚULUI INTERNAȚIONAL CU SERVICII ÎN CONTEXT
EUROPEAN ȘI GLOBAL

Schimburile comerciale internaționale constituie cea mai veche și importantă
componentă a relațiilor economice dintre țări. Deși conexiunile între state sunt numeroase,
depășind categoria economicului, fluxurile comerciale reprezintă cea mai însemnată
cone xiune prin valoarea, amploarea geografică și varietatea structurală a tranzacțiilor.
Deși SUA domină economia mondială, în comerțul internațional nu deține supremația.
Parțial, datorită faptului că este independentă din punct de vedere comercial, cu o pia ță internă
imensă. Europa de Vest are mult mai puține resurse interne și este divizată în mai multe state
dar este centrul comerțului mondial. Între 1918 -1945 comerțul vest -europeaan se desfășura
între țări și coloniile lor. Cu timpul s -a intensificat come rțul între țările dezvoltate în deosebi
în domeniul echipamentelor de utilaj greu ( utilizat pentru prelucrarea altor produse). Această
tendință a continuat după 1945 și combinată cu independența crescândă a fostelor colonii
europene , a dus la crearea ali anțelor comerciale – Comunitatea Economică Europeană
(Uniunea Europeană sau UE) sau a Asociației de Liber Schimb( EFTA).

2.1. Comerțul cu servicii la nivel global
În prezent asistam la nivel global, la trecerea la un nou tip de economie, bazat pe
preponde renta activităților terțiare în crearea avuției națiunilor, pe o dezvoltare masivă a
tehnologiilor informaționale, a sistemelor de comunicare, al inovațiilor.
Uniunea Europeană deținut un excedent de 948 milioane euro din comerțul cu servicii
către Africa de Sud. Excendentul de 948 milioane de euro a fost înregistrat de Uniunea
Europeană în 2016. Banii provin din comerțul cu servicii către Africa de Sud. Excedentul este
cu 35 milioane euro mai mic decât în 2015, exporturile urcând la 5,3 miliarde euro, iar
importurile la 4,36 miliarde euro, potrivit datelor publicate de Eurostat.
Datele biroului european de statistică arată ca exporturile de servicii din 2016 ale
Uniunii Europene către Africa de Sud au fost cu 200 milioane euro mai mari decât în 2015,
când s -au situat la 5,1 miliarde euro, și cu aproape un miliard de euro mai ridicate decât în

21
2014, când au fost de 4,35 miliarde euro. Și valoarea serviciilor importate de UE din Africa de
Sud a fost mai mare, în 2016, respectiv de 4,357 miliarde e uro comparativ cu 4,1 miliarde
euro – în 2015 și aproape 4 miliarde euro, în 2014.
Investițiile străine directe ale Uniunii Europene în Africa de Sud au fost, în
2016, de 4,54 miliarde euro, cu aproape 3 miliarde euro mai puțin decât în 2015, c ând s -au
ridicat la 7,39 miliarde euro, și cu 1,5 miliarde euro mai mici decât în 2014, când au atins 6
miliarde euro.
În schimb, investițiile directe ale Africii de Sud în UE s -au mărit, în 2016, până la 788
milioane euro, de la 417 milioane euro în 2015 și 158 milioane euro în 2014.

2.2. Comerțul intraeuropean cu servicii
Comerțul intra -UE se ridica la 57% din comerțul internațional cu servicii al UE în
2017. Uniunea Europeană este cea mai mare putere comercială din lume, deținând 20% din
volumul total de importuri și exporturi efectuate la nivel mondial. Liberul schimb între statele
membre a stat la baza creării Uniunii Europene, în urmă cu 50 de ani. Prin urmare, în prezent,
Uniunea conduce eforturile depuse în direcția liberalizării comerțului mondial , în folosul
reciproc al națiunilor bogate și al celor sărace.
Piața internă rămâne unul dintre cele mai importante și continue priorități ale Uniunii.
Serviciile sunt cele mai importante pe piața internă. Acestea reprezintă aproximativ 70% din
valoarea ad ăugată brută și 69% din ocuparea forței de muncă în UE -27. În ultimele două
decenii, importanța lor pentru economia UE a crescut constant.
Pe baza datelor din graficele 1 și 2 observăm că ponderea exporturilor intra -UE pentru
perioada 2014 -2017 este în sc ădere.

Grafic 2.2.1 . Exporturile de servicii intra -EU,extra -EU

22
Sursă: http://epp.eurostat.ec.europa.eu

Grafic 2.2.2. Importuri de servicii intra -EU, extra -EU
Sursă: http://epp.eurostat.ec.europa.eu

În 2017, statele membre ale UE au înregistrat exporturi de servicii în valoare de 1160
miliarde euro, din care exporturile către alte state membre s -au ridicat la 658,6 miliarde euro,
în timp ce exporturile către țările din afara Uniunii Europene s -au ridicat la 501,4 miliarde
euro.
Cu alte cuvinte, piața internă a reprezentat 56,8% din total exporturi. Graficul 1 arată
că exporturile intra -UE, ca o parte din exporturile totale ale tuturor statelor membre, au scăzut
continuu, de la 58,6% în 2014 la 56,8% în 2017, iar în ceea ce privește importurile raportate la
aceeași perioadă, acestea rămân constante.

Grafic 2.2.3. Ratele de creștere din UE în comerțul c u servicii, prețuri
curente

23
Sursă: http://epp.eurostat.ec.europa.eu
Graficul 3 arată ratele de creștere anuală din totalul exporturilor de servicii din toate
statele membre, precum și ratele de creștere a ex porturilor către piața internă și pentru țările
din afara Uniunii. Totalul exporturilor statelor membre ale Uniunii Europene către țări extra –
UE a crescut la o rată de 10,1%, 10,9% și 11,4% în 2015, 2016 și respectiv 2017.
În fiecare din acești ani crește rea exporturilor intra -UE a fost semnificativ mai mică
decât creșterea exporturilor extra -UE. Expansiunea comerțului de servicii în UE a fost astfel
parte dintr -un fenomen global, nu o consecință de integrare în UE.

În ceea ce privește raportul dintr e exporturile de servicii intra -UE și extra -UE , acesta
este de aproximativ 1,3 conform datelor din tabelul 1.

Tabelul 2.1. Raportul dintre exporturi din interiorul UE și exporturile extra -UE
Sursă: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache

Pentru bunuri acest raport este mult mai mare, la aproximativ 2,1. Acest lucru
înseamnă că, în cazul schimburilor de bunuri, Uniunea Europeană a promovat comerțul intra –
UE față de comerțul cu restul lumii.
Un alt mod de a privi acest lucru este de a vedea că serviciile reprezintă 28% din
totalul schimburilor comerciale externe ale UE ( restul de 72% fiind bunuri), în timp ce
schimburile comerciale interne ale UE sunt de 20% și 80%. Aceste date sugerează astfel
faptul că sectorul serviciilor este mai puțin deschis la com erțul internațional decât sectorul
producției de bunuri.

Din tabelul 2 observăm că, în anul2017, serviciile cu o pondere relativ mai mare de
exporturi în interiorul UE au fost servicii de voiaj și servicii de comunicare, reprezentând 71%
, respectiv 69% d in totalul de exporturi. Totuși o imagine diferită este obținută atunci când
comparăm exporturile fiecărui stat membru. Graficul 4 arată că dintre toate statele membre

24
ale UE, ponderea exporturilor intra -UE în totalul exporturilor de servicii este mai mare în
Slovacia. Mai mult decât atât ,România ,Malta, Austria,Portugalia, Polonia, au o pondere de
peste 75%.

Grafic 2.2. 4. Ponderea exporturilor intra -UE în statele membre, în anul 2017(%)

Dintre toate țările UE, Germania și Danemarca sunt cele mai mari state exportatoare
de servicii de transport. De asemenea Spania este destinația călătoriei majore în UE.
Luxembourg are cea mai mare parte intra -încasări UE(de 1,4 ori mai mare decât în UE ca un
întreg), în timp ce Suedia și Regatul Unit câștiga relativ m ai puțin decât alte țări ale UE.
În sectorul serviciilor de construcții există o mai mare variație între țări, Germania
fiind lider exportator în această categorie de servicii.
În exporturile de servicii de asigurare, Irlanda și Marea Britanie sunt cei mai
importanți jucători din UE. De asemenea în categoria servicii redevențe, Marea Britanie și
Olanda sunt principalii exportatori. Ungaria, Franța și Finlanda, pe de altă parte, exportând
relativ mai puțin în cadrul UE decât fac celelalte state membre.Ma rea Britanie și Germania
sunt principalii exportatori de alte servicii de afaceri, care alcătuiesc cea mai mare categorie
de servicii în ceea ce privește exporturile UE.
În cadrul exporturilor de servicii guvernamentale intra -UE, Germania este de
asemenea cel mai mare exportator. Italia și Polonia au ponderea cea mai mică, cu 0,3 ori mai
mare decât ponderea UE.

25
CAPITOLUL 3
DATE STATISTICE PRIVIND EXPORTUL + IMPORTUL DE
SERVICII TURISTICE ÎN ROMÂNIA
3.1. Introducere
Varietatea reliefului țării,numărul mare de monumente istorice și,mai ales,semnificația lor
istorică,concomitent cu existent unor stațiuni montane,unele cu profil balnear sau pentru
practicarea sportului, constituie elemente de atracție ale tursimului romanesc pe intern și
internațional .
În special zona montană (zona alpină din munƫii Rodna, Bucegi, Făgăraș, Parâng, Retezat), un
număr import ant de fenomene naturale sau carstice cum ar fi trecătorile de la Bicaz, peșterile
Scărișoara, Ialomicioara, Topolnita, precum și rezervele naturale care există în Delta Dunării
și pe coasta Mării Negre constituie puncte de referință. Aspectul cultural, co nstând în traditile
de etnografiei și folclor, precum și săpăturile arheologice (Constantă, Samizegetusa etc.),
existența unor monumente din Evul Mediu (mănăstirile Neamț, Suceava, Sucevița etc.)
reprezintă un alt element care a determinat dezvoltarea turi smului. Zona Mării Negre, una
importantă din punct de vedere turistic, oferă condiții speciale pentru petrecerea concediilor
sau pentru tratament balneoclimateric.
3.2.Metodologie și date
3.2.1. Aspecte generale
Pe o lungime de circa 70 km pe malul Mării Negre se întind o serie de stațiuni (Mamaia,
Eforie Nord, Eforie Sud, Costinești, Techirghiol, Cap Aurora, Mangalia, Neptun, Jupiter,
Venus, Olimp etc.) cu hoteluri moderne, sate de vacantă, facilităƫi pentru practicarea
minigolfului, terenuri de tenis, de bowling, precum și cazinouri, restaurante, baruri sau utilități
pentru practicarea sportului. În zona turistică a Mării Negre se adună anual, începând din
2000, peste un milion de turiști români și străini. Delta Dunării, zonă turistică și rezervație
naturală, reprezintă un alt punct de atracție pentru cei care doresc să -și petreacă o parte a
concediului în România. În nordul Bucovinei, județul Suceava (cu orașul Suceava, capitala
Moldovei din sec. XIV -XVI), rămâne un monument de atracție prin cele cinci m ănăstiri
(aflate în județ) care sunt pe lista UNESCO și care fac parte din patrimoniul mondial. Aici
vom întâlni Voronețul (construită în anul 1488), Arbore (construită în 1503), Humor
(construită în 1530), Moldovița (construită în 1532) și Sucevița (const ruită în perioada 1582 –
1600). În zona centrală a Moldovei, zona municipalității Piatra Neamț, impresionează Cheile
Bicazului și frumusețile de pe valea râului Bistrița, reprezentate prin vestigii istorice cum

26
sunt: Fortăreața Neamț sau mănăstirile Agapia, Văratec etc. Valea Prahovei, ca și a Timisului,
sunt atractive pentru doritorul de odihnă, fiind înconjurate de munții Bucegi, Baicului, Piatră
Mare, situate relativ aproape de București (120 -150 km). Pe Valea Prahovei există o salbă
întreagă de stațiuni, cum sunt: Sinaia, Bușteni, Azuga ori Predeal. Poiana Brasovului
reprezintă o altă zonă de interes prin faptul că aici se pot practica sportul, escaladarea
munților, vânătoarea și există multe alte posibilități turistice. Zona de nord a Olteniei este
cuno scută din punct de vedere turistic, specifice fiind stațiunile balneoclimaterice: Băile
Căciulata, Călimănești, Olănești, Govora și altele. Această zonă este particulară úi prin
arhitectură, folclor și, mai ales, prin monumentele istorice cum sunt mănăstir ile: Cozia,
Tismana, Horezu. Mai spre nord, munții Apuseni oferă o panoramă superbă prin
reprezentativele peșteri: Pojarul Poliței, Urșilor, Scărișoara și, de asemenea, existența unor
lacuri termale, glaciare, unice în felul lor în sud -estul Europei. Mai l a nord, zona turistică a
Maramureșului este bogată din punct de vedere etnografic, folcloric. Aici vom întâlni
faimoasele biserici și mănăstiri din lemn și vom admira costumele specifice portului local.
Cele câteva aspecte mai sus prezentate relevă faptul că turismul reprezintă o bogăție naturală,
fiind un domeniu de activitate căruia trebuie să i se acorde o atenție sporită.
Privatizarea în acest domeniu a început mai greu, dar, în ultimii ani, procesul s -a accelerat,
exercitându -se influente și adoptându -se măsuri care să conducă la dezvoltarea turismului, în
general, pentru specificul românesc, dar, mai ales, ca punct de atracție pentru turismul
internațional. S -au dezvoltat noi centre turistice, centre -pilot care au primit sprijin financiar
din partea a dministrației locale și care au atras investitori străini. În prezent, asistăm la o
încetinire a dezvoltării centrelor agro -turistice, ceea ce frânează dezvoltarea acestor servicii.
Sosirile înregistrate în structurile de primire turistică în luna iulie 20 16 a fost de 1.401,6 mii
persoane, mai mare faĠă de numărul din luna iulie 2015. Sosirile turiútilor români în
structuri le de primire turistică cu funcț iuni de cazare în anul 2016 au reprezentat 78,9% din
numărul total de sosiri, în timp ce turiútii străin i au reprezentat 21,3% din numărul total de
sosiri. Sosirile în hoteluri au fost în iulie 2016 de 997,5 mii persoane. Fată de anul 2015,
sosirile în hoteluri în anul 2016 au crescut cu peste 17%. Înnoptările turiútilor români în
structurile de primire turi stică cu funcțiuni de cazare în anul 2016 au crescut, fiind în iulie de
3.877,6 mii persoane. Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare în anul 2016 a fost în
luna iulie de 42,5%, mai mare decât în 2015. Sosirile vizitatorilor străini în România
înregistrate la punctele de frontieră, au fost în anul 2016 în creștere, atingând în iulie 1.279,2
mii persoane. Majoritatea vizitatorilor străini provine din țări situate în Europa (91,7%).

27
Dintre statele Uniunii Europene cele mai multe sosiri s -au înregistr at din Ungaria , Bulgaria,
Germania și Italia. Plecările vizitatorilor români în străinătate, înregistrate la punctele de
frontieră, în luna iulie 2016 au fost de 1.659,4 mii persoane, mai mari comparativ cu luna iulie
din 2015. Mijloacele de transport rut ier au fost cele mai utilizate de vizitatorii români pentru
plecările în străinătate. În 2010 -2016, turismul s -a caracterizat, în principal, prin: xîncetinirea
procesului de privatizare a turismului; în domeniul servicii lor turistice s -a temperat traficul de
turisti din tările Uniunii Europene. Astfel, în 2014, turismul din țările est -europene în
România a fost mai redus. În anul 2015, au intrat în România, în medie lunară, peste 758.415
de vizitatori străini și români cu domiciliul în străinătate; dezvolta rea programelor turistice
care au oferit o gamă largă de servicii și produse, în special prin practicarea unor programe
atractive pentru turiș tii români și străini; procesul de reabilitare a plajei Mării Negre și
îmbunătățirea condițiilor de superschi în C arpați a fost modest. În cadrul acestor programe s -a
încercat modernizarea stațiunii Mamaia; în ceea ce priveúte turismul la Marea Neagră, acesta
a scăzut în mod constant. Circa 10.000 de turiúti străini au participat la Programul „Croazieră
pe Dunăre“. În perioada 2011 -2016, numărul acestor străini a crescut; în sezoanele turistice de
iarnă s -a înregistrat un număr mai redus de turiști; reducerea numărului de turiști a avut la
bază situația financiară dificilă a populației, deși condițiile s -au menținut at ractive.
S-au inițiat programe cum ar fi : „Litoralul românesc pentru oricine“, „O săptăm ână de
recuperare în stațiune“ ș i altele care, totuúi, nu au atras un număr important de turiști,
conform anticipărilor. Numeroși pensionari și studenți au beneficiat de aceste programe
speciale. Educația în domeniul turismului, deși a fost mai bine ajustat, deoarece nu au existat
fondurile necesare, nu a avut efectul scontat. Relațiile internaționale în domeniul turismului s –
au dezvoltat în cadrul relațiilor cu unele organizații turistice internaționale, cum sunt: World
Turism Organization, The Asociations for Turism Protection, The Danube River etc. Cu
aceste organizații s -au abordat și s -au dezbătut aspecte privind dezvoltarea turismului, cum
sunt turismul ecologic ș i dezvoltarea turismului rural. S -au făcut schimburi de opinii și s -au
purtat discuții cu autoritățile turistice din Republica Moldova, Republica Cehă, Slovacia,
Ucraina, Turkmenistan, Uzbekistan, Serbia, Iordania, Egipt, Israel, Turcia, Ungaria, Polonia,
republicile baltice etc., încercându -se o bază mai bună de cooperare în vederea dezvoltării
turismului și pentru realizarea de schimburi între agențiile de turism din aceste țări. În 2002 –
2016, s -au legiferat unele aspecte în legătură cu atestarea stațiuni lor turistice, asigurarea
asistenței medicale, prevenirea accidentelor în zonele turistice etc. S -a creat un cadru clar în
legătură cu companiile turistice și protecția împotriva zgomotului și poluării. Legea turismului

28
și Legea privind aprobarea programul ui „Super -schi în Carpați“ au fost momente importante
și au condus la protejarea și dezvoltarea turismului în România. În semestrul I 2016,
comparativ cu perioadă corespunzătoare din anul precedent, atât sosirile cât și înnoptările în
structurile de primir e turistică cu funcțiuni de cazare, au înregistrat creșteri. În ceea ce
priveúte înnoptările turiștilor străini în structurile de primire turistică, cea mai mare pondere
au deținut -o cei din Europa, mai accentuat din ț ările aparținând Uniunii Europene. Dur ata
medie a șederii în luna iulie 2016 a fost de 2,5 zile la turiștii români, și de 2,1 la turiștii străini.
Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare în luna iulie 2016 a fost de 42,5% pe total
structuri de cazare turistică. Indici mai mari de util izare a locurilor de cazare în luna iulie
2016 s -au înregistrat la hoteluri (52,8%), vile turistice și căsuțe turistice (36,5%), hosteluri
(32,0%). Din numărul total de sosiri, sosirile turiștilor români în structurile de primire
turistică cu funcțiuni de cazare au reprezentat în perioada 01.01 -31.07.2016 75,3%, în timp ce
turiștii străini au reprezentat 24,7%.
3.2.2. Programe speciale pentru dezvoltarea turismului
În domeniul serviciilor turistice, în 2009 -2016, a continuat utilizarea unor serii de progr ame
care au avut urmărit sporirea numărului de vizitatori și, pe această cale, a încasărilor din
domeniul activității turistice. Între programele demarate în 2009 -2015 și care vor fi continuate
și în perioada următoare, amintim:
-programul de dezvoltare a turismului național „Super -schi în Carpați“. În cadrul acestui
program se au în vedere dezvoltarea și modernizarea stațiunilor pentru practicarea schiului, ca
și îmbunătățirea și aducerea la standarde europene a unor stațiuni deja existente, precum și
creșterea gradului de securitate a turiștilor. Efectele acestui program au fost: diversificarea
turismului, sporirea calității stațiunilor turistice din zona montană și creșterea numărului de
turiști străini care ne -au vizitat. programul „Croazieră pe Dunăre“. În cadrul acestui program
s-au urmărit îmbunătățirea structurii și dezvoltarea unor docuri pentru bărci și vaporașe care
au fost un punct de atracție pentru turiștii străini. În 2003 – 2014 au continuat lucrările de
modernizare pentru eliminarea poluării, înlăturarea efectelor unor nave sau macarale
abandonate, aúa încât să se poată vorbi de o dezvoltare a turismului în această zonă. S -au
creat zone de agrement pe malul Dunării, în special la Oltenița și Giurgiu, unde un număr
important de bucureșteni, dar și cetățeni din alte zone ale țării și -au petrecut timpul liber. Ca
efect al măsurilor întreprinse, anual, peste 33.000 de turiúti au vizitat aceste stațiuni de pe
malul Dunării, veniturile din aceste activității au crescut încasările, existând perspective
suplimentare de dezvol tare în perioada următoare;

29
-„ România – țara vinurilor“ este un program în care s -a urmărit valorificarea atracției pe care
o au zonele viticole și mai ales vinurile românești bine cunoscute de turiști, în special de cei
străini, c are au vizitat o serie de stațiuni specifice. Agențiile de turism au acordat o atenție
deosebită prezentării, într -un mod profesional, și lansării unor oferte care au fost atractive și
bine primite de turiștii străini. Aceste servicii vor fi transpuse în p ractică și, în mod cert, vor
avea ca efect sporirea numărului de vizitatori, mai ales străini, interesați în a cunoaște această
rezervă și potențialul vinurilor românești. Au avut loc activități de promovare, realizate de
Ministerul Turismului în cadrul un or târguri și expoziții, în cadrul cărora au fost lansate
broșuri úi materiale documentare. De asemenea, la aceste târguri au participat agenții și firme
turistice din țara noastră, care au promovat, în mod activ, vinurile românești în străinătate,
organiz ând activități apreciate de turiștii străini;
-programul „Vacanțe în mediul rural“ are în vedere dezvoltarea turismului rural concomitent
cu prezentarea acestuia în vederea atragerii de vizitatori din țară, în special, dar úi din
străinătate. S -au diversif icat programele care au prevăzut servicii în zona rurală, acordându -se
o atenție specială programelor pentru tineret. Ca rezultat al acestui program, a crescut
procentul turismului rural sau agroindustrial care în ultimii trei ani a cunoscut o dinamică
sporită. Serviciile turistice în aceste zone și în cadrul acestui program au beneficiat de prețuri
avantajoase și de ghizi care au prezentat o serie de aspecte specifice zonei rurale românești. În
acelaúi timp, turiútii români și străini au avut posibilitatea să cunoască tradițiile arhitecturale
și modul în care s -a dezvoltat satul românesc;
-programul „Steagul albastru“ a fost introdus în România ca un simbol al recunoașterii
internaționale a calității stațiunilor românești de pe malul Mării Negre. În anul 2005, au fost
realizate programe în cinci stațiuni ce au cuprins salba de la Mamaia și Neptun până la
stațiunea Olimp. În acest program s -a implicat și organizația nonguvernamentală „Fundația
pentru educația mediului“;
-programul „Q“ a fost introdus ca un simbol al calității, așa cum se practică în Spania, Franța,
Elveția, fiind solicitat de turiști. Acest program va asigura dezvoltarea calității turismului. În
concordanță cu acest program, se vor elibera standarde naționale pentru ser viciile hoteliere,
care vor fi aprobate prin decizii guvernamentale și va fi o campanie în care vor fi implicați
agenții comerciali și de turism. Ca rezultat al acestui program, s -a dezvoltat conștiința
turiștilor și au crescut calitatea și imaginea pe termen lung pe care o a u societățile românești;
-programul de reabilitare a cazinourilor existente a reintegrat în domeniul turistic o serie de
stațiuni cu un pitoresc arhitectural deosebit. Printre acestea s -au situat Sinaia, Constanța,

30
Slănic Moldova, Vatra Dornei, Herculane, care au fost integrate în lanțul internațional de
cazinouri. Ca rezultat al acestui program, a crescut clientela, care a determinat un număr
important de vizitatori ce au apreciat condițiile existente úi au contribuit, prin încasări, la
obținerea unor veni turi importante;
-programul pentru turiștii cu venituri mici este destinat, în special, pensionarilor și turiștilor
care au venituri mici;
-programul „Dracula Parc“, interpretat ca unul cu specifc românesc, a fost cuprins în cadrul
programelor organizate p entru turiști. Începând cu anul 2000, s -a pus problema stabilirii unui
parc „Dracula”, care, în ciuda unor elemente mai delicate, reprezintă un pas înainte. Ca efect
al programului „Dracula Parc”, turiști străini au vizitat locurile istorice care se presup une a fi
fost locuite (vizitate) de Dracula;
-s-a introdus sistemul de taxare în hoteluri și restaurante pentru persoanele cu venituri reduse.
Având în vedere valoarea redusă a contribuției statului la dezvoltarea stațiunilor turistice,
precum și preocupar ea de a combate evaziunea fiscală, un nou sistem de taxare a fost elaborat
de Ministerul Turismului în colaborare cu Ministerul Finanțelor Publice și acesta se referă la
unitățile turistice nonprofit;
– programul „România simplu -surprinzătoare“ este unul p romoțional și se adresează pieței
turistice, conducând la diversificarea și creșterea posibilităților de cunoaștere, devenind o
ofertă specifică și foarte atractivă pentru turiști din Germania, Olanda, Austria sau țările
scandinave.
Pornind de la faptul că țări cu care suntem în competiție turistică au alocat sume importante la
bugetul promoțional (Bulgaria – 10 milioane de euro, Polonia – 11 milioane de euro, Ungaria
28 milioane de euro, Turcia 76 milioane de euro), s -a avut în vedere desfășurarea unei
campanii publicitare agresive atât pe plan intern, cât úi internațional. Televiziunea, ca
principal mijloc media, a participat la prezentarea unor aspecte turistice. Din păcate, în ultimii
trei ani promovarea turistică externă a fost neeficientă deoarece s -a axat pe aspecte
nesemnificative úi de interes redus pentru potențialii turiști străini. Sumele, destul de mari
cheltuite pentru promovarea turismului nu și -au atins scopul propus, úi anume, aducerea de
turiști străini care să se afle la o a doua sau a trei a vizită în România. În domeniul serviciilor
turistice, s -a acționat pentru includerea României în cadrul ghidului Euro Travel Guide,
aceasta beneficind de pagini în care se arată structura stațiunilor turistice, istoricul acestora,
turismul rural, gastron omia, vinurile și informații hoteliere. Acest ghid este distribuit în peste
40 de țări, fiind citit de cca. cinci milioane de persoane. Este publicat în trei limbi de circulație

31
internațională (engleză, franceză și germană) și are o prezentare grafică atra ctivă
– programul Info -turism. În fiecare capitală de județ, stațiune sau zonă turistică internațională
s-au difuzat informații turistice care au putut fi la îndemâna vizitatorilor țării noastre. În felul
acesta a crescut gradul de cunoaștere a frumusețil or țării noastre.
Concluzii
A scăzut numărul de companii de turism pe piață, reducându -se posibilitățile pentru cei care
doresc practicarea turismului. Deși s -a acordat atenție creșterii latu rii sociale a turismului,
evoluția a rămas sensibil influențată de efectele crizei. Din anul 2001, România a practicat,
prin oferirea de servicii turistice, un mod agresiv de prezentare a produselor turistice, care a
determinat atragerea de vizitatori. În perioada 2002 -2016 România a participat, în medie, la
68 de târguri și expoziții internaționale anuale, în Europa, în Orientul Mijlociu, în America de
Nord și Japonia. Cu aceste prilejuri, peste 225 de companii turistice românești au fost
prezente, au expu s și au negociat contracte de turism internațional, contribuind astfel la
prezentarea mai activă a frumuseților României, atrăgând un număr însemnat de turiști. Peste
3,9 milioane de vizitatori s -au prezentat la standurile României cu ocazia acestor târgur i și
expoziții internaționale. Prezența românească la aceste activitați a fost apreciată pe plan
internațional, obținân du-se și unele medalii cum ar fi : „Werve Gr and Prix“ pentru Delta
Dunării ș i „Golden Web Award“, din partea unor asociații internațional e.

32
CAPITOLUL 4

STUDIU PRIVIND COMERȚUL INTERNAȚIONAL CU SERVICII ÎN
CONTEXTUL ECONOMIEI ROMÂNEȘTI

În țara noastră creșterea volumului serviciilor pentru populație prestate cu plată sau din
fondurile sociale de consum răspunde unei dinamici obiective a noilor cerințe privind
procesul de reproducție a forței de muncă. Sfera serviciilor trebuie să se adapteze flexibil
progresului care are loc în domeniul consumului în concordanță cu diferenție rea necesitaților
în diferite etape de dezvoltare a societății.

4.1. Analiza evoluției sectorului terțiar în România

O privire de ansamblu asupra diferitelor sectoare ale activității economice
contemporane ne conduce la constatarea că serviciile de toate genurile reprezintă partea
esențială a sistemelor de producție și de utilizare a produselor. Pentru orice produs
achiziționat, fie că este vorba de un automobil, un computer sau de un covor, costurile
propriu -zise de producție sau de fabricație sunt de cele mai multe ori inferioare pragului de
20-30% din prețul final al acestor produse, o pondere de 70 -80% revenind co sturilor aferente
punerii în funcțiune a sistemului complex de servicii ce intervin până la consummator. Astfel,
serviciile devin indispensabile în procesul de realizare a produselor de bază. Premisă creșterii
susținute a activităților de servicii, atât în interiorul sectorului tradițional de servicii, cât și în
cadrul celorlalte sectoare economice se regăsește în însăși evoluția tehnologică, economică și
socială contemporană. Dat fiind faptul că trăim în era computerelor și a telecomunicațiilor,
informația ca atare a devenit element de susținere a numeroase activități de servicii.Economia
serviciilor este o realitate în țările dezvoltate, caracterizându -se prin aceea ca sectoare ale
serviciilor (precum sectorul serviciilor financiare, asigurările, transport urile,
telecomunicațiile, serviciile de întreținere și reparații etc.) se dezvolta în mod nelimitat, iar
majoritatea activităților desfășurate în cadrul agriculturii și a industriei prelucrătoare sunt
potențate de activități de serviciu. După ce rolul serv iciilor a fost, pentru o perioadă lungă de
timp, puternic contestat, acestea fiind asociate în mod empiric, cu simple activități

33
neproductive și restrânse ca dimensiuni cantitative, în ultimele trei decenii acest mod de
abordare s -a modificat semnificativ, importanta sectorului de servicii începând să fie tot mai
mult recunoscută, acesta substituindu -se din ce în ce mai mult industriei în calitate de motor
al creșterii economice în cadrul economiilor naționale.
România se confrunta în prezent cu realitate a expansiunii activităților de servicii atât
pe plan extern, cât și pe plan intern în cadrul procesului de cristalizare a unei structuri
macroeconomice .
Trebuie să menționăm că, însuși sistemul economic excesiv centralizat care a dominat
până în anul 1990 în România, nu a permis promovarea dezvoltării serviciilor. Inexistenta
proprietății private, mediul neconcurential, puternicele poziții de monopol deținute de
întreprinderile de stat, absenta spiritului antreprenorial, izolarea fata de piețel e internaționale
reprezintă doar câteva dintre cauzele subdezvoltării sectorului terțiar, respectiv a îngrădirii
posibilităților de dezvoltare a acestuia, bazându -ne pe aceste considerente, putem aprecia că
România a debutat în perioada de tranziție cu un grav dezavantaj determinat de
subdezvoltarea sectorului sau de servicii și, implicit, de poziția inferioară fata de celelalte țări
europene aflate în curs de tranziție.
Datele statistice disponibile sunt deosebit de sugestive în acest sens, evidențiind nu
numai decalajul semnificativ existent între structura macroeconomica a României și cea a
țărilor dezvoltate, ci și rămânerea în urmă a țării noastre în raport cu celelalte țări europene în
curs de dezvoltare. Pentru a explica această stare de fapt, consid erăm că următorii factori au
avut un rol semnificativ în producerea decalajului notabil existent în privința nivelului de
dezvoltare dintre România și celelalte țări europene:
1. menținerea pentru o perioadă mult mai îndelungată de timp a economiei centra lizate și a
dictaturii politice, în România, comparativ cu celelalte economii europene în tranziție;
2. manifestarea mult mai pregnantă a lipsei de spirit antreprenorial și de capacități
manageriale,
3. absența încercărilor anterioare de implementare a r eformei în economia națională.
Comisia Națională de Prognoza anticipează pentru perioada 2015 -2018 o creștere
medie anuală a economiei de 6,2%, cea mai mare contribuție urmând să o aibă serviciile și
industria, conform celui mai recent raport de prognoza macroeconomică.
Pentru 2015 , instituția anticipează o creștere economică de 6%, după cea de 8,3% din
anul trecut, urmând ca în 2016 PIB-ul să avanseze cu un ritm previzionat la 6,1%.
Pentru 2017 și 2018 , Comisia se așteaptă la un impuls al ec onomiei de 6,3%,

34
respectiv 6,5%.

Sectorul serviciilor va avea o contribuție de 2,7% la creșterea reală a PIB, similară cu
cea din 2016 ponderea să se majoreze la 2,8%, iar în 2017 și 2018 să se situeze.
În 2016 contribuția serviciilor la fo rmarea Produsului Intern Brut a fost de aproape
50%, iar pentru acest an, experții calculează un aport suplimentar. O altă influența nefastă
asupra avansului PIB este manifestata indirect de inflație și de evoluția monedei naționale.
Ținta de inflație a BN R pentru acest an a rămas la 4%, cu o marjă inclusă de +/ – un punct
procentual, însă rezultatele raportate de Institutul Național de Statistică (INS) pentru inflația
anualizată din septembrie, de 6,03%, sunt privite cu pesimism de analiștii financiari.
Aceștia exclud, pentru 2017, încadrarea în ținta de inflație. Dacă, pentru acest an,
analiștii vorbesc de o creștere economică inferioară prognozelor, Executivul este destul de
optimist, avansul Produsului Intern Brut prevăzut în bugetul pe 2018 fiind de 6,5 %.
Pentru primul trimestru din 2018, forecastul experților Comisiei Europene vizează o
creștere de 0,3 -0,8% în zona euro, ceea ce înseamnă o ușoară revigorare comparativ cu
evoluția estimată pentru semestrul doi al anului.
Serviciile vor reprezenta, în pe rioada următoare principalul generator de valoare
adăugată bruta la nivelul economiei naționale. Cu un ritm mediu anual de 6% în perioada
2017 -2013 , sectorul terțiar, reprezintă după construcții, cel mai dinamic sector de activitate.
Cu o pondere care se s ituează în jurul a 50% din produsul intern brut și cu un ritm de creștere
susținut, sectorul serviciilor va avea, în perioada următoare, cea mai mare contribuție la
creșterea reală a produsului intern brut, de circa 3 puncte procentuale. În evoluția viitoa re a
sectorului terțiar accentul se va pune pe dezvoltarea serviciilor moderne, bazate pe cunoaștere
– fiind domenii cu aport sporit de valoare adăugată bruta. De asemenea, un rol important îl vor
avea serviciile financiar – bancare, turismul (prin valorif icarea potențialului turistic de care
dispune țara noastră în multe zone), transportul (acesta beneficiind în perioada următoare, prin
fondurile post -aderare de refacerea infrastructurii), dar și serviciile colective, sociale și
personale etc.8(Cristina Cr istureanu,1999)

Starea de subdezvoltare a sectorului romanesc de servicii se reflecta printre altele în
subdimensionarea să atât în raport cu nevoile populației, cât și cu cele ale celorlalte sectoare
ale economiei naționale; acesta constituind principala cauză a slabei c apacități generatoare de

35
servicii a economiei românești și, implicit, a poziției periferice a României în schimburile
internaționale cu servicii.
Această poziție periferică a României în schimburile internaționale cu servicii este o
consecință directă a neîncadrării sale în tendințele manifestate în special în ultimul deceniu pe
plan internațional, vizând tertializarea economiilor naționale și internaționalizarea serviciilor,
reflectate într -o creștere dinamică a conținutului în servicii a prod ucției contemporane și a
comerțului internațional cu servicii.

4.2. Dezavantaje competitive ale României în sfera serviciilor
Este evident că, în perspectivă, măsurile curente ale Comisiei Europene inițiate în plan
legislativ, dar și într -un context mai larg (măsurile complementare destinate sporirii
competitivității întreprinderilor europene) vor conduce la îmbunătățirea cadrului de desfasu –
rare a acestor activități și, implicit, la creșterea competitivității întreprinderilor furnizoare și
utilizatoare de servicii din spațiul UE.
Ori, chiar și fără sporurile previzibile de competitivitate generate de aceste
măsuri, performantele curente ale industriilor de servicii din UE ridica sfidări majore la adresa
capacitații României de a face fata presiunil or concurențiale în domeniu.
Dezavantajele competitive ale României în sfera serviciilor în raport cu UE, dar și cu
noile state membre și candidate, sunt numeroase și rezida înainte de toate în nivelul scăzut de
dezvoltare a sectorului romanesc de se rvicii. O succintă analiza a realităților economice
romanești prin prisma serviciilor pune în evidență contraste izbitoare intre performantele
României și cele ale statelor membre – vechi și noi – prin prisma contribuției acestui sector la
crearea valori i adăugate brute, la ocuparea forței de muncă și, implicit, la fluxurile comerciale
și investiționale internaționale.

4.3. Nivelul modest al fluxurilor de servicii intermediate prin ISD

Tranzacțiile internaționale cu servicii nu se rezumă doar la comerțul transfrontalier cu
servicii, ci cuprind și fluxurile de servicii care iau naștere prin intermediul ISD. În acest din
urmă caz, producția și distribuția serviciilor se desfășoară pe plan local, prin intermediul

36
filialelor corporațiilor transnaționale (CTN) implantate pe piața românească sau al societăților
cu capital mixt. Mărimea acestor tranzacții nu poate fi însă apreciată, ele nefiind înregistrate
de statisticile de comerț, iar România nu a adoptat încă noul sistem statistic elaborat în acest
scop pe plan internațional. Se poate însă deduce că, din cauza nivelului scăzut al ISD atrase de
economia românească, internaționalizarea producției și a distribuției din sectorul romanesc de
servi cii este încă foarte modestă. Cu un stoc de ISD estimat la numai 18,0 miliarde USD la
sfârșitul anului 2014, România se plasează sensibil în urma performantelor grupului de
principale state receptoare de ISD din Europa Centrală și de Est format din Polonia (cu un
stoc de 61,4 miliarde USD în același an), Ungaria (60,3 miliarde USD) și Republica Ceha
(56,4 miliarde USD), potrivit datelor comparabile furnizate de UNCTAD.
Nivelul scăzut al volumului cumulat al fluxurilor de ISD receptate de economia
român ească constituie una din cauzele majore ale progresului lent pe calea expansiunii
sectorului de servicii după 1990. Exista o corelație între volumul de ISD atrase și ritmul
reformelor economice – și în special al privatizării – în țările în tranziție. Acel e țări din
Europa Centrală și de Est care au promovat reformele economice în ritmuri susținute și au
privatizat masiv de la început, au reușit să atragă un volum apreciabil de ISD, spre deosebire
de România unde reformele au fost lente, inconsecvente și in consistente până de curând. țările
care au fost capabile să atragă fluxuri substanțiale de ISD – precum Ungaria, Polonia sau
Republica Ceha – au reușit să încheie încă la mijlocul anilor '90 procesul de recuperare a
decalajului fata de UE în materie de se rvicii, făcând implicit un pas semnificativ în direcția
convergentei structurale,cu UE.

4.4. Perspective și oportunități
Sub aspectul participării la tranzacțiile cu servicii, performantele României sunt net
inferioare nu numai în raport cu țările membre ale UE, dar și cu noile state membre și
candidate, care vor constitui competitori redutabili pe o viitoare piața lărgită a serviciilor din
UE.
Cu toate acestea, România dispune de unele avantaje competitive pe care le -ar putea
valori fica în scopul impulsionării schimburilor sale cu servicii – atât a celor transfrontaliere,
cât și a celor intermediate prin ISD. Nivelul (încă) relativ scăzut al costului forței de muncă,
gradul ridicat de educație și de pregătire profesională a unor cate gorii de forța de muncă,
afinitățile culturale (inclusiv de limbă) cu spațiul european și, nu în ultimul rând, garanțiile
asociate cu preluarea acquis -ului comunitar și cu perspectiva aderării iminente la UE –

37
reprezintă tot atâtea active care ar putea fi fructificate în vederea dezvoltării exporturilor de
servicii către piața UE.
Mai mult decât atât, numeroase din tendințele de pe scena economică
internațională par a favoriza România prin prisma avantajelor competitive în sfera serviciilor,
în specia l datorită competentelor sale educaționale și profesionale. În virtutea creșterii
capacitații serviciilor de a fi livrate pe plan internațional prin intermediul rețelelor electronice
(datorită digitalizării și standardizării înlesnite prin aplicarea noilor TIC), numeroase categorii
de servicii (sau componente ale acestora), precum și numeroase funcții de servicii utilizate de
CTN pentru coordonarea diferitelor verigi ale lanțului valoric al producției lor globale, pot fi
fragmentate și reamplasate acum în c ele mai diferite locații din lume. România ar putea să
profite din plin de procesul curent de “relocalizare” a serviciilor, la care recurg în măsura
crescândă firmele europene pentru a se menține competitive (din considerente legate de
reducerea costurilor , extinderea accesului la competente profesionale și îmbunatățirea calității
serviciilor). În contextul reorganizării lanțului valorii la nivel global, dar și al lărgirii pieței
interne, o mare gama de servicii devenita recent “comercializabila” poate fi o biectul
exportului, incluzând fie servicii cu valoare adăugată mai scăzută (intrări și prelucrări de
date), fie mai ridicată (proiecte de arhitectură, analize financiare, programare software,
cercetare -dezvoltare).
Exportatorii romani, provenind cu precăd ere din rândul IMM -urilor, ar putea exploata
în mod activ noile oportunități oferite de tranzacționarea transfrontalieră pe cale electronică a
unei mari varietăți de servicii de producție. România ar putea deveni o locație atractivă pentru
furnizarea către țările membre ale UE a numeroase categorii de servicii asociate cu TIC
(servicii informatice și asociate cu computere, precum inputurile de date, procesarea de date,
programarea și dezvoltarea de software s.a.), dar și pentru furnizarea altor categorii de servicii
de producție care fac obiectul procesului curent de “relocalizare”, și care sunt destinate fie
susținerii operațiunilor firmelor (servicii de contabilitate, de audit, gestionarea salariilor etc.),
fie înlesnirii interacțiunii dintre firme și clie nții acestora (centre de consultanță prin telefon,
dezvoltarea de software s.a.) și, nu în ultimul rând, pentru furnizarea de servicii de producție
mai sofisticate și cu conținut ridicat în valoare adăugată (precum serviciile de proiectare,
anumite funcții de cercetare -dezvoltare, servicii de consultanță juridică etc.).
Este însă la fel de adevărat că potențialul de dezvoltare a exportului de servicii al țării
noastre este grevat de constrângeri severe legate de nivelul precar al infrastructurii
tehnolog ice și informaționale, care condiționează adoptarea și utilizarea la scară largă a

38
comerțului electronic. Acestora li se adauga și alți factori restrictivi, localizați la nivelul
firmelor romanești furnizoare de servicii, și care vizează mai ales lipsa cap acitaților adecvate
de marketing, capitalul reputational redus și, în general, absenta contactelor de afaceri de
anvergura globală înlesnite prin rețelele electronice. Și, nu în ultimul rând, un factor inhibitor
îl reprezintă insuficienta conștientizare la nivel guvernamental a sprijinului pe care îl pot oferi
exporturile de servicii pentru susținerea performantei exporturilor de bunuri materiale.

În concluzie, demersurilor curente la nivelul UE care urmăresc integrarea serviciilor în
piața internă și con solidarea competitivității companiilor europene ridica în fata României
nevoia stringenta de a accelera procesul de ajustare structurală. Pentru a face fata concurentei
sporite pe piața internă a serviciilor și a beneficia de noile oportunități în calitate de viitor
membru al UE, România va trebui să -și consolideze în mod substanțial capacitățile
generatoare de fluxuri de servicii, în condițiile în care dezavantajele sale competitive în sfera
serviciilor sunt numeroase, atât în raport cu UE, cât și cu noile state membre și candidate.

39
CONCLUZII

Concluzionând în câteva cuvinte părerea noastră despre acest Acord, am putea spune
că, crearea GATS constituie o victorie incontestabilă a multilateralismului comercial, iar
liberalizarea și ordonarea comerțului internațional cu servicii ca urmare a transpunerii în
practică a rezultatelor acestui Acord GATS sunt de natură să stimul eze expansiunea
economică globală.
Globalizarea și liberalizarea au determinat transformarea comerțului internațional cu
servicii într -un motor puternic al creșterii și într -un mecanism important de integrare a țărilor
în economia globală.. În același timp, este unanim recunoscut că integr area și participarea
deplină a acestora și a altor țări în curs de dezvoltare și în tranziție la economia globală ar
contribui substanțial la expansiunea comerțului mondial cu servicii.
În prezent, GATS constituie o organizație ce dispune de un cadru lega l și instituțional
comercial multilateral. Acestea stabilesc principalele obligațiuni contractuale ale guvernelor
respective, în materie de legislație comercială internă față de instituția nominalizată și fiecare
membru al ei în parte.
Odată cu aderarea la GATS, România a dobândit o serie de beneficii și avantaje, iar
ca și membră a GATS este deja o țară cu o imagine de partener serios de afaceri, unde
sistemul comercial este previzibil și transparent, unde oamenii de afaceri din străinătate sunt
mai sigu ri pentru investițiile pe care le fac în România. Cadrul legislativ al GATS a devenit
pentru România o bază sigură pentru desfășurarea negocierilor și tratativelor comerciale în
domeniul serviciilor. Acest cadru mai permite României să soluționeze litigiil e și situațiile de
conflict alături de ceilalți membri, iar GATS joacă rolul arbitrajului internațional.
În concluzie GATS are ca scop promovarea și întărirea liberalizării comerțului cu
servicii. Procesul de liberalizare implică două aspecte – extinderea acoperirii GATS la mai
multe sectoare de servicii și scăderea numărului și a intensității măsurilor restrictive în calea
comerțului internațional cu servicii. Așadar, în ciuda faptului că fiecare țară are dreptul de a
decide asupra întinderii angajamentelo r pe care le ia, cu fiecare nouă rundă de negocieri, se
așteaptă ca țările să adauge noi sectoare și sub -sectoare de servicii la programele de
angajamente. Iar în ultimii ani, în plus față se prevederile inițiale ale Acordului original,
GATS s -a îmbogățit cu noi înțelegeri multilaterale menite a deschide piața mondială a
serviciilor de telecomunicații, financiare de contabilitate și cea a serviciilor educaționale.
Până nu demult, educația a fost absentă din discuțiile referitoare la globalizare,

40
considerâ ndu-se că aceasta este prin excelență un serviciu fără caracter comercial. Însă
realitatea a demonstrat contrariul, mai ales în ultimele două decenii. Comerțul cu servicii
educaționale se numără în prezent printre cele mai importante domenii în relațiile e xterne ale
unor țări, cum ar fi de exemplu Australia, Canada, Noua Zeelandă, Marea Britanie și SUA.
Cea mai mare parte din comerțul internațional cu servicii educaționale este reprezentată de
studenții care învață în străinătate.
Învățământul superior rep rezintă o industrie cu mare potențial de export. În țările
OECD, serviciile educaționale reprezintă cel puțin 3% din exporturile totale de servicii –
venituri din export de aproximativ $50 miliarde. În Australia și Noua Zeelandă, serviciile
educaționale se situează pe locul 3 și respectiv pe locul 4 în rândul serviciilor exportate.
Educația tranznațională este recunoscută ca fiind foarte importantă pentru bunăstarea
socială și economică. La nivel individual, absolvenții de studii superioare se bucură de
perspective mai bune, atât materiale cât și nemateriale (recunoaștere socială, de exemplu). La
nivel național, educația aduce un plus de valoare capitalului uman al unei țări, în acest fel
contribuind la creșterea economică. Deasemenea, ea poate juca un rol important în
transmiterea valorilor culturale și în dezvoltarea capitalului social. Iar accesul general și larg
la educație, măcar până la anumite nivele educaționale, este văzut de către mulți ca fiind un
factor important în asigurarea echității.
După păr erea noastră investiția în educație și în formarea oamenilor este cea mai
importantă și deopotrivă cea mai rentabilă pentru dezvoltarea unei societăți pe termen lung.
De aceea, instituțiile de învățământ și educație sunt privite ca instituții strategice pe ntru
destinul național iar educația este factorul strategic al dezvoltării de perspectivă și ea privește
modelarea multidimensională și anticipativă a factorului uman. Toate acestea ar trebui să ne
facă să avem încredere în educația tranznațională și să î ncercăm să profităm de oportunitățile
pe cere ni le oferă acestă formă de învățământ, și în acest mod să obținem un număr mai mare
de specialiști care au experiența unui alt sistem de învățământ și a unei alte mentalități.
Omul trebuie să facă cât mai mult ă școală. Fiindcă educația ne învață că nu trebuie să
părăsim străduința cu gândul la destin, iar o astfel de filosofie relevă o concluzie importantă.
Adică, modul în care un om își acceptă destinul poate fi mai important decât însuși
destinul său.

41
BIBLIOGRAFIE

1. Cristureanu Cristiana -Economia imaterialului: tranzacțiile internaționale cu
servicii , Editura All Beck, București, 1999

2. Ghibuțiu Agnes – Serviciile și dezvoltarea. De la prejudecăți la noi orizonturi,
Editura Expert, București, 2000

3. Ioncică Maria -Economia serviciilor , Editura Uranus, București, 1997

4. Jivan Alexandru -Managementul serviciilor , Editura de Vest, Timișoara, 1998

5. WTO – The General Agreement în Trade în Services – objectives, coverage
and disciplines .
6. http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/revista_romana_de_stati
stica_supliment_nr12_2016_0.pdf
http:// wto.org/english/tratop_e/serv_e/gatsqa_e.htm
1 WTO – “The General Agreement in Trade in Services – objec tives, coverage and
disciplines”. Document publicat de Secretariatul OMC și disponibil la adresa
www.wto.org/english/tratop_e/serv_e/gatsqa_e.htm

2 Agnes Ghibuțiu, „Serviciile și Dezvoltarea”, Ed: Expert, București,2000
3C.Cristureanu, “Economia imaterialului:Tranzacțiile internaționale cu servicii”, Editura: All
Beck, București, 1999
4 WTO – “The General Agreement in Trade in Services – objectives, coverage and
disciplines”. Docum ent publicat de Secretariatul OMC și disponibil la adresa
www.wto.org/english/tratop_e/serv_e/gatsqa_e.htm
5WTO – “The General Agreement in Trade in Services – objectives, coverage and
disciplines”. Document publicat de Secretariatul OMC și disponibil la adresa
www.wto.org/english/tratop_e/serv_e/gatsqa_e.htm
6 WTO – “The General Agreement in Trade in Services – objectives, coverage and
disciplines”. Document publicat de Secretariatul O MC și disponibil la adresa
www.wto.org/english/tratop_e/serv_e/gatsqa_e.htm

42
7 WTO – “The General Agreement in Trade in Services – objectives, coverage and
disciplines”. Document publica t de Secretariatul OMC
www.wto.org/english/tratop_e/serv_e/gatsqa_e.htm